Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   GHID din 2 august 2011  de practica medicala pentru specialitatea neonatologie - diagnosticul si tratamentul convulsiilor neonatale - (Anexa nr. 4)*)    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

GHID din 2 august 2011 de practica medicala pentru specialitatea neonatologie - diagnosticul si tratamentul convulsiilor neonatale - (Anexa nr. 4)*)

EMITENT: MINISTERUL SANATATII
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 586 bis din 18 august 2011
-----------
    *) Aprobat de Ordinul nr. 1232/2011, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din data de 18 august 2011.



Ministerul Sãnãtãţii Publice Colegiul Medicilor Asociaţia de
Comisia Consultativã de din România Neonatologie
Pediatrie şi Neonatologie din România


                  COLECŢIA GHIDURI CLINICE PENTRU NEONATOLOGIE
                             Ghidul 04/Revizia 1
                                  5.03.2010

    Publicat de Asociaţia de Neonatologie din România
    Editor: Maria Livia Ognean
    (c) Asociaţia de Neonatologie din România, 2011



    Grupul de Coordonare a procesului de elaborare a ghidurilor încurajeazã schimbul liber şi punerea la dispoziţie în comun a informaţiilor şi dovezilor cuprinse în acest ghid, precum şi adaptarea lor la condiţiile locale.
    Orice parte din acest ghid poate fi copiatã, reprodusã sau distribuitã, fãrã permisiunea autorilor sau editorilor, cu respectarea urmãtoarelor condiţii: (a) ghidul sau fragmentul sã nu fie copiat, reprodus, distribuit sau adaptat în scopuri comerciale, (b) persoanele sau instituţiile care doresc sã copieze, reproducã sau distribuie ghidul sau fragmente din acestea, sã informeze Asociaţia de Neonatologie din România şi (c) Asociaţia de Neonatologie din România sã fie menţionatã ca sursã a acestor informaţii în toate copiile, reproducerile sau distribuţiile materialului.
    Acest ghid a fost aprobat de Ministerul Sãnãtãţii Publice prin Ordinul nr. ........ din ............ şi de Colegiul Medicilor prin documentul nr. ..... din ................ şi de Asociaţia de Neonatologie din România în data de ..........
    Precizãri
    Ghidurile clinice pentru Neonatologie sunt elaborate cu scopul de a ajuta personalul medical sã ia decizii privind îngrijirea noun ãscuţilor. Acestea prezintã recomandãri de bunã practicã medicalã clinicã bazate pe dovezi publicate (literatura de specialitate) recomandate a fi luate în considerare de cãtre medicii neonatologi şi pediatri şi de alte specialitãţi, precum şi de celelalte cadre medicale implicate în îngrijirea tuturor nou-nãscuţilor.
    Deşi ghidurile reprezintã o fundamentare a bunei practici medicale bazate pe cele mai recente dovezi disponibile, ele nu intenţioneazã sã înlocuiascã raţionamentul practicianului în fiecare caz individual. Decizia medicalã este un proces integrativ care trebuie sã ia în considerare circumstanţele individuale şi opţiunea pacientului sau, în cazul nou-nãscutului, a pãrinţilor, precum şi resursele, caracteristicile specifice şi limitãrile instituţiilor medicale. Se aşteaptã ca fiecare practician care aplicã recomandãrile în scop diagnostic, terapeutic sau pentru urmãrire, sau în scopul efectuãrii unei proceduri clinice particulare sã utilizeze propriul raţionament medical independent în contextul circumstanţial clinic individual, pentru a decide orice îngrijire sau tratament al nou-nãscutului în funcţie de particularitãţile acestuia, opţiunile diagnostice şi curative disponibile.
    Instituţiile şi persoanele care au elaborat acest ghid au depus eforturi pentru ca informaţiile conţinute în ghid sã fie corecte, redate cu acurateţe şi susţinute de dovezi. Date fiind posibilitatea erorii umane şi/sau progresele cunoştinţelor medicale, autorii nu pot şi nu garanteazã cã informaţia conţinutã în ghid este în totalitate corectã şi completã. Recomandãrile din acest ghid clinic sunt bazate pe un consens al autorilor privitor la tema propusã şi abordãrile terapeutice acceptate în momentul actual. În absenţa dovezilor publicate, recomandãrile se bazeazã pe consensul experţilor din cadrul specialitãţii. Totuşi, acestea nu reprezintã în mod necesar punctele de vedere şi opiniile tuturor clinicienilor şi nu le reflectã în mod obligatoriu pe cele ale Grupului Coordonator.
    Ghidurile clinice, spre deosebire de protocoale, nu sunt gândite ca directive pentru o singurã modalitate de diagnostic, management, tratament sau urmãrire a unui caz sau ca o modalitate definitivã de îngrijire a nou-nãscutului. Variaţii ale practicii medicale pot fi necesare în funcţie de circumstanţele individuale şi opţiunea pãrinţilor nou-nãscutului, precum şi de resursele şi limitãrile specifice ale instituţiei sau tipului de practicã medicalã. Acolo unde recomandãrile acestor ghiduri sunt modificate, abaterile semnificative de la ghiduri trebuie documentate în întregime în protocoale şi documente medicale, iar motivele modificãrilor trebuie justificate detaliat.
    Instituţiile şi persoanele care au elaborat acest ghid îşi declinã responsabilitatea legalã pentru orice inacurateţe, informaţie perceputã eronat, pentru eficacitatea clinicã sau succesul oricãrui regim terapeutic detaliat în acest ghid, pentru modalitatea de utilizare sau aplicare sau pentru deciziile finale ale personalului medical rezultate ca urmare a utilizãrii sau aplicãrii lor. De asemenea, ele nu îşi asumã responsabilitatea nici pentru informaţiile referitoare la produsele farmaceutice menţionate în ghid.
    În fiecare caz specific, utilizatorii ghidurilor trebuie sã verifice literatura de specialitate prin intermediul surselor independente şi sã confirme cã informaţia conţinutã în recomandãri, în special dozele medicamentelor, este corectã.
    Orice referire la un produs comercial, proces sau serviciu specific prin utilizarea numelui comercial, al mãrcii sau al producãtorului, nu constituie sau implicã o promovare, recomandare sau favorizare din partea Grupului de Coordonare, a Grupului Tehnic de Elaborare, a coordonatorului sau editorului ghidului faţã de altele similare care nu sunt menţionate în document. Nici o recomandare din acest ghid nu poate fi utilizatã în scop publicitar sau în scopul promovãrii unui produs.
    Opiniile susţinute în aceastã publicaţie sunt ale autorilor şi nu reprezintã în mod necesar opiniile Fondului ONU pentru Populaţie sau ale Fundaţiei Cred.

    Toate ghidurile clinice sunt supuse unui proces de revizuire şi actualizare continuã. Cea mai recentã versiune a acestui ghid poate fi accesatã prin internet la adresa ................

    Tipãrit la ...........
    ISSN ................

    Grupul de Coordonare a elaborãrii ghidurilor
    Comisia Consultativã de Pediatrie şi Neonatologie a Ministerului Sãnãtãţii Publice
      Prof. Dumitru Orãşeanu
    Comisia de Obstetricã şi Ginecologie a Colegiului Medicilor din România
      Prof. Dr. Vlad I. Tica
    Asociaţia de Neonatologie din România
      Prof. Univ. Dr. Silvia Maria Stoicescu

    Preşedinte - Prof. Univ. Dr. Silvia Maria Stoicescu
    Co-preşedinte - Prof. Univ. Dr. Maria Stamatin
    Secretar - Conf. Univ. Dr. Manuela Cucerea

    Membrii Grupului Tehnic de Elaborare a ghidului

    Coordonatori:
      Conf. Univ. Dr. Manuela Cucerea

    Scriitor:
      Dr. Monika Rusneac

    Membri:
      As. Univ. Dr. Marta Simon
      Dr. Mãdãlina Cioatã

    Mulţumiri
    Mulţumiri experţilor care au evaluat ghidul:
      Prof. Univ. Dr. Maria Stamatin
      Prof. Univ. Dr. Ilie Constantin
      Dr. Adrian Ioan Toma
      Dr. Maria Livia Ognean

    Mulţumim Dr. Maria Livia Ognean pentru coordonarea şi integrarea activitãţilor de dezvoltare a Ghidurilor Clinice pentru Neonatologie.
    Multumim Fundaţiei Cred pentru suportul tehnic acordat pentru buna desfãşurare a activitãţilor de dezvoltare a Ghidurilor Clinice pentru Neonatologie şi organizarea întâlnirilor de consens.

    Abrevieri

    EEG - electroencefalografie
    SNC - sistem nervos central
    aEEG - electroencefalografie integratã în amplitudine
    AR - autosomal recesiv
    VG - vârstã de gestaţie
    GABA - acid gamma-amino-butiric
    RMI - imagisticã prin rezonanţã magneticã
    CT - computer-tomografie
    LCR - lichid cefalorahidian
    TINN - terapie intensivã neonatalã
    FC - frecvenţã cardiacã
    TA - tensiune arterialã
    CPAP (continuous positive airway pressure) - presiune pozitivã continuã în cãile aeriene
    NMDA - N-metil-D-aspartat
    CMV - citomegalovirus
    HIV - virusul imunodeficienţei umane
    SGA (small for gestational age) - (nou-nãscut) mic pentru vârsta de gestaţie
    LGA (large for gestational age) - (nou-nãscut) mare pentru vârsta de gestaţie
    ADH - hormon antidiuretic

    1. Introducere
    Convulsiile neonatale reprezintã un capitol important în patologia neonatalã, cu atât mai mult cu cât acestea se manifestã diferit faţã de alte vârste iar handicapul neurologic ulterior poate fi important [1-5].
    Convulsiile neonatale sunt convulsiile care apar în primele 28 de zile de viaţã la nou-nãscutul la termen sau pânã la vârsta postconcepţionalã de 44 de sãptãmâni pentru nou-nãscutul prematur (sau 4 sãptãmâni dupã termen), necesitã recunoaştere imediatã şi tratament prompt. Factorii de risc care pot determina convulsii, cu sau fãrã encefalopatie secundarã, pot fi materni, placentari, fetali şi patologia neonatalã [6]. Recunoaşterea convulsiilor în perioada neonatalã este deosebit de importantã, deoarece într-un numãr semnificativ de cazuri acestea reprezintã manifestarea unor afecţiuni severe, în cazuri foarte rare sunt idiopatice iar prognosticul depinde de etiologie [7-10].
    Nou-nãscuţii prezintã un risc crescut pentru a dezvolta convulsii deoarece bolile metabolice, defectele congenitale şi bolile infecţioase se manifestã cu precãdere în aceastã primã perioadã a vieţii.
    Manifestãrile convulsive constituie astfel factori de predicţie pentru cazurile care vor evolua spre paralizie cerebralã infantilã, mai ales la grupele de nou-nãscuţi cu risc. De aceea este importantã atât identificarea convulsiilor, determinarea etiologiei cât şi tratarea lor corectã. Incidenţa convulsiilor variazã foarte mult în diferitele studii publicate, ultimele date indicând o prevalenţã de 3/1000 noun ãscuţi la termen şi 60/1000 nou-nãscuţi prematuri [11]. Existã relativ puţine date clinice relevante cu referire la eficacitatea anticonvulsivantelor în tratamentul convulsiilor neonatale [12-15].
    Se impune astfel elaborarea unui ghid naţional de diagnostic şi tratament al convulsiilor, având în vedere variaţiile în diagnosticarea şi abordarea terapeuticã a acestora în practica clinicã.
    Ghidul de diagnostic şi tratament al convulsiilor neonatale este conceput la nivel naţional. Acesta precizeazã standardele, principiile şi aspectele fundamentale ale managementului particularizat unui caz clinic concret care trebuie respectate de practicieni indiferent de nivelul unitãţii sanitare în care activeazã.
    Ghidurile clinice pentru neonatologie sunt mai rigide decât protocoalele clinice, fiind realizate de grupuri tehnice de elaborare respectând nivele de dovezi ştiinţifice, tãrie a afirmaţiilor şi grade de recomandare. În schimb, protocoalele permit un grad mai mare de flexibilitate.
    2. Scop
    Scopul ghidului este diagnosticarea precoce şi corectã a tuturor formelor de convulsii neonatale şi instituirea unui tratament precoce şi adecvat. Ghidul se adreseazã medicilor şi asistentelor din fiecare maternitate indiferent de gradul ei, medicilor şi asistentelor din unitãţile mobile care asistã la naşterea unui copil sau asigurã transportul neonatal. De asemenea, ghidul se adreseazã personalului medical în formare: studenţi la facultãţile de medicinã şi medici rezidenţi.
    Acest ghid este elaborat cu scopul de a atinge urmãtoarele obiective:
    - creşterea calitãţii asistenţei medicale perinatale
    - actualizarea unei patologii neonatale cu impact important în morbiditatea neonatalã
    - sporirea calitãţii examinãrii clinice şi paraclinice a nou-nãscuţilor cu convulsii
    - îmbunãtãţirea calitãţii tratamentului nou-nãscuţilor cu convulsii
    - aplicarea evidenţelor în practica medicalã
    - integrarea unor servicii de monitorizare şi de follow-up
    - reducerea variaţiilor în practica medicalã (cele care nu sunt necesare)
    - ghidul constituie un instrument de consens între clinicieni
    - ghidul protejeazã clinicianul din punctul de vedere al malpraxisului
    - ghidul asigurã continuitate între serviciile oferite de medici şi asistente.
    Se prevede ca acest ghid sã fie adoptat pe plan local şi regional.
    3. Metodologia de elaborare
    3.1. Etapele procesului de elaborare
    Ca urmare a solicitãrii Ministerului Sãnãtãţii Publice de a sprijini procesul de elaborare a ghidurilor clinice pentru neonatologie, Asociaţia de Neonatologie din România a organizat în 28 martie 2009 la Bucureşti o întâlnire a instituţiilor implicate în elaborarea ghidurilor clinice pentru neonatologie.
    A fost prezentat contextul general în care se desfãşoarã procesul de redactare a ghidurilor şi implicarea diferitelor instituţii. În cadrul întâlnirii s-a decis constituirea Grupului de Coordonare a procesului de elaborare a ghidurilor. A fost, de asemenea, prezentatã metodologia de lucru pentru redactarea ghidurilor, un plan de lucru şi au fost agreate responsabilitãţile pentru fiecare instituţie implicatã. A fost aprobatã lista de subiecte a ghidurilor clinice pentru neonatologie şi pentru fiecare ghid au fost aprobaţi coordonatorii Grupurilor Tehnicede Elaborare (GTE).
    În data de 26 septembrie 2009, în cadrul Conferinţei Naţionale de Neonatologie din România a avut loc o sesiune în cadrul cãreia au fost prezentate, discutate în plen şi agreate principiile, metodologia de elaborare şi formatul ghidurilor.
    Pentru fiecare ghid, coordonatorul a nominalizat componenţa Grupului Tehnic de Elaborare, incluzând scriitorul/scriitorii şi o echipã de redactare, precum şi un numãr de experţi evaluatori externi pentru recenzia ghidului. Pentru facilitarea şi integrarea procesului de elaborare a tuturor ghidurilor a fost ales un integrator. Toate persoanele implicate în redactarea sau evaluarea ghidurilor au semnat Declaraţii de Interese.
    Scriitorii ghidurilor au fost contractaţi şi instruiţi privind metodologia redactãrii ghidurilor, dupã care au elaborat prima versiune a ghidului, în colaborare cu membrii GTE şi sub conducerea coordonatorului ghidului.
    Pe parcursul citirii ghidului, prin termenul de medic(ul) se va înţelege medicul de specialitate neonatologie, cãruia îi este dedicat în principal ghidul clinic. Acolo unde s-a considerat necesar, specialitatea medicului a fost enunţatã în clar pentru a fi evitate confuziile de atribuire a responsabilitãţii actului medical.
    Dupã verificarea din punctul de vedere al principiilor, structurii şi formatului acceptat pentru ghiduri şi formatare a rezultat versiunea a 2-a a ghidului, versiune care a fost trimisã pentru evaluarea externã la experţii selectaţi. Coordonatorul şi Grupul Tehnic de Elaborare au luat în considerare şi încorporat, dupã caz, comentariile şi propunerile de modificare fãcute de evaluatorii externi şi au redactat versiunea a 3-a a ghidului. Aceastã versiune a fost prezentatã şi supusã discuţiei detaliate, punct cu punct, în cadrul unor Întâlniri de Consens care au avut loc la Bucureşti în perioada 7-8 decembrie 2009, respectiv 5-6 martie 2010, cu sprijinul Fundaţiei Cred. Participanţii la Întâlnirile de Consens sunt prezentaţi în Anexa 1.
    Ghidurile au fost dezbãtute punct cu punct şi au fost agreate prin consens din punct de vedere al conţinutului tehnic, gradãrii recomandãrilor şi formulãrii.
    Evaluarea finalã a ghidului a fost efectuatã utilizând instrumentul Agree elaborat de Organizaţia Mondialã a Sãnãtãţii (OMS). Ghidul a fost aprobat formal de cãtre Comisia Consultativã de Pediatrie şi Neonatologie a Ministerului Sãnãtãţii Publice, Comisia de Pediatrie şi Neonatologie a Colegiului Medicilor din România şi Asociaţia de Neonatologie din România.
    Ghidul a fost aprobat de cãtre Ministerul Sãnãtãţii Publice prin Ordinul nr. ..........
    3.2. Principii
    Ghidul clinic "Diagnosticul şi tratamentul convulsiilor neonatale" a fost conceput cu respectarea principiilor de elaborare ale Ghidurilor clinice pentru neonatologie aprobate de Grupul de Coordonare a elaborãrii ghidurilor clinice pentru Neonatologie şi de Asociaţia de Neonatologie din România.
    Grupul tehnic de elaborare a ghidului a cãutat şi selecţionat, în scopul elaborãrii recomandãrilor şi argumentelor aferente, cele mai importante şi mai actuale dovezi ştiinţifice (meta-analize, revizii sistematice, studii controlate randomizate, studii controlate, studii de cohortã, studii retrospective şi analitice, cãrţi, monografii). În acest scop au fost folosite pentru cãutarea informaţiilor urmãtoarele surse de date: Cochrane Library, Medline, OldMedline, Embase utilizând cuvintele cheie semnificative pentru subiectul ghidului.
    Fiecare recomandare s-a încercat a fi bazatã pe dovezi ştiinţifice, iar pentru fiecare afirmaţie a fost furnizatã o explicaţie bazatã pe nivelul dovezilor şi a fost precizatã puterea ştiinţificã (acolo unde existã date). Pentru fiecare afirmaţie a fost precizatã tãria afirmaţiei (Standard, Recomandare sau Opţiune) conform definiţiilor din Anexa 2.
    3.3. Data reviziei
    Acest ghid clinic va fi revizuit în 2013 sau în momentul în care apar dovezi ştiinţifice noi care modificã recomandãrile fãcute.
    4. Structurã
    Acest ghid clinic este structurat în:
    - definiţii şi evaluare (aprecierea riscului şi diagnostic)
    - conduitã profilacticã
    - conduitã terapeuticã
    - aspecte administrative
    - bibliografie
    - anexe.
    5. Definiţii şi evaluare (aprecierea riscului şi diagnostic)


