Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   GHID din 2 august 2011  de practica medicala pentru specialitatea neonatologie - Reanimarea neonatala - (Anexa nr. 5)*)    Twitter Facebook
Cautare document

GHID din 2 august 2011 de practica medicala pentru specialitatea neonatologie - Reanimarea neonatala - (Anexa nr. 5)*)

EMITENT: MINISTERUL SANATATII
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 586 bis din 18 august 2011
------------
    *) Aprobat de Ordinul nr. 1232/2011, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din data de 18 august 2011.




 Ministerul Sãnãtãţii Publice Colegiul Medicilor Asociaţia de Neonatologie
   Comisia Consultativã de din România din România
  Pediatrie şi Neonatologie

                  COLECŢIA GHIDURI CLINICE PENTRU NEONATOLOGIE
                              Ghidul 05/Revizia 1
                                  5.03.2010

    Publicat de Asociaţia de Neonatologie din România
    Editor: Maria Livia Ognean
    (c) Asociaţia de Neonatologie din România, 2011



    Grupul de Coordonare a procesului de elaborare a ghidurilor încurajeazã schimbul liber şi punerea la dispoziţie în comun a informaţiilor şi dovezilor cuprinse în acest ghid, precum şi adaptarea lor la condiţiile locale.
    Orice parte din acest ghid poate fi copiatã, reprodusã sau distribuitã, fãrã permisiunea autorilor sau editorilor, cu respectarea urmãtoarelor condiţii: (a) ghidul sau fragmentul sã nu fie copiat, reprodus, distribuit sau adaptat în scopuri comerciale, (b) persoanele sau instituţiile care doresc sã copieze, reproducã sau distribuie ghidul sau fragmente din acestea, sã informeze Asociaţia de Neonatologie din România şi (c) Asociaţia de Neonatologie din România sã fie menţionatã ca sursã a acestor informaţii în toate copiile, reproducerile sau distribuţiile materialului.
    Acest ghid a fost aprobat de Ministerul Sãnãtãţii Publice prin Ordinul nr. ........ din ............... şi de Colegiul Medicilor prin documentul nr. ..... din .......... şi de Asociaţia de Neonatologie din România în data de ..........
    Precizãri
    Ghidurile clinice pentru Neonatologie sunt elaborate cu scopul de a ajuta personalul medical sã ia decizii privind îngrijirea nou-nãscuţilor. Acestea prezintã recomandãri de bunã practicã medicalã clinicã bazate pe dovezi publicate (literatura de specialitate) recomandate a fi luate în considerare de cãtre medicii neonatologi şi pediatri şi de alte specialitãţi, precum şi de celelalte cadre medicale implicate în îngrijirea tuturor nou-nãscuţilor.
    Deşi ghidurile reprezintã o fundamentare a bunei practici medicale bazate pe cele mai recente dovezi disponibile, ele nu intenţioneazã sã înlocuiascã raţionamentul practicianului în fiecare caz individual. Decizia medicalã este un proces integrativ care trebuie sã ia în considerare circumstanţele individuale şi opţiunea pacientului sau, în cazul nou-nãscutului, a pãrinţilor, precum şi resursele, caracteristicile specifice şi limitãrile instituţiilor medicale. Se aşteaptã ca fiecare practician care aplicã recomandãrile în scop diagnostic, terapeutic sau pentru urmãrire, sau în scopul efectuãrii unei proceduri clinice particulare sã utilizeze propriul raţionament medical independent în contextul circumstanţial clinic individual, pentru a decide orice îngrijire sau tratament al nou-nãscutului în funcţie de particularitãţile acestuia, opţiunile diagnostice şi curative disponibile.
    Instituţiile şi persoanele care au elaborat acest ghid au depus eforturi pentru ca informaţiile conţinute în ghid sã fie corecte, redate cu acurateţe şi susţinute de dovezi. Date fiind posibilitatea erorii umane şi/sau progresele cunoştinţelor medicale, autorii nu pot şi nu garanteazã cã informaţia conţinutã în ghid este în totalitate corectã şi completã. Recomandãrile din acest ghid clinic sunt bazate pe un consens al autorilor privitor la tema propusã şi abordãrile terapeutice acceptate în momentul actual. În absenţa dovezilor publicate, recomandãrile se bazeazã pe consensul experţilor din cadrul specialitãţii. Totuşi, acestea nu reprezintã în mod necesar punctele de vedere şi opiniile tuturor clinicienilor şi nu le reflectã în mod obligatoriu pe cele ale Grupului Coordonator.
    Ghidurile clinice, spre deosebire de protocoale, nu sunt gândite ca directive pentru o singurã modalitate de diagnostic, management, tratament sau urmãrire a unui caz sau ca o modalitate definitivã de îngrijire a nou-nãscutului. Variaţii ale practicii medicale pot fi necesare în funcţie de circumstanţele individuale şi opţiunea pãrinţilor nou-nãscutului, precum şi de resursele şi limitãrile specifice ale instituţiei sau tipului de practicã medicalã. Acolo unde recomandãrile acestor ghiduri sunt modificate, abaterile semnificative de la ghiduri trebuie documentate în întregime în protocoale şi documente medicale, iar motivele modificãrilor trebuie justificate detaliat.
    Instituţiile şi persoanele care au elaborat acest ghid îşi declinã responsabilitatea legalã pentru orice inacurateţe, informaţie perceputã eronat, pentru eficacitatea clinicã sau succesul oricãrui regim terapeutic detaliat în acest ghid, pentru modalitatea de utilizare sau aplicare sau pentru deciziile finale ale personalului medical rezultate ca urmare a utilizãrii sau aplicãrii lor. De asemenea, ele nu îşi asumã responsabilitatea nici pentru informaţiile referitoare la produsele farmaceutice menţionate în ghid.
    În fiecare caz specific, utilizatorii ghidurilor trebuie sã verifice literatura de specialitate prin intermediul surselor independente şi sã confirme cã informaţia conţinutã în recomandãri, în special dozele medicamentelor, este corectã.
    Orice referire la un produs comercial, proces sau serviciu specific prin utilizarea numelui comercial, al mãrcii sau al producãtorului, nu constituie sau implicã o promovare, recomandare sau favorizare din partea Grupului de Coordonare, a Grupului Tehnic de Elaborare, a coordonatorului sau editorului ghidului faţã de altele similare care nu sunt menţionate în document. Nici o recomandare din acest ghid nu poate fi utilizatã în scop publicitar sau în scopul promovãrii unui produs.
    Opiniile susţinute în aceastã publicaţie sunt ale autorilor şi nu reprezintã în mod necesar opiniile Fundaţiei Cred.
    Toate ghidurile clinice sunt supuse unui proces de revizuire şi actualizare continuã. Cea mai recentã versiune a acestui ghid poate fi accesatã prin internet la adresa ................

    Tipãrit la ...........
    ISSN ................

    Grupul de Coordonare a elaborãrii ghidurilor
    Comisia Consultativã de Pediatrie şi Neonatologie a Ministerului Sãnãtãţii Publice
      Prof. Dumitru Orãşeanu
    Comisia de Obstetricã şi Ginecologie a Colegiului Medicilor din România
      Prof. Dr. Vlad I. Tica
    Asociaţia de Neonatologie din România
      Prof. Univ. Dr. Silvia Maria Stoicescu

    Preşedinte - Prof. Univ. Dr. Silvia Maria Stoicescu
    Co-preşedinte - Prof. Univ. Dr. Maria Stamatin
    Secretar - Conf. Univ. Dr. Manuela Cucerea

    Membrii Grupului Tehnic de Elaborare a ghidului

    Coordonatori:
      Prof. Univ. Dr. Silvia Maria Stoicescu

    Scriitor:
      Dr. Leonard Nãstase

    Membri:
      Dr. Doina Broscãuncianu
      Dr. Miheala Demetrian
      Dr. Emanuel Ciochinã
      Dr. Andreea Dicu

    Mulţumiri
    Mulţumiri experţilor care au evaluat ghidul:
      Conf. Univ. Dr. Manuela Cucerea
      Dr. Gabriela Olariu
      Dr. Adrian Ioan Toma

    Mulţumim Dr. Maria Livia Ognean pentru coordonarea şi integrarea activitãţilor de dezvoltare a Ghidurilor Clinice pentru Neonatologie.
    Multumim Fundaţiei Cred pentru suportul tehnic acordat pentru buna desfãşurare a activitãţilor de dezvoltare a Ghidurilor Clinice pentru Neonatologie şi organizarea întâlnirilor de consens.

    Abrevieri
    RN - reanimarea neonatalã
    VG - vârstã de gestaţie
    SAM - sindrom de aspiraţie meconialã
    GN - greutate la naştere
    FC - frecvenţã cardiacã
    VPP - ventilaţie cu presiune pozitivã
    MCE - masaj cardiac extern
    TINN - terapie intensivã neonatalã
    CPAP (continuous positive airway pressure) - presiune pozitivã continuã în cãile areiene
    PEEP (positive end-expiratory pressure) - presiune pozitivã la sfârşitul expirului
    CO(2) - dioxid de carbon
    ML - masca laringianã
    FiO(2) - fracţie inspiratã a oxigenului
    PIP (peak inspiratory pressure) - presiune maximã de inspir
    TA - tensiune arterialã
    SIADH - sindrom de secreţie inadecvatã de hormon antidiuretic (ADH)
    CVO - cateterizarea venei ombilicale
    BO - bont ombilical
    VO - vena ombilicalã

    1. Introducere
    Este bine cunoscut astãzi cã în sala de naşteri dintr-o maternitate trebuie sã existe (cel puţin) o persoanã instruitã în reanimarea nou-nãscutului sau mãcar o persoanã capabilã sã instituie resuscitarea în mai puţin de douã minute dupã expulzia produsului de concepţie.
    Reanimarea neonatalã este una din cele mai mari responsabilitãţi ale personalului medical perinatal.
    În timp ce majoritatea nou-nãscuţilor evolueazã cu o tranziţie fiziologicã la viaţa extrauterina şi respirã eficient dupã naştere, 10% dintre nou-nãscuţi necesitã intervenţie activã pentru stabilirea funcţiei cardiorespiratorii normale, iar 1% au nevoie de mãsuri extinse de reanimare pentru a supravieţui[1,2].
    Asfixia la naştere reprezintã 15% din decesele neonatale anuale la nivel global[1,2]. Prognosticul nou-nãscuţilor cu asfixie la naştere ar putea fi îmbunãtãţit prin cunoaşterea şi aplicarea pe scarã largã a ghidului de reanimare neonatalã.
    Reanimare neonatalã (RN) este totalitatea procedurilor, manevrelor şi terapiei medicale utilizate pentru a ajuta nou-nãscutul în tranziţia de la viaţa intrauterinã la cea extrauterinã sau în cazul în care în timpul perioadei neonatale apare insuficienţa cardio-respiratorie.
    Obiectivele RN sunt aceleaşi la nou-nãscut ca şi la adult:
    - asigurarea permeabilitãţii cãilor respiratorii superioare
    - asigurarea respiraţiei spontane
    - asigurarea circulaţiei.
    În plus, la nou-nãscut, RN are ca obiectiv şi:
    - instalarea primei respiraţii şi susţinerea ei
    - menţinerea temperaturii corporale.
    Ghidul de reanimare neonatalã este conceput la nivel naţional şi precizeazã (într-o formulare relativã) standardele, principiile şi aspectele fundamentale ale managementului particularizat ale unui caz clinic concret care trebuie respectate de practicieni indiferent de nivelul unitãţii sanitare în care activeazã.
    Ghidurile clinice pentru neonatologie sunt mai rigide decât protocoalele clinice, fiind realizate de grupuri tehnice de elaborare respectând nivele de dovezi ştiinţifice, tãrie a afirmaţiilor şi grade de recomandare. În schimb, protocoalele permit un grad mai mare de flexibilitate.
    2. Scop
    Scopul ghidului de resuscitare neonatalã este de a standardiza la nivel naţional criteriile de iniţiere ale reanimãrii neonatale şi modul de realizare a acesteia.
    Obiectivele ghidului sunt:
    - prezentarea concentratã a celor mai noi metode de RN, aplicabile în toate unitãţile sanitare în care se acordã asistenţã medicalã nou-nãscutului
    - prezentarea celor mai indicate gesturi medicale în situaţii clinice specifice
    - elaborarea unui protocol final care prezintã sistematizat situaţia clinicã şi gestul corespunzãtor de reanimare ce poate fi utilizat de orice cadru medical implicat în practicarea RN.
    Prezentul ghid este elaborat pentru îndeplinirea urmãtoarelor deziderate:
    - creşterea calitãţii asistenţei medicale (acte şi proceduri medicale profilactice)
    - aducerea în actualitate a unei probleme cu impact asupra sãnãtãţii nou-nãscuţilor, sugarilor şi copiilor mici
    - aplicarea evidenţelor în practica medicalã; diseminarea unor noutãţi ştiinţifice legate de aceastã temã
    - integrarea unor servicii de prevenţie şi monitorizare
    - reducerea variaţiilor în practica medicalã (cele care nu sunt necesare)
    - ghidul constituie un instrument de consens între clinicienii de diferite specialitãţi
    - ghidul protejeazã clinicianul din punctul de vedere a malpraxisului
    - ghidul asigurã continuitate între serviciile oferite de medici şi asistente
    - ghidul permite structurarea documentaţiei medicale
    - ghidul permite oferirea unei baze de informaţie pentru analize şi comparaţii
    - permite armonizarea practicii medicale româneşti cu principiile medicale internaţionale
    Ghidul de reanimare neonatalã este astfel conceput încât sã poatã fi aplicat la nivelul tuturor maternitãţilor, indiferent de gradul acestora, responsabilitãţile medicale ale fiecarui membru al echipei de reanimare fiind necesar a fi stabilite în fiecare instituţie de coordonatori - medici neonatologi, pediatri, obstetricieni, moaşe, asistente medicale de neonatologie şi pediatrie.
    Se prevede ca acest ghid sã fie adoptat pe plan local, regional şi naţional.
    3. Metodologia de elaborare
    3.1. Etapele procesului de elaborare
    Ca urmare a solicitãrii Ministerului Sãnãtãţii Publice de a sprijini procesul de elaborare a ghidurilor clinice pentru neonatologie, Asociaţia de Neonatologie din România a organizat în 28 martie 2009 la Bucureşti o întâlnire a instituţiilor implicate în elaborarea ghidurilor clinice pentru neonatologie.
    A fost prezentat contextul general în care se desfãşoarã procesul de redactare a ghidurilor şi implicarea diferitelor instituţii. În cadrul întâlnirii s-a decis constituirea Grupului de Coordonare a procesului de elaborare a ghidurilor. A fost, de asemenea, prezentatã metodologia de lucru pentru redactarea ghidurilor, un plan de lucru şi au fost agreate responsabilitãţile pentru fiecare instituţie implicatã. A fost aprobatã lista de subiecte a ghidurilor clinice pentru neonatologie şi pentru fiecare ghid au fost aprobaţi coordonatorii Grupurilor Tehnice de Elaborare (GTE).
    În data de 26 septembrie 2009, în cadrul Conferinţei Naţionale de Neonatologie din România a avut loc o sesiune în cadrul cãreia au fost prezentate, discutate în plen şi agreate principiile, metodologia de elaborare şi formatul ghidurilor.
    Pentru fiecare ghid, coordonatorul a nominalizat componenţa Grupului Tehnic de Elaborare, incluzând scriitorul/scriitorii şi o echipã de redactare, precum şi un numãr de experţi evaluatori externi pentru recenzia ghidului. Pentru facilitarea şi integrarea procesului de elaborare a tuturor ghidurilor a fost ales un integrator. Toate persoanele implicate în redactarea sau evaluarea ghidurilor au semnat Declaraţii de Interese.
    Scriitorii ghidurilor au fost contractaţi şi instruiţi privind metodologia redactãrii ghidurilor, dupã care au elaborat prima versiune a ghidului, în colaborare cu membrii GTE şi sub conducerea coordonatorului ghidului.
    Pe parcursul citirii ghidului, prin termenul de medic(ul) se va înţelege medicul de specialitate neonatologie, cãruia îi este dedicat în principal ghidul clinic. Acolo unde s-a considerat necesar, specialitatea medicului a fost enunţatã în clar pentru a fi evitate confuziile de atribuire a responsabilitãţii actului medical.
    Dupã verificarea din punctul de vedere al principiilor, structurii şi formatului acceptat pentru ghiduri şi formatare a rezultat versiunea a 2-a a ghidului, versiune care a fost trimisã pentru evaluarea externã la experţii selectaţi. Coordonatorul şi Grupul Tehnic de Elaborare au luat în considerare şi încorporat, dupã caz, comentariile şi propunerile de modificare fãcute de evaluatorii externi şi au redactat versiunea a 3-a a ghidului. Aceastã versiune a fost prezentatã şi supusã discuţiei detaliate, punct cu punct, în cadrul unor Întâlniri de Consens care au avut loc la Bucureşti în perioada 7-8 decembrie 2009, respectiv 5-6 martie 2010, cu sprijinul Fundaţiei Cred. Participanţii la Întâlnirile de Consens sunt prezentaţi în Anexa 1.
    Ghidurile au fost dezbãtute punct cu punct şi au fost agreate prin consens din punct de vedere al conţinutului tehnic, gradãrii recomandãrilor şi formulãrii.
    Evaluarea finalã a ghidului a fost efectuatã utilizând instrumentul Agree elaborat de Organizaţia Mondialã a Sãnãtãţii (OMS). Ghidul a fost aprobat formal de cãtre Comisia Consultativã de Pediatrie şi Neonatologie a Ministerului Sãnãtãţii Publice, Comisia de Pediatrie şi Neonatologie a Colegiului Medicilor din România şi Asociaţia de Neonatologie din România.
    Ghidul a fost aprobat de cãtre Ministerul Sãnãtãţii Publice prin Ordinul nr. ..........

    3.2. Principii
    Ghidul clinic <<Reanimare neonatalã>> a fost conceput cu respectarea principilor de elaborare a Ghidurilor clinice pentru neonatologie aprobate de Grupul de Coordonare a elaborãrii ghidurilor clinice pentru Neonatologie şi de Asociaţia de Neonatologie din România.
    Grupul tehnic de elaborare a ghidurilor a cãutat şi selecţionat, în scopul elaborãrii recomandãrilor şi argumentãrilor aferente, cele mai importante şi mai actuale dovezi ştiinţifice (meta-analize, revizii sistematice, studii controlate randomizate, studii controlate, studii de cohortã, studii retrospective şi analitice, cãrţi, monografii). În acest scop au fost folosite pentru cãutarea informaţiilor urmãtoarele surse de date: Cochrane Library, Medline, OldMedline, Embase utilizând cuvintele cheie semnificative pentru subiectul ghidului.
    Fiecare recomandare este bazatã pe dovezi ştiinţifice, iar pentru fiecare afirmaţie a fost furnizatã o explicaţie bazatã pe nivelul dovezilor şi a fost precizatã puterea ştiinţificã (acolo unde existã date).
    Pentru fiecare afirmaţie a fost precizatã alãturat tãria afirmaţiei (Standard, Recomandare sau Opţiune) conform definiţiilor din Anexa 1.

    3.3. Data reviziei
    Acest ghid clinic va fi revizuit în 2013 sau în momentul în care apar dovezi ştiinţifice noi care modificã recomandãrile fãcute.

    4. Structurã
    Acest ghid de neonatologie este structurat în subcapitole:
    - definiţii şi evaluare (aprecierea riscului şi diagnostic)
    - conduitã preventivã
    - conduitã terapeuticã
    - monitorizare
    - aspecte administrative
    - bibliografie
    - anexe.

    5. Definiţii şi evaluare


             5.1. Definiţii
 Standard Termenul de nou-nãscut se aplicã oricãrui copil cu vârsta
             cronologicã cuprinsã între 0 şi 28 de zile de viaţã [1-6]. C
 Standard Nou-nãscutul prematur este nou-nãscutul cu vârstã de ges-
             taţie (VG) mai micã de 37 de sãptãmâni (mai puţin de 259
             zile de sarcinã) [7-10]. C
 Standard Nou-nãscut la termen (sau matur) este nou-nãscutul cu VG
             cuprinsã între 37 şi 41 de sãptãmâni şi 6 zile (260 - 294
             zile de sarcinã) [7-10]. C
 Standard Nou-nãscut postmatur (post-termen) este nou-nãscutul cu
             VG mai mare de 42 de sãptãmâni (peste 294 zile de
             sarcinã) [7-10]. C
 Standard Nou-nãscutul viguros este copilul care prezintã:
             - eforturi respiratorii eficiente
             - tonus muscular bun
             - frecvenţã cardiacã peste 100 bãtãi/min [1-5,11]. C
 Standard La nou-nãscut respiraţia eficientã trebuie sa fie amplã,
             fãrã efort al musculaturii toracice, cu frecvenţã cons-
             tantã de 40-60 respiraţii/minut [1-7]. C
 Standard Apneea primarã este apneea în care stimularea nou-
             nãscutului duce rapid la reluarea respiraţiilor
             spontane [1-6]. C
 Standard Apneea secundarã este apneea în care stimularea nou-
             nãscutului nu este suficientã pentru reluarea respiraţi-
             ilor spontane [1-6]. C
 Standard Hipoxia este scãderea concentraţiei tisulare de
             oxigen [12,13]. C
 Standard Hipoxemia este scãderea concentraţiei sangvine arteriale
             de oxigen [12,13]. C
 Standard Asfixia perinatalã reprezintã afectarea fãtului sau
             nou-nãscutului datoritã scãderii oxigenului sangvin
             (hipoxie) şi/sau fluxului sangvin (ischemie) în diferite
             organe cu o intensitate şi duratã suficiente pentru a
             produce mai mult decât modificãri funcţionale sau
             biochimice trecãtoare [1-6]. C
 Standard Medicul şi asistenta trebuie sã utilizeze diagnosticul de
             asfixie perinatalã doar în cazul coexistenţei afectãrii
             multiorganice şi a modificãrilor de status acidobazic
             bine documentate secundare hipoxiei şi/sau ischemiei cu
             debut ante-, intra şi postnatal [1-6]. C
 Standard Reanimarea neonatalã (RN) reprezintã totalitatea procedu-
             rilor, manevrelor şi terapiilor medicale utilizate pentru
             a ajuta nou-nãscutul în tranziţia de la viaţa intraute-
             rinã la cea extrauterinã sau în cazul în care în timpul
             perioadei neonatale apare insuficienţa cardio-respirato-
             rie, previzibilã sau imprevizibilã [1-6]. C
             5.2. Evaluare
 Standard Înainte de naştere medicul şi asistenta trebuie sã iden-
             tifice factorii de risc ce pot ajuta la anticiparea nece-
             sitãţii reanimãrii [1-4]. C
 Argumentare În prezenţa factorilor de risc este necesarã pregãtirea
             echipamentului de reanimare suplimentar şi solicitarea de
             personal medical suplimentar pentru ca mãsurile de
             reanimare sã fie prompte şi eficiente [1-6,14,15]. IV
 Standard Medicul neonatolog trebuie sã cunoascã factorii de risc
             care cresc probabilitatea nevoii de resuscitare la
             naştere [1-4]. C
 Argumentare Mai mult de jumãtate din nou-nãscuţii care necesitã rea-
             nimare la naştere pot fi identificaţi înainte de naştere
             luând cu atenţie în considerare factorii de risc anterio-
             ri sau concomitenţi sarcinii şi naşterii [1-4]. IV
 Standard Medicul obstetrician şi moaşa trebuie sã solicite din
             timp echipa de RN pentru a fi prezentã în sala de naşteri
             când se anticipeazã necesitatea resuscitãrii [1-4]. C
 Argumentare Reanimarea neonatalã completã necesitã cel puţin douã
             persoane instruite [3,4,11]. IV
 Standard Pentru orice naştere cu risc echipa de RN trebuie sã pre-
             gãteascã şi sã verifice din timp echipamentul necesar
             reanimãrii. C
 Argumentare Echipamentul de reanimare neonatalã gata pregãtit şi în
             bunã stare de funcţionare permite iniţierea promptã a
             RN [1-4]. IV
 Standard Medicul şi asistenta de neonatologie şi obstetricã tre-
             buie sã recunoascã factorii de risc antepartum pentru
             asfixie neonatalã (anexa 3). B
 Argumentare Factorii enumeraţi mai sus se asociazã frecvent cu nece-
             sitatea RN [3-7,11]. III
 Standard Medicul şi asistenta de neonatologie şi obstetricã tre-
             uie sã recunoascã factorii de risc intrapartum pentru
             asfixie neonatalã (anexa 3). B
 Argumentare Factorii enumeraţi mai sus se asociazã frecvent cu nece-
             sitatea RN [3-7,11]. III


