Cel mai bun serviciu de monitorizare a actelor publicate in Monitorul Oficial
Recomandare Se recomandã medicului sã suspecteze apariţia ELA în E
prezenţa urmãtoarelor simptome prodromale:
- senzaţie de frig
- anxietate
- tuse
Argumentare La debutul simptomatologiei pacienta este conştientã.
Recomandare Se recomandã medicului sã aibã în vedere diagnosticul E
de ELA în prezenţa urmãtoarelor simptome: (6)
- hipotensiune prezentã în 100% din cazuri
- agitaţie, anxietate 100%
- suferinţã fetalã acutã 100%
- semne de edem pulmonar acut 93%
- stop cardio-respirator 89%
- cianozã circumoralã şi perifericã
şi mucoasã 83%
- CID -coagulopatii 83%
- dispnee 49%
- convulsii sau alte semne neurologice 48%
- astenie 23%
- bronhospasm 15%
- cefalee 7%
- tuse 7%
- dureri toracice 2%
Recomandare Se recomandã medicului în orice situaţie de şoc la o B
parturientã sau în lãuzia imediatã sã aibã în vedere şi
diagnosticul de ELA. (6)
Argumentare Diagnosticul ELA poate fi de multe ori de excludere. Se IIb
recomandã urmãtoarele criterii de diagnostic: (10, 11)
- hipotensiune acutã sau insuficienţã cardiacã acutã
- hipoxie acutã
- coagulopatie sau hemoragie acutã masivã în absenţa
altor explicaţii
- toate semnele menţionate trebuie sã aparã în timpul
naşterii, operaţiei cezariene sau în primele 30 minute
dupã naştere
5.1.2. Diagnosticul diferenţial al ELA
Recomandare Se recomandã medicului sã efectueze diagnosticul E
diferenţial cu urmãtoarele afecţiuni:(7, 8)
- trombembolie pulmonarã
- embolie grãsoasã sau gazoasã
- şoc septic
- infarct miocardic acut
- cardiomiopatie peripartum
- şoc anafilactic
- sindrom de aspiraţie traheo-bronho-pulmonarã
(Mendelsohn)
- apoplexie uteroplacentarã
- reacţie posttransfuzionalã
5.1.3. Diagnosticul paraclinic al ELA
Recomandare Se recomandã medicului sã indice efectuarea determinãrii
gazelor sangvine. C
Argumentare Determinarea gazelor sangvine aratã semne de hipoxie/
hipoxemie: (9) IV
- scãderea pH (normal 7,35-7,45)
- scãderea pO(2) (normal 100 mm Hg respirând aer
atmosferic)
- creşterea pCO(2) (normal 35-45 mm Hg)
- creşterea rezervei alcaline
Recomandare Se recomandã medicului sã indice efectuarea hemogramei. E
Argumentare - Hb, Ht pot fi normale
- rar apare trombocitopenie
Recomandare Se recomandã medicului sã indice efectuarea
coagulogramei. E
Argumentare În ELA creşte timpul de protrombinã şi fibrinogenul.
Recomandare Se recomandã medicului sã indice efectuarea determinãrii
grupului sangvin şi Rh-ului. E
Argumentare Anticipativ pentru o transfuzie necesarã.
Recomandare Se recomandã medicului sã indice efectuarea examenului
radiografic pulmonar. E
Argumentare Deşi examenul radiografic pulmonar este nespecific
pentru ELA, el poate arãta semne ale edemului pulmonar
acut.
Recomandare Se recomandã medicului sã indice efectuarea ECG-ului. E
Argumentare ECG-ul poate sã prezinte urmãtoarele modificãri în ELA:
- tahicardie
- modificãri ale ST şi undelor T
- devierea la dreapta a axului inimii
Recomandare Se recomandã ca medicul ATI sã efectueze cateterizarea
arterei pulmonare. A
Argumentare Prin cateterizarea arterei pulmonare se poate evalua şi
monitoriza starea pacientei şi eficienţa tratamentului
prin determinarea: I b
- tensiunii arteriale pe cale sângerândã
- fracţiei de ejecţie cardiacã
- determinarea gazelor sangvine
şi a
- gradului de oxigenare din artera pulmonarã.(9, 10, 11)
Prin cateterizarea arterei pulmonare se poate mãsura
presiunea din artera pulmonarã (de obstrucţie a
capilarului pulmonar) şi se calculeazã debitul cardiac.
