Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   GHID din 2 august 2011  de precatica medicala pentru aplicabilitatea neonatologie - diagnosticul si tratamentul hipoglicemie neonatale (Anexa nr. 14)*)    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

GHID din 2 august 2011 de precatica medicala pentru aplicabilitatea neonatologie - diagnosticul si tratamentul hipoglicemie neonatale (Anexa nr. 14)*)

EMITENT: MINISTERUL SANATATII
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 586 bis din 18 august 2011
_________
    *) Aprobat prin Ordinul nr. 1.232 din 2 august 2011, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 18 august 2011.




Ministerul Sãnãtãţii Publice Colegiul Medicilor Asociaţia de Neonatologie
Comisia Consultativã de din România din România
Pediatrie şi Neonatologie

          COLECŢIA GHIDURI CLINICE PENTRU NEONATOLOGIE
                    Ghidul 14/Revizia 0
                          4.12.2010




    Publicat de Asociaţia de Neonatologie din România
    Editor: Maria Livia Ognean
    (c) Asociaţia de Neonatologie din România, 2011

    Grupul de Coordonare a procesului de elaborare a ghidurilor încurajeazã schimbul liber şi punerea la dispoziţie în comun a informaţiilor şi dovezilor cuprinse în acest ghid, precum şi adaptarea lor la condiţiile locale.
    Orice parte din acest ghid poate fi copiatã, reprodusã sau distribuitã, fãrã permisiunea autorilor sau editorilor, cu respectarea urmãtoarelor condiţii: (a) ghidul sau fragmentul sã nu fie copiat, reprodus, distribuit sau adaptat în scopuri comerciale, (b) persoanele sau instituţiile care doresc sã copieze, reproducã sau distribuie ghidul sau fragmente din acestea, sã informeze Asociaţia de Neonatologie din România şi (c) Asociaţia de Neonatologie din România sã fie menţionatã ca sursã a acestor informaţii în toate copiile, reproducerile sau distribuţiile materialului.

    Acest ghid a fost aprobat de Ministerul Sãnãtãţii Publice prin Ordinul nr. .... din ....... şi de Colegiul Medicilor prin documentul nr. ..... din ....... şi de Asociaţia de Neonatologie din România în data de .......

    Precizãri
    Ghidurile clinice pentru Neonatologie sunt elaborate cu scopul de a ajuta personalul medical sã ia decizii privind îngrijirea noun ãscuţilor. Acestea prezintã recomandãri de bunã practicã medicalã clinicã bazate pe dovezi publicate (literatura de specialitate) recomandate a fi luate în considerare de cãtre medicii neonatologi şi pediatri şi de alte specialitãţi, precum şi de celelalte cadre medicale implicate în îngrijirea tuturor nou-nãscuţilor.
    Deşi ghidurile reprezintã o fundamentare a bunei practici medicale bazate pe cele mai recente dovezi disponibile, ele nu intenţioneazã sã înlocuiascã raţionamentul practicianului în fiecare caz individual. Decizia medicalã este un proces integrativ care trebuie sã ia în considerare circumstanţele individuale şi opţiunea pacientului sau, în cazul nou-nãscutului, a pãrinţilor, precum şi resursele, caracteristicile specifice şi limitãrile instituţiilor medicale. Se aşteaptã ca fiecare practician care aplicã recomandãrile în scop diagnostic, terapeutic sau pentru urmãrire, sau în scopul efectuãrii unei proceduri clinice particulare sã utilizeze propriul raţionament medical independent în contextul circumstanţial clinic individual, pentru a decide orice îngrijire sau tratament al nou-nãscutului în funcţie de particularitãţile acestuia, opţiunile diagnostice şi curative disponibile.
    Instituţiile şi persoanele care au elaborat acest ghid au depus eforturi pentru ca informaţiile conţinute în ghid sã fie corecte, redate cu acurateţe şi susţinute de dovezi. Date fiind posibilitatea erorii umane şi/sau progresele cunoştinţelor medicale, autorii nu pot şi nu garanteazã cã informaţia conţinutã în ghid este în totalitate corectã şi completã. Recomandãrile din acest ghid clinic sunt bazate pe un consens al autorilor privitor la tema propusã şi abordãrile terapeutice acceptate în momentul actual. În absenţa dovezilor publicate, recomandãrile se bazeazã pe consensul experţilor din cadrul specialitãţii. Totuşi, acestea nu reprezintã în mod necesar punctele de vedere şi opiniile tuturor clinicienilor şi nu le reflectã în mod obligatoriu pe cele ale Grupului Coordonator.
    Ghidurile clinice, spre deosebire de protocoale, nu sunt gândite ca directive pentru o singurã modalitate de diagnostic, management, tratament sau urmãrire a unui caz sau ca o modalitate definitivã de îngrijire a nou-nãscutului. Variaţii ale practicii medicale pot fi necesare în funcţie de circumstanţele individuale şi opţiunea pãrinţilor nou-nãscutului, precum şi de resursele şi limitãrile specifice ale instituţiei sau tipului de practicã medicalã. Acolo unde recomandãrile acestor ghiduri sunt modificate, abaterile semnificative de la ghiduri trebuie documentate în întregime în protocoale şi documente medicale, iar motivele modificãrilor trebuie justificate detaliat.
    Instituţiile şi persoanele care au elaborat acest ghid îşi declinã responsabilitatea legalã pentru orice inacurateţe, informaţie perceputã eronat, pentru eficacitatea clinicã sau succesul oricãrui regim terapeutic detaliat în acest ghid, pentru modalitatea de utilizare sau aplicare sau pentru deciziile finale ale personalului medical rezultate ca urmare a utilizãrii sau aplicãrii lor. De asemenea, ele nu îşi asumã responsabilitatea nici pentru informaţiile referitoare la produsele farmaceutice menţionate în ghid.
    În fiecare caz specific, utilizatorii ghidurilor trebuie sã verifice literatura de specialitate prin intermediul surselor independente şi sã confirme cã informaţia conţinutã în recomandãri, în special dozele medicamentelor, este corectã.
    Orice referire la un produs comercial, proces sau serviciu specific prin utilizarea numelui comercial, al mãrcii sau al producãtorului, nu constituie sau implicã o promovare, recomandare sau favorizare din partea Grupului de Coordonare, a Grupului Tehnic de Elaborare, a coordonatorului sau editorului ghidului faţã de altele similare care nu sunt menţionate în document. Nici o recomandare din acest ghid nu poate fi utilizatã în scop publicitar sau în scopul promovãrii unui produs.
    Opiniile susţinute în aceastã publicaţie sunt ale autorilor şi nu reprezintã în mod necesar opiniile Fundaţiei Cred.

    Toate ghidurile clinice sunt supuse unui proces de revizuire şi actualizare continuã. Cea mai recentã versiune a acestui ghid poate fi accesatã prin internet la adresa ................

    Tipãrit la ...........
    ISSN ................

    Grupul de Coordonare a elaborãrii ghidurilor
    Comisia Consultativã de Pediatrie şi Neonatologie a Ministerului Sãnãtãţii Publice
      Prof. Dumitru Orãşeanu
    Comisia de Obstetricã şi Ginecologie a Colegiului Medicilor din România
      Prof. Dr. Vlad I. Tica
    Asociaţia de Neonatologie din România
      Prof. Univ. Dr. Silvia Maria Stoicescu

    Preşedinte - Prof. Univ. Dr. Silvia Maria Stoicescu
    Co-preşedinte - Prof. Univ. Dr. Maria Stamatin
    Secretar - Conf. Univ. Dr. Manuela Cucerea

    Coordonator:
      Prof. Univ. Dr. Maria Stamatin

    Scriitori:
      Dr. Anca Bivoleanu
      Prep. Univ. Dr. Andreea Avasiloaiei

    Membrii Grupului Tehnic de Elaborare a ghidului:
      Dr. Simona Ghironte
      Dr. Carmen Grecu
      Dr. Ecaterina Iftime

    Revizori:
      Prof. Univ. Dr. Constantin Ilie
      Conf. Univ. Dr. Manuela Cucerea
      Sef. Lucr. Dr. Ligia Blaga
      Dr. Adrian Sorin Crãciun

    Mulţumim Dr. Maria Livia Ognean pentru coordonarea şi integrarea activitãţilor de dezvoltare a Ghidurilor Clinice pentru Neonatologie.

    Mulţumim Fundaţiei Cred pentru suportul tehnic acordat pentru buna desfãşurare a activitãţilor de dezvoltare a Ghidurilor Clinice pentru Neonatologie şi organizarea întâlnirilor de consens.


    Abrevieri

    VG - vârstã de gestaţie
    SGA - mic pentru vârsta de gestaţie (small for gestational age)
    RCIU - restricţie de creştere intrauterinã
    GN - greutate la naştere
    AGA - (nou-nãscut) cu greutate corespunzãtoare pentru vârsta de gestaţie (appropriate for gestational age)
    LGA - (nou-nãscut cu greutate) mare pentru vârsta de gestaţie (large for gestatiomal age)
    Ht - hematocrit
    ADHD - sindrom de atenţie deficitarã şi hiperactivitate (attention deficit hyperactivity disorder)
    i.v. - intravenos
    SNC - sistem nervos central
    i.m. - intramuscular
    RMN - rezonanţã magneticã nuclearã

    1. Introducere
    Hipoglicemia este una dintre cele mai frecvente probleme metabolice ale perioadei neonatale [1]: 13/1000 nou-nãscuţi vii [2], 80% dintre nou-nãscuţii cu vârstã de gestaţie (VG) între 35-36 sãptãmâni [3], 24% - 50% dintre nou-nãscuţii cu risc [4,5], 70% dintre nou-nãscuţii mici pentru VG (SGA) [6], 10% din nou-nãscuţii cu restricţie de creştere intrauterinã (RCIU) în ciuda aportului adecvat de carbohidraţi [7] şi 50% dintre nou-nãscuţii din mamã diabeticã au cel puţin un episod de hipoglicemie în cursul primelor 3 zile de viaţã [8].
    Nivelul normal al glicemiei este menţinut prin procesul de gluconeogenezã, proces ce poate fi perturbat ca urmare a dificultãţilor de adaptare la viaţa extrauterinã, consecinţa fiind apariţia hipoglicemiei [9-12].
    De la naştere valoarea glicemiei prezintã o dinamicã fluctuantã iar scãderea glicemiei, izolat, nu reprezintã neapãrat o situaţie patologicã dar poate fi un simptom al unei patologii subiacente [13,14].
    Valoarea glicemiei este influenţatã de: greutatea la naştere (GN), VG, depozitele de glicogen ale organismului, vârsta postnatalã în ore, metoda de alimentaţie şi patologia supraadãugatã [2,11,15].
    Definiţia hipoglicemiei este şi în prezent controversatã deoarece nu se poate face prin raportare la o valoare unicã, aplicabilã tuturor situaţiilor clinice sau tuturor nou-nãscuţilor [16-18].
    Dicţionarul medical Stedmans [19] defineşte hipoglicemia ca o scãdere a glucozei sangvine dar adaugã întrebãrile; "Comparativ cu ce?", "Cât de scãzutã?", "Pentru cât timp?".
    Definiţia standard a hipoglicemiei trebuie sã fie flexibilã întrucât necesitã întrunirea a cinci categorii de criterii:
    - clinice
    - epidemiologice
    - modificãri ale rãspunsului endocrin, metabolic şi neurologic
    - durata hipoglicemiei [16,20- 22] şi
    - evoluţia pe termen lung, deoarece glucoza este combustibilul principal al creierului iar apariţia hipoglicemiei, în special a celei refractare la tratament duce la injurii neurologice [23-30].
    Având în vedere frecvenţa hipoglicemiei în practica medicalã neonatalã şi relaţia hipoglicemie - prognostic neurologic toate centrele de terapie intensivã neonatalã trebuie sã elaboreze şi sã respecte un protocol de prevenire, monitorizare şi tratament al hipoglicemiei.
    Ghidul clinic de diagnostic şi tratament în hipoglicemia neonatalã precizeazã standardele, principiile şi aspectele fundamentale ale unui caz concret clinic, care trebuie respectate de practicieni indiferent de nivelul unitãţii sanitare în care îşi desfãşoarã activitatea.
    Ghidurile clinice de neonatologie sunt mai rigide decât protocoalele clinice, fiind realizate de grupuri tehnice de elaborare respectând nivelul dovezilor ştiinţifice şi gradele de recomandare. Protocoalele clinice au un grad mai mare de flexibilitate, adaptat nivelului fiecãrei unitãţi sanitare.

    2. Scop
    Ghidul are ca scop scãderea morbiditãţii neonatale şi a sechelelor neurologice (care pot fi permanente) asociate hipoglicemiei [23-30].
    Prezentul ghid este elaborat pentru îndeplinirea urmãtoarelor deziderate:
    - creşterea calitãţii asistenţei medicale (acte şi proceduri medicale profilactice şi terapeutice)
    - aducerea în actualitate a unor probleme cu impact asupra sãnãtãţii nou-nãscuţilor
    - stabilirea metodologiei de identificare a grupelor de nou-nãscuţi cu risc pentru hipoglicemie
    - instituirea precoce a tratamentului
    - reducerea diferenţelor în practica medicalã astfel încât tratamentul hipoglicemiei sã devinã mai eficient, sigur şi standardizat
    - ghidul constituie un instrument de consens între clinicienii de diferite specialitãţi şi maternitãţi de diferite niveluri
    - ghidul protejeazã clinicianul din punctul de vedere a malpraxisului
    - ghidul permite oferirea unei baze de informaţie pentru analize şi comparaţii
    - permite acordul practicii medicale româneşti cu principiile medicale internaţionale.
    Ghidul se adreseazã medicilor şi asistentelor de neonatologie, pediatrie şi obstetricã-ginecologie din unitãţile spitaliceşti de nivel I, II şi III care îngrijesc nou-nãscuţi.
    Se prevede ca acest ghid sã fie adoptat pe plan local, regional şi naţional.