    6. Conduitã profilacticã (preventivã)


 Standard Medicul, asistenta şi/sau echipa de reanimare trebuie sã
             conştientizeze faptul cã succesul RN depinde de urmãtorii
             factori:
             - anticiparea necesitãţii reanimãrii
             - pregãtirea din timp a echipamentului şi medicaţiei
             necesare reanimãrii
             - prezenţa personalului instruit în sala de naşteri
             - organizarea responsabilitãţilor fiecãrui membru al
             echipei de reanimare
             - aplicarea promptã şi corectã a tuturor paşilor protoco-
             lului de RN [3-5,11,16]. C
 Argumentare Anticiparea, abordarea sistematicã şi rapidã creşte efi-
             cienţa mãsurilor de RN asigurând atât succesul resuscitã-
             rii cât şi şansa unui prognostic mai bun pe termen înde-
             lungat [1-3,5,11,16] IV



    7. Conduitã terapeuticã


             7.1. Mãsuri generale
 Standard Imediat dupã naştere medicul sau asistenta trebuie sã
             evalueze nevoia iniţierii manevrelor de
             reanimare [1,3,4,11]. C
 Argumentare Aproximativ 50% din nou-nãscuţii care necesitã reanimare
             la naştere nu sunt identificaţi pe baza datelor anamnes-
             tice materne [3-7,11]. IV
 Standard Medicul sau asistenta trebuie sã stabileascã necesitatea
             iniţierii reanimãrii rãspunzând la urmãtoarele întrebãri:
             - este sarcina la termen?
             - este lichidul amniotic clar?
             - nou nãscutul respirã sau plânge viguros?
             - are nou-nãscutul tonus muscular bun? [1,3,5,11]. C
 Argumentare Nou-nãscutul la termen, fãrã suferinţã perinatalã nu ne-
             cesitã reanimare la naştere [1,3,5,11]. IV
 Standard Dacã nou-nãscutul este la termen, are respiraţii spontane
             eficiente sau plânge viguros, are tonus muscular bun iar
             lichidul amniotic este clar, medicul sau asistenta trebu-
             ie sã asigure îngrijirile de rutinã ale nou-nãscutului. C
 Argumentare Nou-nãscuţii cu adaptare bunã la viaţa extrauterinã nece-
             sitã îngrijiri de rutinã [1,5,11,14-17]. IV
 Standard Medicul trebuie sã coordoneze acordarea de îngrijiri de
             rutinã ale nou-nãscutului care nu necesitã reanimare
             neonatalã prin:
             - asigurarea homeostaziei termice
             - dezobstrucţia cãilor respiratorii superioare, dacã
             este nevoie [1,5,11,16]. C
 Argumentare Nou-nãscuţii care nu necesitã reanimare la naştere se
             adapteazã bine la viaţa extrauterinã doar prin aplicarea
             îngrijirilor de rutinã [1,5,11,16]. IV
 Standard Medicul sau asistenta şi/sau echipa de reanimare neonata-
             lã trebuie sã iniţieze RN dacã rãspunsul este "nu" la cel
             puţin una din întrebãrile anterioare [1,11,16]. C
 Argumentare Nou-nãscutul prematur, cel cu suferinţã intrauterinã, în
             travaliu şi/sau expulzie necesitã de cele mai multe ori
             mãsuri de reanimare la naştere [1,11,16]. IV
             7.2. Menţinerea homeostaziei termice
 Standard Medicul, asistenta sau echipa de reanimare neonatalã tre-
             buie sã asigure imediat dupã naştere echilibrul termic al
             nou-nãscutului [1-5,11,16,18,19]. B
 Argumentare Nou-nãscutul are o suprafaţã corporalã mare raportatã la
             greutate ceea ce determinã o pierdere accentuatã a cãldu-
             rii corporale; hipotermia scade presiunea arterialã a
             oxigenului, agraveazã acidoza metabolicã şi creşte rata
             mortalitãţii neonatale [2-4,6,7,11,16,18-21]. IIa
             7.3. Dezobstrucţia cãilor respiratorii
             7.3.1. Poziţionarea pentru dezobstrucţie
 Standard Pentru dezobstrucţia cãilor respiratorii superioare medi-
             cul sau asistenta trebuie sã aşeze nou-nãscutul în decu-
             bit dorsal sau lateral, cu gâtul în poziţie neutrã (nu în
             flexie sau hiperextensie). C
 Argumentare Aceastã poziţie face ca faringele posterior, laringele şi
             traheea sã se situeze pe aceeaşi linie, facilitând
             intrarea aerului [5,11,14,15,22,23]. IV
             7.3.2. Dezobstruarea propriu-zisã a cãilor respiratorii
 Standard Medicul sau asistenta trebuie sã efectueze dezobstrucţia
             cãilor respiratorii în urmãtoarele situaţii:
             - apnee
             - respiraţie superficialã sau ineficientã
             - prezenţa lichidului amniotic . C
 Argumentare Prezenţa oricãrui tip de obstacol la nivelul cãilor aeri-
             ene împiedicã intrarea aerului spre plãmâni şi interferã
             atât cu respiraţia spontanã cât şi cu ventilaţia
             asistatã [3,4,6,7,11,22]. IV
 Standard Dacã lichidul amniotic este meconial dar copilul este vi-
             guros, medicul sau asistenta vor dezobstrua cãile respi-
             ratorii astfel:
             - ştergerea gurii şi nasului cu o compresã sterilã
             - aspirarea cãilor respiratorii superioare cu sonda
             conectatã la o sursã de aspiraţie. C
 Argumentare Aerul nu poate pãtrunde în plãmâni prin cãile respirato-
             rii obstruate [3-7,11,22]. IV
 Standard Medicul sau asistenta trebuie sã aspire gura nou-nãscutu-
             lui înaintea aspirãrii nasului [3-5,11]. C
 Argumentare Mucoasa nazalã este o zonã puternic reflexogenã şi poate
             declanşa aspirarea în trahee a secreţiilor din cavitatea
             bucalã [2-7,11,22]. IV
 Optiune Medicul sau asistenta pot sã nu aspire intrapartum (îna-
             inte de degajarea umerilor) oro-nasofaringele nou-nãscu-
             tului cu lichid amniotic meconial. A
 Argumentare Aspirarea meconiului intrapartum din oro-nasofaringele
             nou-nãscutului cu lichid meconial nu reduce incidenţa
             apariţiei sindromului de aspiraţie meconialã (SAM), ne-
             voia de ventilaţie mecanicã sau
             mortalitatea [1,16,22,24-26]. Ib
 Standard Medicul trebuie sã aspire endotraheal imediat dupã naşte-
             re nou-nãscutul care nu este viguros şi are lichid
             amniotic meconial. C
 Argumentare Riscul de a dezvolta SAM este de 9-12% din naşterile
             complicate cu lichid amniotic
             meconial [1,3,4,11,16,24,27,28-32]. IV
 Recomandare Se recomandã ca medicul sã nu efectueze aspiraţia endo-
             trahealã la nou-nãscutul viguros [16,22,28,33,34]. A
 Argumentare Studii randomizate controlate au demonstrat cã practica
             decrisã mai sus nu oferã nici un beneficiu [16,33,34] sau
             poate chiar înrãutãţi situaţia [16,34] dacã nou-nãscutul
             este viguros. Ib
             7.4. Ştergerea/uscarea tegumentelor
 Standard Medicul sau asistenta trebuie sã şteargã imediat dupã
             naştere tegumentele nou-nãscutului. C
 Argumentare Uscarea tegumentelor nou-nãscutului la naştere reduce
             pierderile de cãldurã menţinând homeostazia
             termicã [1,3-7,11,19]. IV
 Recomandare Se recomandã ca medicul sau asistenta sã şteargã cu blân-
             deţe (tamponare cu un scutec cald şi uscat) nou-nãscutul
             prematur. C
 Argumentare Orice manipulare în plus poate favoriza hemoragiile cere-
             brale la aceastã categorie de nou-nãscuţi, mai ales la
             cei cu VG sub 28 de sãptãmâni sau IV
             greutate la naştere (GN) sub 1000g [1,3-7,11,19].
             7.5. Stimularea tactilã
 Standard Medicul şi asistenta trebuie sã ţinã cont de faptul cã
             manevrele de poziţionare şi ştergere a tegumentelor nou-
             nãscutului reprezintã stimularea tactilã pentru iniţierea
             respiraţiei [1,3-7,11,19]. C
 Argumentare În cazul apneei primare respiraţia poate fi iniţiatã de
             stimularea tactilã [1,3-5,11]. IV
 Standard Medicul şi asistenta trebuie sã aplice metodele corecte
             de stimulare tactilã pentru instalarea primei respiraţii:
             - aplicarea de "bobârnace" şi/sau masarea uşoarã a
             plantelor
             - masarea uşoarã a musculaturii paravertebrale. C
 Argumentare Aceste manevre de stimulare tactilã pot fi eficiente dar
             trebuie sã nu fie traumatizante [1,3-7,11,19]. IV
 Recomandare Stimularea tactilã poate fi folositã şi dupã iniţierea
             respiraţiei (prin ventilaţie cu balon şi mascã) pentru a
             asigura continuitatea respiraţiei eficiente. C
 Argumentare La nou-nãscut amplitudinea şi ritmul respirator sunt
             variabile [1,3-7,11,19]. IV
             7.6. Evaluare la fiecare 30 secunde
 Standard Medicul şi asistenta trebuie sã execute manevrele de mai
             sus în 30 de secunde [1,3,4,11]. C
 Argumentare Prelungirea peste 30 de secunde agraveazã asfixia în ca-
             zul apneei secundare [1,3-5,11]. IV
 Standard Pe durata reanimãrii medicul sau asistenta trebuie sã
             evalueze rezultatele şi necesitatea continuãrii reanimã-
             rii monitorizând la fiecare 30 de secunde:
             - respiraţia
             - frecvenţa cardiacã
             - coloraţia [1,3,4,6,7,11,35,36]. C
 Argumentare Dupã eforturile respiratorii iniţiale sau dupã asigurarea
             îngrijirilor de rutinã nou-nãscutul trebuie sã aibã res-
             piraţii eficiente pentru a-şi îmbunãtãţi coloraţia şi
             pentru a menţine o frecvenţã cardiacã (FC) peste 100
             bãtãi/minut. Pe baza evaluãrii respiraţiei, FC şi a colo-
             raţiei se va lua decizia de reanimare (iniţierea sau con-
             tinuare acesteia) [1,3,4,6,7,11]. IV
             7.7. Asigurarea respiraţiei
 Standard Medicul sau asistenta trebuie sã administreze oxigen su-
             plimentar dacã nou-nãscutul respirã, FC este >100
             bãtãi/minut dar este cianotic dupã 30 secunde de reani-
             mare [1,3-7,11,16]. C
 Argumentare Cianoza poate fi determinatã în aceastã situaţie de o
             presiune parţialã scazutã a oxigenului [2-4,6,7,11]. IV
 Standard Medicul sau asistenta trebuie sã monitorizeze clinic nou-
             nãscutul dacã pacientul se rozeazã dupã administrarea
             suplimentarã de oxigen [1,3-7,11]. C
 Argumentare Orice nou-nãscut care a necesitat RN poate prezenta o pa-
             tologie perinatalã care necesitã tratament [1,3-7,11,16]. IV
 Standard Medicul sau asistenta trebuie sã iniţieze ventilaţia cu
             presiune pozitivã (VPP) pe mascã cu balon dacã nou-
             nãscutul prezintã cianozã persistentã dupã administrarea
             oxigenului în flux liber [1-7,11,16]. C
 Argumentare Cianoza generalizatã persistentã indicã lipsa oxigenãrii
             adecvate datoratã respiraţiei ineficiente [6,7,14,15,23]. IV
 Standard Medicul sau asistenta trebuie sã iniţieze VPP pe mascã cu
             balon dacã nou-nãscutul prezintã apnee şi FC sub 100
             bãtãi/minut dupã 30 secunde de reanimare. C
 Argumentare Lipsa respiraţiilor spontane dupã 30 secunde de reanimare
             accentueazã deficitul de oxigenare (şi
             acidoza) [1-7,11,16]. IV
 Standard Medicul sau asistenta trebuie sã evalueze nou-nãscutul
             dupã 30 secunde de VPP. C
 Argumentare Dupã aplicarea timp de 30 secunde a unei manevre supli-
             mentare de RN este necesarã re-evaluarea nou-nãscutului
             pentru aprecierea efectelor acesteia [1,3-7,11,16]. IV
 Standard Medicul sau asistenta trebuie sã asigure nou-nãscutului
             îngrijiri postresuscitare, dacã nou-nãscutul respirã, are
             FC peste 100 bãtãi/minut şi este rozat dupã 30 de secunde
             de VPP (respectiv 60 secunde de la naştere) [1,3-7,11,16]. C
 Argumentare Orice nou-nãscut care a necesitat RN poate prezenta o pa-
             tologie perinatalã care necesitã tratament [2-7,11,16]. IV
             7.8. Menţinerea circulaţiei
 Standard Medicul şi asistenta trebuie sã continue VPP încã 30 de
             secunde şi sã administreze concomitent masaj cardiac
             extern (MCE) [14,15,17,18,22] dacã nou-nãscutul are o FC
             sub 60 bãtãi/minut la 60 de secunde de
             viaţã [1,3-7,11,14-16,18,22]. C
 Argumentare Prin MCE, forţa de contracţie a unui cord hipoxic poate
             fi crescutã atât mecanic - direct - cât şi prin împinge-
             rea sângelui oxigenat în principal în circulaţia corona-
             rianã comparativ cu circulaţia
             sistemicã [4,6,7,14,15,18,22]. IV
 Standard Medicul şi asistenta trebuie sa re-evalueze nou-nãscutul
             dupã 30 secunde de MCE şi VPP [1,3-7,11,16]. C
 Argumentare Eficienţa unor manevre de RN aplicate timp de 30 de se-
             cunde stã la baza deciziei de a continua, înceta sau de a
             aplica manevre suplimentare de RN [1-7,11,16]. IV
 Standard Medicul şi asistenta trebuie sã înceteze MCE şi sã conti-
             nue VPP manualã dacã dupã 30 de secunde de MCE şi VPP
             concomitente FC creşte peste 60 bãtãi/minut. B
 Argumentare Frecvenţa cardiacã peste 60 bãtãi/minut obţinutã dupã MCE
             poate fi menţinuţã ulterior doar cu VPP aplicatã
             corect [1,3-7,11,14-16,18]. IIa
 Standard Medicul şi asistenta trebuie sã continue MCE, VPP manualã
             şi sã pregãteascã intubaţia endotrahealã dacã dupã 30 de
             secunde de MCE şi ventilaţie manualã FC rãmâne sub 60
             bãtãi/minut. C
 Argumentare Ventilaţia cu presiune pozitivã pe sonda endotrahealã
             asigurã o ventilare pulmonarã mai eficientã decât venti-
             laţia cu masca [1,3-7,11,16]. IV
 Standard Medicul şi asistenta trebuie sã întrerupã MCE şi sã con-
             tinue ventilaţia pe sonda endotrahealã dacã dupã 30 de
             secunde de MCE şi ventilaţie manualã FC creşte peste 60
             bãtãi/minut. C
 Argumentare Îmbunãtãţirea FC dupã MCE poate fi menţinutã în acestã
             situaţie doar cu VPP adecvatã [1,3-7,11,16]. IV
             7.9. Medicaţia necesarã în timpul RN
 Standard Medicul şi asistenta trebuie sã continue MCE, ventilaţia
             pe sonda endotrahealã şi sã administreze adrenalinã dacã
             FC rãmâne sub 60 bãtãi/minut dupã 30 de secunde de venti-
             laţie manualã şi alte 30 de secunde de MCE concordant cu
             ventilaţia. C
 Argumentare Forţa de contracţie a cordului creşte dupã administrarea
             adrenalinei [1,3-7,11,16,37]. IV
 Optiune Medicul poate indica administrarea unei noi doze de adre-
             nalinã la un interval de 2-3 minute de la doza precedentã
             dacã FC nu creşte peste 60 bãtãi/minut. C
 Argumentare Îmbunãtãţirea FC poate apare dupã administrarea unor doze
             suplimentare de adrenalinã [1,3-7,11,14-16]. IV
 Standard Înainte de administrarea unei noi doze de adrenalinã me-
             dicul trebuie sã se asigure cã ventilaţia asistatã şi MCE
             sunt efectuate corect. C
 Argumentare De cele mai multe ori, o singurã dozã de adrenalinã este
             suficientã dacã ventilaţia asistatã şi MCE sunt efectuate
             corect [1,3-7,11,16]. IV
 Standard Medicul trebuie sã indice administrarea urmãtoarelor doze
             de adrenalinã pe cale intravenoasã (vena ombilicalã),
             dacã este posibil [1,3-7,11,16]. B
 Argumentare Efectul adrenalinei administrate intravenos este mai ra-
             pid iar administrarea pe cale endotrahealã necesitã doze
             mult prea mari pentru a fi eficiente. Difuziunea din cãi-
             le aeriene spre vasele pulmonare şi de aici spre inimã
             depinde de eficienţa ventilaţiei [38-42]. III
 Optiune Medicul poate indica administrarea adrenalinei şi intrao-
             sos sau endotraheal. C
 Argumentare În situaţiile în care este imposibilã abordarea unei li-
             nii venoase, adrenalina se poate administra intraosos sau
             endotraheal dar eficienţa acestor cãi alternative este
             mai redusã faţã de cea a cãii
             intravenoase [1,3-7,11,16,25]. IV
 Standard Medicul trebuie sã indice administrarea unui volum-
             expander dacã existã suspiciunea pierderii de sânge sau
             existã semne de şoc (paloare, perfuzie proastã, puls
             slab) sau copilul nu rãspunde adecvat la mãsurile de rea-
             nimare anterioare. C
 Argumentare În cazul hipotensiunii dovedite sau a pierderilor de vo-
             lum medicul trebuie sã ia mãsuri de refacere a volumului
             circulant [1,3-7,11,16,25,43]. IV
             7.10. Intubaţia endotrahealã
 Standard Medicul trebuie sã efectueze intubaţia endotrahealã la
             naştere sau oricând în timpul RN dacã nou-nãscutul are
             hernie diafragmaticã (diagnostic antenatal sau aspect
             clinic sugestiv). C
 Argumentare Inflaţiile administrate pe mascã cu balonul duc la umple-
             rea cu aer a stomacului şi intestinelor herniate în tora-
             ce, împiedicând expansiunea pulmonarã [3-7,11,14,15,44]. IV
 Recomandare Se recomandã ca medicul sã efectueze intubaţia endotrahe-
             alã la nou nãscutul cu prematuritate extremã
             (GN sub 1000g). C
 Argumentare Nou-nãscuţii cu prematuritate extremã adesea nu au respi-
             raţii spontane suficiente sau eficiente şi necesitã
             administrare de surfactant exogen pe cale
             endotrahealã [3-7,11,14,15,44,45]. IV
 Opţiune Medicul poate sã efectueze intubaţia endotrahealã dacã
             ventilaţia corectã cu presiune pozitivã pe mascã şi
             balon:
             - e necesarã mai mult de câteva minute
             - nu are drept rezultat îmbunãtãţirea stãrii clinice
             - nu determinã o expansiune toracicã adecvatã. C
 Argumentare În aceste situaţii intubaţia endotrahealã îmbunãtãţeşte
             eficienţa şi uşureazã ventilaţia
             asistatã [3-7,11,14,15,44]. IV
 Opţiune Medicul poate lua în considerare efectuarea intubaţiei
             endotraheale a nou-nãscutului care necesitã MCE (FC sub
             60 bãtãi/minut). C
 Argumentare Intubaţia poate facilita coordonarea MCE cu ventilaţia
             pentru a maximiza eficienţa fiecãrei ventilaţii cu
             presiune pozitivã [3-7,11,14,15,44]. IV
 Opţiune Medicul poate efectua intubaţia endotrahealã dacã este
             nevoie de administrarea medicaţiei endotraheale. C
 Argumentare Calea de administrare endotrahealã a medicaţiei este sal-
             vatoare în cazul abordului venos
             dificil [3-7,11,14,15,44]. IV
             7.11. Metode de aplicare ale manevrelor de reanimare
             neonatalã
             7.11.1. Reguli generale
 Standard Medicul şi asistenta trebuie sã respecte succesiunea ce-
             lor 4 categorii de acţiuni ale RN [1,2,5,11,16,22,25]:
             1. paşii iniţiali de stabilizare:
             - asigurarea stabilitãţii termice
             - eliberarea cãilor aeriene
             - stimularea tactilã a respiraţiei
             2. ventilaţia cu presiune pozitivã
             3. masajul cardiac extern
             4. administrarea medicaţiei C
 Argumentare Abordarea corectã, sistematicã şi rapidã creşte eficienţa
             mãsurilor de RN asigurând atât succesul resuscitãrii cât
             şi şansa unui prognostic mai bun pe termen
             îndelungat [1-3,5,11,16]. IV
 Standard Medicul şi asistenta trebuie sã respecte regulile de
             asepsie şi antisepsie pe toatã durata RN. E
 Argumentare Nerespectarea acestor reguli poate conduce la infecţii
             locale sau sistemice. IV
             7.11.2. Menţinerea homeostaziei termice
 Standard Pentru menţinerea temperaturii corporale normale a nou-
             nãscutului la termen medicul şi/sau asistenta trebuie sã
             utilizeze una din urmãtoarele metode dovedite a fi
             eficiente:
             - plasarea nou-nãscutului sub o sursã de caldurã radiantã
             - uscarea tegumentelor prin ştergere
             - îndepãrtarea scutecelor ude şi înfãşarea în scutece
             încãlzite [16,18,22,25,46]. C
 Argumentare Aceste metode sunt eficiente pentru menţinerea tempera-
             turii corporale normale la nou-nãscutul la
             termen [1,16,18,22,25,47]. IV
 Standard Medicul şi/sau asistenta trebuie sã plaseze nou-nãscutul
             prematur sub o sursã de caldurã radiantã imediat dupã
             naştere [1-42,47-50]. A
 Argumentare Prematurii cu VG sub 32 de sãptãmâni sau GN sub 1500g
             pierd mult mai repede caldurã [1,3,4,11,16,51,52] datori-
             tã raportului suprafaţã corporalã/greutate mare, a imatu-
             ritãţii neurologice, musculare (lipsa flexiei membrelor
             pe lângã trunchi care reduce suprafaţa tegumentarã
             expusã) şi tegumentare [3,4,6,7]. Ib
 Recomandare Se recomandã ca medicul şi asistenta sã asigure pentru
             prematurii cu greutate sub 1500 g şi VG sub 32 de sãptã-
             mâni tehnici suplimentare de menţinere a temperaturii
             corporale ca de exemplu împachetarea în folie de plastic
             transparentã pânã la nivelul gâtului fãrã ştergerea prea-
             labilã a tegumentelor şi aplicarea unei cãciuliţe pe cap A
             şi botoşei în picioare [3,46-53].
 Argumentare Prematurul este poikiloterm. Capul are suprafaţã mare şi
             vascularizaţie bogatã ceea ce determinã pierderi mari şi
             rapide de cãldurã la acest nivel. Prematurii au, compara-
             tiv cu nou-nãscutul matur, raport suprafaţã corporalã/
             greutate corporalã mai mare şi imaturitate centralã şi
             perifericã a funcţiei de termoreglare neurologicã şi
             tegumentarã [3,5,46,48-53]. Ib
 Standard Medicul şi asistenta trebuie sã monitorizeze temperatura
             corporalã a nou-nãscutului [1,49-51]. A
 Argumentare Deşi mic, riscul de hipo/hipertermie poate exista mai
             ales în cazul RN prelungite [49-50]. Ambele tulburãri pot
             conduce la dezechilibre metabolice şi hidroelectrolitice
             care pot agrava statusul cardio-respirator şi hemodinami-
             ca neonatalã [47,50,54]. IIb
             7.11.3. Dezobstrucţia cãilor respiratorii
 Standard Medicul sau asistenta trebuie sã efectueze aspirarea se-
             creţiilor din cãile aeriene superioare cu sonda de 10 Fr
             conectatã la o sursã de presiune negativã cu o valoare
             maximã a presiunii de 100 mmHg, adaptatã în funcţie de
             consistenţa lichidului amniotic [1,5,11,16]. C
 Argumentare O presiune peste 100 mmHg obstrueazã sonda şi poate pro-
             voca leziuni ale mucoasei
             orofaringiene [1,3-5,7,11,16,55]. IV
 Standard Dacã este necesar, medicul sau asistenta trebuie sã efec-
             tueze aspirarea la intervale de 5 secunde pe o duratã de
             maxim 5 secunde [5,55]. E
 Standard Medicul sau asistenta trebuie sã opreascã aspirarea cã-
             ilor respiratorii superioare dacã apar bradicardie sau
             apnee în timpul acesteia [5-7,11,16]. C
 Argumentare Stimularea faringelui posterior în timpul aspirãrii pre-
             lungite şi/sau profunde poate determina reflex vagal cu
             bradicardie şi apnee [2-7,11,16]. IV
 Recomandare Se recomandã ca medicul sã foloseascã pentru aspirarea
             endotrahealã (de exemplu în cazul lichidului amniotic
             meconial) urmãtoarea procedurã:
             - sub laringoscopie directã se aspirã orofaringele cu o
             sondã de 12/14 Fr pentru vizualizarea glotei
             - dupã vizualizarea glotei se aspirã traheea direct prin
             intubarea ei cu sonda de aspiraţie
             - se repetã manevra pânã la scãderea cantitãţii de lichid
             amniotic meconial aspirat [56-58]. C
 Argumentare Aspirarea endotrahealã necesitã o bunã vizualizare a
             glotei [5,11,16]. IV
 Opţiune Medicul poate sã foloseascã pentru aspirarea endotrahealã
             (de exemplu în cazul lichidului amniotic meconial) urmã-
             toarea procedurã:
             - sub laringoscopie directã se aspirã orofaringele cu o
             sondã de 12/14 F pentru vizualizarea glotei
             - se introduce sonda endotrahealã, adecvatã greutãţii
             nou-nãscutului, în trahee
             - se ataşeazã sonda enotrahealã la o sursã de aspiraţie
             (este necesarã o piesã specialã în "T")
             - aspirarea se efectueazã pe mãsurã ce sonda endotrahealã
             este retrasã lent [1,25,45,59,60]. C
 Argumentare Aspiraţia endotrahealã necesitã o bunã vizualizare a
             glotei [5,11,16]. IV
             7.11.4. Evaluarea periodicã în timpul reanimãrii
 Recomandare Se recomandã ca medicul sau asistenta sã evalueze FC prin
             auscultaţia ariei precordiale cu stetoscopul. C
 Argumentare Ausculaţia cu stetoscopul reprezintã o modalitate sigurã
             de evaluare a FC [16,35,36]. IV
 Opţiune Medicul sau asistenta pot sã evalueze rapid FC prin pal-
             parea bontului ombilical. C
 Argumentare Aceasta metodã este mai puţin exactã dar utilã pentru
             asistente care nu au la îndemânã un stetoscop [16,35,36]. IV
 Recomandare Dacã pulsul e nedetectabil în 30 sec sau sub 100 bãtãi/
             minut medicul sau asistenta trebuie sã evalueze FC prin
             auscultarea ariei precordiale. C
 Argumentare Evaluarea FC prin palparea bontului ombilical nu este cea
             mai rapidã metodã şi subestimeazã valoarea frecvenţei
             cardiace [16,35,36]. IV
 Recomandare Se recomandã ca medicul sau asistenta sã evalueze colora-
             ţia tegumentarã prin observaţie directã. C
 Argumentare Dacã ventilaţia şi MCE sunt eficiente nou-nãscutul se
             rozeazã rapid [1,16,35,36,61,62]. IV
 Recomandare Se recomandã ca medicul sau asistenta sã evalueze colo-
             raţia prin monitorizarea saturaţiei în oxigen, transcuta-
             nat, dacã un pulsoximetru este disponibil în sala de
             naşteri. C
 Argumentare Evaluarea clinicã a coloraţiei nou-nãscutului poate fi
             subiectivã [16,35,36,61,62]. IV
             7.11.5. Ventilaţia manualã
 Standard Înainte de a începe VPP medicul sau asistenta trebuie:
             - sã aleagã o mascã de mãrime potrivitã
             - sã se asigure de permeabilitatea cãilor respiratorii
             - sã poziţioneze corect capul nou-nãscutului
             - sã se poziţioneze corect la capul pacientului. C
 Argumentare Toate aceste mãsuri asigurã premizele unei ventilaţii
             eficiente [1,3-7,11,16,22,25]. IV
 Standard Medicul sau asistenta trebuie sã aleagã o mascã de mãrime
             adecvatã greutãţii nou-nãscutului astfel încât aceasta sã
             acopere nasul, gura şi vârful barbiei. C
 Argumentare O etanşeizare bunã între mascã şi faţa nou-nãscutului
             este esenţialã pentru a obţine presiunea pozitivã necesa-
             rã destinderii plãmânilor [1,3-7,11,16,22,25]. IV
 Standard În timpul VPP medicul sau asistenta trebuie sã se aşeze
             la capul pacientului sau lateral de acesta. C
 Argumentare Ambele poziţii descrise permit vizualizarea toracelui şi
             abdomenului pentru monitorizarea clinicã a nou-
             nãscutului [1,3,4,11]. IV
 Standard Medicul sau asistenta trebuie sã administreze VPP cu o
             frecvenţã de 40-60 respiraţii/minut. C
 Argumentare Nou-nãscutul sãnãtos la termen respirã cu o frecvenţã de
             40-60 respiraţii/minut [1-4,6,7]. IV
 Standard Medicul sau asistenta trebuie sã evalueze eficienţa VPP
             prin îmbunãtãţirea promptã a FC. C
 Argumentare Ventilarea eficientã a plãmânului asigurã o oxigenare
             adecvatã a cordului concretizatã prin îmbunãtãţirea
             FC [1-7,11,16]. IV
 Standard Medicul sau asistenta trebuie sã evalueze eficienţa VPP
             urmãrind amplitudinea mişcãriilor peretelui toracic. C
 Argumentare Administrarea unei presiuni adecvate de inflaţie determi-
             nã mişcarea peretelui toracic cu amplitudine egalã cu cea
             a unei respiraţii spontane [1-7,11,16]. IV
             7.11.6. Presiunile ventilaţiei cu presiune pozitivã
 Recomandare Se recomandã ca medicul şi asistenta sã monitorizeze cu
             ajutorul unui manometru presiunile de inflaţie manualã
             administrate [11,25,63,64]. B
 Argumentare Monitorizarea ventilaţiei manuale cu manometrul permite
             evitarea barotraumei şi producerea sindroamelor de pier-
             dere de aer [1,3,4,11,25,63,64]. IIb
 Recomandare Se recomandã ca medicul sã efectueze VPP cu o presiune de