De asemenea se recolteazã sânge pentru determinarea
gazelor sangvine şi a saturaţiei în oxigen a sângelui
venos amestecat.
5.2. Evaluarea fetalã
Standard Medicul trebuie sã evalueze starea fãtului în cazul ELA
survenite la parturiente: E
- cardiotocografic
sau
- auscultator
Opţiune Medicul poate opta pentru efectuarea unui examen
ecografic obstetrical. E
Argumentare Pentru a evalua starea fãtului.
6.1. Conduitã de urgenţã
Standard Medicul trebuie sã efectueze un tratament simptomatic
care vizeazã menţinerea funcţiilor vitale. E
>Standard Medicul trebuie sã asigure împreunã cu medicul ATI şi
cadrele medii abordarea mai multor linii venoase
periferice (v. safenã externã) sau de linii venoase
centrale. E
>Argumentare Dacã accesul periferic este posibil, plasarea de una sau
mai multe canule cu lumen mare (14G) în vene periferice
este mai eficientã decât cateterizarea de urgenţã a unei
vene centrale. Cateterizarea unei vene centrale este
utilã şi pentru monitorizarea presiunii venoase centrale.
Standard Medicul trebuie sã acţioneze în primul rând pentru
tratarea: E
- insuficienţei respiratorii acute
şi a
- hipotensiunii arteriale
Argumentare Asigurarea tratamentului insuficienţei respiratorii (ce
include administrarea de oxigen pe mascã sau intubarea
orotrahealã şi ventilaţia mecanicã) trebuie sã preceadã
tratamentul hipotensiunii arteriale.
Standard Medicul trebuie sã indice administrarea de oxigen pe
mascã, pacientei pânã la o eventualã intubare. E
Argumentare Administrarea de oxigen se efectueazã pentru menţinerea
unei SaO(2) normale (92-100%).
Standard Medicul ATI trebuie sã evalueze cazul din punct de vedere
respirator şi tot el trebuie sã decidã protezarea
respiratorie. E
>Standard Medicul trebuie sã trateze hipotensiunea arterialã prin
administrare de substanţe cristaloide şi administrarea
de sânge sau produse din sânge. E
>Standard Medicul trebuie sã indice, administrarea unei substanţe
vasopresoare: Dopaminum 2-5 mcg/kg/min iv sau
adrenalinum 2-4 mcg/min. (1) E
>Argumentare Vasopresoarele sunt indicate în cazul în care nu se
poate obţine stabilizarea tensiunii arteriale prin
masurile standardului precedent.
Standard În cazul stopului cardio-respirator al pacientei medicul
trebuie sã iniţieze resuscitarea cardio-pulmonarã, dupã
un protocol privind suportul vital cardiac. E
Standard Medicul trebuie sã efectueze tratamentul profilactic al
hemoragiei prin coagulopatie de consum, individualizat,
prin administrarea de: A
- crioprecipitat, dacã fibrinogenul este sub
100 mg% (2, 3)
- masã trombocitarã, dacã trombocitele sunt sub -
50.000/mmc
- factor VII recombinat 20-120 mcg/kg, în toate
situaţiile
Argumentare Dupã începerea tratamentului vizând hipotensiunea Ib
arterialã şi insuficienţa respiratorie acutã, se va
avea în vedere posibilitatea apariţiei tulburãrilor de
coagulare.