    3. Metodologie de lucru
    3.1. Etapele procesului de elaborare
    Ca urmare a solicitãrii Ministerului Sãnãtãţii Publice de a sprijini procesul de elaborare a ghidurilor clinice pentru neonatologie, Asociaţia de Neonatologie din România a organizat în 28 martie 2009 la Bucureşti o întâlnire a instituţiilor implicate în elaborarea ghidurilor clinice pentru neonatologie.
    A fost prezentat contextul general în care se desfãşoarã procesul de redactare a ghidurilor şi implicarea diferitelor instituţii. În cadrul întâlnirii s-a decis constituirea Grupului de Coordonare a procesului de elaborare a ghidurilor. A fost de asemenea prezentatã metodologia de lucru pentru redactarea ghidurilor, a fost prezentat un plan de lucru şi au fost agreate responsabilitãţile pentru fiecare instituţie implicatã. A fost aprobatã lista de subiecte ale ghidurilor clinice pentru neonatologie şi pentru fiecare ghid au fost aprobaţi coordonatorii Grupurilor Tehnice de Elaborare (GTE) pentru fiecare subiect.
    În data de 26 septembrie 2009, în cadrul Conferinţei Naţionale de Neonatologie din România a avut loc o sesiune în cadrul cãreia au fost prezentate, discutate şi agreate principiile, metodologia de elaborare şi formatului ghidurilor.
    Pentru fiecare ghid, coordonatorul a nominalizat componenţa Grupului Tehnic de Elaborare, incluzând un scriitor şi o echipã de redactare, precum şi un numãr de experţi evaluatori externi pentru recenzia ghidului. Pentru facilitarea şi integrarea procesului de elaborare a tuturor ghidurilor a fost ales un integrator. Toate persoanele implicate în redactarea sau evaluarea ghidurilor au semnat Declaraţii de Interese.
    Scriitorii ghidurilor au fost contractaţi şi instruiţi asupra metodologiei redactãrii ghidurilor, dupã care au elaborat prima versiune a ghidului, în colaborare cu membrii GTE şi sub conducerea coordonatorului ghidului.
    Pe parcursul ghidului, prin termenul de medic(ul) se va înţelege medicul de specialitate neonatologie, cãruia îi este dedicat în principal ghidul clinic. Acolo unde s-a considerat necesar, specialitatea medicului a fost enunţatã în clar, pentru a fi evitate confuziile de atribuire a responsabilitãţii actului medical.
    Dupã verificarea ei din punctul de vedere al principiilor, structurii şi formatului acceptat pentru ghiduri şi formatarea ei a rezultat versiunea 2 a ghidului, care a fost trimisã pentru evaluarea externã la experţii selectaţi. Coordonatorul şi Grupul Tehnic de Elaborare au luat în considerare şi încorporat, dupã caz, comentariile şi propunerile de modificare fãcute de evaluatorii externi şi au redactat versiunea 3 a ghidului.
    Aceastã versiune a fost prezentatã şi supusã discuţiei detaliate, punct cu punct, în cadrul unei Întâlniri de Consens care au avut loc la Bucureşti în perioada 3-5 decembrie 2010, cu sprijinul Fundaţiei Cred. Participanţii la Întâlnirea de Consens sunt prezentaţi în Anexa 1.
    Ghidurile au fost dezbãtute punct cu punct şi au fost agreate prin consens din punct de vedere al conţinutului tehnic, gradãrii recomandãrilor şi formulãrii.
    Evaluarea finalã a ghidului a fost efectuatã utilizând instrumentul Agree elaborat de Organizaţia Mondialã a Sãnãtãţii (OMS). Ghidul a fost aprobat formal de cãtre Comisia Consultativã de Pediatrie şi Neonatologie a Ministerului Sãnãtãţii Publice, Comisia de Pediatrie şi Neonatologie a Colegiul Medicilor din România şi Asociaţia de Neonatologie din România.
    Ghidul a fost aprobat de cãtre Ministerul Sãnãtãţii Publice prin Ordinul nr. ...........

    3.2. Principii
    Ghidul clinic "Diagnosticul şi tratamentul hipoglicemiei neonatale" a fost conceput cu respectarea principilor de elaborare a Ghidurilor clinice pentru neonatologie aprobate de Grupul de Coordonare a elaborãrii ghidurilor clinice pentru Neonatologie şi de Asociaţia de Neonatologie din România.
    Grupul tehnic de elaborare a ghidurilor a cãutat şi selecţionat, în scopul elaborãrii recomandãrilor şi argumentãrilor aferente, cele mai importante şi mai actuale dovezi ştiinţifice (meta-analize, revizii sistematice, studii controlate randomizate, studii controlate, studii de cohortã, studii retrospective şi analitice, cãrţi, monografii). În acest scop au fost folosite pentru cãutarea informaţiilor urmãtoarele surse de date: Cochrane Library, Medline, OldMedline, Embase utilizând cuvintele cheie semnificative pentru subiectul ghidului.
    Fiecare recomandare s-a încercat a fi bazatã pe dovezi ştiinţifice, iar pentru fiecare afirmaţie a fost furnizatã o explicaţie bazatã pe nivelul dovezilor şi a fost precizatã puterea ştiinţificã (acolo unde existã date). Pentru fiecare afirmaţie a fost precizatã alãturat tãria afirmaţiei (Standard, Recomandare sau Opţiune) conform definiţiilor din Anexa 2.

    3.3. Data reviziei
    Acest ghid clinic va fi revizuit în 2012 sau în momentul în care apar dovezi ştiinţifice noi care modificã recomandãrile fãcute.

    4. Structurã
    Acest ghid de neonatologie este structurat în subcapitole:
    - definiţii şi evaluare
    - conduitã profilacticã
    - conduitã terapeuticã
    - aspecte administrative
    - bibliografie
    - anexe.

    5. Definiţii şi evaluare



    5.1. Definiţii
    Standard Termenul de nou-nãscut se aplicã oricãrui copil cu vârsta
                       cronologicã cuprinsã între 0 şi 28 de zile de viaţã [31,32]. C
    Standard Nou-nãscutul la termen (matur) este nou-nãscutul cu VG cuprinsã
                       între 37 şi 41 de sãptãmâni şi 6 zile (260 pânã la 294 zile de
                       sarcinã) [31,33]. C
    Standard Nou-nãscutul prematur este nou-nãscutul cu VG sub 37 sãptãmâni
                       (259 sau mai puţine zile de sarcinã) [33,35]. C
    Standard Nou-nãscutul cu greutate micã pentru VG (small for gestational
                       age - SGA) este nou-nãscutul a cãrui GN este sub percentila 10
                       pentru VG [32,33,35]. C
    Standard Nou-nãscutul cu greutatea la naştere adecvatã (sau corespunzãtoare)
                       pentru VG (appropriate for gestational age - AGA) este definit ca
                       nou-nãscutul a cãrui GN este cuprinsã între percentilele 10 şi 90
                       pentru VG [32,33,35]. C
    Standard Nou-nãscutul cu greutatea la naştere mare pentru VG (large for
                       gestational age - LGA) este definit ca nou-nãscutul a cãrui GN
                       este peste percentila 90 pentru VG [32,33,35]. C
    Standard Restricţia de creştere intrauterinã (RCIU) este situaţia în care
                       fãtul nu-şi poate atinge potenţialul ideal de creştere [36,37]. C
    Standard Glicemia reprezintã concentraţia sangvinã a glucozei [11]. C
    Standard Hipoglicemia neonatalã este scãderea nivelului glicemiei sub
                       40 mg/dl (sub 2,2 mmol/l) [12]. C
    Standard Hipoglicemia severã este scãderea glicemiei sub 20 mg/dl
                       (1,1 mmol/l) în ciuda infuziei de glucozã cu ritm mai mare de
                       12 mg/kgc/min [19,38]. C
    Standard Hipoglicemia persistentã este persistenţa unei glicemii
                       sangvine sub 45 mg/dl (2,5 mmol/l) dupã 72 de ore de viaţã [39]. C
    Standard Hipoglicemia recurentã este reapariţia unei glicemii sub 45 mg/dl
                       (2,5 mmol/l) dupã 72 de ore de viaţã [39]. C
    Standard Hipoglicemia rezistentã este hipoglicemia care nu poate fi
                       corectatã prin administrarea perfuziei cu glucozã cu ratã de
                       12 mg/kgc/min sau persistenţa hipoglicemiei dupã o sãptãmânã de
                       tratament [40]. C
    5.2. Evaluare
    5.2.1. Factori de risc
    Standard Medicul şi asistenta trebuie sã identifice, de la naştere,
                       categoriile de nou-nãscuţi cu risc de a dezvolta hipoglicemie
                       (anexa 3) [11,16,41-43]. B
    Argumentare Hipoglicemia, mai ales la nou-nãscutul cu risc, poate produce
                       leziuni neurologice [22,24,44-48]. III
    Argumentare Repartiţia glucozei din organismul nou-nãscutului se face în
                       funcţie de greutatea creierului şi necesitãţile acestuia iar
                       utilizarea glucozei de cãtre creier depinde de concentraţia
                       plasmaticã a glucozei [19,49]. Categoriile de nou-nãscuţi
                       cu risc menţionate nu au alt substrat energetic alternativ în
                       afarã de glucozã [19,49]. III
    Argumentare La categoriile de nou-nãscuţi cu risc menţionate, fluxul
                       sangvin cerebral este diminuat, în consecinţã şi eliberarea
                       glucozei cãtre creier [19]. III
    Argumentare Neurotoxinele excitatorii, active la nivelul receptorilor
                       N-metil-D-aspartat [50,51] cresc generarea radicalilor liberi
                       mitocondriali, cu iniţierea apoptozei neuronale [52] şi alterarea
                       metabolismului energetic celular [53]. III
    5.2.2. Semne clinice de hipoglicemie
    Standard Medicul şi asistenta trebuie sã identifice precoce semnele
                       clinice ale hipoglicemiei la nou-nãscut [13,15,16]. C
    Argumentare La nou-nãscut semnele clinice de hipoglicemie nu sunt nici
                       specifice, nici patognomonice (anexa 4) [14,16,18,38]. IV
    Standard Medicul trebuie sã indice determinarea glicemiei la orice
                       nou-nãscut cu simptome care nu pot fi explicate [13,14,16]. C
    Argumentare La nou-nãscut semnele clinice de hipoglicemie nu sunt nici
                       specifice, nici patognomonice [14,16,18,38]. IV
    5.2.3. Metode de determinare a glicemiei
    Standard La nou-nãscutul cu risc sau în caz de suspiciune, medicul
                       sau asistenta trebuie sã mãsoare glicemia la patul pacientului,
                       cu ajutorul glucometrului [54]. A
    Argumentare Determinarea glicemiei cu ajutorul glucometrului este o metodã
                       eficientã de screening [55]. Ia
    Recomandare Se recomandã ca medicul şi asistenta sã utilizeze determinarea
                       glicemiei la patul pacientului ca un test screening şi nu pentru
                       diagnostic [11,54-59]. C
    Argumentare Determinarea glicemiei prin tehnici de laborator are acurateţea
                       cea mai mare [60]. IV
    Recomandare Se recomandã ca medicul şi asistenta sã utilizeze pentru
                       mãsurarea glicemiei glucometre cu stick-uri/strip-uri care au ca
                       principiu de dozare reacţia de glucozoxidazã şi sensor
                       electrochimic [56]. C
    Argumentare Determinãrile efectuate cu reactivi încorporaţi pot da, în anumite
                       condiţii, rezultate fals pozitive [54,57]: IV
                       - hematocrit (Ht) < 35%
                       - contaminare cu substanţe folosite pentru dezinfecţie
                       sau fals negative [54,57]:
                       - Ht > 55%
                       - glicemie > 200 mg/dl
                       - stãri hiperglicemic-hiperosmolare cu sau fãrã cetozã
                       - tehnici greşite de recoltare
                       - temperatura de pãstrare a probei sub 18°C sau peste 35°C.
    Recomandare Se recomandã ca medicul şi asistenta sã respecte indicaţiile
                       producãtorului în ceea ce priveşte calibrarea dispozitivului
                       pentru determinarea glicemiei şi sã verifice termenul de
                       valabilitate al strip-urilor [56]. C
    Argumentare Folosirea unui dispozitiv/glucometru necalibrat corespunzãtor
                       şi a strip-urilor expirate poate conduce la rezultate
                       eronate [54,57]. IV
    Standard Medicul trebuie sã indice mãsurarea glicemiei, mai ales la
                       nou-nãscutul cu risc, şi prin metode de laborator dacã a fost
                       depistatã hipoglicemie cu ajutorul glucometrului [11,54,58,59]. C
    Argumentare Diagnosticul de certitudine al hipoglicemiei neonatale necesitã
                       confirmarea prin metode de laborator [11,54,58,59]. IV
    Argumentare Determinarea glicemiei în laborator - prin metoda glucozoxidazã-
                       calorimetricã sau cu ajutorul glucoz-electrozilor (tehnicã
                       similarã cu cea a determinãrii gazelor sangvine) - are acurateţe
                       mai mare decât mãsurarea glicemiei cu glucometrul [60]. IV
    Recomandare Se recomandã ca medicul şi asistenta sã trimitã în laborator
                       probele de sânge pentru analizarea glicemiei cât de repede
                       posibil [56,60,61]. B
    Argumentare Analiza tardivã a probelor de sânge recoltate poate conduce la III
                       rezultate eronate [56,60]. IV
    Argumentare Nivelul glucozei se reduce cu 14-18 mg/dl/orã în sângele
                       recoltat şi analizat tardiv datoritã glicolizei accelerate [62-65]. IIb
    Standard La interpretarea valorilor glicemiei, medicul trebuie sã ţinã
                       cont de natura probei [61,62]: B
                       - sânge capilar, arterial sau venos
                       - probe analizate imediat sau tardiv.
    Argumentare Valorile glicemiei în sângele venos central sunt mai mari faţã
                       de cele din sângele arterial, în special la nou-nãscutul
                       bolnav [63,64]. IIb
    Argumentare Nivelul glucozei se reduce cu 14-18 mg/dl/orã în sângele
                       recoltat şi analizat tardiv datoritã glicolizei
                       accelerate [62-65]. IIb
    5.3. Valori particularizate ale glicemiei
    5.3.1. Nou-nãscutul la termen cu greutate corespunzãtoare vârstei (AGA)
    Standard Medicul şi asistenta trebuie sã ţinã cont de riscul de
                       hipoglicemie tranzitorie din primele 2-3 ore de viaţã la
                       nou-nãscutul la termen AGA sãnãtos [66]. B
    Argumentare La nou-nãscutul la termen AGA sãnãtos hipoglicemia tranzitorie
                       neonatalã este un fenomen autolimitat, o expresie a adaptãrii
                       la viaţa extrauterinã, fãrã manifestãri clinice semnificative
                       sau sechele [66]. III
    Argumentare Nu s-a demonstrat eficienţa practicã a tratãrii hipoglicemiei
                       tranzitorii neonatale la nou-nãscutul la termen AGA
                       sãnãtos [58,66,67]. III
    Argumentare În acele situaţii în care hipoglicemia apare ca urmare a
                       întârzierii alimentaţiei este stimulatã cetogeneza (rãspunsul
                       cetogenic la stress); mai mult, în aceastã situaţie, creierul
                       nou-nãscutului are capacitatea de a utiliza corpii cetonici
                       pentru obţinerea de glucozã [66,68,69]. III
    Standard Medicul şi asistenta trebuie sã ţinã cont de faptul cã la
                       nou-nãscutul la termen AGA alimentat enteral nivelul glicemiei
                       scade în prima orã de viaţã la aproximativ 28 mg/dl
                       (1,6 mmol/l) [55]. B
    Argumentare Prin clamparea cordonului ombilical se întrerupe brusc
                       furnizarea continuã de glucozã, hipoglicemia consecutivã
                       fiind un fenomen fiziologic, esenţial pentru activarea
                       producţiei de glucozã la nou-nãscut [70,71]. III
    Recomandare Se recomandã ca pentru nou-nãscutul la termen AGA sãnãtos
                       alimentat enteral medicul sã accepte ca valori minime [55]: A
                       - 28 mg/dl (1,6 mmol/l) în primele 2 ore de viaţã
                       - 40 mg/dl (2,2 mmol/l) în intervalul 3-47 ore de viaţã
                       - 48 mg/dl (2,7 mmol/l) în intervalul 48-72 ore de viaţã.
    Argumentare Hipoglicemia neonatalã tranzitorie la nou-nãscutul la termen
                       AGA sãnãtos alimentat enteral nu influenţeazã prognosticul
                       neurologic pe termen scurt sau lung [44]. Ib
    5.3.2. Nou-nãscutul cu greutate micã pentru vârsta de gestaţie (SGA)
    Recomandare Se recomandã ca pentru nou-nãscutul la termen SGA medicul şi
                       asistenta sã considere ca hipoglicemie scãderea glucozei
                       sangvine sub 36 mg/dl (2 mmol/l) [5,59]. C
    Argumentare Nou-nãscutul SGA este un copil cu risc de a prezenta hipoglicemie
                       datoritã [5,11,42]: IV
                       - depleţiei rezervelor de glicogen hepatic
                       - cererii metabolice crescute
                       - ratei scãzute a gluconeogenezei
                       - hiperinsulinismului funcţional
                       - scãderii oxidãrii acizilor graşi.
    5.3.3. Nou-nãscutul cu restricţie de creştere intrauterinã (RCIU)
    Recomandare Se recomandã ca pentru nou-nãscutul cu RCIU medicul şi asistenta
                       sã considere hipoglicemie scãderea glucozei sangvine sub
                       36 mg/dl (sub 2 mmol/l) [11,12,14]. B
    Argumentare Deficienţa cronicã de glucozã la feţii cu RCIU diminuã
                       activitatea celulelor â-pancreatice cu reducerea consecutivã a
                       capacitãţii pancreasului fetal de a secreta insulinã ceea ce duce
                       la apariţia hipoglicemiei neonatale [72,73]. IIb
    Argumentare Nou-nãscutul cu RCIU şi hipoglicemie recurentã are perimetrul
                       cranian redus la 18 luni de viaţã şi scor psihometric diminuat
                       la vâsta de 5 ani. Chiar dupã un singur episod de hipoglicemie
                       s-a constatat, la aceastã categorie de copii, apariţia la vârsta
                       de 2,5 ani, a sindromului de atenţie deficitarã (ADHD) [24]. III
    5.3.4. Nou-nãscutul la termen cu greutate mare pentru vârsta de gestaţie
           (LGA) care nu provine din mamã diabeticã
    Recomandare Se recomandã ca pentru nou-nãscutul la termen LGA care nu
                       provine din mamã diabeticã medicul şi asistenta sã considere
                       hipoglicemie scãderea glucozei sangvine sub 36 mg/dl
                       (2 mmol/l) [5,74]. B
    Argumentare Hipoglicemia nou-nãscutului la termen LGA poate avea
                       consecinţe neurologice pe termen lung [75-77]. III
    5.3.5. Nou-nãscutul din mamã diabeticã
    Standard Medicul şi asistenta trebuie sã ţinã cont cã nou-nãscutul
                       din mamã diabeticã constituie grupul de nou-nãscuţi cu riscul
                       cel mai mare de a dezvolta hipoglicemie [8,78]. A
    Argumentare În cursul sarcinii diabetice, mai ales când diabetul matern nu
                       este bine controlat, fãtul poate fi expus episoadelor de
                       hiperglicemie maternã cu apariţia consecutivã a hiperglicemiei
                       fetale şi creşterea producţiei fetale de insulinã, ceea ce duce
                       la hipoglicemie tranzitorie neonatalã [79]. Ib
    Recomandare Se recomandã ca pentru nou-nãscutul la termen care provine din
                       mamã diabeticã medicul şi asistenta sã considere hipoglicemie
                       valoarea glucozei sangvine sub 36 mg/dl (2 mmol/l) [8,19,80]. B
    Argumentare Nou-nãscutul din mamã diabeticã prezintã hipoglicemie în perioada III
                       imediat postneonatalã datoritã hiperinsulinismului tranzitoriu
                       care are efect inhibitor asupra producţiei hepatice de glucozã
                       [81,82].
    Argumentare La aceastã categorie de copii hipoglicemia a fost asociatã cu o IIb
                       incidenţã mai mare a disfuncţiilor neurologice pe termen lung III
                       (disfuncţii cerebrale, deficite de atenţie, motorii, de control,
                       de percepţie) comparativ cu copiii normoglicemici care nu
                       proveneau din mame diabetice [44,82-84].
    5.3.6. Nou-nãscutul prematur
    Recomandare Se recomandã ca pentru nou-nãscutul prematur medicul şi asistenta
                       sã considere hipoglicemie scãderea glucozei sangvine sub
                       47 mg/dl (2,6 mmol/l) [16]. C
    Argumentare Valori sub 47 mg/dl (2,6 mmol/l) prezente în 5 zile diferite în
                       cursul primelor douã sãptãmâni de viaţã ale prematurului sunt
                       corelate statistic cu deficienţe motorii şi intelectuale la
                       vârsta de 18 ani [27,85,86]. IV
    Argumentare Prematurul are un risc crescut de a dezvolta hipoglicemie din
                       cauza [11,12]: IV
                       - rezervelor scãzute de glicogen la nivel hepatic
                       - imaturitãţii enzimatice, funcţionale şi a proceselor de
                       glicogenolizã şi gluconeogenezã
                       - morbiditãţii crescute prin asfixie, infecţii, hipotermie,
                       entitãţi asociate cu hipoglicemie.
    Argumentare La nou-nãscutul prematur producţia hepaticã de glucozã poate
                       rãmâne redusã de-a lungul primelor sãptãmâni şi chiar luni
                       de viaţã postnatal ceea ce creşte riscul de hipoglicemie,
                       mai ales în cursul perioadelor de stress metabolic [87]. IV
    5.3.7. Alte categorii de nou-nãscuţi
    Recomandare Se recomandã ca pentru nou-nãscutul care a beneficiat de
                       exsangvinotransfuzie medicul şi asistenta sã considere
                       hipoglicemie scãderea glucozei sangvine sub 47 mg/dl
                       (2,6 mmol/l) şi sã monitorizeze glicemia la fel ca pentru
                       categoriile de nou-nãscuţi cu risc [88]. B
    Argumentare Sângele prelevat pentru transfuzii este conservat pe dextrozã
                       iar exsangvinotransfuzia poate duce la un hiperinsulinism
                       tranzitoriu, cu hipoglicemie consecutivã [88]. III