             5.1. Definiţii
             5.1.1. Definiţia convulsiilor
 Standard Convulsiile sunt manifestãri clinice ale unor descãrcãri
             electrice paroxistice excesive şi sincrone, datorate
             depolarizãrii neuronilor sistemului nervos
             central [11,12,14,16,17]. C
 Standard Perioada neonatalã este intervalul cuprins între naştere
             şi 28 de zile postnatal la nou-nãscutul la termen şi
             vârsta de 44 de sãptãmâni postconcepţional la
             prematuri [18]. C
             5.1.2. Definirea diferitelor tipuri de convulsii
 Standard Convulsiile clonice focale sunt contracţii ritmice, repe-
             titive ale unor grupe musculare specifice ale feţei,
             membrelor sau trunchiului, cu ritm lent, de tip focal,
             multifocal sau hemiconvulsiv, localizate la o parte a
             corpului, cu posibilitatea de extindere sau migrare,
             neînsoţite de alterarea stãrii de conştienţã, frecvent cu
             corespondent pe traseul electroencefalografic (EEG)
             (anexa 3) [19-22]. C
 Standard Convulsiile tonice focale sunt posturi asimetrice, susţi-
             nute, tranzitorii ale trunchiului şi extremitãţilor sau
             devieri ale globilor oculari, cu corespondent pe traseul
             EEG (anexa 3) [22]. C
 Standard Convulsiile tonice generalizate se caracterizeazã prin-
             tr-o posturã tonicã bilateralã, simetricã a membrelor,
             trunchiului şi gâtului, în flexie, extensie sau mixte,
             asemãnãtoare poziţiei de decerebrare la copilul mai mare,
             uneori însoţite de apnee şi mişcãri oculare anormale
             (anexa 3) [15,19,21,22]. C
 Standard Convulsiile mioclonice sunt mişcãri variate de tip epi-
             leptic şi non-epileptic caracterizate de contracţii mus-
             culare în regiuni bine definite - extremitãţi proximale
             sau distale, întreaga extremitate, trunchi, diafragm,
             etc. -, focale, multifocale (generalizate) sau fragmen-
             tare, asociate cu leziuni difuze ale sistemului nervos
             central (SNC) (anexa 3) [19,22]. C
 Standard Spasmele sunt contracţii musculare care implicã mai ales
             muşchii trunchiului şi ai membrelor, în flexie, extensie
             sau mixte, cu corespondent pe traseul EEG (rare la
             nou-nãscut) [22]. C
 Standard Convulsiile subtile, fruste (echivalenţele convulsive sau
             automatismele motorii) sunt manifestãri critice discrete,
             specifice vârstei de nou-nãscut, majoritatea fãrã cores-
             pondent pe traseul EEG: mişcãri oro-bucal-linguale
             (masticaţie, deglutiţie, supt, mişcãri repetitive ale
             limbii, protruzia limbii), oculare (mişcãri oscilatorii
             sau neregulate oculare, deschideri repetate ale ochilor,
             devieri episodice sau nesusţinute oculare, plafonare
             episodicã, privire fixã, clipit), mişcãri de progresiune
             (pedalare, înot, vâslire, rotarea braţelor, combinaţii
             ale acestor mişcãri) (anexa 3) [19,21,22]. C
 Standard Convulsiile autonome sunt modificãri clinice legate de
             sistemul nervos autonom (alterãri ale frecvenţei cardiace
             respiraţiei şi tensiunii arteriale, roşeaţã, hipersali-
             vaţie, midriazã) de obicei asociate cu automatismele
             motorii [22]. C
 Standard Starea de rãu convulsiv este definitã de prezenţa unor
             convulsii clinice sau electrice persistente sau repetiti-
             ve cu duratã de peste 30 de minute asociate cu abolirea
             conştienţei [19]. C
 Standard Convulsiile electroclinice sunt caracterizate prin supra-
             punerea în timp a manifestãrilor critice clinice cu acti-
             vitatea electricã convulsivã (înregistratã pe traseul
             EEG) [22]. C
 Standard Convulsiile clinice sunt manifestãri critice clinice fãrã
             corespondent pe traseul EEG [22]. C
 Standard Convulsiile electrice sunt manifestãri critice înregis-
             trate pe traseul EEG care nu sunt însoţite de nici un
             semn clinic [22]. C
 Standard Convulsiile epileptice sunt convulsii generate de descãr-
             cãri neuronale corticale hipersincrone, cu corespondent
             pe traseul EEG (electroclinice sau electrice) [22]. C
 Standard Convulsiile non-epileptice sunt manifestãri critice clini-
             ce fãrã corespondent pe înregistrarea EEG [22]. C
 Standard Convulsiile criptogenice sunt convulsiile asociate cu alte
             semne şi simptome care sugereazã prezenţa unei leziuni a
             sistemului nervos central (SNC) [23]. C
 Standard Convulsiile idiopatice sunt convulsiile care apar la un
             nou-nãscut aparent normal [23]. C
 Standard Convulsiile reactive acute sunt convulsiile neonatale
             simptomatice care apar ca rezultat al unei game largi de
             etiologii posibile la aceastã vârstã: encefalopatie hipo-
             xic-ischemicã, tulburãri metabolice, infecţii ale SNC sau
             sistemice, anomalii structurale cerebrale (hemoragii, in-
             farcte cerebrale, anomalii congenitale) [23]. C
 Standard Electroencefalografia (EEG) este o metodã de înregistrare
             a activitãţii electrice cerebrale care permite identifica-
             rea convulsiilor electrice şi electroclinice[14]. C
 Standard Electroencefalograma reprezintã înregistrarea graficã a
             activitãţii electrice cerebrale [14]. C
 Standard Electroencefalografia integratã în amplitudine (aEEG) este
             o metodã de monitorizare continuã a funcţiei cerebrale
             bazatã pe filtrarea şi comprimarea electroencefalogramei
             astfel încât sã poatã fi evaluate în timp modificãrile şi
             tendinţa activitãţii electrocorticale de bazã prin recu-
             noaşterea unor modele simple [24]. C
 Standard VideoEEG este o metodã de evaluare concomitentã a activi-
             tãţii electrice cerebrale şi a comportamentelor clinice,
             cu rol în evaluarea concordanţei dintre manifestãrile
             critice clinice şi electrice [22]. C
 Standard Comportamentele non-convulsive neonatale sunt acele compor-
             tamente neonatale care pot fi confundate cu convulsiile
             neonatale subtile: întindere (mai ales la prematur), miş-
             cãri dezordonate nespecifice, mişcãri dezordonate de supt,
             tuse, cãscat [22]. C
 Standard Tremurãturile (jitteriness) reprezintã, de obicei, rezul-
             tatul exclusiv al unei stimulãri senzitive, mai rar apar
             spontan, pot fi oprite prin flexia pasivã a membrului
             afectat sau restricţionare, sunt ritmice, de amplitudine
             egalã, neînsoţite de mişcãri oculare anormale, creşterea
             tensiunii arteriale, tahicardie, bradicardie sau modifi-
             cãri ale EEG [16,22,23]. C
             5.1.3. Definiţii ale afecţiunilor clinice care evolueazã
             frecvent cu convulsii neonatale
 Standard Hipoglicemia neonatalã reprezintã scãderea valorilor gli-
             cemiei sub 40 mg/dl sau sub 2,5 mmol/l [24,25]. C
 Standard Hipocalcemia neonatalã este definitã de valori ale calciu-
             lui seric total sub 7 mg/dl şi ale calciului seric ionic
             sub 4 mg/dl [26,27]. C
 Standard Hipomagneziemia neonatalã este definitã de valori ale
             magneziului seric sub 1,6 mg/dl [26]. C
 Standard Hiponatremia neonatalã este definitã de valori ale sodiu-
             lui seric sub 135 mmol/l [28]. C
 Standard Hipernatremia neonatalã este definitã de valori ale sodiu-
             lui seric peste 145 mmol/l [29]. C
 Standard Piridoxin-dependenţa este o afecţiune geneticã datoratã
             deficitului de sintezã a neurotransmiţãtorului inhibitor
             (GABA) care necesitã ca şi cofactor piridoxina [21,27]. C
 Standard Leucinoza (boala urinilor cu miros de sirop de arţar) este
             o boalã metabolicã congenitalã cu transmitere autosomal
             recesivã (AR) determinatã de un deficit enzimatic care
             intereseazã decarboxilazele şi care antreneazã perturbãri
             ale metabolismului aminoacizilor ramificaţi [29]. C
 Standard Fenilcetonuria este o boalã metabolicã congenitalã cu
             transmitere AR determinatã de deficitul de fenilalanin-
             hidroxilazã, deficit care se soldeazã cu acumulare plasma-
             ticã de fenilalaninã [29]. C
 Standard Anomaliile enzimatice ale ciclului ureei sunt afecţiuni
             metabolice congenitale caracterizate prin deficienţa con-
             genitalã a enzimelor care transformã amoniacul rezultat
             din dezaminarea aminoacizilor în uree [29]. C
 Standard Acidemiile organice (propionicã, izovalericã, metilmaloni-
             cã) sunt afecţiuni metabolice congenitale caracterizate
             prin anomalii ale metabolismului acizilor C
             organici care au ca manifestãri comune episoade severe de
             acidozã şi cetozã, manifestate clinic prin vãrsãturi,
             deshidratare şi convulsii [29].
 Standard Deficitul de biotinidazã este o boalã metabolicã congeni-
             talã care afecteazã reciclarea biotinei şi are ca şi con-
             secinţã deficitul multiplu de carboxilaze [29]. C
 Standard Mioclonusul fiziologic din somnul liniştit (fãrã mişcãri
             rapide oculare) este un sindrom nonepileptic cu debut în
             prima sãptãmânã de viaţã, caracterizat de episoade de
             mioclonii, de obicei bilaterale, sincrone şi repetitive
             la nivelul extremitãţilor, cu duratã de câteva minute,
             care apar doar în timpul somnului liniştit, pot fi declan-
             şate de anumiţi stimuli (legãnare), înceteazã brusc la
             trezire şi dispare în circa douã luni [14,22] C
 Standard Mioclonusul fiziologic din somnul activ (cu mişcãri rapide
             oculare) este un sindrom nonepileptic caracterizat de
             mioclonii unilaterale sau bilaterale care apar în timpul
             somnului activ, afectând mai ales membrele superioare,
             fãrã legãturã cu stimulii senzitivi şi cu prognostic
             favorabil [22]. C
 Standard Hiperekplexia (sau sindromul copilului înţepenit, "startle
             disease") este o afecţiune cu transmitere autosomal domi-
             nantã caracterizatã printr-un rãspuns exagerat la stimuli
             neaşteptaţi asemãnãtor cu miocloniile generalizate de care
             se deosebeste prin faptul cã se opresc prin restricţionare
             (atingerea şi prinderea extremitãţii afectate) [22]. C
 Standard Convulsiile familiale benigne sunt afecţiuni convulsivante
             idiopatice cu transmitere autosomal dominantã, debut neo-
             natal, autolimitate (dispar la 1-6 luni de viaţã) şi
             prognostic favorabil pe termen îndelungat [2,14,27]. C
 Standard Sindromul convulsiilor de ziua a 5-a se caracterizeazã
             prin clonii focale sau multifocale repetate la nou-nãscu-
             ţii la termen fãrã suferinţã hipoxicã şi neurologicã în
             primele zile de viaţã, copii la care examenul neurologic
             înainte şi dupã crize este normal [29]. C
 Standard Encefalopatia mioclonicã precoce este un sindrom epileptic
             cu debut în perioada neonatalã (chiar şi intrauterin)
             caracterizat prin convulsii recurente severe, mai ales mi-
             oclonice, clonice şi spasme tonice şi traseu EEG specific
             (de tip supression-burst), cu etiologie mai ales metaboli-
             cã congenitalã şi prognostic nefavorabil [8]. C
 Standard Encefalopatia mioclonicã infantilã precoce este un sindrom
             epileptic cu debut în perioada neonatalã (chiar şi intrau-
             terin) caracterizat prin convulsii recurente severe, mai
             ales mioclonice, clonice şi spasme tonice şi traseu EEG
             specific (de tip supression-burst), asociat mai ales sin-
             droamelor malformative cerebrale şi prognostic nefavo-
             rabil [8]. C
             5.2. Evaluare
             5.2.1. Evaluarea clinicã
 Standard Medicul şi asistenta trebuie sã fie familiarizaţi cu tipo-
             logia convulsiilor neonatale (anexa 3) [14,22,30-32]. B
 Argumentare Recunoaşterea convulsiilor neonatale permite intervenţia
             precoce pentru identificarea cauzei şi terapie de urgenţã
             în scopul limitãrii efectului nociv al convulsiilor asupra
             creierului imatur al nou-nãscutului şi prematurului
             [14,17,22,30-39]. III
 Standard Medicul trebuie sã încerce sã identifice, pe baza examenu-
             lui clinic, tipul convulsiilor (anexa 3). C
 Argumentare Încadrarea manifestãrilor critice în una din categoriile
             de convulsii caracteristice perioadei neonatale permite
             medicului o orientare rapidã etiologicã precum şi estima-
             rea concordanţei dintre manifestãrile critice clinice şi
             activitatea electricã cerebralã [22,38-40]. IV
 Standard Medicul trebuie sã efectueze o anamnezã completã şi corec-
             tã în cazul oricãrui nou-nãscut care prezintã convulsii
             (anexa 4, 5 şi 6) [1,35,43]. C
 Argumentare Datele anamnestice sunt foarte importante pentru cã pot
             ajuta la identificarea etiologiei şi la stabilirea unui
             diagnostic şi tratament corect [22,23,35]. IV
 Standard Medicul trebuie sã evalueze corect vârsta de gestaţie (VG)
             a nou-nãscutului cu convulsii. B
 Argumentare Stabilirea VG orienteazã asupra etiologiei convulsiilor:
             la nou-nãscutul la termen predominã convulsiile fruste sau
             clonice, secundare hemoragiei subarahnoidiene, subdurale
             sau de la nivelul plexurile choroide şi encefalopatiei
             hipoxic - ischemice, în timp ce la nou-nãscutul prematur
             sunt mai frecvente convulsiile tonice, secundare mai ales
             hemoragiei intraventriculare (anexa 4) [1,4,17,21,28,41,42]. III
 Standard Medicul trebuie sã efectueze un examen clinic complet şi
             atent al nou-nãscutului pentru a evalua prezenţa traumatis-
             melor, malformaţiilor şi a semnelor de infecţie. B
 Argumentare Observaţia clinicã atentã poate decela prezenţa semnelor
             asociate traumatismelor obstetricale, infecţiilor şi mal-
             formaţiilor ceea ce permite un diagnostic precoce, trata-
             ment ţintit şi o primã apreciere privind prognosticul
             [15,46,47]. III
 Standard Medicul trebuie sã efectueze un examen neurologic al nou-
             nãscutului, complet şi atent evaluând obligatoriu starea
             de conştienţã, tonusul, postura, motilitatea activã şi pa-
             sivã, mişcãrile anormale, reflexele arhaice şi cele osteo-
             tendinoase, mişcãrile anormale oculare. C
 Argumentare Evaluarea existenţei şi a gradului de afectare neurologicã
             a nou-nãscutului este o etapã importantã în conduita paci-
             entului cu convulsii neonatale [20,39,44,45]. IV
 Standard Medicul trebuie sã completeze examenul clinic cu evaluarea
             temperaturii cutanate, aspectului tegumentelor (paliditate,
             cianozã, hiperemie, echimoze, peteşii, leziuni tegumentare,
             icter, sindrom neurocutanat), tipului respiraţiei (tahi/
             bradipnee, respiraţie periodicã, gasp-uri, crize de apnee),
             frecvenţei cardiace, pulsului periferic şi a tensiunii
             arteriale. C
 Argumentare Obţinerea şi interpretarea corectã a datelor despre modi-
             ficãrile tegumentare şi ale aparatului cardiovascular şi
             respirator poate orienta medicul atât spre stabilirea
             etiologiei cât şi asupra necesitãţii instituirii mãsurilor
             de susţinere a funcţiilor vitale [39,43]. IV
 Standard Medicul trebuie sã observe şi sã descrie, documentând în
             foaia de observaţie, tipul manifestãrilor convulsive cli-
             nice: aspect, localizare, grad de afectare (a extremitãţii,
             feţei sau trunchiului), secvenţialitatea evenimentelor
             clinice, durata şi timpul de recurenţã (anexa 3). C
 Argumentare Descrierea corectã a tipului convulsiilor poate ajuta la
             diagnosticul diferenţial cu mişcãrile şi afecţiunile non-
             convulsive şi poate sugera caracterul epileptic sau non-
             epileptic al acestora [22,44,48,49]. IV
             5.2.2. Evaluarea de laborator şi paraclinicã
 Standard Medicul trebuie sã indice investigaţii pentru diagnosticul
             etiologic al convulsiilor neonatale în paralel cu institu-
             irea planului terapeutic de urgenţã (anexa 7). B
 Argumentare Convulsiile neonatale reprezintã o urgenţã majorã
             [14,23,32,38,39,50,51]. Prezenţa convulsiilor la un nou-
             nãscut poate afecta statusul cardiorespirator al acestuia
             (hipoventilaţie, apnee, hipoxie, hipercarbie, acidozã),
             determinã creşterea glicolizei (cu hipoglicemie secundarã)
             şi duce la eliberarea de aminoacizi excitatori, toate
             acestea reprezentând cãi patogenice pentru leziuni cere-
             brale secundare [14,50,51]. III
 Recomandare Se recomandã ca medicul sã indice efectuarea unei EEG cu
             mai multe canale la orice nou-nãscut cu convulsii. B
 Argumentare Înregistrarea EEG permite diferenţierea clarã a convulsi-
             ilor epileptice de cele nonepileptice, informaţia fiind
             utilã atât pentru decizia instituirii terapiei anticonvul-
             sivante cât şi pentru formularea prognosticului
             [3,14,22,23,31,51,52-55]. III
 Recomandare Se recomandã ca medicul sã indice monitorizarea nou-
             nãscutului cu convulsii neonatale cu ajutorul aEEG. B
 Argumentare Înregistrarea continuã aEEG permite identificarea corela-
             ţiilor dintre manifestãrile critice clinice şi activitatea
             electricã cerebralã, monitorizarea duratei convulsiilor şi
             a rãspunsului acestora la tratament dar şi evaluarea tra-
             seului electric cerebral bazal, informaţiile oferite
             astfel putând fi folosite şi pentru formularea unui
             prognostic pe termen lung [24,43,56-59]. III
 Opţiune Medicul poate monitoriza nou-nãscutul cu convulsii cu aju-
             torul înregistrãrilor videoEEG. C
 Argumentare Înregistrarea videoEEG permite diagnosticul diferenţial al
             convulsiilor neonatale clinice, electroclinice şi electri-
             ce şi ajutã la caracterizarea tipului clinic de convulsii.
             Înregistrãrile video EEG sunt utile mai ales în cazul con-
             vulsiilor rare, recurente sau subclinice [4,22,23,60-66]. IV
 Recomandare Pentru interpretarea traseului EEG se recomandã ca medicul
             sã ţinã cont de gradul de maturare cerebralã, medicaţia
             administratã, patologie, starea de somn sau veghe, arte-
             facte date de mişcare [45,63]. C
 Argumentare Cel mai adesea punctul de pornire al descãrcãrilor convul-
             sive atât la prematur cât şi la nou-nãscutul la termen
             este lobul temporal, dar aspectul traseului EEG de bazã
             este diferit la diferite vârste de gestaţie, poate fi in-
             fluenţat de starea copilului (somn, veghe, mişcare) şi de
             medicaţia administratã (anticonvulsivante, IV
             sedative) [22,66].
 Standard Medicul trebuie sã facã demersuri pentru stabilirea etio-
             logiei convulsiilor neonatale prin investigaţii de labora-
             tor şi paraclinice complete (anexa 7). B
 Argumentare Convulsiile neonatale sunt asociate unei game vaste de
             afecţiuni perinatale [14,22,23]. Multe dintre convulsiile
             neonatale cedeazã rapid la tratamentul etiologic iar cupa-
             rea rapidã a convulsiilor previne apariţia leziunilor
             cerebrale secundare [22,23,30,31,38,39,67]. III
 Standard Medicul trebuie sã indice obligatoriu, în cazul oricãrui
             nou-nãscut care prezintã convulsii neonatale, un barem
             minim de investigaţii: glicemie, hemoleucogramã completã
             cu formulã leucocitarã şi trombocite, ionogramã sericã,
             calcemie, magneziemie (anexa 7). C
 Argumentare În majoritatea cazurilor investigaţiile recomandate permit
             stabilirea etiologiei convulsiilor neonatale sau cel puţin
             orienteazã medicul spre alte etiologii posibile [23,39,68]. IV
 Recomandare Se recomandã ca medicul sã efectueze investigaţii de labo-
             rator şi paraclinice suplimentare (anexa 7) pentru eluci-
             darea etiologiei convulsiilor neonatale în cazul în care
             baremul minim de investigaţii recomandat (mai sus) nu a
             permis identificarea cauzei convulsiilor. C
 Argumentare Investigaţiile suplimentare, de laborator şi paraclinice
             enumerate în anexa 4 permit clarificarea etiologiei con-
             vulsiilor neonatale în marea majoritate a cazurilor (doar
             1-5% din convulsiile neonatale sunt idiopatice)
             [14,18,23,69,70]. IV
 Recomandare Se recomandã ca medicul sã indice efectuarea ecografiei
             transfontanelare în toate cazurile de convulsii neonatale. B
 Argumentare Ecografia transfontanelarã este o metodã de diagnostic
             rapidã, neinvazivã, care se poate efectua la patul bolna-
             vului, cu sensibilitate şi specificitate mare pentru
             hemoragiile intraventriculare, leziuni chistice postische-
             mice, dilataţii ale sistemului ventricular şi unele mal-
             formaţii cerebrale, dar care oferã informaţii insuficien-
             te în cazul leziunilor corticale şi a colecţiilor sangvine
             subarahnoidiene [49,68,70-72]. III
 Recomandare Se recomandã ca medicul sã indice efectuarea unei RMI
             (imagisticã prin rezonanţã magneticã) craniene la nou-
             nãscutul cu convulsii la care ecografia transfontanelarã
             nu a fost concludentã. B
 Argumentare Imagistica prin rezonanţã magneticã este cea mai sensibilã
             metodã de diagnostic imagistic a patologiei neurologice la
             nou-nãscut [68,72-74]. III
 Opţiune În absenţa posibilitãţii efectuãrii RMI, medicul poate
             opta pentru efectuarea unei computer-tomografii (CT) cra-
             niene dacã ecografia transfontanelarã nu a fost posibilã
             sau este neconcludentã. B
 Argumentare Computer-tomografia cranianã este o metodã iradiantã de
             diagnostic imagistic cu sensibilitate şi specificitate
             bune mai ales pentru hemoragiile şi calcificãrile cerebra-
             le, leziunile osoase şi infecţiile neonatale [68,70,72]. III
 Recomandare Se recomandã efectuarea puncţiei lombare şi analiza comp-
             letã a lichidului cefalorahidian (LCR) la orice nou-nãscut
             la care baremul minim de investigaţii exclude o cauzã be-
             nignã a acestora (sunt excluse convulsiile reactive acute). C
 Argumentare Recunoaşterea şi terapia promptã a infecţiilor neonatale
             ale SNC permit reducerea semnificativã a morbiditãţii şi
             mortalitãţii consecutive acestor afecţiuni [8]. IV
             5.2.3. Diagnosticul diferenţial al convulsiilor neonatale
 Standard Medicul şi asistenta trebuie sã diferenţieze convulsiile
             neonatale de tremurãturi. C
 Argumentare Tremurãturile sunt declanşate de stimuli senzitivi, dispar
             la flexia pasivã a membrelor, nu se însoţesc de mişcãri
             oculare anormale, nu au substrat epileptic şi prognosticul
             lor e favorabil [14,22,23,68,70]. IV
 Standard Medicul şi asistenta trebuie sã diferenţieze convulsiile
             neonatale de comportamentele neonatale non-convulsive. C
 Argumentare Comportamentele non-convulsive neonatale (mişcãrile dezor-
             donate de întindere, cãscat, supt, screamãtul pentru emi-
             sia de scaun, etc.) apar mai ales la prematur dar şi la
             nou-nãscutul la termen normal şi nu necesitã nici un fel
             de intervenţie [22,70]. IV
 Standard Medicul şi asistenta trebuie sã diferenţieze convulsiile
             neonatale de mioclonusul fiziologic din somnul activ. C
 Argumentare Mioclonusul fiziologic din somnul activ (cu mişcãri rapide
             oculare) este un sindrom non-epileptic benign caracterizat
             de mioclonii unilaterale sau bilaterale apãrute în timpul
             somnului activ, cu prognostic favorabil [22,70]. IV
 Standard Medicul şi asistenta trebuie sã diferenţieze convulsiile
             neonatale de mioclonusul fiziologic din somnul liniştit. C
 Argumentare Mioclonusul fiziologic din somnul liniştit (fãrã mişcãri
             rapide oculare) este un sindrom non-epileptic cu debut în
             prima sãptãmânã de viaţã care dispare în circa douã luni,
             nu necesitã investigaţii şi terapie şi are prognostic neu-
             rologic bun [14,22,70]. IV
 Standard Medicul şi asistenta trebuie sã diferenţieze convulsiile
             neonatale de hiperekplexie. C
 Argumentare Hiperekplexia este o afecţiune non-epilepticã declanşatã
             de stimuli senzitivi, cu aspect tipic, care rãspunde la
             restricţionare, necesitã terapie specificã şi dispare
             spontan în jurul vârstei de 2 ani [14,22,70]. IV
 Standard Medicul trebuie sã diferenţieze convulsiile neonatale de
             sindromul convulsiilor de ziua a 5-a. C
 Argumentare Sindromul convulsiilor de ziua a 5-a apare la nou-nãscuţi
             la termen fãrã suferinţã hipoxicã şi neurologicã în prime-
             le zile de viaţã, pe fondul unui examen neurologic normal
             atât înainte cât şi dupã crize, nu necesitã terapie anti-
             convulsivantã şi are prognostic favorabil [29,70]. IV
 Standard Medicul trebuie sã diferenţieze convulsiile neonatale de
             convulsiile neonatale familiale benigne. C
 Argumentare Convulsiile neonatale familiale benigne sunt afecţiuni
             convulsivante idiopatice cu debut neonatal, care dispar
             la 1-6 luni de viaţã şi au prognostic favorabil pe termen
             îndelungat [14,70]. IV


    6. Conduitã profilacticã


 Standard Medicul şi asistenta trebuie sã recunoascã la timp semnele
             şi simptomele afecţiunilor neonatale cu risc crescut
             pentru apariţia convulsiilor (encefalopatie hipoxic-
             ischemicã, hipoglicemie, hiponatremie, hipocalcemie, hipo-
             magneziemie, hemoragii, infecţii sistemice şi ale SNC,
             etc.) (anexa 6). C
 Argumentare Recunoaşterea precoce a diferitelor afecţiuni perinatale
             a cãror evoluţie se poate complica prin apariţia convulsi-
             ilor neonatale permite intervenţia precoce pentru preveni-
             rea manifestãrilor critice şi creşte indexul de suscepti-
             bilitate al medicului şi asistentei care monitorizeazã
             nou-nãscutul bolnav astfel încât sã poatã fi identificate
             la timp şi cele mai discrete manifestãri convulsive
             [18,39,44,56,70,75]. IV
 Standard Medicul trebuie sã trateze prompt şi corect afecţiunile
             neonatale cu risc crescut pentru apariţia convulsiilor
             (encefalopatie hipoxic-ischemicã, hipoglicemie, hiponatre-
             mie, hipocalcemie, hipomagneziemie, hemoragii, infecţii
             sistemice şi ale SNC, etc.) (anexa 6). C
 Argumentare Intervenţia promptã şi corectã pentru terapia afecţiunilor
             perinatale potenţial generatoare de manifestãri critice
             poate preveni apariţia convulsiilor neonatale, diminuând
             riscul legat de efectul nociv al acestora pe un creier
             aflat deja în suferinţã metabolicã ori hipoxicã
             [39,51,56,67,70,75,76]. IV
 Recomandare Se recomandã ca medicul sã nu prescrie profilactic terapie
             anticonvulsivantã pentru prevenirea crizelor convulsive
             asociate encefalopatiei hipoxic-ischemice perinatale. A
 Argumentare Nu existã suficiente dovezi privind reducerea mortalitãţii
             şi morbiditãţii pe termen scurt şi lung prin administrarea
             profilacticã de anticonvulsivante la nou-nãscutul la ter-
             men diagnosticat cu encefalopatie hipoxic-ischemicã
             perinatalã [77]. Ia
 Standard Medicul şi asistenta trebuie sã ţinã cont de potenţialul
             nociv al convulsiilor neonatale şi riscurile legate de
             apariţia, persistenţa şi recurenţa acestora. B
 Argumentare Convulsiile neonatale pot complica evoluţia nou-nãscutului
             atât pe termen scurt cât şi pe termen îndelungat. În fazã
             acutã, convulsiile pot determina hipoventilaţie şi apnee,
             cu hipoxie şi hipercarbie secundare care, la rândul lor
             pot duce la colaps cardiovascular, crescând riscul de
             deces şi leziuni neurologice secundare. Pe termen îndelun-
             gat, convulsiile cresc riscul de mortalitate, epilepsie,
             anomalii cognitive, de dezvoltare şi paralizie cerebralã
             [23,30,40,67,76,77]. III