Administrarea de factor VII recombinat se va face cu
respectarea urmãtoarelor condiţii:
- nr. de trombocite peste 50 000/mmc
- fibrinogen peste 50 mg%
şi
- pH≥7,20
Opţiune Medicul poate sã indice administrarea de preparate
cortizonice în scopul modulãrii rãspunsului imun:
Hydrocortizonum 500 mg iv la 6 ore. E
Argumentare ELA este consideratã ca fiind o reacţie anafilacticã la
antigenele celulelor amniotice. De aceea cortizonii pot
sã-şi gãseascã rolul în tratamentul ELA. Nu existã dovezi
ştiinţifice concludente care sã dovedeascã eficienţa lor.
Recomandare Se recomandã medicului sã efectueze operaţia cezarianã
sub anestezie generalã de îndatã ce starea pacientei o
permite. (7) E
Argumentare Alegerea tipului de anestezie reprezintã decizia
medicului ATI. Se recomandã efectuarea anesteziei
generale din cel puţin 2 motive:
- controlul mai bun al pacientei din punct de vedere
hemodinamic
şi
- evitarea riscului, existent în cazul anesteziilor de
conducere, de apariţie a hematoamelor
6.2. Conduita în cazul complicaţiilor
Standard Medicul trebuie sã trateze complicaţiile previzibile
(cele mai frecvente) care apar la supravieţuitoare. E
>Standard În cazul edemului pulmonar acut medicul trebuie sã
indice ca administrarea de lichide sã se efectueze cu
prudenţã. E
>Recomandare În cazul insuficienţei ventriculare stângi se recomandã
medicului sã indice administrarea de inotrope. E
>Standard În cazul hemoragiilor prin tulburãri de coagulare
medicul trebuie sã indice administrarea în scop curativ
de crioprecipitate, masã trombocitarã şi factor VII
recombinat. (9) E
>Standard Medicul trebuie sã efectueze de urgenţã tratamentul
chirurgical în cazul în care mãsurile medicale nu sunt
eficiente în oprirea hemoragiei uterine. (5, 6) B
>Argumentare Amânarea deciziei de intervenţie operatorie poate
permite instalarea CID. III
>>Opţiune În condiţiile standardului de mai sus, medicul poate
opta pentru practicarea: (5, 6) E
- histerectomiei totale
- ligaturii arterelor hipogastrice
- embolizãrii arterelor uterine
>>Argumentare Metodele de mai sus nu sunt caracteristice hemoragiilor
din ELA. Împreunã cu mijloacele medicale pot duce la
stãpânirea hemoragiei. (9)
Standard În absenţa condiţiilor necesare pentru efectuarea
intervenţiei chirurgicale de hemostazã medicul
trebuie sã: E
- trateze prin mijloace medicale tulburãrile de coagulare
şi sã
- asigure transferul rapid al pacientei spre cel mai
apropiat serviciu chirurgical ce permite tratamentul
adecvat
6.3. Capcane de diagnostic şi conduitã
Standard Medicul trebuie sã nu ezite a acţiona rapid în
prezenţa ELA. E
Argumentare ELA presupune un diagnostic clinic şi anume diagnosticul
de şoc cardio-pulmonar, tratamentul efectuat fiind unul
simptomatic conform protocoalelor de resuscitare
cardiopulmonarã.