    6. Conduita preventivã



    6.1. Principii generale
    Standard Medicul şi asistenta trebuie sã respecte treptele de bazã în
                       managementul hipoglicemiei neonatale: B
                       - prevenirea apariţiei hipoglicemiei neonatale
                       - depistarea nou-nãscuţilor cu risc de a dezvolta hipoglicemie
                       - tratarea nou-nãscuţilor diagnosticaţi cu hipoglicemie
                       - elucidarea etiologiei hipoglicemiei
                       - depistarea tipului hipoglicemiei: severã, persistentã sau
                       recurentã [38].
    Argumentare Hipoglicemia este una dintre cele mai frecvente probleme III
                       metabolice ce apar în perioada neonatalã iar apariţia sa, în IV
                       special a celei refractare la tratament,
                       duce la injurii neurologice [2,4,5,11,12,22-24].
    Recomandare Se recomandã ca medicul şi asistenta sã priveascã cu suspiciune
                       orice valoare a glicemiei sub 50 mg/dl (2,8 mmol/l) la
                       nou-nãscut [89]. B
    Argumentare Glucoza este combustibilul principal al creierului iar apariţia
                       hipoglicemiei, în special a celei refractare la tratament, duce
                       la injurii neurologice [22-24]. III
    Argumentare La nou-nãscutul cu hipoglicemie au fost raportate apariţia
                       epilepsiei şi a deficienţelor vizuale [90,91]. III
    Argumentare Studii morfopatologice limitate, efectuate postmortem, la III
                       nou-nãscutul cu hipoglicemie severã fãrã alte patologii au
                       arãtat leziuni de necrozã neuronalã selectivã la nivelul
                       cortexului, nucleilor caudat, putamen şi hipocampusului [92].
    Standard Medicul şi asistenta trebuie sã previnã apariţia hipoglicemiei
                       la nou-nãscut [13,14]. B
    Argumentare Orice tulburare metabolicã apãrutã în perioada neonatalã poate
                       influenţa evoluţia şi prognosticul nou-nãscutului III
                       [11,12,22-24]. IV
    Recomandare Dacã VG şi starea nou-nãscutului permit, se recomandã ca
                       medicul sau asistenta sã iniţieze precoce contactul piele la
                       piele, mamã-nou-nãscut, pentru a preveni hipotermia [58,93]. C
    Argumentare Hipotermia determinã epuizarea rapidã a rezervelor energetice
                       cu apariţia consecutivã a hipoglicemiei [66,94,95]. IV
    Recomandare Se recomandã ca, pentru furnizarea energiei necesare nou- B
                       nãscutului, medicul şi asistenta sã încurajeze iniţierea
                       precoce a alimentaţiei enterale, în primele 30-60 minute de
                       viaţã, prin [93,96]:
                       - punerea nou-nãscutului la sân
                       - administrarea laptelui matern cu seringa, linguriţa, cãniţa
                       sau prin gavaj, dacã nou-nãscutul nu poate fi pus la sân
                       - administrarea de formulã dacã existã contraindicaţii de
                       alãptare sau mama nu doreşte sã alãpteze (în funcţie de
                       politica spitalului).
    Argumentare Dacã apare hipoglicemie tranzitorie la nou-nãscutul alimentat
                       enteral în prima orã de viaţã aceasta nu are manifestãri
                       clinice şi nici sechele ulterioare [89,97-99]. III
    Argumentare Iniţierea precoce a alimentaţiei enterale induce cetogeneza
                       ceea ce economiseşte glucoza pentru creier şi faciliteazã
                       gluconeogeneza [66,100,101]. III
    Opţiune La nou-nãscutul asimptomatic AGA cu glicemia între 20-40
                       mg/dl şi la noun ãscutul SGA sãnãtos asimptomatic medicul şi
                       asistenta pot administra de la naştere soluţie de glucozã per
                       os sau cu formulã preparatã în soluţie de glucozã 5% pentru
                       prevenirea hipoglicemiei [102,103]. B
    Argumentare Suplimentarea aportului de carbohidraţi creşte nivelul
                       glicemiei şi previne apariţia hipoglicemiei [103]. IIa
    Standard La nou-nãscutul cu hipoglicemie care nu poate fi alimentat
                       medicul trebuie sã indice terapia intravenoasã (i.v.) cu
                       soluţie de glucozã 10% [11,12,59,104]. C
    Argumentare Un aport de 60 ml/kgc/24 ore soluţie de glucozã 10% va
                       furniza 4 mg (0,22 mmol) glucozã/kgc/minut ceea ce
                       satisface nevoile energetice ale nou-nãscutului [105]. IV
    Recomandare Se recomandã ca medicul şi asistenta sã încurajeze, dupã
                       iniţierea alimentaţiei enterale, alimentaţia la sân la
                       cerere sau la maxim 3 ore a nou-nãscutului la
                       termen sãnãtos [58]. B
    Argumentare Alimentaţia precoce şi exclusivã la sân asigurã nevoile
                       nutriţionale şi metabolice ale nou-nãscutului III
                       (anexa 5) [58,67,96]. IV
    6.2. Screening-ul pentru depistarea hipoglicemiei
    Recomandare Se recomandã ca la efectuarea screening-ului pentru
                       hipoglicemia neonatalã, la grupele de risc, medicul
                       sã ţinã cont de momentul apariţiei acesteia [5,106,107]. C
    Argumentare La nou-nãscutul macrosom care nu provine din mamã
                       diabeticã hipoglicemia apare în primele 8 ore de viaţã,
                       în timp ce la nou-nãscutul SGA sau la nou-nãscutul din
                       mamã diabeticã hipoglicemia apare în primele 48-72 ore
                       de viaţã [5,106,108]. IV
    Standard Medicul şi asistenta trebuie sã efectueze screening-ul B
                       pentru hipoglicemie în urmãtoarele circumstanţe
                       (anexa 6) [9,38,41]:
                       - nou-nãscut care prezintã unul sau mai mulţi factori
                       de risc
                       - nou-nãscut cu stare clinicã alteratã
                       - nou-nãscut care prezintã semne şi simptome anormale
                       care se pot datora hipoglicemiei.
    Argumentare Hipoglicemia nediagnosticatã şi netratatã poate persista III
                       şi reapare crescând semnificativ morbiditatea, determinând
                       inclusiv convulsii şi injurii permanente ale sistemului
                       nervos central (SNC) [27,107,109-112].
    Recomandare Se recomandã ca medicul şi asistenta sã nu efectueze
                       screening-ul pentru hipoglicemie la nou-nãscutul la termen
                       AGA fãrã factori de risc [38,67,93,113] C
    Argumentare Manevrarea exageratã şi inutilã a nou-nãscutului poate fi
                       dãunãtoare iar înţepãtura în vederea recoltãrii sângelui
                       pentru glicemie este dureroasã [38,67,93]. IV
    Opţiune Medicul şi asistenta pot folosi sucroza 5% sau glucoza 20%,
                       ca antalgic, inclusiv la nou-nãscutul din mamã diabeticã [114]. A
    Argumentare Sucroza 5% sau glucoza 20% folosite în scop analgezic nu
                       produc hipoglicemie de rebound [114]. Ia
    Opţiune La grupele de nou-nãscuţi cu risc de hipoglicemie în
                       primele ore de viaţã medicul poate sã indice evaluarea
                       glicemiei la naştere prin recoltarea de sânge din cordonul
                       ombilical [115]. C
    Argumentare Este posibil ca o glicemie crescutã în sângele din cordonul
                       ombilical sã fie urmatã de hipoglicemie de rebound, în
                       consecinţã s-ar putea continua monitorizarea acestor
                       nou-nãscuţi [115]. IV