    7. Conduitã terapeuticã


             7.1. Mãsuri generale
 Standard Medicul şi asistenta trebuie sã considere convulsiile neo-
             natale drept urgenţe medicale [49,60]. B
 Argumentare Convulsiile netratate la timp interferã cu ventilaţia şi
             precipitã colapsul cardiovascular, compromiţând procesul
             de autoreglare cerebralã vascularã şi crescând riscul de
             leziuni cerebrale secundare [23,30,67,76-78]. IIb
 Standard Medicul curant trebuie sã asigure îngrijirea nou-nãscutu-
             lui cu convulsii neonatale în unitãţi de nivel III. E
 Argumentare În România doar unitãţile neonatale de nivel III au compe-
             tenţele necesare îngrijirii corecte şi complexe şi monito-
             rizãrii nou-nãscutului care prezintã convulsii [79]. E
 Standard Medicul curant din unitãţile neonatale de grad 0, I şi II
             trebuie sã asigure terapia de urgenţã a convulsiilor neo-
             natale şi transferul rapid al nou-nãscutului cu convulsii
             spre unitãţile de nivel III. E
 Argumentare În România doar unitãţile neonatale de nivel III au compe-
             tenţele necesare îngrijirii corecte şi complexe şi monito-
             rizãrii nou-nãscutului care prezintã convulsii [79].
             Întârzierea iniţierii terapiei poate accentua degradarea
             statusului noun ãscutului [14,50,51,70].
             Standard Medicul trebuie sã indice instituirea mãsurilor
             terapeutice de urgenţã pentru cuparea crizelor convulsive
             în paralel cu investigaţiile necesare pentru diagnosticul
             etiologic al convulsiilor neonatale. B
 Argumentare Convulsiile neonatale reprezintã o urgenţã majorã. Prezen-
             ţa convulsiilor poate afecta statusul cardiorespirator al
             nou-nãscutului, determinã creşterea glicolizei şi duce la
             eliberarea de aminoacizi excitatori, cãi patogenice pentru
             leziuni cerebrale secundare [14,50,51,70]. Stabilirea eti-
             ologiei permite instituirea rapidã a tratamentului etiolo-
             gic şi cuparea convulsiilor reactive acute [1,23,39,44,70]. III
 Standard Medicul trebuie sã dispunã internarea nou-nãscutului cu
             convulsii neonatale în unitatea de terapie intensivã neo-
             natalã (TINN) pentru monitorizare, investigaţii şi trata-
             ment. B
 Argumentare Internarea nou-nãscutului în TINN permite monitorizarea
             clinicã şi paraclinicã atentã, intervenţia promptã pentru
             instituirea mãsurilor de susţinere a funcţiilor vitale în
             cazul în care convulsiile neonatale determinã alterarea
             statusului cardiovascular şi supravegherea atentã a tera-
             piei specifice [22,23,30,39,77,78]. IIb
 Standard Medicul şi asistenta trebuie sã asigure condiţii de neu-
             tralitate termicã şi sã monitorizeze temperatura nou-
             nãscutului cu convulsii neonatale. C
 Argumentare Hipotermia dar şi hipertermia pot induce sau agrava deze-
             chilibre metabolice şi hidroelectrolitice şi cresc riscul
             de leziuni cerebrale [68,80]. IV
 Standard Medicul şi asistenta trebuie sã evalueze şi sã monitorize-
             ze clinic şi paraclinic statusul respirator, cardiac, cir-
             culator şi metabolic al nou-nãscutului cu convulsii
             neonatale. C
 Argumentare Convulsiile neonatale pot afecta statusul cardiorespirator
             al nou-nãscutului (secundar hipoxiei şi hipercarbiei aso-
             ciate tulburãrilor respiratorii) şi determinã creşterea
             glicolizei cu risc secundar de hipoglicemie sau agravare
             a unei hipoglicemii preexistente [14,22,39,50,51]. Pulso-
             ximetria şi analiza gazelor sangvine oferã informaţii
             asupra gradului de afectare a ventilaţiei, estimarea co-
             loraţiei, frecvenţei cardiace (FC) şi tensiunii arteriale
             (TA) permit evaluarea statusului cardio-circulator iar
             mãsurarea glicemiei tranşeazã diagnosticul de hipoglice-
             mie [39]. IV
 Standard Medicul şi asistenta trebuie sã instituie de urgenţã mãsu-
             rile de reanimare neonatalã în cazul nou-nãscutului cu
             convulsii neonatale aflat în colaps cardiovascular. B
 Argumentare Instituirea promptã a mãsurilor de resuscitare neonatalã
             (conform ghidului de reanimare neonatalã) în cazul nou-
             nãscutului cu colaps cardio-vascular creşte şansa de su-
             pravieţuire a acestuia şi scade riscul de leziuni neurolo-
             gice secundare hipoxiei, hipercarbiei, acidozei şi hipo-
             glicemiei asociate şi de compromitere respiratorie
             [11,14,19,22,39,49,50,51,81]. III
 Standard Medicul şi asistenta trebuie sã asigure suportul respira-
             tor al nou-nãscutului cu convulsii neonatale în funcţie de
             gradul de compromitere a funcţiei respiratorii. C
 Argumentare Asigurarea suportului respirator adecvat (oxigenoterapie,
             ventilaţie cu presiune pozitivã modul CPAP sau ventilaţie
             asistatã pe sonda endotrahealã) scade riscul de hipoxie,
             hipercarbie şi leziuni hipoxic-ischemice secundare
             [14,19,21,57,68,70]. IV
 Standard Medicul şi asistenta trebuie sã asigure suportul cardio-
             vascular al nou-nãscutului cu convulsii neonatale în func-
             ţie de gradul de compromitere cardio-circulatorie. C
 Argumentare Asigurarea suportului cardio-circulator adecvat (umplerea
             patului vascular cu volumexpanderi, suport inotrop, etc.)
             scade riscul de hipoxie, hipoxemie şi ischemie cerebralã
             şi miocardicã şi, implicit, riscul leziunilor cerebrale
             hipoxic-ischemice secundare [39,57]. IV
 Standard Medicul şi asistenta trebuie sã corecteze rapid hipoglice-
             mia şi sã asigure suportul metabolic necesar bunei desfã-
             şurãri a metabolismului celular cerebral. C
 Argumentare Glucoza este indispensabilã metabolismului celular cere-
             bral, hipoglicemia având potenţialul de a induce leziuni
             cerebrale, de a agrava leziunile preexistente, poate fi
             cauza convulsiilor şi poate induce manifestãrile critice
             neonatale [10,23,39,43,57,68]. IV
 Standard Medicul trebuie sã asigure cel puţin o linie venoasã la
             orice nou-nãscut care prezintã convulsii neonatale. C
 Argumentare Convulsiile neonatale reprezintã o urgenţã iar majoritatea
             medicamentelor indicate în aceastã situaţie (volum-expan-
             deri, soluţie glucozatã, calciu gluconic, antibiotice,
             anticonvulsivante, etc.) trebuie administrate intravenos
             [39,57,81,82,68]. IV
             7.2. Tratamentul etiologic al convulsiilor neonatale
 Standard Medicul trebuie sã iniţieze de urgenţã tratamentul etiolo-
             gic al convulsiilor neonatale dacã etiologia acestora a
             fost elucidatã. B
 Argumentare Administrarea tratamentului ţintit etiologic permite cupa-
             rea rapidã a convulsiilor reactive acute [21,14,39,70,78]. III
 Standard În cazul decelãrii hipoglicemiei neonatale medicul trebuie
             sã prescrie un bolus de 2 ml/kgc glucozã 10% urmat de o
             perfuzie continuã cu glucozã cu ritm de 6-8 mg/kgc/min. C
 Argumentare Hipoglicemia este o cauzã frecventã de convulsii neonatale
             iar corectarea deficitului de glucozã duce la dispariţia
             crizelor convulsive [22,39,70]. Hipoglicemia poate împiedi-
             ca acţiunea altor medicamente administrate pentru cuparea
             convulsiilor neonatale şi exacerbeazã efectele nocive ce-
             rebrale ale acestora [14]. Doza de glucozã recomandatã
             corecteazã rapid glicemia, iar ritmul recomandat al perfu-
             ziei este rata de producere de cãtre organism a glucozei
             [14,70]. IV
 Standard În cazul în care hipocalcemia este cauza convulsiilor
             neonatale, medicul trebuie sã administreze de urgenţã
             100-200 mg/kgc (1-2 ml/kgc) calciu gluconic 10% intravenos
             în 5-10 minute. C
 Argumentare Doza recomandatã administratã intravenos în bolus corec-
             teazã rapid deficitul de calciu în marea majoritate a ca-
             zurilor. Administrarea rapidã a calciului intravenos
             poate induce tulburãri de ritm cardiac [39,68,70]. IV
 Recomandare Se recomandã ca medicul şi asistenta sã monitorizeze cli-
             nic şi/sau paraclinic frecvenţa cardiacã în timpul admi-
             nistrãrii intravenoase de calciu. C
 Argumentare Administrarea rapidã a calciului intravenos poate induce
             tulburãri de ritm cardiac [39,68,70]. IV
 Opţiune În cazul în care hipocalcemia este cauza convulsiilor neo-
             natale, medicul poate sã administreze de urgenţã
             0,2 ml/kgc clorurã de calciu 10% intravenos în 5-10
             minute. A
 Argumentare Clorura de calciu poate fi folositã pentru corecţia hipo-
             calcemiei neonatale dar conţine o cantitate mai mare de
             calciu ionic decât calciul gluconic (13,6 mEq Ca++/g
             versus 4,65 mEq Ca++/g) (27 mg/ml versus 9,8 mg/ml) şi
             produce necrozã cutanatã severã în cazul infiltrãrii para-
             venoase [83,84]. Ib
 Standard În cazul convulsiilor neonatale hipocalcemice, medicul
             trebuie sã continue terapia de substituţie cu calciu în
             dozã de 400-500 mg/kgc/zi intravenos sau per os. C
 Argumentare Doza recomandatã asigurã nevoile de calciu ale nou-nãscu-
             tului cu hipocalcemie [7,39,83]. IV
 Standard În cazul în care hipocalcemia este cauza convulsiilor neo-
             natale, medicul trebuie sã identifice şi sã trateze cauza
             deficitului de calciu. C
 Argumentare Hipocalcemia neonatalã poate debuta precoce (la anumite
             categorii de nou-nãscuţi cu risc, de obicei asociat unor
             afecţiuni precum prematuritatea, diabetul zaharat matern
             şi asfixia la naştere sau terapii, ca de exemplu adminis-
             trarea de bicarbonat de sodiu) sau tardiv (alimentaţia cu
             lapte de vacã sau formule cu conţinut scãzut de calciu şi
             crescut de fosfor şi alimentaţie parenteralã prelungitã
             incorectã). Identificarea şi corectarea cauzei şi supli-
             mentarea cu calciu duce la dispariţia hipocalcemiei şi a
             efectelor acesteia [7,14,85]. IV
 Recomandare În cazul convulsiilor hipocalcemice neonatale se recomandã
             ca medicul sã prescrie şi administreze magneziu. C
 Argumentare Administrarea de calciu duce la creşterea excreţiei renale
             de magneziu ceea ce duce la sau agraveazã un eventual de-
             ficit de magneziu şi împiedicã cuparea crizelor convulsive.
             Administrarea de magneziu poate corecta atât deficitul de
             magneziu cât şi deficitul de calciu, probabil prin mobili-
             zarea calciului din os spre plasmã [14,20,70]. IV
 Standard În cazul în care hipomagneziemia este cauza convulsiilor
             neonatale, medicul trebuie sã administreze 2,5-5 mg C
             magneziu[85] elemental/kgc/dozã din soluţia de sulfat de
             magneziu 20% intravenos (0,1-0,2 mmol/kgc/dozã) [85] lent
             în 15-20 minute.
 Argumentare Doza recomandatã corecteazã deficitul acut de magneziu,
             administrarea lentã previne apariţia bradicardiei şi hipo-
             tensiunii [39,85]. IV
 Standard În cazul în care hipomagneziemia este cauza convulsiilor
             neonatale, medicul trebuie sã identifice şi sã trateze
             cauza deficitului de magneziu. C
 Argumentare Identificarea şi corectarea cauzei hipomagneziemiei (re-
             zerve scãzute la naştere, absorbţie diminuatã, pierderi
             intestinale sau renale, aport crescut de fosfat, etc.)
             permite stabilizarea nivelului seric al magneziului [85]. IV
 Standard În prezenţa hiponatremiei sau a hipernatremiei medicul
             trebuie sã prescrie terapia specificã acestor afecţiuni. C
 Argumentare Identificarea şi corectarea cauzei deficitului sau exce-
             sului de sodiu corecteazã nivelul seric al acestuia şi
             previne efectele negative ale dezechilibrelor serice de
             sodiu [39,70,86]. IV
 Standard În cazul în care convulsiile neonatale apar în contextul
             unei encefalopatii hipoxicischemice perinatale medicul
             trebuie sã prescrie tratamentul specific al acestei afec-
             ţiuni, individualizat în funcţie de forma clinicã şi tipul
             de severitate. C
 Argumentare Asigurarea unei ventilaţii şi perfuzii eficiente, menţine-
             rea TA şi a normoglicemiei, controlul convulsiilor şi mo-
             nitorizarea şi terapia disfuncţiilor hipoxic-ischemice ale
             celorlalte organe şi sisteme (rinichi, tub digestiv) repre-
             zintã punctele cheie ale managementului encefalopatiei
             hipoxic-ischemice perinatale [39,87]. IV
 Standard În cazul în care convulsiile neonatale apar în contextul
             unei hemoragii cerebrale medicul trebuie sã prescrie tra-
             tamentul specific al hemoragiilor cerebrale, individuali-
             zat în funcţie de tipul şi severitatea hemoragiei. V
 Argumentare Prevenirea şi corecţia tulburãrilor hemodinamice majore
             (hipotensiune, hipertensiune, fluctuaţii ale fluxului
             sangvin cerebral), terapia promptã şi corectã a suferin-
             ţelor respiratorii adesea asociate şi a eventualelor
             anomalii de coagulare sunt principaleleobiective ale tera-
             piei nou-nãscutului cu hemoragie cerebralã [39,87]. IV
 Standard În cazul în care convulsiile neonatale apar în contextul
             unei infecţii sistemice sau a SNC medicul trebuie sã pres-
             crie antibiotice intravenos conform antibiogramei, etiolo-
             giei suspectate sau spectrului bacterian al florei din
             unitate (în absenţa antibiogramei) în dozele şi cu ritmul
             corespunzãtor vârstei de gestaţie a noun ãscutului şi ti-
             pului de infecţie. C
 Argumentare Administrarea promptã de antibiotice intravenos în asociere
             şi în doze corecte în funcţie de etiologia suspectatã de
             îndatã ce medicul are suspiciunea de infecţie (anamnesticã,
             clinicã sau paraclinicã) reprezintã premiza eficienţei te-
             rapeutice în infecţiile neonatale, fie materno-fetale, fie
             dobândite postnatal [39,88]. IV
 Opţiune Medicul poate prescrie Acyclovir dacã existã suspiciunea
             unei infecţii herpetice. C
 Argumentare Unii autori recomandã administrarea de Acyclovir dacã con-
             textul clinico-anamnestic sugereazã prezenţa unei infecţii
             cerebrale sau sistemice herpetice [70,89]. IV
 Standard În cazul în care convulsiile neonatale se asociazã unei
             anomalii structurale congenitale a SNC medicul trebuie sã
             indice terapia specificã pentru anomalia respectivã. C
 Argumentare În cazul anomaliilor structurale congenitale, instituirea
             terapiei specifice (de exemplu tratament neurochirurgical
             în cazul anomaliilor vasculare congenitale) se poate solda
             cu dispariţia convulsiilor. De obicei, în anomaliile
             structurale congenitale, chiar şi terapia anticonvulsi-
             vantã agresivã nu reuşeşte sã cupeze convulsiile [39,70,87]. IV
 Standard În cazul în care se suspicionezã apariţia convulsiilor
             neonatale în contextul unei boli metabolice congenitale
             medicul trebuie sã:
             - asigure suportul vital (respiraţie, perfuzie)
             - opreascã alimentaţia enteralã
             - asigure suportul metabolic prin administrarea de glucozã
             în perfuzie
             - continue investigaţiile de laborator pentru a elucida
             diagnosticul. C
 Argumentare Aplicarea recomandãrilor de mai sus asigurã limitarea
             efectelor nocive ale acumulãrii metaboliţilor toxici (se-
             cundare deficitului metabolic) şi necesarul caloric şi
             energetic pânã la elucidarea diagnosticului [70,90]. IV
 Standard În cazul în care convulsiile neonatale apar în contextul
             unei boli metabolice congenitale medicul trebuie sã pres-
             crie terapia specificã acestei afecţiuni. C
 Argumentare Dupã stabilirea tipului deficitului metabolic congenital,
             aplicarea terapiei specifice este condiţia esenţialã
             pentru buna funcţionare a tuturor metabolismelor celulare
             şi prognosticului favorabil pe termen îndelungat [90]. IV
 Standard În cazul în care convulsiile neonatale apar în contextul
             unei intoxicaţii incidentale cu anestezic administrat
             mamei medicul trebuie sã prescrie tratamentul specific
             individualizat în funcţie de tipul şi severitatea intoxi-
             caţiei.
 Argumentare În funcţie de tipul şi severitatea intoxicaţiei, pentru
             eliminarea drogului din circulaţia sangvinã a nou-nãscutu-
             lui (şi dispariţia convulsiilor) pot fi necesare adminis-
             trarea de diuretic, acidifierea urinei sau exsangvinotrans-
             fuzia [70,91]. IV
 Standard În cazul în care convulsiile neonatale apar în contextul
             unui sindrom de abstinenţã la droguri recreaţionale inge-
             rate de mamã, medicul trebuie sã prescrie tratamentul
             specific individualizat în funcţie de tipul şi severitatea
             intoxicaţiei. C
 Argumentare Aplicarea mãsurilor specifice de îngrijire şi tratament
             duce, de cele mai multe ori, la dispariţia simptomelor
             sindromului de sevraj la drogurile recreaţionale ingerate
             de mamã. În unele situaţii (de exemplu în sindromul de
             sevraj la cocainã) poate fi necesarã administrarea de
             anticonvulsivant [70,91]. IV
 Standard În cazul în care convulsiile neonatale apar în contextul
             unei encefalopatii hiperbilirubinemice neonatale medicul
             trebuie sã prescrie tratamentul specific individualizat în
             funcţie de etiologia şi severitatea hiperbilirubinemiei. C
 Argumentare Terapia promptã şi corectã a hiperbilirubinemiei neonatale
             şi a factorilor favorizanţi ai acesteia duce la dispariţia
             convulsiilor asociate acestei situaţii [70]. IV
             7.3. Tratamentul specific cu anticonvulsivante în
             convulsiile neonatale
             7.3.1. Principii generale
 Standard În cazul în care convulsiile neonatale nu rãspund la tra-
             tamentul etiologic aplicat corect medicul trebuie sã ia în
             considerare terapia specificã cu anticonvulsivante. C
 Argumentare Convulsiile care nu cedeazã la terapia etiologicã pot
             complica evoluţia clinicã a noun ãscutului prin agravarea
             statusului respirator şi cardio-circulator şi pot deter-
             mina, pe termen îndelungat, anomalii de creştere şi dez-
             voltare cerebralã [14,39,51,67,91]. IV
 Standard Medicul trebuie sã prescrie terapie anticonvulsivantã
             numai dupã stabilizarea cardiorespiratorie şi circulatorie. C
 Argumentare Convulsiile pot afecta statusul respirator, cardiac şi
             hemodinamica [14,38,39,70,91]. IV
 Standard Medicul trebuie sã ţinã cont de potenţialul nociv şi ris-
             curile asociate administrãrii de anticonvulsivante la
             nou-nãscut. B
 Argumentare Majoritatea anticonvulsivantelor utilizate pentru terapia
             convulsiilor neonatale sunt, în acelaşi timp, sedative şi,
             în doze mari, deprimã respiraţia [14,31,39,76]. Unele
             anticonvulsivante (Fenitoin, Lidocaina, Fenobarbitalul)
             au potenţial cardiotoxic (cu hipotensiune şi aritmie se-
             cundare) iar valproatul de sodiu este hepatotoxic [76].
             Utilizarea de duratã a anticonvulsivantelor poate inhiba
             dezvoltarea cerebralã [77]. III
 Standard Medicul trebuie sã ţinã cont de particularitãţile farmaco-
             kinetice ale anticonvulsivantelor la nou-nãscut. C
 Argumentare La nou-nãscut, anticonvulsivantele au timp de înjumãtãţire
             mai lung ca urmare a absorbţiei orale reduse (datoritã go-
             lirii gastrice tardive, aciditãţii diminuate, suprafeţei
             mici de absorbţie şi fluxului sangvin splanhnic redus),
             legãrii scãzute de proteinele plasmatice (în condiţiile
             unei hipoalbuminemii fiziologice şi ca urmare a competi-
             ţiei cu bilirubina şi acizii graşi pentru locus-urile de
             legare), metabolizãrii hepatice lente (datoritã imaturitã-
             ţii enzimatice) şi excreţiei renale întârziate (datoritã
             imaturitãţii renale) [38]. IV
 Recomandare Se recomandã ca medicul sã indice efectuarea EEG la orice
             nou-nãscut care prezintã convulsii neonatale. C
 Argumentare Înregistrarea EEG standard este cea mai sensibilã şi spe-
             cificã metodã de diagnostic a convulsiilor neonatale şi de
             evaluare a eficienţei anticonvulsivantelor. Interpretarea
             traseului EEG standard necesitã pregãtire profesionalã de
             specialitate (neurologie pediatricã) [22,32,91]. IV
 Recomandare Se recomandã ca medicul sã indice monitorizare EEG la orice
             nou-nãscut care primeşte tratament cu anticonvulsivant. C
 Argumentare Monitorizarea EEG este o metodã eficientã de evaluare a
             eficienţei terapiei anticonvulsivante şi a convulsiilor
             electrice la nou-nãscutul paralizat farmacologic.
             Interpretarea traseului EEG înregistrat prin monitorizare
             necesitã pregãtire profesionalã de specialitate (neurolo-
             gie pediatricã) [22,30,91]. IV
 Recomandare Se recomandã ca medicul sã indice monitorizarea continuã
             aEEG pe durata tratamentului în unitatea neonatalã [32]. C
 Argumentare Monitorizarea aEEG evidenţiazã activitatea electricã de
             tip convulsivant şi permite observarea dispariţiei paroxi- IV
             smelor cerebrale sub tratament. Interpretarea traseului
             aEEG este simplã, rapidã şi poate fi efectuatã şi de cãtre
             medicul neonatolog [22,24,30].
 Opţiune Medicul poate opta pentru monitorizarea videoEEG a terapi-
             ei anticonvulsivante. C
 Argumentare VideoEEG este o metodã utilã pentru diagnosticul convulsi-
             ilor neonatale şi evaluarea terapiei anticonvulsivante
             dacã luminozitatea camerei este adecvatã şi camera sur-
             prinde în întregime faţa şi corpul nou-nãscutului [22].
             Interpretarea traseului EEG standard necesitã pregãtire
             profesionalã de specialitate (neurologie pediatricã)
             [22,30]. IV
 Standard Medicul şi asistenta trebuie sã monitorizeze clinic şi pa-
             raclinic continuu statusul respirator, funcţia cardiacã şi
             circulatorie a nou-nãscutului în tratament cu anticonvul-
             sivant. C
 Argumentare Convulsiile pot afecta statusul respirator, cardiac şi
             hemodinamica [14,38,39,70,91]. IV
 Recomandare Se recomandã ca medicul sã iniţieze terapia convulsiilor
             neonatale cu anticonvulsivant dacã durata convulsiilor
             neonatale depãşeşte 3 minute sau convulsiile se repetã de
             mai mult de 3 ori într-o orã sau determinã compromitere
             cardio-circulatorie şi respiratorie. A
 Argumentare Deşi este unanim acceptat faptul cã convulsiile neonatale
             reprezintã o manifestare a compromiterii neurologice indi-
             ferent de etiologie, cu efect nefavorabil asupra dezvoltã-
             rii neurologice, nu existã dovezi suficient de puternice
             care sã justifice terapia cu anticonvulsivante în toate
             cazurile de convulsii neonatale. Dovezile existente sunt
             insuficiente pentru a recomanda un anume anticonvulsivant
             ca fiind cel mai eficient pentru terapia convulsiilor
             neonatale [76]. Ia
 Standard Medicul trebuie sã iniţieze terapia anticonvulsivantã
             agresiv în afecţiunile convulsivante de tip epileptic cu
             debut neonatal (encefalopatia mioclonicã precoce şi
             encefalopatia mioclonicã infantilã precoce). C
 Argumentare Aceste afecţiuni necesitã terapie specificã anticonvulsi-
             vantã agresivã, fiind frecvent refractare la terapia cu
             anticonvulsivantele utilizate în mod uzual şi la dozele
             uzuale [14,38]. IV
 Standard Pentru stabilirea tipului şi dozei de anticonvulsivant
             pentru terapia sindroamelor epileptice cu debut neonatal
             medicul neonatolog trebuie sã se consulte cu medicul
             neurolog pediatru. E
 Argumentare Sindroamele epileptice cu debut neonatal sunt rare iar me-
             dicul neurolog pediatru are competenţa necesarã conducerii
             terapiei anticonvulsivante în aceste situaţii. IV
 Recomandare Se recomandã ca medicul sã monitorizeze nivelul seric al
             anticonvulsivantelor administrate pentru terapia convulsi-
             ilor neonatale. C
 Argumentare Pentru stabilirea dozei de întreţinere este ideal sã se
             poatã monitoriza nivelul seric al anticonvulsivantelor
             administrate datoritã farmacocineticii variabile la acest
             segment de vârstã [39,91]. Monitorizarea nivelului seric
             este importantã şi în situaţii în care metabolizarea
             hepaticã şi eliminarea renalã sunt afectate (de exemplu
             în encefalopatia hipoxic-ischemicã severã) pentru a evita
             efectele toxice [39]. IV
 Recomandare Pentru a maximiza eficienţa şi a minimaliza riscurile şi
             efectele adverse ale anticonvulsivantelor se recomandã ca
             medicul sã trateze convulsiile neonatale cu un singur
             anticonvulsivant la doza maximã admisã înainte de a trece
             la asocierea sau la alegerea unui alt drog. A
 Argumentare Nici unul din anticonvulsivantele studiate pentru terapia
             convulsiilor neonatale nu poate fi considerat "ideal" iar
             efectele adverse ale asocierii anticonvulsivantelor sunt
             insuficient cunoscute în afara asocierii Fenobarbital -
             Fenitoin [76,70]. Ia
 Recomandare Se recomandã consultarea cu medicul neurolog pediatru în
             cazul oricãror manifestãri convulsive neonatale cu excep-
             ţia convulsiilor reactive acute care cedeazã prompt la
             tratamentul etiologic. C
 Argumentare Orice copil cu convulsii care necesitã terapie specificã
             anticonvulsivantã prezintã risc de sechele neuropsihomo-
             torii deci şi urmãrire neurologicã pe termen îndelungat
             [14,19]. IV
             7.3.2. Tratamentul anticonvulsivant de atac
 Recomandare Se recomandã ca medicul sã administreze Fenobarbital ca
             anticonvulsivant de primã linie în convulsiile neonatale
             care îndeplinesc condiţiile de mai sus. C
 Argumentare Fenobarbitalul constituie medicamentul de primã alegere,
             are eficacitate bunã, efecte secundare rezonabile şi far-
             macocineticã cunoscutã atât la nou-nãscutul matur cât şi
             la prematur [1,7,44,81,82]. Fenobarbitalul este preferat
             Fenitoinei pentru cã poate fi folosit cu uşurinţã şi ca
             terapie de întreţinere, pãtrunde rapid în LCR, are efect
             rapid, farmacocineticã cunoscutã[14,39] şi eficacitate
             egalã [14,76]. IV
 Standard Medicul trebuie sã prescrie Fenobarbital în dozã de atac
             de 20 mg/kgc/dozã intravenos lent (peste 15 minute, cu C
             ritm sub 1 mg/kgc/minut) sau în perfuzie în convulsiile
             neonatale în care se decide administrarea de anticonvul-
             sivant.
 Argumentare Doza şi modul de administrare sunt recomandate de marea
             majoritate a experţilor pentru terapia convulsiilor neona-
             tale (nivele serice de 20 æg/ml) cu minime efecte adverse
             [14,22,38,39,53,70,91]. Calea intramuscularã duce la o ab-
             sorbţie mai lentã şi inegalã, efectul instalându-se mai
             tardiv [1,7,44,81,82,53,70]. Pentru obţinerea unui nivel
             seric echivalent, în cazul administrãrii intramusculare
             doza trebuie sã fie cu 10-15% mai mare decât cea adminis-
             tratã intravenos [14]. IV
 Recomandare Dacã crizele convulsive nu cedeazã la administrarea de
             Fenobarbital intravenos în dozã de atac, se recomandã ca
             medicul sã creascã doza de Fenobarbital în trepte de
             5 mg/kgc la interval de 5 minute pânã la o dozã maximã de
             40 mg/kgc. B
 Argumentare Fenobarbitalul are efecte anticonvulsivante limitate, în
             dozã de 20 mg/kgc controleazã aproximativ 25% din convul-
             sii, creşterea dozei permite controlul a peste 40% din
             convulsiile neonatale [14,30,70,89]. În doze mai mari de
             40 mg/kgc nu se obţin efecte terapeutice mai bune, efectul
             sedativ se prelungeşte peste câteva zile şi riscul de
             depresie respiratorie şi cardiotoxicitate cresc progresiv
             [14,30,70]. III
 Recomandare Se recomandã ca în momentul în care se decide administra-
             rea dozei maxime de atac de Fenobarbital medicul sã asigu-
             re respiraţia nou-nãscutului, la nevoie, chiar şi prin
             intubaţie şi ventilaţie asistatã. C
 Argumentare Fenobarbitalul este un anticonvulsivant cu relaţie dozã-
             concentraţie sericã predictibilã. Administrarea unor doze
             de peste 20 mg/kgc se soldeazã cu creşterea nivelelor se-
             rice peste 40 mcg/ml, concentraţii la care creşte riscul
             de depresie respiratorie şi comã [21,69,84].
 Recomandare Se recomandã ca medicul sã administreze Fenitoin ca anti-
             convulsivant de primã linie în convulsiile neonatale în
             cazul în care nu este disponibil preparatul de Fenobarbi-
             tal pentru administrare intravenoasã. C
 Argumentare Fenitoina şi Fenobarbitalul sunt la fel de eficiente în
             controlul convulsiilor neonatale [13,39,76,93,94,95].
             Fenitoina inhibã canalele de sodiu necesare pentru activa-
             rea potenţialului de acţiune[30]. Fenitoina are farmacoci-
             neticã nonliniarã şi ratã variabilã a metabolismului hepa-
             tic ceea ce obligã la individualizarea dozelor prin moni-
             torizarea nivelului seric [39]. IV
 Standard Medicul trebuie sã nu prescrie Fenitoin în cazul nou-nãs-
             cuţilor care prezintã bloc atrioventricular sau bradicar-
             die sinusalã. C
 Argumentare Fenitoina este cardiotoxicã, având potenţialul de a induce
             tulburãri de ritm şi colaps cardiovascular [14,53,70]. IV
 Standard Medicul trebuie sã prescrie Fenitoin în dozã de atac de
             15-20 mg/kgc în perfuzie endovenoasã cu ritm de maxim
             50 mg/minut (0,5 mg/kgc/min). C
 Argumentare Doza şi ritmul recomandate realizeazã niveluri serice
             terapeutice de 15-20 æg/ml [14] fãrã efecte adverse semni-
             ficative cardiovasculare şi respiratorii[14,39,53]. Admi-
             nistrarea intramuscularã a Fenitoinei duce la absorbţia
             eraticã a drogului şi se poate solda cu necrozã muscularã
             [53,91]. IV
 Recomandare În cazul convulsiilor neonatale refractare la administra-
             rea de Fenobarbital în dozã maximã de atac se recomandã ca
             medicul sã asocieze în schema terapeuticã Fenitoin în dozã
             de 15-20 mg/kgc în perfuzie endovenoasã cu ritm de maxim 50
             mg/minut (aproximativ 30 de minute). B
 Argumentare Asocierea Fenobarbital plus Fenitoin în doze maxime con-
             troleazã 70% din convulsiile neonatale [14,30]. III
 Standard În cazul în care se administreazã Fenitoin pentru terapia
             convulsiilor neonatale medicul şi asistenta trebuie sã mo-
             nitorizeze atent frecvenţa şi ritmul cardiac
             [14,39,53,70,91]. C
 Argumentare Fenitoina este cardiotoxicã, având potenţialul de a induce
             tulburãri de ritm şi colaps cardiovascular [14,53,70]. IV
 Opţiune Medicul poate sã administreze Fosfenitoin ca anticonvulsi-
             vant de primã linie în convulsiile neonatale în cazul în
             care nu este disponibil preparatul de Fenobarbital pentru
             administrare intravenoasã. C
 Argumentare Administrarea de Fosfenitoin (ester foarte hidrosolubil,
             neutru al fenitoinei) are mai puţine efecte adverse decât
             Fenitoina [14,39]. Fosfenitoina este convertitã în
             Fenitoinã în aproximativ 8-15 minute iar doza se calcu-
             leazã prin raportare la cea de Fenitoinã (1,5 mg
             Fosfenitoina este echivalentul a 1 mg de Fenitoinã)[14]. IV
 Opţiune În cazul în care convulsiile neonatale sunt refractare la
             administrarea asociatã de Fenobarbital şi Fenitoin medicul B
             poate opta pentru administrarea de Midazolam în dozã de
             0,05-0,15 mg/kgc/dozã intravenos lent (15 minute) sau în
             perfuzie.
 Argumentare Dovezile privind eficienţa Midazolamului în terapia con-
             vulsiilor neonatale sunt încã controversate [91,96-98].
             Doza şi ritmul recomandate previn apariţia efectelor
             adverse cardio-respiratorii [53,91]. III
 Opţiune În cazul în care s-a reuşit cuparea convulsiilor neonatale
             cu Midazolam medicul poate prescrie continuarea tratamen-
             tului prin administrarea unei doze de 0,05-0,15
             mg/kgc/dozã intravenos lent (15 minute) sau în perfuzie la
             fiecare 2-4 ore sau la nevoie. B
 Argumentare Midazolamul are timp de înjumãtãţire scurt, este bine to-
             lerat dar are eficienţã variabilã [38,53,96-98]. III
 Opţiune În cazul în care convulsiile neonatale sunt refractare la
             administrarea asociatã de Fenobarbital şi Fenitoin medicul
             poate opta pentru administrarea de Diazepam în dozã de
             0,1-0,3 mg/kgc intravenos lent în 3 minute sau în perfuzie
             lentã. C
 Argumentare Doza şi ritmul recomandate evitã apariţia efectelor
             adverse cardio-respiratorii [14,53].
             Dozele terapeutice sunt extrem de variabile, nu totdeauna
             mai mici decât cele toxice, asocierea sa cu barbituricele
             creşte şi mai mult riscul de efecte adverse cardiorespi-
             ratorii [14]. Diazepamul nu este mai eficient decât
             Fenobarbitalul sau Fenitoina şi, în plus, nu poate fi fo-
             losit ca terapie de întreţinere pentru cã se eliminã
             rapid din creier [14,91]. IV
 Opţiune În cazul în care convulsiile neonatale sunt refractare la
             administrarea asociatã de Fenobarbital şi Fenitoin medicul
             poate opta pentru administrarea de Diazepam în dozã de
             0,5-1,0 mg/kgc intrarectal. C
 Argumentare În anumite circumstanţe se poate opta pentru administrarea
             intrarectalã a Diazepamului dar dovezile sunt insuficiente
             pentru a recomanda de rutinã acest mod de administrare
             [7,95]. IV
 Recomandare Se recomandã ca medicul sã monitorizeze atent clinic şi
             paraclinic respiraţia, FC, TA şi bilirubinemia la nou-
             nãscutul cãruia i se administreazã Diazepam pentru
             terapia convulsiilor neonatale. C
 Argumentare Administrat dupã atingerea dozelor maxime de Fenobarbital
             şi/sau Fenitoinã, Diazepamul creşte riscul de colaps
             cardio-vascular şi insuficienţã respiratorie. Doza tera-
             peuticã de Diazepam este foarte variabilã şi nu neapãrat
             sub nivelul celei toxice [14,91]. Benzoatul de sodiu (adi-
             tiv al soluţiei injectabile de Diazepam) poate decupla
             bilirubina de pe albuminã crescând riscul de icter
             nuclear [14,38,91]. IV
 Opţiune În cazul în care convulsiile neonatale sunt refractare la
             administrarea asociatã de Fenobarbital şi Fenitoin medicul
             poate opta pentru administrarea de Lorazepam în dozã de
             0,05-0,1 mg/kgc/dozã intravenos în 5 minute. C
 Argumentare Lorazepamul s-a dovedit eficient ca anticonvulsivant de
             linia 2 şi 3, are timp de înjumãtãţire lung (40 de ore)
             pentru a putea fi administrat în perfuzie dar este de
             preferat faţã de Diazepam pentru cã are un volum de dis-
             tribuţie mai mic, duratã mai lungã de acţiune (6-24 de
             ore) şi efecte adverse cardio-respiratorii mai reduse
             [14,38,53,91]. Administrarea de Lorazepam se poate solda
             cu apariţia unor mişcãri stereotipe asemãnãtoare
             convulsiilor [91]. IV
 Opţiune În cazul în care se alege Lorazepamul ca anticonvulsivant
             de linia a 2-a, dupã doza iniţialã de mai sus, medicul
             poate creşte doza cu câte 0,05 mg/kgc intravenos lent la
             intervale de 10-15 minute pânã la o dozã maximã de 4 mg. C
 Argumentare Durata de acţiune a Lorazepamului la nou-nãscut variazã
             între 6 şi 24 de ore[14,38,53,91]. IV
 Opţiune În cazul în care convulsiile neonatale sunt refractare la
             administrarea asociatã de Fenobarbital şi Fenitoin medicul
             poate opta pentru administrarea de Lidocainã în dozã de
             atac de 2 mg/kgc în 10 minute, urmatã de perfuzie cu ritm
             de 6 mg/kgc/orã 12 ore, apoi 4 mg/kgc/orã 12 ore şi
             2 mg/kgc/orã încã 12 ore [100]. A
 Argumentare Existã date care aratã cã Lidocaina este mai eficientã ca
             anticonvulsivant de linia a 2-a decât Diazepamul, convul-
             siile dispar în 75% din cazuri la 10 minute dupã iniţierea
             perfuziei [99], dar prezintã riscul de scãdere a pragului
             convulsivant [14,53,100]. Ib
 Recomandare Dacã s-a reuşit cuparea convulsiilor neonatale cu
             Lidocainã se recomandã ca medicul sã reducã treptat ritmul
             perfuziei, cu 1 mg/kgc/orã în fiecare zi, pânã la
             întreruperea terapiei (5-6 zile). A
 Argumentare Utilizând acest protocol, în 5-6 zile se poate opri tera-
             pia sau se poate trece la terapia de întreţinere. Uneori,
             dupã întreruperea terapiei convulsiile reapar [99]. Ib
 Recomandare Se recomandã ca medicul sã nu prescrie Lidocainã pentru
             terapia convulsiilor neonatale dacã anterior s-a C
             administrat Fenitoin.
 Argumentare Atât Lidocaina cât şi Fenitoina au efecte cardiotoxice
             [14,53,70,100]. IV
 Opţiune În cazul în care convulsiile neonatale sunt refractare la
             administrarea asociatã de Fenobarbital şi Fenitoin medicul
             poate opta pentru administrarea de Carbamazepin 10 mg/kgc
             per os prin gavaj nasogastric. C
 Argumentare Carbamazepina inhibã canalele de sodiu necesare pentru
             activarea potenţialului de acţiune [30]. Apariţia efecte-
             lor anticonvulsivante la 2-4 ore de la administrare şi
             variabilitatea mare a nivelelor serice pun în discuţie
             locul acestei terapii în convulsiile neonatale [14] deşi
             existã date privind eficienţa terapiei la nou-nãscuţii cu
             convulsii asociate encefalopatiei hipoxic-ischemice şi
             prematuri cu convulsii neonatale refractare la
             Fenobarbital [91]. IV
 Opţiune În cazul în care convulsiile neonatale sunt refractare la
             administrarea asociatã de Fenobarbital şi Fenitoin medicul
             poate opta pentru administrarea de Primidon în dozã
             de 15-25 mg/kgc per os. C
 Argumentare Nivelul minim terapeutic al Primidonului este de 6 mcg/ml.
             S-a observat cã prelungeşte eliminarea Fenobarbitalului.
             Sunt necesare date suplimentare pentru recomandarea unei
             scheme terapeutice cu Primidon [14]. IV
 Opţiune În cazul în care convulsiile neonatale sunt refractare la
             administrarea asociatã de Fenobarbital şi Fenitoin medicul
             poate opta pentru administrarea de Tiopental în dozã
             de 10 mg/kgc, administratã lent, în 2 minute, intravenos. A
 Argumentare Tiopentalul creşte nevoia administrãrii de inotrope pentru
             susţinerea TA [101] dar s-a dovedit foarte eficient pentru
             terapia convulsiilor asociate asfixiei perinatale [14]. Ib
 Opţiune În cazul în care convulsiile neonatale sunt refractare la
             administrarea asociatã de Fenobarbital şi Fenitoin medicul
             poate opta pentru administrarea de valproat de sodiu
             30-50 mg/kgc, rectal sau per os. C
 Argumentare Datele existente sunt insuficiente pentru a se putea face
             recomandãri privind modul de utilizarea al acestui medica-
             ment în terapia convulsiilor neonatale iar riscul crescut
             de hepatotoxicitate (hiperamoniemie) pune serios în discu-
             ţie valoarea acestei terapii la nou-nãscut [14,38]. IV
 Opţiune În cazul în care convulsiile neonatale sunt refractare la
             administrarea asociatã de Fenobarbital şi Fenitoin medicul
             poate opta pentru administrarea de Clonazepam. C
 Argumentare Nu existã dovezi suficiente pentru a se putea face reco-
             mandãri sigure privind administrarea Clonazepamului ca
             anticonvulsivant la nou-nãscut. Unii autori au obţinut
             cuparea convulsiilor cu doze 0,1 mg/kgc/dozã intravenos
             lent [32,102]. IV
 Opţiune În cazul în care convulsiile neonatale sunt refractare la
             administrarea asociatã de Fenobarbital şi Fenitoin medicul
             poate opta pentru administrarea de Lamotrigin. C
 Argumentare Lamotriginul este o feniltriazinã care inhibã canalele de
             sodiu necesare pentru activarea potenţialului de acţiune
             [30]. Deşi s-a dovedit eficientã şi bine toleratã în unele
             cazuri de convulsii refractare, parţiale şi spasme infan-
             tile, datele existente sunt insuficiente pentru a se putea
             face recomandãri privind modul de utilizarea al acestui
             medicament în terapia convulsiilor neonatale [38,91]. IV
 Opţiune În cazul în care convulsiile neonatale sunt refractare la
             administrarea asociatã de Fenobarbital şi Fenitoin medicul
             poate opta pentru administrarea de Topiramat. C
 Argumentare Topiramatul blocheazã receptorii NMDA. Medicamentul a fost
             insuficient testat la noun ãscut pentru a se stabili
             dozele anticonvulsivante minime eficiente. Topiramatul
             poate interfera cu învãţarea, memoria şi plasticitatea
             cerebralã [30,91]. IV
 Opţiune În cazul în care convulsiile neonatale sunt refractare la
             administrarea asociatã de Fenobarbital şi Fenitoin medicul
             poate opta pentru administrarea de Felbamat. C
 Argumentare Felbamatul blocheazã receptorii NMDA. Medicamentul a fost
             insuficient testat la noun ãscut pentru a se stabili doze-
             le anticonvulsivante minime eficiente şi poate interfera
             cu învãţarea, memoria şi plasticitatea cerebralã [30]. IV
 Opţiune În cazul în care convulsiile neonatale sunt refractare la
             administrarea asociatã de Fenobarbital şi Fenitoin medicul
             poate opta pentru administrarea de Zonisamid. C
 Argumentare Datele existente sunt insuficiente pentru a se putea face
             recomandãri privind modul de utilizarea al acestui anti-
             convulsivant în terapia convulsiilor neonatale [38]. IV
 Opţiune În cazul în care convulsiile neonatale sunt refractare la
             administrarea asociatã de Fenobarbital şi Fenitoin medicul
             poate opta pentru administrarea de Vigabatrin. C
 Argumentare Datele existente sunt insuficiente pentru a se putea face
             recomandãri privind modul de utilizarea al acestui anti-
             convulsivant în terapia convulsiilor neonatale [38]. IV
             7.3.3. Terapia statusului epileptic
 Opţiune Pentru terapia statusului epileptic medicul poate adminis-
             tra Lorazepam în dozele şi cu ritmul menţionate mai sus
             [11,14,91]. C
 Argumentare Lorazepamul s-a dovedit mai eficient decât Diazepamul sau
             Fenitoina pentru controlul imediat al statusului epilep-
             tic [11,14,38,53,91]. IV
 Opţiune Pentru terapia statusului epileptic medicul poate adminis-
             tra Diazepam în dozã de maxim 2 mg/kgc/zi intravenos (în
             doze repetate) sau în perfuzie continuã. C
 Argumentare Administrarea unor doze chiar mult mai mici de 2 mg/kgc/zi
             comportã riscuri mari de depresie cardiorespiratorie şi
             toxicitate, de aceea Diazepamul nu este recomandat ca
             primã linie pentru terapia statusului epileptic şi, în
             cazul administrãrii de Diazepam, este indicatã monitoriza-
             rea continuã clinicã şi paraclinicã cardio-respiratorie
             [14,53,91]. IV
 Opţiune Pentru terapia statusului epileptic medicul poate adminis-
             tra Midazolam în dozã de 0,1-0,15 mg/kgc intravenos lent
             (15 minute) sau în perfuzie, repetat la intervale de 15-
             30 de minute. C
 Argumentare Existã date care sugereazã cã Midazolamul este eficient
             pentru terapia statusului epileptic neonatal [22,53,91].
             Dacã administrarea se face în bolus rapid existã risc
             crescut pentru hipotensiune şi de apariţie a unor mişcãri
             tonico-clonice asemãnãtoare convulsiilor neonatale [91]. IV
             7.3.4. Tratamentul anticonvulsivant de întreţinere
 Recomandare Se recomandã ca medicul sã utilizeze pentru tratamentul de
             întreţinere al convulsiilor neonatale anticonvulsivante
             care pot fi administrate per os. C
 Argumentare Administrarea per os este mai comodã şi mai puţin agresivã
             pentru pacient [14,39,91]. IV
 Recomandare Se recomandã ca medicul sã utilizeze pentru terapia de în-
             treţinere a convulsiilor neonatale Fenobarbital în doze
             de 3-5 mg/kgc/zi intravenos sau per os la interval de 12
             sau 24 de ore, dupã 24 de ore de la administrarea dozei
             de atac. C
 Argumentare Nivelul seric terapeutic al Fenobarbitalului este de
             40-130 æmol/l şi este menţinut la nou-nãscut prin adminis-
             trarea în dozele şi cu ritmul recomandate mai sus
             [14,53,91]. IV
 Recomandare Se recomandã ca medicul sã administreze un alt anticonvul-
             sivant ca terapie de întreţinere a convulsiilor neonatale
             dacã terapia de atac a fost iniţiatã cu Fenitoin. C
 Argumentare Nivelul seric terapeutic al Fenitoinei este dificil de
             menţinut prin administrarea per os sau intramuscularã
             datoritã absorbţiei proaste iar menţinerea unei linii in-
             travenoase este justificatã doar în condiţiile în care
             sunt necesare şi alte terapii perfuzabile [14,39,91]. IV
 Recomandare Dacã se decide utilizarea Fenitoinei ca tratament de în-
             treţinere a convulsiilor neonatale aceasta se va adminis-
             tra în dozã de 4-8 mg/kgc la interval de 24 ore, în
             perfuzie de 30 minute, dupã 12 ore de la administrarea
             dozei de atac. C
 Argumentare Doza şi ritmul recomandate pot menţine nivelul seric tera-
             peutic al Fenitoinei de 8-15 æmol/l [39,53,91]. IV
 Opţiune Pentru terapia de întreţinere a convulsiilor neonatale
             medicul poate utiliza Carbamazepin în dozã de
             10-15 mg/kgc/zi per os. C
 Argumentare Existã date insuficiente privind modul de utilizare, efi-
             cienţa şi riscurile utilizãrii acestui anticonvulsivant
             în terapia convulsiilor neonatale [14,91]. IV
 Opţiune Pentru terapia de întreţinere a convulsiilor neonatale
             medicul poate utiliza Lorazepam în dozã de 0,05 mg/kgc
             per os, intrarectal, intramuscular sau intravenos la in-
             terval de 6-24 ore, în funcţie de rãspunsul terapeutic. C
 Argumentare Nu existã date suficiente privind eficienţa şi siguranţa
             Lorazepamului ca terapie de întreţinere în convulsiile
             neonatale [14,53,91]. IV
 Opţiune Pentru terapia de întreţinere a convulsiilor neonatale me-
             dicul poate utiliza Lidocaina în dozã de 6 mg/kgc/orã în
             perfuzie, cu scãderea progresivã a dozelor în 5-6 zile. C
 Argumentare Nu existã date suficiente privind eficienţa şi siguranţa
             Lidocainei ca terapie de întreţinere de duratã în convul-
             siile neonatale [14,53,99,100]. IV
 Opţiune Pentru terapia de întreţinere a convulsiilor neonatale me-
             dicul poate utiliza valproatul de sodiu în dozã de
             5-10 mg/kgc la 12 ore per os. C
 Argumentare Datele existente sunt insuficiente privind eficacitatea şi
             riscurile utilizãrii acestui anticonvulsivant în terapia
             convulsiilor neonatale iar riscul crescut de hepatotoxici-
             tate pune serios în discuţie valoarea acestei terapii la
             nou-nãscut [14,38]. IV
 Opţiune Pentru terapia de întreţinere a convulsiilor neonatale
             medicul poate utiliza Clonazepam în dozã de
             0,025 mg/kgc/dozã intravenos sau per os la 8 ore, maxim
             0,5-1 mg/zi. C
 Argumentare Nu existã date suficiente privind eficienţa şi siguranţa
             Clonazepamului ca terapie de întreţinere în convulsiile
             neonatale [32,102]. IV
 Opţiune Pentru terapia de întreţinere a convulsiilor neonatale me-
             dicul poate utiliza Primidon în dozã de 10-20 mg/kgc/zi C
             per os la interval de 8 ore.
 Argumentare Sunt necesare date suplimentare de farmacocineticã şi si-
             guranţã pentru recomandarea unei scheme terapeutice cu
             Primidon [14]. IV
 Recomandare Pentru terapia de întreţinere a convulsiilor piridoxin-
             dependente se recomandã ca medicul sã administreze piri-
             doxinã (vitamina B6) în dozã de 50-100 mg/zi per os. C
 Argumentare Administrarea zilnicã de piridoxinã previne reapariţia
             convulsiilor în cazul noun ãscuţilor cu deficit congeni-
             tal de piridoxinã [14,38,39,91]. IV
             7.3.5. Durata tratamentului anticonvulsivant
 Recomandare Se recomandã ca pentru stabilirea duratei tratamentului
             anticonvulsivant medicul sã analizeze individualizat fie-
             care caz în parte. C
 Argumentare Vârsta de gestaţie a nou-nãscutului, etiologia, tipul
             convulsiilor, aspectul traseului EEG de bazã, rãspunsul
             la terapie, persistenţa sau dispariţia altor semne neuro-
             logice anormale, datele anamnestice particularizeazã fie-
             care caz în parte [22,38,39]. IV
 Recomandare Se recomandã ca pentru stabilirea duratei tratamentului
             anticonvulsivant medicul sã ţinã cont de examenul neuro-
             logic al nou-nãscutului, etiologia convulsiilor, aspectul
             interictal al traseului EEG şi riscurile potenţiale ale
             terapiei anticonvulsivante de duratã. C
 Argumentare Fenobarbitalul, cel mai folosit anticonvulsivant în peri-
             oada neonatalã poate produce leziuni excitotoxice (prin
             inhibarea GABA la nivel postsinaptic)[30] iar studiile
             experimentale au demonstrat cã inhibã creşterea neuronalã
             şi are capacitate neurotoxicã cu risc ulterior de anoma-
             lii cognitive şi comportamentale [31]. IV
 Recomandare Se recomandã ca medicul neonatolog sã întrerupã terapia
             anticonvulsivantã înainte de externarea nou-nãscutului
             dacã convulsiile sunt controlate şi examenul neurologic
             este normal. C
 Argumentare Riscul de recurenţã al convulsiilor neonatale în primul
             an de viaţã este sub 8% dacã convulsiile neonatale pot fi
             controlate terapeutic şi examenul neurologic la externare
             este normal [14,31,39,91]. IV
 Opţiune Medicul poate opri administrarea de anticonvulsivant la
             nou-nãscutul cu examen neurologic normal la 2 sãptãmâni
             dupã ultima crizã convulsivã clinicã, chiar dacã traseul
             EEG nu este încã normal. C
 Argumentare Riscul de recurenţã al convulsiilor neonatale în primul
             an de viaţã este sub 8% dacã convulsiile neonatale pot fi
             controlate terapeutic şi examenul neurologic la externare
             este normal [14,31,39,91]. IV
 Recomandare În cazul nou-nãscuţilor care prezintã examen neurologic
             persistent anormal se recomandã ca medicul sã opreascã
             terapia anticonvulsivantã dacã traseul EEG este normal. C
 Argumentare În absenţa activitãţii electrice de tip ictal terapia an-
             ticonvulsivantã (cu riscurile asociate) nu mai este jus-
             tificatã [14,39,91]. IV
 Recomandare În cazul nou-nãscuţilor care prezintã traseul EEG de tip
             convulsiv în absenţa manifestãrilor critice clinice se
             recomandã continuarea terapiei anticonvulsivante la nive-
             le terapeutice maxime. C
 Argumentare Aceste convulsii sunt foarte frecvent rezistente la doze
             crescute de anticonvulsivant, au risc de recurenţã şi
             epilepsie crescute iar schimbarea anticonvulsivantului
             are beneficii reduse [14,39]. IV
 Standard Înainte de externare medicul trebuie sã efectueze un exa-
             men neurologic complet al nou-nãscutului care a prezentat
             convulsii neonatale. E
             7.3.6. Eşecul terapiei anticonvulsivante
 Standard Medicul trebuie sã administreze piridoxinã (vitamina B6)
             în dozã de 50-100 mg intravenos sau intramuscular la
             orice nou-nãscut care prezintã convulsii neonatale re-
             fractare la terapia anticonvulsivantã. C
 Argumentare Administrarea de piridoxinã duce la dispariţia manifestã-
             rilor critice neonatale dacã etiologia acestora este de-
             ficitul congenital de piridoxinã [14,38,39,70,91]. IV
 Standard Medicul trebuie sã administreze piridoxina obligatoriu
             sub monitorizarea EEG sau a EEG. C
 Argumentare Înregistrarea EEG standard sau de amplitudine permite
             evidenţierea dispariţiei activitãţii electrice cerebrale
             anormale în cazul în care convulsiile au fost cupate prin
             administrarea de piridoxinã şi stabileşte diagnosticul de
             deficit congenital de piridoxinã [39]. IV
 Recomandare În cazul convulsiilor idiopatice care nu cedeazã la nici
             una din mãsurile nespecifice, nici la terapia cu anticon-
             vulsivant şi nici la administrarea de piridoxinã se
             recomandã ca medicul sã indice administrarea de acid
             folic. B
 Argumentare Existã date care aratã cã în cazul manifestãrilor critice
             neexplicate şi refractare la tratament, mai ales dacã
             iniţial au rãspuns la administrarea de Fenobarbital şi
             apoi au reapãrut crizele convulsive, se poate obţine
             cuparea promptã a convulsiilor prin administrare de acid
             folic [92]. III
             7.3.7. Urmãrirea nou-nãscutului care a prezentat convul-
             sii neonatale
 Standard Medicul neonatolog trebuie sã urmãreascã periodic nou-
             nãscutul cu convulsii neonatale care a necesitat adminis-
             trare de anticonvulsivant prin serviciile de follow-up
             existente la nivelul unitãţilor de nivel III. E
 Argumentare Atât convulsiile cât şi terapia anticonvulsivantã predis-
             pun, în aceastã situaţie, la anomalii cognitive, neurolo-
             gice, de dezvoltare şi epilepsie [14,39,91]. IV
 Standard La externarea din maternitate medicul trebuie sã îndrume
             spre neurologul pediatru orice nou-nãscut cu convulsii
             neonatale. E
 Standard Dacã la externarea din maternitate nou-nãscutul care a
             prezentat convulsii neonatale rãmâne sub tratament anti-
             convulsivant, medicul trebuie sã îndrume pãrinţii spre
             medicul neurolog pediatru pentru monitorizare. C
 Argumentare Monitorizarea terapiei, ajustarea dozelor de anticonvul-
             sivant dupã finalizarea perioadei neonatale, reconsidera-
             rea, la nevoie, a schemei terapeutice şi monitorizarea
             EEG sunt de competenţa medicului neurolog pediatru. IV
 Recomandare Se recomandã ca medicul neurolog pediatru sã decidã mo-
             mentul întreruperii terapiei anticonvulsivante la nou-
             nãscutul care se externeazã sub tratament anticonvulsi-
             vant. E


