Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
 GHID ESMA din 19 decembrie 2019 cu privire la factorii de risc în temeiul Regulamentului privind prospectul
Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   GHID ESMA din 19 decembrie 2019  cu privire la factorii de risc în temeiul Regulamentului privind prospectul    Twitter Facebook
Cautare document

 GHID ESMA din 19 decembrie 2019 cu privire la factorii de risc în temeiul Regulamentului privind prospectul

EMITENT: Autoritatea de Supraveghere Financiară
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 16 din 13 ianuarie 2020
──────────
    Conţinut de NORMA nr. 29 din 19 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 13 ianuarie 2020.
──────────

    Cuprins
    1. Domeniu de aplicare
    2. Referinţe legislative, abrevieri şi definiţii
    3. Obiect
    4. Obligaţii de conformare şi raportare
    5. Context
    6. Orientări privind factorii de risc
    1. Domeniu de aplicare
    Cui i se aplică?
    1. Prezentul ghid se adresează autorităţilor competente desemnate de fiecare stat membru în conformitate cu art. 31 din Regulamentul (UE) 2017/1.129 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 iunie 2017 privind prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau al admiterii de valori mobiliare la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, şi de abrogare a Directivei 2003/71/CE.

    Ce se aplică?
    2. Prezentul ghid oferă sprijin autorităţilor competente la evaluarea specificităţii, importanţei şi încadrării pe categorii a factorilor de risc în funcţie de natura acestora. A fost întocmit în conformitate cu art. 16 alin. (4) din Regulamentul (UE) 2017/1.129 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 iunie 2017 privind prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau al admiterii de valori mobiliare la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, şi de abrogare a Directivei 2003/71/CE.


    2. Referinţe legislative, abrevieri şi definiţii
    Referinţe legislative
    – Regulamentul ESMA - Regulamentul (UE) nr. 1.095/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE şi de abrogare a Deciziei 2009/77/CE a Comisiei^1;
    ^1 Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 331 din 15.12.2010, p. 84.

    – Regulamentul privind abuzul de piaţă - Regulamentul (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind abuzul de piaţă (Regulamentul privind abuzul de piaţă) şi de abrogare a Directivei 2003/6/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi a Directivelor 2003/124/CE, 2003/125/CE şi 2004/72/CE ale Comisiei^2;
    ^2 Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 173 din 12.06.2014, p. 1.

    – Regulamentul privind prospectul (RP) - Regulamentul (UE) 2017/1.129 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 iunie 2017 privind prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau al admiterii de valori mobiliare la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, şi de abrogare a Directivei 2003/71/CE^3.
    ^3 Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 168 din 30.06.2017, p. 12.


    Definiţii
    – Persoanele responsabile pentru prospect - persoanele responsabile pentru informaţiile cuprinse într-un prospect, respectiv, după caz, emitentul sau organele administrative, de conducere sau de supraveghere ale acestuia, ofertantul, persoana care solicită admiterea la tranzacţionare pe o piaţă reglementată sau garantul şi orice alte persoane responsabile pentru informaţiile incluse în prospect şi identificate în acest sens în prospect;
    – DÎU - documentul de înregistrare universal, aşa cum este definit în art. 9 din Regulamentul privind prospectul;
    – DÎ - document de înregistrare;
    – NVM - nota privind valorile mobiliare.

    3. Obiect
    3. Astfel cum se prevede în considerentul 54 din Regulamentul privind prospectul, scopul principal urmărit prin includerea factorilor de risc într-un prospect şi/sau supliment este de a garanta că investitorii pot evalua riscurile aferente investiţiei lor şi astfel pot lua decizii de investiţii în deplină cunoştinţă de cauză. Prin urmare, factorii de risc trebuie limitaţi la riscurile importante şi specifice emitentului şi/sau valorilor sale mobiliare şi care sunt coroborate de conţinutul prospectului.
    4. Prezentul ghid este elaborat în temeiul art. 16 alin. (4) din Regulamentul privind prospectul. Scopul ghidului este de a încuraja o prezentare adecvată, concentrată şi mai eficientă a factorilor de risc, într-o formă uşor de analizat, concisă şi inteligibilă, sprijinind autorităţile competente la evaluarea specificităţii, importanţei şi încadrării pe categorii a factorilor de risc. Prezentul ghid nu se limitează la factorii de risc specifici unui anumit tip de entitate sau unui anumit tip de prospect.
    5. Deşi prezentul ghid se adresează autorităţilor competente desemnate în conformitate cu art. 16 alin. (4) din Regulamentul privind prospectul, pentru a accelera procesul de aprobare a prospectelor, a documentelor de înregistrare, a documentelor de înregistrare universale, a notelor privind valorile mobiliare şi a oricăror suplimente la acestea, persoanele responsabile pentru prospect trebuie să ţină seama de prezentul ghid atunci când întocmesc un prospect spre a fi înaintat autorităţii competente relevante.