    7. Conduitã curativã



    Standard Medicul trebuie sã iniţieze tratamentul hipoglicemiei la
                      nou-nãscutul cu stare generalã modificatã, cu glicemia
                      sub 36 mg/l (2,0 mmol/l) determinatã cu ajutorul glucometrului
                      fãrã sã mai aştepte confirmarea laboratorului [16]. B
    Argumentare Hipoglicemia netratatã poate persista şi/sau reapare crescând
                      semnificativ morbiditatea, determinând inclusiv convulsii şi
                      leziuni permanente ale SNC [107,109-112]. III
    Standard Medicul trebuie sã interneze şi sã monitorizeze nou-nãscutul
                      cu hipoglicemie care necesitã terapie i.v. în unitatea de
                      terapie intensivã neonatalã [11,12]. C
    Argumentare Monitorizarea şi supravegherea nou-nãscuţilor sunt elemente
                      de bazã în îngrijirea neonatalã [1]. Tratamentul i.v.
                      necesitã monitorizare specializatã şi permanentã [1,41]. IV
    7.1. Nou-nãscutul cu stare generalã bunã, fãrã semne clinice
    Recomadare Dacã nou-nãscutul are stare generalã bunã, este asimptomatic
                      şi a prezentat o singurã glicemie scãzutã se recomandã ca
                      medicul sã indice monitorizarea glicemiei la cel puţin 6 ore
                      interval pânã când se obţin valori normale pentru o
                      periodã mai mare de 24 de ore [11-15]. C
    Argumentare Scãderea singularã tranzitorie a glicemiei poate fi generatã
                      de perturbarea proceselor de gluconeogenezã şi cetogenezã,
                      posibil şi de depleţia depozitelor de glicogen din cauza
                      stress-ului naşterii [66,99,116]. IV
    7.1.1. Glicemia între 30-45 mg/dl (1,5-2,5 mmol/l)
    Standard La o valoare a glicemiei între 30-45 mg/dl (1,5-2,5 mmol/l)
                      medicul şi asistenta trebuie sã [16,104,113]: B
                      - supravegheze clinic continuu nou-nãscutul
                      - iniţieze imediat alimentaţia nou-nãscutului
                      - adauge o masã suplimentarã, cu lapte de mamã sau formulã
                      - verifice nivelul glicemiei dupã 30 de minute.
    Argumentare Iniţierea precoce a alimentaţiei enterale induce cetogeneza, III
                      economisind glucoza pentru creier şi facilitând IV
                      gluconeogeneza [66,100,101].
    Argumentare Hipoglicemia poate fi un semn al unei patologii subiacente
                      [11,12,41,59]. IV
    Argumentare Hipoglicemia neonatalã netratatã poate avea consecinţe III
                      neurologice pe termen lung [11,12,36,38,41,110-114]. IV
    Standard Medicul trebuie sã iniţieze terapia i.v. cu 60 ml/kgc/zi
                      (4 mg/kgc/min) soluţie de glucozã 10% la nou-nãscutul cu
                      glicemie între 30 şi 45 mg/dl dacã glicemia nu creşte dupã o
                      masã de lapte [16,38,105]. B
    Argumentare Hipoglicemia neonatalã netratatã poate avea consecinţe III
                      neurologice pe termen lung [11,12,36,38,41,110-114]. IV
    Standard Medicul trebuie sa prescrie terapie i.v. în cazul hipoglicemiei
                      persistent scãzute sub 36 mg/dl (2,0 mmol/l) chiar dacã nou-
                      nãscutul are stare generalã bunã şi nu prezintã semne
                      clinice [41,104,105]. C
    Argumentare Terapia i.v. corecteazã hipoglicemia şi furnizeazã 4 mg
                      (0,22 mmol) glucozã/kgc/minut, ceea ce acoperã nevoile
                      energetice ale nou-nãscutului [105]. IV
    Argumentare Hipoglicemia poate fi un semn al unei patologii
                      subiacente [11,12,38]. IV
    7.1.2. Glicemia între 18-29 mg/dl (1,0-1,4 mmol/l)
    Standard La o valoare a glicemiei între 18-29 mg/dl medicul
                      trebuie [16,38]: B
                      - sã iniţieze terapia i.v. cu 60 ml/kgc/zi glucozã 10%
                      - dacã accesul i.v. nu este posibil rapid sã ia în
                      considerare administrarea glucagonului intramuscular
                      (i.m.), 200 micrograme/kgc
                      - sã verifice glicemia dupã 30 de minute şi ulterior pânã
                      ce se atinge o glicemie ≥ 46 mg/dl (2,6 mmol/l)
                      - sã ajusteze terapia i.v. pânã ce se atinge o glicemie
                      ≥ 46 mg/dl (2,6 mmol/l).
    Argumentare Hipoglicemia neonatalã netratatã poate avea consecinţe III
                      neurologice pe termen lung [11,12,36,38,110-114]. IV
    7.1.3. Glicemia sub 18 mg/dl (sub 1,0 mmol/l) sau nedetectabilã
    Standard Dacã glicemia este sub 18 mg/dl (sub 1,0 mmol/l) sau B
                      nedetectabilã medicul trebuie [16,38]:
                      - sã iniţieze terapia i.v. de urgenţã cu 60-75 ml/kgc/zi
                      glucozã 10% fãrã sã mai aştepte confirmarea laboratorului
                      - sã administreze un bolus i.v. de 2 ml/kgc glucozã 10%
                      - dacã accesul venos nu este posibil rapid sã ia în
                      considerare administrarea glucagonului i.m., 200
                      micrograme/kgc
                      - sã verifice glicemia dupã 30 de minute şi ulterior
                      pânã ce se atinge o glicemie ≥ 46 mg/dl (2,6 mmol/l)
                      - sã ajusteze terapia i.v. pânã ce se atinge o
                      glicemie ≥ 46 mg/dl (2,6 mmol/l).
    Argumentare Hipoglicemia severã poate produce injurii neurologice, III
                      cu consecinţe pe termen lung [23,44,117,118].
    Recomandare Se recomandã ca în situaţiile în care este necesarã
                      administrarea unui bolus de glucozã medicul sã reconsidere
                      ritmul de administrare a soluţiei glucozate [119,120]. C
    Argumentare Creşterea glicemiei ca urmare a administrãrii i.v. bolusului
                      de glucozã este de scurtã duratã [57]. IV
    Argumentare Bolusul de glucozã i.v. poate normaliza rapid nivelul III
                      glicemiei sangvine dar creşte şi riscul de recurenţã a IV
                      hipoglicemiei [119,120].
    7.2. Nou-nãscutul cu stare generalã modificatã, cu sau fãrã semne clinice
                      de hipoglicemie
    Standard În cazul nou-nãscutului cu stare generalã modificatã,
                      cu sau fãrã semne clinice de hipoglicemie, C
                      medicul trebuie sã [16,58,119,120]:
                      - iniţieze terapia i.v. cu 60-75 ml/kgc/zi glucozã 10%
                      - verifice glicemia dupã 30 de minute
                      - ajusteze terapia i.v. pânã ce se atinge o glicemie ≥ 46
                      mg/dl (2,6 mmol/l).
    Argumentare La nou-nãscutul cu stare generalã modificatã creşterea IV
                      utilizãrii periferice a glucozei, în absenţa suplimentãrii
                      i.v. şi a monitorizãrii atente, poate duce la
                      hipoglicemie severã şi/sau persistentã [19,122].
    7.3. Terapia intravenoasã
    Standard Medicul trebuie sã indice administrarea i.v. de glucozã C
                      în urmãtoarele situaţii [58,93,104,116,121,123]:
                      - hipoglicemie persistentã sub 36 mg/dl (sub 2 mmol/l)
                      - hipoglicemie cu modificarea stãrii generale
                      - nou-nãscut care nu tolereazã alimentaţia enteralã ca
                      tratament al hipoglicemiei.
    Argumentare Terapia i.v. cu glucozã trateazã hipoglicemia şi furnizeazã IV
                      4 mg (0,22 mmol) glucozã/kgc/minut ceea ce satisface nevoile
                      energetice ale nou-nãscutului [105].
    Recomandare Se recomandã ca medicul sã indice verificarea glicemiei la 30 C
                      minute dupã iniţierea terapiei i.v. şi la 30 minute dupã orice
                      modificare a concentraţiei glucozei administrate sau/şi a
                      ritmului perfuziei [38,99,123].
    Argumentare Iniţierea terapiei i.v. cu glucozã cu o ratã de infuzie sau III
                      concentraţie prea mare poate duce la utilizarea excesivã a IV
                      glucozei, hiperinsulinism persistent şi dereglãri metabolice
                      (acidozã metabolicã, hipercarbie, creşterea lactatului)
                      [11,12,120]. Rata de infuzie inadecvatã poate fi o cauzã de
                      hipoglicemie indusã iatrogen [119,120].
    Recomandare Dupã instituirea tratamentul i.v. cu glucozã 10% se recomandã C
                      ca medicul sã indice continuarea monitorizãrii glicemiei din
                      orã în orã pânã ce glicemia creşte ≥ 46 mg/dl (2,6 mmol/l) şi
                      apoi continuarea monitorizãrii la intervale de 4 ore [58].
    Argumentare O valoare a glicemiei ≥ 46 mg/dl (2,6 mmol/l) reprezintã o IV
                      marjã terapeuticã sigurã [16,48].
    Recomandare Dacã glicemia rãmâne sub 46 mg/dl (2,6 mmol/l) în ciuda C
                      administrãrii de glucozã i.v. se recomandã ca medicul sã
                      indice creşterea concentraţiei de glucozã în trepte de la
                      10% la 12 - 14 - 18% [38,41,57].
    Argumentare Glicemia sub 46 mg/dl (2,6 mmol/l) la nou-nãscutul cu risc III
                      are consecinţe neurologice atât pe termen lung cât şi pe IV
                      termen scurt, fiind asociatã şi cu
                      modificãri neuroimagistice [111-113].
    Argumentare Creşterea concentraţiei de la 10% la 12,5% va creşte
                      aportul i.v. de glucozã cu 25%, acelaşi rezultat avându-l
                      şi creşterea ratei perfuziei de la 80 ml/kgc/zi la
                      100 ml/kgc/zi [57]. IV
    Opţiune Dacã glicemia rãmâne sub 46 mg/dl (2,6 mmol/l) în ciuda C
                      administrãrii de glucozã i.v. medicul poate sã indice
                      creşterea ritmului de administrare (de exemplu de la 60
                      ml/kgc/zi la 80 - 100 - 120 ml/kgc/zi) [38,41,57].
    Argumentare Creşterea concentraţiei de la 10% la 12,5% va creşte IV
                      aportul i.v. de glucozã cu 25%, acelaşi rezultat avându-l
                      şi creşterea ratei perfuziei de la 80 ml/kgc/zi la
                      100 ml/kgc/zi. O creştere de la 100 ml/kgc/zi la 120 ml/
                      kgc/zi glucozã 12,5% creşte aportul de glucozã de la 8,7
                      mg/kgc/min la 10,4 mg/kgc/min [57].
    Opţiune Dacã glicemia rãmâne sub 46 mg/dl (2,6 mmol/l) în ciuda
                      administrãrii de glucozã i.v. medicul poate sã indice
                      creşterea atât a concentraţiei cât şi a ritmului de
                      administrare [38,41,57]. C
    Argumentare Creşterea concentraţiei de la 10% la 12,5% va creşte aportul
                      i.v. de glucozã cu 25%, acelaşi rezultat avându-l şi
                      creşterea ratei perfuziei de la 80 ml/kgc/zi la 100 ml/kgc/
                      zi. O creştere de la 100 ml/kgc/zi la 120 ml/kgc/zi glucozã
                      12,5% creşte aportul de glucozã de la 8,7 mg/kgc/min la
                      10,4 mg/kgc/min [57]. IV
    Recomandare Dacã se ajunge din prima zi de viaţã la 100 ml/kgc/zi
                      glucozã 10% se recomandã ca ulterior medicul sã creascã
                      concentraţia de glucozã administratã şi nu rata de
                      infuzie [11,12,38,41,89,93]. C
    Argumentare Soluţia de glucozã administratã în exces poate produce
                      supraîncãrcare lichidianã şi hiponatremie de diluţie
                      [11,12,38,41,89,93]. IV
    Standard Medicul şi asistenta trebuie sã administreze perfuzia
                      cu glucozã cu o concentraţie mai mare de 12,5% pe cateter
                      ombilical sau pe linie venoasã centralã (anexa 8 şi 9)
                      [11,12,38,41,89,93,124]. C
    Argumentare Soluţiile hipertone de glucozã pot determina injurii
                      osmotice [19,41,89]: IV
                      - glucoza 5% are 278 mOsm/l fiind izotonã
                      - glucoza 10% are 540 mOsm/l fiind hipertonã
                      - glucoza 25% are 2770 mOsm/l fiind foarte hipertonã.
    Standard Medicul şi asistenta trebuie sã monitorizeze cu atenţie
                      creşterea ratei de infuzie şi/sau a cantitãţii de lichide
                      administrate nou-nãscutului cu hipoglicemie
                      [11,12,38,41,89,93]. C
    Argumentare Soluţia glucozatã administratã în exces poate produce
                      supraîncãrcare lichidianã şi hiponatremie de diluţie
                      [11,12,38,41,89,93]. IV
    Argumentare Rata de infuzie inadecvatã poate fi o cauzã de hipoglicemie
                      indusã iatrogen [119]. III
    Standard Medicul trebuie sã extindã investigaţiile în cazul nou-
                      nãscutului care necesitã o ratã de infuzie a glucozei mai
                      mare de 12 mg/kgc/min pentru menţinerea normoglicemiei
                      (anexa 11) [119,120]. C
    Argumentare Incapacitatea organismului nou-nãscutului de a rãspunde
                      la tratament susţinut se datoreazã de cele mai multe ori
                      perturbãrii gluconeogenezei ca urmare a hiperinsulinismului,
                      substratului inadecvat sau perturbãrii hormonilor regulatori,
                      identificarea etiologiei fiind elementul cheie pentru
                      instituirea tratamentului ţintit [11,12,41]. IV
    Recomadare Se recomandã ca medicul sã indice reducerea treptatã a
                      perfuziei glucozate fãrã a o opri brusc de îndatã ce nou-
                      nãscutul este normoglicemic pentru mai mult de
                      12 ore [58,121]. B
    Argumentare Întreruperea bruscã a infuziei de glucozã poate determina III
                      hipoglicemie de rebound [89,116,117,119]. IV
    Standard Dacã starea nou-nãscutul o permite medicul trebuie sã
                      încurajeze alimentaţia enteralã chiar dacã nou-nãscutul
                      primeşte şi perfuzie [93]. B
    Argumentare Alimentaţia enteralã asigurã nevoile nutriţionale şi III
                      metabolice ale nou-nãscutului şi permite stabilizarea mai IV
                      rapidã a glicemiei [58,67,96,102,103].
    Recomandare Se recomandã ca medicul sã indice reducerea treptatã a
                      perfuziei de glucozã pe mãsurã ce creşte volumul nutriţiei
                      enterale [58]. C
    Argumentare Soluţia de glucozã administratã în exces poate produce
                      supraîncãrcare lichidianã şi hiponatremie de diluţie iar
                      întreruperea bruscã a perfuziei poate induce hipoglicemie
                      de rebound [11,12,38,41,89]. IV
    7.4. Terapia farmacologicã
    Standard Medicul trebuie sã instituie terapia farmacologicã în C
                      cazul hipoglicemiei severe, persistente sau recurente
                      (anexa 12) [38,121,124].
    Argumentare Nou-nãscutul cu hipoglicemie severã, persistentã sau
                      recurentã prezintã risc crescut de morbiditate neurologicã
                      [38,109,121,124,125]. IV
    Standard În cazul hipoglicemiei severe, persistente sau recurente
                      medicul trebuie sã aibã ca obiectiv terapeutic atingerea
                      unei glicemii de peste 60 mg/dl (3,3 mmol/l) [16,38,122]. C
    Argumentare La aceşti nou-nãscuţi hiperinsulinemia poate suprima
                      alternativa utilizãrii corpilor cetonici pentru obţinerea
                      glucozei şi de aceea managementul trebuie sã aibã ca
                      ţintã o valoare a glicemiei, determinatã în laborator,
                      de 60 mg/dl (3,3 mmol/l) [38,118,121,122]. IV



    8. Monitorizare



    Standard Medicul şi asistenta trebuie sã monitorizeze nou-nãscutul
                      cu hipoglicemie (anexa 10) [1,11,12,38,41,99,117,122]. B
    Argumentare Hipoglicemia, mai ales la nou-nãscutul cu risc, influenţeazã
                      prognosticul neurologic [22-27,44-47]. III
    Argumentare Glicemia poate avea o dinamicã fluctuantã în perioada
                      neonatalã [10-14]. IV
    Argumentare Hipoglicemia poate fi semn al unei patologii subiacente [10-14]. IV
    8.1. Nou-nãscutul fãrã simptomatologie, cu stare generalã bunã, cu factori
    de risc
    Recomandare Se recomandã ca medicul sã indice monitorizarea glicemiei
                      la 1, 2, 4 ore de viaţã şi apoi la 4-6 ore interval pânã
                      se decide întreruperea monitorizãrii [16,38,58,93]. C
    Argumentare Valoarea monitorizãrii şi screening-ului la nou-nãscutul
                      fãrã simptomatologie este limitatã [58]. Episoadele scurte
                      de hipoglicemie asimptomaticã sunt benigne [58]. IV
    8.2. Nou-nãscutul cu stare generalã modificatã, cu sau fãrã semne clinice
    de hipoglicemie
    Recomandare Se recomandã ca medicul sã indice verificarea glicemiei la
                      nou-nãscutul cu stare generalã modificatã chiar dacã sunt
                      sau nu prezente semne de hipoglicemie la intervale de cel
                      puţin 6 ore [39,57]. B
    Argumentare Hipoglicemia nediagnosticatã şi netratatã poate persista
                      şi reapare crescând semnificativ morbiditatea, inducând
                      convulsii precum şi leziuni permanente ale SNC [109-111,115]. III
    8.3. Întreruperea monitorizãrii glicemiei
    Standard Medicul trebuie sã întrerupã monitorizarea glicemiei
                      la [39,122,126-128]: B
                      - nou-nãscuţii cu stare generalã bunã, care primesc bine
                      alimentaţia enteralã
                      - nou-nãscuţii care nu au necesitat terapie i.v. şi la
                      care glicemia a fost constant peste 46 mg/dl (2,6 mmol/l)
                      mai mult de 24 de ore.
    Argumentare Hipoglicemia neonatalã tranzitorie este expresia adaptãrii
                      la viaţa extrauterinã a nou-nãscutului sãnãtos [9,10,38,39]. III
    Argumentare Manevrarea exageratã şi inutilã a nou-nãscutului poate fi
                      dãunãtoare iar înţepãtura în vederea recoltãrii sângelui III
                      pentru glicemie este dureroasã [38,67,93,129]. IV
    Standard Medicul trebuie sã nu opreascã monitorizarea glicemiei la
                      nou-nãscutul la care se depisteazã o patologie subiacentã
                      care poate determina hipoglicemie [129,130]. B
    Argumentare Hipoglicemia nediagnosticatã şi netratatã poate persista
                      şi reapare crescând semnificativ morbiditatea, inducând
                      convulsii precum şi leziuni permanente ale SNC [109-111,115]. III
    Argumentare Hipoglicemia poate avea o multitudine de cauze, putând fi III
                      necesare investigaţii suplimentare (anexa 3, 7 şi 11) IV
                      [89,99,129].