    8. Aspecte administrative


 Standard Medicul curant trebuie sã stabilizeze şi sã transfere cât
             mai urgent nou-nãscutul care prezintã convulsii neonatale
             din unitãţi neonatale de tip 0, I sau II la nivelul
             unitãţilor de nivel III. C
 Argumentare În România doar unitãţile neonatale de nivel III au
             competenţele necesare îngrijirii corecte, şi complexe şi
             monitorizãrii nou-nãscutului care prezintã convulsii în
             perioada de nou-nãscut [79]. IV
 Standard Medicul trebuie sã informeze pãrinţii cu privire la prog-
             nosticul pe termen scurt şi lung al convulsiilor neonata-
             le (anexa 8). C
 Argumentare Convulsiile neonatale reprezintã urgenţe, presupun nu ra-
             reori intervenţii majore terapeutice pentru stabilizare,
             tratament şi monitorizare pe termen îndelungat de aceea
             pãrinţii trebuie sã cunoascã riscurile acestei afecţiuni
             (vezi anexa) [14,39]. IV
 Standard Fiecare unitate care îngrijeşte nou-nãscuţi trebuie sã
             asigure instruirea personalului pentru recunoaşterea
             promptã a convulsiilor neonatale. E
 Standard Fiecare unitate care îngrijeşte nou-nãscuţi trebuie sã
             aibã un protocol clar de terapie a convulsiilor neonatale
             elaborat pe baza prezentului ghid. E
 Recomandare Se recomandã ca fiecare unitate care îngrijeşte nou-
             nãscuţi sã indice clar în protocolul de terapie a convul-
             siilor neonatale indicaţiile terapiei anticonvulsivante,
             minim 3 linii de anticonvulsivante, dozele de atac şi
             întreţinere, ritmul şi calea de administrare şi durata
             acestei terapii. E