    4. Obligaţii de conformare şi raportare
    Statutul ghidului
    6. Prezentul ghid se adresează autorităţilor competente. Conform art. 16 alin. (3) din Regulamentul ESMA, autorităţile competente trebuie să depună toate eforturile necesare pentru a respecta ghidul.
Autorităţile competente cărora li se adresează prezentul ghid trebuie să respecte obligaţia de a-l include în cadrele lor de supraveghere, după caz, şi să ţină seama de acesta atunci când efectuează o verificare a prospectului în conformitate cu art. 20 din Regulamentul privind prospectul.
    Cerinţe de raportare
    8. În decurs de două luni de la data publicării prezentului ghid pe site-ul ESMA în toate limbile oficiale ale UE, autorităţile competente cărora li se aplică acest ghid trebuie să informeze ESMA dacă:
    (i) respectă;
    (ii) nu respectă, dar intenţionează să respecte; sau dacă
    (iii) nu respectă şi nu intenţionează să respecte ghidul.

    9. În cazul în care nu respectă prezentul ghid, autorităţile competente trebuie, de asemenea, să informeze ESMA în decurs de două luni de la data publicării ghidului pe site-ul ESMA în toate limbile oficiale ale UE cu privire la motivele pentru care nu îl respectă.
    10. Pe site-ul ESMA este disponibil un model de notificare. Modelul se completează şi se transmite la ESMA.

    5. Context
    11. Orientările sunt redactate cu caractere aldine şi sunt urmate de paragrafe care conţin explicaţii. Autorităţile competente trebuie să respecte orientările şi să consulte paragrafele explicative care le urmează pentru a facilita evaluarea de către acestea a factorilor de risc.
    12. Atunci când analizează factorii de risc, autorităţile competente trebuie să ţină seama de caracterul cumulativ al criteriilor specificităţii, importanţei şi coroborării, astfel cum prevede art. 16 alin. (1) din Regulamentul privind prospectul. Prin urmare, atunci când analizează prezentarea factorilor de risc, autorităţile competente trebuie să ia în calcul factorii de risc care sunt specifici, importanţi şi coroboraţi, astfel cum prevede art. 16 alin. (1) din Regulamentul privind prospectul. Prezentarea trebuie să specifice în mod clar că toate criteriile au fost îndeplinite atunci când un factor de risc este inclus într-un prospect.
    13. Atunci când solicită explicaţii persoanelor responsabile pentru prospect în legătură cu prezentarea factorilor de risc, autorităţile competente trebuie să ofere persoanelor responsabile pentru prospect ocazia de a răspunde sau de a modifica prezentarea, după caz. Această etapă a procesului de evaluare trebuie să se desfăşoare sub forma unei discuţii între autoritatea competentă şi persoanele responsabile pentru prospect. Dacă persoanele responsabile pentru prospect nu pot sau nu doresc să efectueze modificările necesare sau să furnizeze informaţii suplimentare, autorităţile competente trebuie să se prevaleze de puterile conferite de art. 20 din Regulamentul privind prospectul pentru a se asigura că persoanele responsabile pentru prospect respectă dispoziţiile art. 16 din Regulamentul privind prospectul.
    14. De asemenea, atunci când supun analizei inteligibilitatea prezentării factorilor de risc în conformitate cu prezentul ghid, autorităţile competente pot ţine seama de tipul investitorului căruia i se adresează prospectul (respectiv, dacă valorile mobiliare sunt exprimate în unităţi de cel puţin 100.000 EUR sau valorile mobiliare urmează a fi tranzacţionate pe o singură piaţă reglementată sau pe un anumit segment al acesteia, la care pot avea acces numai investitori calificaţi pentru tranzacţionarea cu valorile mobiliare respective).