    9. Aspecte administrative



    9.1. Aspecte administrative particulare
    Opţiune Medicul poate indica efectuarea unei examinãri craniene
                      prin rezonanţã magnetic nuclearã (RMN) la nou-nãscutul
                      cu hipoglicemie severã şi simptomaţicã [23]. B
    Argumentare Studiile RMN la nou-nãscutul cu hipoglicemie simptomaticã
                      au arãtat imagini anormale la nivelul cortexului parietal
                      şi occipital şi la nivelul nivelul substanţe albe [131-134]. III
    Argumentare Examinarea RMN este utilã pentru aprecierea prognosticului
                      neurologic [23]. La 40% dintre nou-nãscuţii la termen cu
                      hipoglicemie simptomaticã şi imagini RMN iniţial anormale
                      s-a constatat normalizarea aspectelor dupã 2 luni [133]. III
    9.2. Aspecte administrative instituţionale
    Standard Fiecare unitate care asigurã asistenţa medicalã a nou-
                      nãscuţilor trebuie sã fie dotatã cu glucometre pentru
                      screening-ul hipoglicemiei. E
    Argumentare Hipoglicemia este una dintre cele mai frecvente probleme
                      metabolice ale perioadei neonatale [1]. III
    Recomandare Se recomandã ca fiecare unitate neonatalã de nivel II
                      şi III sã asigure determinarea glicemiei prin tehnici de
                      laborator timp de 24 de ore din 24. E
    Argumentare De la naştere valoarea glicemiei prezintã o dinamicã
                      fluctuantã iar scãderea glicemiei, chiar izolat, poate
                      reprezenta un simptom al unei patologii subiacente [13,14]. III
    Standard În conformitate cu ierarhizarea unitãţilor sanitare pe
                      baza competenţelor de îngrijire unitãţile materno-infantile
                      de nivel I şi II trebuie sã transfere gravidele cu risc
                      cãtre unitãţile de rang superior [135-138]. B
    Argumentare Unitãţile de nivel III au personal calificat şi pot asigura
                      diagnosticul şi tratamentul nou-nãscuţilor proveniţi III
                      dintr-o sarcinã cu risc [135-137]. IV
    Standard Medicul de la nivelul unitãţilor neonatale de tip I şi II B
                      trebuie sã transfere în unitãţile neonatale de tip III
                      nou-nãscutul cu hipoglicemie care [38,58,104,115]:
                      - nu poate fi alimentat
                      - nu poate primi terapie i.v. datoritã inaccesibilitãţii
                      unei linii venoase
                      - prezintã hipoglicemie neonatalã persistentã sau recurentã
                      sau rezistentã la tratament. (conform Ghidului de stabilizare
                      şi transport neonatal)
    Argumentare Hipoglicemia nediagnosticatã şi netratatã poate persista sau
                      reapãrea ducând la morbiditate semnificativã, determinând
                      convulsii precum şi injurii permanente ale SNC [109-111]. III
    Argumentare Investigarea şi tratarea nou-nãscutul cu hipoglicemie,
                      mai ales a celui cu risc necesitã abordare multidisciplinarã
                      (neonatolog, pediatru, endocrinolog, etc.) [38,121]. IV
    Standard Medicul din unitãţile neonatale de nivel I şi II trebuie
                      sã transfere nou-nãscutul cu hipoglicemie severã,
                      persistentã, recurentã şi rezistentã într-un centru de
                      nivel III [38,99,122]. C
    Argumentare Hipoglicemia severã, persistentã, recurentã şi
                      rezistentã necesitã investigaţii complexe şi abordare
                      multidisciplinarã (anexa 11) [38,121]. IV
    Recomandare Se recomandã ca, în funcţie de intensitatea şi durata
                      hipoglicemiei, medicul sã includã nou-nãscutul cu
                      hipoglicemie în programul de urmãrire al nou-nãscutului
                      cu risc [109,110,111]. B
    Argumentare Glucoza este combustibilul principal pentru creier iar
                      menţinerea nivelului normal al glicemiei sangvine este
                      esenţialã pentru protecţia dezvoltãrii neuronale din
                      perioada neonatalã [139,140]. III
    Argumentare Hipoglicemia poate fi semn al unei patologii subiacente
                      [10-14]. IV
    Argumentare Hipoglicemia, mai ales la nou-nãscutul cu risc, III
                      influenţeazã prognosticul neurologic [22-26,44-47]. IV
    Recomandare Se recomandã ca fiecare unitate spitaliceascã în care au
                      loc naşteri sã aibã protocol de screening, tratament şi
                      monitorizare a nou-nãscutului cu cu risc hipoglicemie
                      neonatalã elaborat pe baza prezentului ghid. C
    Argumentare Protocoalele medicale cresc calitatea actului medical [124]. IV