    9. Bibliografie
    1. Volpe JJ: Hypoxic - Ischemic Encephalopathy: Biochemical and Physiological Aspects. In Volpe JJ: Neurology of the Newborn. 4th Ed. Philadelphia, WB Saunders 2001: 217-276
    2. Andre M, Matisse N, Vert P: Prognosis of neonatal seizures. In: Wasterlain C, Vert P: Neonatal Seizures. New York, NY Raven Press 1990; 61-67
    3. Scher MS, Aso K, Beggarly ME, Hamid MY, Steppe DA, Painter MJ: Electrographic seizures in preterm and full-term neonates: clinical correlates, associated brain lesions, and risk for neurologic sequelae. Pediatrics 1993; 91: 128-134
    4. Bye AME, Cunningham CA, Chee KY, Flanagan D: Outcome of neonates with electrically identified seizures or at risk of seizures. Pediatric Neurology 1997; 16: 225-231
    5. Legido A, Clancy RR, Berman PH: Neurologic outcome after electroencephalographically proven neonatal seizures. Pediatrics 1991; 88: 583-596
    6. Scher MS: Neonatal seizure classification: A fetal perspective concerning childhood epilepsy. Epilepsy Research 2006; 70S: S41-S57
    7. Acarregui MJ: Neonatal Seizures. Iowa Neonatology Handbook: Neurology 2008; http://www.uihealthcare.com/depts/med/pediatrics/iowaneonatologyhandbook/neurology/seizures.htm; accesat februarie 2010
    8. Volpe JJ: Neonatal Seizures. In Volpe JJ: Neurology of the Newborn, 4th Ed Philadelphia WB Saunders 2001; 129-159
    9. Scher MS, Aso K, Beggarly ME, Hamid MY, Steppe DA, Painter MJ: Electrographic seizures in preterm and full term neonates: clinical correlates, associated brain lesions and risk for neurologic sequelae. Pediatrics 1993; 91(1): 128-134
    10. Legido A, Clancy RR, Berman PH: Neurologic outcome after electroencephalographically proven neonatal seizures. Pediatrics 1991; 88(3): 583-596
    11. Cloherty JP, Eichenwald EC, Stark AR: Manual of Neonatal Care. 5th Ed Lippincott Williams & Wilkins 2008; 483-528
    12. Evans DJ, Levene M, Tsakmakis M: Anticonvulsivants for preventing mortality and morbidity in full term newborns with perinatal asphyxia. Cochrane Database of Systematic Reviews 2007, Issue 3. Art.No.: CD001240.DOI: 10.1002/14651858.CD001240.pub2.
    13. Painter MJ, Scher MS, Stein AD, Armatti S, Wang Z, Gardiner JC et al: Phenobarbital compared with phenytoin for the treatment of neonatal seizures. N Engl J Med 1999; 341(7): 485-489
    14. Boylan GB, Rennie J M, Pressler R et al: Evaluation of phenobarbitone treatment for neonatal seizures. Arch Dis Child 2001; 84(suppl 1): A3
    15. Paradisis M, Neonatal Seizures, Departament of Neonatal Medicine Protocol Book, Royal Prince Alfred Hospital, 2005; ttp://www.portalneonatal.com.br/livros/arquivos/Neonatologia/RPAManualof Newborncare-2005.pdf
    16. Stamatin M: Neonatologie - Probleme actuale, Ed Junimea Iaşi 2003; 155-160
    17. Hellstome Westas L, Blennow G, Lindroth M, Rosen I, Svenningsen NW: Low risk of seizure recurrence after early withdrawal of antiepileptic treatment in the neonatal period. Arch Dis Child 1995; 72: F97-101
    18. American Academy of Pediatrics, Committee on Fetus and Newborn: Age Terminology During the Perinatal Period. Policy Statement. Organizational Principles to Guide and Define the Child Health Care System and/or Improve the Health of All Children. Pediatrics 2004; 114(5): 1362-1364
    19. Popescu V: Neurologie pediatricã. Vol 1, Ed Teora Bucureşti 2001; 601-900
    20. CSMC NICU Teaching Files: Neonatal Seizures, Division of Neonatology, Cedars - Sinai Medical Centre, Los Angeles, USA. Neonatology on the Web 2008; http://www.neonatal.org.uk/documents/1458.pdf; accesat februarie 2010
    21. Scher MS. Neonatal seizures. In: Avery s diseases of newborn. Taeuch HW, Ballard RA, Gleason Ca, 8th Ed Elsevier Saunders, 2005; 956-975
    22. Mizrahi EM: Clinical features and electrodiagnosis of neonatal seizures, UpToDate, 2006, http://www.uptodate.com/patients/content/topic.do?topicKey=~11cmmzgo/LSB/3J; accesat februarie 2010
    23. Mizrahi EM: Etiology and prognosis of neonatal seizures, UpToDate, 2006, http://www.uptodate.com/patients /content/topic.do?topicKey=~he1e1zgo/LSB/3J; accesat februarie 2010
    24. Shah DK, de Vries LS, Hellstrţm-Westas L, Toet MC, Inder TE: Amplitude-Integrated Electroencephalography in the Newborn: A Valuable Tool. Pediatrics 2008; 122: 863-865
    25. Wilker RE, Hypoglycemia and hyperglycemia. In Cloherty JP, Eichenwald EC, Stark AR: Manual of Neonatal Care, 6th Ed Lippincott WW 2008; 540-546
    26. Abrams SA: Abnormalities of serum calcium and magnesium. In Cloherty JP, Eichenwald EC, Stark AR: Manual of Neonatal Care, 6th Ed Lippincott WW 2008; 550-555
    27. Scher MS: Neonatal Seizures: prenatal contributions to a neonatal brain disorders. In Spitzer AR: Intensive care of the fetus and neonate, 2nd Ed Elsevier Philadelphia 2005; 837-843
    28. Gomella TL: Neonatology On call problems, Lange-McGraw-Hill 2009, 293-304
    29. Cucerea M: Ghid de diagnostic şi tratament al convulsiilor neonatale. Ghid naţional; 1-13
    30. McBride MC, Laroia N, Guillet R: Electrographic seizures in neonates correlate with poor neurodevelopmental outcome. Neurology 2000; 55(4): 506-513
    31. Levene M: The clinical conundrun of neonatal seizures. Arch Dis Child Fetal Neonatal Ed 2002; 86: F75-F77
    32. Saloojee H. Anticonvulsants for preventing mortality and morbidity in full term newborns with perinatal asphyxia: RHL practical aspects (last revised: 10 October 2007). The WHO Reproductive Health Library; Geneva: World Health Organization; http://apps.who.int/rhl/newborn/hsguide/en/; accesat februarie 2010
    33. Toet MC, de Vreies LS: eNeonatal Review. Volume 3 No 8; The Jonhs Hopkins University School of Medicine and the Institute for Jonhs Hopkins Nursing 2006; http://www.hopkinscme.edu/ofp/eneonatalreview/Newsletters/0406.html#article3; accesat februarie 2010
    34. Scher MS, Trucco GS, Beggarly ME, Steppe DA, Macpherson TA: Neonates with electrically confirmed seizures and possible placental associations. Pediatr Neurol 1998; 19: 37-41
    35. Glass HC, Pham TN, Danielsen B, Towner D, Gudden D, Wu YW: Antenatal and intrapartum risk factors for seizures in term newborns: a population-based study, California 1998-2002, J Pediatr 2009; 154: 24-28
    36. Jensen FE: The role of glutamate receptor maturation in perinatal seizures and brain injury. Int J Devl Neuroscience 2002; 20: 339-347
    37. Tekgul H, Gauvreau K, Soul J, Murphy L, Robertson R, Stewart J et al: The current etiologic profile and neurodevelopmental outcome of seizures in term newborn infants. Pediatrics 2006; 117: 1270-1280
    38. Wirrell EC: Neonatal seizures: to treat ot not to treat? Semin in Pediatr Neurol 2005; 12: 97-105
    39. Mizrahi EM: Treatment of neonatal seizures, UpToDate 2006; http://www.utdol.com/patients/content /topic.do?topicKey=~PN5PAyhqFDRlFVI; accesat februarie 2010
    40. Brunquell PJ, Glennon CM, DiMario FJ, Lerer T, Eisenfeld L: Prediction and outcome based on clinical seizure type in newborn infants. J Pediatr 2002; 140(6): 707-712
    41. Greisen G, Hellstrom-Vestas L, Lou H, Rosen I, Svenningsen NW: EEG depression and germinal layer haemorrhage in the newborn. Acta Paediatr Scand 1987; 76: 519-525
    42. Patrizi S, Holmes GL, Orzalesi M, Allemand F: Neonatal seizures: characteristics of EEG ictal activity in preterm and full-term infants. Brain & Development 2003; 25: 427-437
    43. Cucerea M, Simon M: Nou nãscutul normal: evaluare, nutriţie, îngrijire. University Press Tg. Mureş 2009; 107-142
    44. Berhrman RE, Kliegman RM, Jenson HB: Nelson Textbook of Pediatrics. 17th Ed Saunders 2004; 566-569, 610-613, 2005-2012
    45. Scher MS: Controversies regarding neonatal seizure recognition. Epileptic Disorders 2002; 4(2): 139-158
    46. Sherlock RL, Synnes AR, Grunau RE, Holsti L, Hubber-Richard P, Johannesen D: Long term outcome after neonatal intraparenchymal echodensities with porencephaly. Arch Dis Child Fetal Neonatal Ed. 2008; 93: 127-131
    47. Narvey M, Fletcher MA: Physical assessment and classification. In MacDonald MG, Mullett MD, Seshia MMK: Avery s Neonatology - Pathophysiology and Management of the Newborn, Lippincott Williams Wilkins 6th Ed Philadelphia PA, 2005; 327-350
    48. Mizrahi EM, Kellaway P: Characterization and classification of neonatal seizures. Neurology 1987; 37: 18371844
    49. Sheth RD: Neonatal Seizures. Mayo College of Medicine. Nemours Children's Clinic 2009; http://emedicine.medscape.com/article/1177069-overview; accesat februarie 2010
    50. Miller SP, Shevell MI: Neonatal seizures: unusual cases. Semin in Pediatr Neurol 1999; 6(3): 1301-1307
    51. Bhutta AT, Anand KJS: Vulnerability of the developing brain. Neuronal mechanisms. Clin Perinatol 2002; 29: 357-372
    52. Biagioni E, Ferrari F, Boldrini A, Roversi MF, Cioni G: Electroclinical correlation in neonatal seizures. Europ J Paediatr Neurol 1998; 2: 117-125
    53. Laroia N, Guillet R, Burchfiel J, McBride MC: EEG background as predictor of electrographic seizures in highrisk neonates. Epilepsia 1998; 39: 545-551
    54. Weiner SP, Painter MJ, Geva D, Scher MS: Neonatal seizures: electroclinical dissociation. Pediatr Neurol 1991; 7: 363-368
    55. Sheth RD: Electroencephalogram confirmatory rate in neonatal seizures, Pediatr Neurol 1999; 20: 27-30
    56. UCSF Children s Hospital California USA: Neonatal Seizures in Intensive Care Nursery House Staff Manual, 2004. The Regents of the University of California, 140 - 143; http://www.ucsfchildrenshospital.org/pdf/manuals/48_Seizures.pdf; accesat februarie 2010
    57. Hellstrom-Westas L, Rosen I, de Vries LS, Greisen G: Amplitude-integrated EEG classification and interpretation in preterm and term infants. NeoReviews 2006; 7(2): e76-e87
    58. Viniker DA, Maynard DE, Scott DF: Cerebral function monitor studies in neonates. Clin Electroenceph. 1984; 15: 185-192
    59. Bjerre I, Hellstrom-Vestas L, Rosen I, Svenningsen NW: Monitoring of cerebral function after severe birth asphyxia in infancy. Arch Dis Child 1983; 58: 997-1002
    60. Sheth RD, Buckley DJ, Gutierrez AR: Midazolam in the treatment of refractory neonatal seizures. Clin Neuropharmacol 1996; 19(2): 165 -170
    61. Sheth RD: Electroencephalogram in developmental delay: specific electroclinical syndromes. Semin Pediatr Neurol 1998; 5(1): 45-51
    62. McBride MC, Laroia N, Guillet R: Electrographic seizures in neonates correlate with poor neurodevelopmental outcome. Neurology 2000; 506-513
    63. Rufo-Campos M, Gonzales Meneses Lopez A, Rangel-Pineda C: Cerebral seizuress in neonatal period: semiology, evolution and factors of influence. Rev Neurol 2000; 31(4): 301-306
    64. Mizrahi EM, Plouin P, Kellaway P: Neonatal seizures. In: Engel J Jr, Pedley TA: Epilepsy: a comprehensive textbook. Philadelphia, PA Lippincott-Raven Publishers 1997; 647-663
    65. Mizrahi EM, Kellaway P: Characterization and classification of neonatal seizures. Neurology 1987; 37: 1837-1844
    66. Kellaway P, Mihrahi EM, Hrachovy RA: Seizures of newborns and infants. In: Wada JA, Ellingson RJ: Handbook of electroencephalography and clinical neurophysiology. Revised series. Clinical neurophysiology of epilepsy Vol 4. Amsterdam Elsevier 1990; 311-330
    67. Scher MS: Neonatal seizures and brain damage. Pediatr Neurol 2003; 29: 381-390
    68. Ognean L: Urgenţe neonatale. In Czekelius P, Ognean L, Schneider A: Urgenţe ginecologice, obstetricale şi neonatologice, Ed Medicalã Bucureşti 2009; 165-299
    69. Rennie JM, Boylan GB: Neonatal seizures and their treatment. Curr Opin Neurol 2003, 16(2): 177-181
    70. Popescu A, Ognean ML: Convulsiile neonatale. In Popescu A, Ognean ML: Neonatologia - noţiuni fundamentale, Ed Medicalã Cluj 2003; 432-464
    71. Haller JO: Textbook of Neonatal Ultrasound. The Parthenon Publishing Group New York 1998; 53-59
    72. Ognean ML, Cucerea M: Ecografia transfontanelarã în perioada neonatalã - noţiuni introductive, Ed Alma Mater Sibiu 2009; 55 - 75.
    73. Scher MS, Trucco GS, Beggarly ME: Neonates with electrically confirmed seizures and possible placental associations. Pediatr Neurol 1998; 19(1): 37 - 41
    74. Glass HC, Bonifacio SL, Sullivan J, Rogers E, Ferriero DM, Goldstein R, Barkovich AJ: Magnetic resonance imaging and ultrasound injury in preterm infants with seizures. J Child Neurol 2009; 24(9): 1105-1111
    75. Mizrahi EM: Neonatal epileptic syndromes. Neonatology on the Web 2006; http://www.neonatology.org/index.html; accesat ianuarie 2010
    76. Holmes GL, Khazipov R, Ben-Ari Y: New concepts in neonatal seizures. Neuroreport 2002; 13(1): A3-8
    77. Evans DJ, Levene M, Tsakmakis M. Anticonvulsants for preventing mortality and morbidity in full term newborns with perinatal asphyxia. Cochrane Database of Systematic Reviews 2007, Issue 3. Art. No.: CD001240. DOI: 10.1002/14651858.CD001240.pub2
    78. Painter MJ, Alvin J: Neonatal seizures. Curr Treat Options Neurol 2001; 3(3): 237-248
    79. Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei: Ordinul Ministrului Sãnãtaţii şi Familiei nr. 910/18 XI 2002 privind criteriile de ierarhizare a secţiilor de spital de specialitate obstetricã, ginecologie şi neonatologie...............................................
    80. Friedman M, Baumgart S: Termal regulation. In MacDonald MG, Mullett MD, Seshia MMK: Avery s Neonatology - Pathophysiology and Management of the Newborn, Lippincott Williams Wilkins 6th Ed Philadelphia PA, 2005; 445-459
    81. Neonatal Transfer Service London Kent Surrey & Sussex: Guidelines for management of neonatal seizures, 2008; http://www.neonatal.org.uk/documents/1458.pdf; accesat ianuarie 2010
    82. Gilman JT, Gal P, Duchowny MS, Weaver RL, Ransom JL: Rapid sequential phenobarbital treatment of neonatal seizures. Pediatrics 1989; 83: 674-678
    83. Broner CW, Stidhamabc GL, Westenkirchnerabc DF, Watson DC: A prospective, randomized, double-blind comparison of calcium chloride and calcium gluconate therapies for hypocalcemia in critically ill children. J Pediatr 1990; 117(6): 986-989
    84. Lacy C, Armstrong LL, Naomi Ingrim, Lance LL: 4th Ed Drug Information Handbook. 4th Ed Hudson Lexi-Comp. 1996
    85. Koo WWK, Tsang RG: Calcium and magnesium homeostasis. In MacDonald MG, Mullett MD, Seshia MMK: Avery s Neonatology - Pathophysiology and Management of the Newborn, Lippincott Williams Wilkins 6th Ed Philadelphia PA 2005; 847-876
    86. Nafday SM, Brion LP, Benchimol C, Satlin LM, Flynn JT, Edelman CM Jr: Renal disease. In MacDonald MG, Mullett MD, Seshia MMK: Avery s Neonatology - Pathophysiology and Management of the Newborn, Lippincott Williams Wilkins 6th Ed Philadelphia PA 2005; 981-1065
    87. Hill A: Neurological and neuromuscular disorders. In MacDonald MG, Mullett MD, Seshia MMK: Avery s Neonatology - Pathophysiology and Management of the Newborn, Lippincott Williams Wilkins 6th Ed Philadelphia PA 2005;1384-1409
    88. Schelonka RL, Freij BJ, McCracken GH: Bacterial and fungal infections. In MacDonald MG, Mullett MD, Seshia MMK: Avery s Neonatology - Pathophysiology and Management of the Newborn, Lippincott Williams Wilkins 6th Ed Philadelphia PA 2005; 1235-1273
    89. Mustonen K, Mustakangas P, Uotila L, Muir P, Koskiniemi M: Viral infections in neonates with seizures, J Perinatol Med. 2003; 31(1): 75-80
    90. Burton BK: Inherited metabolic disorders. In MacDonald MG, Mullett MD, Seshia MMK: Avery s Neonatology - Pathophysiology and Management of the Newborn, Lippincott Williams Wilkins 6th Ed Philadelphia PA 2005; 965-980
    91. Hill A, Volpe JJ: Neurology of the newborn, In Avery GB, Fletcher MA, Macdonald MG: Pathophysiology and Management of the Newborn, 4th Ed JB Lippincott 1994; 1118-1120
    92. Orlando A. Torres, Van S. Miller, Neil M. R. Buist, and Keith Hyland: Folinic Acid-Responsive Neonatal Seizures. J Child Neurol 1999; 14: 529 - 532
    93. Boylan GB, Rennie JM, Chorley G et al: Second line anticonvulsivant treatment of neonatal seizures: an open comparative study using video EEG monitoring. Neurology. 2004; 62(3): 486-488
    94. Booth D, Evans DJ: Anticonvulsivants for neonates with seizures. Cochrane Database of Systematic Reviews 2004, Issue 3. Art.No.: CD004218.DOI: 10.1002/14651858.CD004218.pub2.
    95. Taylor S, Tudur Smith C, Williamson PR, Marson AG: Phenobarbitone versus phenytoin monotherapy for partial onset seizures and generalized onset tonic-clonic seizures. Cochrane Database of Systematic Reviews 2003, Issue 2. Art.No.: CD002217.DOI: 10.1002/14651858.CD002217.
    96. Shany E, Benzaqen O, Watemberg N: Comparison of continuous drip of midazolam or lidocaine in the treatment of intractable neonatal seizures. J Child Neurol 2007; 22(3): 255-259
    97. Hellstrţm-Westas L: Midazolam and amplitude-integrated EEG. Acta Paediatr 2004; 93(9): 1153-1154
    98. Booth D, Evans DJ. Anticonvulsants for neonates with seizures. Cochrane Database of Systematic Reviews 2004, Issue 3. Art. No.: CD004218. DOI: 10.1002/14651858.CD004218.pub2.
    99. Rey E, Radvanyi-Bouvet MF, Bodiou C, Richard MO, Torricelli A, Walti H, Olive G: Intravenous lidocaine in the treatment of convulsions in the neonatal period: monitoring plasma levels. Ther Drug Monit 1990; 12(4): 316-320
    100. Malingrι MM, Van Rooij LG, Rademaker CM, Toet MC, Ververs TF, van Kesteren C, de Vries LS: Development of an optimal lidocaine infusion strategy for neonatal seizures. Eur J Pediatr 2006; 165(9): 598-604
    101. Goldberg RN, Moscoso P, Bauer CR, Bloom FL, Curless RG, Burke B, Bancalari E: Use of barbiturate therapy in severe perinatal asphyxia: a randomized controlled trial. J Pediatr 1986; 109(5): 851-856
    102. Andre M, Boutroy MJ, Dubruc C, Thenot JP, Bianchetti G, Sola L et al: Clonazepam pharmacokinetics and therapeutic efficacy in neonatal seizures. Eur J Clin Pharmacol 1986; 30(5): 585-589
    103. Volpe JJ: Neonatal seizures. In Volpe JJ: Neurology of the Newborn. 5th Ed Saunders Elsevier 2008; 203-244
    104. Bauer LA: Applied Clinical Pharmacokinetics. 2nd Ed McGraw Hill Medical Co Inc 2008; 356-397, 485-625
    105. McAuley JW, Lott RS: Seizure disorders. In Koda-Kimble MA, Young LY, Alldredge BK, Corelli RL, Guglielmo JB, Kradjan WA, Williams BR: Applide Therapeutics - The Clinical Use of Drugs. 9th Ed Wolters Kluwer Lippincott Williams & Wilkins 2009; 54p2-54p37
    106. Krauss DM, Pham JT: Neonatal therapy. In Koda-Kimble MA, Young LY, Alldredge BK, Corelli RL, Guglielmo JB, Kradjan WA, Williams BR: Applide Therapeutics - The Clinical Use of Drugs. 9th Ed Wolters Kluwer Lippincott Williams & Wilkins 2009; 94p2-94p44
    107. Kradjan WA: Anticonvulsivants. In Koda-Kimble MA, Young LY, Guglielmo JB: Applide Therapeutics - The Clinical Use of Drugs. 8th Ed Wolters Kluwer Lippincott Williams & Wilkins 2004; 253-263
    108. Pinel J, Weiss F, Henkens N, Grouzard V: Essential Drugs - Practical Guidelines. 3rd Ed Medicins Sans Frontieres 2006; 146-210
    109. Tutag Lehr V, Chigani HT, Aranda JV: Anticonvulsivants. In Yaffee SJ, Aranda JV: Neonatal and Pediatric Pharmacology - Therapeutic Principles in Practice. 3rd Ed Lippincott Williams & Wilkins 2005; 504-520
    110. Dizon MLV, Khan JY, Goldstein J: Neurologic conditions in the newborn. In Green TP, Franklin WH, Tanz RR: Pediatrics - Just the Facts. McGraw Hill Med Publishing Div 2005; 119-126
    111. Nock ML, Blumer JL: Therapeutic agents. In Martin RJ, Fanaroff AA, Walsh MC: Fanaroff & Martin's Neonatal - Perinatal Medicine - Diseases of the Fetus and Infant, 8th Ed Mosby Elsevier 2006; 1787-1795
    112. Scher M - Seizures in neonates. In Martin RJ, Fanaroff AA, Walsh MC: Fanaroff & Martin's Neonatal Perinatal Medicine - Diseases of the Fetus and Infant, 8th Ed Mosby Elsevier 2006; 956-975
    113. Ward RM, Lugo RA: Drug therapy in the newborn. In MacDonald MG, Mullett MD, Seshia MMK: Avery s Neonatology - Pathophysiology and Management of the Newborn, Lippincott Williams Wilkins 6th Ed Philadelphia PA 2005; 1507-1556
    114. Vitali SH, Camerota AJ, Arnold JH: Anesthesia and analgesia in the neonate. In MacDonald MG, Mullett MD, Seshia MMK: Avery s Neonatology - Pathophysiology and Management of the Newborn, Lippincott Williams Wilkins 6th Ed Philadelphia PA, 2005; 1557-1571
    115. Allan WC, Sobel DB: Neonatal intensive care neurology. Semin Pediatr Neurol 2004; 11(2): 119-128
    116. Altenburg J, Vermeulen RJ, Strijers RL, Fetter WP, Stam CJ: Seizure detection in the neonatal EEG with synchronization likehood. Clin Neurophysiol 2003; 114 (1): 50-55
    117. Bracci R, Perrone S, Buonocore G: The timing of neonatal brain damage. Biol Neonate 2006; 90: 145-155
    118. Bruck I, Antoniuk SA, Spessatto A, Bem RS, Hausberger R, Pacheco CG: Reduced neurogenesis after neonatal seizures. J Neurosci 2001; 21(6): 2094-2103
    119. Caraballo RH, Cersosimo RO, Amartino H, Szepetowski P, Fejerman N: Benign familial infantile seizures: further delineation of the syndrome. J Child Neurol 2002; 17(9): 696-699
    120. Cicco R: Neonatal seizures. Neonatologia 2004; I(26-27): 53-57
    121. Doose H, Koudriavtseva K, Neubauer BA: Multifactorial pathogenesis of neonatal seizures - relationships to the benign partial epilepsies. Epileptic Disord 2000; 2(4): 195-201
    122. Edwards HE, Dortok D, Tam J, Won D, Burnham WM: Prenatal stress alters seizure thresholds and the development of kindled seizures in infant and adult rats. Horm Behav 2002; 42(4): 437-447
    123. Filan PM, Inder TE, Cameron FJ, Kean MJ, Hunt RW: Neonatal hypoglicemia and occipital brain injury. J Pediatr 2006; 148: 552-555
    124. Greenfield SA: Brain function. Arch Dis Child 2003; 88: 954-955
    125. Haberny KA, Paule MG, Scallet AC, Sistare FD, Lester DS, Hanig JP, Slikker W Jr: Ontogeny of the N-metil-D-aspartate (NMDA) receptor system and susceptibility to neurotoxicity. Toxicol Sci 2002; 68(1): 9-17
    126. Hawdon JM: Hypoglicaemia in newborn infants: defining the features associated with adverse outcomes - a challenging remit. Biol Neonate 2006; 90: 87-88
    127. Heath PT, Yusoff NNN, Baker CJ: Neonatal meningitis, Arch Dis Child Fetal Neonatal Ed 2003; 88: F173-F181
    128. Hoppen T, Elger CE, Bartmann P: Carbamazepine in phenobarbital-nonresponders: experience with ten prematures. Eur J Pediatr 2001; 160(7): 444-447
    129. Johnston MV: Excitotoxicity in neonatal hypoxia. Ment Ret Dev Disabil Res Rev 2001; 7(4): 229-234
    130. Klebermass K, Kuhle S, Kohlhauser-Vollmuth C, Pollack A, Weninger M: Evaluation of Cerebral Function Monitor as a tool for neurophysiological surveillance in neonatal intensive care patients. Childs Nerv Syst 2001; 17(9): 544-550
    131. Kneen R, Solomon T, Appleton R: The role of lumbar puncture in children with suspected central nervous system infection. BMC Pediatrics 2002; 2: 8-12
    132. Knight DB: Neonatal shaken baby syndrome, lessons to be learned. Arch Dis Child Fetal Neonatal Ed 2003; 88: F161
    133. Kossoff EH, Silvia MT, Maret A, Crakushansky M, Vining EP: Neonatal hypocalcemic seizures: case report and literature review. J Child Neurol 2002; 17(3): 236-239
    134. Kostovic I, Jovanov-Milosevic N: The development of cerebral connections during the first 20-45 weeks gestation. Semin in Fetal & Neonatal Med 2006; 11: 415-422
    135. Kramer U - Neonatal seizures. Harefuah 2002; 141(9): 815-819, 857
    136. Kultima K, Nystrom A-M, Scholz B, Gustafson A-L, Dencker L, Stigson M: Valproic acid teratogenicity: a toxicogenomics approach. Environ Health Perspect 2004; 112(12): 1225-1235
    137. Lante F, Meunier J, Guiramand J, Maurice T, Cavalier M, de Jesus Fereira M-C et al: Neurodevelopmental damage after prenatal infection: role of the oxidative stress in the fetal brain. Free Radical Biol & Med 2007; 42: 1231-1245
    138. Lavery S, Shah D, Filan P, Hunt RW, Inder TE: Detection of cerebral injury and seixures in the term encephalopathic infant - a comparison between two bedside EEG tools. PAS 2005; 57: 1462
    139. Leijser LM, de Vries LS, Cowan FM: Using cerebral ultrasound effectively in the newborn infant. Early Human Develop 2006; 82: 827-835
    140. Malik BA, Butt MA, Shammoon M, Tehseen Z, Fatima A, Hashmat N: Seizures etiology in the newborn period. JCPSP 2005; 15(12): 786-790
    141. Malinger G, Lev Dorit, Lerman-Sagie T: Fetal central nervous system: MR Imaging versus dedicated US - need for prospective, blind, comparative studies. Radiology 2004; 232(1): 306-307
    142. McCabe BK, Silveira DC, Cilio MR, Cha BH, Liu X, Sogawa Y, Holmes GL: Reduced neurogenesis after neonatal seizures. J Neurosci 2001; 21(6): 2094-2103
    143. McLean C, Ferriero D: Mechanisms of hypoxic-ischemic injury in the term infant. Semin in Perinatol 2004; 28: 425-432
    144. Mirmiran M, Barnes PD, Keller K et al: Neonatal brain magnetic resonance imaging before discharge is better than serial cranial ultrasound in predicting cerebral palsy in very low birth weight preterm infants. Pediatrics 2004; 114(4): 992-998
    145. Mondal RK, Chakravorty D, Das S: Hemiconvulsion, hemiplegia, epilepsia syndrome and inherited protein S deficiency. Indian J Pediatr 2006; 73: 157-159
    146. Montenegro MA, Guerreiro MM, Caldas JP, Moura-Ribeiro MV, Guerreiro CA: Epileptic manifestations induced by mydazolam in the neonatal period. Arq Neuropsiqiuatr 2001; 59(2A): 242-243
    147. Mulley JC, Scheffer IE, Petrou S, Berkovic SF: Channelopathies as a genetic cause of epilepsy. Curr Opin Neurol 2003; 16(2): 171-176
    148. Navakatikyan MA, Colditz PB, Burke CJ, Inder TE, Richmond J, Williams CE: Seizure detection algorithm for neonates based on wave-sequence analysys. Clinical Neurophysiology 2006; XX: 1-14
    149. Nelson KB, Lynch JK: Stroke in newborn infants. The Lancet Neurology 2004; 3: 150-158
    150. Ng E, Klinger G, Shah V, Taddio A: Safety of benzodiazepines in newborns. Ann Pharmacother 2002; 36(7-8): 1150-1155
    151. Noerr B: Lorazepam. Neonatal Netw 2000; 19(8): 65-67
    152. Nordli DR, De Vivo DC: Classification of infantile seizures: implications for identification and treatment of inborn errors of metabolism. J Child Neurol 2002; 17(suppl 3): S3-S7
    153. Pinto LC, Giliberti P: Neonatal seizures: background EEG activity and the electroclinical correlation in full term neonates with hypoxic-ischemic encephalopahy. Analysis by computer-synchronized long-term polygraphic video-EEG monitoring. Epileptic Disord 2001; 3(3): 125-132
    154. Popescu V: Etiologia convulsiilor neonatale. VM 2005; 35: 2
    155. Pote M, Kulkarni R, Agarwal M: Phenobarbital toxic levels in a nursing neonate. Indian Pediatr 2004; 41(9): 963-964
    156. Praveen V, Patole SK, Whitehall JS: Hyperekplexia in neonates. Postgrad Med 2001; 77(911): 570-572
    157. Sato Y, Okumura A, Kato T, Hayakawa F, Kuno K, Watanabe K: Hypoxic ischemic encepahlopathy associated with neonatal seizures without other neurological abnormalities. Brain & Development 2003; 25: 215-219
    158. Shalak LF, Laptook AR, Velaphi SC, Perlman JM: Amplitude-integrated electroencephalography coupled with an early neurologic examination enhances prediction of term infants at risk for persistent encephalopathy. Pediatrics 2003; 111(2): 351-357
    159. Tharp BR: Neonatal seizures and syndromes. Epilepsia 2002; 43(suppl 3): 2-10
    160. Ulvi H, Mungen B, Yakinci C, Yoldas T: Pyridoxine-dependent seizures: long-term follow-up of two cases with clinical and MRI findings and pyridoxine treatment. J Trop Pediatr 2002; 48(5): 303-306
    161. Upadhyay A, Aggarwal R, Deorari AK, Paul VK: Seizures in the newborn. Indian J Pediatr 2001; 68(10): 967-972
    162. Vigevano F: Benign familial infantile seizures. Brain & Development 2005; 27: 172-177
    163. Vişa GA, Ene V, Ognean ML, Iridon M: Aspecte etiopatogenetice in convulsiile neonatale. Revista SNPCAR 2003; 6(1): 68-77
    164. Volpe JJ: Neonatal seizures. In Neurology of the newborn. 4th Ed WB Saunders Co 2001; 178-206
    165. Volpe JJ: Teratogenic effects of drugs and passive addiction. In Neurology of the newborn. 4th Ed WB Saunders Co 2001; 859-887
    166. de Vries LS, Verboon-Maciolek MA, Cowan FM, Groenendaal F: The role of cranial ultrasound and magnetic resonance imaging in the diagnosis of infections of the central nervous system. Early Human Develop 2006; 82: 819-825
    167. Yager JY: Hypoglycemic injury to the immature brain. Clin Perinatol 2002; 29(4): 651-674
    168. Whitelaw A, White RD: Training neonatal staff in recording and reporting continuous electroencephalography. Clin Perinatol 2006; 33: 667-677
    169. Wirrell EC, Armstrong EA, Osman LD, Yager JY: Prolonged seizures exacerbate perinatal hypoxic-ischemic brain damage. Pediatr Res 2001; 445-454