    6. Orientări privind factorii de risc
    6.1. Orientări privind specificitatea
    Orientarea 1: Înainte de a aproba prospectul, autoritatea competentă trebuie să se asigure că specificitatea factorului de risc reiese clar din prezentare. În acest sens:
    (i) autoritatea competentă trebuie să solicite explicaţii persoanelor responsabile pentru prospect în cazul în care prezentarea unui factor de risc nu stabileşte o legătură clară şi directă între factorul de risc şi emitent, garant sau valorile mobiliare sau dacă prezentarea factorului de risc pare să nu fi fost întocmită special pentru emitentul/garantul sau pentru valorile mobiliare respective; şi
    (ii) atunci când este necesar, autoritatea competentă trebuie să solicite persoanelor responsabile pentru prospect să modifice respectivul factor de risc sau să solicite o explicaţie mai clară.
    15. Specificitatea legată de emitent/garant poate depinde de tipul entităţii (de exemplu, companii start-up, entităţi reglementate, emitenţi specializaţi etc.), iar specificitatea legată de tipul valorilor mobiliare poate depinde de caracteristicile lor.
    16. Fiecare factor de risc trebuie să identifice şi să prezinte un risc relevant pentru emitent/garant sau pentru valorile mobiliare respective, şi nu să cuprindă doar o prezentare generică.
    17. Emitenţii care operează în acelaşi sector pot fi expuşi la riscuri similare şi, prin urmare, prezentările aferente acestor tipuri de emitenţi pot fi, într-adevăr, similare. Riscurile specifice industriei/sectorului pot însă afecta emitenţii în mod diferit, de exemplu, în funcţie de dimensiunea lor sau de cota de piaţă deţinută, şi, prin urmare, se preconizează că, acolo unde este cazul, aceste diferenţe se vor reflecta şi în prezentarea unui anumit factor de risc.
    18. Aceeaşi logică descrisă mai sus se aplică şi prezentărilor cu privire la tipuri similare de valori mobiliare.
    19. În cursul evaluării, autoritatea competentă trebuie să ţină seama şi de interdependenţele ce pot exista între factorii de risc, de exemplu faptul că riscul asociat unei valori mobiliare poate fi mai mare sau mai mic în funcţie de situaţia financiară a emitentului sau de calitatea creditului unui grup de active care stau la baza unei serii de efecte de comerţ. Prin urmare, prezentarea factorilor de risc trebuie să reflecte acest aspect.
    20. Autorităţile competente nu trebuie să evalueze specificitatea unui factor de risc, evaluarea specificităţii fiind responsabilitatea emitentului, care trebuie să se asigure că prezentarea factorului de risc demonstrează în mod clar că riscul este specific. Autoritatea competentă trebuie să se asigure însă că specificitatea factorului de risc reiese din prezentarea factorului de risc.

    Orientarea 2: Autoritatea competentă trebuie să pună în discuţie includerea factorilor de risc care servesc exclusiv declinării responsabilităţii. Atunci când este necesar, autoritatea competentă trebuie să solicite persoanelor responsabile pentru prospect să modifice respectivul factor de risc sau să solicite o explicaţie mai clară.
    21. Factorii de risc nu trebuie să aibă drept unic scop exonerarea de răspundere a persoanelor responsabile pentru prospect. Prezentarea factorilor de risc al cărei unic scop este declinarea responsabilităţii nu este, de obicei, specifică emitentului, garantului sau valorii mobiliare.
    22. Paragrafele privind declinarea responsabilităţii ascund, adesea, specificitatea şi importanţa unui factor de risc şi/sau alte riscuri la care este expus emitentul/garantul, deoarece adesea conţin numai formulări generale şi nu conţin descrieri clare privind specificitatea riscului.
    23. Factorii de risc nu trebuie doar copiaţi din alte documente publicate de alţi emitenţi sau publicate anterior de acelaşi emitent dacă nu sunt relevanţi pentru emitent/garant şi/sau pentru valorile mobiliare.