Standard În cazul ELA survenitã în travaliu, medicul trebuie sã
nu ezite sã efectueze operaţia cezarianã postmortem în
cazul eşecului mãsurilor de resuscitare maternã. A
Argumentare Cezariana trebuie efectuatã dupã 5 minute de lipsã a
rãspunsului la resuscitarea cardiopulmonarã în scopul
salvãrii fãtului. (7) Efectuarea cezarienei postmortem
este condiţionatã de prezenţa semnelor de viabilitate
fetalã (BCF-uri demonstrabile cardiotocografic sau
ecografic). Ia
Standard Medicul trebuie sã nu ezite a diagnostica o ELA (şi de a
acţiona în consecinţã) dupã un avort spontan sau la
cerere, sau alte manevre invazive intrmniotice. E
Standard Medicul trebuie sã efectueze în paralel cu tratamentul
pacientei monitorizarea continuã a acesteia (vezi
cap. 5.2.3.). E
Recomandare Se recomandã ca medicul ATI sã efectueze cateterizarea
arterei pulmonare cu plasarea unei sonde Swan-Ganz în
caz de instabilitate hemodinamicã (vezi cap. Evaluare
şi diagnostic). E
Standard Medicul trebuie sã efectueze în paralel cu tratamentul
pacientei monitorizarea fetalã continuã (vezi
cap. 5.3.). E
Standard Medicul trebuie sã indice un consult neurologic în
cazul deficitelor neurologice. E
Recomandare Se recomandã ca fiecare unitate medicalã care efectueazã
tratamentul unei ELA sã redacteze protocoale proprii
bazate pe prezentele standarde. E
Standard Medicul OG în colaborare cu cel de specialitate ATI,
trebuie sã efectueze tratamentul pacientei în
secţia ATI. E
Standard Medicul curant trebuie sã solicite de urgenţã şeful de
secţie Obstetricã, fiind responsabil de mãsurile
adoptate în intervalul de timp pânã la venirea acestuia. E
Standard Medicul curant trebuie sã asigure formarea unei echipe
din care sã facã parte medicul ATI, neonatolog, alţi
medici OG, cadre medii, fiecare acţionând conform
competenţei. E
Standard Medicul trebuie sã realizeze dirijarea cazului câtre
maternitãţi de nivel III, doar în timpul al doilea,
dupã stabilizarea hemodinamicã şi cardiorespiratorie
a pacientei. E
┌───────────────┬──────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Standard │Standardele sunt norme care trebuie aplicate rigid şi trebuie │
│ │urmate în cvasitotalitatea cazurilor, excepţiile fiind rare şi│
│ │greu de justificat. │
├───────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Recomandare │Recomandãrile prezintã un grad scãzut de flexibilitate, nu au │
│ │forţa standardelor, iar atunci când nu sunt aplicate, acest │
│ │lucru trebuie justificat raţional, logic şi documentat. │
├───────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Opţiune │Opţiunile sunt neutre din punct de vedere a alegerii unei │
│ │conduite, indicând faptul cã mai multe tipuri de intervenţii │
│ │sunt posibile şi cã diferiţi medici pot lua decizii diferite. │
│ │Ele pot contribui la procesul de instruire şi nu necesitã │
│ │justificare. │
└───────────────┴──────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌───────────────┬──────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Grad A │Necesitã cel puţin un studiu randomizat şi controlat ca parte │
│ │a unei liste de studii de calitate publicate pe tema acestei │
│ │recomandãri (nivele de dovezi Ia sau Ib). │
├───────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Grad B │Necesitã existenţa unor studii clinice bine controlate, dar nu│
│ │randomizate, publicate pe tema acestei recomandãri (nivele de │
│ │dovezi IIa, IIb sau III). │
├───────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Grad C │Necesitã dovezi obţinute din rapoarte sau opinii ale unor │
│ │comitete de experţi sau din experienţa clinicã a unor experţi │
│ │recunoscuţi ca autoritate în domeniu (nivele de dovezi IV). │
│ │ │
│ │Indicã lipsa unor studii clinice de bunã calitate aplicabile │
│ │direct acestei recomandãri. │
├───────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Grad E │Recomandãri de bunã practicã bazate pe experienţa clinicã a │