    10. Anexe
    Anexa 1. Lista participanţilor la Întâlnirile de Consens
    Anexa 2. Grade de recomandare şi nivele ale dovezilor
    Anexa 3. Tipuri clinice de convulsii
    Anexa 4. Epidemiologia convulsiilor neonatale
    Anexa 5. Factorii de risc ai convulsiilor neonatale
    Anexa 6. Etiologia convulsiilor neonatale
    Anexa 7. Protocol de investigaţii paraclinice în convulsiile neonatale
    Anexa 8. Prognosticul convulsiilor neonatale în raport cu etiologia
    Anexa 9. Minifarmacopeea convulsiilor neonatale
    Anexa 10. Algoritm de conduitã în convulsiile neonatale

    10.1. Anexa 1. Lista participanţilor la Întâlnirile de Consens
    Lista participanţilor la Întâlnirea de Consens de la Iaşi, 22 octombrie 2009
    Prof. Dr. Silvia Maria Stoicescu - IOMC Polizu, Bucureşti
    Prof. Dr. Maria Stamatin - Maternitatea Cuza Vodã Iaşi
    Prof. Dr. Gabriela Zaharie - Spitalul Clinic de Obstetricã-Ginecologie I, Cluj Napoca
    Prof. Dr. Constantin Ilie - Maternitatea Bega, Timişoara
    Conf. Dr. Manuela Cucerea - Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţã, Tg. Mureş
    Şef Lucr. Dr. Luminiţa Pãduraru - Maternitatea Cuza Vodã Iaşi
    As. Dr. Marta Simon - Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţã, Tg. Mureş
    Dr. Gabriela Olariu - Spitalul de Obstetricã-Ginecologie "D. Popescu", Timişoara
    Dr. Adrian Ioan Toma - Spitalul Clinic de Obstetricã-Ginecologie "Panait Sârbu", Bucureşti
    Dr. Adrian Crãciun - Maternitatea Cantacuzino, Bucureşti
    Dr. Doina Broscãuncianu - IMOC Polizu, Bucureşti
    Dr. Anca Bivoleanu - Maternitatea Cuza Vodã Iaşi
    Dr. Maria Alboi - Maternitatea Cuza Vodã Iaşi
    Dr. Andreea Avasiloaiei - Maternitatea Cuza Vodã Iaşi
    Dr. Monika Rusneac - Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţã, Tg. Mureş
    Dr. Mihaela ??unescu - Spitalul de Obstetricã-Ginecologie "D. Popescu", Timişoara
    Dr. Daniela Icma - Spitalul de Obstetricã-Ginecologie "D. Popescu", Timişoara
    Dr. Eugen Mâţu - Spitalul Clinic de Obstetricã-Ginecologie "Panait Sârbu", Bucureşti
    Dr. Maria Livia Ognean - Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţã Sibiu

    Invitat
    Dr. Mihai Horga - UNFPA
    Nicu Fota - CRED

    Lista participanţilor la Întâlnirea de Consens de la Bucureşti, 5-6 martie 2010
    Prof. Dr. Silvia Stoicescu - IOMC Polizu, Bucureşti
    Prof. Dr. Ilie Constantin - Maternitatea Bega, Timişoara
    Conf. Dr. Manuela Cucerea - Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţã, Tg. Mureş
    Conf. Dr. Valeria Filip - Maternitatea Oradea
    Şef Lucr. Dr. Ligia Blaga - Spitalul Clinic Obstetricã-Ginecologie 2 Cluj Napoca
    Dr. Gabriela Olariu - Spitalul de Obstetricã-Ginecologie "D. Popescu", Timişoara
    Dr. Anca Bivoleanu - Maternitatea Cuza Vodã Iaşi
    Dr. Adrian Ioan Toma - Spitalul Clinic de Obstetricã-Ginecologie "Panait Sârbu", Bucureşti
    Dr. Monika Rusneac - Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţã, Tg. Mureş
    Dr. Marta Simon - Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţã, Tg. Mureş
    Dr. Carmen Voicilã - IOMC Polizu, Bucureşti
    Dr. Leonard Nãstase - IOMC Polizu, Bucureşti
    Dr. Maria Livia Ognean - Spital Clinic Judeţean de Urgenţã Sibiu
    Dr. Roxana Iliescu - Fundaţia Cred

    Invitaţi
    Nicu Fota - Fundaţia Cred
    Dr. Gabriela Cristişor, MS UMP APL2

    10.2. Anexa 2. Grade de recomandare şi nivele ale dovezilor
    Tabel 1. Clasificarea tãriei aplicate gradelor de recomandare


┌───────────┬──────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Standard │Standardele sunt norme care trebuie aplicate rigid şi trebuie │
│ │urmate în cvasitotalitatea cazurilor, excepţiile fiind rare şi │
│ │greu de justificat. │
├───────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Recomandare│Recomandãrile prezintã un grad scãzut de flexibilitate, nu au │
│ │forţa standardelor, iar atunci când nu sunt aplicate, acest lucru │
│ │trebuie justificat raţional, logic şi documentat. │
├───────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Opţiune │Opţiunile sunt neutre din punct de vedere a alegerii unei conduite│
│ │indicând faptul cã mai multe tipuri de intervenţii sunt posibile │
│ │şi cã diferiţi medici pot lua decizii diferite. │
│ │Ele pot contribui la procesul de instruire şi nu necesitã │
│ │justificare. │
└───────────┴──────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    Tabel 2. Clasificarea puterii ştiinţifice a gradelor de recomandare


┌────────┬─────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Grad A │Necesitã cel puţin un studiu randomizat şi controlat ca parte a unei │
│ │liste de studii de calitate publicate pe tema acestei recomandãri │
│ │(nivele de dovezi Ia sau Ib). │
├────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Grad B │Necesitã existenţa unor studii clinice bine controlate, dar nu │
│ │randomizate, publicate pe tema acestei recomandãri (nivele de dovezi │
│ │IIa, IIb sau III). │
├────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Grad C │Necesitã dovezi obţinute din rapoarte sau opinii ale unor comitete de│
│ │experţi sau din experienţa clinicã a unor experţi recunoscuţi ca au- │
│ │toritate în domeniu (nivele de dovezi IV). Indicã lipsa unor studii │
│ │clinice de bunã calitate aplicabile direct acestei recomandãri. │
├────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Grad E │Recomandãri de bunã practicã bazate pe experienţa clinicã a grupului │
│ │tehnic de elaborare a acestui ghid. │
└────────┴─────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    Tabel 3. Clasificarea nivelelor de dovezi


┌──────────┬───────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Nivel Ia │Dovezi obţinute din meta-analiza unor studii randomizate şi │
│ │controlate. │
├──────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Nivel Ib │Dovezi obţinute din cel puţin un studiu randomizat şi controlat, │
│ │bine conceput. │
├──────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Nivel IIa │Dovezi obţinute din cel puţin un studiu clinic controlat, fãrã ran-│
│ │domizare, bine conceput. │
├──────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Nivel IIb │Dovezi obţinute din cel puţin un studiu quasi-experimental bine │
│ │conceput, preferabil de la mai multe centre sau echipe de cercetare│
├──────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Nivel III │Dovezi obţinute de la studii descriptive, bine concepute. │
├──────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Nivel IV │Dovezi obţinute de la comitete de experţi sau experienţã clinicã a │
│ │unor experţi recunoscuţi ca autoritate în domeniu. │
└──────────┴───────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    10.3. Anexa 3. Tipuri clinice de convulsii [23,25,29,56,57]


┌────────┬────────────┬───────────┬─────────────────────────┬──────────────────┐
│Tipul │ Incidenţã │ Apare la:│ Caracteristici clinice │ Aspect EEG │
│convul- ├────────────┼───────────┼─────────────────────────┼──────────────────┤
│siei │cele mai │- nou-nãs- │- mişcãri (automatisme) │- frecvent fãrã │
│subtile │frecvente │cut prema- │orofaciale: deschiderea │corelare cu EEG, │
│ │(50 - 75 %) │tur şi ma- │gurii, masticaţie, ples- │- modificãrile EEG│
│ │ │tur │cãitul buzelor, clipire, │sunt mai frecvente│
│ │ │ │devierea ochilor, privire│atunci când apar │
│ │ │ │fixã │semnele oculare. │
│ │ │ │- mişcãri ale membrelor: │ │
│ │ │ │pedalare, boxare │ │
│ │ │ │- modificãri vegetative │ │
│ │ │ │(autonome): instabilita- │ │
│ │ │ │tea tensiunii arteriale, │ │
│ │ │ │tahicardie, apnee centra-│ │
│ │ │ │lã │ │
├────────┼────────────┼───────────┼─────────────────────────┼──────────────────┤
│clonice │23 - 40% │- mai │- contracturi repetitive │- corelate cu │
│ │ │frecvent la│care nu pot fi stopate │modificãri pe EEG │
│ │ │matur │dacã se fixeazã membrul │ │
│ │ │ │- pot fi focale sau gene-│ │
│ │ │ │ralizate │ │
├────────┼────────────┼───────────┼─────────────────────────┼──────────────────┤
│tonice │2 - 23 % │- mai │- contracturã a trunchiu-│ │
│ │ │frecvent la│lui, membrelor, devieri │ │
│ │ │prematur │ale globilor oculari, │ │
│ │ │ │- generalizate sau focale│ │
│ │ │ │(mai rare) │ │
├────────┼────────────┼───────────┼─────────────────────────┼──────────────────┤
│mioclo- │8 - 18 % │- rare │- focale, multifocale sau│ │
│nice │ │ │generalizate │ │
└────────┴────────────┴───────────┴─────────────────────────┴──────────────────┘



    10.4. Anexa 4. Epidemiologia convulsiilor neonatale [30,56])


┌─────────────┬─────────────────────────────┬──────────┬──────────┬────────────┐
│Etiologie │ │ Debut │ Prematur │ Matur │
├─────────────┼─────────────────────────────┼──────────┼──────────┼────────────┤
│Encefalopatie│ │< 3 zile │ +++ │ +++ │
│hipoxic ├─────────────────────────────┼──────────┼──────────┼────────────┤
│ischemicã │Hipoglicemia │<2 zile │ + │ + │
│Tulburãri │ │zile │ │ │
│metabolice ├─────────────────────────────┼──────────┼──────────┼────────────┤
│ │Hipocalcemia precoce │2-3 zile │ + │ + │
│ ├─────────────────────────────┼──────────┼──────────┼────────────┤
│ │Hipocalcemia tardivã │> 7 zile │ + │ │
│ ├─────────────────────────────┼──────────┼──────────┼────────────┤
│ │Hipomagneziemia │ │ │ │
│ ├─────────────────────────────┼──────────┼──────────┼────────────┤
│ │Hiper-hiponatremia │ │ │ │
│ ├─────────────────────────────┼──────────┼──────────┼────────────┤
│ │Sevraj │< 3 zile │ │ │
│ ├─────────────────────────────┼──────────┼──────────┼────────────┤
│ │Toxicitatea anestezicelor │ │ │ │
│ │locale │ │ │ │
│ ├─────────────────────────────┼──────────┼──────────┼────────────┤
│ │Piridoxindependenţa primele │ │ │ │
│ │zile │ │ │ │
│ ├─────────────────────────────┼──────────┼──────────┼────────────┤
│ │Anomalii ale moleculelor mici│ │ │ │
│ │(aminoacizi, acizi organici, │ │ │ │
│ │ciclul ureei) │ │ │ │
│ ├─────────────────────────────┼──────────┼──────────┼────────────┤
│ │Anomalii ale organitelor │ │ │ │
│ │subcelulare (anomalii mito- │ │ │ │
│ │condriale şi peroxizomale) │ │ │ │
│ ├─────────────────────────────┼──────────┼──────────┼────────────┤
│Infecţii │ │ <3 zile │ ++ │ ++ │
│intracraniene├─────────────────────────────┼──────────┼──────────┼────────────┤
│ │Meningite bacteriene │ │ │ │
│ │(Escherichia Coli, Streptococ│ │ │ │
│ │grup B, Listeria │ │ │ │
│ ├─────────────────────────────┼──────────┼──────────┼────────────┤
│ │Encefalitã viralã (herpes │ │ │ │
│ │simplex, enterovirus) │ │ │ │
│Infecţii ├─────────────────────────────┼──────────┼──────────┼────────────┤
│intrauterine │CMV, toxoplasmozã, HIV, │ > 3 zile │ ++ │ ++ │
│ │rubeolã, sifilis │ │ │ │
│ ├─────────────────────────────┼──────────┼──────────┼────────────┤
│Afecţiuni │ │ │ │ │
│vasculare ├─────────────────────────────┼──────────┼──────────┼────────────┤
│cerebrale │Hemoragie intraventricularã │ < 3 zile │ ++ │ │
│ ├─────────────────────────────┼──────────┼──────────┼────────────┤
│ │Hemoragie subarahnoidianã │ │ │ │
│ │primarã │ < 1 zi │ │ ++ │
│ ├─────────────────────────────┼──────────┼──────────┼────────────┤
│ │Hematom subdural/epidural │ │ │ │
│ ├─────────────────────────────┼──────────┼──────────┼────────────┤
│ │Necrozã ischemicã focalã │ │ │ │
│ │(stroke) │variabil │ │ ++ │
│ ├─────────────────────────────┼──────────┼──────────┼────────────┤
│ │Trombozã sinusalã │variabil │ │ + │
│Defecte de ├─────────────────────────────┼──────────┼──────────┼────────────┤
│dezvoltare │Boli neurocutanate (sclerozã │ │ │ │
│ │tuberoasã, incontinenta pig- │ │ │ │
│ │menti) │variabil │ ++ │ ++ │
├─────────────┼─────────────────────────────┼──────────┼──────────┼────────────┤
│Sindroame │Encefalopatia epilepticã │ │ │ │
│epileptice │(encefalopatia mioclonicã │ │ │ │
│ │precoce, encefalopatia epi- │ │ │ │
│ │lepticã infantilã precoce) │ │ │ │
│ ├─────────────────────────────┼──────────┼──────────┼────────────┤
│ │Convulsii neonatale familiale│ │ │ │
│ │benigne │ │ │ │
└─────────────┴─────────────────────────────┴──────────┴──────────┴────────────┘
 Frecvenţa: +++ (foarte frecvent), ++ (mai puţin frecvent), + (rar),
 fãrã + (extrem de rar).



    10.5. Anexa 5. Factorii de risc ai convulsiilor neonatale [6,13,64]



┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Factori de risc materni - antenatali Factori de risc intrapartum │
│Vârsta mamei peste 40 de ani Suprapurtare (peste 42 sãptãmâni) │
│Nuliparitate Travaliu prelungit │
│Diabet zaharat gestaţional Expulzie precipitatã sau prelungitã │
│Diabet zaharat preexistent sarcinii Istoric de suferinţã fetalã │
│Istoric familial de boli endocrine sau metabolice Disproporţie feto-pelvinã │
│Istoricul familial de manifestãri convulsive şi │
│decese neonatale Feţi mici │
│Toxemie gravidicã Prolabarea cordonului ombilical │
│Tulburãri placentare Prezentaţii anormale │
│Hemoragii în sarcinã Aplicare de forceps │
│Stãri febrile materne) Traumatism obstetrical │
│ Tip de anestezie utilizat în expulzie │
│ Naşterea prin operaţie cezarianã │
│ Ruperea prematurã a membranelor │
│ Infecţii materne: corioamniotitã, alte │
│ infecţii materne, febrã fãrã context │
│ infecţios │
│ Scorul Apgar la 1, 5, 10, 15, 20 │
│ minute [13] │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘



    10.6. Anexa 6. Etiologia convulsiilor neonatale



┌───────────┬───────────────────┬───────────────────────────────────────────┬─────────────┬─────────────┐
│Cauze │ │Observaţii │Incidenţã │Prognostic │
│A. Perina- ├───────────────────┼───────────────────────────────────────────┼─────────────┼─────────────┤
│tale │1. Hipoxia-ischemia│- poate fi cu afectare globalã (asfixia │- 40 % │nefavorabil │
│ │cerebralã │perinatalã) │- 15 % │ │
│ │ │- poate fi cu afectare focalã (infarct ar- │ │ │
│ │ │terial sau trombozã venoasã cerebralã) │ │ │
│ │ │ [1,6] │ │ │
│ ├───────────────────┼───────────────────────────────────────────┼─────────────┼─────────────┤
│ │2. Hemoragiile │- manifestãrile convulsive apar ca o conse-│- 15% [1] │ │
│ │intracraniene │cinţã a traumatismului cranian şi asfixiei:│ │ │
│ │ │a. hemoragia subarahnoidianã - apare la nou│ │Favorabil în │
│ │ │- nãscutul la termen sau care se apropie de│ │90% din │
│ │ │termen în cazurile unor naşteri laborioase,│ │cazuri │
│ │ │aplicare de forceps sau vaccum extractor, │ │ │
│ │ │dar poate apare şi cazul naşterilor netrau-│ │ │
│ │ │matice - aşa numita hemoragie parturiţio- │ │ │
│ │ │nalã; în aceste cazuri convulsiile (focale │ │ │
│ │ │sau multifocale) debuteazã în prima sau a │ │ │
│ │ │doua zi de viaţã, iar în perioada inter- │ │ │
│ │ │criticã nou-nãscutul are stare generalã │ │ │
│ │ │bunã. │ │ │
│ │ │b. hemoragia subduralã: convulsii focale cu│ │ │
│ │ │debut în primele 24 ore, asociate cu naş- │ │ │
│ │ │terile traumatice, macrosomi şi aplicarea │ │ │
│ │ │dificilã de forceps; │ │ │
│ │ │c. hemoragia în plexurile coroide la nou- │ │ │
│ │ │nãscutul la termen; │ │ │
│ │ │d. hemoragia intraventricularã: formele │ │ nefavorabil │
│ │ │grave se asociazã cu deteriorare rapidã şi │ │ │
│ │ │deces [7]; mecanismele implicate sunt ins- │ │ │
│ │ │tabilitatea presiunii şi fluxului sanguin │ │ │
│ │ │cerebral, respectiv distrucţiile determi- │ │ │
│ │ │nate de radicalii liberi de oxigen elibe- │ │ │
│ │ │raţi în perioada de reperfuzie [5]. │ │ │
│ ├───────────────────┼───────────────────────────────────────────┼─────────────┼─────────────┤
│B. Malfor- │1. malformaţii │- anevrisme, malformaţii arterio-venoase; │- 5% [1] │ │
│maţiile │vasculare cerebrale│- hidrocefalie, holoprozencefalie, hidran- │ │ │
│sistemului │2. tulburãri de │encefalie, agenezie de corp calos, microgi-│ │ │
│nervos │dezvoltare ale SNC:│ria, pahigiria, agiria; │ │ │
│central │3. sindroame │- neurofibromatoza, scleroza tuberoasã, │ │ │
│ │neurocutanate: │sindromul Sturge - Weber. │ │ │
├───────────┼───────────────────┼───────────────────────────────────────────┼─────────────┼─────────────┤
│C. Tulbu- │1.Tranzitorii, │- grupe de risc: nou-nãscut SGA, prematur, │ │ │
│rãri meta- │rapid corectabile: │nou-nãscut LGA, asfixia, sindrom Beckwith -│ │ │
│bolice │a. hipoglicemie: │Wiedemann │ │ │
│ │ │- encefalopatia hipoglicemicã implicã │ │ │
│ │ │ hiperexcitabilitate, apnee, instabilitate │ │ │
│ │ │termicã, letargie, convulsii [1,8] │ │ │
│ │ │- cauza: hipoparatiroidismul tranzitoriu │ │ │
│ │ │- este mai frecventã la nou-nãscuţii │ │ │
│ │ │prematuri, SGA, LGA │ │ │
│ │b. hipocalcemie │- convulsiile nu rãspund la tratamentul cu │ │ │
│ │b.1. precoce │calciu │ │ │
│ │b.2. tardivã │- convulsiile sunt focale sau multifocale │ │ │
│ │ │iar intercritic nou-nãscutul este │ │ │
│ │ │hiperalert [1,9] │ │ │
│ │ │- asociatã de obicei cu hipomagneziemia │ │ │
│ │c. hipomagneziemie │- survine mai frecvent la nou-nãscuţii din │ │ │
│ │ │mame subnutrite cu deficit de transfer │ │ │
│ │ │placentar şi absorbţie intestinalã │ │ │
│ │ │redusã [9] │ │ │
│ │ │- datoritã pierderilor crescute de natriu │ │ │
│ │ │(insuficienţã cortico-suprarenalã, diaree │ │ │
│ │ │acutã, boli renale) │ │ │
│ │ │- secundar retenţiei crescute de apã (per- │ │ │
│ │ │fuzarea excesivã de lichide) │ │ │
│ │ │- consecutiv secreţiei inadecvate de ADH │ │ │
│ │ │(asfixie, meningitã, boli pulmonare) │ │ │
│ │d. hiponatremie │- convulsiile sunt însoţite de │ │ │
│ │ │hipertonie [2] │ │ │
│ │ │- datoritã restricţiei de lichide (vãrsã- │ │ │
│ │ │turi, febrã) │ │ │
│ │ │- ca urmare a pierderii renale şi extrare- │ │ │
│ │ │nale de apã (glicozurie, diabet, febrã, │ │ │
│ │ │detresã respiratorie), │ │ │
│ │ │- dupã supraîncãrcare cu sodiu (corectarea │ │ │
│ │ │excesivã a acidozei metabolice cu bicarbo- │ │ │
│ │ │nat de sodiu) │ │ │
│ │e. hipernatremie │- hipernatremia determinã creşterea osmola-│ │ │
│ │ │ritãţii plasmatice şi a celulelor cerebrale│ │ │
│ │ │iar la corecţia osmolaritãţii cu lichide │ │ │
│ │ │hipotone se produce edem cerebral (hemora- │ │ │
│ │ │gii intracraniene şi convulsii) [1,9] │ │ │
│ ├───────────────────┼───────────────────────────────────────────┼─────────────┼─────────────┤
│ │2. Persistenţe/ │ │ │ │
│ │erori înnãscute │ │ │ │
│ ├───────────────────┼───────────────────────────────────────────┼─────────────┼─────────────┤
│ │a. Piridoxindepen- │- convulsiile debuteazã în primele ore de │ │ │
│ │denţa │viaţã, fiind însoţite de hipotonie. │ │ │
│ │ │- administrarea de piridoxinã 100 mg i.v. │ │ │
│ │ │determinã cedarea (cuparea) convulsiilor │ │ │
│ │ │- suplimentarea piridoxinei este necesarã │ │ │
│ │ │toatã viaţã [4] │ │ │
│ ├───────────────────┼───────────────────────────────────────────┼─────────────┼─────────────┤
│ │b. Tulburãri în │ │ │ │
│ │metabolismul │ │ │ │
│ │aminoacizilor: │ │ │ │
│ │b.1. leucinoza │- debut dupã un interval liber de 4 - 5 │ │ │
│ │ │zile cu semne de suferinţã cerebralã gravã:│ │ │
│ │ │convulsii, comã, tulburãri respiratorii, │ │ │
│ │ │cianozã însoţite de hipoglicemie şi acidozã│ │ │
│ │ │metabolicã │ │ │
│ │ │- diagnosticul se confirmã prin cromato- │ │ │
│ │ │grafia aminoacizilor plasmatici │ │ │
│ ├───────────────────┼───────────────────────────────────────────┼─────────────┼─────────────┤
│ │b.2. fenilcetonuria│- debutul se produce de obicei dupã un in- │ │ │
│ │ │terval liber de câteva luni de la naştere, │ │ │
│ │ │nou-nãscuţii pot prezenta întârziere în │ │ │
│ │ │creşterea intrauterinã, microcefalie, hi- │ │ │
│ │ │perexcitabilitate, vãrsãturi, convulsii, │ │ │
│ │ │urini cu miros de şoarece │ │ │
│ │ │- depistarea se face prin testul Guthrie: │ │ │
│ │ │valori sanguine de fenilalaninã peste 4 mg%│ │ │
│ │ │dupã 5 zile de viaţã │ │ │
│ │ │- tratament: regim sãrac în fenilalaninã │ │ │
│ ├───────────────────┼───────────────────────────────────────────┼─────────────┼─────────────┤
│ │b.3. anomalii enzi-│- tabloul clinic este dominat de vãrsãturi,│ │ │
│ │matice ale ciclului│deshidratare, convulsii, comã asociate cu │ │ │
│ │ureei │hiperamoniemie │ │ │
│ ├───────────────────┼───────────────────────────────────────────┼─────────────┼─────────────┤
│ │b.4. acidemii orga-│- manifestãri clinice prin vãrsãturi, │ │ │
│ │nice │deshidratare şi convulsii [4] │ │ │
├───────────┼───────────────────┼───────────────────────────────────────────┼─────────────┼─────────────┤
│D. Infecţii│Bacteriene, │- cu debut precoce: Streptococ grup B, │ │ │
│ │Virale │Escherichia Coli │ │ │
│ │ │- TORCH, lues, HIV, Coxsackie B [10,11] │ │ │
├───────────┼───────────────────┼───────────────────────────────────────────┼─────────────┼─────────────┤
│E. Cauze │ │- medicamente administrate mamei sau │ │ │
│toxice: │ │nou-nãscutului │ │ │
│ ├───────────────────┼───────────────────────────────────────────┼─────────────┼─────────────┤
│ │e.1. Intoxicaţia cu│- (derivaţi de procainã): hipotonie, │ │ │
│ │anestezice locale │bradicardie, pupile fixe, convulsii în │ │ │
│ │ │primele 6 ore dupã naştere [1,8] │ │ │
│ ├───────────────────┼───────────────────────────────────────────┼─────────────┼─────────────┤
│ │e.2.Întreruperea │- (hipnotice, anestezice, barbiturice cu │ │ │
│ │bruscã a adminis- │duratã scurtã de acţiune, droguri ilicite):│ │ │
│ │trãrii de droguri │apariţia convulsiilor este variabilã, │ │ │
│ │mamei │imediat dupã naştere sau dupã un interval │ │ │
│ │ │liber de 10 - 30 zile │ │ │
│ │ │- nou-nãscuţii care provin din mame care │ │ │
│ │ │consumã heroinã prezintã în perioada neo- │ │ │
│ │ │natalã tremurãturi, strãnut şi tulburãri │ │ │
│ │ │gastrointestinale; │ │ │
│ ├───────────────────┼───────────────────────────────────────────┼─────────────┼─────────────┤
│ │ │momentul cel mai susceptibil pentru apari- │ │ │
│ │ │ţia convulsiilor neonatale declanşate de │ │ │
│ │ │întreruperea drogurilor la mamã este ziua │ │ │
│ │ │a 10 - a de viaţã; cu cât intervalul dintre│ │ │
│ │ │ultima dozã şi naştere este mai mare cu │ │ │
│ │ │atât este mai scurt intervalul de debut al │ │ │
│ │ │convulsiilor │ │ │
│ │ │- nou-nãscuţii care provin din mame toxi- │ │ │
│ │ │comane (heroinã, metadonã) trebuie monito- │ │ │
│ │ │rizaţi obligatoriu [4] │ │ │
├───────────┼───────────────────┼───────────────────────────────────────────┼─────────────┼─────────────┤
│F. Convul- │f.1. Convulsiile │- debuteazã la 2 - 15 zile dupã naştere, au│ │ │
│sii │familiale benigne │transmitere autozomal dominantã; │ │ │
│neonatale │ │starea intercriticã este normalã, evoluţia │ │ │
│idiopatice │ │este favorabilã │ │ │
│ │ │- diagnosticul se bazeazã pe istoricul │ │ │
│ │ │familial [63] │ │ │
│ ├───────────────────┼───────────────────────────────────────────┼─────────────┼─────────────┤
│ │f.2.Sindromul │Manifestãrile convulsive sunt reprezentate │ │ │
│ │convulsiilor de │de clonii focale sau multifocale şi crize │ │ │
│ │ziua a 5-a: │de apnee. În evoluţie se poate descrie │ │ │
│ │ │retard psihic şi convulsii tardive. │ │ │
│ │ │Etiologia este incertã (infecţii virale, │ │ │
│ │ │carenţã de Zn, toxice) [2]. │ │ │
└───────────┴───────────────────┴───────────────────────────────────────────┴─────────────┴─────────────┘



    10.7. Anexa 7. Protocol de investigaţii paraclinice în convulsiile neonatale


┌────────────────────────┬────────────────────────────────────────────────────┐
│Investigaţii paraclinice│ Investigaţii paraclinice suplimentare │
│obligatorii │ │
├────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────┤
│Hemograma completã, │Gaze sangvine │
│trombocite │ │
├────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────┤
│Formulã leucocitarã │Uree sangvinã │
├────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────┤
│Grup sanguin, Rh │Bilirubinemie │
├────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────┤
│Glicemie │Examen de urinã │
├────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────┤
│Calcemie │Examenul LCR obţinut prin puncţie lombarã (citologie│
│ │chimie, culturi bacteriene) │
├────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────┤
│Magneziemie │Hemoculturã │
├────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────┤
│Ionogramã sericã (sodiu,│Culturi periferice │
│potasiu) │ │
├────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────┤
│ │Electroencefalograma │
├────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────┤
│ │Ecografie transfontanelarã │
├────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────┤
│ │Tomografie computerizatã │
├────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────┤
│ │Rezonanţã magneticã nuclearã (RMI)- cea mai sensibi-│
│ │lã modalitate imagisticã de a stabili etiologia │
│ │convulsiilor [16,21] │
├────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────┤
│ │Imunoglobuline specifice TORCH, lues │
├────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────┤
│ │Electroforeza proteinelor │
├────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────┤
│ │Testul Guthrie │
├────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────┤
│ │Screening-ul toxicelor din sânge şi urinã │
└────────────────────────┴────────────────────────────────────────────────────┘



    10.8. Anexa 8. Prognosticul convulsiilor neonatale în raport cu etiologia (dupã Volpe JJ, Neonatal Seizures. In Volpe JJ: Neurology of the Newborn 2001 [8])


┌───────────────────────────────────────────┬──────────────────────────┐
│ Etiologie │ Dezvoltare normalã │
├───────────────────────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Encefalopatie hipoxic - ischemicã │ 16-50% │
├───────────────────────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Hemoragia intraventricularã │ 0 - 10% │
├───────────────────────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Hemoragia subarahnoidianã │ 85 - 90% │
├───────────────────────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Meningita bacterianã │ 25 - 65% │
├───────────────────────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Anomalii de dezvoltare cerebralã │ 0 - 5 % │
├───────────────────────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Hipocalcemia cu debut precoce │ 42 - 50 % │
├───────────────────────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Hipocalcemia cu debut tardiv │ 94 - 100 % │
├───────────────────────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Hipoglicemia │ 25 - 50 % │
├───────────────────────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Necunoscutã │ 55 - 62 % │
└───────────────────────────────────────────┴──────────────────────────┘