    6.2. Orientări privind importanţa
    Orientarea 3: Înainte de a aproba prospectul, autoritatea competentă trebuie să se asigure că importanţa factorului de risc reiese clar din prezentare. În acest sens:
    (i) în cazul în care importanţa nu reiese din prezentarea factorului de risc, autoritatea competentă trebuie să pună în discuţie includerea factorului de risc; şi
    (ii) când este necesar, autoritatea competentă trebuie să solicite persoanelor responsabile pentru prospect să modifice respectivul factor de risc sau să solicite o explicaţie mai clară.
    24. Dacă evaluarea prezentării factorului de risc cuprinsă într-un prospect duce la incertitudini cu privire la importanţa factorului de risc, autoritatea competentă trebuie să solicite explicaţii persoanelor responsabile pentru prospect în legătură cu responsabilităţile lor prevăzute în art. 16 alin. (1) din Regulamentul privind prospectul.
    25. Autorităţile competente nu trebuie să evalueze importanţa unui factor de risc, evaluarea importanţei riscurilor fiind responsabilitatea emitentului, care trebuie să se asigure că prezentarea factorului de risc demonstrează în mod clar că riscul este important. Autoritatea competentă trebuie să se asigure însă că importanţa factorului de risc reiese din prezentarea factorului de risc.

    Orientarea 4: Autoritatea competentă trebuie să solicite explicaţii persoanelor responsabile pentru prospect în cazul în care potenţialul impact negativ al factorului de risc asupra emitentului/garantului şi/sau asupra valorilor mobiliare nu este prezentat şi să solicite modificările corespunzătoare.
    26. ESMA consideră că furnizarea de informaţii cantitative în cadrul prezentării factorilor de risc ajută la demonstrarea importanţei unui anumit factor de risc. Aceste informaţii pot fi disponibile în documente publicate anterior, precum rapoarte ale administratorilor, declaraţii financiare sau prezentări ad-hoc în conformitate cu art. 17 din Regulamentul privind abuzul de piaţă.
    27. Alternativ, în cazul în care informaţiile cantitative nu sunt disponibile sau în cazul în care includerea acestor informaţii în prospect nu este adecvată, descrierea potenţialului impact negativ al factorilor de risc trebuie realizată folosind o abordare calitativă. În acest sens, o opţiune pentru prezentarea importanţei factorilor de risc poate fi prezentată utilizând o scară de nivel scăzut, mediu sau ridicat, conform art. 16 alin. (1) penultimul paragraf din Regulamentul privind prospectul. Persoanele responsabile pentru prospect nu au însă obligaţia să furnizeze o astfel de clasificare a riscurilor în funcţie de importanţă. Însă, când se recurge la o abordare calitativă, impactul riscurilor trebuie explicat în mod corespunzător şi trebuie să corespundă ordinii celor mai importanţi factori de risc din fiecare categorie, conform art. 16 alin. (1) din Regulamentul privind prospectul şi după cum se menţionează şi la pct. 33 din prezentul ghid.
    28. Cu toate acestea, dacă sunt incluse informaţii calitative pentru a descrie potenţialul impact negativ al unui factor de risc, autoritatea competentă trebuie să se asigure că importanţa factorului de risc reiese în mod clar din prezentarea acestuia.

    Orientarea 5: În cazul în care importanţa este compromisă prin includerea unor formulări menite să atenueze impactul, autoritatea competentă trebuie să se opună includerii formulării respective. Atunci când este necesar, autoritatea competentă trebuie să solicite persoanelor responsabile pentru prospect să modifice prezentarea respectivului factor de risc, pentru a elimina formularea menită să atenueze impactul.
    29. Formulările menite să atenueze impactul nu sunt interzise. În cazul în care sunt introduse formulări menite să atenueze impactul cu privire la un factor de risc, acestea pot fi folosite numai pentru a ilustra probabilitatea apariţiei sau amploarea preconizată a impactului negativ. Utilizarea excesivă sau necorespunzătoare a formulărilor menite să atenueze impactul trebuie evitată. Aceste formulări menite să atenueze impactul pot limita percepţia cititorului asupra adevăratei amplori a impactului negativ al factorului de risc sau asupra probabilităţii de apariţie a acestuia, punând cititorul în imposibilitatea de a percepe clar dacă există un risc rezidual important. Prin urmare, formulările menite să atenueze impactul nu pot fi folosite în acest fel.
    30. Un exemplu de formulare excesivă menită să atenueze impactul poate fi o descriere extinsă şi detaliată a politicilor de management al riscurilor. În cazul în care există politici de management al riscurilor, persoanele responsabile pentru prospect trebuie să (re)evalueze importanţa riscului ţinând seama de politicile de management al riscului, înainte de a include un factor de risc într-un prospect. Mai mult decât atât, dacă un risc descris în secţiunea referitoare la factorii de risc ai unui prospect este important, în ciuda politicilor de management al riscurilor ale unui emitent, atunci acest aspect trebuie menţionat clar în prezentarea factorului de risc. În cazul în care prezentarea politicilor existente atenuează riscul până la punctul la care nu mai este important, riscul formulării menite să atenueze impactul trebuie eliminat.