│ │grupului tehnic de elaborare a acestui ghid. │
└───────────────┴──────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌───────────────┬──────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Nivel Ia │Dovezi obţinute din meta-analiza unor studii randomizate şi │
│ │controlate. │
├───────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Nivel Ib │Dovezi obţinute din cel puţin un studiu randomizat şi │
│ │controlat, bine conceput. │
├───────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Nivel IIa │Dovezi obţinute din cel puţin un studiu clinic controlat, fãrã│
│ │randomizare, bine conceput. │
├───────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Nivel IIb │Dovezi obţinute din cel puţin un studiu quasi-experimental │
│ │bine conceput, preferabil de la mai multe centre sau echipe de│
│ │cercetare. │
├───────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Nivel III │Dovezi obţinute de la studii descriptive, bine concepute. │
├───────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Nivel IV │Dovezi obţinute de la comitete de experţi sau experienţã │
│ │clinicã a unor experţi recunoscuţi ca autoritate în domeniu. │
└───────────────┴──────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌───────────────┬──────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ Numele │ Adrenalinum │
│ medicamentului│ │
├───────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Indicaţii │Dozele terapeutice diminueazã congestia şi edemul mucoaselor │
│ │(prin vasoconstricţie şi micşorarea permeabilitãţii capilare),│
│ │stimuleazã inima şi cresc uşor presiunea sistolicã, au acţiune│
│ │bronhodilatatoare; local provoacã vasoconstricţie şi poate │
│ │opri hemoragiile capilare. Efectele se datoresc acţiunii │
│ │simpatomimetice directe (stimulare alfa- şi beta-adrenergicã).│
│ │Urgenţe alergice - şoc anafilactic, angioedem laringian; stop │
│ │cardiac (prin asistolie ventricularã); accesul de astm bronşic│
│ │Fiole a 1 ml soluţie apoasã injectabilã conţinând epinephrinum│
│ │hcl. 1 mg. │
├───────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Doza pentru │În şocul anafilactic, intravenos lent şi cu multã prudenţã │
│adulţi │0,1-0,5 mg (0,1-0,5 ml din fiolã), diluate cu 10 ml soluţie │
│ │salinã izotonã; dacã nu este posibil, se injecteazã │
│ │intramuscular 0,5-1 mg (1/2-1 fiolã) sau se administreazã │
│ │perlingual 1 mg (20 picãturi din soluţia pentru uz intern sau │
│ │o fiolã). În sincopa cardiacã, intravenos lent 0,5-1 mg (1/2-1│
│ │fiolã), eventual repetat dupã 1-15 minute; dacã nu este │
│ │posibil, se injecteazã în cavitatea inimii aceeaşi dozã. │
├───────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Contraindicaţii│Hipertensiune arterialã, boli miocardice, cardiopatie │
│ │ischemicã, tahicardie şi aritmii ectopice, aterosclerozã, cord│
│ │pulmonar, hipertiroidism, feocromocitom, glaucom cu unghi │
│ │îngust, adenom de prostatã cu retenţie de urinã, insuficienţã │
│ │renalã severã; prudenţã la diabetici, în stãrile de │
│ │hipercalcemie şi hipokaliemie. │
├───────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Interacţiuni │Nu se administreazã în timpul anesteziei cu ciclopropanum │
│ │(scos de pe piaţã) şi halothanum (aritmii grave); prudenţã │
│ │când se asociazã cu atropinum, în anestezie; antidepresivele │
│ │triciclice şi guanethidinum cresc acţiunile simpatomimetice │
│ │(prudenţã în dozarea adrenalinei sau se evitã). │
├───────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Sarcinã şi │Categoria C - siguranţã incertã a utilizãrii în sarcinã, │
│alãptare │compatibil cu alãptarea. │
├───────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Atenţie! │Epinefrina are un indice terapeutic mic, de aceea trebuie │
│ │folositã numai la indicaţia medicului şi sub control medical; │
│ │contraindicaţiile sunt relative în condiţii de urgenţã, care │
│ │pun viaţa în pericol. │