             inflaţie de 20 cm H(2)O (dacã existã posibilitatea moni-
             torizãrii presiunilor de inflaţie). B
 Argumentare Presiunea inspiratorie de 20 cm H2O este suficientã
             pentru o respiraţie neonatalã normalã în majoritatea
             cazurilor [1,3,4,11,25]. IIb
 Recomandare Se recomandã ca medicul sau asistenta sã administreze VPP
             cu presiunea minimã ce determinã o mişcare eficientã a
             toracelui şi îmbunãtãţirea FC (dacã nu existã posibilita-
             tea monitorizãrii presiunilor de inflaţie). B
 Argumentare Îmbunãtãţirea FC apare dacã plãmânul este bine ventilat
             iar evitarea presiunilor mari de inflaţie scade riscul de
             barotraumã şi sindroame de pierdere de aer [1-4,11,25]. IIb
 Optiune Medicul sau asistenta pot efectua primele 5 inflaţii (de
             VPP) cu o presiune de 30-40 cm H(2)O la nou-nãscuţii la
             termen fãrã respiraţie spontanã şi fãrã rãspuns iniţial
             al FC la VPP. B
 Argumentare Inflarea unui plãmân plin cu lichid pulmonar fetal şi
             maximizarea deschiderii spaţiilor alveolare necesitã
             presiuni de 30-40 cm H(2)O [1,11,16,22,25,65-72]. III
 Optiune Medicul sau asistenta pot efectua primele 5 inflaţii (de
             VPP) cu o presiune de 20-30 cm H(2)O la prematuri fãrã
             respiraţie spontanã şi fãrã rãspuns iniţial al FC la VPP. B
 Argumentare Inflarea unui plãmân prematur, cu deficit de surfactant,
             plin cu lichid pulmonar fetal şi maximizarea deschiderii
             spaţiilor alveolare necesitã presiuni de 20-25 cm
             H(2)O [1,11,16,22,25,65-72]. III
 Optiune Medicul sau asistenta pot administra primele 5 inflaţii
             de VPP cu timp inspirator mai lung, de circa 2-3 secunde. B
 Argumentare Inflarea unui plãmân plin cu lichid pulmonar fetal şi
             maximizarea deschiderii spaţiilor alveolare necesitã un IIb
             timp inspirator mai lung (2-3 secunde) [14-16,22,65].
 Recomandare Se recomandã ca medicul sã indice administrarea de presi-
             une pozitivã continuã în cãile aeriene (CPAP) şi/sau pre-
             siune pozitivã la sfârşitul expirului (PEEP) la prematu-
             rii care respirã spontan dar au efort respirator sau sa-
             turaţia scãzutã a oxigenului. A
 Argumentare CPAP si PEEP sunt foarte eficiente pentru îmbunãtãţirea
             volumului pulmonar prin menţinerea spaţiului alveolar la
             prematuri, care au imaturitate morfologicã şi biochimicã
             pulmonarã [1,11,16,25,28,73-75]. Ib
             7.11.7. Dispozitive de ventilaţie manualã (anexa 4 tabel 1)
 Recomandare Se recomandã ca medicul sau asistenta sã efectueze venti-
             laţia manualã cu unul din urmãtoarele dispozitive:
             - balon de resuscitare autogonflabil
             - balon de anestezie
             - resuscitator cu piesa în T. B
 Argumentare Ventilarea eficientã a plãmânului la nou-nãscut poate fi
             obţinutã cu oricare din cele 3 dispozitive [1,28,76-78]. IIb
 Recomandare Se recomandã ca medicul şi asistenta sã cunoascã modul de
             funcţionare al fiecãruia din cele trei dispozitive de
             ventilaţie manualã. C
 Argumentare Fiecare dispozitiv are avantaje şi dezavantaje (anexa 4
             tabel 1). Cunoaşterea tuturor dispozitivelor de ventila-
             ţie manualã existente în unitate creazã premiza folosirii
             corecte a acestora [1,3-5,11]. IV
 Standard Medicul şi asistenta trebuie sã cunoascã modul de func-
             ţionare al tuturor dispozitivelor de ventilaţie pulmonarã
             utilizate în RN existente în unitate. C
 Argumentare Balonul autogonflabil este singurul dispozitiv de venti-
             laţie manualã care nu necesitã flux (sursã de gaz compri-
             mat) pentru a fi destins putând fi utilizat pentru RN şi
             în lipsa acestuia. Cunoaşterea tuturor dispozitivelor de
             ventilaţie manualã existente în unitate creazã premiza
             folosirii corecte a acestora [1,3-5,11]. IV
 Recomandare Se recomandã ca medicul sã utilizeze în RN a prematuri-
             lor, mai ales a celor cu VG sub 32 de sãptãmâni ventila-
             ţia cu resuscitator cu piesa T [1,3,4,11,76-78]. B
 Argumentare Principalele avantaje ale folosirii resuscitatorului cu
             piesa T în RN sunt:
             - presiunile de inflaţie ţintite şi timpii inspiratori
             lungi sunt mai constant obţinute
             - menţinerea destinderii alveolare prin realizarea
             PEEP-ului, factor extrem de important în special la pre-
             maturii sub 32 sãptãmâni, la care colabarea alveolelor
             este frecventã secundar deficitului de
             surfactant [1,3,4,11,76-79]. III
 Standard Medicul sau asistenta trebuie sã introducã o sonda oro-
             gastricã, sã aspire conţinutul gastric şi sã lase sonda
             deschisã, pe loc, în cazul nou-nãscutului care necesitã
             VPP manualã pe mascã mai mult de 2 minute. C
 Argumentare Administrarea îndelungatã a inflaţiilor cu mascã şi balon
             sau cu resuscitator cu piesa T determinã acumularea aeru-
             lui în stomac, ceea ce poate împiedica expansionarea
             adecvatã a plãmânului sau poate provoca regurgitarea
             conţinutului gastric [1,5,11]. IV
 Standard Medicul sau asistenta trebuie sã introducã sonda orogas-
             tricã pe o distanţã egalã cu cea dintre comisura bucala/
             aripioara nazala - lobul urechii, plus cea dintre lobul
             urechii şi punctul situat la jumãtatea distanţei apendi-
             cele xifoid şi ombilic. C
 Argumentare Aceste mãsurãtori ale lungimii pe care trebuie introdusã
             sonda orogastricã previn plasarea acesteia prea sus (în
             esofag) sau prea jos (în duoden)[3-5,8-11,14,15,23,45]. IV
             7.11.8. Intubatia endotrahealã (anexa 4 tabel 2)
 Recomandare Se recomandã ca medicul sau asistenta sã verifice înainte
             de intubaţie dacã lama laringoscopului se cupleazã la mâ-
             ner, becul este funcţional şi bateriile laringoscopului
             sunt încãrcate. E
 Argumenta- Surpriza nefuncţionãrii laringoscopului din cauzele enu-
 rea merate mai sus duce la pierderea de timp preţios în cazul
             necesitãţii intubãrii de urgenţã în cadrul RN [3-5,11]. IV
 Standard Medicul trebuie sã aleagã lama de laringoscop adecvatã
             greutãţii nou-nãscutului. C
 Argumentare Lama de laringoscop adecvatã permite vizualizarea mai
             rapidã a glotei şi scade riscul leziunilor locale şi a
             eşecului intubaţiei [3-5,11]. IV
 Standard Medicul trebuie sã aleagã sonda de intubaţie adecvatã
             pentru VG şi GN. C
 Argumentare Sonda endotrahealã prea mare creşte riscul de lezare a
             corzilor vocale şi de apariţie a stenozei subglotice
             postintubaţie iar sonda prea micã favorizeazã scurgerile
             de aer pe lângã sondã, scãzând eficienţa
             ventilaţiei [14,15,23,45,80]. IV
 Recomandare Se recomandã ca medicul sã foloseascã lama de laringoscop
             dreaptã pentru intubarea nou-nãscutului. C
 Argumentare Lama de laringoscop dreaptã este cea mai adecvatã
             anatomiei oro-faringolaringiene a nou-
             nãscutului [6,7,14,15,23,45,80]. IV
 Standard Medicul trebuie sã nu utilizeze sonde de intubaţie cu ba-
             lonaş la nou-nãscut. C
 Argumentare Utilizarea sondelor de intubaţie cu balonaş la nou-nãscut
             este asociatã cu leziuni severe ale
             traheei [14,15,23,45,80]. IV
 Recomandare Se recomandã ca medicul sã reia VPP cu balon pe mascã cu
             oxigen 100% dacã nu reuşeşte intubaţia endotrahealã în 20
             de secunde. C
 Argumentare Majoritatea nou-nãscuţilor care necesitã intubaţie endo-
             trahealã desatureazã sever şi fac bradicardie dupã 20 de
             secunde fãrã ventilare şi oxigenare
             adecvate [3,4,11,14,15,23,45,80]. IV
 Optional Medicul poate folosi mandrenul pentru intubaţia endotra-
             healã a nou-nãscutului. C
 Argumentare Folosirea mandrenului la intubaţie conferã sondei o rigi-
             ditate mai mare şi permite o manevrare mai bunã a
             acesteia [14,15,23,45,80]. IV
 Standard În cazul folosirii mandrenului medicul trebuie sã verifi-
             ce ca acesta sã poatã fi scos cu uşurinţã. C
 Argumentare Un mandren cu multe curburi se poate bloca conducând la
             scoaterea sondei [3,4,6,7,11,14,15,23,45,80]. IV
 Standard În cazul folosirii mandrenului medicul trebuie sã verifi-
             ce ca vârful acestuia sã nu depãşeascã vârful sondei sau
             fanta lateralã şi mandrenul sã fie asigurat (prin îndoire
             la capãtul superior) astfel încât sã nu avanseze în
             timpul intubaţiei. C
 Argumentare Dacã mandrenul depãşeşte aceste repere poate produce le-
             ziuni ale traheei [3,4,6,7,11,14,15,23,45,80]. IV
 Standard Medicul trebuie sã verifice clinic dacã intubaţia a fost
             efectuatã corect în trahee (anexa 4 tabel 2). C
 Argumentare Semnele clinice orienteazã rapid medicul asupra poziţiei
             corecte a sondei de intubaţiei în
             trahee [3,4,6,7,11,14,15,23,45,80]. IV
 Standard Medicul trebuie sã verifice poziţia exactã a vârfului
             sondei de intubaţie în trahee prin efectuarea radiogra-
             fiei toracice dacã nou-nãscutul rãmâne intubat dupã RN. C
 Argumentare Pe radiografia toracicã se evidenţiazã cel mai bine pozi-
             ţia vârfului sondei de
             intubaţie [3,4,6,7,11,14,15,23,45,80]. IV
 Recomandare Se recomandã ca medicul sã indice ca prima radiografie a
             nou-nãscutului (dacã este necesarã) sã fie toraco-
             abdominalã şi cu sonda orogastricã plasatã. C
 Argumentare O astfel de radiografie toraco-abdominalã aduce mai multe
             informaţii cu un minim de expunere
             radiologicã [3,4,6,7,11,14,15,23,45,80]. IV
 Standard Medicul trebuie sã (re)poziţioneze vârful sondei endotra-
             heale la nivelul vertebrei T2 - T4 sau la 1 cm deasupra
             carinei. C
 Argumentare Aceastã poziţionare a sondei endotraheale scade riscul
             detubãrii accidentale şi asigurã ventilarea simetricã a
             celor doi plãmâni [3,4,6,7,11,14,15,23,45,80]. IV
 Opţiune Medicul poate verifica poziţia sondei de intubaţie în
             trahee (exceptãnd intubaţia pentru aspirarea lichidului
             amniotic meconial) şi prin folosirea unui detector de
             CO(2) colorimetric ataşat sondei de intubaţie [81-86]. B
 Argumentare Cu ajutorul acestui dispozitiv se poate determina rapid
             şi cu mare sensibilitate şi specificitate dacã sonda de
             intubaţie este în trahee sau esofag [82-85]. IIa
 Standard Medicul trebuie sã cunoascã cele douã situaţii de rezul-
             tate fals negative ale folosirii detectorului CO(2) colo-
             rimetric:
             - debit cardiac scãzut
             - flux sangvin pulmonar scãzut sau absent. C
 Argumentare În aceste situaţii este necesarã cercetarea vizualã a po-
             ziţiei sondei de intubaţie înaintea retragerii
             acesteia [1,16,25]. IV
             7.11.9. Masca laringianã (ML)
 Opţiune Medicul poate utiliza masca laringianã în RN în urmatoa-
             rele situaţii [1,16,28,87-96]:
             - malformaţii congenitale care afecteazã gura, buzele sau
             palatul care fac dificilã realizarea etanşeitãţii cu
             balon şi mascã
             - malformaţii ale gurii, limbii, faringelui sau gâtului
             care fac dificilã examinarea laringelui cu laringoscopul B
             - mandibula foarte micã sau limba de dimensiuni mari, ca
             în cazul sindroamelor Pierre Robin sau Down [93,94].
             - VPP cu mascã şi balon sau resuscitator cu piesã în T nu
             este eficientã, iar încercãrile de intubare nu sunt feza-
             bile sau eşueazã [92].
 Argumentare Când nou-nãscutul nu poate fi ventilat şi intubat utili-
             zarea ML este o alternativã eficientã [87-96]. III
             7.11.10. Administrarea oxigenului
 Recomandare Se recomandã ca medicul sau asistenta sã administreze
             oxigen suplimentar dacã:
             - nou-nãscutul este cianotic
             - este necesarã VPP [1,3-5,11,16,25,80]. A
 Argumentare Oxigenarea tisularã scãzutã fiziologic din perioada de
             tranziţie feto-neonatalã este exacerbatã uneori în timpul
             naşterii determinând afectare sistemicã şi tisularã
             (hipoxie şi hipoxemie) [1,3-5,11,22,15]. Ib
 Recomandare Se recomandã ca medicul sau asistenta sã administreze
             oxigen cu concentraţie [FiO(2)] 100 % în timpul RN. A
 Argumentare Oxigenarea tisularã scãzutã fiziologic în perioada de
             tranziţie feto-neonatalã este exacerbatã de problemele de
             la naştere sau în timpul naşterii determinând afectare
             sistemicã şi tisularã (hipoxie şi
             hipoxemie) [1,3-5,11,22,15]. Ib
 Opţiune Medicul poate folosi orice concentraţie de oxigen (de la
             21% la 100%) pentru reanimarea nou-nãscutului la termen
             sau aproape de termen, luãnd decizii individualizate şi
             pe baza propriei experienţe. A
 Argumentare Reanimarea cu aer este sigurã, reduce mult mortalitatea
             şi morbiditatea neonatalã iar existenţa blenderelor de
             aer şi oxigen face posibilã administrarea oricãrei con-
             centraţii de oxigen de la 21 la
             100% [1,16,22,25,28,44,97-105]. Ia
 Opţiune Medicul poate iniţia RN a prematurului cu concentraţii de
             oxigen sub 100 %. C
 Argumentare Resuscitarea nou-nãscutului prematur cu FiO2 sub 100 %
             (ex. 30%) scade stresul oxidativ, inflamaţia si consecu-
             tiv nevoia de oxigen şi riscul de displazie
             bronhopulmonarã [106,107]. IV
 Standard Dacã medicul efectueazã RN cu aer trebuie sã dispunã de
             surse de aer comprimat, sursã de oxigen şi blender. C
 Argumentare Sursele de oxigen şi aer şi blender-ul permit administra-
             rea, la nevoie, a unui amestec variabil de oxigen şi
             aer [1,16,22,25,28,44,97-105]. IV
 Standard Medicul trebuie sã administreze oxigen suplimentar dacã
             nu existã o ameliorare dupã 90 de secunde de la iniţierea
             reanimãrii dacã aceasta a fost iniţiatã cu aer sau con-
             centraţii de oxigen mai mici de 100%. C
 Argumentare Administrarea de oxigen suplimentar poate ameliora statu-
             sul clinic neonatal [1,11,16,22,25,28,97-105]. IV
             7.11.11. Masajul cardiac extern (MCE)
 Standard Douã persoane instruite în RN trebuie sã efectueze RN în
             momentul în care devine necesar şi MCE. C
 Argumentare MCE nu este eficient dacã plãmânii nu sunt ventilaţi efi-
             cient de cãtre a doua persoanã, concordant cu
             MCE [1,3-5,11,14,15,18]. IV
 Standard Medicul sau asistenta care efectueazã compresiile toraci-
             ce trebuie sã se plaseze lateral de nou-nãscut. C
 Argumentare Aceastã poziţie permite plasarea corectã a mâinilor pen-
             tru efectuarea MCE [1,3-5,11,14,15,19]. IV
 Standard Medicul sau asistenta care aplicã ventilaţie manualã tre-
             buie sã stea la capul nou-nãscutului. C
 Argumentare Poziţionarea la capul nou-nãscutului este aleasã pentru a
             putea realiza o presiune de inflaţie corectã şi pentru a
             observa amplitudinea mişcãrilor
             toracelui [1,3-5,11,14,15,19]. IV
 Standard Medicul sau asistenta trebuie sã efectueze MCE folosind
             tehnica policelui sau tehnica celor douã degete. A
 Argumentare Ambele metode permit efectuarea unor compresii toracice
             eficiente [1,11,16,108-111]. Ib
 Standard Medicul sau asistenta trebuie sã realizeze compresiile
             toracice comprimând toracele în 1/3 inferioarã a ster-
             nului, imediat sub linia mamelonarã. C
 Argumentare Poziţia cordului nou-nãscutului este retrosternalã, ime-
             diat sub linia mamelonarã [1,11,16,108-111]. IV
 Standard Medicul sau asistenta trebuie sã comprime cutia toracicã
             cu 1/3 din diametrul antero-posterior al acesteia (apro-
             ximativ 1-1,5 cm). C
 Argumentare O astfel de comprimare a toracelui asigurã o compresie
             eficientã a cordului între stern şi coloana vertebralã,
             asigurând umplerea cordului cu sânge şi pomparea acestuia
             în arterele mari [1,16,22,25,28]. IV
 Standard Medicul şi asistenta trebuie sã efecteze MCE concordant
             cu ventilaţia manualã, cu un raport de 3:1, efectuând 120
             "evenimente"/minut (90 compresii şi 30 inflaţii). C
 Argumentare Acest raport asigurã o oxigenare eficientã prin maximiza-
             rea ventilaţiei la o FC optimã [1,16,22,112,113]. IV
             7.11.12. Medicaţie (anexa 7)
             7.11.12.1. Adrenalina
 Standard Medicul trebuie sã indice administrarea intravenoasã de
             adrenalinã în doza de 0,01-0,03 mg/kg/dozã
             (0,1-0,3 ml/kg/dozã din soluţia 1:10000). B
 Argumentare Doze mai mari determinã hipertensiune exageratã, scãderea
             funcţiei miocardice, afectare neurologicã şi creşte ris-
             cul de hemoragie intraventricularã la
             prematuri [1,25,114-118]. IIa
 Standard Medicul trebuie sã administreze la nou-nãscut adrenalinã
             cu concentraţie de 1:10000. C
 Argumentare Sensibilitatea crescutã a vaselor nou-nãscutului impune
             folosirea unor diluţii mai mari [1,3,4,6,7]. IV
 Recomandare Se recomandã ca medicul sã administreze adrenalina pe
             sonda endotrahealã în dozã de 0,03-0,1 mg/kg/dozã
             (0,3-1 ml/kg/dozã din soluţia 1:10000). B
 Argumentare Adrenalina administratã endotraheal este eficientã la
             doze mult mai mari (de 3-5 ori) decât dozele
             intravenoase [1,25,38,41,42,114]. III
             7.11.12.2. Volum-expanderi
 Standard Medicul trebuie sã indice administrarea unei prime doze
             de volum-expander în cantitate de 10-20 ml/kg atunci când
             e necesarã umplerea patului vascular (vezi mai sus). C
 Argumentare Aceastã dozã este, în cele mai multe cazuri, suficientã
             pentru refacerea volemiei nou-nãscutului [1,3,4,6,7,11]. IV
 Optiune Medicul poate administra o a doua sau mai multe doze de
             volum-expanderi de 10 ml/kg dacã nu se obţine o amelio-
             rare importantã dupã prima dozã. C
 Argumentare O pierdere volumetricã masivã se poate corecta prin admi-
             nistrarea suplimentarã de volum-expanderi [1,3,4,6,7,11]. IV
 Recomandare Se recomandã ca medicul sã folosescã pentru terapia hipo-
             volemiei nou-nãscutului urmãtorii volum-expanderi:
             - ser fiziologic (NaCl 0,9%)
             - soluţie Ringer lactat[1,3,4,6,7,11,25,119,120]. A
 Argumentare Soluţiile izotonice cristaloide sunt cele mai eficiente
             şi mai lipsite de riscuri în obţinerea expansiunii vole-
             mice la nou-nãscut (inclusiv prematur) [25,119-121]. Ib
 Recomandare Se recomandã ca medicul sã foloseascã masã eritrocitarã
             OI Rh negativ pentru tratamentul hipovolemiei prin pier-
             dere de sânge. C
 Argumentare Oxigenarea perifericã este eficientã la valori normale
             ale hemoglobinei, valori obţinute dintr-un volum de sânge
             fãrã efecte antigenice [1,3,4,6,7,11,25,119,120]. IV
 Recomandare Se recomandã ca medicul sã indice administrarea lentã a
             volum-expanderului, în 5-10 minute. C
 Argumentare Administrarea rapidã de volum-expanderi la nou-nãscut,
             mai ales la prematuri, poate provoca hemoragii
             cerebrale [1,3,4,6,7,11]. IV
 Opţiune Medicul trebuie sã administreze volum-expanderul în sis-
             temul vascular (vena ombilicalã sau vena perifericã). C
 Argumentare Calea venoasã reprezintã calea cea mai fiziologicã de re-
             facere a volemiei [1,3,4,6,7,11]. IV
 Opţional Medicul poate administra volum-expanderul pe cale intra-
             osoasã dacã nu s-a reuşit abordul unei linii venoase. C
 Argumentare Calea intraosoasã este mai uşor şi mai rapid de
             abordat [3,4,6,7,11]. IV
             7.11.12.3. Bicarbonatul de sodiu [NaHCO(3)]
 Recomandare Se recomandã ca bicarbonatul de sodiu sã nu fie folosit
             în RN în sala de naşteri. B
 Argumentare Administrarea de bicarbonat de sodiu în timpul RN nu
             îmbunãtãţeşte supravieţuirea şi se asociazã cu risc Iia
             crescut de hemoragie intraventricularã la
             prematur [22,25,118,122,123].
 Opţiune Medicul poate indica administrarea de bicarbonat de sodiu
             în cadrul RN dacã nou-nãscutul prezintã acidozã metaboli-
             cã evidenţiatã prin analiza gazelor sangvine. C
 Argumentare Acidoza metabolicã nu se poate corecta singurã decât prin
             mecanisme care intrã lent în acţiune [22,25,118,122,123]. IV
 Opţiune Medicul poate indica administrarea de bicabonat de sodiu
             în situaţia în care FC rãmâne sub 60 bãtãi/minut dupã
             administrarea a 2 doze de adrenalinã. C
 Argumentare Alcalinizarea mediului sangvin face cordul mai receptiv
             la acţiunea adrenalinei [6,106,107]. IV
             7.11.12.4. Glucoza
 Recomandare Se recomandã ca medicul sã indice administrarea intrave-
             noasã a unui bolus de glucozã (cu concentraţie maximã a
             soluţiei glucozate administrate de 10%) de 250 mg/kg in
             timpul RN. C
 Argumentare Administrarea glucozei în perioada imediat postnatalã
             normalizeazã glicemia necesarã miocardului postasfixie.
             Glucoza se consumã rapid în caz de suferinţã hipoxicã şi
             rezervele neonatale de glicogen sunt scãzute, mai ales la
             prematur şi nou-nãscutul mic pentru VG [15,17]. IV
             7.12. Considerente etice
 Standard Medicul trebuie sã aplice în RN aceleaşi principii etice
             ca şi la copilul mare şi adult [6,11,124]. E
 Argumentare Nou-nãscutul are aceleaşi drepturi ca oricare alt individ
             indiferent de vârstã [11,124]. IV
 Recomandare Se recomandã ca medicul sã informeze pãrinţii despre sec-
             venţa şi riscurile manevrelor de reanimare înainte de
             începerea RN dacã posibilitatea RN este anticipatã şi sã
             obţinã consimţãmântul acestora [6,11,124]. C
 Argumentare Informarea prenatalã a pãrinţilor în situaţiile în care
             nevoia de RN poate fi anticipatã permite obţinerea con-
             simţãmântului informat al pãrinţilor pentru efectuarea
             paşilor RN [11,124]. IV
 Standard Medicul trebuie sã ţinã cont cã fac excepţie urgenţele
             medicale care pun în pericol viaţa nou-
             nãscutului [11,124]. C
 Argumentare Existã situaţii neanticipate pentru informarea pãrinţilor
             şi obţinerea consimţãmântului informat pentru aplicarea
             procedurilor de RN [11,124]. IV
 Standard Medicul trebuie sã considere pãrinţii ca fiind cele mai
             potrivite persoane - etic şi legal - pentru asumarea res-
             ponsabilitãţii şi luarea de decizii în ceea ce priveşte
             nou-nãscutul [11,124]. C
 Argumentare Pãrinţii sunt rudele care au responsabilitate legalã pri-
             vind viaţa nou-nãscutului lor [6,7,11,124]. IV
 Standard Medicul trebuie sã ofere informaţii relevante, corecte şi
             oneste în limbaj corespunzãtor privind riscurile şi bene-
             ficiile fiecãrei opţiuni de tratament. C
 Argumentare Luarea unei decizii se face numai pe baza unei informãri
             complete [6,7,11,124]. IV
 Standard Medicul trebuie sã acorde pãrinţilor timpul necesar pen-
             tru a analiza cu grijã fiecare opţiune, pentru a pune
             întrebãri suplimentare şi a afla alte pãreri. C
 Argumentare Orice persoanã care îşi asumã responsabilitãţi are dre-
             ptul la informaţie [1,6,7,11,124]. IV
 Standard Medicul trebuie sã ţina cont de faptul cã necesitatea re-
             animãrii reprezintã deseori o urgenţã neaşteptatã, cu
             posibilitãţi reduse de a primi consimţãmântul informat
             înaintea efectuãrii RN. C
 Argumentare Numai 50% din cazurile care necesitã RN pot fi anticipate
             înainte de naştere [1,6,7,11,124]. IV
 Standard Medicul trebuie sã aibã în vedere cã şi atunci când exis-
             tã posibilitatea întâlnirii cu pãrinţii, dubiile legate
             de severitatea malformaţiilor congenitale, VG exactã,
             şansele de supravieţuire, riscul unor handicapuri severe
             fac dificilã luarea de cãtre pãrinţi a unei decizii în
             interesul copilului. C
 Argumentare O patologie neonatalã care pune în pericol viaţa sau care
             are prognostic neurologic şi de dezvoltare nefavorabil
             este greu acceptatã de pãrinţi [1,6,7,11,124]. IV
 Recomandare Se recomandã ca medicul sã ia în considerare situaţiile
             în care hotãrârea pãrinţilor nu este rezonabilã şi nu
             este în interesul copilului (de exemplu în anencefalie). C
 Argumentare O patologie severã cu debut intrauterin nu poate fi co-
             rectatã prin RN [1,6,7,11,124]. IV
 Standard Medicul trebuie sã evalueze înaintea iniţierii RN urmã-
             toarele aspecte:
             - şansele de reuşitã ale tratamentului
             - riscurile implicate în aplicarea sau neaplicarea
             tratamentului
             - mãsura în care terapia, în cazul succesului, va prelun-
             gi viaţa
             - durerea şi disconfortul asociate cu terapia
             - calitatea anticipatã a vieţii nou-nãscutului cu şi fãrã
             tratament [125]. C
 Argumentare Orice tratament poate avea rezultate limitate, efecte
             adverse şi complicaţii [1,11,124]. IV
 Recomandare Se recomandã ca medicul sã consulte comitetul de eticã
             medicalã al unitãţii unde îşi desfãşoarã activitatea
             pentru luarea unor decizii în concordanţã cu legislaţia
             existentã [1,11,124]. E
 Recomandare Se recomandã ca medicul sã nu iniţieze reanimarea neona-
             talã în urmãtoarele cazuri:
             - VG confirmatã sub 24 sãptãmâni sau GN sub 500g, fãrã
             semne de viabilitate
             - anencefalie
             - trisomie 13 sau 18 confirmate [126-128]. B
 Argumentare Afecţiunile de mai sus sunt asociate cu o moarte prematu-
             rã aproape sigurã, iar la rarii supravieţuitori gradul de
             morbiditate este ridicat [1,127-128]. IIa
 Opţiune Medicul poate efectua RN în aceste situaţii doar la do-
             rinţa pãrinţilor, dupã informare corectã prealabilã şi cu
             consimţãmântul informat al acestora [1,11,127-128]. C
 Argumentare Deciziile privind starea de sãnãtate a nou-nãscutului
             trebuie luate de cãtre pãrinţii corect informaţi [124].
 Recomandare Medicul trebuie sã evite sã ia decizii definitive privind
             reanimarea înainte de naşterea unui nou-nãscut cu afec-
             ţiuni asociate cu prognostic nesigur, cu şanse de supra-
             vieţuire minime şi/sau o ratã a morbiditãţii relativ
             ridicatã (de exemplu VG de 23-25 sãptãmâni şi greutatea
             estimatã ≤ 400g)[3,4,6,7,11,44]. C
 Argumentare Vârsta de gestaţie şi greutatea estimate anterior naşte-
             rii pot fi eronate, metodele de estimare având diferite
             marje de eroare [132,133]. IV
 Standard Medicul trebuie sã avertizeze pãrinţii cã deciziile de
             management neonatal anterioare naşterii se pot modifica
             în funcţie de starea copilului şi de evaluarea postnatalã
             a VG. IV
 Argumentare Trebuie avute în vedere incertitudinile legate de VG (e-
             rori de 1-2 sãptãmâni) şi greutatea estimatã (erori de
             100-200 g) şi posibila implicare a restricţiei de creşte-
             re intrauterinã [3,4,6,7,11,44,132,133]. C
 Recomandare Se recomandã ca medicul sã înceteze eforturile de RN dacã
             nu apar bãtãi cardiace dupã 10 minute de la iniţierea
             acesteia. B
 Argumentare Date curente aratã cã dupã 10 minute de asistolie, nou-
             nãscuţii au şanse minime de supravieţuire sau supravie-
             ţuiesc cu handicapuri severe [1,3,4,6,7,11,15,44]. IIb