    6.3. Orientări privind coroborarea importanţei şi specificităţii
    Orientarea 6: Înainte de a aproba prospectul, autoritatea competentă trebuie să se asigure că importanţa şi specificitatea factorului de risc sunt coroborate de imaginea de ansamblu prezentată în prospect. În acest sens:
    (i) dacă autoritatea competentă consideră că importanţa şi specificitatea unui factor de risc nu sunt coroborate la o simplă citire a prospectului, autoritatea competentă trebuie să conteste includerea factorului de risc; şi
    (ii) când este necesar, autoritatea competentă trebuie să solicite persoanelor responsabile pentru prospect să modifice respectivul factor de risc sau să solicite o explicaţie pentru a se clarifica de ce factorul de risc este specific şi important.
    31. Deşi coroborarea directă/clară a importanţei şi specificităţii factorului de risc este demonstrată în mod normal prin includerea unor informaţii specifice corespunzătoare în altă secţiune a prospectului, acest lucru nu este necesar în toate situaţiile. În anumite situaţii, este suficient ca importanţa şi specificitatea factorilor de risc să poată fi identificate prin prisma imaginii de ansamblu a emitentului/garantului şi a valorilor mobiliare prezentate în prospect.


    6.4. Orientări privind încadrarea pe categorii a factorilor de risc
    Orientarea 7: Încadrarea pe categorii a factorilor de risc (în funcţie de natura lor) trebuie să ajute investitorii să înţeleagă secţiunea privind factorii de risc. Înainte de a aproba prospectul, autoritatea competentă trebuie să se asigure că factorii de risc sunt încadraţi pe categorii în funcţie de natura lor. În acest sens:
    (i) în cazul în care aceşti factori de risc nu sunt încadraţi pe categorii, autoritatea competentă trebuie să conteste prezentarea; şi
    (ii) atunci când este necesar, autoritatea competentă trebuie să solicite persoanelor responsabile pentru prospect să modifice încadrarea pe categorii a factorilor de risc.
    32. Încadrarea pe categorii a factorilor de risc şi ordonarea factorilor de risc în fiecare categorie trebuie să ajute la înţelegerea lor. Ambele aspecte trebuie să ajute investitorii să înţeleagă sursa şi natura fiecărui factor de risc prezentat. Un factor de risc trebuie să apară o singură dată, în categoria cea mai adecvată.
    33. În conformitate cu art. 16 din Regulamentul privind prospectul, cei mai importanţi factori de risc trebuie prezentaţi primii în fiecare categorie, dar nu este obligatoriu ca toţi ceilalţi factori de risc din fiecare categorie să fie ordonaţi în funcţie de importanţa lor.
    34. Factorii de risc care sunt specifici şi importanţi pentru emitent/garant pot fi împărţiţi, de exemplu, în următoarele categorii:
    - factori de risc legaţi de situaţia financiară a emitentului;
    – factori de risc legaţi de activitatea economică şi industria emitentului;
    – riscuri juridice şi de reglementare;
    – riscuri legate de controlul intern; şi
    – riscuri de mediu, sociale şi de guvernanţă.

    35. Factorii de risc care sunt specifici şi importanţi pentru valorile mobiliare pot fi împărţiţi, de exemplu, în următoarele categorii:
    - riscuri legate de natura valorilor mobiliare;
    – riscuri legate de activele-suport;
    – riscuri legate de garant şi garanţie; şi
    – riscuri legate de oferta publică şi/sau admiterea la tranzacţionare pe o piaţă reglementată a valorilor mobiliare.


    Orientarea 8: Autoritatea competentă trebuie să solicite explicaţii persoanelor responsabile pentru prospect şi să le solicite să modifice prospectul în cazul în care categoriile nu sunt identificate în secţiunea prospectului referitoare la factorii de risc prin folosirea de titluri adecvate.
    36. Titlurile categoriilor trebuie să reflecte natura factorilor de risc. Prezentarea titlurilor categoriilor trebuie să asigure faptul că acestea sunt uşor de identificat în prospect, prin folosirea de spaţieri corespunzătoare şi caractere aldine.
    37. O categorie nu trebuie inclusă dacă nu este relevantă. În cazul în care factorii de risc au o natură similară, aceştia pot fi organizaţi şi prezentaţi la acelaşi titlu.