└───────────────┴──────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌───────────────┬──────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ Numele │ Dopaminum │
│ medicamentului│ │
├───────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Indicaţii │Dopaminum este un agent simpatomimetic cu efecte directe şi │
│ │indirecte. Efectul inotrop asupra cordului se asociazã cu un │
│ │efect de accelerare a frecvenţei cardiace, precum şi o │
│ │incidenţã a aritmiilor, ambele mai reduse decât cele ale │
│ │isoprenalinumului. Aceastã dublã acţiune a dopaminei prezintã │
│ │avantajul cã poate corecta dezechilibrul hemodinamic, exerci- │
│ │tând totodatã un efect inotrop asupra cordului, fãrã tahicar- │
│ │die consecutivã şi în acelaşi timp determinând ameliorarea │
│ │perfuziei renale. │
│ │Fiole a 10 ml, conţinând soluţie 0,5% clorhidrat de dopaminum.│
├───────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Doza pentru │Conţinutul unei fiole (50 mg) se dilueazã în 250 ml soluţie │
│adulţi │salinã sau glucozã (soluţii izotone) - (1 ml sau 20 picãturi │
│ │conţin 200 mcg dopaminum); se introduce strict intravenos, în │
│ │perfuzie cu debit constant. Doza se stabileşte în funcţie de │
│ │starea hemodinamicã şi greutatea corporalã: se începe cu 285 │
│ │mcg/kg corp şi minut (14-36 picãturi/minut la adultul de │
│ │70 kg), crescând progresiv - doza eficace uzualã, în jurul a │
│ │6,5 mcg/kg corp şi minut (45-46 picãturi/minut la 70 kg │
│ │greutate corporalã) poate fi crescutã, la nevoie, pânã la 15 │
│ │mcg/kg corp şi minut (105 picãturi/minut la 70 kg greutate │
│ │corporalã); la sfârşitul tratamentului doza se reduce │
│ │progresiv (se înjumãtãţeşte la fiecare orã). │
├───────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Contraindicaţii│Feocromocitom, aritmii ventriculare, vasoconstricţie │
│ │perifericã cu post-sarcinã crescutã, tireotoxicozã; prudenţã │
│ │la bolnavii cu aterosclerozã, la cei cu boli vasculare şi la │
│ │diabetici (risc crescut de tulburãri ischemice). │
├───────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Interacţiuni │Inhibitorii de monoaminoxidazã potenţeazã efectele dopaminum- │
│ │ului (se folosesc doze de 10 ori mai mici); asocierea cu │
│ │ciclopropanum, halothanum şi alte anestezice halogenate │
│ │favorizeazã aritmiile; guanethidinum mãreşte efectul vasocon- │
│ │strictor alfdrenergic al dopaminum-ului, iar aceasta antago-│
│ │nizeazã efectul antihipertensiv al guanethidinum-ului; soluţia│
│ │de dopaminum este incompatibilã cu soluţiile alcaline. │
├───────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Sarcinã şi │Nu exista date care sa ateste teratogeneza la animalele de │
│alãptare │laborator. În clinica nu existã date suficiente care sã ateste│
│ │apariţia eventualelor malformaţii sau efecte fetotoxice în │
│ │timpul graviditãţii. În situaţii de urgenţã, care impun │
│ │utilizarea lui, acest medicament poate fi prescris. │
├───────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Atenţie! │Administrarea dopaminum-ului se face obligatoriu sub suprave- │
│ │ghere clinicã şi hemodinamicã, corectând în prealabil hipovol-│
│ │emia, hipoxemia, acidoza şi dezechilibrele electrolitice │
│ │eventuale. │
└───────────────┴──────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌───────────────┬──────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ Numele │ Hydrocortizonum │
│ medicamentului│ │
├───────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Indicaţii │Glucocorticoid de biosintezã cu acţiune antiinflamatoare- │
│ │antialergicã, utilizat predominant în terapia de urgenţã. │
│ │Stãri de şoc (chirurgical, obstetrical, traumatic, alergic, │
│ │toxic, infecţios, cardiogen, din arsuri). Insuficienţe respi- │
│ │ratorii: crizã acutã de astm bronşic, pneumonie prin aspiraţie│
│ │edem laringian. Edem Quincke. Insuficienţe cardio-respira- │
│ │torii: edem pulmonar acut, gripe cu evoluţie severã ş.a. │
│ │Sindroame neurologice: stãri comatoase, edem cerebral, encefa-│