     8. Monitorizare


 Standard Medicul şi asistenta trebuie sã monitorizeze în secţia de
             terapie intensivã neonatalã (TINN) orice nou-nãscut care
             a necesitat mãsuri avansate de RN (anexa 6). C
 Argumentare Orice nou nãscut ce a necesitat RN poate prezenta compli-
             caţii datorate asfixiei
             perinatale [3,4,6,7,11,14,15,44,45]. IV



    9. Aspecte administrative


             9.1. Pregãtirea pentru reanimarea neonatalã
 Standard La solicitarea obstetricianului sau moaşei, un cadru me-
             dical instruit în RN trebuie sã fie prezent în sala de
             naştere la fiecare naştere. C
 Argumentare Prezenţa în sala de naşteri a unei persoane instruite în
             RN creşte şansele de supravieţuire fãrã sechele ale nou-
             nãscutului cu asfixie sau dificultãţi de adaptare la
             viaţa extrauterinã la naştere [1-7,11]. IV
 Standard O persoanã instruitã în RN (medic sau asistentã de neo-
             natologie/pediatrie ori medic sau asistentã de obstetricã
             -ginecologie sau moaşã) trebuie sã fie prezentã în sala
             de naştere la toate naşterile cunoscute cu risc. C
 Argumentare Prezenţa în sala de naşteri a cel puţin unei persoane
             instruite în RN, indiferent de specialitatea acesteia,
             creşte şansele de supravieţuire fãrã sechele ale nou-
             nãscutului cu asfixie sau dificultãţi de adaptare la
             viaţa extrauterinã la naştere.
             Din sarcinile cu risc pot rezulta nou nãscuţi cu risc
             care necesitã RN [1-7,11]. IV
 Standard Medicul trebuie sã efectueze înainte de reanimare urmã-
             toarele:
             - creşterea temperaturii în spaţiul de reanimare
             - verificarea şi pregãtirea echipamentului necesar
             reanimãrii. C
 Argumentare Echipamentul gata pregatit in stare de functionare scade
             riscul accentuãrii şi/sau prelungirii
             asfixiei [3-7,11,14,15,17]. IV
             9.2. Aspecte instituţionale
 Standard La nivelul fiecãrei unitãţi spitaliceşti unde au loc naş-
             teri trebuie sã existe o echipa de RN [1-7,11]. C
 Argumentare Numai în 50% din naşteri se poate prevedea necesitatea RN
             iar prezenţa personalului medical instruit în RN creşte
             rata de succes a RN şi scade riscul de deces neonatal şi
             de morbiditãţi asociate asfixiei
             neonatale [3-7,11,14,15,44]. IV
 Standard Fiecare membru al echipei de RN trebuie sã-şi cunoascã
             bine responsabilitãţile [3-7,11,14,15,44]. E
 Standard Echipa de RN trebuie sã îşi asume urmãtoarele responsabi-
             litãţi:
             - instruire periodicã şi permanentã a medicilor şi asis-
             tentelor care efectueazã RN
             - asigurarea prezenţei unei echipe de RN pentru sala de
             naşteri (saloane de expulzie şi sala de operaţii
             cezariene)
             - anunţarea din timp a echipei de RN pentru a fi prezentã
             la naştere.
             - verificarea funcţionalitãţii echipamentului de reani-
             mare anterior momentului naşterii [1]. E
 Opţiune În maternitãţile de nivel I care nu au în schema de func-
             tionare medic neonatolog (sau anestezist instruit în RN)
             reanimarea nu se poate realiza decât pânã la intubaţia
             orotrahealã. E
 Argumentare Intubaţia trahealã nu poate fi practicatã decât de medi-
             cii cu specialitatea sau competenţã în neonatologie
             şi/sau terapie intensivã. E
 Standard Fiecare unitate sanitarã în care se desfãşoarã naşteri
             trebuie sã asigure un spaţiu în care sã se efectueze
             reanimarea care trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele
             criterii [3,4,11,18,134,135]:
             - amplasare în sala de naşteri sau în apropierea ei
             - amenajare într-o camera înaltã (pentru instalarea mesei
             de reanimare cu cãldurã radiantã) dotatã cu sursã de
             oxigen, aer medical, aspiraţie şi asiguratã cu temperatu-
             rã constantã (25-26°C) [16,18,22,134]
             - sã aibã un spaţiu special pentru depozitarea medicamen-
             telor folosite în RN, cu accesibilitate maximã
             - sa aibã un protocol scris pentru cunoaşterea şi practi-
             carea corectã a RN care sã cuprindã şi responsabilitãţile
             fiecãrui membru al echipei [1,50]. C
 Argumentare Aceastã organizare asigurã efectuarea promptã a RN
             într-un climat cu temperaturã optimã pentru
             nou-nãscut [1,50]. IV
 Standard Fiecare unitate sanitarã în care se desfãşoarã naşteri
             trebuie sã aibã protocoale prin care sã statuteze urmã-
             toarea secvenţialitate a acţiunilor în cazul anunţãrii
             naşterii unui nou-nãscut care necesitã RN:
             - anunţarea echipei de RN în timp util
             - efectuarea anamnezei sarcinii şi travaliului cu iden-
             tificarea din foaia de observaţie maternã a aspectelor
             perinatale care pot conduce la asfixie
             - discuţie antenatalã cu pãrinţii pentru prezentarea
             riscurilor la care poate fi expus nou-nãscutul. C
 Argumentare Jumãtate din nou-nãscutii care necesitã RN pot fi identi-
             ficaţi pe baza anamnezei sarcinii şi
             travaliului [3-7,11,14,15,44]. IV
 Recomandare Se recomandã ca fiecare secţie de nou-nãscuţi sau unitate
             sanitarã care asigurã asistenţã medicalã la naştere (in-
             clusiv staţiile de ambulanţã) sã redacteze protocoale
             proprii având la bazã standardele cuprinse în prezentul
             ghid. E
 Recomandare Se recomandã ca fiecare medic de familie şi asistentele
             medicilor de familie sã se instruiascã privind mãsurile
             de RN pentru a putea oferi asistenţã promptã şi corectã
             nou-nãscutului nãscut la domiciliu. E