    10. Bibliografie
    1. Stamatin M: Nou-nãscutul cu risc. In Stamatin M, Pãduraru L, Avasiloaiei AL: Neonatologie Ed. Gr. T. Popa Iaşi 2009; 57-83
    2. World Health Organization: Hypoglycaemia of the Newborn. Review of the Literature. 1997. http://whqlibdoc.who.int/hq/1997/WHO_CHD_97.1.pdf; accessat septembrie 2010
    3. Ishiguro A, Namai Y, Ito YM: Managing "healthy" late preterm infants. Pediatr Int 2009; 51: 720-725
    4. DePuy AM, Coassolo KM, Som DA, Smulian JC: Neonatal hypoglycemia in term, nondiabetic pregnancies. Am J Obstet Gynecol 2009; 200(5): e45-51
    5. Holtrop PC: The frequency of hypoglycemia in full-term large and small for gestational age newborns. Am J Perinatology 1993; 10(2):150-154
    6. Pallotto EK, Woelnerhannssen B, Macones GA, Simmons RA: Hypoglycemia in small-for-gestational-age infants: how extensive is the problem and what are the risks? Pediatr Res 2003; 53: 499A
    7. Yamaguchi K, Mishina J, Mitsuishi C, Nakabayashi M, Nishida H: Neonatal hypoglycemia in infants with intrauterine growth retardation due to pregnancy-induced hypertension. Acta Paediatr Jpn 1997; 39: S48-50
    8. Agrawal RK, Lui K, Gupta JM: Neonatal hypoglycaemia in infants of diabetic mothers. J Paediatr Child Health 2000; 36: 354-356
    9. Kalhan S, Parimi P: Gluconeogenesis in the fetus and neonate. Semin Perinatol 2000; 24: 94-106
    10. Kalhan SC, Parimi P, Van Beek R et al: Estimation of gluconeogenesis in newborn infants. Am J Physiol Endocrinol Metab 2001; 281: E991-997
    11. Kalhan SC Parimi PS: Metabolic and endocrine disorders, part one: disorders of carbohydrate metabolism. In: Martin RJ, Fanaroff AA, Walsh MC: Neonatal-perinatal medicine diseases of the fetus and newborn. 8th Ed Mosby-Elsevier Philadelphia 2006; 1467-1491
    12. Ogata ES: Carbohydrate homeostasis. In: MacDonald MG, Seshia MMK, Mullett MD: Avery's Neonatology. Patophysiology and Management of the Newborn. 6th Ed Philadelphia Lippincott Williams & Wilkins 2005; 876-891
    13. Chan SW: Neonatal hypoglycemia. UpToDate Online. Waltham, MA: 2010. http://www.utdol.com/online/content/topic.do?topicKey=neonatol/5898&selectedTitle=1%7E38&source=searc h_result; accesat september 2010
    14. McGowan JE, Price-Douglas W, Hay Jr WW: Glucose homeostasis. In: Merenstein G, Gardner S, editors. Handbook of Neonatal Intensive Care. 6th Ed St. Louis Mosby-Elsevier 2006; 368-390
    15. Aggarwal JAR, Jeevasanker M, Agarwal R, Deorari AK, Paul VK: Hypoglycemia in the newborn. Indian J Pediatr 2008; 75(1): 63-67
    16. Cornblath M, Hawdon JM, Williams AF, Aynsley-Green A, Ward-Platt M, Schwartz R et al: Controversies Regarding Definition of Neonatal Hypoglycemia: Suggested Operational Thresholds Pediatrics 2000; 105: 1141-1145
    17. Nicholl R: What is the normal range of blood glucose concentrations in healthy term newborns? Arch Dis Child 2003; 88: 238-239
    18. Koh TH, Eyre JA., Aynsley-Green A: Neonatal hypoglycaemia - the controversy regarding definition. Arch Dis Child 1988; 63: 1386-1398
    19. Rozance PJ, Hay WW Jr: Describing hypoglycemia - De??nition or operational threshold? Early Human Development 2010; 86: 275-280
    20. McGowan JE: Commentary, neonatal hypoglycemia. Fifty years later, the questions remain the same. Neoreviews 2004; 3(9): E363
    21. British Columbia Reproductive Care Program: Newborn Guideline 5, 2003, Medline; http://www.rcp.gov.bc.ca/guidelines/NeonatalHypoglycemia July2003Final.pdf; accesat septembrie 2010
    22. Pildes R, Cornblath M, Warren I et al: A prospective controlled study of neonatal hypoglycemia. Pediatrics 1974; 54: 5-14
    23. Burns CM, Rutherford MA, Boardman JP, Cowan FM: Patterns of cerebral injury and neurodevelopment outcomes after symptomatic neonatal hypoglycaemia. Pediatr 2008; 122(1): 65-74
    24. Dalgic N, Ergenekon E, Soysal S, Koc E, Atalay Y, Gucuyener K: Transient neonatal hypoglycemia: longterm effects on neurodevelopmental outcome. J Pediatr Endocrinol Metab 2002; 15: 319-324
    25. Duvanel CB, Fawer CL, Cotting J, Hohlfeld P, Matthieu JM: Long-term effects of neonatal hypoglycemia on brain growth and psychomotor development in small-for-gestational-age preterm infants. J Pediatr 1999; 134: 492-498
    26. Koh TH, Aynsley-Green A, Tarbit M, Eyre JA: Neural dysfunction during hypoglycaemia. Arch Dis Child 1988; 63:1353-1358
    27. Auer RN, Siesjo BK: Hypoglycemia: Brain neurochemistry and neuropathology. Baillieres Clin Endocrinol Metab 1993; 7: 611-625
    28. Lucas A, Morley R, Cole TJ: Adverse neurodevelopmental outcome of moderate neonatal hypoglycaemia. Br Med J 1988; 297:1304-1308
    29. Singh M, Singhal PK, Paul VK et al: Neurodevelopmental outcome of asymptomatic & symptomatic babies with neonatal hypoglycaemia. Indian J Med Res 1991; 94: 6-10
    30. Kinnala A, Rikalainen H, Lapinleimu H, Parkkola R, Kormano M, Kero P: Cerebral magnetic resonance imaging and ultrasonography findings after neonatal hypoglycemia. Pediatrics 1999; 103: 724-729
    31. Dodd V: Gestational age assessment. Neonatal Network 1996; 15: 1
    32. Fletcher MA: Physical assessment and classification. In: MacDonald MG, Mullett MD, Seshia MMK: Avery's Neonatology: Patophysiology and Management of the Newborn. Lippincott Williams & Wilkins Philadelphia 2005; 327-350
    33. Lubchenco LO, Hansman C, Boye E: Intrauterine growth in length and head circumference as estimated from live births at gestational ages from 26 to 42 weeks. Pediatrics 1966; 37: 403-408
    34. American Academy of Pediatrics, American College of Obstetricians and Gynecologists: Guidelines for Perinatal Care. 5th Ed Elk Grove Village & Washington DC AAP & ACOG 2002; 199-201, 378-379
    35. American Academy of Pediatrics, Committee on Fetus and Newborn: Age Terminology During the Perinatal Period, Policy Statement, Organizational Principles to Guide and Define the Child Health Care System and/or Improve the Health of All Children. Pediatrics 2004; 114(5): 1362-1364
    36. Mandruzzo G: Intrauterine growth restriction (IUGR): Guidelines for definition, recognition and management. Arch of Perinatal Med 2008; 14(4): 7-8
    37. Mandruzzato GP et al: Intrauterine growth restriction. Recommendations and guidelines for perinatal practice. J Perinat Med 2008; 36: 277-281
    38. Deshpande S, Platt MW: The investigation and management of neonatal hypoglycaemia. Semin in Fetal and Neonatal Med 2005; 10(4): 351-361
    39. Statewide Maternity and Neonatal Clinical Guideline: Neonatal hypoglycaemia and blood glucose level monitoring. 2010; http://www.health.qld.gov.au/cpic/documents/mguideg_hypoglyv4.1.pdf; accesat octombrie 2010
    40. Ashish J, Rajiv A, Jeev Sankar M, Ramesh A, Ashok K, Vinod KP: Hypoglycemia in the Newborn Indian J Pediatr 2008; 75(1): 63-67
    41. Davies MW, Cartwright D: Hypoglycaemia. In: Davies MW, Cartwright DW, Ingliss GDT: Pocket Notes on Neonatology. 2nd Ed Australia Churchill Livingstone 2008: 77-78
    42. Alvaro R, McMahon S: Management of hypoglycemia in the Neonate. Neonatal Guidelines. St. Boniface General Hospital Winnipeg MB Canada 2005: http://umanitoba.ca/faculties/ medicine/family_medicine/media/The_Pas.Christiansen.2009.pdf; accesat septembrie 2010
    43. Edmund H: Neonatal Formulary: Drug Use in Pregnancy and the First Year of Life. 5th Ed Australia Blackwell Publishing 2007; 253
    44. Boluyt N, van Kempen A, Offringa M: Neurodevelopment after neonatal hypoglycemia: a systematic review and design of an optimal future study. Pediatrics 2006; 117: 2231-2243
    45. Spar HA, Lewine JD, Orrison WW: Neonatal hypoglycemia: CT and MR findings. AJNR 1994; 15: 1477-1478
    46. Yager JY: Hypoglycemic injury to the immature brain. Clinics in Perinatology 2002; 29: 651-674
    47. Vannucci RC, Vannucci SJ: Hypoglycemic brain injury. Semin Neonatol 2001; 6: 147-155
    48. Kleigman RM, Das UG: Intrauterine growth retardation. Neonatal-Perinatal Med 2002; 13: 229
    49. Salhab WA, Wyckoff MH, Laptook AR, Perlman JM: Initial hypoglycemia and neonatal brain injury in term infants with severe fetal acidemia. Pediatrics 2004; 114: 361-366
    50. Papagapiou MP, Auer RN: Regional neuroprotective effects of the NMDA receptor antagonist MK-801 (dizocilpine) in hypoglycemic brain damage. J Cereb Blood Flow Metab 1990; 10(2): 270-276
    51. Wieloch T: Hypoglycemia-induced neuronal damage prevented by an N-methyl-D-aspartate antagonist. Science 1985; 230(4726): 681-683
    52. Ballesteros JR, Mishra OP, McGowan JE: Alterations in cerebral mitochondria during acute hypoglycemia. Biol Neonate 2003; 84(2): 159-163
    53. Imai T, Kondo M, Isobe K, Itoh S, Onishi S: Cerebral energy metabolism in insulin induced hypoglycemia in newborn piglets: in vivo 31P-nuclear magnetic resonance spectroscopy. Acta Paediatr Jpn 1996; 38(4): 343-347
    54. AAP Committee on Fetus and Newborn, American Academy of Pediatrics: Routine evaluation of blood pressure, hematocrit, and glucose in newborns. Pediatrics 1993; 92: 474-476
    55. Alkalay AL, Sarnat HB, Flores-Sarnat L et al: Population meta-analysis of low plasma glucose thresholdsin full-term normal newborns. Am J Perinatol 2006; 23: 115-119
    56. Ho HT, Yeung WKY, Young BWY: Evaluation of "point-of-care" devices in the measurement of low blood glucose in neonatal practice. Arch Dis Child Fetal Neonatal Ed 2004; 89: F356-F359
    57. Canadian Pediatrics Society Fetus and Newborn Committee: Screening guidelines for newborns at risk for low blood glucose. Paediatr Child Health 2004; 9(10): 723-733
    58. Williams AF: Hypoglycaemia of the Newborn: Review of the Literature. WHO Geneva 1997. http://www.who.int/child-adolescenthealth/New_Publications/NUTRITION/hypoclyc.htm; accesat iunie 2010
    59. Behrman RE, Kliegman R, Jenson HB: Nelson Textbook of Pediatrics,16th Ed Philadelphia WB Saunders Co 2000; 533-534
    60. Jain A, Aggarwal R, Jeevasanker M, Agarwal R, Deorari AK, Paul VK: Hypoglycemia in the Newborn. Indian J of Pediatr 2008; 75(1): 63-67
    61. Cornblath M, Schwartz R: Disorders of Carbohydrate Metabolism in Infancy. 3rd Ed Blackwell Scientific Publications Boston 1991;
    62. Cowett RM, Damico LB: Capillary (heelstick) versus venous blood sampling for determination of glucose concentration in neonate. Biol Neonate 1992; 62: 32-36
    63. Kuwa K, Nakayama T, Hoshino T, Tominaga M: Relationships of glucose concentrations in capillary whole blood, venous whole blood and venous plasma. Clin Chim Acta 2001; 307: 187-192
    64. Nayak PP, Morris K, Lang H et al: Lack of agreement between arterial and central venous blood glucose measurement in crically ill children. Intensive Care Med 2009; 35: 762-763
    65. Bellini C, Serra G, Risso D et al: Reliability assessment of glucose measurement by HemoCue analyser in a neonatal intensive care unit. Clin Chem Lab Med 2007; 45: 1549-1554
    66. Hawdon JM, Ward Platt MP, Aynsley-Green A: Patterns of metabolic adaptation for preterm and term neonates in the first postnatal week. Arch Dis Child 1992; 67: 357-365
    67. Eidelman A: Hypoglycemia and the breastfed neonate. Pediatr Clin North Am 2001; 48: 377-387
    68. Yager JY, Heitjan DF, Towfighi J et al: Effect of insulin-induced and fasting hypoglycemia on perinatal hypoxic-ischemic brain damage. Pediatr Res 1992; 31: 38-142
    69. Hoseth E, Joergensen A, Ebbesen F, Moeller M: Blood glucose levels in a population of healthy, breast fed, term infants of appropriate size for gestational age. Arch Dis Child Fetal Neonatal Ed 2000; 83: F117-F119
    70. Girard J: Metabolic adaptations to change of nutrition at birth. Biol Neonate 1990; 58(Suppl 1): 3-15
    71. Fowden AL, Mundy L, Silver M: Developmental regulation of glucogenesis in the sheep fetus during late gestation. J Physiol 1998; 508: 937-947
    72. Limesand SW, Jensen J, Hutton JC, Hay Jr WW: Diminished â-cell replication contributes to reduced â-cell mass in fetal sheep with intrauterine growth restriction. Am J Physiol Reg Integr Comp Physiol 2005; 288: R1297-1305
    73. Limesand SW, Rozance PJ, Zerbe GO, Hutton JC, Hay Jr WW: Attenuated insulin release and storage in fetal sheep pancreatic islets with intrauterine growth restriction. Endocrinology 2006; 147: 1488-1497
    74. Schaefer-Graf UM, Rossi R, Burher C, Siebert G, Kjos S, Dudenhausen JW, Vetter K: Rate and risk factors of hypoglycemia in large for gestational age newborn infants of nondiabetic mothers. Am J Obstet Gynecol 2002; 187(4): 913-917
    75. Vetter K: Rate and risk factors of hypoglycemia in large for gestational age newborn infants of nondiabetic mothers. Am J Obstet Gynecol 2002; 187(4): 913-917
    76. Brand PL, Molenar NL, Kaaisk C, Wierensa WS: Neurodevelopmental outcome of hypoglycemia in healthy, large for gestational age, term newborns. Arch Dis Child 2005; 90: 78-81
    77. Groenendaal F, Elferink-Stinkens E, the Netherlands Perinatal Registry: Hypoglycaemia and seizures in large-for-gestational-age (LGA) full-term neonates. Acta Paediatr 2006; 95: 874-876
    78. Artal R, Golde SH, Dorey F et al: The effect of plasma glucose variability on neonatal outcome in the pregnant diabetic patient. Am J Obstetr Gynecol 1983; 147: 537-541
    79. Landon MB, Spong CY, Thom B et al: A multicenter randomized trial of treatment for mild gestational diabetes. N Engl J Med 2009; 361:1330-1348
    80. Van Howe RS, Storms MR: Hypoglycemia in Infants of Diabetic Mothers: Experience in a Rural Hospital. Am J Perinat 2006; 23(2): 105-110
    81. Metzger BE, Lowe LP, Dyer AR: Hyperglycemia and adverse pregnancies outcomes. N Engl J Med 2008; 358: 1991-2002
    82. Stenninger E, Schollin J, Aman J: Early postnatal hypoglycemia in newborn infants of diabetic mothers. Acta Paediatr 1997; 86: 1374-1376
    83. Esakoff TF, Cheng YW, Sparks TN, Caughey AB: The association between birthweight 4000g or greater and perinatal outcome in pacient with or without diabetes gestational melitus Am J Gynecol 2009; 200: 672-672 e4
    84. Stenninger E, Flink R, Eriksson B, Sahlen C: Long-term neurological dysfunction and neonatal hypoglycaemia after diabetic pregnancy. Arch Dis Child Fetal Neonatal Ed 1998; 79: F174-179
    85. Duvanel CB, Fawer CL, Cotting J, Hohlfeld P, Matthieu JM: Long-termeffects ofneonatal hypoglycemia on brain growth and psychomotor development in preterm infants. J Pediatr 1999; 134: 492-498
    86. Cornblath M, Schwartz R, Aynsley-Green A, Lloyd JK: Hypoglycaemia in infancy: the need for rational definition. Pediatrics 1990; 85: 834-837
    87. Hume R, McGeechan A, Burchell A: Developmental disorders of glucose metabolism in infants. Child Care Health Dev 2002; 28: S45-47
    88. Schiff D, Aranda JV, Colle E, Stern L: Metabolic effects of exchange transfusion. II. Delayed hypoglycemia following exchange transfusion with citrated blood. J Pediatr 1971; 79: 589-593
    89. Sperling MA: Hypoglycemia. In Kliegman R, Nelson WE: Nelson's Textbook of Paediatrics. 15th Ed Philadelphia Saunders 2007; Ch 77: 420
    90. Caraballo RH, Sakr D, Mozzi M et al: Symptomatic occipital lobe epilepsy following neonatal hypoglycemia. Pediatr Neurol 2004; 31(1): 24-29
    91. Traill Z, Squier M, Anslow P: Brain imaging in neonatal hypoglycaemia. Arch Dis Child Fetal Neonatal Ed 1998; 79(2): F145-F147
    92. Bank BQ: The neuropathological effects of anoxia and hypoglycemia in the newborn. Dev Med Child Neurol 1967; 9: 544-550
    93. Wight N, Marinelli A: ABM Clinical Protocol # 1: Guidelines for Glucose Monitoring and Treatment of Hypoglycaemia in Breastfed Neonates. Breastfeeding Med 2006; 1: 3.
    94. Halamek LP, Stevenson: Neonatal hypoglycemia, Part II: pathophysiology and therapy. Clinic Pediatr 1998; 37(1): 11-16
    95. Hawdon JM, Platt MP, Aynsley-Green A: Prevention and management of neonatal hypoglycemia. Arch Dis Child Fetal Neon Ed 1994; 70(1): F60-F64
    96. American Academy of Pediatrics, Section on Breast-feeding. Policy Statement: Breastfeeding and the useof human milk. Pediatrics 2005; 115: 496-506
    97. Stanley CA, Anday EK, Baker L, Delivoria-Papadopolous M: Metabolic fuel and hormone response to fasting in newborn infants. Pediatrics 1979; 64: 613-619
    98. Swenne I, Ewald U, Gustafsson J, Sandberg F, Ostenson C: Interrelationship between serum concentrations of glucose, glucagon and insulin during the first two days of life in healthy newborns. Acta Paediatr 1994; 83: 915-919
    99. Stanley CA, Thornton PA, Finegold DN, Sperling MA: Hypoglycemia in neonates and infants.In: Sperling MA, editor. Pediatric endocrinology. 2nd Ed Philadelphia WB Saunders Co; 2002; 135-159
    100. Stanley CA: Dissecting the spectrum of fatty acid oxidation disorders. J Pediatr 1998; 132: 384-386
    101. Menon RK, Sperling MA: Carbohydrate metabolism in neonatal adaptation: the transition to post-natal life. Semin Perinatol 1988; 12: 157-162
    102. Singhal PK, Singh M, Paul VK: Prevention of hypoglycemia: a controlled evaluation of sugar fortified milk feeding in small- for-date infants. Indian Pediatr 1992; 29: 1365-1369
    103. Singhal PK, Singh M, Paul VK, Malhotra AK, Deorari AK,Ghorpade MD: A controlled study of sugar fortified milk feeding in prevention of neonatal hypoglycemia. Indian J Med Res1991; 94: 342-345
    104. Cornblath M, Ichord R: Hypoglycemia in the neonate. Semin in Perinatol 2000; 24(2): 136-149
    105. ASPEN Board of Directors and the Clinical guidelines Taskforce: Guidelines for use of parenteral and enteral nutrition in adult and paediatric patients. J Parenter Enteral Nutrition 2002; 26(1 Suppl): 1SA-138SA
    106. Cowett RM, Schwartz R: The infant of the diabetic mother. Pediatr Clin N Am 1982; 29: 1213-1231
    107. Lang TF, Cardy D, Carson D et al: Audit of acute hypoglycaemia in children: re-audit of procedure for diagnosis. Ann Clin Biochem 2008; 45: 486-488
    108. Curet LB, Izquierdo LA, Gilson GJ et al: Relative effects of antepartum and intrapartum maternal blood glucose levels on incidence of neonatal hypoglycemia. J Perinatol 1997; 17: 113-115
    109. Hawdon JM: Hypoglycaemia and the neonatal brain. Eur J Pediatr 1999; 158(Suppl 1): S9-12
    110. Menni F, deLonlay P, Sevin C, Touati G, Peigne C, Barbier V et al: Neurologic outcomes of 90 neonates and infants with persistent hyperinsulinemic hypoglycemia. Pediatrics 2001; 3: 476-479
    111. Murakami Y, Yamashita Y, Matsuishi T, Utsunomiya H,Okudera T, Hashimoto T: Cranial MRI of neurologically impaired children suffering from neonatal hypoglycaemia. Pediatr Radiol 1999; 29(1): 23-27
    112. Zhou D, Oian J, Liu CX et al: Repetitive and profund induced hypoglucemia in brain damage in newborns rats an aproach to establish an animal model of brain injury induced hypoglycemia. Eur J Pediatr 2008; 167: 1169-1174
    113. Williams AF: Neonatal hypoglycaemia: Clinical and legal aspects. Semin in Fetal and Neonatal Med 2005; 10(4): 363-368
    114. Stevens B, Yamada J,Ohlsson A: Sucrose for analgesia in newborn infants undergoing painful procedures. Cochrane Database of Systematic Reviews 2010; Issue 1. Art. No.: CD001069. DOI: 10.1002/14651858.CD001069.pub3
    115. Lteif AN, Schwerik WF: Hypoglycemia in infants and children Endocrinol and Metab Clinics 1999; 28(3): 619-646
    116. Stanley CA, Baker L: The causes of neonatal hypoglycemia. N Engl J Med 1999; 340: 1200
    117. Basu P, Som S Choudhuri N, Das H: Contribution of the blood glucose level in perinatal asphyxia. Eur J Pediatr 2009; 168: 833-838
    118. Filan PM, Inder TE, Cameron FJ et al: Neonatal hypoglycemia and occipital cerebral injury. J Pediatr 2006; 148: 552-555
    119. Lilien LD, Pildes RS, Srinivasan G: Treatment of neonatal hypoglycemia with minibolus and intravenous glucose infusion. J Pediatr 1980; 97: 295-298
    120. McGowan JE: Neonatal hypoglycemia. Pediatrics in Review 1999; 20: 6-15
    121. Aynsley-Green A, Hussain K, Hall J, Saudubray JM, Nihoul-Fekete C, De Lonlay-Debeney P et al: Practical management of hyperinsulinism in infancy. Arch Dis Child Fetal Neonatal Ed 2000; 82(2): F98-F107
    122. Cornblath M, Schwartz R: Outcome of neonatal hypoglycemia. Br Med J 1999; 318: 194-198
    123. Hay Jr WW, Raju TNK, Higgins RD et al: Knowledge gaps and research needs for understanding and treating neonatal hypoglycemia: workshop report from Eunice Kennedy Shriver National Institute of Child Health and Human Development. J Pediatr 2009; 155: 612-617
    124. Sperling MA, Menon RK: Differential diagnosis and management of neonatal hypoglycemia. Pediatr Clin N Am 2004; 51: 703-723
    125. Leslie A, Stephenson T: Neonatal transfers by advanced neonatal nurse. Practitioners and paediatric registrars. Arch Dis Child Fetal Neonatal Ed 2003; 88: F509-F512
    126. Eggert L, Cox J, IHC Newborn Hypoglycemia Work Group, IHC NICU Development Team, IHC Women and Newborns Clinical Program: Management of neonatal hypoglycaemia: Intermountain Health Care 2004; http://www.joannabriggs.edu.au/pdf/TR_2006_2_1.pdf; accesat august 2010
    127. Kramer MS, Platt RW, Wen SW et al, The Fetal/Infant Health Study Group of the Canadian Perinatal Surveillance System: A new and improved population-based Canadian reference for birth weight for gestational age. Pediatrics 2001; 108: E35
    128. Adejuyigbe EA, Fasubaa OB, Ajose OA, Onayade AA: Plasma glucose levels in exclusively breastfed newborns in the first 48 hours of life in Ile-Ife, Nigeria. Nutrition and Health (Berkhamsted, Hertfordshire) 2001; 15(2): 121-126
    129. Harris DL, Battin MR, Weston PJ, Harding JE: Continuous glucose monitoring in newborn babies at risk of neonatal hypoglycemia. J Pediatr 2010; 157: 198-202
    130. Johnson TS: Hypoglycemia and the full-term newborn: how well does birth weight for gestational age predict risk? J of Obstetr, Gynecol and Neonatal Nursing 2003; 32(1): 48-57
    131. Barkovich AJ, Ali FA, Rowley HA, Bass N: Imaging patterns of neonatal hypoglycemia. Am J Neuroradiol 1998; 19: 523-528
    132. Zovein A, Flowers- Ziegler J, Thamotharan S et al: Postnatal hypoxic-ischemic brain injury alters mechanisms mediating neuronal glucose transport. Am J Phsiol Regul Integr Comp Physiol 2004; 286: R273-282
    133. Kinnala A, Rikalainen H, Lapinleimu H et al: Cerebralmagnetic resonance imaging and ultrasonography findings after neonatal hypoglycemia. Pediatrics 1999; 103: 724-729
    134. Caraballo RH, Sakr D, Mozzi M, Guerrero A, Adi JN, CersÎsimo RO et al: Symptomatic occipital lobe epilepsy following neonatal hypoglycemia. Pediatr Neurol 2004; 31(1): 24-29
    135. Ordinul Ministrului Sãnãtãţii Publice nr. 1091 din 7 septembrie 2006 privind aprobarea protocoalelor de transfer interclinic al pacientului critic. Monitorul Oficial nr. 775 din 13 septembrie 2006
    136. Truffert P, Goujard J, Dehan M, Vodovar M, Breart G: Outborn status with a medical neonatal transport service and survival without disability at two years: a population-based cohort survey of newborns of less than 33 weeks of gestation. Eur J Obstet Gynecol Reprod Biol 1998; 79: 13-18
    137. Canadian Pediatric Society: Levels of Neonatal Care: Position Statement. Paediatric Child Health 2006, 11(5): 303-306
    138. Dobrez D, Gerber S, Budetti P: Trends in Perinatal Regionalisation and the Role of Managed Care 2006; Obstet & Gynecol 2006; 108: 839-845
    139. Aynsley-Green A: Glucose, the brain and the paediatric endocrinologist. Horm Res 1996; 46: 8-25
    140. Clayton PT et al: Hyperinsulinism in short-chain L-3-hydroxyacyl-CoA dehydrogenase deficiency reveals the importance of â-oxidation in insulin secretion. J Clin Invest 2001; 108: 457
    141. Steinkrauss L, Lipman TH, Hendell CD, Gerdes M, Thornton PS, Stanley CA: Effects of Hypoglycemia on Developmental Outcome in Children With Congenital Hyperinsulinism. J of Pediatric Nursing 2005; 20(2): 109-117
    142. Edmund H: Neonatal Formulary: Drug Use in Pregnancy and the First Year of Life. 5th Ed Australia Blackwell Publishing 2007; 115
    143. Shann F: Drug doses. 14th Ed Australia Royal Children's Hospital Victoria 2008; 38
    144. Young T, Mangum B: Neofax. Thomson Reuters Healthcare Montvale NJ 2009; 234, 246, 268, 275, 277, 280, 286