    10.9. Anexa 9. Minifarmacopeea convulsiilor neonatale [1,8,11,84,85,103-114]


┌──────────────┬───────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Numele │Fenobarbital │
│medicamentului│ │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Clasificare │Barbituric anticonvulsivant, sedativ, hipnotic │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Indicaţii │Anticonvulsivant de prima linie în convulsiile neonatale. │
│ │Terapia sindromului de sevraj neonatal la droguri administrate │
│ │mamei. Terapia hiperbilirubinemiei directe şi colestazei │
│ │neonatale. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Doza la nou- │Dozã de atac: 20 mg/kgc i.v. lent (peste 15 minute, sub │
│nãscut │1 mg/kgc/minut) sau în perfuzie. Dacã convulsiile continuã, se │
│ │pot administra doze adiţionale de 5 mg/kgc la fiecare 5 minute │
│ │pânã la cuparea convulsiilor şi pânã la o dozã totalã │
│ │de 40 mg/kgc. │
│ │Dozã de întreţinere: 3-5 mg/kgc/zi i.v., i.m. sau p.o., la 24 │
│ │ore dupã doza de atac. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Administrare │Este preferabilã administrarea pe cale i.v., datoritã absorb- │
│ │ţiei inegale în cazul administrãrii i.m. │
│ │Pentru terapia de întreţinere se recomandã administrarea dozei │
│ │de întreţinere în 1-2 prize zilnice i.v., i.m. sau p.o. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Contraindica- │Depresie respiratorie, hipersensibilitate la Fenobarbital │
│ţii │ │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Interacţiuni │Fenobarbitalul creşte clearence-ul plasmatic al Carbamazepinei,│
│ │Lamotriginei, acidului valproic şi teofilinei. Acidul valproic,│
│ │Fenitoina şi Felbamatul scad clearence-ul plasmatic al Fenobar-│
│ │bitalului. Asocierea cu Fenitoin sau Valproat creşte concentra-│
│ │ţia sericã a Fenobarbitalului. Alte interacţiuni: benzodiaze- │
│ │pine, corticosteroizi. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Observaţii │Se leagã în proporţie de 20-25 % de proteinele plasmatice, me- │
│ │tabolizarea este predominant hepaticã, se eliminã în cantitate │
│ │mare prin urinã, are timp de înjumãtãţire (T 1/2) lung │
│ │(43-120 ore), care scade pe parcursul primei luni de viaţã │
│ │(45 de ore la 28 de zile de viaţã). Nou-nãscutul prezintã va- │
│ │riabilitate mare de distribuţie şi eliminare, de aceea este re-│
│ │comandatã monitorizarea nivelelor serice (mai ales când se │
│ │pierde controlul convulsiilor, când se apreciazã risc crescut │
│ │de toxicitate, la modificãri ale dozei şi la asocierea altor │
│ │anticonvulsivante cu care Fenobarbitalul interacţioneazã). │
│ │Nivele serice terapeutice: 15-40 mcg/ml. │
│ │Prudenţã: în insuficienţã hepaticã şi renalã, la asocierea cu │
│ │alte anticonvulsivante; la doze mari poate fi necesarã prote- │
│ │zarea respiratorie. │
│ │În timpul administrãrii dozei de atac: monitorizare cardiores- │
│ │piratorie. │
│ │Administrarea de duratã prezintã riscul diminuãrii performanţe-│
│ │lor cognitive. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Reacţii adver-│Administrarea prea rapidã: depresie respiratorie, apnee, hipo- │
│se │tensiune. │
│ │Depresie respiratorie (la concentraţie sericã peste 60 mcg/ml),│
│ │sedare (la concentraţie sericã peste 40 mcg/ml), hipotensiune, │
│ │bradicardie (la concentraţie sericã peste 50 mcg/ml), colaps │
│ │circulator, agitaţie psihomotorie paradoxalã, anemie megalo- │
│ │blasticã, hepatitã, dermatitã exfoliativã, depresie respirato- │
│ │rie cu risc vital (la concentraţie sericã peste 80 mcg/ml). │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Numele │Fenitoina │
│medicamentului│ │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Clasificare │Hidantoinã │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Indicaţii │Anticonvulsivant de linia întâi sau a doua în convulsiile neo- │
│ │natale │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Doza la nou- │Dozã de atac: 15-20 mg/kgc lent, timp de 30 de minute, │
│nãscut │în perfuzie endovenoasã cu ritm sub 0,5 mg/kgc/minut. │
│ │Doza de întreţinere: 4-8 mg/kgc la 24 ore, în perfuzie (de 30 │
│ │minute), se începe dupã 12 ore de la administrarea dozei de │
│ │atac. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Administrare │Se dilueazã doar cu ser fiziologic (NaCl 0,9%) 5-10 mg/ml. Se │
│ │administreazã imediat dupã prepararea soluţiei (soluţia este │
│ │instabilã). Necesitã observare atentã pentru surprinderea apa- │
│ │riţiei precipitãrii soluţiei. Se evitã administrarea pe linii │
│ │centrale a Fenitoinei (dacã nu existã altã linie disponibilã în│
│ │afara celei centrale, se va "spãla" cateterul 1-3 ml ser fizio-│
│ │logic înainte şi dupã administrarea Fenitoinei, cunoscându-se │
│ │incompatibilitatea cu heparina). │
│ │Trebuie evitatã calea i.m. (absorbţie inegalã, durere localã şi│
│ │precipitare la locul de injectare). │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Contraindica- │Bradicardie sinusalã, bloc sinoatrial, blocuri atrioventricula-│
│ţii │re congenitale grad II şi III. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Interacţiuni │Acidul valproic, amiodarona, cloramfenicolul inhibã metaboliza-│
│ │rea Fenitoinei (cresc concentraţiile plasmatice ale acesteia). │
│ │Fenitoina creşte metabolizarea Carbamazepinei şi a Fenobarbita-│
│ │lului. Acidul valproic dislocã Fenitoina de pe locusurile de │
│ │legare de pe proteinele plasmatice. Fenitoina scade concentra- │
│ │ţiile serice de teofilinã şi dopaminã. Alimentaţia prin gavaj │
│ │continuu nasogastric duce la creşterea concentraţiei serice a │
│ │Fenitoinei. Existã risc de precipitare în amestec cu alte medi-│
│ │camente. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Observaţii │Se leagã puternic de proteinele plasmatice (90-95%), nivelele │
│ │libere de fenitoinã fiind extrem de variabile, este metaboliza-│
│ │tã hepatic (peste 95%), dar are o cineticã non-liniarã (la │
│ │creşteri mici ale dozei pot apare creşteri marcate ale concen- │
│ │traţiei plasmatice), are T 1/2 variabil (15-105 ore la nou- │
│ │nãscutul la termen, 15,6-160 ore la prematur în prima lunã de │
│ │viaţã). Capacitatea de metabolizare creşte dupã vârsta de 2 │
│ │sãptãmâni, putând fi necesare reajustãri ale dozei. │
│ │Precauţii: administrarea prea rapidã poate determina hipoten- │
│ │siune, aritmii, colaps cardiovascular, depresie SNC. Poate │
│ │cauza iritaţie localã, inflamaţie şi necrozã cu sau fãrã semne │
│ │de infiltraţie. Toate aceste reacţii se datoreazã concentraţiei│
│ │crescute de propilenglicol (40%) şi etanol din formularea │
│ │parenteralã a Fenitoinei. │
│ │Monitorizare în cursul administrãrii: ritm cardiac, alura ven- │
│ │tricularã, tensiune arterialã. │
│ │Prudenţã la asocierea cu alte medicamente deprimante ale SNC, │
│ │în caz de hipotensiune, insuficienţã severã miocardicã, insufi-│
│ │cienţã hepaticã, afecţiuni renale. │
│ │Ideal este sã se monitorizeze nivelul seric dupã 48 de ore de │
│ │la doza de atac, concentraţia sericã terapeuticã fiind de │
│ │8-15 mcg/ml. │
│ │Reacţii adverse Reacţie de hipersensibilitate, aritmii, hipo- │
│ │tensiune, hiperglicemie, colaps cardiovascular, distrucţie he- │
│ │paticã, discrazie sangvinã; extravazarea determinã necrozã │
│ │cutanatã. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Numele │Fosfenitoina │
│medicamentului│ │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Clasificare │Hidantoinã, ester (fosfat) al Fenitoinei │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Indicaţii │Anticonvulsivant │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Doza la nou- │Nu a fost stabilitã prin studii de siguranţã. │
│nãscut │Doza se stabileşte prin echivalare cu Fenitoina, folosind │
│ │echivalentul de Fenitoin sodic (FE): 1,5 mg Fosfenitoina = 1 mg│
│ │Fenitoina │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Administrare │Intravenos, intramuscular │
│ │Absorbţie mai rapidã decât Fenitoina │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Contraindica- │Aceleaşi ca şi la Fenitoinã │
│ţii │ │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Interacţiuni │Aceleaşi ca şi la Fenitoinã │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Observaţii │Fosfenitoina este hidrosolubilã iar preparatul de uz intravenos│
│ │nu conţine propilenglicol, de aceea efectele adverse cardiovas-│
│ │culare sunt mai reduse comparativ cu Fenitoina. Fosfenitoina │
│ │are un pH mai neutru, având reacţii adverse diminuate în cazul │
│ │administrãrii intramusculare. │
│ │Fosfenitoina este convertitã plasmatic la fenitoinã, fosfat şi │
│ │formaldehidã. │
│ │Efectele formaldehidei la nou-nãscut nu sunt încã pe deplin │
│ │elucidate. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Reacţii adver-│Aceleaşi ca şi pentru Fenitoinã dar cu intensitate diminuatã │
│se │ │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Numele │Midazolam │
│medicamentului│ │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Clasificare │Benzodiazepinã cu duratã scurtã de acţiune, sedativ, hipnotic, │
│ │anticonvulsivant │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Indicaţii │Sedare, anticonvulsivant de linia a 2-a sau a 3-a în convulsi- │
│ │ile neonatale, convulsii refractare │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Doza la nou- │0,05-0,15 mg/kgc/dozã intravenos lent sau în perfuzie │
│nãscut │(în 15 minute); doza se poate repeta la fiecare 2-4 ore, de │
│ │câte ori este nevoie. │
│ │Ca terapie de întreţinere se poate administra în perfuzie cu │
│ │ritm de 0,01-0,06 mg/kgc/orã; doza se poate creşte cu │
│ │0,025 mg/kgc/orã pânã la un maxim de 0,4 mg/kgc/orã în funcţie │
│ │de rãspunsul terapeutic. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Administrare │Se dilueazã în ser fiziologic sau glucozã 5% pânã la o concen- │
│ │traţie finalã de administrare de 0,5 mg/ml. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Contraindica- │Depresie SNC preexistentã sau şoc, hipersensibilitate cunoscutã│
│ţii │ │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Interacţiuni │Agenţi anestezici, depresante SNC, teofilinã. În cazul adminis-│
│ │trãrii concomitente de narcotice doza de Midazolam trebuie re- │
│ │dusã cu 25%. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Observaţii │La nou-nãscut are distribuţie rapidã şi T 1/2 de cca 6,5 ore. │
│ │La prematuri pot fi necesare doze mai mari decât la nou-nãscu- │
│ │ţii la termen. │
│ │Prudenţã la nou-nãscuţii care au primit anterior alte benzodia-│
│ │zepine. │
│ │Precauţii: funcţie renalã afectatã. │
│ │Se recomandã monitorizare: alurã ventricularã, ritm cardiac, │
│ │tensiune arterialã │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Reacţii adver-│Sedare, depresie respiratorie, apnee, stop cardiac, bradicardie│
│se │Dacã administrarea se face rapid în bolus sau la nou-nãscuţii │
│ │cu afecţiuni SNC preexistente pot apare hipotensiune şi/sau │
│ │convulsii. Administrarea prelungitã poate determina sindrom de │
│ │abstinenţã la tentativa de întrerupere. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Numele │Diazepam │
│medicamentului│ │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Clasificare │Benzodiazepinã cu efect sedativ, anticonvulsivant, miorelaxant │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Indicaţii │Sedare, convulsii refractare │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Doza la nou- │0,1-0,3 mg/kgc/dozã, i.v. lent (în 3 minute) sau în perfuzie; │
│nãscut │se poate repeta la 15-20 minute, maxim 2 - 3 asemenea doze │
│ │0,5-1 mg/kgc intrarectal │
│ │În status epilepticus: doza maximã este de 2 mg/kgc/zi, i.v. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Administrare │Intravenos, intrarectal (mai rar). Nu se amestecã cu alte medi-│
│ │camente şi nu se adaugã soluţiilor perfuzabile de uz intravenos│
│ │Se depune în muşchi, de aceea utilizarea ca terapie de întreţi-│
│ │nere nu este posibilã (risc de hipotonie marcatã şi depresie │
│ │respiratorie, mai ales dacã se administreazã dupã un barbi- │
│ │turic). │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Contraindica- │Contraindicaţii: depresie SNC preexistentã sau şoc, insuficien-│
│ţii │ţã respiratorie, afectare hepaticã severã, hipersensibilitate │
│ │cunoscutã │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Interacţiuni │Asocierea cu barbituricele, narcoticele, antidepresivele asoci-│
│ │ate creşte riscul efectelor adverse ale Diazepamului. │
│ │Propranololul, ciprofloxacina, acidul valproic prelungesc dura-│
│ │ta de acţiune a Diazepamului. Fenitoina, Carbamazepina, │
│ │Fenobarbitalul cresc metabolizarea Diazepamului. Diazepamul │
│ │creşte nivelele serice de Fenobarbital şi poate afecta concen- │
│ │traţiile serice ale Digoxinei, Ranitidinei. Doze mici de teofi-│
│ │linã pot inhiba acţiunea Diazepamului iar cafeina poate anta- │
│ │goniza efectele Diazepamului. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Observaţii │T 1/2 : 31- 48 ore (la prematur chiar 54 de ore), duratã scurtã│
│ │de acţiune. Se leagã puternic de proteinele plasmatice (84-86%)│
│ │poate disloca bilirubina de pe albuminã. Precauţii: funcţie │
│ │renalã afectatã. │
│ │Monitorizare: alurã ventricularã, ritm cardiac, tensiune │
│ │arterialã. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Reacţii adver-│Sedare, depresie respiratorie şi a SNC, stop cardiac, hipoten- │
│se │siune, bradicardie. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Numele │Lorazepam │
│medicamentului│ │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Clasificare │Benzodiazepinã cu efect anticonvulsivant, sedativ, hipnotic, de│
│ │5-10 ori mai potentã decât Diazepamul │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Indicaţii │Anticonvulsivant de linia a 2-a sau a 3-a în convulsiile neona-│
│ │tale; status convulsiv refractar la terapia convenţionalã │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Doza la nou- │Dozã de atac: 0,05-0,1 mg/kgc/dozã, i.v. peste 5 minute; │
│nãscut │se poate repeta la 10-15 minute dacã este necesar pânã la o │
│ │dozã maximã de 4 mg. │
│ │Dozã de întreţinere: 0,05 mg/kgc/dozã i.v., i.m., p.o., i.r. la│
│ │interval de 6-24 ore, în funcţie de rãspunsul terapeutic │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Administrare │Intravenos pentru terapia de atac: doza se dilueazã în volum │
│ │egal de glucozã 5%, SF sau apã sterilã pentru injecţii │
│ │Pentru terapia de întreţinere: i.v., i.m. p.o., i.r. Preparatul│
│ │pentru admistrare i.v. se poate administra şi per os. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Contraindica- │Depresie SNC preexistentã, hipotensiune severã, insuficienţã │
│ţii │respiratorie severã, hipersensibilitate cunoscutã │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Interacţiuni │La fel ca şi alte benzodiazepine, mai ales cu barbituricele şi │
│ │narcoticele. Teofilina scade efectul Lorazepamului. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Observaţii │Metabolizare prin glucuronidare, T 1/2 lung (40 ore), corelat │
│ │cu vârsta de gestaţie. │
│ │Durata de acţiune este mai lungã decât a Diazepamului. │
│ │Preparatul de uz i.v. conţine propilenglicol, hiperosmolar, cu │
│ │risc de a produce acidozã metabolicã şi nefrotoxicitate. │
│ │Atenţie: pot apãrea mişcãri stereotipe de tip convulsiv, de │
│ │etiologie necunoscutã, în special la prematur. │
│ │Se recomandã monitorizarea status-ului respirator în timpul şi │
│ │dupã administrare. │
│ │Precauţii: în insuficienţã hepaticã şi renalã, miastenia gravis│
│ │neonatalã. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Reacţii adver-│Similare cu ale Diazepamului: depresie SNC, bradicardie, colaps│
│se │circulator, depresie respiratorie, tensiune arterialã oscilantã│
│ │şi simptome gastrointestinale. │
│ │Dacã apare sincopã sau stimulare paradoxalã a SNC se impune │
│ │tratamentul discontinuu. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Numele │Lidocaina │
│medicamentului│ │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Clasificare │Antiaritmic clasa IB de tip amino-amidã, anestezic local, anti-│
│ │convulsivant │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Indicaţii │Status convulsiv refractar la terapia convenţionalã │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Doza la nou- │Dozã de atac: 2 mg/kg/orã în perfuzie în 10 minute, │
│nãscut │apoi 6 mg/kgc/orã 12 ore, 4 mg/kgc/orã 12 ore, 2 mg/kgc/orã 12 │
│ │ore i.v., cu reducerea ulterioarã a dozei cu 1 mg/kgc/orã în │
│ │fiecare zi │
│ │Dozã de întreţinere: 6 mg/kgc/orã. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Administrare │Intravenos, în perfuzie. Se dilueazã cu glucozã 5%. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Contraindica- │Depresie SNC preexistentã, hipotensiune severã, bloc atrioven- │
│ţii │tricular sau sinoatrial, reacţii severe la lidocainã, terapie │
│ │concomitentã cu antiaritmice din clasa I, bradicardie. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Interacţiuni │Propranololul scade clearence-ul Lidocainei. Fenobarbitalul şi │
│ │Fenitoina cresc clearence-ul Lidocainei. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Observaţii │Se leagã de proteinele plasmatice (70%) şi are metabolizare │
│ │predominant hepaticã. Precauţii: insuficienţã hepaticã şi │
│ │renalã. │
│ │Atenţionare: nu se administreazã cu Fenitoina (risc de sumare a│
│ │efectelor cardiotoxice). │
│ │Se recomandã monitorizarea statusului respirator în timpul şi │
│ │dupã administrare. │
│ │Reacţii adverse Aritmii, hipotensiune şi convulsii. │
│ │La nivele serice de peste 6 mcg/ml existã risc de convulsii şi │
│ │stop respirator │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Numele │Carbamazepina │
│medicamentului│ │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Clasificare │Derivat iminostilben cu structurã asemãnãtoare antidepresivelor│
│ │triciclice cu efect anticonvulsivant │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Indicaţii │Anticonvulsivant de linia a 2-a sau a 3-a în convulsiile neona-│
│ │tale │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Doza la nou- │Doza de atac: 10 mg/kgc per os, prin gavaj │
│nãscut │Doza de întreţinere: 10-15 mg/kgc/zi p.o., în 2-4 prize │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Administrare │Gavaj oro/nasogastric (absorbţia oralã 90-100%) │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Contraindica- │Bloc atrioventricular, depresie medularã, afecţiuni severe he- │
│ţii │patice şi renale. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Interacţiuni │Creşte clearence-ul altor anticonvulsivante (Felbamat, │
│ │Lamotriginã, Fenitoinã, Primidon, Topiramat, acid valproic), al│
│ │teofilinei şi blocanţilor canalelor de calciu. │
│ │Fenitoina şi Fenobarbitalul cresc clearence-ul Carbamazepinei. │
│ │Carbamazepina are risc crescut de neurotoxicitate în asociere │
│ │cu acidul valproic. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Observaţii │Se leagã de proteinele plasmatice în proporţie de 50-90%, T 1/2│
│ │8-48 de ore. Are capacitatea de a îşi autoinduce propriul sãu │
│ │metabolism hepatic în funcţie de dozã (dupã ce T 1/2 scade, │
│ │trebuie crescutã doza). Prudenţã în caz de retenţie urinarã, │
│ │afecţiuni hepatice, renale, insuficienţã cardiacã şi anomalii │
│ │hematologice. │
│ │Nivele serice terapeutice: 4-12 mcg/ml. Monitorizarea nivelelor│
│ │serice este utilã pentru dozaj optim. │
│ │Se recomandã monitorizare hematologicã. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Reacţii adver-│Pot apare: leucopenie, trombocitopenie. Rar: anemie aplasticã, │
│se │agranulocitozã, aritmii, hiponatremie, SIADH. │
│ │Efectele adverse la nou-nãscut au fost absente la doze de în- │
│ │treţinere de 15-20 mg/kgc/zi. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Numele │Primidon │
│medicamentului│ │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Clasificare │Deoxibarbituric cu efect anticonvulsivant, sedativ │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Indicaţii │Anticonvulsivant cu rol încã neclar în terapia convulsiilor │
│ │neonatale │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Doza la nou- │Doza de atac: 15-25 mg/kgc p.o. │
│nãscut │Doza de întreţinere: 10-20 mg/kgc/zi p.o. în 3 prize │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Administrare │Per os │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Contraindica- │Hipersensibilitate la Fenobarbital, porfirie │
│ţii │ │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Interacţiuni │Carbamazepina şi Fenitoina cresc clearence-ul plasmatic al │
│ │Primidonului. Acidul valproic scade clerence-ul plasmatic al │
│ │Primidonului. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Observaţii │Metabolizare hepaticã (40-60%) cu eliberarea de fenobarbital │
│ │(metabolitul activ) şi feniletilmalonamidã, restul se eliminã │
│ │nemodificat pe cale urinarã (40-60%). │
│ │Legarea de proteinele plasmatice nu este semnificativã. De │
│ │dorit: monitorizarea funcţiei hepatice şi renale. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Reacţii adver-│Sunt posibile: somnolenţã, agitaţie, deprimarea SNC, nistagmus,│
│se │iritabilitate, greaţã, vãrsãturi, constipaţie, diaree, erupţie │
│ │cutanatã. │
│ │Terapia de duratã: tulburãri comportamentale, scãderea perfor- │
│ │manţelor cognitive, afecţiuni ale ţesutului conjunctiv. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Numele │Tiopental │
│medicamentului│ │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Clasificare │Barbituric cu efect anestezic general cu debut rapid şi duratã │
│ │scurtã de acţiune │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Indicaţii │Anestezie, terapia convulsiilor refractare │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Doza la nou- │10 mg/kgc i.v. lent în 10 minute sau 2-4 mg/kgc dozã de │
│nãscut │atac urmatã de perfuzie cu ritm de 1-6 mg/kgc/orã │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Administrare │Intravenos, în perfuzie continuã (poate apare durere la locul │
│ │injectãrii) │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Contraindica- │Hipersensibilitate la barbiturice. │
│ţii │ │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Interacţiuni │În asociere cu narcoticele, efectele de tip barbituric se │
│ │sumeazã. Asocierea cu fenotiazine creşte riscul de excitabili- │
│ │tate neuromuscularã şi hipotensiune. │
│ │Asocierea cu Pentoxifilina poate determina edem acut pulmonar. │
│ │Este incompatibil cu soluţii cu pH acid (de ex. succinilcolina)│
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Observaţii │Se leagã în proporţie de 80% de proteine plasmatice, metaboli- │
│ │zarea este predominant hepaticã şi se eliminã pe cale urinarã. │
│ │Se recomandã prudenţã în cazul afecţiunilor hepatice şi renale.│
│ │Se acumuleazã şi se redistribuie în organism astel încât efectu│
│ │persistã încã un timp variabil dupã oprirea tratamentului. │
│ │Poate determina rezultate fals crescute ale potasemiei. │
│ │Fiind un agent anestezic, este obligatorie protezarea respirato│
│ │rie a pacientului. │
│ │Se recomandã prudenţã în caz de deprimare cardiorespiratorie, │
│ │hipotesiune, şoc. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Reacţii adver-│Depresie cardiovascularã şi respiratorie (hipotensiune, apnee, │
│se │obstrucţii ale cãilor respiratorii). Sunt posibile: aritmii, │
│ │bronhospasm, laringospasm, strãnut, sughiţ, cãscat, cefalee, │
│ │convulsii, tulburãri gastrointestinale (dureri abdominale, │
│ │diaree), somnolenţã, tromboflebitã. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Numele │Acid valproic/Valproatul de sodiu │
│medicamentului│ │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Clasificare │Acidul valproic este forma acidã liberã a valproatului de so- │
│ │diu, agent chimic cu efect anticonvulsivant înrudit cu acizii │
│ │graşi liberi; forma activã este ionul valproat │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Indicaţii │Anticonvulsivant cu spectru larg de acţiune, de linia a 2-a sau│
│ │a 3-a în convulsiile neonatale │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Doza la nou- │Doza de atac: 30-50 mg/kgc rectal sau p.o. │
│nãscut │Doza de întreţinere: 5-10 mg/kgc p.o. la 12 ore │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Administrare │Per os - biodisponibilitate de 80-100%; alimentaţia scade rata │
│ │dar nu şi cantitatea de medicament absorbitã │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Contraindica- │Afecţiuni hepatice şi/sau renale pre-existente, infecţie HIV, │
│ţii │depresie medularã, afecţiuni congenitale ale ciclului ureei, │
│ │anomalii de coagulare │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Interacţiuni │Carbamazepina, Fenitoina, Fenobarbitalul, Primidonul cresc │
│ │clearence-ul plasmatic al acidului valproic. Acidul valproic │
│ │scade clearence-ul Fenitoinei, Clonazepamului, Carbamazepinei, │
│ │Primidonului, Lamotriginului, Zidovudinei. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Observaţii │Se leagã de proteinele plasmatice în proporţie de 90-95%, │
│ │intrând în competiţie pentru acestea cu bilirubina şi Fenitoina│
│ │are metabolizare hepaticã, T 1/2 de 15-65 ore la nou-nãscutul │
│ │la termen, clearence plasmatic minim la prematuri (la care este│
│ │necesarã reducerea dozelor). │
│ │Nivelele serice terapeutice sunt de 40-50 mcg/ml la nou-nãscut │
│ │dar trebuie interpretate cu prudenţã datoritã farmacocineticii │
│ │variabile a acidului vaproic. │
│ │Toxicitatea apare mai frecvent la nivele serice peste │
│ │80 mcg/ml. Se recomandã monitorizare hematologicã şi a funcţiei│
│ │hepatice. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Reacţii adver-│Sunt posibile: sedare, letargie, tremor, trombocitopenie, │
│se │tulburãri gastrointestinale (greţuri, vãrsãturi, inapetenţã). │
│ │Mai rar: hepatotoxicitate, erupţii cutanate, leucopenie, edeme.│
│ │Mai ales în cazul asocierii cu alte anticonvulsivante. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Numele │Clonazepam │
│medicamentului│ │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Clasificare │Nitrobenzodiazepinic cu efecte anticonvulsivante, miorelaxante │
│ │şi anxiolitice │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Indicaţii │Anticonvulsivant cu rol încã neclar stabilit în convulsiile │
│ │neonatale │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Doza la nou- │Doza de atac: 0,1 mg/kgc/dozã i.v. lent │
│nãscut │Doza de întreţinere: 0,025 mg/kgc i.v. sau per os la 8 ore, │
│ │maxim 0,5-1 mg/zi. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Administrare │Per os sau intravenos │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Contraindica- │Hipersensibilitate la benzodiazepine, afectare hepaticã semni- │
│ţii │ficativã │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Interacţiuni │Clonazepamul scade concentraţia Carbamazepinei invers, afectea-│
│ │zã nivelele de Fenitoinã, creşte nivelele de Primidon şi │
│ │Fenobarbital. Fenitoina scade nivelul seric al Clonazepamului. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Observaţii │Duratã lungã de acţiune │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Reacţii adver-│Comune: iritabilitate, agitaţie psihomotorie, letargie, apatie,│
│se │erupţie cutanatã, diaree, constipaţie, uscãciunea gurii, inape-│
│ │tenţã, bradicardie, tahicardie │
│ │Ocazional: trombocitopenie, convulsii sau creşterea frecvenţei │
│ │convulsiilor │
│ │Rar: incontinenţã, afectare hepaticã, hiperexcitabilitate │
│ │Pe termen lung: sindrom de sevraj (iritabilitate, insomnie, │
│ │tremor, convulsii), scãderea performanţelor cognitive, │
│ │tulburãri de comportament │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Numele │Lamotrigin │
│medicamentului│ │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Clasificare │Feniltriazinã structural neînruditã cu anticonvulsivantele │
│ │convenţionale cu efect anticonvulsivant │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Indicaţii │Anticonvulsivant cu spectru larg, cu rol încã neclar în terapia│
│ │convulsiilor neonatale, de obicei pentru convulsii refractare │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Doza la nou- │Nu au fost stabilite prin studii de siguranţã. S-a obţinut │
│nãscut │cuparea convulsiilor la nou-nãscut cu doze de 2-10 mg/zi (nive-│
│ │le serice eficiente de 1-5 mcg/ml). │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Administrare │Per os, absorbţie (la adult): 90-100% │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Contraindica- │Hipersensibilitate la Lamotrigin sau ingredienţii preparatului │
│ţii │comercial │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Interacţiuni │Acidul valproic scade clearence-ul Lamotriginei (risc crescut │
│ │de reacţii advserse), Carbamazepina şi Fenitoina cresc │
│ │clearence-ul Lamotriginei │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Observaţii │Se leagã de proteinele plasmatice în proporţie de 55%, elimina-│
│ │rea se face prin glucuronidare hepaticã dar şi pe cale urinarã,│
│ │nemodificat. │
│ │Avantaj faţã de Carbamazepinã şi Fenitoinã: prezervare mai bunã│
│ │a funcţiilor cognitive şi afectare mai redusã a comportamen- │
│ │tului. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Reacţii adver-│Sunt posibile: sedare, leucopenie, agranulocitozã, insuficienţã│
│se │hepaticã, insomnie, somnolenţã, vãrsãturi, diplopie. │
│ │Cea mai severã: erupţie cutanatã cu potenţial letal (de tip │
│ │Steven Johnson sau necrozã epidermicã toxicã) sau de tip │
│ │reacţie de hipersensibilitate │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Numele │Topiramat │
│medicamentului│ │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Clasificare │Fructopiranozosulfat cu efect de blocare a gluconeogenezei, │
│ │inhibare a anhidrazei carbonice şi anticonvulsivant │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Indicaţii │Anticonvulsivant cu rol neclar încã în terapia convulsiilor │
│ │neonatale │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Doza la nou- │Nu au fost stabilite prin studii de siguranţã. │
│nãscut │ │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Administrare │Per os, biodiponibilitate peste 80%. Dozele se cresc treptat, │
│ │în funcţie de toleranţã. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Contraindica- │Hipersensibilitate la oricare din componentele preparatului │
│ţii │comercial │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Interacţiuni │Clearence-ul Topiramatului este crescut de anticonvulsivante cu│
│ │potenţial de inducţie enzimaticã. Topiramatul poate creşte ni- │
│ │velele serice de Fenitoin. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Observaţii │Se leagã puţin de proteinele plasmatice (10-15%), eliminerea se│
│ │face mai ales renal dar şi prin metabolizare hepaticã, T 1/2 la│
│ │copii este de 15 ore, datele sunt limitate pentru nou-nãscut. │
│ │Nu se cunosc nivelele serice eficiente. │
│ │Se recomandã monitorizarea status-ului hidric, electolitic şi │
│ │acido-bazic. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Reacţii adver-│Sunt posibile: sedare, iritabilitate, inapetenţã, nefrolitiazã │
│se │(inhibarea slabã a anhidrazei carbonice pe termen lung), hiper-│
│ │termie │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Numele │Felbamat │
│medicamentului│ │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Clasificare │Anticonvulsivant cu structurã asemãnãtoare meprobamatului │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Indicaţii │Rol neclar în terapia convulsiilor neonatale │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Doza la nou- │Nu au fost efectuate studii de siguranţã la nou-nãscut. │
│nãscut │ │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Administrare │Per os │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Contraindica- │Hipersensibilitate la Felbamat sau alte componente ale prepara-│
│ţii │tului comercial, sensibilitate cunoscutã la carbamaţi, discra- │
│ │zii sangvine, disfuncţii hepatice │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Interacţiuni │Fenitoina şi Carbamazepina cresc clearence-ul Felbamatului. │
│ │Felbamatul scade clearence-ul Fenitoinei, acidului valproic, │
│ │Fenobarbitalului şi Carbamazepinei. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Observaţii │Prezintã metabolizare hepaticã şi eliminare renalã (50%), │
│ │clearence-ul este crescut la copii. │
│ │Se recomandã monitorizare hematologicã şi hepaticã. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Reacţii adver-│Sunt posibile: anemie aplasticã, insuficienţã hepaticã acutã, │
│se │insomnie, erupţie cutanatã, vãrsãturi, constipaţie, diaree │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Numele │Zonisamid │
│medicamentului│ │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Clasificare │Metansolfunamidã cu efect anticonvulsivant │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Indicaţii │Rol neclar în terapia convulsiilor neonatale │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Doza la nou- │Nu a fost stabilitã prin studii de siguranţã la nou-nãscut. │
│nãscut │ │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Administrare │Per os, biodisponibilitate per os cca. 80%. │
│ │Rectal │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Contraindica- │Hipersensibilitate la sulfonamide │
│ţii │ │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Interacţiuni │Fenitoina, Fenobarbitalul şi Carbamazepina scad concentraţiile │
│ │plasmatice ale Zonisamidei. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Observaţii │Se leagã de proteine în proporţie de 50-60%, 35% se eliminã │
│ │nemodificatã în urinã, are T 1/2 lung (20-63 ore). Nu au fost │
│ │determinate nivelele serice eficiente. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Reacţii adver-│Sunt posibile: somnolenţã, erupţie cutanatã, inapentenţã, ne- │
│se │frolitiazã, hipertermie, tulburãri vizuale, dureri abdominale, │
│ │agitaţie, iritabilitate. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Numele │Vigabatrin │
│medicamentului│ │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Clasificare │Analog structural al GABA cu efect anticonvulsivant │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Indicaţii │Rol neclar în terapia convulsiilor neonatale │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Doza la nou- │Nu a fost stabilitã prin studii de siguranţã la nou-nãscut. │
│nãscut │ │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Administrare │Per os, absorbţie rapidã şi completã │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Contraindica- │Hipersensibiltate la componentele produsului comercial │
│ţii │ │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Interacţiuni │Anticonvulsivantele cu potenţial de inducţie enzimaticã scad │
│ │T 1/2 al Vigabatrinului. Vigabatrinul creşte clearence-ul │
│ │Carbamazepinei, Fenitoinei, Fenobarbitalului, Primidonei │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Observaţii │Legarea de proteine este minimã, se eliminã mai ales nemodifi- │
│ │cat prin urinã. │
│ │Se recomandã monitorizare oftalmologicã şi renalã. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Reacţii adver-│Sunt posibile: sedare, nistagmus, dureri abdominale, tulburãri │
│se │digestive, hipotonie, hipertonie, hiperexcitabilitate, insomni-│
│ │e, deficite vizuale │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Numele │Calciu gluconic 10 % │
│medicamentului│(100 mg/ml) │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Clasificare │Sare de calciu, mineral │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Indicaţii │Hipocalcemie, hipermagneziemie, hiperpotasemie │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Doza la nou- │Dozã de atac: 100-200 mg/kg (1-2 ml/kg) │
│nãscut │(10-20 mg Ca elemental/kgc) │
│ │Dozã de întreţinere: 200-800 mg/kgc/zi (în perfuzie) │
│ │(20-80 Ca elemental/kgc) │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Administrare │Intravenos, în bolus de 10-30 minute. Compatibil cu glucozã 5 %│
│ │si 10 % sau ser fiziologic (NaCl 0,9 %). │
│ │Injectarea intramuscularã determinã necrozã şi/sau abces local.│
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Contraindica- │Fibrilaţie ventricularã, hipercalcemie │
│ţii │ │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Interacţiuni │Multe soluţii de uz intravenos sunt incompatibile cu soluţia de│
│ │gluconat de calciu (se recomandã verificarea atentã a compati- │
│ │bilitãţii). Efect inotrop sinergistic în asociere cu Digoxin │
│ │(risc crescut de aritmie). Poate diminua absorbţia │
│ │Ciprofloxacinei. Risc de hipercalcemie în asociere cu diuretice│
│ │tiazide. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Observaţii │Conţine 9,8 mg Ca++/ml. │
│ │Administrarea de calciu gluconic se poate solda cu creşterea │
│ │fluxului plasmatic renal, natriurezã, creşterea diurezei. │
│ │Extravazarea soluţiei determinã celulitã sau necrozã tisularã. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Reacţii adver-│Sunt posibile: constipaţie, tulburãri digestive. Injectarea ra-│
│se │pidã determinã vasoldilataţie, aritmii, hipotensiune, bradicar-│
│ │die şi chiar stop cardiac. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Numele │Clorurã de calciu 10% │
│medicamentului│(100 mg/ml) │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Clasificare │Sare de calciu, mineral │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Indicaţii │Hipocalcemie, hipermagneziemie, hiperpotasemie │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Doza la nou- │Dozã de atac: 35-70 mg/kg (0,1-0,2 ml/kg) │
│nãscut │(10-20 mg Ca elemental/kgc) │
│ │Dozã de întreţinere: 75-300 mg/kgc/zi (în perfuzie) │
│ │(20-80 Ca elemental/kgc) │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Administrare │Intravenos, în bolus de 10-30 minute │
│ │Injactarea intramuscularã sau subcutanatã determinã necrozã ti-│
│ │sularã severã. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Contraindica- │Fibrilaţie ventricularã, hipercalcemie │
│ţii │ │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Interacţiuni │Multe soluţii de uz intravenos sunt incompatibile cu soluţia de│
│ │gluconat de calciu (se recomandã verificarea atentã a compa- │
│ │tibilitãţii). Efect inotrop sinergistic în asociere cu Digoxin │
│ │(risc crescut de aritmie). Poate diminua absorbţia │
│ │Ciprofloxacinei. Risc de hipercalcemie în asociere cu diuretice│
│ │tiazide. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Observaţii │Conţine 27 mg Ca++/ml. │
│ │Administrarea de calciu gluconic se poate solda cu creşterea │
│ │fluxului plasmatic renal, natriurezã, creşterea diurezei. │
│ │Extravazarea soluţiei determinã celulitã sau necrozã tisularã. │
│ │Se recomandã monitorizarea atentã a venei utilizate. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Reacţii adver-│Sunt posibile: constipaţie, tulburãri digestive. Injectarea │
│se │rapidã determinã vasodilataţie, aritmii, hipotensiune, bradi- │
│ │cardie şi chiar stop cardiac. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Numele │Piridoxina │
│medicamentului│(vitamina B6, piridoxal, piridoxaminã) │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Clasificare │Vitaminã │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Indicaţii │Deficit de piridoxinã, convulsii piridoxin-dependente, anomalii│
│ │congenitale ale metabolismului aminoacizilor │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Doza la nou- │Doza de atac: 50-100 mg i.v., i.m. │
│nãscut │Doza de întreţinere: 20-200 mg/zi i.v., p.o. (necesarul creşte │
│ │cu vârsta) │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Administrare │Intravenos iniţial, ulterior se poate continua terapia per os │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Contraindica- │Hipersensibilitate la piridoxinã sau la oricare alt component │
│ţii │al preparatului comercial │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Interacţiuni │ - │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Observaţii │La întreruperea bruscã a terapiei poate apare sindrom de sevraj│
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Reacţii adver-│La doze mari poate surveni somnolenţã, deficit de acid folic, │
│se │greaţã. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Numele │Acid folic │
│medicamentului│(vitamina B9) │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Clasificare │Vitaminã din complexul B │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Indicaţii │Terapia anemiilor megaloblastice prin deficit de acid folic, │
│ │terapia convulsiilor acid folic-responsive, substituţie în ca- │
│ │zul terapiilor cu antagonişti ai acidului folic (de ex. anti- │
│ │convulsivante) │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Doza la nou- │2-20 mg în 2 prize (pentru terapia convulsiilor acid │
│nãscut │folic-responsive) │
│ │2,5 mg în 2 prize zilnice şi maxim 4 mg/kgc/zi ca terapie de │
│ │substituţie uzualã │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Administrare │Per os │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Contraindica- │Nu se combinã cu terapia specificã a toxoplasmozei (sulfadia- │
│ţii │zinã, pirimetaminã). Scade eficienţa acestor medicamente. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Interacţiuni │Absorbţia acidului folic este îngreunatã de anticonvulsivante, │
│ │antiacide şi unele antibiotice. Dozele foarte mari scad efi- │
│ │cienţa Fenitoinei. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Observaţii │Acidul folic este instabil (la luminã, aer, apã). Se recomandã │
│ │sã fie pãstrat în locuri uscate, reci şi întunecate (frigider).│
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Reacţii adver-│Sunt rare. La doze foarte mari pot apare tulburãri digestive │
│se │(greaţã, inapentenţã) şi insomnie. │
└──────────────┴───────────────────────────────────────────────────────────────┘



    10.10. Anexa 10. Algoritm de conduitã în convulsiile neonatale


    NOTĂ(CTCE)
    Reprezentarea graficã a algoritmului de conduitã în convulsiile neonatale se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 bis din 18 august 2011, la pagina 147. A se vedea imaginea asociatã.

                                    -------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016