    Orientarea 9: Autoritatea competentă trebuie să solicite explicaţii persoanelor responsabile pentru prospect şi să le solicite să facă modificări cu privire la numărul de categorii şi subcategorii incluse în prospect, în cazul în care acestea sunt disproporţionate relativ la dimensiunea/complexitatea tranzacţiei şi riscurile la care este expus emitentul/garantul.
    38. Autorităţile competente trebuie să conteste încadrarea pe categorii a factorilor de risc atunci când persoanele responsabile pentru prospect includ mai mult de zece categorii şi subcategorii în situaţia unui prospect standard, cu un singur emitent şi un singur tip de valori mobiliare. În alte situaţii, cifra poate fi extinsă în funcţie de caz. ESMA înţelege că prospectele referitoare la mai multe produse pot fi un exemplu de situaţie în care poate fi oportună includerea mai multor categorii/ subcategorii.
    39. Autoritatea competentă poate însă contesta şi limita de zece categorii şi subcategorii dacă sunt suficiente mai puţine categorii şi subcategorii pentru a prezenta factorii de risc întrun mod uşor de înţeles.

    Orientarea 10: La evaluarea prezentării factorilor de risc, categoriile trebuie împărţite în subcategorii numai în situaţiile în care această împărţire poate fi justificată în temeiul prospectului respectiv. Atunci când necesitatea utilizării subcategoriilor nu reiese în mod clar şi evident, autoritatea competentă trebuie să solicite explicaţii persoanelor responsabile pentru prospect şi să le solicite să modifice prezentarea secţiunii referitoare la factorii de risc a căror inteligibilitate este compromisă.
    40. Subcategoriile trebuie folosite numai dacă includerea lor poate fi justificată pe baza circumstanţelor specifice situaţiei. De exemplu, în cazul unui prospect de bază care conţine mai multe tipuri de valori mobiliare, subcategoriile pot fi necesare pentru prezentarea factorilor de risc.
    41. Dacă se folosesc subcategorii, trebuie aplicat principiul care se aplică prezentării factorilor de risc, descris în această subsecţiune despre încadrarea pe categorii a factorilor de risc.


    6.5. Orientări privind factorii de risc concentraţi/concişi
    Orientarea 11: Înainte de a aproba prospectul, autoritatea competentă trebuie să se asigure că prezentarea fiecărui factor de risc se face într-o formă concisă. În acest sens:
    (i) dacă nu se respectă acest principiu, autoritatea competentă trebuie să conteste prezentarea; şi
    (ii) dacă este necesar, autoritatea competentă trebuie să solicite persoanelor responsabile pentru prospect să facă o prezentare mai concentrată şi mai concisă.

    42. Supradimensionarea prospectelor, un fenomen ce poate fi atribuit direct şi includerii unor cantităţi mari de informaţii aferente fiecărui factor de risc inclus într-un prospect, poate afecta inteligibilitatea unui prospect. Prin urmare, autoritatea competentă trebuie să conteste dimensiunea prezentării factorilor de risc pentru a se asigura că importanţa şi specificitatea factorilor de risc sunt clare, iar prezentarea lor este adecvată şi concentrată.

    6.6. Orientări privind factorii de risc din rezumat
    Orientarea 12: În cazul în care se include un rezumat în prospect, înainte de a aproba prospectul, autoritatea competentă trebuie să asigure consecvenţa prezentării. În acest sens:
    (i) dacă nu se respectă acest principiu, autoritatea competentă trebuie să solicite explicaţii persoanelor responsabile pentru prospect; şi
    (ii) când este necesar, autoritatea competentă trebuie să solicite modificarea prospectului în cazul în care prezentarea factorilor de risc în rezumat nu corespunde ordinii din secţiunea privind factorii de risc dintr-un prospect.
    43. Atunci când analizează factorii de risc din rezumat, autoritatea competentă trebuie să verifice dacă prezentarea lor corespunde prezentării lor pe baza importanţei din secţiunea privind factorii de risc. Aceasta nu înseamnă însă că rezumatul trebuie să includă factori de risc din toate categoriile incluse întrun prospect.