    10. Bibliografie
    1. American Heart Association: 2005 American Heart Association (AHA) Guidelines for Cardiopulmonary Resuscitation (CPR) and Emergency Cardiovascular Care (ECC) of Pediatric and Neonatal Patients: Neonatal Resuscitation Guidelines. Pediatrics 2006; 117(5): e1029-e1038
    2. Kliegman RM, Behrman ER, Jenson BH, Stanton BF: Delivery room emergencies in Nelson Textbook of Pediatrics. 18th Ed Philadelphia 2008; 723-728
    3. Cloherty JP, Einchenwald EC, Stark AR: Manual of Neonatal Care, 6th Ed Wolters Kluwer Philadelphia 2008; 59-86, 142-146
    4. Martin RG, Fanaroff AA, Walsh MC: Fanaroff and Martin's Neonatal - Perinatal medicine. Disease of the fetus and infant. 8th Ed St Louis MO Mosby 2006; 483-596
    5. Ghid de reanimare neonatalã al Asociaţiei de Neonatologie din România. 2004.
    6. Rennie J: Roberton's textbook of neonatology. 4th Ed Elsevier Churchill Livingstone 2005; 97-112, 219-241, 267-280, 355-368
    7. Gomella TL: Neonatology: Management, Procedures, On-call Problems, Disease, and Drugs. In Gomella TL: Lange, 6th Lange Clinical Science Ed 2009; 15-30, 43-68, 192-199, 217-219, 224
    8. World Health Organization: International Classification of diseases and health related problems. 10th Revision. Geneva, World Health Organization 1992; 115
    9. American Academy of Pediatrics and The American College of Obstetricians and Gynecologists: Guidelines for Perinatal Care. 5th Ed Elk Grove Village and Washington DC, AAP and ACOG, 2002; 199-201, 378-379
    10. American Academy of Pediatrics, Committee on Fetus and Newborn: Age Terminology During the Perinatal Period, Policy Statement, Organizational Principles to Guide and Define the Child Health Care System and/or Improve the Health of All Children. Pediatrics 2004; 114(5): 1362-1364
    11. Kattwinkel J, Short J, Boyle D, Engle W: Textbook of neonatal resuscitation. 5th Ed Elk Grove Village, IL American Academy of Pediatrics and American Heart Association 2006;
    12. Shah P, Riphagen S, Beyene J, Perlman M: Multiorgan dysfunction in infants with post-asphyxial hypoxicischaemic encephalopathy. Arch Dis Child Fetal Neonatal Ed 2004; 89: F152-F155
    13. Santina AZ, Stanley DP, Kaufman DA: Hypoxic-Ischemic Encephalopathy, Updated: Nov 19, 2009 http://emedicine.medscape.com/article/973501-followup; accesat februarie 2010
    14. Resuscitation Council (UK): Resuscitation guidelines. Resuscitation Council (UK), London 2000; http://www.resus.org.uk, accesat februarie 2010
    15. Resuscitation Council (UK). Newborn life support provider course manual. Resuscitation Council (UK), London 2001; http://www.resus.org.uk, accesat februarie 2010
    16. Van den Dungen FAM, van Veenendaal MB, Mulder ALM: A Dutch consensus. Eur J Pediatr 2009; DOi 10.1007/s00431-009-1091-0
    17. Resuscitation Council (UK) Resuscitation Guidelines 2005; http://www.resus.org.uk, accesat februarie 2010
    18. Niermeyer S, Kattwinkel J, van Reempts P, Nadkarni V, Phillips B, Zideman D et al: International Guidelines for Neonatal Resuscitation: an excerpt from the Guidelines 2000 for Cardiopulmonary Resuscitation and Emergency Cardiovascular Care: International Consensus on Science. Contributors and Reviewers for the Neonatal Resuscitation Guidelines. Pediatrics 2000; 106: E29
    19. Biarent D, Bingham R, Richmond S, Maconochie I, Wyllie J, Simpson S, Nunez A, Zideman D: European Resuscitation Council Guidelines for Resuscitation 2005: Section 6. Paediatric life support. Resuscitation, 67: S97-S133
    20. Stephenson J, Du J, Tk O: The effect if cooling on blood gas tensions in newborn infants. J Pediatr 1970; 76: 848-852
    21. Gandy GM, Adamsons Jr K, Cunningham N, Silverman WA, James LS: Thermal environment and acid-base homeostasis in human infants during the first few hours of life. J Clin Invest 1964; 43: 751-758
    22. Newton O, English M: Newborn resuscitation: defining best practice for low-income settings. Trans R Soc Trop Med Hyg 2006; 100(10): 899-908
    23. World Health Organization: Guidelines for the management of common illnesses with limited resources. World Health Organization, Geneva 2006; ISBN 9241546700; http//www.who.int/child-adolescenthealth/ publications/ CHILD_HEALTH/PB.htm; accesat februarie 2010
    24. Vain NE, Szyld EG, Prudent LM et al: Oropharyngeal and nasopharyngeal suctioning of meconium-stained neonates before delivery of their shoulders: multicenter,randomised controlled trial. Lancet 2004; 364: 597-602
    25. M Escobedo: Moving from experience to evidence: changes in US Neonatal Resuscitation Program based on International Liaison Committee on Resuscitation Review. J of Perinatology 2008; 28: S35-S40
    26. Velaphi S, Vidyasagar D: Intrapartum and postdelivery management of infants born to mothers with meconium-stained amniotic fluid: evidence-based recommendations. Clin Perinatol 2006; 33: 29-42
    27. Velaphi S, Vidyasagar D: Intrapartum and postdelivery management of infants born to mothers with meconium-stained amniotic fluid: evidence-based recommendations. Clin Perinatol 2006; 33: 29-42, v-vi
    28. Morley C: New Australian neonatal resuscitation guidelines. J of Pediatrics and child Health 2007; 43: 6-8
    29. Gregory GA, Gooding CA, Phibbs RH, Tooley WH: Meconium aspiration in infants: a prospective study. J Pediatr 1974; 85: 848-852
    30. Rossi EM, Philipson EH, Williams TG, Kalhan SC: Meconium aspiration syndrome: intrapartum and neonatal attributes. Am J Obstet Gynecol 1989; 161: 1106-1110
    31. Davis RO, Philips JB III, Harris BA Jr, Wilson ER, Huddleston JF: Fatal meconium aspiration syndrome occurring despite airway management considered appropriate. Am J Obstet Gynecol 1985; 151: 731-736
    32. Yoder BA: Meconium-stained amniotic fluid and respiratory complications: impact of selective tracheal suction. Obstet Gynecol 1994; 83: 77-84
    33. Wiswell TE, Gannon CM, Jacob J et al: Delivery room management of the apparently vigorous meconiumstained neonate: results of the multicenter, international collaborative trial. Pediatrics 2000; 105: 1-7
    34. Halliday HL, Sweet DG. Endotracheal intubation at birth for preventing morbidity and mortality in vigorous, meconium-stained infants born at term. Cochrane Database of Systematic Reviews 2001, Issue 1. Art. No.: CD000500. DOI:10.1002/14651858.CD000500
    35. Kamlin CO, O'Donnell CP, Everest NJ et al: Accuracy of clinical assessment of infant heart rate in the delivery room. Resuscitation 2006; 71: 319-321
    36. Owen CJ, Wyllie JP: Determination of heart rate in the baby at birth. Resuscitation 2004; 60: 213-217
    37. Ziino AJA, Davies MW, Davis PG. Epinephrine for the resuscitation of apparently stillborn or extremely bradycardic newborn infants. Cochrane Database of Systematic Reviews 2002, Issue 3. Art. No.: CD003849. DOI: 10.1002/14651858.CD003849
    38. Ralston SH, Voorhees WD, Babbs CF: Intrapulmonary epinephrine during prolonged cardiopulmonary resuscitation: improved regional blood flow and resuscitation in dogs. Ann Emerg Med 1984; 13: 79-86
    39. Ralston SH, Tacker WA, Showen L, Carter A, Babbs CF: Endotracheal versus intravenous epinephrine during electromechanical dissociation with CPR in dogs. Ann Emerg Med 1985; 14: 1044-1048
    40. Redding JS, Pearson JW: Metabolic acidosis: a factor in cardiac resuscitation. South Med J 1967; 60: 926-932
    41. Kleinman ME, Oh W, Stonestreet BS: Comparison of intravenous and endotracheal epinephrine during cardiopulmonary resuscitation in newborn piglets. Crit Care Med 1999; 27: 2748-2754
    42. Barber CA, Wyckoff MH: Use and efficacy of endotracheal versus intravenous epinephrine during neonatal cardiopulmonary resuscitation in the delivery room. Pediatrics 2006; 118: 1028-1034
    43. Wyckoff M, Garcia D, Margraf L, Perlman J, Laptook A: Randomized trial of volume infusion during resuscitation of asphyxiated neonatal piglets. Pediatr Res 2007; 61(4): 415-420
    44. Saugstad OD, Rootwelt T, Aalen O: Resuscitation of asphyxiated newborn infants with room air or oxygen: an inter-national controlled trial: the Resair 2 study. Pediatrics 1998; 102: E1
    45. Rossi EM, Philipson EH, Williams TG, Kalhan SC: Meconium aspiration syndrome: intrapartum and neonatal attributes. Am J Obstet Gynecol 1989; 161: 1106-1110
    46. Dahm LS, James LS: Newborn temperature and calculated heat loss in the delivery room. Pediatrics 1972; 49: 504-513
    47. Mota Silveira S, Goncalves de Mello M, De Arruda Vidal S et al: Hypothermia on admission: a risk factor for death in newborns referred to the Pernambuco Institute of Mother and Child Health. J Trop Pediatr 2003; 49: 115-120
    48. Besch NJ, Perlstein PH, Edwards NK et al: The transparent baby bag. A shield gainst heat loss. N Engl J Med 1971; 284: 121-124
    49. Knobel RB, Vohra S, Lehmann CU: Heat loss prevention in the delivery room for preterm infants: a national survey of newborn intensive care units. J Perinatol 2005; 25: 514-518
    50. Vohra S, Roberts RS, Zhang B et al: Heat Loss Prevention (HeLP) in the delivery room: a randomized controlled trial of polyethylene occlusive skin wrapping in very preterm infants. J Pediatr 2004; 145: 750-753
    51. McCall EM, Alderdice F, Halliday HL, Jenkins JG, Vohra S. Interventions to prevent hypothermia at birth in preterm and/or low birthweight infants. Cochrane Database of Systematic Reviews 2008, Issue 1. Art. No.: CD004210. DOI:10.1002/14651858.CD004210.pub3
    52. Cramer K, Wiebe N, Hartling L, Crumley E, Sunita A: Heat Loss Prevention: A Systematic Review of Occlusive Skin Wrap for Premature Neonates. Journal of Perinatology 2005; 25: 763-769
    53. Vohra MD, Vohra S, Frent G, Campbell V et al: Effect of polyethylene occlusive skin wrapping on heat loss in very low birth weight infants at delivery: a randomized trial. J Pediatr 1999; 134: 547-551
    54. Dietrich WD, Alonso O, Halley M, Busto R: Delayed posttraumatic brain hyperthermia worsens outcome after fluid percussion brain injury: a light and electron microscopic study inrats. Neurosurgery. 1996; 38: 533-541
    55. Kattwinkel J, Niermeyer S, Nadkarni V, Tibballs J: ILCOR Advisory Statement: Resuscitation Of The Newly Born Infant - An Advisory Statement From the Pediatric Working Group of the International Liaison Committee on Resuscitation, Resuscitation 1999; 40(2): 71-88
    56. Gregory GA, Gooding CA, Phibbs RH, Tooley WH: Meconium aspiration in infants: a prospective study. J Pediatr 1974; 85: 848-852
    57. Rossi EM, Philipson EH, Williams TG, Kalhan SC: Meconium aspiration syndrome: intrapartum and neonatal attributes. Am J Obstet Gynecol 1989; 161: 1106-1110
    58. Davis RO, Philips JB III, Harris BA Jr, Wilson ER, Huddleston JF: Fatal meconium aspiration syndrome occurring despite airway management considered appropriate. Am J Obstet Gynecol 1985; 151: 731-736
    59. Gregory GA, Gooding CA, Phibbs RH, Tooley WH: Meconium aspiration in infants: a prospective study. J Pediatr 1974; 85: 848-852
    60. Davis RO, Philips JB III, Harris BA Jr, Wilson ER, Huddleston JF: Fatal meconium aspiration syndrome occurring despite airway management considered appropriate. Am J Obstet Gynecol 1985; 151: 731-736
    61. O'Donnell CP, Kamlin CO, Davis PG et al: Clinical assessment of infant colour at delivery. Arch Dis Child 2007; 92: F465-467
    62. Rabi Y, Yee W, Chen SY, Singhal N: Oxygen saturation trends immediately after birth. J Pediatr 2006; 148: 590-594
    63. Karsdon J, Stijnen T, Berger HM: The effect of a manometer on the mean airway pressure during hand ventilation, an in vitro study. Eur J Pediatr 1989; 148: 574-576
    64. Hussey SG, Ryan CA, Murphy BP: Comparison of three manual ventilation devices using an intubated mannequin. Arch Dis Child Fetal Neonatal Ed 2004; 89: F490-F493
    65. Vyas H, Milner AD, Hopkin IE, Boon AW: Physiologic responses to prolonged and slow-rise inflation in the resuscitation of the asphyxiated newborn infant. J Pediatr 1981; 99: 635-639
    66. Vyas H, Field D, Milner AD, Hopkin IE: Determinants of the first inspiratory volume and functional residual capacity at birth. Pediatr Pulmonol 1986; 2: 189-193
    67. Boon AW, Milner AD, Hopkin IE: Lung expansion, tidal exchange, and formation of the functional residual capacity during resuscitation of asphyxiated neonates. J Pediatr 1979; 95: 1031-1036
    68. Mortola JP, Fisher JT, Smith JB, Fox GS, Weeks S, Willis D: Onset of respiration in infants delivered by cesarean section. J Appl Physiol 1982; 52: 716-724
    69. Hull D: Lung expansion and ventilation during resuscitation of asphyxiated newborn infants. J Pediatr 1969; 75: 47-58
    70. Upton CJ, Milner AD: Endotracheal resuscitation of neonates using a rebreathing bag. Arch Dis Child 1991; 66: 39-42
    71. Boon AW, Milner AD, Hopkin IE: Physiological responses of the newborn infant to resuscitation. Arch Dis Child 1979; 54: 492-498
    72. Milner AD, Vyas H, Hopkin IE: Efficacy of facemask resuscitation at birth. BMJ 1984; 289: 1563-1565
    73. Stoicescu S: Boli pulmonare neonatale. Ed. Universitara Carol Davila Bucuresti 2009; 56-61
    74. Halamek LP, Morley C: Continuous positive airway pressure during neonatal resuscitation. Clin Perinatol 2006; 33: 83-98
    75. Pas AB, Walther FJ: A randomized, controlled trial of delivery-room respiratory management in very preterm infants. Pediatrics 2007; 120: 322-329
    76. Allwood AC, Madar RJ, Baumer JH, Readdy L, Wright D: Changes in resuscitation practice at birth. Arch Dis Child Fetal Neonatal Ed 2003; 88: F375-F379
    77. Hoskyns EW, Milner AD, Hopkin IE: A simple method of face mask resuscitation at birth. Arch Dis Child 1987; 62: 376-378
    78. Cole AF, Rolbin SH, Hew EM, Pynn S: An improved ventilator system for delivery-room management of the newborn. Anesthesiology 1979; 51: 356-358
    79. Kanter RK: Evaluation of mask-bag ventilation in resuscitation of infants. Am J Dis Child 1987; 141: 761-763
    80. Short J: Textbook of Neonatal Resuscitation. 5th Ed. American Academy of Pediatrics: Elk Grove Village, IL, 2006;
    81. Aziz HF, Martin JB, Moore JJ: The pediatric disposable endtidal carbon dioxide detector role in endotracheal intubation in newborns. J Perinatol 1999; 19: 110-113
    82. Bhende MS, Thompson AE: Evaluation of an end-tidal CO2 detector during pediatric cardiopulmonary resuscitation. Pedatrics 1995; 95: 395-399
    83. Repetto JE, Donohue PCP, Baker SF, Kelly L, Nogee LM: Use of capnography in the delivery room for assessment of endotracheal tube placement. J Perinatol 2001; 21: 284-287
    84. Roberts WA, Maniscalco WM, Cohen AR, Litman RS, Chhibber A: The use of capnography for recognition of esophageal intubation in the neonatal intensive care unit. Pediatr Pulmonol 1995; 19: 262-268
    85. Bhende MS, Karasic DG, Karasic RB: End-tidal carbon dioxide changes during cardiopulmonary resuscitation after experimental asphyxial cardiac arrest. Am J Emerg Med 1996; 14: 349-350
    86. Wyllie J, Carlo WA: The role of carbon dioxide detectors for confirmation of endotracheal tube position. Clin Perinatol 2006; 33: 111-119
    87. Esmail N, Saleh M, Ali A: Laryngeal mask airway versus endotracheal intubation for Apgar score improvement in neonatal resuscitation. Egyptian J Anesthesiol 2002; 18: 115-121
    88. Gandini D, Brimacombe JR: Neonatal resuscitation with the laryngeal mask airway in normal and low birth weight infants. Anesth Analg 1999; 89: 642-643
    89. Brimacombe J, Gandini D: Airway rescue and drug delivery in an 800 g neonate with the laryngeal mask airway. Paediatr Anaesth 1999; 9: 178
    90. Lonnqvist PA: Successful use of laryngeal mask airway in lowweight expremature infants with bronchopulmonary dysplasia undergoing cryotherapy for retinopathy of the premature. Anesthesiology 1995; 83: 422-424
    91. Paterson SJ, Byrne PJ, Molesky MG, Seal RF, Finucane BT: Neonatal resuscitation using the laryngeal mask airway. Anesthesiology 1994; 80: 1248-1253
    92. Trevisanuto D, Ferrarese P, Zanardo V, Chiandetti L: Laryngeal mask airway in neonatal resuscitation: a survey of current practice and perceived role by anaesthesiologists and paediatricians. Resuscitation 2004; 60: 291-296
    93. Hansen TG, Joensen H, Henneberg SW, Hole P: Laryngeal mask airway guided tracheal intubation in a neonate with the Pierre Robin syndrome. Acta Anaesthesiol Scand 1995; 39: 129-131
    94. Osses H, Poblete M, Asenjo F: Laryngeal mask for difficult intubation in children. Paediatr Anaesth 1999; 9: 399-401
    95. Stocks RM, Egerman R, Thompson JW, Peery M: Airway management of the severely retrognathic child: use of the laryngeal mask airway. Ear Nose Throat J 2002; 81: 223-226
    96. Singh R, Mohan CVR, Taxak S: Controlled trial to evaluate the use of LMA for neonatal resuscitation. J Anaesthesiol Clin Pharmacol 2005; 21: 303-306
    97. Morley C, Davis P: Advances in neonatal resuscitation: suporting transtion. Arch Dis Child Fetal Neonatal Ed 2008; 93: F334-F336
    98. Vento M, Asensi M, Sastre J, Lloret A, Garcia-Sala F, Vina J: Oxidative stress in asphyxiated term infants resuscitated with 100% oxygen. J Pediatr 2003; 142: 240-246
    99. Ramji S, Rasaily R, Mishra PK, Narang A, Jayam S, Kapoor AN et al: Resuscitation of asphyxiated newborns with room air or 100% oxygen at birth: a multicentric clinical trial. Indian Pediatr 2003; 40: 510-517
    100. Saugstad OD, Ramji S, Irani SF, El-Meneza S, Hernandez EA, Vento M et al: Resuscitation of newborn infants with 21% or 100% oxygen: follow-up at 18 to 24 months. Pediatrics 2003; 112: 296-300
    101. Tan A, Schulz A, O'Donnell CPF, Davis PG: Air versus oxygen for resuscitation of infants at birth (Cochrane review). John Wiley & Sons Ltd: Chichester UK 2004;
    102. Davis PG, Tan A, O'Donnel CPF, Schultz A: Resuscitation of newborn infants with 100% oxygen or air: a systematic review and meta-analysis. Lancet 2004; 364: 1329-1333
    103. Tan A, Schulze AA, O'Donnell CPF, Davis PG. Air versus oxygen for resuscitation of infants at birth. Cochrane Database of Systematic Reviews 2005, Issue 2. Art. No.: CD002273. DOI: 10.1002/14651858.CD002273.pub3
    104. Saugstad OD, Ramji S, Soll RF, Vento M: Resuscitation of newborn infants with 21% or 100% oxygen: an updated systematic review and meta-analysis. Neonatology 2008; 94:176-182
    105. Tan A, Schulze A, O'Donnell CPF, Davis PG: Air versus oxygen for resuscitation of infants at birth (Review). Evidence-Based Child Health: A Cochrane Review Journal 2006; 1: 331
    106. Escrig R, Arruza L, Izquierdo I, Villar G, Sâenz P, Gimeno A, Moro M, Vento M: Achievement of targeted saturation values in extremely low gestational age neonates resuscitated with low or high oxygen concentrations: a prospective, randomized trial. Pediatrics 2008; 121(5): 875-881
    107. Vento M, Moro M, Escrig R, Arruza L, Villar G, Izquierdo I et al: Preterm Resuscitation With Low Oxygen Causes Less Oxidative Stress, Inflammation, and Chronic Lung Disease. Pediatrics 2009; 124(3): e439-e449
    108. Thaler MM, Stobie GH: An improved technique of external cardiac compression in infants and young children. N Engl J Med 1963; 269: 606-610
    109. David R: Closed chest cardiac massage in the newborn infant. Pediatrics 1988; 81: 552-554
    110. Menegazzi JJ, Auble TE, Nicklas KA, Hosack GM, Rack L, Goode JS: Two-thumb versus two-finger chest compression during CRP in a swine infant model of cardiac arrest. Ann Emerg Med 1993; 22: 240-243
    111. Houri PK, Frank LR, Menegazzi JJ, Taylor R: A randomized, controlled trial of two-thumb vs two-finger chest compression in a swine infant model of cardiac arrest. Prehosp Emerg Care 1997; 1: 65-67
    112. Berkowitz ID, Chantarojanasiri T, Koehler RC et al: Blood flow during cardiopulmonary resuscitation with simultaneous compression and ventilation in infant pigs. Pediatr Res 1989; 26: 558-564
    113. Wyckoff MH, Berg RA: Optimizing chest compressions during delivery-room resuscitation. Semin in Fetal & Neonatal Medicine 2008; 13: 410-415
    114. Berg RA, Otto CW, Kern KB et al: A randomized, blinded trial of high-dose epinephrine versus standard-dose epinephrine in a swine model of pediatric asphyxial cardiac arrest. Crit Care Med 1996; 24: 1695-1700
    115. Burchfield DJ, Preziosi MP, Lucas VW, Fan J: Effects of graded doses of epinephrine during asphxia-induced bradycardia in newborn lambs. Resuscitation 1993; 25: 235-244
    116. Perondi MB, Reis AG, Paiva EF, Nadkarni VM, Berg RA: A comparison of high-dose and standard-dose epinephrine in children with cardiac arrest. N Engl J Med 2004; 350: 1722-1730
    117. Patterson MD, Boenning DA, Klein BL et al: The use of high-dose epinephrine for patients with out-of-hospital cardiopulmonary arrest refractory to prehospital interventions. Pediatr Emerg Care 2005; 21: 227-237
    118. Wyckoff MH, Perlman JM: Use of high-dose epinephrine and sodium bicarbonate during neonatal resuscitation: is there proven benefit? Clin Perinatol 2006; 33: 141-152
    119. So KW, Fok TF, Ng PC, Wong WW, Cheung KL: Randomised controlled trial of colloid or crystalloid in hypotensive preterm infants. Arch Dis Child Fetal Neonatal Ed 1997; 76: F43.F46
    120. Oca MJ, Nelson M, Donn SM: Randomized trial of normal saline versus 5% albumin for the treatment of neonatal hypotension. J Perinatol 2003; 23: 473-476
    121. Emery EF, Greenough A, Gamsu HR: Randomised controlled trial of colloid infusions in hypotensive preterm infants. Arch Dis Child 1992; 67: 1185-1188
    122. Lokesh L, Kumar P, Murki S, Narang A: A randomized controlled trial of sodium bicarbonate in neonatal resuscitation-effect on immediate outcome. Resuscitation 2004; 60: 219-223
    123. Murki S, Kumar P, Lingappa L, Narang A: Effect of a single dose of sodium bicarbonate given during neonatal resuscitation at birth on the acid - base status on first day of life. J Perinatol 2004; 24: 696-699
    124. Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului. Secţiunea 3: Sãnãtatea şi bunãstarea copilului, Monitorul Oficial, partea I nr 577/23.06.2004
    125. American Medical Association, Council on Etical and Judicial Affairs: Code of Medical Ethics Current Oppinions with Annotations, 2004-2005 Ed Chicago, IL; 92: (sect 2.215)
    126. Draper ES, Manktelow B, Field DJ, James D: Tables for predicting survival for preterm births are updated. BMJ 2003; 327: 872
    127. Jain L, Ferre C, Vidyasagar D, Nath S, Sheftel D: Cardiopulmonary resuscitation of apparently stillborn infants: survival and longterm outcome. J Pediatr 1991; 118: 778-782
    128. Haddad B, Mercer BM, Livingston JC, Talati A, Sibai BM: Outcome after successful resuscitation of babies born with Apgar scores of 0 at both 1 and 5 minutes. Am J Obstet Gynecol 2000; 182: 1210-1214
    129. Lawn CJ, Weir FJ, McGuire W. Base administration or fluid bolus for preventing morbidity and mortality in preterm infants with metabolic acidosis. Cochrane Database of Systematic Reviews 2005, Issue 2. Art. No.: CD003215. DOI:10.1002/14651858.CD003215.pub2
    130. Stola A, Schulman J, Perlman J: Initiating delivery room stabilization/resuscitation in very low birth weight (VLBW) infants with an FiO2 less than 100% is feasible. J Perinatol. 2009; 29(8): 548-552
    131. Finer N, Leone T: Oxygen saturation monitoring for the preterm infant: the evidence basis for current practice. Pediatr Res 2009; 65(4): 375-380
    132. American Academy of Pediatrics and The American College of Obstetricians and Gynecologists: Guidelines for Perinatal Care. 5th Ed Elk Grove Village and Washington DC, AAP and ACOG, 2002; 199-201, 378-379
    133. American Academy of Pediatrics, Committee on Fetus and Newborn: Age Terminology During the Perinatal Period. Policy Statement. Organizational Principles to Guide and Define the Child Health Care System and/or Improve the Health of All Children. Pediatrics 2004; 114(5): 1362-1364
    134. WHO: Thermal protection of the newborn; a practical guide. 2007; www.who.int/reproductivehealth/ publications; accesat februarie 2010
    135. Ministry of Health: National guidelines for quality obstetrics and perinatal care. Ministry of Health, Division of Reproductive Health, Kenya 2002;
    136. Coimbra C, Boris-Moller F, Drake M, Wieloch T: Diminished neuronal damage in the rat brain by late treatment with the antipyretic drug dipyrone or cooling following cerebral ischemia. Acta Neuropathol (Berl) 1996; 92: 447-453
    137. Costeloe K, Hennessy E, Gibson AT, Marlow N, Wilkinson AR: The EPICure study: outcomes to discharge from hospital for infants born at the threshold of viability. Pediatrics 2000; 106: 659-671
    138. Dahm LS, James LS: Newborn temperature and calculated heat loss in the delivery room. Pediatrics 1972; 49: 504-513
    139. Dean JM, Koehler RC, Schleien CL et al: Age-related effects of compression rate and duration in cardiopulmonary resuscitation. J Appl Physiol 1990; 68: 554-560
    140. De Leeuw R, Cuttini M, Nadai M et al: Treatment choices for extremely preterm infants: an international perspective. J Pediatr 2000; 137: 608-616
    141. Finer NN, Rich W, Craft A, Henderson C: Comparison of methods of bag and mask ventilation for neonatal resuscitation. Resuscitation 2001; 49: 299-305
    142. Gibbs J, Newson T, Williams J, Davidson DC: Naloxone hazard in infant of opioid abuser. Lancet 1989; 2(8655): 159-160
    143. Guinsburg R, Wyckoff MH: Naloxone during neonatal resuscitation: acknowledging the unknown. Clin Perinatol 2006; 33: 121-132
    144. Kopelman LM, Irons TG, Kopelman AE: Neonatologists judge the "Baby Doe" regulations. N Engl J Med 1988; 318: 677-683
    145. Lee SK, Penner PL, Cox M: Comparison of the attitudes of health care professionals and parents toward active treatment of very low birth weight infants. Pediatrics 1991; 88: 110-114
    146. MacDonald, Mhairi G: Ramasethu J: Atlas of Procedures in Neonatology, 4th Ed Lippincott Williams & Wilkins 2007; 292-298, 157-185
    147. O'Donnell CPF, Davis PG, Lau R, Dargaville PA, Doyle LW, Morley CJ: Neonatal resuscitation 2: an evaluation of manual ventilation devices and face masks. Arch Dis Child Fetal Neonatal Ed 2005; 90: F392-F396
    148. Orlowski JP: Optimum position for external cardiac compression in infants and young children. Ann Emerg Med 1986; 15: 667-673
    149. Phillips GW, Zideman DA: Relation of infant heart to sternum: its significance in cardiopulmonary resuscitation. Lancet 1986; 1(8488): 1024-1025
    150. Todres ID, Rogers MC: Methods of external cardiac massage in the newborn infant. J Pediatr 1975; 86: 781-782
    151. Vento M, Asensi M, Sastre J, Garcya-Sala F, Pallardo FV, Vina J: Resuscitation with room air instead of 100% oxygen prevents oxidative stress in moderately asphyxiated term neonates. Pediatrics 2001; 107: 642-647
    152. Vohra S, Frent G, Campbell V et al: Effect of polyethylene occlusive skin rapping on heat loss in very low birth weight infants at delivery: a randomized trial. J Pediatr 1999; 134: 547-551
    153. Wyckoff MH, Wyllie J: Endotracheal delivery of medications during neonatal resuscitation. Clin Perinatol 2006; 33: 153-160
    154. Wiswell TE: Neonatal Resuscitation. Respir Care 2003; 48(3): 288-294
    155. Young T: Neofax. 22th Ed Physicians' Desk Reference Inc 2009;
    156. Premji SS: Enteral feeding for high-risk neonates: a digest for nurses into putative risk and benefits to ensure safe and comfortable care. J Perinat Neonat Nurs 2005; 19: 59-71
    157. Ellett MLC, Croffie JMB, Cohen MD, Perkins SM: Gastric tube placement in young children. Clin Nurs Res 2005; 14: 238-252
    158. Molloy EJ, Deakins K: Are carbon dioxide detectors useful in neonates? Arch Dis Child Fetal Neonatal Ed 2006; 91: F295-F298
    159. Osborn DA, Evans NJ. Early volume expansion for prevention of morbidity and mortality in very preterm infants. Cochrane Database of Systematic Reviews 2004, Issue 2. Art. No.: CD002055. DOI: 10.1002/14651858.CD002055.pub2
    160. Hosono S, Inami I, Fujita H, Minato M et al: A role of end-tidal CO2 monitoring for assessment of tracheal intubations in very low birth weight infants during neonatal resuscitation at birth. J Perinat Med 2009;37: 79-84
    161. O'Donnell CPF, Davis PG, Morley CJ. Endotracheal intubation versus face mask for newborns resuscitated with positive pressure ventilation at birth. Cochrane Database of Systematic Reviews 2004, Issue 4. Art. No.: CD004948. DOI:10.1002/14651858.CD004948
    162. Lemyre B, Cheng R, Gaboury I: Atropine, fentanyl and succinylcholine for non-urgent intubations in newborns. Arch Dis Child Fetal Neonatal Ed. 2009; doi:10.1136/adc.2008.146068
    163. O'Donnell CPF, Kamlin COF, Davis PG, Morley CJ: Endotracheal Intubation Attempts During Neonatal Resuscitation: Success Rates, Duration, and Adverse Effects. Pediatrics 2006; 117: 16-21
    164. Leone TA, Rich W, Finer NN: Neonatal intubation: success of pediatric trainees. The J of Pediatr 2005; 146(5): 638-641
    165. O'Donnell CPF,Davis PG,Morley CJ.Manual ventilation devices for neonatal resuscitation. Cochrane Database of Systematic Reviews 2004, Issue 3. Art. No.: CD004949. DOI: 10.1002/14651858.CD004949
    166. Latini G: Potential hazards of exposure to di-(2-ethylhexyl)-phthalate in babies. Biol Neonate. 2000; 78: 269
    167. Trevisanuto D, Micaglio M, Ferrarese P, Zanardo V: The laryngeal mask airway: potential applications in neonates. Arch Dis Child Fetal Neonatal Ed 2004; 89: F485-F489
    168. Berglund S, Norman M, Grunewald C, Pettersson H, Cnattingius S: Neonatal resuscitation after severe asphyxia - a critical evaluation of 177 Swedish cases. Acta Pædiatrica 2008; 97: 714-719
    169. O'Donnell CPF, Davis PG, Morley CJ. Positive end-expiratory pressure for resuscitation of newborn infants at birth. Cochrane Database of Systematic Reviews 2003, Issue 3. Art. No.: CD004341. DOI: 10.1002/14651858.CD004341.pub2
    170. Leone TA, Rich W, Finer NN: A Survey of Delivery Room Resuscitation Practices in the United States. Pediatrics 2006; 117: e164-e175
    171. Morley CJ, Davis PG: Advances in neonatal resuscitation: supporting transition. Arch Dis Child Fetal Neonatal Ed 2008; 93: F334-F336
    172. Martin RJ, Bookatz GB, Gelfand SL et al: Consequences of Neonatal Resuscitation with Supplemental Oxygen. Semin Perinatol 2008; 32: 355-366
    173. Farrer K: Resuscitation of the newborn. Curr Obstet & Gynaecol 2006; 16: 134-140
    174. de Almeida MFB, Guinsburg R, da Costa J, Anchieta LM, Freire LMS, Campos Jr L: Resuscitative procedures at birth in late preterm infants. J of Perinatol 2007; 27: 761-765;
    175. O'Donnell CPF, Davis PG, Morley CJ. Sustained inflations for neonatal resuscitation. Cochrane Database of Systematic Reviews 2004, Issue 4. Art. No.: CD004953. DOI: 10.1002/14651858.CD004953
    176. Osborn DA, Evans NJ. Early volume expansion versus inotrope for prevention of morbidity and mortality in very preterm infants. Cochrane Database of Systematic Reviews 2001, Issue 2. Art. No.: CD002056. DOI: 10.1002/14651858.CD002056
    177. Halliday HL, Sweet DG. Endotracheal intubation at birth for preventing morbidity and mortality in vigorous, meconium-stained infants born at term. Cochrane Database of Systematic Reviews 2001, Issue 1. Art. No.: CD000500. DOI: 10.1002/14651858.CD000500
    178. Joynt C, Bigam DL, Charrois G et al: Milrinone, dobutamine or epinephrine use in asphyxiated newborn pigs resuscitated with 100% oxygen. Intensive Care Med 2009; DOI 10.1007/s00134-010-1820-x
    179. McCall EM, Alderdice F, Halliday HL, Jenkins JG, Vohra S. Interventions to prevent hypothermia at birth in preterm and/or low birthweight infants. Cochrane Database of Systematic Reviews 2008, Issue 1. Art. No.: CD004210. DOI: 10.1002/14651858.CD004210.pub3
    180. Lane B, Finer N, Rich F: Duration of intubation attempts during neonatal resuscitation. J Pediatr 2004; 145: 67-70
    181. Aly H, Massaro AN, Patel K, El-Mohandes AAE: Is It Safer to Intubate Premature Infants in the Delivery Room? Pediatrics 2005; 115: 1660-1665
    182. Grein AJ, Weiner GM. Laryngeal mask airway versus bag-mask ventilation or endotracheal intubation for neonatal resuscitation. Cochrane Database of Systematic Reviews 2005, Issue 2. Art. No.: CD003314. DOI: 10.1002/14651858.CD003314.pub2
    183. Ross MG: Meconium Aspiration Syndrome - More Than Intrapartum Meconium. NEMJ 2005; 353:9
    184. van Ierland Z, de Boer M, de Beaufort AJ: Meconium-stained amniotic fluid: discharge vigorous newborns. Arch Dis Child Fetal Neonatal Ed 2010; 95: F69-F71
    185. Lai M, Inglis GDT, Hose K, Jardine LA,DaviesMW.Methods for securing endotracheal tubes in newborn infants. Cochrane Database of Systematic Reviews 2009, Issue 2. Art. No.: CD007805. DOI: 10.1002/14651858.CD007805
    186. Sandri F, Ancora G, Lanzoni A, Tagliabue P, Colnaghi M, Ventura ML et al: Prophylactic nasal continuous positive airways pressure in newborns of 28-31 weeks gestation: multicentre randomised controlled clinical trial. Arch Dis Child Fetal Neonatal Ed 2004; 89: 394-398
    187. Flenady V, Woodgate PG. Radiant warmers versus incubators for regulating body temperature in newborn infants. Cochrane Database of Systematic Reviews 2003, Issue 4. Art. No.: CD000435. DOI: 10.1002/14651858.CD000435
    188. Neal D, Stewart D, Grant CC: Nurse-led newborn resuscitation in an urban neonatal unit. Acta Pædiatrica 2008; 97:1620-1624
    189. Hussey SG, Ryan CA, Murphy BP: Comparison of three manual ventilation devices using an intubated mannequin. Arch Dis Child Fetal Neonatal Ed 2004; 89: F490-F493
    190. American Heart Association. Pediatric Basic and Advanced Life Support. Circulation 2005; 112: 73-90
    191. O'Donnell CPF, Gibson AT, Davis PG: Pinching, electrocution, ravens' beaks, and positive pressure ventilation: a brief history of neonatal resuscitation. Arch Dis Child Fetal Neonatal Ed 2006; 91: F369-F373
    192. Kapoor SH, Kapoor D: Neonatal resuscitation. Indian J Crit Care 2007; 11(2): 81-89
    193. Saugstad OD, Rootwelt T, Aalen O: Resuscitation of Asphyxiated Newborn Infants With Room Air or Oxygen: An International Controlled Trial: The Resair 2 Study. Pediatrics 1998; 102(1): e1
    194. Beveridge CJE, Wilkinson AR. Sodium bicarbonate infusion during resuscitation of infants at birth. Cochrane Database of Systematic Reviews 2006, Issue 1. Art. No.: CD004864. DOI: 10.1002/14651858.CD004864.pub2
    195. Karlsen KA: The STABLE program. Ed. a 5-a tradusã în limba românã. Editura Irecson 2007; 22-27
    196. Keenan WJ: Neonatal Resuscitation: What Role for Volume Expansion? Pediatrics 2005; 115(4): 1072-1073
    197. Saugstad OD, Ramji R, Vento M: Oxygen for Newborn Resuscitation: How Much Is Enough? Pediatrics 2006; 118(2): 789-792
    198. Vento M, Sastre J, Asensi MA, Vina J: Room-Air Resuscitation Causes Less Damage to Heart and Kidney than 100% Oxygen. Amer J Respir Crit Care Med 2005; 172:1393-1398
    199. Ringer, Wendy M. Simon, Gary M. Weiner, Myra Wyckoff and Jeanette Zaichkin George Little, Jane E. McGowan, Barbara Nightengale, Mildred M. Ramirez, Steven Fairchild, John Gallagher, Mary Fran Hazinski, Louis P. Halamek, Praveen Kumar, John Kattwinkel, Jeffrey M. Perlman, Khalid Aziz, Christopher Colby, Karen. Special Report_Neonatal Resuscitation: 2010 American Heart Association Guidelines for Cardiopulmonary Resuscitation and Emergency Cardiovascular Care. Pediatrics doi: 10.1542/peds.2010-2972E; published online Oct 18, 2010;