│ │lite şi meningite acute. Insuficienţã suprarenalã acutã: crizã│
│ │addisonianã acutã, stare post-suprarenalectomie. │
│ │O fiolã de 5 ml (sticlã transparentã) conţine 0,025 g hidro- │
│ │cortizonum hemisuccinat într-un ml polietilenglicol 400 │
│ │(soluţia A) însoţitã de o fiolã de solvent (soluţia B) │
│ │conţinând soluţie apoasã de hidrogenocarbonat de sodiu, în │
│ │concentraţie de 0,225%. În urma reacţiei dintre soluţia de │
│ │hidrocortizonum hemisuccinat şi solvent rezultã hidrocortizo- │
│ │num hemisuccinat de sodiu. │
├───────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Doza pentru │Dozele uzuale variazã, în funcţie de gravitatea cazului, între│
│adulţi │0,100 şi 0,500 g; în stãrile foarte grave, de exemplu, în şoc,│
│ │se administreazã 1 g de preparat în decurs de câteva minute, │
│ │iar apoi câte 0,500 g la 6-8 ore, timp de 3-5 zile dacã este │
│ │nevoie. │
├───────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Contraindicaţii│Hidrocortizonum Acetat suspensie injectabilã nu se adminis- │
│ │treazã în articulaţii intervertebrale, artrite infecţioase, │
│ │infecţii de vecinãtate în special cu bacilul Koch. Prudenţã la│
│ │sportivi deoarece Hidrocortizonum Acetat suspensie se absoarbe│
│ │în parte (gluco-corticoizii administraţi sistematic figureazã │
│ │pe lista substanţelor dopante). │
├───────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Interacţiuni │Puţin importante │
├───────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Sarcinã şi │Categoria C - siguranţã incertã a utilizãrii în sarcinã, │
│alãptare │compatibil cu alãptarea. │
├───────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Atenţie! │Dupã administrare îndelungatã a unor doze mari este posibilã │
│ │apariţia semnelor de epuizare corticosuprarenalã şi │
│ │antehipofizarã. │
└───────────────┴──────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌───────────────┬──────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ Numele │ Factor de coagulare VIIa recombinat │
│ medicamentului│ │
├───────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Indicaţii │Tratamentul sângerãrilor serioase. Prevenirea sângerãrilor │
│ │excesive legate de intervenţiile chirurgicale. Acţioneazã prin│
│ │activarea sistemului de coagulare la locul sângerãri determi- │
│ │nate de dezvoltarea inhibitorilor împotriva factorilor de │
│ │coagulare VIII sau IX. │
├───────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Doza pentru │Dupã reconstituire medicamentul trebuie injectat intravenos pe│
│adulţi │o duratã de 2-5 minute (injecţie bolus). │
│ │Doze: 3-6 KIU (60-120 mcg) per kg corp pe o singurã dozã. Doza│
│ │iniţialã este în mod obişnuit de 4,5 KIU (90 mcg) pe Kg/corp. │
├───────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Contraindicaţii│Nu trebuie administrat în perfuzie sau amestecat cu soluţii │
│ │perfuzabile. │
├───────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Interacţiuni │Categoria C - siguranţã incertã a utilizãrii în sarcinã. │
│ │Trebuie evitatã asocierea cu produse protrombinice; experienţã│
│ │limitatã referitor la asocierea cu antifibrinolitice. │
├───────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Sarcinã şi │Prudenţã în perioada de alãptare (nu se cunoaşte dacã trece în│
│alãptare │laptele matern). │
├───────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Atenţie! │Rareori se observã efecte secundare serioase. În rare ocazii │
│ │pot apãrea reacţii ca urticarie, prurit, febrã, greaţã, │
│ │cefalee, disconfort general sau modificãri ale tensiunii │
│ │arteriale. Au fost raportate efecte adverse majore, posibil │
│ │legate de tratamentul cu Factor de coagulare VIIa recombinant │
│ │în şapte cazuri (insuficienţa renalã, ataxie, tulburãri │
│ │cerebro-vasculare, anginã pectoralã, aritmie atrialã şi şoc │
│ │circulator). │
└───────────────┴──────────────────────────────────────────────────────────────┘