    ANEXA 1

    Exemple de factori de risc specifici şi importanţi
    Exemplele prevăzute în prezenta anexă au rol exclusiv ilustrativ.
    Autorităţile competente pot ţine seama de prezenta anexă la realizarea evaluării prezentării aferente factorilor de risc. Anexa conţine exemple neexhaustive menite să ilustreze:
    1. cum se poate demonstra specificitatea unui factor de risc;
    2. cum se pot demonstra împreună specificitatea şi importanţa unui factor de risc; şi
    3. un exemplu de formulare menită să atenueze impactul.


    Exemple:
    După cum se prevede în secţiunea 5 intitulată „Context“ (la începutul ghidului care cuprinde orientările), prezentarea factorilor de risc trebuie să demonstreze atât specificitatea, cât şi importanţa lor.
    Următoarele pot fi considerate exemple de prezentări care ilustrează specificitatea factorilor de risc pentru emitent sau extrase din prezentări ale factorilor de risc care prezintă o legătură clară şi directă între factorul de risc şi emitent.
    1. Dacă un emitent include un factor de risc cu privire la catastrofe naturale, trebuie stabilită o legătură între acesta şi gama de activităţi a emitentului pentru a stabili specificitatea factorului de risc, de exemplu:
    Principalul loc de producţie al emitentului (fabrica ABC), care a generat 30% din cifra de afaceri a emitentului pentru anul anterior, este situat în apropierea unui râu care se umflă aproape în fiecare primăvară. Cantitatea de apă poate afecta transportul stocurilor către centrele de distribuţie şi, ca urmare, poate întrerupe livrarea bunurilor către consumatorii finali. Contractele cu mai mulţi dintre principalii clienţi ai emitentului le conferă acelor clienţi dreptul de a plăti un preţ redus pentru bunurile emitentului dacă acestea nu sunt livrate la timp. De asemenea, majoritatea contractelor unui emitent cu clienţii săi sunt încheiate pe perioade mai mici de un an. Livrarea cu întârziere poate afecta negativ reputaţia emitentului faţă de clienţi şi îi poate determina pe aceştia să recurgă la serviciile concurenţilor pentru necesităţile lor viitoare.

    2. Dacă un emitent include un factor de risc legat de aspecte de mediu, sociale sau de guvernanţă, specificitatea lui poate fi descrisă după cum urmează:
    Emitentul trebuie să respecte un set de criterii stricte de sustenabilitate, pentru a-şi menţine certificarea ISO. Emitentul este supus unei evaluări semestriale de către (autoritatea XYZ) care poate decide să revoce certificarea ISO a emitentului ca urmare a unei nerespectări. Emitentul depinde de menţinerea certificării ISO pentru a menţine contractul încheiat în calitate de furnizor cu cei mai mari doi clienţi ai săi. Bunurile furnizate către aceşti doi clienţi au generat 40% din profitul operaţional al emitentului aferent anului anterior.
    Atunci când este cazul, următoarele pot fi considerate exemple de prezentări sau extrase din prezentări ale factorilor de risc, care ilustrează specificitatea şi importanţa factorilor de risc pentru valoarea mobiliară sub rezerva unei evaluări de către persoanele responsabile pentru prospect în conformitate cu obligaţiile prevăzute de art. 16 din Regulamentul privind prospectul:
    1. Gradul de lichiditate al respectivelor valori mobiliare:
    După finalizarea ofertării şi presupunând că toate cele [XX] acţiuni vor fi vândute în cadrul ofertei, numai [YY]% din capitalul social al societăţii va fi liber tranzacţionabil. Acest lucru poate avea un impact negativ asupra lichidităţii acţiunilor şi poate duce la volume de tranzacţionare reduse. Gradul de lichiditate a valorilor mobiliare poate afecta negativ preţul la care un investitor poate dispune de valorile mobiliare în cazul în care investitorul doreşte realizarea vânzării într-un timp scurt.