    11. Anexe
    11.1. Anexa 1. Lista participanţilor la Întâlnirile de Consens
    11.2. Anexa 2. Grade de recomandare şi nivele ale dovezilor
    11.3. Anexa 3. Factori de risc asociaţi naşterii
    11.4. Anexa 4. Tabel 1. Dispozitive de ventilaţie manualã
                   Tabel 2. Intubaţia endotrahealã
    11.5. Anexa 5. Tabel 1. Situaţii speciale în resuscitarea neonatalã
                   Tabel 2. Reanimarea şi îngrijirea prematurului
    11.6. Anexa 6. Îngrijirea postreanimare
    11.7. Anexa 7. Medicaţia utilizatã în reanimarea neonatalã
    11.8. Anexa 8. Echipamentul şi medicaţia necesare pentru reanimare
    11.9. Anexa 9. Cateterizarea venei ombilicale pentru reanimarea neonatalã
    11.10. Anexa 10. Minifarmacopee
    11.11. Anexa 11. Algoritm de reanimare neonatalã

    11.1. Anexa 1. Lista participanţilor la Întâlnirile de Consens
    Lista participanţilor la Întâlnirea de Consens de la Iaşi, 22 octombrie 2009
    Prof. Dr. Silvia Maria Stoicescu - IOMC Polizu, Bucureşti
    Prof. Dr. Maria Stamatin - Maternitatea Cuza Vodã Iaşi
    Prof. Dr. Gabriela Zaharie - Spitalul Clinic de Obstetricã-Ginecologie I, Cluj Napoca
    Prof. Dr. Constantin Ilie - Maternitatea Bega, Timişoara
    Conf. Dr. Manuela Cucerea - Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţã, Tg. Mureş

    Şef Lucr. Dr. Luminiţa Pãduraru - Maternitatea Cuza Vodã Iaşi
    As. Dr. Marta Simon - Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţã, Tg. Mureş
    Dr. Gabriela Olariu - Spitalul de Obstetricã-Ginecologie "D. Popescu", Timişoara
    Dr. Adrian Ioan Toma - Spitalul Clinic de Obstetricã-Ginecologie "Panait Sârbu", Bucureşti
    Dr. Adrian Crãciun - Maternitatea Cantacuzino, Bucureşti
    Dr. Doina Broscãuncianu - IMOC Polizu, Bucureşti
    Dr. Anca Bivoleanu - Maternitatea Cuza Vodã Iaşi
    Dr. Maria Alboi - Maternitatea Cuza Vodã Iaşi
    Dr. Andreea Avasiloaiei - Maternitatea Cuza Vodã Iaşi
    Dr. Monika Rusneak - Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţã, Tg. Mureş
    Dr. Mihaela Ţunescu - Spitalul de Obstetricã-Ginecologie "D. Popescu", Timişoara
    Dr. Daniela Icma - Spitalul de Obstetricã-Ginecologie "D. Popescu", Timişoara
    Dr. Eugen Mâţu - Spitalul Clinic de Obstetricã-Ginecologie "Panait Sârbu", Bucureşti
    Dr. Maria Livia Ognean - Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţã Sibiu

    Invitat
    Dr. Mihai Horga - UNFPA
    Nicu Fota - CRED

    Lista participanţilor la Întâlnirea de Consens de la Bucureşti, 5-6 martie 2010
    Prof. Dr. Silvia Stoicescu - IOMC Polizu, Bucureşti
    Prof. Dr. Ilie Constantin - Maternitatea Bega, Timişoara
    Conf. Dr. Manuela Cucerea - Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţã, Tg. Mureş
    Conf. Dr. Valeria Filip - Maternitatea Oradea

    Şef Lucr. Dr. Ligia Blaga - Spitalul Clinic Obstetricã-Ginecologie 2 Cluj Napoca
    Dr. Gabriela Olariu - Spitalul de Obstetricã-Ginecologie "D. Popescu", Timişoara
    Dr. Anca Bivoleanu - Maternitatea Cuza Vodã Iaşi
    Dr. Adrian Ioan Toma - Spitalul Clinic de Obstetricã-Ginecologie "Panait Sârbu", Bucureşti
    Dr. Monika Rusneac - Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţã, Tg. Mureş
    Dr. Marta Simon - Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţã, Tg. Mureş
    Dr. Carmen Voicilã - IOMC Polizu, Bucureşti
    Dr. Leonard Nãstase - IOMC Polizu, Bucureşti
    Dr. Maria Livia Ognean - Spital Clinic Judeţean de Urgenţã Sibiu
    Dr. Roxana Iliescu - Fundaţia Cred

    Invitaţi
    Nicu Fota - Fundaţia Cred
    Dr. Gabriela Cristişor, MS UMP APL2

    11.2. Anexa 2. Grade de recomandare şi nivele ale dovezilor

    Tabel 1. Clasificarea tãriei aplicate gradelor de recomandare


┌───────────┬──────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Standard │Standardele sunt norme care trebuie aplicate rigid şi trebuie ur- │
│ │mate în cvasitotalitatea cazurilor, excepţiile fiind rare şi greu │
│ │de justificat. │
├───────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Recomandare│Recomandãrile prezintã un grad scãzut de flexibilitate, nu au │
│ │forţa standardelor, iar atunci când nu sunt aplicate, acest lucru │
│ │trebuie justificat raţional, logic şi documentat. │
├───────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Opţiune │Opţiunile sunt neutre din punct de vedere a alegerii unei conduite│
│ │indicând faptul cã mai multe tipuri de intervenţii sunt posibile │
│ │şi cã diferiţi medici pot lua decizii diferite. │
│ │Ele pot contribui la procesul de instruire şi nu necesitã justifi-│
│ │care. │
└───────────┴──────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    Tabel 2. Clasificarea puterii ştiinţifice a gradelor de recomandare


┌───────────┬──────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Grad A │Necesitã cel puţin un studiu randomizat şi controlat ca parte a │
│ │unei liste de studii de calitate publicate pe tema acestei reco- │
│ │mandãri (nivele de dovezi Ia sau Ib). │
├───────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Grad B │Necesitã existenţa unor studii clinice bine controlate, dar nu │
│ │randomizate, publicate pe tema acestei recomandãri (nivele de │
│ │dovezi IIa, IIb sau III). │
├───────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Grad C │Necesitã dovezi obţinute din rapoarte sau opinii ale unor comitete│
│ │de experţi sau din experienţa clinicã a unor experţi recunoscuţi │
│ │ca autoritate în domeniu (nivele de dovezi IV). Indicã lipsa unor │
│ │studii clinice de bunã calitate aplicabile direct acestei reco- │
│ │mandãri. │
├───────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Grad E │Recomandãri de bunã practicã bazate pe experienţa clinicã a grupu-│
│ │lui tehnic de elaborare a acestui ghid. │
└───────────┴──────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    Tabel 3. Clasificarea nivelelor de dovezi


┌───────────┬──────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Nivel Ia │Dovezi obţinute din meta-analiza unor studii randomizate şi │
│ │controlate. │
├───────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Nivel Ib │Dovezi obţinute din cel puţin un studiu randomizat şi controlat, │
│ │bine conceput. │
├───────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Nivel IIa │Dovezi obţinute din cel puţin un studiu clinic controlat, fãrã │
│ │randomizare, bine conceput. │
├───────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Nivel IIb │Dovezi obţinute din cel puţin un studiu quasi-experimental bine │
│ │conceput, preferabil de la mai multe centre sau echipe de │
│ │cercetare. │
├───────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Nivel III │Dovezi obţinute de la studii descriptive, bine concepute. │
├───────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Nivel IV │Dovezi obţinute de la comitete de experţi sau experienţã clinicã a│
│ │unor experţi recunoscuţi ca autoritate în domeniu. │
└───────────┴──────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    11.3. Anexa 3. Factori de risc asociaţi naşterii [3,4,11]


┌──────────────────────────────────────────┬───────────────────────────────────┐
│ Factorii de risc antepartum │ Factorii de risc intrapartum │
├──────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────┤
│Materni │● Prezentaţie pelvianã sau altã │
│● Diabetul matern │ prezentaţie anormalã a │
│● Hipertensiunea indusã de sarcinã │ nou-nãscutului │
│● Hipertensiunea arterialã cronicã │● Naşterea prematurã (< 36 │
│● Sângerare în trimestrul 2 sau 3 │ sãptãmâni) │
│● Infecţie maternã │ │
│● Boli materne cardiace, renale, pulmonare│● Travaliu prelungit (> 24 ore) │
│ tiroidiene sau neurologice │● Prelungirea stadiului 2 al │
│● Ruptura prematurã de membrane │ travaliului (> 2 ore) │
│● Medicaţie a mamei de exemplu: magneziu, │● Bradicardie fetalã persistentã │
│ betablocante, rezerpina, carbonat de │● Ritm anormal al bãtãilor cordului│
│ litiu │ fetal │
│● Toxicomania maternã, etilism cronic │● pH scalp fetal ≤ 7,2 │
│● Sarcina neurmãritã │● Lichid amniotic meconial │
│● Vârsta mamei sub 16 sau peste 35 ani │● Prolabare de cordon │
│Fetali │● Decolare de placentã │
│● Hidrops fetal │● Sângerare intrapartum │
│● Sarcinã depãşitã (≥ 42 sãptãmâni) │ semnificativã │
│● Sarcinã multiplã │● Operaţie cezarianã de urgenţã │
│● Discrepanţa dintre VG şi greutatea │● Aplicaţie de forceps sau │
│ estimatã la fãt │ vid-extractor │
│ (greutate estimatã < 2000 g) │● Naşterea precipitatã │
│● Malformaţii sau anomalii fetale │● Corioamniotita │
│● Anemie fetalã sau izoimunizare │● Ruptura prematurã de membrane │
│● Moarte fetalã sau neonatalã în │ (> 18 ore înainte de naştere) │
│ antecedente │● Fãt macrosom │
│● Polihidramnios │● Anestezie generalã │
│● Oligohidramnios │● Tetanie uterinã │
│● Activitate fetalã diminuatã │● Narcotice administrate mamei cu │
│ │ mai puţin de 4 ore înainte de │
│ │ naştere │
│ │● Placenta praevia │
└──────────────────────────────────────────┴───────────────────────────────────┘


    11.4. Anexa 4

    Tabel 1. Dispozitive de ventilaţie manualã (adaptat dupã Kattwinkel J, Short J, Boyle D, Engle W: Textbook of neonatal resuscitation 2006 [11])