    11. Anexe
    Anexa 1. Lista participanţilor la Întâlnirea de Consens
    Anexa 2. Grade de recomandare şi nivele ale dovezilor
    Anexa 3. Categorii de nou-nãscuţi cu risc de hipoglicemie în funcţie de etiologie
    Anexa 4. Semne şi simptome de hipoglicemie
    Anexa 5. Recomandãri generale de conduitã profilacticã în hipoglicemia neonatalã
    Anexa 6. Situaţii în care se recomandã screening-ul pentru determinarea hipoglicemiei
    Anexa 7. Clasificarea hipoglicemiei neonatale
    Anexa 8. Metode de creştere a concentraţiei de glucozã
    Anexa 9. Relaţia cantitate de glucozã în ml/kgc/zi şi rata de infuzie în mg/kgc/min
    Anexa 10. Schemã pentru monitorizarea nou-nãscutul cu hipoglicemie
    Anexa 11. Investigaţii pentru hipoglicemia persistentã - recurentã - refractarã la tratament
    Anexa 12. Minifarmacopee pentru tratamentul hipoglicemiei refractare
    11.1. Anexa 1. Lista participanţilor la Întâlnirea de Consens de la Bucureşti, 3-5 decembrie 2010
    Prof. Dr. Silvia Maria Stoicescu - IOMC Polizu, Bucureşti
    Prof. Dr. Maria Stamatin - Maternitatea Cuza Vodã Iaşi
    Prof. Dr. Gabriela Zaharie - Spitalul Clinic de Obstetricã-Ginecologie I, Cluj Napoca
    Prof. Dr. Constantin Ilie - Maternitatea Bega, Timişoara
    Conf. Dr. Manuela Cucerea - Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţã, Tg. Mureş
    Conf. Dr. Valeria Filip - Spitalul Clinic Judeţean Oradea
    Şef Lucr. Dr. Ligia Blaga - Clinica de Obstetricã Ginecologie II, Cluj Napoca
    Dr. Gabriela Olariu - Spitalul de Obstetricã-Ginecologie "D. Popescu", Timişoara
    Dr. Adrian Toma - Spitalul Clinic de Obstetricã-Ginecologie "Panait Sârbu", Bucureşti
    Dr. Adrian Crãciun - Maternitatea Cantacuzino, Bucureşti
    Dr. Mihaela Ţunescu - Spitalul de Obstetricã-Ginecologie "D. Popescu", Timişoara
    Dr. Anca Bivoleanu - Maternitatea Cuza Vodã Iaşi
    Dr. Eugen Mâţu - Spitalul Clinic de Obstetricã-Ginecologie "Panait Sârbu", Bucureşti
    Dr. Maria Livia Ognean - Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţã Sibiu
    Dr. Andreea Avasiloaiei - Maternitatea Cuza Vodã Iaşi
    Dr. Ecaterina Olariu - Spital Clinic Judeţean de Urgenţã Sibiu
    Dr. Leonard Nãstase - IOMC Polizu, Bucureşti
    Dr. Emanuel Ciochinã - IOMC Polizu, Bucureşti
    Dr. Oana Boantã - Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţã Sibiu
    11.2. Anexa 2. Grade de recomandare şi nivele ale dovezilor

    Tabel 1. Clasificarea tãriei aplicate gradelor de recomandare


┌────────────┬─────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Standard │Standardele sunt norme care trebuie aplicate rigid şi trebuie │
│ │urmate în cvasitotalitatea cazurilor, excepţiile fiind rare şi │
│ │greu de justificat. │
├────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Recomandare │Recomandãrile prezintã un grad scãzut de flexibilitate, nu au │
│ │forţa standardelor, iar atunci când nu sunt aplicate, acest lucru│
│ │trebuie justificat raţional, logic şi documentat. │
├────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Opţiune │Opţiunile sunt neutre din punct de vedere a alegerii unei │
│ │conduite, indicând faptul cã mai multe tipuri de intervenţii sunt│
│ │posibile şi cã diferiţi medici pot lua decizii diferite. │
│ │Ele pot contribui la procesul de instruire şi nu necesitã │
│ │justificare. │
└────────────┴─────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    Tabel 2. Clasificarea puterii ştiinţifice a gradelor de recomandare


┌────────────┬─────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Grad A │Necesitã cel puţin un studiu randomizat şi controlat ca parte a │
│ │unei liste de studii de calitate publicate pe tema acestei │
│ │recomandãri (niveluri de dovezi Ia sau Ib). │
├────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Grad B │Necesitã existenţa unor studii clinice bine controlate, dar nu │
│ │randomizate, publicate pe tema acestei recomandãri (niveluri de │
│ │dovezi IIa, IIb sau III). │
├────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Grad C │Necesitã dovezi obţinute din rapoarte sau opinii ale unor │
│ │comitete de experţi sau din experienţa clinicã a unor experţi │
│ │recunoscuţi ca autoritate în domeniu (niveluri de dovezi IV). │
│ │Indicã lipsa unor studii clinice de bunã calitate aplicabile │
│ │direct acestei recomandãri. │
├────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Grad E │Recomandãri de bunã practicã bazate pe experienţa clinicã a │
│ │grupului tehnic de elaborare a acestui ghid. │
└────────────┴─────────────────────────────────────────────────────────────────┘



    Tabel 3. Clasificarea nivelelor de dovezi


┌────────────┬─────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Nivel Ia │Dovezi obţinute din meta-analiza unor studii randomizate şi │
│ │controlate. │
├────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Nivel Ib │Dovezi obţinute din cel puţin un studiu randomizat şi controlat, │
│ │bine conceput. │
├────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Nivel IIa │Dovezi obţinute din cel puţin un studiu clinic controlat, fãrã │
│ │randomizare, bine conceput. │
├────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Nivel IIb │Dovezi obţinute din cel puţin un studiu quasi-experimental bine │
│ │conceput, preferabil de la mai multe centre sau echipe de │
│ │cercetare. │
├────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Nivel III │Dovezi obţinute de la studii descriptive, bine concepute. │
├────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Nivel IV │Dovezi obţinute de la comitete de experţi sau experienţã clinicã │
│ │a unor experţi recunoscuţi ca autoritate în domeniu. │
└────────────┴─────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    11.3. Anexa 3. Categorii de nou-nãscuţi cu risc de hipoglicemie în funcţie de etiologie (adaptat dupã Stamatin M. Ghid de diagnostic şi tratament al hipoglicemiei neonatale. 2005)


┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│1. Creşterea producţiei de insulinã │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│● Asfixia neonatalã │
│● Nou-nãscutul SGA │
│● Nou-nãscutul din mamã diabeticã │
│● Glucozã administratã mamei intrapartum │
│● Medicamente administrate mamei (â-blocante, hipoglicemiante orale, │
│ cipramil, trebutalinã, valproat) │
│● Sindrom Beckwith-Weidemann │
│● Hiperinsulinism familial sau sporadic │
│● Eritroblastozã fetalã severã │
│● Senzitivitate la leucinã │
│● Nesidoblastozã │
│● Panhipopituitarism │
│● Hipotiroidism │
│● Deficienţa hormonilor de creştere │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│2. Reducerea depozitelor de glicogen │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│● Nou-nãscutul RCIU │
│● Prematurii cu VG <32 sãptãmâni, GN <1500g │
│● Anomalii placentare │
│● Gemenii, în special cei discordanţi, cu diferenţã de greutate peste 10% │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│3. Nevoi crescute de glucozã │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│● Nou-nãscutul prematur SGA (raport crescut creier:ficat) │
│● Nou-nãscutul bolnav (detresã respiratorie neonatalã, sepsis) │
│● Injurie cerebralã: encefalopatie hipoxic-ischemicã, hemoragie, traumatism, │
│ meningitã │
│● Hipotermia │
│● Malformaţii congenitale de cord cianogene │
│● Hiperexcitabilitate/agitaţie extremã │
│● Sindrom de abstinenţã │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│4. Producţie inadecvatã sau deficienţã de receptori │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│● Alimentaţie iniţiatã tardiv sau insuficientã │
│● Deficienţe tranzitorii a metabolismului glucidic │
│● Deficienţe dobândite ale transportorilor cerebrali pentru glucozã (post │
│ injurie hipoxic ischemicã) sau moştenite │
│● Galactozemia │
│● Boli de stocaj │
│● Intoleranţã la fructozã │
│● Boala urinilor cu miros de sirop de arţar │
│● Deficienţe de acyl-CoA dehidrogenazã cu lanţ lung sau scurt │
│● Propionacidemia │
│● Metilmalonacidemia │
│● Tirozinemia ereditarã │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    11.4. Anexa 4. Semne şi simptome de hipoglicemie (dupã Rozance PJ, Hay WW Jr Describing hypoglycemia - Definition or operational threshold? Early Human Development 2010)


┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ a. Deprimarea funcţiilor SNC │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│1. Letargie │
│2. Hipotonie │
│3. Apatie │
│4. Supt slab │
│5. Transpiraţii*) │
│6. Alimentaţie lentã │
│7. Intoleranţã alimentarã dupã ce a primit bine alimentaţia │
│8. Plâns slab │
│9. Crize de apnee │
│10. Cianozã │
│11. Paliditate*) │
│12. Instabilitate termicã │
│13. Reflex Moro absent │
│14. Comã │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ b. Stimularea excesivã a funcţiilor SNC │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│1. Tremurãturi │
│2. Iritabilitate │
│3. Tahicardie*) │
│4. Plâns ascuţit │
│5. Mişcãri oculare anormale │
│6. Modificãri ale stãrii de conştienţã │
│7. Convulsii │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ c. Asimptomatic │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


__________
    *)semne datorate rãspunsului la catecolamine

    11.5. Anexa 5. Recomandãri generale de conduitã profilacticã în hipoglicemia neonatalã (adaptat dupã Williams AF. Hypoglycaemia of the Newborn: Review of the Literature. WHO Geneva, 1997)


┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│A. Alimentaţia precoce şi exclusivã la sân asigurã nevoile nutriţionale şi │
│ metabolice ale nou-nãscutului │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Facilitarea precoce a contactului piele-piele, mamã-copil │
│Iniţierea precoce în primele 30-60 minute de viaţã a alimentaţiei enterale, │
│prin alimentaţia la sân │
│Continuarea alimentaţiei la sân la cerere │
│În primele 24-72 ore de viaţã alimentaţia la cerere poate fi realizatã şi │
│mai des, 10-12 prânzuri/24 ore (la 2 ore) │
│Nu este necesarã suplimentarea cu formulã de rutinã │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│B. Screening-ul pentru hipoglicemie │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ Monitorizarea de rutinã a glicemiei la toţi nou-nãscuţii la termen nu este │
│necesarã şi poate fi dãunãtoare │
│ Monitorizarea nou-nãscuţii cu risc se va face cu o frecvenţã şi duratã │
│specifice factorilor de risc incriminaţi şi individualizat pentru fiecare │
│nou-nãscut în parte │
│ Monitorizarea în situaţiile cu risc se va face pânã se obţin constant │
│valori normale ale glicemiei, preprandial │
│ Orice test screening cu valoare patologicã va fi confirmat şi de laborator.│
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    11.6. Anexa 6. Situaţii în care se recomandã screening-ul pentru determinarea hipoglicemiei [9,41]:


┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│1. nou-nãscut cu greutate micã la naştere < 1800 g │
│2. prematurul ≤ 35 sãptãmâni │
│3. nou-nãscutul SGA │
│4. nou-nãscutul din mamã cu diabet zaharat - insulino-dependent şi gestaţional│
│5. nou-nãscutul LGA │
│6. nou-nãscutul cu boalã hemoliticã în sistemul Rh │
│7. nou-nãscutul la care s-a efectuat exsangvinotransfuzie │
│8. nou-nãscutul din mame care au primit terapie cu: terbutalinã, propanolol, │
│ agenţi hipoglicemianţi orali │
│9. nou-nãscutul cu RCIU cu GN între percentila 10-20, cu aspect fenotipic de │
│ subnutriţie (absenţa pliurilor din regiunea glutealã, reducerea în │
│ totalitate a ţesutului celular subcutanat, o diferenţã mai mare de 3 cm │
│ între perimetrul cranian şi cel toracic) │
│10. orice copil cu patologie: asfixie perinatalã, policitemie, sepsis, şoc │
│11. nou-nãscutul cu hipotermie │
│nou-nãscutul care beneficiazã de nutriţie parenteralã totalã │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    11.7. Anexa 7. Clasificarea hipoglicemiei neonatale (dupã Sperling MA, Menon RK. Differential diagnosis and management of neonatal hypoglycemia. Pediatr Clin N Am 2004)


┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Hipoglicemie tranzitorie (zile) │
│ 1. Imaturitate anatomicã şi funcţionalã: prematuritate, SGA │
│ 2. Stress-ul naşterii cu depleţie rezervelor de glicogen │
│ 3. Hiperinsulinism: nou-nãscut din mame cu diabet prost controlat │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Hipoglicemie tranzitorie (sãptãmâni): │
│ 1. Asfixia la naştere │
│ 2. Nou-nãscutul SGA │
│ 3. Hiperinsulinism │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Hipoglicemie persistentã: │
│ 1. Hipopituitarism │
│ 2. Erori înnãscute de metabolism: │
│ a. perturbarea sintezei de glicogen │
│ b. afectarea gluconeogenezei │
│ c. afectarea cetogenezei │
│ 3. Hiperinsulinism congenital │
│ 4. Alte cauze │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    11.8. Anexa 8. Metode de creştere a concentraţiei de glucozã (adaptat dupã: Statewide Maternity and Neonatal Clinical Guideline: Neonatal hypoglycaemia and blood glucose level monitoring, 2010)


┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Cantitatea de glucozã 10% de adãugat la o concentraţie de 50%, la un volum │
│de 100 ml soluţie │
├──────────────────────┬───────────────────────────┬───────────────────────────┤
│Concentaţia doritã de │ Cantitatea de glucozã 10% │ Cantitate de glucozã 50% │
│ glucozã │ │ │
├──────────────────────┼───────────────────────────┼───────────────────────────┤
│ 12% │ 95 ml │ 5 ml │
├──────────────────────┼───────────────────────────┼───────────────────────────┤
│ 14% │ 90 ml │ 10 ml │
├──────────────────────┼───────────────────────────┼───────────────────────────┤
│ 16% │ 85 ml │ 15 ml │
├──────────────────────┼───────────────────────────┼───────────────────────────┤
│ 18% │ 80 ml │ 20 ml │
└──────────────────────┴───────────────────────────┴───────────────────────────┘



    11.9. Anexa 9. Relaţia cantitate de glucozã în ml/kgc/zi şi rata de infuzie în mg/kgc/min (adaptat dupã: Statewide Maternity and Neonatal Clinical Guideline: Neonatal hypoglycaemia and blood glucose level monitoring, 2010 şi Halamek LP, Stevenson DK: Neonatal Hypoglycemia, Part II: Pathophysiology and Therapy. Clin Pediatr 1998)


┌──────────────────────────────┬──────────────────────────────────────────┐
│Necesar zilnic de glucozã │Ratã de infuzie în mg/kgc/min │
│ (ml/kgc/zi) ├─────────┬─────────┬─────────┬────────────┤
│ │ 5% │ 7,5% │ 10% │ 12,5% │
├──────────────────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼────────────┤
│ 50 │ 1,74 │ 2,60 │ 3,74 │ 4,34 │
├──────────────────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼────────────┤
│ 60 │ 2,08 │ 3,13 │ 4,2 │ 5,21 │
├──────────────────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼────────────┤
│ 70 │ 2,43 │ 3,64 │ 4,9 │ 6,08 │
├──────────────────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼────────────┤
│ 80 │ 2,78 │ 4,17 │ 5,6 │ 6,94 │
├──────────────────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼────────────┤
│ 90 │ 3,13 │ 4,69 │ 6,25 │ 7,81 │
├──────────────────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼────────────┤
│ 100 │ 3,47 │ 5,21 │ 6,94 │ 8,68 │
├──────────────────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼────────────┤
│ 110 │ 3,82 │ 5,73 │ 7,64 │ 9,55 │
├──────────────────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼────────────┤
│ 120 │ 4,17 │ 6,25 │ 8,33 │ 10,42 │
├──────────────────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼────────────┤
│ 130 │ 4,51 │ 6,78 │ 9,03 │ 11,28 │
├──────────────────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼────────────┤
│ 140 │ 4,86 │ 7,39 │ 9,72 │ 12,15 │
├──────────────────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼────────────┤
│ 150 │ 5,21 │ 7,80 │ 10,42 │ 13,02 │
└──────────────────────────────┴─────────┴─────────┴─────────┴────────────┘


    11.10. Anexa 10. Schemã pentru monitorizarea nou-nãscutul cu hipoglicemie (adaptat dupã Jain A, Aggarwal R, Jeevasanker M, Agarwal R, Deorari AK, Paul VK. Hypoglycemia in the Newborn. Indian J Pediatr 2008)


┌──────────────────────────────────────────┬───────────────────────────────────┐
│ Simptomatologie │ Ritm de monitorizare │
├──────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────┤
│Nou-nãscutul cu risc - vezi anexa 3 - │La 2, 6, 12, 24, 48, 72 ore │
│Nou-nãscutul cu stare generalã modificatã │ │
├──────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────┤
│Sepsis, asfixie, şoc (în faza acutã) │La 6-8 ore (sau individualizat │
│ │dupã caz) │
├──────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────┤
│Nou-nãscuţii cu greutate foarte micã la │O datã pe zi (dupã ce iniţial a │
│naştere stabilizaţi │fost monitorizat la 8 ore, 72 ore │
│ │consecutiv) │
├──────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────┤
│Nou-nãscuţii la care s-a trecut la │O verificare a glicemiei(screening)│
│alimentaţia enteralã, dupã terminarea │ │
│alimentaţiei parenterale totale │ │
│Nou-nãscutul la care s-a trecut de la │ │
│lapte de mamã la formulã, de la o formulã │ │
│la alta │ │
├──────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────┤
│Nou-nãscut cu greutate foarte micã la │O datã pe sãptãmânã, ca parte a │
│naştere în perioada de creştere │evaluãrii biochimice sãptãmânale │
├──────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────┤
│Nou-nãscut asimptomatic cu glicemia între │La o orã dupã alimentaţie apoi la │
│20-40 mg/dl, la screening │6 ore, 48 ore consecutiv, pânã ce │
│ │nivelul glicemiei este > 50 mg/dl │
├──────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────┤
│Nou-nãscut asimptomatic cu glicemia < 20 │La o orã dupã iniţierea terapiei │
│mg/dl │i.v. şi apoi din orã în orã (la │
│ │fiecare creştere a ratei de infuzie│
│ │peste 2 mg/kgc/min), pânã ce │
│ │nivelul glicemiei este ≥ 50 mg/dl │
├──────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────┤
│Nou-nãscut asimptomatic cu glicemia sub │Dupã ce glicemia creşte ≥ 50 mg/dl,│
│40 mg/dl, la o orã de la iniţierea │monitorizare la 6 ore, 48 de ore │
│alimentaţiei alimentaţiei enterale │ │
│Nou-nãscut simptomatic │ │
└──────────────────────────────────────────┴───────────────────────────────────┘


    11.11. Anexa 11. Investigaţii pentru hipoglicemia persistentã - recurentã - refractarã la tratament (dupã Cornblath M, Ichord R. Hypoglycemia in the neonate. Semin Perinatol 2000 si Jain A, Aggarwal R, Jeeva Sankar M, Agarwal R, Deorari AK, Paul VK. Hypoglycemia in the Newborn. Indian J Pediatr 2010)


┌───────────────────────────────────────┬──────────────────────────────────────┐
│ Cauze de hipoglicemie │ │
│ persistentã/recurentã │ Investigaţii recomandate │
├───────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤
│Hipopitutarism congenital │Nivelul seric al insulinei │
├───────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤
│Insuficienţã adrenalianã │Nivelul seric al cortizolului │
├───────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤
│Status hiperinsulinemic │Nivelul hormonilor de creştere │
├───────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤
│Galactozemia │Amoniemia │
├───────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤
│Boli de stocaj ale glicogenului │Nivelul sangvin al lactatului │
├───────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤
│Boala urinilor cu miros de arţar │Corpii cetonici urinari şi substanţe │
│ │reducãtoare din urinã │
├───────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤
│Defecte de oxidare a acizilor graşi │Nivelul acizilor graşi liberi │
│ │Nivelul galactozo 1 fosfat uridil │
│ │transferazã │
└───────────────────────────────────────┴──────────────────────────────────────┘


    11.12. Anexa 12. Minifarmacopee pentru tratamentul hipoglicemiei refractare (dupã Stamatin M. Ghidul de diagnostic şi tratament al hipoglicemiei, 2005 şi Davies MW, Cartwright D. Hypoglycaemia. In: Davies MW, Cartwright DW, Ingliss GDT: Pocket Notes on Neonatology. 2nd Ed Australia Churchill Livingstone 2008)

    În hipoglicemia refractarã pot utiliza, alãturi de perfuzia de glucozã [142-144]:


┌────────────────────┬───────────────────────────────────────────────────┐
│Numele │ │
│medicamentului │ Hemisuccinatul de hidrocortizon │
├────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│Clasificare │Hormon - principalul corticosteroid adrenalian │
├────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│Indicaţii │Hipoglicemie persistent │
├────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│Doza │5 mg/kgc/doza la 12 ore │
├────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│Cale de administrare│ Intravenos │
├────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│Mecanism de │- stimuleazã sinteza hepaticã de glucozã, din │
│actiune │aminoacizi şi glycerol, precum şi depozitarea │
│ │glucozei ca glicogen │
│ │- scade utilizarea perifericã a glucozei │
│ │- activeazã lipoliza │
├────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│Contraindicaţii │Hiperglicemie, hipertensiune, retenţie hidrosalinã,│
│ │risc de perforaţie gastrointestinalã în cazul │
│ │administrãrii concomitente cu indometacin │
├────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│Numele │ │
│medicamentului │Dexametazona │
├────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│Clasificare │Hormon │
├────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│Indicaţii │Creşterea gluconeogenezei │
├────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│Doza │1 mg/kgc/dozã, la 6 ore │
├────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│Cale de administrare│Intravenos │
├────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│Mecanism de │Stimuleazã sintetiza hepaticã de glucozã din │
│actiune │aminoacizi şi glicerol, precum şi depozitarea │
│ │glucozei ca glicogen │
├────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│Contraindicaţii │Sindrom hemoragic, hipertensiune, risc de │
│ │diseminare a infecţiilor cu Candida │
├────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│Numele │ │
│medicamentului │Glucagon │
├────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│Clasificare │Hormon │
├────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│Indicaţii │- în urgenţã, dacã nu se poate efectua abordul │
│ │ venos [] │
│ │- tratamentul hperinsulinismului [][] │
│ │- nu se recomandã la nou-nãscutul cu RCIU**) │
├────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│Doza │[] 200 æg/kgc │
│ │[][] 10 - 50 æg/kgc/orã │
│ │(1 mg/kg de glucagon în 50 ml ser fiziologic sau │
│ │în glucozã 5%, cu 0,5 ml/orã ceea ce corespunde la │
│ │10 æg/kgc/hr) │
├────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│Cale de administrare│i.m., i.v., în perfuzie, s.c. │
├────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│Mecanism de │Stimuleazã sinteza AMPc în special la nivel │
│acţiune │hepatic, stimulând astfel glicogenoliza şi │
│ │gluconeogeneza prin stimularea depozitelor hepatice│
│ │de glicogen │
├────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│Contraindicaţii │Tahicardie, trombocitopenie, hiponatremie │
├────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│Numele │ │
│medicamentului │Diazoxid │
├────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│Clasificare │Derivat de benzotiadizinã │
├────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│Indicaţii │Hipoglicemia determinatã de hiperinsulinism │
├────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│Doza │2-5 mg/kgc/dozã, la 8 ore interval (majoritatea │
│ │nou-nãscuţilor rãspund la doze ≤ 15 mg/kgc/zi) │
├────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│Cale de administrare│i.v., s.c. │
├────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│Mecanism de │Inhibã eliberarea insulinei din celulele â │
│actiune │pancreatice şi contracareazã acţiunea perifericã a │
│ │insulinei prin stimulare catecolaminicã │
├────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│Contraindicaţii │Insuficienţã cardiacã congestivã, hipotensiune, │
│ │leucopenie, trombocitopenie │
├────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│Numele │Octreotide │
│medicamentului │(somatostatina sinteticã) │
├────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│Clasificare │Analog al somatostatinei │
├────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│Indicaţii │Hipoglicemia determinatã de hiperinsulinism │
├────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│Doza │Iniţial 1æg/kgc/dozã, la 6 ore; doza maximã 10 │
│ │æg/kgc/dozã │
├────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│Cale de administrare│i.v., s.c. │
├────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│Mecanism de │Inhibã eliberarea de polipeptidpancreatic, │
│actiune │motilinã, peptid intestinal vasoactiv, induce │
│ │eliberarea serotoninei şi gastrinei │
├────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│Contraindicaţii │Enterocolitã ulceronecroticã, hipertensiune │
│ │pulmonarã │
├────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│Numele │Hidroclorotiazid │
│medicamentului │(a nu se confunda cu clorotiazida) │
├────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│Clasificare │Diuretic │
├────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│Indicaţii │Utilizat în asociere cu diazoxidul pentru │
│ │minimalizarea efectelor secundare ale acestuia │
├────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│Doza │1-2 mg/kgc/dozã, la 12 ore; administrat odatã cu │
│ │alimentaţia pentru o absorbţie mai bunã │
├────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│Cale de administrare│Oral │
├────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│Mecanism de │Inhibã eliberarea pancreaticã a insulinei │
│actiune │ │
├────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│Contraindicaţii │Insuficienţã hepaticã, insuficienţã renalã │
└────────────────────┴───────────────────────────────────────────────────┘


__________
    *) În situaţia în care etiologia hipoglicemiei este hiperinsulinismul şi terapia medicamentoasã eşueazã, se recomandã pancreatectomia.
    **) Efectele administrãrii glucagonului nu se constatã la nou-nãscuţii RCIU
    !!! medicamentele sunt trecute în ordinea recomandatã a fi administrate
                         __________
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016