    2. Subordonarea valorilor mobiliare (de exemplu, pentru anumite entităţi reglementate, impactul instrumentelor de redresare şi rezoluţie, inclusiv al instrumentelor de recapitalizare):
    Efectele de comerţ subordonate constituie creanţe chirografare asupra Băncii ABC.
    Banca ABC se supune Directivei privind redresarea şi rezoluţia („BRRD“), care este menită să permită întreprinderea unei serii de acţiuni cu privire la instituţiile de credit şi firmele de investiţii considerate a fi la risc de intrare în dificultate. Întreprinderea oricărei acţiuni în temeiul BRRD cu privire la emitent poate afecta în mod semnificativ valoarea sau orice rambursare legată de orice efect de comerţ emis şi/sau ar prezenta riscul de a fi convertite în capital.
    Dacă Banca ABC este considerată în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate în înţelesul BRRD, iar autoritatea relevantă aplică oricare dintre sau o combinaţie dintre instrumentele de rezoluţie prevăzute de BRRD (de exemplu, vânzarea activităţii, separarea activelor, recapitalizare sau crearea unei bănci-punte), orice deficit din vânzarea activelor Băncii ABC poate duce la reducerea parţială a sumelor datorate titularilor efectelor de comerţ subordonate sau, în cel mai pesimist scenariu, o reducere la zero. Statutul de subordonat al titularilor efectelor de comerţ constituie un risc suplimentar având în vedere ordinea reducerii valorii contabile şi a conversiei în conformitate cu BRRD (de exemplu, efectele de comerţ subordonate sunt depreciate şi/sau convertite, dacă este cazul, după acţiuni, dar înainte de titlurile de creanţă cu rang prioritar).
    Autoritatea relevantă poate solicita modificarea termenelor scadenţei efectelor de comerţ, ceea ce poate afecta negativ valoarea efectelor de comerţ la revânzare.
    Fiecare dintre măsurile menţionate mai sus poate fi implementată separat sau în combinaţie. De exemplu, autoritatea relevantă poate solicita o conversie parţială a efectelor de comerţ subordonate în acţiuni ordinare ale Băncii ABC, pe lângă orice reducere a valorii contabile şi vânzare a activelor Băncii ABC.
    Sprijinul financiar public pentru rezoluţia Băncii ABC în cazul în care există un risc de intrare în dificultate va fi folosit numai în ultimă instanţă, după evaluarea şi exploatarea celorlalte instrumente de rezoluţie în cea mai mare măsură posibilă, menţinând însă stabilitatea financiară.

    3. Riscurile valutare într-un prospect de bază în care pot fi emise obligaţiuni în mai multe valute prin condiţiile finale, în cazul în care moneda statului membru de origine şi a statului membru gazdă este euro:
    Obligaţiunile emise prin condiţiile finale în conformitate cu programul de emisiune a obligaţiunilor pot fi emise în altă monedă decât euro, cum este cazul obligaţiunilor eurodolar sau euroyen. Potrivit termenilor şi condiţiilor prospectelor de bază, toate plăţile aferente anumitor obligaţiuni, inclusiv dobânda, pot fi exprimate aşadar în dolari, yeni sau în altă monedă menţionată în acest prospect de bază.
    Valoarea în euro a oricăror plăţi poate fi supusă unor fluctuaţii semnificative ale cursului valutar. Măsura în care aceste cursuri valutare pot varia este nesigură şi prezintă un risc foarte mare faţă de valoarea şi rentabilitatea oricărei obligaţiuni emise în baza acestui program.
    Mişcările semnificative ale cursului de schimb valutar pot să nu fie corelate cu mişcările ratelor dobânzii, iar momentul apariţiei modificărilor în cursul valutar poate afecta negativ randamentul, rentabilitatea şi valoarea de piaţă a obligaţiunilor. Acest lucru poate duce la o pierdere semnificativă în orice capital investit din perspectiva unui investitor a cărui monedă naţională este euro.
    Formulări menite să atenueze impactul:
    Următorul este un exemplu de formulare menită să atenueze impactul, care reduce importanţa unui factor de risc şi care ascunde riscul rezidual. Următoarea formulare menită să atenueze impactul trebuie modificată pentru a elimina efectul atenuator:
    În cadrul activităţilor sale comerciale, grupul este expus unei game variate de riscuri, inclusiv riscul de credit, riscul de piaţă, riscul de lichiditate şi riscul operaţional. Deşi grupul dedică timp şi eforturi semnificative strategiilor şi tehnicilor de management al riscului, este posibil ca, în anumite situaţii, să nu reuşească să gestioneze riscul în mod corespunzător.






    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016