┌───────────────────┬────────────────────────┬──────────────────────┬───────────────────┐
│ Caracteristica │Balonul autogonflabil │Balonul destins de │Resuscitatorul cu │
│ │ │flux (de anestezie) │piesã în T │
├───────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────┼───────────────────┤
│Modalitate de │- mascã facialã │- mascã facialã │- mascã facialã │
│conectare la cãile │- direct la sondã │- direct la sondã │- direct la sondã │
│aeriene neonatale │ endotrahealã │ endotrahealã │ endotrahealã │
├───────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────┼───────────────────┤
│Dependenţa de o │NU │DA │DA │
│sursã de gaz pentru│ │ │ │
│a funcţiona │ │ │ │
├───────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────┼───────────────────┤
│Concentraţia de │● numai cu rezervor │● da │● da │
│oxigen │● numai cu blender │● numai cu blender │● numai cu blender │
│● FiO(2) de 90- │ şi rezervor │ │ │
│100% │● aproximativ 40% oxigen│ │ │
│● variabilã │furnizat fãrã rezervor │ │ │
│ │ataşat │ │ │
├───────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────┼───────────────────┤
│Posibilitatea │NU │DA │DA │
│administrãrii │ │ │ │
│oxigenului în flux │ │ │ │
│liber │ │ │ │
├───────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────┼───────────────────┤
│Presiunea │Presiunea de compresie a│Presiunea de compresie│Presiunea inspira- │
│inspiratorie │balonului, opţional │a balonului mãsuratã │torie maximã deter-│
│maximã │mãsuratã cu manometrul │cu manometrul │minatã prin parame-│
│ │ │ │trii ajustabili │
│ │ │ │mecanic │
├───────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────┼───────────────────┤
│Presiunea de la │Nu existã control direct│Ajustarea valvei de │Controlul presiunii│
│sfârşitul │(decât dacã existã valvã│control a fluxului │de la sfârşitul │
│expirului (PEEP) │de PEEP ataşatã) │ │expirului │
├───────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────┼───────────────────┤
│Aprecierea │DA │DA │NU │
│complianţei │ │ │ │
│pulmonare │ │ │ │
├───────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────┼───────────────────┤
│Posibilitatea │Imediat, dupã necesitãţi│Imediat, dupã necesi- │- necesitã fixarea │
│modificãrii │(aprecierea de cãtre │tãţi (aprecierea │PIP şi PEEP înainte│
│presiunilor în │reanimator a complianţei│complianţei pulmonare)│de RN │
│timpul RN │pulmonare) │ │- mai dificilã în │
│ │ │ │timpul RN │
├───────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────┼───────────────────┤
│Timpul inspirator │Durata compresiei │Durata compresiei │Durata: cât este │
│ │ │ │acoperitã valva de │
│ │ │ │PEEP │
├───────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────┼───────────────────┤
│Posibilitatea │NU │DA │DA │
│administrãrii CPAP │ │ │ │
├───────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────┼───────────────────┤
│Caracteristici de │● valvã de supra-presi- │● manometru │● valvã de elibe- │
│siguranţã │une │ │rare a presiunii │
│ │● opţional manometru │ │maxime │
│ │ │ │● manometru │
└───────────────────┴────────────────────────┴──────────────────────┴───────────────────┘


    Tabel 2. Intubaţia endotrahealã [3,6,7,11]



┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ 1. Indicaţii │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│1.1. Absolute │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│- prezenţa lichidului amniotic meconial la nou-nãscutul cu depresie respiratorie, hipoton│
│ sau cu FC scazutã │
│- hernie diafragmaticã diagnosticatã antenatal sau suspicionatã clinic │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│1.2 Relative/recomandate │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│- prematuritate extremã │
│- ventilaţia corectã cu presiune pozitivã pe mascã şi balon: │
│ ● este necesarã mai mult de câteva minute │
│ ● nu are drept rezultat îmbunãtãţirea stãrii clinice │
│ ● nu determinã o expansiune toracicã adecvatã │
│- este nevoie de MCE │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 2. Alegerea sondei cu diametru adecvat │
├────────────────────────────┬────────────────────────────┬───────────────────────────────┤
│ Mãrimea sondei (mm) │ Greutatea la naştere │ Vârsta gestaţionalã │
│ (diametrul intern) │ (grame) │ (sãptãmâni) │
├────────────────────────────┼────────────────────────────┼───────────────────────────────┤
│ 2,5 │ sub 1000 │ sub 28 │
├────────────────────────────┼────────────────────────────┼───────────────────────────────┤
│ 3,0 │ 1000-2000 │ 28-34 │
├────────────────────────────┼────────────────────────────┼───────────────────────────────┤
│ 3,5 │ 2000-3000 │ 34-38 │
├────────────────────────────┼────────────────────────────┼───────────────────────────────┤
│ 3,5-4,0 │ peste 3000 │ peste 38 │
├────────────────────────────┴────────────────────────────┴───────────────────────────────┤
│ 3. Alegerea lamei adecvate de laringoscop │
├─────────────────────────────┬───────────────────────────────────────────────────────────┤
│Greutate la naştere │ Mãrimea lamei Miller (dreaptã) │
├─────────────────────────────┤ 00 │
│Prematuri (< 1500 g) │ 0 │
├─────────────────────────────┤ 1 │
│Prematuri cu GN > 1500g │ │
├─────────────────────────────┤ │
│Nou nãscut la termen (GN │ │
│> 2500 g) │ │
├─────────────────────────────┴───────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 4. Profunzimea introducerii sondei │
├────────────────────────────┬────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Reguli orientative: │ - reperul la buza superioarã = GN (kg) + 6 │
│ ├────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ │ - introducerea sondei de intubaţie cu maxim 1-2 cm sub │
│ │ corzile vocale │
├────────────────────────────┼────────────────────────────┬───────────────────────────────┤
│ Vârsta gestaţionalã │ Greutatea │Adâncimea sondei de la buza │
│ (sãptãmâni) │ (grame) │superioarã a nou-nãscutului │
│ │ │ (cm) │
├────────────────────────────┼────────────────────────────┼───────────────────────────────┤
│ sub 28 │ sub 1000 │ 6 (GN < 750 g) - 7 │
├────────────────────────────┼────────────────────────────┼───────────────────────────────┤
│ 28-34 │ 1000-2000 │ 7-8 │
├────────────────────────────┼────────────────────────────┼───────────────────────────────┤
│ 34-38 │ 2000-3000 │ 8-9 │
├────────────────────────────┼────────────────────────────┼───────────────────────────────┤
│ peste 38 │ peste 3000 │ 9-10 │
├────────────────────────────┴────────────────────────────┴───────────────────────────────┤
│ 5. Semne ale intubaţiei în trahee │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│● îmbunãtaţirea FC şi a coloraţiei │
│● zgomote respiratorii în ambele câmpuri pulmonare, dar slabe sau absente în epigastru │
│● lipsa distensiei gastrice odatã cu ventilaţia │
│● condensare de vapori în interiorul sondei în timpul expirului │
│● o ridicare a toracelui la fiecare respiraţie │
│● detectorul colorimetric de CO(2) indicã prezenţa de CO(2) (coloraţie galbenã) │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 6. Semnele prezenţei sondei de intubaţie în esofag │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│● rãspuns prost la intubaţie (cianozã, bradicardie, etc) │
│● detectorul de CO(2) nu indicã prezenţa CO(2) │
│● nu se aud zgomote respiratorii │
│● se aude intrarea aerului în stomac │
│● poate fi vãzutã distensia gastricã │
│● nu se vede condens în sondã │
│● mişcãri respiratorii slabe │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 7. Complicaţii ale intubaţiei endotraheale │
├────────────────────────────┬────────────────────────────┬───────────────────────────────┤
│Complicaţie │Cauze posibile │Acţiuni preventive /corectoare │
├────────────────────────────┼────────────────────────────┼───────────────────────────────┤
│Hipoxia │Intubaţia dureazã prea mult │- oxigenaţi cu mascã şi balon │
│ │ │în prealabil │
│ │ │- administraţi oxigen în flux │
│ │ │liber în timpul procedurii │
│ │ │- opriţi tentativa de intubaţie│
│ │ │dupã 20 secunde │
│ │Plasare incorectã a sondei │Repoziţionaţi sonda │
├────────────────────────────┼────────────────────────────┼───────────────────────────────┤
│Bradicardie/apnee │Hipoxie │Oxigenaţi cu mascã şi balon în │
│ │ │prealabil │
│ │Rãspuns vagal determinat de │- administraţi oxigen în flux │
│ │laringoscop sau de sonda de │ liber în timpul intubaţiei │
│ │aspiraţie │- oxigenaţi dupã intubaţie cu │
│ │ │balon şi sondã de intubaţie │
├────────────────────────────┼────────────────────────────┼───────────────────────────────┤
│Pneumotorax │Hiperventilaţia unui plãmân │Plasaţi sonda correct │
│ │datoritã plasãrii sondei în │ │
│ │bronhia principalã dreaptã │ │
│ │Presiune excesivã de │Folosiţi presiune adecvatã de │
│ │ventilaţie │ventilaţie │
├────────────────────────────┼────────────────────────────┼───────────────────────────────┤
│Contuzii sau leziuni ale │Manevrare brutalã a │Sunt necesare îndemânare/ │
│limbii, gingiilor, cãilor │laringoscopului sau a sondei│abilitãţi practice suplimentare│
│aeriene │Basculare a laringoscopului │ │
│ │în loc de ridicare │ │
│ │Lama laringoscopului prea │Alegeţi echipamentul adecvat │
│ │scurtã sau prea lungã │ │
├────────────────────────────┼────────────────────────────┼───────────────────────────────┤
│Perforaţia traheei sau a │Introducere prea viguroasã a│Manevraţi cu blândeţe │
│esofagului │sondei de intubaţie │ │
│ │Mandrenul depãşeşte vârful │ │
│ │sondei │Plasaţi corect mandrenul │
├────────────────────────────┼────────────────────────────┼───────────────────────────────┤
│Sondã endotrahealã │Pensarea sondei sau │- încercaţi sã aspiraţi sonda │
│obstruatã │obstrucţie cu secreţii │cu un cateter de aspiraţie │
│ │ │- dacã nu reuşiţi, luaţi în │
│ │ │considerare înlocuirea sondei │
├────────────────────────────┼────────────────────────────┼───────────────────────────────┤
│Infecţia │Introducerea de microorga- │Fiţi atenţi la pãstrarea unei │
│ │nisme prin intermediul mâi- │tehnici sterile/curate │
│ │nilor sau al echipamentelor │ │
└────────────────────────────┴────────────────────────────┴───────────────────────────────┘


   11.5. Anexa 5.
    Tabel 1. Situaţii speciale în resuscitarea neonatalã (adaptat dupã Kattwinkel J, Short J, Boyle D, Engle W: Textbook of neonatal resuscitation [11])


┌───────────────────────┬────────────────────────────┬─────────────────────────┐
│Complicaţie │Semne clinice/paraclinice │Tratament suportiv │
├───────────────────────┴────────────────────────────┴─────────────────────────┤
│1. Ventilaţia cu presiune pozitivã nu determinã o ventilare adecvatã pulmonarã│
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│1.1. Blocarea mecanicã a cãilor aeriene │
├───────────────────────┬────────────────────────────┬─────────────────────────┤
│Blocarea prin │lipsa permeabilitãţii adec- │- aspirarea cãii aeriene │
│meconiu sau mucus │vate a cãilor respiratorii │în profunzime la nivelul │
│ │dupã aspirarea iniţialã a │gurii şi nasului cu │
│ │meconiului, poziţionarea ca-│sonda de aspiraţie │
│ │pului şi aspirarea secreţi- │mare (10 Fr sau 12 Fr) │
│ │ilor din gurã │- aspirarea traheei cu │
│ │ │sonda de aspiraţie sub │
│ │ │laringoscopie directã │
├───────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────────────────┤
│Atrezie coanalã │detresã respiratorie severã │- plasarea unei pipe │
│ │imediat dupã naştere, oxige-│Guedel în cavitatea buca-│
│ │nare adecvatã când plânge │lã │
│ │viguros │- introducerea prin cavi-│
│ │ │tatea bucalã a unei sonde│
│ │ │de intubaţie în farigele │
│ │ │posterior (nu în trahee) │
├───────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────────────────┤
│Sindromul Pierre- │microretrognaţie, detresã │- poziţionarea nou-nãscu-│
│Robin │respiratorie severã, imediat│tului în decubit ventral │
│ │dupã naştere │- plasarea prin nas a │
│ │ │unei sonde de intubaţie │
│ │ │cu diametru de 2,5 mm sau│
│ │ │sonda de 12 F în faringe-│
│ │ │le posterior │
│ │ │- intubaţie endotrahealã │
│ │ │(dificil de realizat în │
│ │ │aceastã situaţie) │
│ │ │- aplicarea mãştii larin-│
│ │ │giene │
├───────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────────────────┤
│Malformatii rare │- diafragme laringiene │- intubaţia endotrahealã │
│ │- higromul chistic │- traheostomie de urgenţã│
│ │- guşa congenitalã │ │
├───────────────────────┴────────────────────────────┴─────────────────────────┤
│1.2. Funcţie pulmonarã afectatã │
├───────────────────────┬────────────────────────────┬─────────────────────────┤
│Pneumotorax │- detresã respiratorie, cia-│- plasarea unui ac sau │
│ │nozã, bradicardie, minut vo-│tub de aspiraţie în spa- │
│ │lum diminuat la nivelul he- │ţiul pleural │
│ │mitoracelui cu pneumotorax, │- pneumotoraxul mic (fãrã│
│ │asimetria hemitoracelor │afectare respiratorie sau│
│ │- transiluminare crescutã în│hemodinamicã semnifica- │
│ │hemitoracele cu pneumotorax │tivã) se resoarbe de │
│ │- radiografia clarificã di- │obicei spontan │
│ │agnosticul (definitiv) │ │
├───────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────────────────┤
│Revãrsate pleurale │- semne clinice la fel ca în│- plasarea unui ac sau │
│ │cazul pneumotoraxului │tub de aspiraţie în spa- │
│ │- în unele cazuri se asoci- │ţiul pleural │
│ │azã şi edemul generalizat │ │
│ │(hidrops fetalis) │ │
│ │- radiografia clarificã │ │
│ │diagnosticul (definitiv) │ │
├───────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────────────────┤
│Hernia diafragmaticã │- detresã respiratorie per- │- reanimarea cu balon se │
│ │sistentã │opreşte în momentul sus- │
│ │- abdomen escavat zgomote │piciunii de hernie dia- │
│ │respiratorii diminuate de │fragmaticã (nu este │
│ │partea cu hernia (mai frec- │permisã (trebuie) venti- │
│ │vent pe stânga) │larea (reanimare) mult │
│ │- zgomotele cardiace depla- │timp cu mascã şi balon) │
│ │sate de partea opusã herniei│- intubaţie endotrahealã │
│ │(mai frecvent spre dreapta) │imediatã │
│ │ │- sonda orogastricã │
│ │ │pentru evacuarea conţi- │
│ │ │nutului gastric │
├───────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────────────────┤
│Hipoplazia │- oligohidramnios │- intubaţie şi ventilaţie│
│pulmonarã │- necesitatea ventilãrii cu │asistatã │
│ │presiuni mari │ │
│ │- cazurile severe sunt in- │ │
│ │compatibile cu viaţa │ │
├───────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────────────────┤
│Pneumonia │- infecţii extrem de grave │- intubaţie endotrahealã │
│congenitalã │(ex. Septicemii cu Strepto- │- ventilaţie asistatã │
│ │coc de grup B) sau aspiraţia│ │
│ │de lichid amniotic, mai ales│ │
│ │dacã este contaminat cu me- │ │
│ │coniu, pot determina insufi-│ │
│ │cienţa respiratorie de la │ │
│ │naştere │ │
├───────────────────────┴────────────────────────────┴─────────────────────────┤
│2. Cianozã sau bradicardie persistentã în pofida ventilãrii adecvate │
├───────────────────────┬────────────────────────────┬─────────────────────────┤
│Boalã congenitalã │- persistenţa bardicardiei │- consult cardiologie │
│de cord │sau cianozei generalizate în│pediatricã │
│ │pofida unei bune ventilãri │- prostaglandina E în │
│ │- radiografie cardiopulmona-│urgenţã, dupã efectuarea │
│ │rã │diagnosticului diferen- │
│ │- electrocardiograma │ţial cu afecţiuni │
│ │- ecografie cardiacã │pulmonare, cerebrale, │
│ │ │infecţioase, metabolice │
├───────────────────────┴────────────────────────────┴─────────────────────────┤
│3. Lipsa apariţiei respiraţiei spontane dupã îmbunãtãţirea FC şi coloraţiei │
├───────────────────────┬────────────────────────────┬─────────────────────────┤
│Leziuni cerebrale │- hipotonie marcatã │- VPP cu FiO(2) 100% │
│(HIE) │- lipsa respiraţiilor spon- │- intubaţie endotrahealã │
│ │tane / gaspuri │dacã nu s-a efectuat pânã│
│ │- hipotermie │în acest moment │
│ │- istoric de suferinţã │- monitorizare în secţia │
│ │antepartum (circularã de │de terapie intensivã │
│ │cordon stransã, bradicardie │neonatalã │
│ │fetalã, lichid amniotic │ │
│ │meconial, metroragii │ │
│ │importante) │ │
│ │- pH < 7 şi deficitul de │ │
│ │baze < -10 mEq în sângele │ │
│ │recoltat din cordonul │ │
│ │ombilical sau de la nou │ │
│ │nãscut în primele 30 de │ │
│ │minute de viaţã │ │
├───────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────────────────┤
│Acidozã severã │- istoric de suferinţã │- VPP │
│ │antepartum │- intubaţie endotrahealã │
│ │- reanimare postanatalã │dacã nu s-a efectuat pâna│
│ │prelungitã │în acest moment │
│ │ │- monitorizare în secţia │
│ │ │de TINN bicarbonat de │
│ │ │sodiu 4,2 % i.v. │
│ │ │lent: 2 mEq/kg │
├───────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────────────────┤
│Boalã congenitalã │- hipotonie marcatã │- VPP │
│neuromuscularã │- antecedente heredocolate- │- intubaţie endotrahealã │
│ │rale de boli neuromusculare │dacã nu s-a efectuat pânã│
│ │ │în acest moment │
│ │ │- monitorizare în secţia │
│ │ │de TINN │
├───────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────────────────┤
│Sedare datoratã │- depresie respiratorie │- continuarea VPP │
│medicaţiei materne │severã dupã ce VPP a deter- │- administrare i.v. sau │
│(narcotice) │minat apariţia FC şi colora-│i.m. de naloxonã │
│ │ţiei normale │0,1 mg/kg/dozã │
│ │- istoric de administrare a │(soluţie recomandatã de │
│ │narcoticelor la mamã în ul- │1mg/ml) │
│ │timele 4 ore │- monitorizarea respira- │
│ │ │ţiei │
│ │ │- repetarea dozei de │
│ │ │naloxona în cazul rea- │
│ │ │pariţiei depresiei res- │
│ │ │piratorii │
├───────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────────────────┤
│Sedare datoratã │- depresie respiratorie se- │- nu rãspund la naloxonã │
│medicaţiei materne │verã dupã ce VPP a determi- │- continuarea VPP │
│(nenarcotice) │nat apariţia FC şi colora- │- monitorizare │
│ │ţiei normale │ │
│ │- istoric de administrare la│ │
│ │mamã de sulfat de magneziu │ │
│ │sau analgezice nenarcotice │ │
│ │sau anestezice pentru │ │
│ │anestezia generalã │ │
└───────────────────────┴────────────────────────────┴─────────────────────────┘



    Tabel 2. Reanimarea şi îngrijirea prematurului (adaptat dupã Kattwinkel J, Short J, Boyle D, Engle W: Textbook of neonatal resuscitation [11])


┌───────────────────────┬────────────────────────────┬─────────────────────────┐
│Caracteristici ale nou-│Efect nedorit │Prevenire/tratament │
│nãscutului prematur │ │ │
├───────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────────────────┤
│Tegumente subţiri, su- │favorizeazã pierderile de │- încãlzire cu radiant │
│prafaţã corporalã mare │cãldurã │termic │
│raportat la greutatea │ │- ştergerea/uscarea │
│corpului, depozite de │ │(blândã) a tegumentelor │
│grãsimi scãzute │ │- împachetarea corpului │
│ │ │(exceptând capul) în fo- │
│ │ │lie de plastic │
│ │ │- acoperirea capului cu │
│ │ │o cãciuliţã │
├───────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────────────────┤
│Ţesuturile imature şi │pot fi mai uşor lezate de │- administrarea oxigenu- │
│deficitul de antioxi- │administrare excesivã de │lui cu blender de FiO(2) │
│danţi │oxigen │şi monitorizare cu │
│ │ │pulsoximetru │
├───────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────────────────┤
│Masã muscularã redusã │respiraţie mai dificilã │asistarea ventilaţiei │
│ │ │utilizând (reanimare cu) │
│ │ │resuscitatorul cu piesa │
│ │ │în T, CPAP, intubaţia şi │
│ │ │ventilaţia mecanicã │
├───────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────────────────┤
│Activitatea centrului │apnee, gaspuri, respiraţie │asistarea ventilaţiei: │
│respirator poate fi │neregulatã, ineficientã │reanimare cu resuscitator│
│scãzutã datoritã imatu-│ │cu piesa în T, CPAP, │
│ritãţii sistemului │ │intubaţie şi ventilaţie │
│nervos │ │mecanicã ca mai sus │
├───────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────────────────┤
│Plãmânii pot fi imaturi│ventilaţia dificilã şi │- primele inflaţii admi- │
│şi deficitari în sur- │plãmânii mai uşor de lezat │nistrate cu PIP maxim de │
│factant │prin ventilaţia cu presiune │20-25 cmH(2)O │
│ │pozitivã │- intubaţie la sala de │
│ │ │naşteri şi administrare │
│ │ │de surfactant pe sonda │
│ │ │endotrahealã la prema- │
│ │ │turii cu VG < 32 │
│ │ │sãptãmâni │
├───────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────────────────┤
│Sistem imunitar imatur │risc crescut sã se nascã │- administrare empiricã/ │
│ │cu infecţie şi sã dezvolte │ţintitã de antibiotice │
│ │o infecţie dupã naştere │- administrare de imu- │
│ │ │noglobuline │
├───────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────────────────┤
│Capilarele fragile de │se pot rupe │- manevrare blândã în │
│la nivelul creierului │ │timpul RN │
│în curs de dezvoltare │ │- terapia durerii │
│ │ │- atenţie la cantitatea │
│ │ │(10-20 ml/kg) şi viteza │
│ │ │(5-10 minute) adminis- │
│ │ │trãrii bolusurilor intra-│
│ │ │venoase de volumexpanderi│
│ │ │- utilizarea modalitãţi- │
│ │ │lor sincronizate de ven- │
│ │ │tilaţie mecanicã │
├───────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────────────────┤
│Volumul mic de sânge │susceptibilitate la efectele│- refacerea promptã a │
│(volum circulator mic) │pierderii de sânge │volumului sangvin │
└───────────────────────┴────────────────────────────┴─────────────────────────┘


    11.6. Anexa 6. Îngrijirea postreanimare [5,6,11]



┌───────────────┬─────────────────────────┬──────────────────────┬────────────────────────┐
│Complicaţie │ Cauze │ Semne clinice │ Recomadãri │
│ │ │ / examinãri de │ │
│ │ │ laborator │ │
├───────────────┼─────────────────────────┼──────────────────────┼────────────────────────┤
│Hipertensiunea │- hipoxia severã şi │cianoza generalizatã │- monitorizare cu │
│pulmonarã │prelungitã perinatalã │persistentã dupã RN │pulsoximetru şi/sau │
│ │determinã persistenţa │ │analiza gazelor │
│ │vasoconstricţiei │ │sangvine │
│ │pulmonare dupã naştere │ │- oxigenoterapie │
│ │hipertensiunea pulmo- │ │- transfer în unitate │
│ │narã secundarã │ │de nivel III │
│ │- pneumonia congenitalã │ │- administrare de oxid │
│ │- hernia diafragmaticã │ │nitric inhalator │
├───────────────┼─────────────────────────┼──────────────────────┼────────────────────────┤
│Pneumonia şi │- SAM │- persistã detresa │Antibioterapie │
│alte complica- │- infecţie congenitalã │respiratorie dupã │ │
│ţii pulmonare │- manevre nesterile de │reanimare │ │
│ │reanimare │- nevoie crescutã de │ │
│ │ │oxigen │ │
├───────────────┼─────────────────────────┼──────────────────────┼────────────────────────┤
│Hipotensiunea │- hipoxemia perinatalã │- Tensiune arterialã │- monitorizare TA, FC │
│ │severã şi/sau prelungitã │(TA) medie < 30 mmHg │pânã când TA şi perfuzia│
│ │afecteazã miocardul şi │la prematuri cu │perifericã se normali- │
│ │tonusul vascular │VG < 30 sãptãmâni │zeazã │
│ │- sepsisul │- TA medie mai micã │- asigurarea unei venti-│
│ │- anemia acutã │decât valoarea │lãri şi oxigenãri │
│ │- prematuritatea │corespunzãtoare vârs- │adecvate │
│ │ │tei de gestaţie la │- administrare de volum │
│ │ │nou nãscuţii cu │expanderi │
│ │ │VG > 30 de sãptãmâni │- corectarea acidozei │
│ │ │ │metabolice │
│ │ │ │- administrarea unui │
│ │ │ │agent inotrop pozitiv │
│ │ │ │(ex. dopamina) dacã │
│ │ │ │manevrele anterioare │
│ │ │ │nu duc la normalizarea │
│ │ │ │TA │
├───────────────┼─────────────────────────┼──────────────────────┼────────────────────────┤
│Echilibrul hi- │Hipoxia perinatalã │- tulburãri electroli-│- monitorizarea (în │
│dric │determinã: │tice cu aritmii cardi-│primele zile de viaţã) │
│ │- disfuncţie renalã │ace secundare │a aportului, diurezei, │
│ │tranzitorie (necrozã │- retenţie de fluide │greutãţii, electroliţi- │
│ │tubularã acutã) │ │lor serici │
│ │- afectare cerebralã │ │- examenul urinii │
│ │cu secreţie inadecvatã │ │(pentru proteinurie, │
│ │de hormon antidiuretic │ │hematurie) │
│ │(SIADH) │ │- restricţie lichidianã │
│ │ │ │- administrare de │
│ │ │ │calciu în primele zile │
├───────────────┼─────────────────────────┼──────────────────────┼────────────────────────┤
│Convulsii şi │- encefalopatie hipoxi- │- convulsii la câteva │- monitorizare în secţia│
│apnee │cischemicã │ore dupã naştere │de TINN │
│ │- cauze metabolice │- hipoglicemie │- administrare de │
│ │- dezechilibru │- hiponatremie │glucozã sau electroliţi │
│ │electrolitic │ │intravenos │
│ │ │ │- tratament anticonvul- │
│ │ │ │sivant │
├───────────────┼─────────────────────────┼──────────────────────┼────────────────────────┤
│Hipoglicemia │Hipoxemia perinatalã │- glicemie < 45 mg/dl │- bolus de glucozã 10 │
│ │determinã un consum │- apnee, hipotonie │% 2-4 ml/kg(/dozã) │
│ │crescut de glucozã │tremurãturi, iritabi- │- infuzie continuã cu │
│ │ │liate, tahipnee, │glucozã │
│ │ │convulsii │- monitorizarea glice- │
│ │ │ │miei pânã la obţinerea │
│ │ │ │unor valori normale │
├───────────────┼─────────────────────────┼──────────────────────┼────────────────────────┤
│Probleme de │- tractul gastrointesti- │- ileus, hemoragia │- postreanimare │
│alimentaţie │nal este extrem de sus- │digestivã şi enteroco-│neonatalã se preferã │
│enteralã │ceptibil la agresiunea │litã ulceronecroticã │întreruperea aportului │
│ │hipoxic ischemicã │- tulburãri de supt şi│alimentar enteral │
│ │- afectarea neurologicã │deglutiţie │(pentru un timp) │
│ │produce diverse dificul- │- incoordonare orofa- │- fluide şi alimentaţia │
│ │taţi de alimentaţie │ringianã │parenteralã │
├───────────────┼─────────────────────────┼──────────────────────┼────────────────────────┤
│Echilibrul │- hipotermie: │ │Temperatura corporalã │
│termic │- mai ales la prematuri │ │a nou-nãscutului trebuie│
│ │- asfixie perinatalã │ │menţinutã între 36,5 şi │
│ │- hipertermie: │ │37,5°C │
│ │- nou-nãscuti proveniţi │ │ │
│ │din mame cu corioamnio- │ │ │
│ │titã │ │ │
│ │- supraîncãlzire în │ │ │
│ │timpul şi dupã │ │ │
│ │reanimare │ │ │
└───────────────┴─────────────────────────┴──────────────────────┴────────────────────────┘


    11.7. Anexa 7. Medicaţia utilizatã în reanimarea neonatalã [3,7,11,155]



┌───────────┬─────────────┬────────────────────┬─────────────────────┬────────────────────┐
│Medicament │ Indicaţii │ Doze │ Efect │ Specificãri │
├───────────┼─────────────┼────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────┤
│Adrenalina │FC < 60 │- soluţie 1/10.000 │- creşte perfuzia în │Se evitã utilizarea │
│ │bãtãi/minut, │- doza de 0,1-0,3 │timpul MCE, prin │adrenalinei în doze │
│ │dupã 30 │ml/kg │vasoconstricţie, │mari la prematur, │
│ │secunde de │(0,01-0,03 │(efect alfa │datoritã potenţia- │
│ │MCE şi VPP │mg/kg/dozã) se │adrenergic) │lului de hiperten- │
│ │ │administreazã │- îmbunãtãţeşte │siune şi de creş- │
│ │ │intravenos pe vena │contractilitatea │tere a fluxului │
│ │ │ombilicala sau pe o │cardiacã │sangvin cerebral, │
│ │ │venã perifericã │- creşte FC (efect │care pot conduce la │
│ │ │- 0,3-1 ml/kg │beta adrenergic) │sângerãri în matri- │
│ │ │endotraheal, rapid │ │cea germinativã │
├───────────┼─────────────┼────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────┤
│NaHCO(3) │- acidozã │- sol. 4,2% (0,5 │- tampon al aciditã- │Bicarbonatul de │
│ │metabolicã │mEq/ml) în doza de │ţii │sodiu - │
│ │severã dove- │1-2 mEq/kgc, lent, │- se descompune la │- este foarte caus- │
│ │ditã la nou- │în peste 2 minute │CO(2) şi apã │tic şi nu trebuie │
│ │nãscutul care│(1 mEq/kg/min) │ │administrat nicio- │
│ │este ventilat│intravenos (pe │ │datã pe sondã │
│ │adecvat │vena ombilicalã) │ │endotrahealã │
│ │ │ │ │- în cazul unei ven-│
│ │ │ │ │tilaţii ineficiente │
│ │ │ │ │duce la agravarea │
│ │ │ │ │hipercarbiei │
├───────────┼─────────────┼────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────┤
│Volum │- evidenţa │Masa eritrocitarã │Reface volemia şi │Administrarea rapidã│
│expanderi │clinicã de │OI Rh negativ 10 │hematocritul │la prematuri poate │
│ │sângerare │ml/kg administrat în│ │produce hemoragie în│
│ │ │5-10 minute │ │matricea germinalã │
│ ├─────────────┼────────────────────┼─────────────────────┤datoritã fragilitã- │
│ │- lipsa │Ser fiziologic sau │Refacerea │ţii capilarelor din │
│ │rãspunsului │soluţia Ringer 10 │volumului │aceastã zonã │
│ │la reanimare │ml/kg administratã │circulant │ │
│ │- hipotensi- │pe cale i.v. în 5-10│ │ │
│ │une │minute │ │ │
├───────────┼─────────────┼────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────┤
│Naloxona │- depresie │- soluţie 1 mg/ml │Antagonist │Trebuie evitatã la │
│ │respiratorie │- doza de 0,1 │narcotic │nou-nãscuţii din │
│ │severã dupã │mg/kgc, rapid i.v. │ │mame dependente de │
│ │administrarea│sau i.m. │ │opioide │
│ │de sedative │ │ │ │
│ │mamei, cu 4 │ │ │ │
│ │ore anterior │ │ │ │
│ │expulziei │ │ │ │
├───────────┼─────────────┼────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────┤
│Calciu │- hipocalce- │- sol. 10%, dozã de │- normalizarea │Administarea rapidã │
│gluconic │mie │100-200 mg/kg (1-2 │calcemiei │poate provoca arit- │
│10% │ │ml/kg) i.v., în │ │mii cardiace │
│ │ │bolus de 10-30 │ │ │
│ │ │minute │ │ │
├───────────┼─────────────┼────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────┤
│Glucoza │- hipoglice- │- sol 10%, dozã de │- menţinerea │ │
│10% │mie │200-400 mg/kg (2-4 │glicemiei între 50- │ │
│ │ │ml/kg) i.v. cu ritm │110 mg/dl │ │
│ │ │de 1 ml/minut │ │ │
└───────────┴─────────────┴────────────────────┴─────────────────────┴────────────────────┘


    11.8. Anexa 8. Echipamentul şi medicaţia necesare pentru reanimare [5,7,11]


┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Echipament pentru aspiraţie │
│--------------------------- │
│Aspirator şi tubulatura aferentã acestuia │
│Sonde pentru aspiraţie de 5F sau 6F, 8F, 10F sau l2F │
│Sondã de gavaj de 8F şi siringã de 20ml │
│Aspirator pentru meconiu │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Echipament pentru ventilaţia pe mascã şi balon │
│---------------------------------------------- │
│Aparat pentru administrare de ventilaţie cu presiune pozitivã capabil sã fur-│
│nizeze oxigen 90-100% │
│Mãşti pentru nou-nãscut la termen şi prematur (de preferinţã cu margine │
│capitonatã) │
│Sursã de oxigen cu flowmetru (flux pânã la 10 L/min) şi tubulatura aferentã │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Echipament pentru intubaţie │
│--------------------------- │
│Laringoscop cu lame drepte, Nr. 00 si 0 (pentru prematuri) şi Nr. 1 (pentru │
│nou-nãscutul la termen) │
│Baterii şi becuri de rezervã pentru laringoscop │
│Sonde endotraheale de 2,5; 3,0; 3,5 şi 4,0 mm diametru intern │
│Mandren (opţional) │
│Foarfeci │
│Bandã adezivã sau dispozitiv pentru fixarea sondei │
│Tampoane cu alcool │
│Detector de CO(2) (opţional) │
│Mascã laringianã (opţional) │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Medicamente │
│----------- │
│Adrenalinã 1: 10000 (0,1 mg/ml) │
│Soluţii cristaloide izotone (ser fiziologic sau Ringer lactat) pentru expan- │
│sionare volumicã - 100 sau 250 ml │
│Bicarbonat de sodiu 4,2% (5 mEq/10ml) - fiole de 10 ml │
│Naloxonã hidroclorid 0,4 mg/ml - fiole de 1 ml sau 1 mg/ml sau fiole de 2ml │
│Glucozã 10%, 250 ml (flacoane) │
│Ser fiziologic pentru bolusuri şi flush-uri │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Materiale pentru cateterizarea vaselor ombilicale │
│------------------------------------------------- │
│Mãnuşi sterile │
│Bisturiu sau foarfeci │
│Soluţie antisepticã │
│Bandã pentru ombilic │
│Cateter ombilical de 3, 5 Fr, 5 Fr │
│Stopcock cu 3 cãi │
│Seringi de 1, 3, 5, 10, 20, 50 mI │
│Ace de 25, 21,18 G sau dispozitiv de puncţionare pentru sistemele fãrã ac │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Diverse │
│------- │
│Mãnuşi şi alt echipament de protecţie │
│Masã radiantã sau o altã sursã de cãldurã │
│Suprafaţã de resuscitare stabilã, cu saltea specialã │
│Ceas (opţional cronometru) │
│Scutece încãlzite │
│Stetoscop (neonatal de preferat) │
│Bandã adezivã (de 1/2 şi 3/4 ţoli) │
│Monitor cardiac cu electrozi sau pulsoximetru şi senzori (opţional pentru │
│sala de naşteri) │
│Cãi aeriene (pipã - mãrimi 0,00, şi 000 sau lungime 30, 40, şi 50 mm) │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Pentru prematuri extrem de mici (opţional) │
│Sursã de aer comprimat │
│Blender pentru a amesteca oxigenul şi aerul comprimat │
│Pulsoximetru şi senzori pentru prematuri şi nou-nãscuţi la termen │
│Folie de plastic │
│Saltea încãlzitoare activatã chimic │
│Incubator de transport pentru menţinerea temperaturii corpului în timpul │
│transportului de la sala de naşteri la salon │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    11.9. Anexa 9. Cateterizarea venei ombilicale (CVO) pentru reanimarea neonatalã [146,195]


┌───────────────┬──────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Indicaţii în │imposibilitatea prinderii unei linii venoase periferice │
│timpul RN │ │
├───────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Contraindicaţii│omfalocel, omfalitã │
├───────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Echipament │sterile │
│necesar │● halate │
│ │● câmp steril (se recomandã transparent) cu/fãrã orificiu │
│ │central │
│ │● manuşi sterile │
│ │● flacon de soluţie antisepticã (Clorhexidin, spirt medicinal)│
│ │● cateter ombilical │
│ │ o 5 Fr pentru GN < 3500 g │
│ │ o 6 Fr pentru GN > 3500 g │
│ │● lamã de bisturiu/foarfecã │
│ │● "robinet" (stopcock) cu trei cãi (optional) │
│ │● seringã de 10 ml │
│ │● ser fiziologic (NaCl 0,9%) │
│ │● douã pense hemostatice curbe │
│ │● o pensã anatomica │
│ │● douã pense Pean │
│ │● panglicã sterilã lungã de aproximativ 20 cm (opţional) │
│ │nesterile │
│ │● mascã │
│ │● calotã │
│ │● ochelari (opţional) │
├───────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Precauţii │- evitarea folosirii sondei de gavaj în locul cateterului │
│ │(asociere cu incidenţã crescutã de trombozã) │
│ │- câmpul steril nu trebuie sã acopere faţa şi toracele │
│ │superior │
│ │- cateterul nu trebuie forţat sã treacã de un eventual │
│ │obstacol │
│ │- nu se administreazã soluţii hipertone (CVO plasat în poziţie│
│ │joasã nu este în vena cava inferioarã) │
│ │- evitarea acoperirii zonei omblicale şi periombilicale pentru│
│ │a permite vizualizarea unei eventuale sângerãrii sau ieşirea │
│ │accidentalã a cateterului │
│ │- CVO plasat în poziţie joasã nu necesitã obligatoriu │
│ │confirmare radiologicã │
│ │- nu se lasã cateterul deschis în atmosferã │
│ │- se verificã dacã existã bule de aer în cateter înainte de │
│ │administrarea bolusurilor sau a perfuziei (risc de embolie │
│ │gazoasa) │
│ │- întotdeauna cateterul trebuie sã fie plin cu lichid şi ata- │
│ │şat la stopcock-ul / seringa închise !!! │
├───────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Tehnicã │- mãsurarea lungimii de inserţie a cateterul venos ombilical │
│ │(CVO): │
│ │- CVO în timpul RN va fi plasat în poziţie joasã = 2-3 cm + │
│ │lungimea bontului ombilical (BO) restant (cm) dupã îndepãrta- │
│ │rea zonei clampate │
│ │- ataşarea seringii de 10 ml cu ser fiziologic cu sau fãrã │
│ │stopcock la cateter │
│ │- închiderea stopcock-ului cãtre cateter │
│ │- pregãtirea BO şi zonei periombilicale pe o razã de 5 cm cu │
│ │soluţie antisepticã (betadinã). Clorhexidina nu se recomandã │
│ │sub vârstã de 2 luni │
│ │- plasarea câmpului steril în jurul BO │
│ │- plasarea unei panglici sterile în jurul BO, strânsã lax cu │
│ │un singur nod: │
│ │ - dacã este posibil în jurul gelatinei Wharton nu la nive- │
│ │ lul pielii ! │
│ │ (prevenirea sângerãrii) │
│ │ - poate fi necesarã relaxarea panglicii în momentul inserã-│
│ │ rii cateterului! │
│ │- tãierea bontului ombilical cu lama de bisturiu/foarfeca: │
│ │ - se taie BO orizontal la o distanţã de 1-1,5 cm de la │
│ │ piele, se evitã tãierea tangenţialã la piele │
│ │ - se controleazã sângerarea (prin strângerea panglicii în │
│ │ tensiune uşoarã) │
│ │ - se şterge suprafaţa BO cu o compresã sterilã, prin │
│ │ tamponare; se evitã frecarea care poate distruge ţesutu- │
│ │ rile fãcând greu de identificat structurile anatomice │
│ │- identificarea venei ombilicale (VO): │
│ │ - situatã frecvent la "ora 6" │
│ │ - are pereţi subţiri, largã │
│ │ - situatã aproape de periferia bontului ombilical │
│ │- apucarea BO cu pensa anatomicã │
│ │- inserarea blândã a pensei hemostatice în lumenul VO şi scoa-│
│ │terea cheagurilor de sânge │
│ │- se prinde cateterul la 1 cm de vârf cu mâna sau o pensa cu │
│ │vârf curb │
│ │- introducerea cateterului plin cu lichid, ataşat la seringã │
│ │+/- triplã cale (stopcock) pe distanţa mãsuratã (frecvent │
│ │4-5 cm de la capãtul distal al BO) sau pânã la apariţia unei │
│ │bune întoarceri venoase │
│ │- aplicarea unei aspirãri blânde cu seringa în timpul intro- │
│ │ducerii CVO │
│ │- dacã sângele nu se întoarce uşor poate exista un cheag în │
│ │vârful cateterului; se retrage complet cateterul, se spalã │
│ │cheagul pânã la eliminare şi se reinserã cateterul │
│ │ - dacã fluxul de sânge e slab se avanseazã cateterul pânã │
│ │ la atingerea întregii lungimi estimate │
│ │- o eventualã sângerare poate fi opritã şi prin aplicarea │
│ │unei presiuni uşoare cu o compresã sterilã │
├───────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Complicaţii │● infecţii (sepsis, enterocolitã ulceronecroticã) │
│ │● sângerare / anemie │
│ │● trombembolii │
│ │● perforarea VO │
│ │● cateterizarea accidentalã a arterei ombilicale/hematom │
│ │● cateter poziţionat greşit în sistemul port: │
│ │ - necrozã hepaticã (tromboza venei hepatice sau infuzia de │
│ │ soluţii hipertone sau vasospastice în ţesutul hepatic) / │
│ │ cavernom de venã portã │
│ │ - chist hepatic / hematom / abces hepatic │
│ │ - perforaţie de colon │
│ │ - hipertensiune portalã │
│ │● perforaţia peritoneului / hemoperitoneu │
└───────────────┴──────────────────────────────────────────────────────────────┘



    11.10. Anexa 10. Minifarmacopee [3,6,155]


┌────────────────┬─────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Numele │Adrenalina │
│medicamentului │ │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Indicaţii │Resuscitare, bradicardie severa, hipotensiune │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Doza la nou- │0,01-0,03 mg/kg/doza i.v. diluţia 1:10000 │
│nãscut │(0,1-0,3 ml/kg/doza) sau │
│ │0,03-0,1 mg/kg/doza endotraheal diluţia 1:10000 │
│ │(0,3-1 ml/kc/doza) se pot repeta 2-3 doze la interval de │
│ │3-5 minute dacã FC rãmâne < de 60 bãtãi/minut │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Administrare │Intravenos sau endotraheal. NU se administreazã intracardiac.│
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Mecanism de │Doze mici produc vasodilataţie pulmonarã şi sistemicã. Doze │
│acţiune │mari cresc tensiunea arteriala prin stimularea miocardului │
│ │(efect â adrenergic) creşterea FC şi vasoconstricţie │
│ │(efect α adrenergic) │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Contraindicaţii │Hipertiroidism, hipertensiune, diabet │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Interacţiuni │Incompatibil cu soluţii alcaline (bicabonat de sodiu), amino-│
│ │filin, hialuronidazã │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Soluţii compati-│Glucoza 5 % sau 10 %, ser fiziologic (NaCl 0,9%) │
│bile │ │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Reacţii adeverse│Aritmie ventricularã, tahicardie, paloare si tremor, hiper- │
│ │tensiune severã cu risc de hemoragie intraventriculara, is- │
│ │chemie miocardica, hipopotasemie, scãderea fluxului sangvin │
│ │splahnic şi renal │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Numele │Glucoza 10% │
│medicamentului │ │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Indicaţii │Hipoglicemie (< 50 mg/dl) │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Doza la nou- │Bolus i.v.: 200-400 mg/kg/dozã (2-4 ml/kg/dozã) cu ritm de │
│nãscut │1-2 ml/min X 2-3 bolusuri │
│ │Infuzie continuã (PEV): start cu 4-6 mg/kg/min, creştere │
│ │treptatã cu 1-2 mg/kg/min │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Atenţie │Pentru bolus i.v. se utlilizeazã glucozã cu concentraţie │
│ │maximã de 10% │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Numele │Bicarbonat de sodiu │
│medicamentului │ │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Indicaţii │Acidozã metabolicã în timpul RN prelungite │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Doza la nou- │1-2 mEq/kg/dozã │
│nãscut │ │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Administrare │Intravenos lent, în cel puţin 2 minute (concentraţia uzualã -│
│ │4,2 % (0,5 mEq/ml)) │
│ │NU se administreazã endotraheal (efect caustic) │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Mecanism de │Agent alcalinizant, scade rezistenţa vascularã pulmonarã, │
│acţiune │îmbunãtãţeşte funcţia miocardicã, creşte rãspunsul miocardu- │
│ │lui la adrenalinã │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Soluţii compati-│Glucozã 5 % sau 10 %, ser fiziologic (NaCl 0,9%) │
│bile │ │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Efecte adverse │Edem pulmonar, acidozã respiratorie, hipocalcemie, hiperna- │
│ │tremie │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Precauţii │Infuzia rapidã se asociazã cu hemoragia intraventricularã │
│ │Administrarea în timpul ventilaţiei inadecvate creste pCO(2) │
│ │şi scade pH-ul │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Numele │Calciu gluconic 10 % │
│medicamentului │ │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Indicaţii │Hipocalcemie (calciu ionizat seric < 4 mg/dl sau calciu total│
│ │seric < 8 mg/dl) │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Doza la nou- │Dozã de 100-200 mg/kg (1-2 ml/kg) sol. 10%, │
│nãscut │ │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Administrare │Intravenos, în bolus de 10-30 minute │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Soluţii compati-│Glucozã 5 % si 10 % sau ser fiziologic (NaCl 0,9%) │
│bile │ │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Precauţii │Administrarea rapidã determinã bradicardie │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Numele │Naloxona │
│medicamentului │ │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Indicaţii │Depresia respiratorie centralã neonatalã indusã narcotic │
│ │Doza la nou-nãscut 0,1 mg/kgc, soluţie 1mg/ml │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Administrare │Rapid intravenos sau intramuscular; ae poate repeta doza dupã│
│ │3-5 minute dacã nu existã rãspuns dupã doza anterioarã. │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Acţiune │Antagonist narcotic │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Contraindicaţii │Trebuie evitatã la nou-nãscuţii din mame dependente de opioi-│
│ │de (poate determina convulsii neonatale). │
└────────────────┴─────────────────────────────────────────────────────────────┘



    11.10. Anexa 11. Algoritm de reanimare neonatalã

    NOTĂ(CTCE)
    Reprezentarea graficã al algoritmului de reanimare neonatalã se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 bis din 18 august 2011, la pagina 190. A se vedea imaginea asociatã.

                                    --------
Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice