Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   GHID din 2 aprilie 2024  conţinând instrumentele de lucru privind accelerarea procesului de dezinstituţionalizare    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 GHID din 2 aprilie 2024 conţinând instrumentele de lucru privind accelerarea procesului de dezinstituţionalizare

EMITENT: Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Persoanelor cu Dizabilităţi
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 296 bis din 4 aprilie 2024
──────────
    Aprobat prin ORDINUL nr. 334 din 2 aprilie 2024, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 4 aprilie 2024.
──────────
 (a se vedea imaginea asociată)
                                   Versiunea extinsă

    Listă de acronime şi abrevieri
        AJOFM - Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă
        AJPIS - Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială
        ANPDPD - Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Persoanelor cu Dizabilităţi
        ANPIS - Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială
        CEPAH - Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap
    CDPD - Convenţia ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi
        CJ - Consiliu Judeţean
        CL - Consiliu Local
        Comitetul judeţean - Comitetul judeţean de accelerare a procesului de dezinstituţionalizare şi de prevenire a instituţionalizării
        Comitetul Naţional - Comitetul naţional de accelerare a procesului de dezinstituţionalizare şi de prevenire a instituţionalizării
        Comitetul CDPD - Comitetul ONU pentru drepturile persoanelor cu dizabilităţi
        DAS - Direcţie de asistenţă socială
        DGASPC - Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului
        GC - Grup consultativ independent al societăţii civile cu privire la dezinstituţionalizare şi integrare în comunitate, organizat la nivel central
        MC - Manager de caz
        M&E - Monitorizarea şi evaluarea
        MMSS - Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale
        ONG - Organizaţie Neguvernamentală
        ONU - Organizaţia Naţiunilor Unite
        Plan individual - Plan individual de viaţă independentă şi integrare în comunitate
        Plan de acţiune - Planul de acţiune privind implementarea Strategiei naţionale de prevenire a instituţionalizării şi accelerare a procesului de dezinstituţionalizare, 2022-2030
        PNRR - Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă
        POIDS - Programul Incluziune şi Demnitate Socială 2021-2027
        POR - Programul Operaţional Regional (2014-2022)
        PIN - Program de Interes Naţional
        SECPAH - Serviciul de Evaluare Complexă a Persoanelor Adulte cu Handicap
        SPAS - Serviciul Public de Asistenţă Socială
        SNDPD sau Strategia naţională - Strategia naţională privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi "O Românie echitabilă" 2022-2027
        Strategia dezinstituţionalizării - Strategia naţională de prevenire a instituţionalizării şi de accelerare a dezinstituţionalizării, 2022-2030
    1. INTRODUCERE
    1.1. Scopul şi utilitatea ghidului
    1.2. Context
    1.3. Importanţa dezinstituţionalizării şi a asigurării unei vieţi independente şi integrării în comunitate
    1.4. Termeni cheie şi principii ale procesului de dezinstituţionalizare
    1.5. Planificarea centrată pe persoană

    2. MECANISMUL DE GUVERNANŢĂ ÎN PROCESUL DE DEZINSTITUŢIONALIZARE
    2.1. Structurile de coordonare
    2.2. Angajament şi consultare

    3. PLANUL DE DEZINSTITUŢIONALIZARE PENTRU CENTRUL REZIDENŢIAL - INIŢIEREA ŞI PREGĂTIREA
    3.1. Iniţierea Planului de dezinstituţionalizare
    3.2. Mobilizarea echipei de coordonare a Planului de dezinstituţionalizare
    3.3. Evaluarea resurselor centrului rezidenţial
    3.4. Evaluarea resurselor la nivel judeţean/local
    3.5. Evaluarea riscurilor Planului de Dezinstituţionalizare

    4. PLANUL DE DEZINSTITUŢIONALIZARE PENTRU CENTRUL REZIDENŢIAL - IMPLEMENTAREA
    4.1. Dezvoltarea Planurilor individuale de viaţă independentă şi integrare în comunitate
    4.1.1. Structura Planului individual
    4.1.2. Etapele elaborării Planului individual

    4.2.1. Identificarea şi pregătirea locuinţelor în comunitate
    4.2.2. Planificarea şi dezvoltarea serviciilor în comunitate
    4.2.3. Asigurarea personalului de sprijin pentru activităţile de tranziţie
    4.2.4. Activităţi de comunicare şi conştientizare a comunităţii
    4.3. Pregătirea persoanelor cu dizabilităţi pentru tranziţie
    4.4. Mutarea personalului din centre în serviciile din comunitate
    4.5. Mutarea persoanelor cu dizabilităţi în comunitate

    5.1. Monitorizarea progresului implementării Planului de dezinstituţionalizare
    5.2. Planul personal de monitorizare a implementării Planului individual
    5.3. Monitorizarea post-transfer a calităţii serviciilor în comunitate
    Anexa A. Plan propus de dezinstituţionalizare. PARTEA 1: Iniţiere şi pregătire
    1. Informaţii generale şi repere strategice la nivel de centru
    1.1. Informaţii generale despre profilul centrului rezidenţial în curs de dezinstituţionalizare
    1.2. Obiectivul general al Planului DI
    1.3. Obiectivele specifice ale Planului DI: Iniţiere şi pregătire
    1.4. Ţintele Planului DI: Iniţiere şi pregătire

    2. Crearea cadrului instituţional pentru elaborarea şi implementarea Planului DI
    2.1. Decizia de iniţiere a Planului DI
    2.2. Mobilizarea echipei de coordonare a Planului DI
    2.3. Implicarea şi consultarea părţilor interesate
    2.4. Parteneriate
    2.5. Evaluarea iniţială a resurselor
    2.5.1. Evaluarea iniţială a resurselor umane
    2.5.2. Evaluarea iniţială a resurselor materiale
    2.5.3. Evaluarea iniţială a resurselor financiare

    2.6. Evaluarea resurselor de la nivel judeţean/local

    3. Pregătirea elaborării Planurilor Individuale
    3.1. Profilul persoanelor cu dizabilităţi care locuiesc în CR
    3.2. Mobilizarea echipei de elaborare a Planurilor Individuale
    3.3. Planificarea formării
    3.4. Activităţi de autoreprezentare pentru rezidenţii centrului

    Anexa A1. Fişă evenimente
    Anexa A2.1. Evaluarea iniţială: Resurse umane - Fişa individuală a angajatului
    Anexa A2.2. Evaluarea iniţială: Resurse umane - Fişa de evaluare sintetică
    Anexa A2.3. Evaluarea iniţială: Resurse umane - Chestionar cu privire la preferinţele de viitor ale angajatului
    Anexa A3. Evaluarea iniţială: Fişa de evaluare a resurselor materiale
    Anexa A4. Evaluarea iniţială: Fişa de evaluare a resurselor financiare
    Anexa A5. Fişă individuală pentru fiecare persoană cu dizabilităţi din centrul rezidenţial
    Anexa A6. Plan pentru instruirea personalului CR şi a persoanelor din afara CR cu rol în procesul D1135
    Anexa A7. Lista serviciilor sociale publice şi private de la nivel de judeţ

    Anexa B. Plan propus de dezinstituţionalizare. PARTEA 2: Implementare şi actualizare
    1. Informaţii generale şi repere strategice
    1.1. Obiectivele specifice ale Planului DI: Implementare şi actualizare
    1.2. Ţintele Planului DI: Implementare şi actualizare

    2. Elaborarea Planurilor Individuale
    2.1. Desfăşurarea formării personalului
    2.2. Elaborarea Planurilor Individuale
    2.3. Pregătirea persoanelor cu dizabilităţi pentru tranziţie
    2.4. Necesarul de sprijin pentru o viaţă independentă
    2.5. Nevoile de sprijin ale familiei sau altor persoane apropiate
    2.6. Planificarea serviciilor pentru persoanele care realizează tranziţia spre viaţa independentă în comunitate şi monitorizarea acestora

    3. Planificarea serviciilor în comunitate
    3.1. Activităţi de conştientizare a comunităţii
    3.2. Reţeaua de servicii sociale pentru persoane adulte cu dizabilităţi în comunitate
    3.2.1. Dezvoltarea serviciilor sociale
    3.2.2. Transferul personalului centrului rezidenţial către serviciile din comunitate


    4. Riscuri potenţiale
    5. Monitorizarea progresului implementării Planului DI
    6. Diagrama Gantt
    7. Buget
    8. Comunicarea rezultatelor Anexa B1. Planul Individual
    Anexa B1. Planul Individual - SECŢIUNEA 1: Planificarea centrată pe persoană: Aspiraţiile, valorile persoanei şi nevoile sale pentru a trăi viaţa dorită
        Etapa 1: Cercul de sprijin
        Etapa 2: Fişa "Viaţa mea" (opţional)
        Etapa 3: Metoda de planificare centrată pe persoană
        Anexa B1. Planul Individual - SECŢIUNEA 2: Necesarul de sprijin pentru o viaţă independentă
        Anexa B1. Planul Individual - SECŢIUNEA 3: Plan de servicii - Parcurs de viaţă independentă
        Anexa B1. Planul Individual - SECŢIUNEA 4: Plan personalizat pentru monitorizarea implementării planului individual
     Anexa B1. Planul Individual - Anexă 1 în sprijinul managementului de caz: Ghid de interviu cu persoane resursă
     Anexa B1. Planul Individual - Anexă 2 în sprijinul managementului de caz: Set de întrebări privind calitatea vieţii şi includerea în comunitate a persoanei cu dizabilităţi

    Anexa B2. Planul de mutare a personalului din centru în serviciile din comunitate
    Anexa B3. Fişa pentru evaluarea riscurilor
    Anexa B4. Indicatori cheie pentru monitorizarea progresului implementării Planului de dezinstituţionalizare
    Anexa B5. Lista de verificare pentru evaluarea calităţii planificării centrate pe persoană

        Bibliografie
        Viziune: Toate persoanele cu dizabilităţi au dreptul să trăiască independent în comunitate, în egală măsură cu orice altă persoană, cu acces la sprijin pentru realizarea pe deplin a acestui drept
    1. INTRODUCERE
    1.1. Scopul şi utilitatea ghidului
        Acest ghid conţine informaţii care să sprijine implementarea procesului de dezinstituţionalizare a persoanelor adulte cu dizabilităţi din România în cadrul direcţiilor strategice trasate de Strategia naţională privind prevenirea instituţionalizării persoanelor adulte cu dizabilităţi şi accelerarea procesului de dezinstituţionalizare, pentru perioada 2022-2030 (Strategia dezinstituţionalizării). Scopul principal al ghidului este să ofere toate informaţiile necesare pentru ca fiecare persoană cu dizabilităţi aflată în prezent într-un centru rezidenţial să se bucure de cea mai bună soluţie de viaţă independentă în comunitate, în acord cu aspiraţiile, preferinţele şi nevoile proprii, iar această soluţie să fie implementată în mod adecvat şi în acord cu cadrul strategic naţional şi judeţean. Ghidul va fi utilizat de către echipele care vor coordona procesul de dezinstituţionalizare la nivel naţional şi judeţean, cât şi de către persoanele care vor fi implicate în mod concret la nivelul fiecărui centru şi al fiecărei persoane cu dizabilităţi din centre în identificarea şi implementarea soluţiilor de dezinstituţionalizare.
        Pentru aceasta, ghidul:
        Oferă o perspectivă comună asupra dezinstituţionalizării şi a vieţii independente în comunitate, accesibilă tuturor profesioniştilor care vor fi implicaţi în acest proces, pentru a asigura coerenţa şi a eficientiza procesul de dezinstituţionalizare.
        Descrie fazele principale ale procesului de dezinstituţionalizare şi explică pentru fiecare etapă importanţa desfăşurării acesteia, oferă bune practici ce ar trebui urmate şi precizează responsabilităţile actorilor implicaţi în funcţie de rolurile şi profesiile lor, urmărind măsurile stabilite în Planul de acţiune al Strategiei dezinstituţionalizării.
        Este completat de instrumente de lucru elaborate împreună cu persoanele cu dizabilităţi şi organizaţiile lor reprezentative, care să fie utilizate de actorii implicaţi în procesul de dezinstituţionalizare, inclusiv un model de Plan de Dezinstituţionalizare la nivel de centru rezidenţial şi un Plan individual de viaţă independentă şi integrare în comunitate (Plan individual), elaborat împreună cu persoanele cu dizabilităţi. Pentru a sprijini procesul de dezinstituţionalizare, Instrumentul de colectare de date "StartDI" include varianta digitală a documentelor necesare pentru a produce Planul de Dezinstituţionalizare la nivel de centru rezidenţial. Diseminarea instrumentului de colectare de date "StartDI" se va realiza de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Persoanelor cu Dizabilităţi (ANPDPD).
        Include un instrument de monitorizare pentru a urmări progresul şi pentru a responsabiliza instituţiile pe parcursul întregului proces, legat de sistemul de monitorizare al Strategiei dezinstituţionalizării.
        Ghidul urmăreşte să fie şi un instrument al asumării colective, în special de către factorii de decizie şi specialiştii care sprijină persoanele cu dizabilităţi, a principiilor şi scopului dezinstituţionalizării.
        Dincolo de reperele de lucru şi instrumentele practice oferite, ghidul este şi un vehicul pentru promovarea şi implementarea noii abordări centrate pe persoană, care asigură temelia necesară pentru deciziile punctuale de rezolvare a provocărilor apărute pe parcurs. Deciziile şi activităţile promovate de ghid sunt susţinute de argumente de cercetare şi strategice explicitate în acest document, desprinse din experienţa internaţională şi locală, şi îndrumate de expertiza persoanelor cu dizabilităţi. Acest material constituie nu doar un reper de planificare şi de lucru concret împreună cu persoanele cu dizabilităţi din centrele rezidenţiale, ci şi o pledoarie convingătoare pentru beneficiarii acestei reforme, pentru echipele de coordonare şi de implementare a procesului de dezinstituţionalizare, în vederea restituirii autonomiei şi demnităţii persoanelor cu dizabilităţi, dar şi a şansei de a avea o viaţă independentă şi un viitor sub auspiciile incluziunii, în cadrul modelului centrării pe persoană. Dezinstituţionalizarea trebuie să fie un proces coordonat între actorii de la nivel naţional şi local, dar şi în ceea ce priveşte utilizarea strategică a resurselor, pentru a evita perspectiva instituţionalizării oricăror grupuri vulnerabile, fie că sunt copii, adulţi sau vârstnici.
        Ghidul sprijină operaţionalizarea Strategiei dezinstituţionalizării, al cărei Plan de acţiune propune un set detaliat de măsuri specifice necesare prevenirii instituţionalizării şi sprijinirii procesului de dezinstituţionalizare a adulţilor cu dizabilităţi din România.

        Ghidul cuprinde: (1) propuneri de activităţi care trebuie realizate la nivelul centrelor împreună cu persoanele cu dizabilităţi (cum ar fi activităţile de planificare a elaborării Planurilor individuale) şi care vor putea fi implementate eficient doar dacă sunt realizate în prealabil activităţi pregătite la nivel naţional (activităţi de instruire, campanii de conştientizare); şi (2) propuneri de activităţi de identificare a celor mai bune măsuri de sprijin în comunitate pentru persoanele cu dizabilităţi, care depind de opţiunile de servicii necesare existente sau planificate, precum şi activităţi de extindere a acestora, care necesită modificări legislative sau programe la nivel naţional (inclusiv cu finanţare din fonduri nerambursabile). Prin urmare, ghidul face parte din acel ansamblu de documente care subliniază responsabilităţile diferiţilor actori în procesul de dezinstituţionalizare, în contextul angajamentului asumat de către România cu privire la tranziţia persoanelor instituţionalizate cu dizabilităţi la un trai în comunitate.
     La baza pregătirii acestui ghid au stat o serie de rapoarte de analiză detaliată a situaţiei centrelor rezidenţiale şi a serviciilor în comunitate în România, împreună cu "Diagnoza situaţiei persoanelor cu dizabilităţi în România", care a susţinut elaborarea Strategiei naţionale privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi "O Românie echitabilă" 2022-2027 (Strategia naţională), precum şi o bibliografie bogată cu privire la procesele de dezinstituţionalizare şi planificare centrată pe persoană în ţări unde agenda acestor politici este avansată. În spiritul obligaţiilor statuate în articolul 4 din Convenţia ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi (CDPD), acest ghid promovează consultarea şi implicarea persoanelor cu dizabilităţi şi a organizaţiilor lor reprezentative în toate deciziile care ţin de planificarea, implementarea şi monitorizarea procesului de dezinstituţionalizare, precum şi de prevenire a instituţionalizării.
        Ghidul este structurat după cum urmează:
        Introducerea oferă o imagine de ansamblu asupra situaţiei la nivel naţional şi european privind instituţionalizarea persoanelor cu dizabilităţi, cât şi argumente privind importanţa dezinstituţionalizării şi asigurării dreptului la o viaţă independentă şi inclusă în comunitate, însoţite de o serie de principii şi termeni cheie relevanţi pentru acest demers.
        A doua parte a ghidului detaliază mecanismul de guvernanţă a dezinstituţionalizării, care cuprinde structurile de coordonare la nivel naţional, judeţean şi de centru rezidenţial şi prezentarea mecanismului de implicare şi consultare.
        A treia parte a ghidului detaliază etapele elaborării Planului de dezinstituţionalizare la nivelul centrului rezidenţial, de la pregătirea planului pe baza planurilor individuale elaborate pentru rezidenţi, la implementare, precum şi la evaluare şi monitorizare, cu sub-etapele lor.


    1.2. Context
        Situaţia în prezent
        Procentul de persoane cu dizabilităţi instituţionalizate din România este unul mai scăzut comparativ cu cel de la nivelul Uniunii Europene, însă instituţionalizarea rămâne o practică larg răspândită. O estimare din 2020 indică un număr de cel puţin 1.438.696 de copii şi adulţi care locuiesc în instituţii în cele 27 de ţări ale Uniunii Europene. În plus, numărul a înregistrat doar o mică scădere în ultimii 10 ani. În timp ce demersurile de limitare a numărului de servicii rezidenţiale pentru copii cu dizabilităţi au fost încununate de succes, în special în ţările care au prioritizat această acţiune prin investiţii între 2014-2020, situaţia nu a cunoscut modificări semnificative în cazul adulţilor cu dizabilităţi, în special pentru cei cu dizabilităţi intelectuale instituţionalizaţi în continuare în număr foarte mare.
        În România, un număr mult prea mare de persoane cu dizabilităţi sunt încă instituţionalizate. La 31.12.2023, România avea o populaţie de 923.578 de persoane cu dizabilităţi, dintre care 15.863 continuau să fie instituţionalizate în 568 de centre rezidenţiale. Mai mult de jumătate dintre centre au fost înfiinţate după anul 2000, sistemul a înregistrat puţină variaţie în termeni de număr de persoane şi de centre în ultimii ani. Numărul persoanelor admise în fiecare an este semnificativ mai mare decât al rezidenţilor care părăsesc sistemul pentru a se întoarce în comunitate. Majoritatea persoanelor instituţionalizate au dizabilităţi intelectuale şi psihosociale, nu au niciun venit, au un nivel scăzut de educaţie şi nu au sprijin familial sau reţele sociale. Populaţia rezidentă este formată din tineri proveniţi din sistemul de protecţie a copilului, vârstnici din comunitate, foşti pacienţi ai unor spitale de psihiatrie rămaşi fără locuinţă şi familie, precum şi un segment de rezidenţi de vârstă mijlocie.

        Angajamente strategice
     Dreptul la viaţă independentă şi integrarea în comunitate este recunoscut atât de CDPD, cât şi de o serie de documente strategice la nivel internaţional, european şi naţional. Cadrul legal şi strategic prevede şi implementarea unei serii de măsuri menite să asigure realizarea acestui drept, incluzând dezvoltarea unei game variate de servicii de sprijin în comunitate, cât şi asigurarea accesului persoanelor cu dizabilităţi la servicii destinate populaţiei generale: locuire, ocupare, educaţie, sănătate.
        Caseta 1: Documente strategice la nivel internaţional, european şi naţional în care este recunoscut dreptul la viaţă independentă şi incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi

┌──────────────────────────────────────────────┐
│Organizaţia Naţiunilor Unite │
├──────────────────────┬───────────────────────┤
│ │Statele părţi la │
│ │prezenta convenţie │
│ │recunosc dreptul egal │
│ │al tuturor persoanelor │
│ │cu dizabilităţi de a │
│ │trăi în comunitate, cu │
│ │şanse egale cu ale │
│ │celorlalţi, şi vor lua │
│ │măsuri eficiente şi │
│ │adecvate pentru a se │
│ │asigura că persoanele │
│ │cu dizabilităţi se │
│ │bucură pe deplin de │
│ │acest drept şi de │
│ │deplina integrare în │
│ │comunitate şi │
│ │participare la viaţa │
│ │acesteia, inclusiv │
│ │asigurându-se că: │
│ │Persoanele cu │
│ │dizabilităţi au │
│ │posibilitatea de a-şi │
│ │alege locul de │
│ │reşedinţă, unde şi cu │
│CDPD, art. 19 Viaţă │cine să trăiască, în │
│independentă şi │condiţii de egalitate │
│integrare în │cu ceilalţi, şi nu sunt│
│comunitate │obligate să trăiască │
│ │într-un anume mediu de │
│ │viaţă; │
│ │Persoanele cu │
│ │dizabilităţi au acces │
│ │la o gamă de servicii │
│ │la domiciliu, │
│ │rezidenţiale şi alte │
│ │servicii comunitare de │
│ │suport, inclusiv la │
│ │asistenţă personală │
│ │necesară vieţii şi │
│ │integrării în │
│ │comunitate, precum şi │
│ │pentru prevenirea │
│ │izolării sau segregării│
│ │de comunitate; │
│ │Serviciile şi │
│ │facilităţile în │
│ │comunitate pentru │
│ │populaţie în general │
│ │sunt disponibile în │
│ │aceeaşi măsură │
│ │persoanelor cu │
│ │dizabilităţi şi răspund│
│ │nevoilor acestora. │
├──────────────────────┴───────────────────────┤
│Consiliul Europei │
├──────────────────────┬───────────────────────┤
│ │Carta revizuită │
│ │stabileşte dreptul │
│ │persoanelor cu │
│ │dizabilităţi la │
│ │independenţă, integrare│
│ │socială şi participare │
│Carta Socială │în viaţa comunităţii, │
│Europeană (revizuită) │indiferent de vârstă │
│ │sau natura şi originea │
│ │dizabilităţii şi │
│ │solicită părţilor să │
│ │dezvolte măsurile │
│ │necesare pentru a │
│ │realiza acest drept │
│ │(art. 15). │
├──────────────────────┼───────────────────────┤
│ │Rezoluţia invită │
│ │statele membre să │
│ │„întreprindă acţiuni │
│ │concrete [...] pentru a│
│ │pune capăt practicii de│
│ │instituţionalizare şi │
│ │pentru a se asigura că │
│ │persoanele cu │
│ │dizabilităţi şi │
│ │familiile acestora sunt│
│ │sprijinite adecvat în │
│ │procesul de reintegrare│
│Rezoluţia Adunării │în comunitate” şi „să │
│Parlamentare privind │dezvolte, în cooperare │
│Dezinstituţionalizarea│cu organizaţiile │
│persoanelor cu │persoanelor cu │
│dizabilităţi │dizabilităţi, finanţate│
│ │adecvat, strategii │
│ │conforme cu drepturile │
│ │omului pentru │
│ │dezinstituţionalizare, │
│ │cu termene şi ţinte │
│ │clare în vederea unei │
│ │veritabile tranziţii │
│ │către o viaţă │
│ │independentă pentru │
│ │persoanele cu │
│ │dizabilităţi în │
│ │conformitate cu art. 19│
│ │din CDPD.” │
├──────────────────────┼───────────────────────┤
│ │„Obiectivul general al │
│ │Strategiei este de a │
│ │obţine egalitatea, │
│ │demnitatea şi │
│ │egalitatea de şanse │
│ │pentru persoane cu │
│ │dizabilităţi în ariile │
│ │specifice în care │
│ │Consiliul Europei poate│
│ │avea o contribuţie. │
│ │Acest lucru necesită │
│ │asigurarea │
│ │independenţei, a │
│ │libertăţii de alegere, │
│ │a participării active │
│ │şi depline în toate │
│ │domeniile vieţii şi │
│ │societăţii, inclusiv a │
│Strategia Consiliului │traiului în │
│Europei privind │comunitate.” │
│drepturile persoanelor│Strategia recunoaşte că│
│cu dizabilităţi │„aranjamentele de │
│2017-2023 - Drepturile│locuit izolate sau │
│omului: O realitate │segregate de │
│pentru toţi │comunitate, ca atare, │
│ │nu sunt doar contrare │
│ │dreptului de a trăi în │
│ │comunitate aşa cum este│
│ │consacrat de art. 19 al│
│ │CDPD, dar dau naştere │
│ │adesea unora dintre │
│ │cele mai grave │
│ │încălcări ale │
│ │drepturilor omului din │
│ │Europa. Documentate la │
│ │scară largă, violenţa │
│ │şi abuzul în astfel de │
│ │aranjamente reprezintă │
│ │unul dintre numeroasele│
│ │motive pentru care │
│ │acestea trebuie │
│ │înlocuite progresiv cu │
│ │servicii în │
│ │comunitate.” │
├──────────────────────┼───────────────────────┤
│Uniunea Europeană │ │
├──────────────────────┼───────────────────────┤
│ │Stabileşte dreptul │
│ │persoanelor cu │
│ │dizabilităţi şi a celor│
│ │vârstnice de a trăi │
│Carta Drepturilor │independent (art. 25 şi│
│Fundamentale a Uniunii│26), precum şi dreptul │
│Europene │de a participa la viaţa│
│ │comunităţii, inclusiv │
│ │prin incluziunea │
│ │socială, culturală şi │
│ │ocupaţională. │
├──────────────────────┼───────────────────────┤
│ │Comisia Europeană │
│ │invită statele membre │
│ │UE „să pună în aplicare│
│ │bunele practici de │
│ │dezinstituţionalizare │
│ │în domeniul sănătăţii │
│ │mintale şi în ceea ce │
│ │priveşte toate │
│ │persoanele cu │
│ │dizabilităţi, inclusiv │
│ │copiii, pentru a │
│ │consolida tranziţia de │
│ │la îngrijirea │
│ │instituţionalizată la │
│ │serviciile care oferă │
│ │sprijin în comunitate”.│
│ │Prezenta Strategie reia│
│ │angajamentul Strategiei│
│ │europene 2010-2020 care│
│ │prezenta │
│O Uniune a Egalităţii:│instituţionalizarea ca │
│Strategia privind │pe un obstacol │
│drepturile persoanelor│important în calea │
│cu dizabilităţi │participării depline a │
│2021-2030 │persoanelor cu │
│ │dizabilităţi în │
│ │societate în egală │
│ │măsură cu ceilalţi, │
│ │precum şi angajamentul │
│ │Comisiei Europene „de a│
│ │realiza tranziţia de la│
│ │îngrijirea │
│ │instituţionalizată la │
│ │cea în comunitate prin │
│ │[...] sprijinirea │
│ │dezvoltării serviciilor│
│ │în comunitate şi │
│ │creşterea gradului de │
│ │conştientizare cu │
│ │privire la situaţia │
│ │persoanelor cu │
│ │dizabilităţi care │
│ │trăiesc în instituţii │
│ │rezidenţiale, în │
│ │special a copiilor şi a│
│ │persoanelor vârstnice”.│
├──────────────────────┼───────────────────────┤
│România │ │
├──────────────────────┼───────────────────────┤
│ │Strategia naţională │
│ │cuprinde măsuri pentru │
│ │realizarea drepturilor │
│ │persoanelor cu │
│ │dizabilităţi în toate │
│ │domeniile vieţii. În │
│ │cadrul unei direcţii de│
│ │acţiune dedicate, │
│ │recunoaşte dreptul │
│ │persoanelor cu │
│ │dizabilităţi de a trăi │
│ │independent şi incluse │
│Strategia naţională │în comunitate şi îşi │
│privind drepturile │propune ca obiective │
│persoanelor cu │atât │
│dizabilităţi „O │dezinstituţionalizarea │
│Românie echitabilă” │persoanelor cu │
│2022-2027 │dizabilităţi (inclusiv │
│ │prin elaborarea unui │
│ │cadru strategic unitar │
│ │şi a unui ghid de │
│ │dezinstituţionalizare),│
│ │cât şi îmbunătăţirea │
│ │accesului la servicii │
│ │în comunitate necesare │
│ │vieţii independente │
│ │(inclusiv asistenţă │
│ │personală, echipe │
│ │mobile, servicii de tip│
│ │respiro). │
├──────────────────────┼───────────────────────┤
│ │Componenta 13 - │
│ │„Reforme sociale” │
│ │include sub Pilonul │
│ │„Sănătate şi Rezilienţă│
│ │Instituţională” o │
│ │măsură specifică │
│ │privind „Reforma │
│ │sistemului de protecţie│
│ │a persoanelor adulte cu│
│ │dizabilităţi (C13- R2) │
│ │”. Măsura acoperă │
│ │jaloane şi ţinte care │
│Planul naţional de │privesc atât │
│redresare şi │legiferarea unei │
│rezilienţă (PNRR) │Strategii naţionale │
│ │privind prevenirea │
│ │instituţionalizării şi │
│ │a unui ghid pentru │
│ │accelerarea │
│ │dezinstituţionalizării,│
│ │cât şi furnizarea de │
│ │sprijin persoanelor cu │
│ │dizabilităţi pentru │
│ │tranziţia la viaţa │
│ │independentă şi │
│ │reducerea numărului de │
│ │persoane din │
│ │instituţii. │
├──────────────────────┼───────────────────────┤
│ │Strategia │
│ │dezinstituţionalizării │
│Strategia naţională │recunoaşte în │
│privind prevenirea │continuare dreptul la │
│instituţionalizării │viaţă independentă în │
│persoanelor adulte cu │comunitate. │
│dizabilităţi şi │Aceasta evidenţiază │
│accelerarea procesului│necesitatea unor │
│de │schimbări structurale │
│dezinstituţionalizare,│ale sistemului pentru a│
│pentru perioada │permite │
│2022-2030 │dezinstituţionalizarea │
│ │şi să răspundă │
│ │obiectivelor stabilite │
│ │în PNRR. │
└──────────────────────┴───────────────────────┘




    1.3. Importanţa dezinstituţionalizării şi a asigurării unei vieţi independente şi integrării în comunitate
        Modelul social al dizabilităţii bazat pe drepturile omului
     Recunoaşterea dreptului la viaţă independentă şi integrare în comunitate aparţine unei transformări radicale de paradigmă a modului în care este înţeleasă dizabilitatea. Conform CDPD, dizabilitatea este un "concept în evoluţie", fiind un rezultat al "interacţiunii dintre persoanele cu deficienţe şi barierele de atitudine şi de mediu care le împiedică participarea deplină şi efectivă în societate în condiţii de egalitate cu ceilalţi". Definiţia marchează trecerea de la un model caritabil care vede situaţia persoanei ca pe ceva tragic la care trebuie răspuns cu milă şi caritate, către unul medical, care vede dizabilitatea ca un defect al persoanei şi în consecinţă intervine cu tratament şi spitalizare, înspre unul social, care ia în considerare interacţiunea între particularităţile unei persoane şi modul în care societatea răspunde acestor particularităţi, subliniind barierele care împiedică persoanele cu dizabilităţi să fie incluse în societate. Modelul bazat pe drepturile omului recunoaşte drepturile egale ale persoanelor cu dizabilităţi în societate- Figura 1.
        Figura 1. Evoluţia abordărilor dizabilităţii (a se vedea imaginea asociată)

        Asigurarea dreptului la viaţă independentă şi incluziune socială necesită o serie de măsuri adecvate care să garanteze că persoanele cu dizabilităţi îşi pot exercita toate drepturile omului în egală măsură cu orice alte persoane.
     Traiul în comunitate, indiferent de modul în care este organizat - individual sau în comun, în familii extinse - reprezintă fundamentul pentru tot ceea ce facem în viaţă. Instituţionalizarea presupune izolarea persoanelor cu dizabilităţi de restul comunităţii într-un mediu în care acestea nu se pot bucura de tot ce oferă şi presupune viaţa în comunitate, de la educaţie, ocupare, servicii de sănătate, viaţa de familie şi reţele sociale, până la participarea la viaţa culturală şi publică. În societăţile care au depăşit abordarea bazată pe caritate, instituţiile pentru grupurile vulnerabile (inclusiv persoanele cu dizabilităţi) au fost considerate un pas înainte în eforturile depuse pentru a le proteja. Totuşi, instituţiile nu mai sunt compatibile cu viziunea unei societăţi incluzive ce rezultă în contextul majorităţii ţărilor din lume care au adoptat CDPD. Conform legislaţiei, în prezent, persoanele cu dizabilităţi sunt instituţionalizate în cazul în care nu li se pot furniza alte servicii în comunitate. Astfel, lipsa accesului la servicii necesare traiului în comunitate constituie principală barieră care trebuie înlăturată pentru a evita izolarea şi segregarea persoanelor cu dizabilităţi.

        Instituţionalizare şi încălcări ale drepturilor omului
        Instituţionalizarea nu doar încalcă dreptul persoanelor cu dizabilităţi de a trăi independent în comunitate, ci este deseori asociată cu alte încălcări grave ale drepturilor omului. Rapoarte şi analize la nivel internaţional privind modul în care trăiesc persoanele cu dizabilităţi în instituţii au relevat condiţiile de trai şi tratamentele inumane la care sunt supuse persoanele cu dizabilităţi în instituţii. Aceste aspecte îngrijorătoare includ: standarde precare de viaţă (de exemplu, clădiri slab întreţinute, lipsa încălzirii, şi lipsa condiţiilor igienice), abuzuri fizice şi sexuale, utilizarea izolării sau contenţionării, supramedicarea, prezenţa în număr mic sau absenţa activităţilor de abilitare şi reabilitare sau violarea dreptului la viaţa privată şi de familie.
        În multe din instituţiile din România, drepturile persoanelor cu dizabilităţi sunt încălcate. O evaluare recentă a centrelor rezidenţiale pentru adulţi cu dizabilităţi din România a evidenţiat multiple situaţii în care practicile instituţionale conduceau la încălcări ale drepturilor omului. Aspectele identificate se referă atât la limitarea autonomiei şi controlului persoanelor din centre privind deciziile de zi cu zi (program, alimentaţie, îmbrăcăminte, ieşirea din centru), cât şi la lipsa accesibilizării clădirilor şi a comunicării, accesul precar la mijloace de comunicare (telefon, calculator), accesul limitat la servicii de sănătate, combinat cu un număr ridicat de afecţiuni cronice şi decese, lipsa accesului la alte servicii destinate populaţiei generale (ocupare, educaţie), cât şi lipsa reţelelor sociale şi a contactului cu comunitatea. Instituţiile sunt în general locuri în care viaţa de zi cu zi a rezidenţilor este atent supravegheată, iar organizarea îngrijirii instituţionale promovează conformismul şi uniformizarea, apelând la pedepse menite să inducă complianţa rezidenţilor, inclusiv fără consimţământul acestora (de exemplu, contenţionare, izolare sau administrare de medicaţie psihotropă).

        Efecte nocive ale instituţionalizării
     Instituţionalizarea are efecte multiple şi profunde asupra dezvoltării psihoemoţionale şi intelectuale a persoanelor cu dizabilităţi. Consecinţele instituţionalizării asupra sănătăţii copiilor în privinţa dezvoltării fizice, intelectuale, comportamentale şi sociale au fost documentate pe larg la nivel internaţional. Vulnerabilitatea crescută a adulţilor cu dizabilităţi la forme de abuz fizic, sexual şi emoţional, precum şi segregarea şi izolarea socială, privarea de interacţiune şi comunicare, lipsa autonomiei personale şi a vieţii private produc efecte de durată asupra dezvoltării fizice, intelectuale, mintale a acestora. Comitetul CDPD propune recunoaşterea statutului de supravieţuitor acordat persoanelor care au suferit încălcări ale drepturilor omului şi prejudicii pe perioada instituţionalizării şi recunoaşte implementarea măsurilor reparatorii (financiare sau de altă natură) pe măsura durerii, suferinţei şi urmărilor pricinuite.

        Optimizarea resurselor - costul îngrijirii instituţionalizate vs. costul traiului independent în comunitate
        Trecerea de la îngrijirea instituţionalizată la viaţa în comunitate prin asigurarea accesului la serviciile de sprijin şi generale este mai rentabilă, producând efecte mai bune pentru persoanele cu dizabilităţi. Finanţarea îngrijirii instituţionale este în general considerată o cheltuială publică inadecvată care produce rezultate de calitate inferioară pentru persoanele cu dizabilităţi rezidente. În prezent, nu există dovezi conform cărora finanţarea modelelor de viaţă independentă prin furnizarea de servicii în comunitate este în mod necesar mai costisitoare decât îngrijirea instituţionalizată. În unele situaţii, cheltuielile aferente furnizării serviciilor în comunitate sunt ori semnificativ mai reduse decât cele necesare instituţionalizării, ori la un nivel asemănător, dar generând o calitate a vieţii mai bună pentru persoanele cu dizabilităţi. Cu toate acestea, factorii de decizie nu ar trebui să presupună de la bun început că serviciile în comunitate presupun costuri mai mici. Astfel, chiar în situaţiile în care îngrijirea instituţională se dovedeşte a fi varianta mai ieftină, argumentele privind costurile instituţionalizării vs. ale traiului independent în comunitate trebuie să evite decizii care ar condiţiona asigurarea traiului în comunitate de un anumit plafon. În plus, de cele mai multe ori, costurile aferente celor două sisteme nu sunt comparabile în lipsa unei analize a nevoilor persoanelor cu dizabilităţi şi a rezultatelor pentru acestea. În mod cert, costurile sprijinului în comunitate pentru fiecare persoană în parte vor varia în funcţie de obiectivele de integrare în comunitate stabilite împreună cu aceasta, în contrast cu modul de finanţare pe baza unui standard de cost nediferenţiat în funcţie de aceste aspecte. Dezinstituţionalizarea presupune o analiză riguroasă a costurilor instituţionalizării raportate la cele privind asigurarea vieţii în comunitate, pentru a stabili inclusiv sursa resurselor necesare pentru dezvoltarea eficientă a serviciilor în comunitate. Suplimentar, trebuie luate în calcul o serie de costuri ale tranziţiei între cele două modele, atât la nivel de sistem, cât şi la nivel individual. Chiar dacă costul financiar al integrării poate fi unul ridicat, mai ales în fază iniţială, acesta este diminuat pe termen lung, iar costul moral al menţinerii persoanelor vulnerabile în instituţii împotriva voinţei lor de către societate este imposibil de cuantificat.


    1.4. Termeni cheie şi principii ale procesului de dezinstituţionalizare
        Instituţie
        Orice loc în care persoanele care au fost etichetate ca având o dizabilitate sunt izolate, segregate şi/sau forţate să trăiască împreună şi cărora nu li se permite să exercite control asupra propriilor vieţi şi deciziilor din viaţa de zi cu zi, iar cerinţele organizaţiei în sine tind să prevaleze asupra nevoilor acestora. Culturii instituţionale îi sunt asociate: (1) depersonalizarea (îndepărtarea bunurilor personale); (2) rigiditatea rutinei (programe fixe pentru trezire, luarea mesei, şi activităţi, fără a ţine cont de preferinţele şi nevoile individuale); (3) tratamentul în bloc (tratarea persoanelor în grupuri, fără respectarea intimităţii şi individualităţii); şi (4) distanţa socială (simbolizând diferenţa de statut dintre personal şi persoanele cu dizabilităţi rezidente în centre). O instituţie nu este definită doar de mărimea sa, şi poate fi orice formă organizată de îngrijire care reproduce caracteristicile culturii instituţionale (inclusiv locuinţele protejate).
        Dezinstituţionalizare şi prevenirea instituţionalizării Procesul de a asigura furnizarea de sprijin persoanelor cu dizabilităţi pentru a trăi independent în comunitate şi de a preveni excluderea socială, şi astfel, de a elimina nevoia de îngrijire instituţionalizată. Scopul final al dezinstituţionalizării nu este închiderea unei instituţii, ci mai degrabă asigurarea accesului la toate resursele care permit persoanelor cu dizabilităţi să devină cetăţeni cu drepturi depline, în condiţii de egalitate cu ceilalţi membri ai societăţii. Aceste resurse pot fi reprezentate de: locuinţe, servicii de masă, asistenţa personală şi sprijinul autoreprezentanţilor - Caseta 2. Astfel de măsuri trebuie să fie în mod constant completate de răspunsuri prompte şi adecvate la orice risc de instituţionalizare sau reinstituţionalizare. Astfel, închiderea instituţiilor nu ar reprezenta un obiectiv al dezinstituţionalizării, ci un efect al tranziţiei persoanelor instituţionalizate la viaţa în comunitate şi exercitarea tuturor drepturilor.

        Caseta 2: Ce presupune dezinstituţionalizarea
        Dezinstituţionalizarea este un proces politic şi social, care prevede trecerea de la îngrijirea instituţională şi alte medii de izolare şi segregare la viaţa independentă. Dezinstituţionalizarea efectivă are loc atunci când unei persoane plasate într-o instituţie i se oferă posibilitatea de a deveni cetăţean cu drepturi depline şi de a prelua controlul asupra vieţii sale (dacă este necesar, cu sprijin). Esenţiale pentru procesul de dezinstituţionalizare sunt furnizarea de locuinţe la preţuri convenabile şi accesibile în comunitate, accesul la servicii publice, asistenţa personală şi sprijinul de la egal la egal. Dezinstituţionalizarea înseamnă şi prevenirea instituţionalizării în viitor; asigurarea faptului că persoanele cu dizabilităţi pot creşte împreună cu familiile lor şi alături de vecini şi prieteni din comunitate, şi nu segregate în îngrijirea instituţională.
        Viaţă independentă - Abilitatea de a exercita control asupra propriei vieţi; de a lua decizii şi a face alegeri, inclusiv privind propriul domiciliu (unde, cum şi cu cine o persoană locuieşte). Orice persoană poate trăi independent în comunitate, indiferent de vârstă, gen sau nivelul nevoilor de sprijin, dacă are acces la servicii în comunitate adecvate, accesibile şi flexibile, şi la un mediu, transport şi informaţii accesibilizate.
     Capacitate juridică - Abilitatea de a avea şi de a exercita drepturi şi obligaţii, precum şi de a iniţia şi a încheia acte juridice de care trebuie să se bucure toate persoanele cu dizabilităţi conform art. 12 al CDPD. Restricţionarea exercitării capacităţii juridice poate limita posibilitatea unei persoane să se căsătorească, să se angajeze, să voteze, să cumpere sau să închirieze o casă, să ia un împrumut, să decidă cu privire la un tratament medical şi, în general, să îşi exercite toate drepturile civile, politice, economice, sociale şi culturale şi să ia decizii care sunt esenţiale pentru viaţa de zi cu zi şi pentru urmărirea obiectivelor proprii. Persoanelor cu dizabilităţi le este restricţionată capacitatea juridică prin substituirea deciziei de către un terţ, fie reprezentantul legal (în cazul persoanelor puse sub interdicţie), fie familie, angajaţi din servicii, autorităţi responsabile etc. Cultura instituţională limitează de facto orice posibilitate de a lua decizii, tranziţia la viaţa independentă necesitând, astfel, restituirea acestei capacităţi, inclusiv prin furnizarea sprijinului în luarea deciziei şi a accesibilizării informaţiei şi comunicării.

        Caseta 3: Instituţionalizarea şi exercitarea capacităţii juridice
    "Segregarea persoanelor cu dizabilităţi în instituţii continuă să fie o problemă răspândită şi insidioasă care încalcă o serie de drepturi garantate în temeiul CDPD. Problema este exacerbată de negarea pe scară largă a capacităţii juridice a persoanele cu dizabilităţi, permiţând altora să îşi dea acordul pentru plasarea acestora în instituţii. De asemenea, directorii instituţiilor sunt uneori învestiţi cu capacitatea juridică a persoanelor rezidente. Acest lucru pune toată puterea şi controlul asupra persoanei în mâinile instituţiei. Pentru a respecta CDPD şi drepturile omului ale persoanelor cu dizabilităţi, trebuie înfăptuită dezinstituţionalizarea, iar capacitatea juridică trebuie să fie restaurată tuturor persoanelor cu dizabilităţi, să poată alege unde şi cu cine doresc să trăiască (art.19). Alegerea unei persoane privind unde şi cu cine să locuiască nu ar trebui să îi afecteze dreptul de a avea acces la sprijin în exercitarea capacităţii sale juridice.
        Sursa: Comitetul CDPD (2014, alin. 46)."
        Servicii în comunitate - Sunt acele servicii care facilitează traiul independent şi incluziune socială a oricărei persoane cu dizabilităţi în comunitate. Aceste servicii sunt atât cele destinate populaţiei generale şi la care persoanele cu dizabilităţi trebuie să aibă acces potrivit nevoilor proprii (ocupare, educaţie, sănătate, locuire, cultură şi timp liber), cât şi servicii de sprijin specializate. Serviciile la nivel de comunitate trebuie să fie dezvoltate de o manieră care să prevină izolarea şi segregarea şi să asigure o continuitate a unei forme de sprijin centrate pe persoană, care să reprezinte obiectul unei alegeri libere şi care să se afle sub controlul persoanei cu dizabilităţi- Caseta 4.
        În acelaşi timp, serviciile trebuie să fie: (1) universal accesibile şi în proximitatea locuinţei persoanei în cauză; (2) acceptabile în privinţa respectării unor standarde de calitate şi să fie, de asemenea, adecvate genului, vârstei şi culturii persoanei; (3) accesibile din punct de vedere al preţului pentru persoanele cu venituri mici; şi (4) adaptabile, prin asigurarea flexibilităţii necesare pentru adaptarea la nevoile individuale ale fiecărei persoane.

        Caseta 4: Principiile asigurării serviciilor la nivel de comunitate

┌─┬────────────────────────────────────┐
│ │Serviciile trebuie să faciliteze │
│ │integrarea deplină şi participarea │
│[│în comunitate, nu doar să asigure o │
│]│locuinţă, şi să prevină în acelaşi │
│ │timp izolarea şi segregarea de/sau │
│ │în cadrul comunităţii. │
├─┼────────────────────────────────────┤
│ │Serviciile trebuie să fie alese şi │
│ │controlate de persoana cu │
│ │dizabilităţi, căreia trebuie să i se│
│[│asigure accesul la informaţii, │
│]│sfaturi şi reprezentarea intereselor│
│ │astfel încât să poată lua decizii │
│ │informate cu privire la tipul de │
│ │sprijin de care are nevoie. │
├─┼────────────────────────────────────┤
│ │Serviciile trebuie să fie asigurate │
│ │într-o manieră centrată pe persoană,│
│ │adică să corespundă nevoilor, │
│ │voinţei şi preferinţelor persoanei │
│ │care trebuie, de asemenea, să fie │
│[│implicată în proiectarea şi │
│]│evaluarea serviciilor. Serviciile │
│ │trebuie să asigure un sprijin │
│ │continuu pe durata existenţei nevoii│
│ │şi trebuie să poată fi modificate ca│
│ │reacţie la schimbarea nevoilor şi │
│ │preferinţelor persoanei cu │
│ │dizabilităţi. │
├─┼────────────────────────────────────┤
│ │Asigurarea serviciilor nu trebuie să│
│ │fie condiţionată de reşedinţa │
│ │persoanei în cauză, ci de nevoile şi│
│ │cerinţele acesteia. Persoana ar │
│[│trebui să îşi poată schimba │
│]│reşedinţa fără a pierde accesul la │
│ │servicii, iar un nivel înalt de │
│ │sprijin ar trebui să poată fi │
│ │asigurat în orice moment, chiar şi │
│ │în condiţii obişnuite de locuire. │
├─┼────────────────────────────────────┤
│ │Alternativele de trai la viaţa │
│ │instituţionalizată trebuie să fie │
│[│dispersate în cadrul întregii │
│]│comunităţi şi nu grupate pe aceeaşi │
│ │stradă sau în clădiri rezidenţiale │
│ │care adăpostesc grupuri de persoane │
│ │cu dizabilităţi. │
└─┴────────────────────────────────────┘

        Nu este dezinstituţionalizare
        [ ] reducerea numărului de rezidenţi într-un centru rezidenţial. Chiar dacă reducerea numărului de rezidenţi poate avea un efect pozitiv asupra calităţii îngrijirii resimţită de către cei care rămân în centru, iar dezinstituţionalizarea este un proces progresiv în care această reducere are loc în mod natural, reducerea numărului nu ar trebui să reprezinte un obiectiv final în sine. Procesul de dezinstituţionalizare trebuie să cuprindă toţi rezidenţii, indiferent de nevoile lor de sprijin.
        [ ] mutarea rezidenţilor dintr-un serviciu rezidenţial, în altul, indiferent dacă este unul public sau privat. Dezinstituţionalizarea presupune identificarea sau crearea unor soluţii astfel încât persoanele cu dizabilităţi să trăiască independent în comunitate, în locuinţe incluzive, şi nu în alte servicii rezidenţiale. Conform art. 19 al CDPD, viaţa independentă şi includerea în comunitate au loc într-un mediu de viaţă situat în afara instituţiilor rezidenţiale de orice tip (Comitetul CDPD 2022, alin. 17). Totodată, mutarea rezidenţilor din centre rezidenţiale publice, în unele private nu scot persoana din mediul instituţional.
        [ ] împărţirea administrativă a unui centru rezidenţial în mai multe centre de dimensiuni mai mici şi, eventual, în alte servicii sociale. De exemplu, licenţierea unor etaje diferite, aparţinând aceloraşi clădiri, drept servicii rezidenţiale separate, sau a unor clădiri diferite a unui centru. Astfel, această restructurare artificială nu abordează în mod real aspecte precum concentrarea unui număr ridicat de persoane în acelaşi spaţiu, segregarea la care sunt supuse sau dreptul lor de a trăi în comunitate. Cu privire la transformarea unui etaj sau a unei clădiri într-un alt tip de serviciu de care persoana cu dizabilităţi ar putea avea nevoie, chiar dacă este convenabil din punct de vedere al apropierii fizice, îi limitează acesteia interacţiunile cu comunitatea, nu îi facilitează posibilitatea de a se adapta la diferite contexte şi îi restricţionează posibilitatea de a alege.
        [ ] construirea unor servicii rezidenţiale de mici dimensiuni în aceeaşi proximitate sau a unor opţiuni de locuire "satelit" ce gravitează în jurul centrelor rezidenţiale, precum locuinţe în aceeaşi curte sau în apropierea centrului rezidenţial (Comitetul CDPD 2022, alin. 49). Chiar dacă astfel de opţiuni de locuire pot da impresia unei vieţi independente (apartamente sau locuinţe individuale), această soluţie este mai degrabă una administrativă ce favorizează segregarea persoanelor cu dizabilităţi. Persoanele cu dizabilităţi nu trebuie să fie concentrate într-un singur spaţiu, acest lucru conducând către izolarea şi segregarea lor, nefăcând posibilă o viaţă independentă în comunitate.
        [ ] transformarea unui centru rezidenţial pentru persoane cu dizabilităţi, într-un centru rezidenţial pentru vârstnici. Indiferent de organizarea administrativă a serviciului rezidenţial, persoanele vârstnice cu dizabilităţi au acelaşi drept de a trăi în comunitate, precum orice altă persoană.
        [ ] orice altă soluţie care este centrată pe instituţie/sistem şi nu pe persoana cu dizabilităţi. Toate eforturile de dezinstituţionalizare trebuie să se concentreze pe restaurarea autonomiei, alegerii şi controlului persoanelor cu dizabilităţi pentru a decide cum, unde şi cu cine decid să trăiască (Comitetul CDPD 2022, alin. 19).



    1.5. Planificarea centrată pe persoană
        Importanţa planificării centrate pe persoană
        Planificarea centrată pe persoană este un proces de planificare a propriei vieţi care porneşte de la premisa că toate deciziile îi aparţin persoanei, cu scopul de a-i maximiza calitatea vieţii.
        Scopul tranziţiei la viaţa independentă în comunitate a fiecărei persoane este ca aceasta să trăiască precum îşi doreşte. Dezinstituţionalizarea urmăreşte să respecte obligaţia statului de a asigura tuturor persoanelor cu dizabilităţi şanse egale de a trăi, ca oricine altcineva, independent în mijlocul comunităţii. Fiecare om are nevoi, dorinţe şi preferinţe care îi sunt specifice şi îşi planifică viitorul într-un mod unic. Viaţa în instituţii - prin segregare, izolare şi reglementarea strictă a vieţii de zi cu zi - a limitat însă semnificativ posibilitatea persoanelor cu dizabilităţi de a-şi imagina şi/sau de a spune cum îşi doresc să trăiască şi de a se putea bucura de realizarea dorinţelor lor.
        Modul în care sunt planificate şi furnizate serviciile pentru persoanele cu dizabilităţi necesită o transformare fundamentală care să pună în centru persoana şi dorinţele acesteia.
        Standardele minime de calitate pentru serviciile sociale impun ca echipele multidisciplinare din cadrul serviciilor rezidenţiale care se ocupă de evaluarea nevoilor şi de elaborarea planurilor personalizate de servicii să implice, să asculte şi să ţină cont de opiniile persoanelor cu dizabilităţi. În prezent însă, procesul de planificare şi furnizare a serviciilor în centrele rezidenţiale este organizat de cele mai multe ori fără participarea activă a persoanelor cu dizabilităţi, încât multe dintre acestea nici nu ştiu că au planuri de servicii sau ce conţin ele. Acest lucru este rezultatul: (1) convingerilor personalului că persoanele cu dizabilităţi nu se pot exprima şi nu pot decide pentru ele însele; (2) lipsei suportului necesar formulării aspiraţiilor, preferinţelor şi alegerilor, inclusiv a sprijinului pentru a comunica şi a lua decizii, cât şi materiale administrative accesibilizate; (3) personalului insuficient şi nepregătit adecvat; şi (4) cadrului instituţionalizat de gestionare a vieţii pentru grupuri mari de persoane laolaltă în medii închise, cadru care presupune un program de viaţă strict, furnizarea hranei în mod nepersonalizat, şi limitarea ieşirii în comunitate.

        Caseta 5: Definiţia planificării centrate pe persoană
    "Planificarea centrată pe persoană este o abordare pozitivă, facilitată, orientată către individ, a planificării şi coordonării serviciilor şi a sprijinului unei persoane, pe baza aspiraţiilor, nevoilor, preferinţelor şi valorilor individuale. Obiectivul planificării centrate pe persoană este de a crea un plan care să optimizeze calitatea autodefinită a vieţii, alegerea şi controlul persoanei, precum şi autodeterminarea, prin explorarea şi descoperirea semnificativă a unor preferinţe, nevoi şi dorinţe unice în domenii precum sănătatea şi bunăstarea, relaţiile, siguranţa, comunicarea, locuirea, tehnologia, comunitatea, resursele şi asistenţa, dar fără a se limita la acestea. Persoana trebuie să aibă posibilitatea de a face alegeri în cunoştinţă de cauză care să conducă la elaborarea, punerea în aplicare şi menţinerea unui plan flexibil de servicii şi sprijin remunerate şi neremunerate
        Sursa: Naţional Quality Forum (2020:7)."

        Planificarea centrată pe persoană este un demers colaborativ care vizează crearea contextului optim pentru ca fiecare persoană cu dizabilităţi să îşi poată defini coordonatele vieţii pe care şi-o doreşte şi să poată beneficia de aceasta. În contrast cu planificarea realizată în prezent în serviciile sociale destinate persoanelor cu dizabilităţi, care plasează responsabilitatea şi autoritatea asupra demersului în mâinile specialiştilor, planificarea centrată pe persoană presupune o transformarea a rolurilor şi o responsabilizare a membrilor comunităţii de a sprijini persoana pentru a-şi defini şi a participa la realizarea unui viitor dezirabil pentru sine. Astfel de persoane pot fi familia, prietenii, angajaţi din servicii sociale şi membri ai comunităţii cu care persoana interacţionează sau va interacţiona în viitor. Constituirea unui asemenea cerc de suport nu are la bază roluri sau cerinţe profesionale, ci dorinţa participanţilor de a contribui cu timpul şi abilităţile lor în acest proces deoarece le pasă de persoană şi îşi doresc să lucreze împreună la schimbare.
        Scopul dezvoltării Planului individual vizează asigurarea corespondenţei şi consistenţei între nevoile persoanei, viaţa pe care şi-o imaginează şi sprijinul pe care îl primeşte. Planificarea centrată pe persoană trebuie să vizeze atât: (1) descrierea unei vieţi dezirabile în comunitate aşa cum şi-o imaginează persoana cu dizabilităţi; cât şi (2) definirea procesului de transformare a acestor dorinţe în realitate. O descriere bună a unei vieţi ideale în comunitate este inutilă în absenţa structurilor şi proceselor care sprijină realizarea acesteia, implicând de multe ori munca dificilă de transformare a planurilor în realitate prin parcurgerea detaliilor, obstacolelor şi frustrărilor asociate implementării. Persoanele cu dizabilităţi trebuie să ghideze nu doar etapa de identificare a nevoilor şi aspiraţiilor privind viaţa viitoare în comunitate, ci şi fiecare acţiune concretă care conduce la materializarea acestora, inclusiv prin exercitarea alegerii asupra opţiunilor existente şi implicarea în proiectarea şi evaluarea serviciilor de sprijin.
        Implementarea Planurilor individuale ale persoanelor cu dizabilităţi necesită transformări fundamentale la nivelul comunităţii. Atât logica culturii instituţionale, cât şi a modului de funcţionare a autorităţilor publice, privează persoanele cu dizabilităţi de putere, reducându-le mai degrabă la a fi recipienţi pasivi de servicii sociale, şi nerecunoscându-le ca cetăţeni cu aceleaşi drepturi care pot să îşi planifice şi direcţioneze propria viaţă. Implementarea Planului individual elaborat împreună cu persoana cu dizabilităţi presupune o transformare largă la nivelul tuturor autorităţilor şi serviciilor din comunitate, în privinţa modului în care se raportează la persoanele cu dizabilităţi şi la comunităţi, în care sunt alocate bugetele, şi în care sunt definite şi exercitate rolurile şi responsabilităţile angajaţilor. Planificarea centrată pe persoană presupune alocarea resurselor în funcţie de nevoile persoanei, şi nu gruparea şi organizarea persoanelor în funcţie de resursele şi serviciile existente.
        Principiile planificării centrate pe persoană
        Alegere şi control Abordarea centrată pe persoană presupune nu doar ca persoana să fie în centrul procesului de planificare, implementare şi monitorizare a Planului individual şi să îl ghideze, ci să facă alegeri în mod liber (inclusiv greşite) privind viitoarea sa viaţă în comunitate, dar şi privind tipul de sprijin de care are nevoie şi modul în care acesta va fi furnizat. Abilitatea de a face alegeri depinde atât de suportul primit în acest demers, cât şi de existenţa opţiunilor. Multe dintre persoanele cu dizabilităţi din instituţii au experienţe limitate în afara centrului rezidenţial şi pot fi nefamiliarizate cu noţiunile, instituţiile sau procesele sociale care caracterizează viaţa în comunitate. De aceea, multe dintre ele vor avea nevoie de experimentarea unor situaţii noi şi ne familiare înainte de a-şi clarifica dorinţele şi nevoile. În plus, trebuie să poată controla tot procesul de planificare, inclusiv prin alegerea persoanelor implicate, asigurarea accesului continuu la propriul plan, şi prin recunoaşterea dreptului de a-şi modifica oricând opţiunile.
        Sprijin activ Acordarea de sprijin activ presupune facilitarea participării, interacţiunii sociale şi a dezvoltării continue a persoanelor cu dizabilităţi, indiferent de tipul şi nivelul de dizabilitate, prin dozarea atentă a sprijinului în funcţie de cerinţele şi nevoile persoanelor, astfel încât să poată deveni active într-o gamă largă de activităţi şi relaţii sociale. Scopul principal al sprijinului activ este implicarea în activităţi şi relaţii semnificative din viaţa de zi cu zi, participare şi contribuţie, şi nu neapărat asigurarea că persoanele dobândesc cunoştinţe şi abilităţi, ceea ce ar putea să nu fie posibil pentru unele persoane, având în vedere complexitatea nevoilor lor.
        Nediscriminare Orice persoană cu dizabilităţi poate trăi independent cu sprijin adecvat în comunitate şi îşi poate exprima preferinţele în acest sens, indiferent de dizabilitate şi nevoile de sprijin. Planificarea trebuie astfel să includă toate persoanele cu dizabilităţi care trăiesc în centrele rezidenţiale, indiferent de intensitatea sprijinului necesar, şi să asigure sprijinul necesar pentru a garanta că procesul le ilustrează întocmai propriile dorinţe, şi nu ale specialiştilor sau furnizorilor de servicii.
        Respect pentru demnitatea şi complexitatea fiecărei persoane Planificarea centrată pe persoană schimbă modul de înţelegere a dizabilităţii: de la dizabilitatea privită ca o deficienţă care împiedică o persoană să efectueze sarcini, la noţiunea că dizabilitatea este un efect al lipsei de sprijin, alegere şi control asupra felului în care o persoană îşi doreşte să trăiască. Astfel, viaţa independentă nu depinde de abilitatea unei persoane de a face anumite sarcini independent sau de a fi "pregătită" să trăiască în comunitate, ci de sprijinul pe care îl primeşte pentru a se putea bucura de acest drept. Abordarea are ca scop sprijinirea fiecărei persoane, indiferent de dizabilitate, intensitatea sprijinului necesar sau vârstă.
        Flexibilitate Caracterul centrat pe persoană al procesului de elaborarea a Planului individual presupune inclusiv actualizarea planului dacă persoana îşi schimbă părerea sau în funcţie de desfăşurarea etapelor planificării - inclusiv, de exemplu, aspecte care apar pe parcursul discuţiilor cu facilitatorul şi cercul de sprijin, în urma activităţilor desfăşurate în comunitate sau apariţia unor schimbări privind soluţiile identificate (decesul unui membru al familiei sau schimbarea domiciliului familiei, apariţia unor noi opţiuni de locuire etc.). Orice actualizarea a planului trebui să fie realizată doar ca răspuns la modificarea dorinţelor persoanei şi doar cu acordul său.
        Proces colectiv Elaborarea viziunii de viaţă şi identificarea soluţiilor presupun implicarea într-un demers colaborativ a mai multor actori şi mutarea accentului de pe profesioniştii ce evaluează şi planifică serviciile, pe familie şi prieteni sau cercuri informale, ce contribuie în mod egal cu persoana cu dizabilităţi la decizii cu privire la ce este important pentru aceasta, ce oportunităţi ar trebui accesate sau create în comunitate şi cum ar trebui să le arate viitorul.



    2. MECANISMUL DE GUVERNANŢĂ ÎN PROCESUL DE DEZINSTITUŢIONALIZARE
     Conştientizarea că toate persoanele cu dizabilităţi trebuie să se bucure de dreptul la o viaţă independentă cu sprijinul unor servicii în comunitate a condus către un angajament sporit al României de accelerare a tranziţiei persoanelor din centrele rezidenţiale către comunitate. Acest proces are nevoie de un mecanism de guvernanţă care: (1) să reprezinte mecanismul de implementare a CDPD; (2) să prioritizeze dezinstituţionalizarea şi viaţa independentă în comunitate, conform CDPD; (3) să asigure o structură intersectorială decizională, de management şi de monitorizare a acestor politici şi procese la toate nivelele (naţional, judeţean şi de centru); şi (4) să asigure participarea persoanelor cu dizabilităţi, a autoreprezentanţilor şi organizaţiilor lor reprezentative atât în implementare cât şi în monitorizare.
    2.1. Structurile de coordonare
        Dezinstituţionalizarea este un proces complex, de lungă durată şi cu o mare diversitate de parteneri, organizaţii şi actori sociali implicaţi. Organizarea structurilor de coordonarea metodologică a procesului de dezinstituţionalizare şi includere în comunitate în cadrul unui mecanism de guvernanţă reprezintă prima etapă a procesului de pregătire a tranziţiei la viaţa în comunitate.
        Pentru facilitarea procesului de dezinstituţionalizare, trei tipuri de structuri de coordonare sunt descrise în
        Figura 2: (1) un Comitet naţional de accelerare a procesului de dezinstituţionalizare şi de prevenire a instituţionalizării (Comitetul naţional); (2) Comitetele judeţene/locale de accelerare a procesului de dezinstituţionalizare şi de prevenire a instituţionalizării (Comitetele judeţene, locale- vezi sectoarele din Bucureşti); şi (3) un Grup consultativ independent al societăţii civile pentru dezinstituţionalizare şi integrare în comunitate organizat la nivel central (GC). Responsabilitatea acestor structuri şi a fiecărui actor implicat este crucială pentru succesul procesului de dezinstituţionalizare.

        Figura 2: Relaţia dintre părţile implicate în procesul de dezinstituţionalizare (a se vedea imaginea asociată)

    2.1.1. Coordonarea procesului de dezinstituţionalizare la nivel naţional Comitetul naţional de accelerare a procesului de dezinstituţionalizare şi de prevenire a instituţionalizării
     Comitetul naţional reuneşte, ca răspuns al implementării art. 33 al CDPD, reprezentanţi ai Punctelor de contact pentru implementarea CDPD*1) şi din toate instituţiile cu atribuţii în implementarea CDPD şi implicate în procesul de dezinstituţionalizare*2) şi reprezentanţi ai organizaţiilor/grupurilor de autoreprezentanţi, ai organizaţiilor persoanelor cu dizabilităţi şi care lucrează cu şi pentru persoane cu dizabilităţi, cu atribuţii cheie în procesul de dezinstituţionalizare şi includere în comunitate. Membrii Comitetului naţional sunt desemnaţi de conducătorii instituţiilor*3) sau organizaţiilor pe care le reprezintă.
     *1) În conformitate cu art. 34 al Legii nr. 7/2023, se modifică art. 16 alin. 1 din Legea nr. 8/2016 privind înfiinţarea mecanismelor prevăzute de Convenţia privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, astfel: "Art. 16. - (1) În scopul implementării prevederilor art. 33 din Convenţie, se înfiinţează câte un punct de contact pentru implementarea Convenţiei în cadrul fiecăruia dintre următoarele ministere: Ministerul Educaţiei, Ministerul Justiţiei, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării, Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, Ministerul Familiei, Tineretului şi Egalităţii de Şanse, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, Ministerul Culturii, Ministerul Antreprenoriatului şi Turismului, Ministerul Sportului."
       *2) Cum sunt Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Persoanelor cu Dizabilităţi, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Ministerul Familiei, Tineretului şi Egalităţii de Şanse, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie, Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Ministerul Finanţelor, Consiliul de Monitorizare a implementării Convenţiei ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi etc.
       *3) După caz, acestea sunt persoanele desemnate ca puncte de contact pentru implementarea CDPD, sau reprezentanţi ai departamentelor desemnate puncte de contact sau ai departamentelor relevante din instituţiile cu atribuţii în implementarea CDPD conform SNDPD 2022-2027.

        Comitetul naţional îndeplineşte următoarele atribuţii cheie:
        [ ] Sprijinirea intersectorială a implementării dezinstituţionalizării şi prevenirii instituţionalizării;
        [ ] Oferirea de suport operaţional Comitetelor judeţene de accelerare a procesului de dezinstituţionalizare şi de prevenire a instituţionalizării;
        [ ] Analiza raportărilor privind progresul realizării măsurilor în vederea urmăririi ţintelor stabilite la nivel naţional şi judeţean;
    Organizarea unei serii de dezbateri publice la nivel naţional pe tema dezinstituţionalizării persoanelor adulte cu dizabilităţi, a transferului lor în comunitate şi a dezvoltării rezilienţei comunităţii, la care să participe inclusiv persoane instituţionalizate; dezbaterile să aibă la bază analize ale factorilor/cauzelor care conduc la instituţionalizare şi ale celor care creează riscul reinstituţionalizării la nivel naţional.

        [ ] ANPDPD asigură secretariatul tehnic al Comitetului naţional, publică şi transmite actorilor interesaţi regulamentul de organizare şi funcţionare a Comitetului naţional, stabilind şi calendarul întâlnirilor, modul de lucru şi de colaborare, modalitatea de adoptare sau contestare a deciziilor Comitetului naţional, invitarea unor experţi externi care nu sunt membri ai Comitetului naţional. ANPDPD urmăreşte formarea tuturor membrilor Comitetului naţional cel puţin privitor la obligaţiile României care decurg din CDPD şi alte documente de drept internaţional relevante, din rapoartele instituţiilor europene şi internaţionale în materia drepturilor omului şi din strategiile naţionale de implementare a CDPD şi de dezinstituţionalizare. ANPDPD asigură invitarea şi participarea la acţiunile Comitetului naţional a autoreprezentanţilor şi a persoanelor cu dizabilităţi, alţii decât membrii Comitetului naţional. Pentru participarea lor deplină, ANPDPD se asigură că documentele şi întrunirile Comitetului naţional sunt accesibilizate (inclusiv prin punerea la dispoziţie a materialelor şi informaţiilor în format uşor de înţeles şi prin asigurarea participării interpreţilor mimico- gestuali).

        Grupul consultativ independent al societăţii civile
        În pregătirea, implementarea şi monitorizarea dezinstituţionalizării la nivel naţional, autorităţile reunite în Comitetul naţional colaborează cu un grup de actori interesaţi de procesul de tranziţie. Membrii GC sunt reprezentanţi ai organizaţiilor sau grupurilor de autoreprezentanţi cu dizabilităţi, ai organizaţiilor care lucrează cu şi pentru persoane cu dizabilităţi, precum şi ai organizaţiilor pentru drepturile omului, inclusiv ai celor naţionale independente (Avocatul Poporului şi Consiliul de Monitorizare).*4)
        *4) Selecţia membrilor GC se realizează în următoarele etape: (1) grupurile de autoreprezentanţi şi organizaţiile neguvernamentale şi independente cu activitate în domeniu propun ANPDPD o listă cu criteriile pe care trebuie să le îndeplinească fiecare membru; (2) ANPDPD împreună cu un grup format din 5 reprezentanţi ai societăţii civile publică regulamentul de organizare a selecţiei, stabilesc data la care va începe procesul de selecţie a membrilor şi publică şi diseminează anunţul (inclusiv în format uşor de înţeles); (3) procesul de selecţie şi desemnare a reprezentanţilor societăţii civile este coordonat de 5 reprezentanţi ai societăţii civile; (4) rezultatul selecţiei este anunţat public; (5) persoanele desemnate de societatea civilă anunţă modul în care îşi vor desfăşura sarcinile şi vor comunica public despre procesul de dezinstituţionalizare; (6) o treime din membrii GC sunt autoreprezentanţi şi persoane cu dizabilităţi, fiind prioritizate persoanele cu dizabilităţi care au un trecut instituţional şi care promovează respectarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi. Costurile de participare ale membrilor GC la activităţile de suport a procesului de dezinstituţionalizare sunt acoperite de ANPDPD.
        [ ] Principalele responsabilităţi ale GC sunt:
        [ ] Verificarea conformităţii cu CDPD a planurilor de dezinstituţionalizare la nivel de centre rezidenţiale şi formularea de puncte de vedere şi recomandări;
        [ ] Formularea de puncte de vedere cu privire la documentele de planificare a procesului de dezinstituţionalizare la nivel naţional şi judeţean, puncte de vedere care sunt publicate pe siteul ANPDPD şi care pot fi dezbătute în şedinţele GC sau ale Comitetului naţional, la cererea GC sau a Comitetului naţional;
        [ ] Implicarea în activităţile de monitorizare a implementării Strategiei dezinstituţionalizării, inclusiv monitorizare independentă;
        [ ] Implicarea în activităţi de conştientizare, inclusiv organizarea unei serii de dezbateri publice la nivel naţional, elaborarea de modele-cadru de planuri de comunicare şi implementarea planului de comunicare la nivel naţional.



        Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Persoanelor cu Dizabilităţi
        ANPDPD coordonează procesul de dezinstituţionalizare şi de prevenire a instituţionalizării persoanelor adulte cu dizabilităţi, prin coordonarea implementării Strategiei dezinstituţionalizării.
        Autoritatea asigură:
        [ ] Secretariatul tehnic al Comitetului naţional;
        [ ] Instruirea şi formarea membrilor Comitetului naţional, Comitetului judeţean, şi a personalului de la nivel de DGASPC, pentru a îmbunătăţi coordonarea procesului;
        [ ] Coordonarea metodologică a proceselor de dezinstituţionalizare şi prevenire a instituţionalizării la nivel naţional, inclusiv prin oferirea de suport operaţional continuu;
        [ ] Elaborarea unui model de Foaie de parcurs la nivel teritorial de dezinstituţionalizare care să includă: (1) raportarea progresului în implementarea măsurilor pentru atingerea ţintelor la nivel judeţean cu privire la numărul de persoane cu dizabilităţi dezinstituţionalizate, capacitatea şi numărul de beneficiari ai serviciilor de sprijin în comunitate pentru persoanele dezinstituţionalizate şi pentru prevenirea instituţionalizării; şi (2) planificarea măsurilor pentru urmărirea ţintelor la nivel judeţean în următorii ani;
        [ ] Monitorizarea şi evaluarea progresului şi rezultatelor procesului de dezinstituţionalizare şi integrare în comunitate şi publicarea de rapoarte de monitorizare anuale;
        [ ] Realizarea şi actualizarea cu regularitate a unei secţiuni dedicate pe pagina web a instituţiei, care să conţină: (1) informaţii şi resurse referitoare la procesul de dezinstituţionalizare, la viaţa independentă în comunitate şi la serviciile de sprijin pentru persoanele cu dizabilităţi; şi (2) o secţiune de forum cu utilizatori înregistraţi pentru a oferi suport operaţional online specialiştilor implicaţi în procesul de dezinstituţionalizare.



    2.1.2. Coordonarea procesului de dezinstituţionalizare la nivel judeţean Comitetele judeţene de accelerare a procesului de dezinstituţionalizare şi de prevenire a instituţionalizării
        La nivelul fiecărui judeţ este înfiinţat un Comitet judeţean, a cărui funcţionare contribuie la promovarea şi creşterea credibilităţii procesului de dezinstituţionalizare. Comitetul judeţean include, pe lângă reprezentanţii DGASPC, toţi partenerii implicaţi în proces (cu precădere consiliile judeţene (CJ) şi prefecturile, ca ordonatori de credite), precum şi alte persoane/organizaţii cu expertiză şi notorietate în domeniul drepturilor persoanelor adulte cu dizabilităţi şi al serviciilor pentru familii. Membrii Comitetului judeţean pot fi în funcţie de judeţ şi de specificul activităţilor din Foile de parcurs, reprezentanţi ai: CJ, DGASPC, instituţiei prefectului, consiliilor locale (CL), Direcţiilor de Asistenţă Socială (DAS)/Serviciului Public de Asistenţă Socială (SPAS), structurilor consultative comunitare, Inspectoratelor Şcolare Judeţene, Direcţiei de Sănătate Publică, Direcţiilor de Evidenţa Populaţiei, Inspectoratelor Judeţene de Poliţie, Agenţiei Judeţene de Ocupare a Forţei de Muncă (AJOFM), Agenţiei Judeţene de Plăţi şi Inspecţie Socială (AJPIS), Direcţiei Judeţene de Cultură, Direcţiei Judeţene pentru Sport şi Tineret, spitalelor de psihiatrie, spitalelor judeţene de urgenţă, spitalelor municipale, autorităţilor tutelare, parchetelor şi judecătoriilor, regiilor de transport local, furnizorilor privaţi de servicii sociale, reprezentanţi ai persoanelor cu dizabilităţi şi organizaţiilor acestora din judeţ/sector şi persoane cu dizabilităţi care trăiesc în centre rezidenţiale, precum şi invitaţi în funcţie de particularităţile şi nevoile persoanelor cu dizabilităţi care ajung în comunităţi, de exemplu, Camera de Comerţ, antreprenori, asociaţii ale urbaniştilor şi arhitecţilor sau reprezentanţi ai baroului.
        Comitetul judeţean asigură transparenţa şi vizibilitatea procesului de dezinstituţionalizare şi ar putea contribui la generarea solidarităţii şi mobilizarea resurselor de la nivel local. Dar, mai important, rolul său principal este de a aduce laolaltă persoane cu competenţe în domenii precum: sprijin în luarea deciziilor, protecţie socială, ocuparea şi formare profesională, reconversie profesională, sănătate mintală, îngrijirea sănătăţii, acces la justiţie sau ordine publică şi alte persoane care pot contribui cu expertiza şi resursele pe care le deţin la eficientizarea procesului de identificare de soluţii de dezinstituţionalizare.
        Fiecare Comitet Judeţean îndeplineşte următoarele atribuţii cheie:
        [ ] Colaborarea intersectorială a implementării Planurilor de dezinstituţionalizare la nivel de centru;
        [ ] Oferirea de suport operaţional pentru elaborarea Foilor de parcurs şi a Planurilor de dezinstituţionalizare pentru centrele rezidenţiale;
        [ ] Avizarea consultativă a Planurilor de dezinstituţionalizare la nivel de centru;
        [ ] Analiza progresului realizării măsurilor în vederea urmăririi ţintelor stabilite la nivel judeţean şi de centru.

        Comitetul judeţean are rol în promovarea la nivel judeţean a planurilor de dezinstituţionalizare la nivel de centru, în luarea deciziilor cheie şi în monitorizarea generală a procesului. În plus, prin componenţa sa, este de aşteptat să joace un rol de sursă de informaţii cheie şi de sprijin în relaţia cu echipele de coordonare care se ocupă de planurile de dezinstituţionalizare la nivel de centru, comunităţile de destinaţie de la nivel de judeţ în care persoanele cu dizabilităţi aleg să se mute, precum şi cu instituţiile care trebuie să acorde avizele, certificatele şi aprobările necesare desfăşurării activităţilor specifice.*5)
        *5) Precum: acorduri şi transferuri între instituţii medicale şi sociale, caiete de sarcini pentru achiziţionarea prin intermediul furnizorilor privaţi de servicii de sprijin, locuire, sprijin în luarea deciziilor, asistent personal, documente necesare pentru construcţii sau amenajări, cum sunt autorizaţii şi certificate sanitare, autorizaţie de securitate la incendiu pentru noile construcţii, transferul dreptului de proprietate asupra unui teren sau imobil între autorităţile locale şi judeţene, contracte de construcţie, contracte de muncă pentru noii angajaţi, transferul personalului sau includerea unor noi angajaţi în structurile administraţiei locale (spre exemplu, asistenţi personali ce ar urma să fie angajaţi de către consiliul local pentru tinerii adulţi cu dizabilităţi care părăsesc sistemul de protecţie).

        Procedura de organizare şi funcţionare a Comitetului judeţean este elaborată pentru a cuprinde cel puţin următoarele: modul de colaborare, informare şi comunicare cu Comitetului naţional, temele principale de formare a membrilor Comitetului judeţean, periodicitatea întâlnirilor membrilor Comitetului judeţean, responsabilităţile fiecărui tip de membru şi forma în care vor fi transmise Foile de parcurs şi Planurile de dezinstituţionalizare la nivel de centru. Comitetul judeţean poate fi prezidat de directorul DGASPC, de un reprezentant al Consiliului Judeţean, sau de altă persoană din judeţ care are suficiente cunoştinţe cu privire la serviciile sociale şi/sau procesul complex de dezinstituţionalizare. Comitetul judeţean ar trebui să se întâlnească regulat, în şedinţe ordinare (de exemplu, de două ori pe lună), pe toată durata de derulare a planului de dezinstituţionalizare a centrului (centrelor) selectat(e). Comitetul judeţean colaborează şi comunică în mod direct cu Comitetul naţional, prin intermediul conducerii sau Secretariatului.
        Direcţiile Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului
        DGASPC-urile judeţene/ale sectoarelor municipiului Bucureşti urmăresc atingerea ţintelor, obiectivelor şi indicatorilor aferenţi procesului de dezinstituţionalizare şi de prevenire a instituţionalizării persoanelor adulte cu dizabilităţi. În acest scop, fiecare DGASPC desemnează persoane responsabile la nivelul instituţiei care asigură:*6)
        *6) Pentru simplitatea documentului, referirile din acest document se fac pentru nivelul judeţean, însă sunt aplicabile şi DGASPC-urilor/documentaţiei de realizat la nivelul local, în cazul sectoarelor municipiului Bucureşti.
        [ ] Secretariatul tehnic al Comitetului judeţean.
        [ ] Iniţierea Planului de dezinstituţionalizare pentru centrele rezidenţiale, susţinut de avizul scris al preşedintelui Consiliului Judeţean (prin Hotărâre a Consiliului Judeţean).
        [ ] Publicarea pe site-ul DGASPC a tuturor Planurilor de dezinstituţionalizare, în format accesibil şi fără includerea datelor personale.
        [ ] Oferirea de suport operaţional continuu centrelor rezidenţiale pentru implementarea şi monitorizarea procesului de dezinstituţionalizare şi includere în comunitate la nivel judeţean.
        [ ] Elaborarea unei Foi de parcurs, în baza modelului cadru stabilit de ANPDPD şi publicarea acestuia pe site-ul DGASPC.
        [ ] Crearea Departamentului pentru Locuire Incluzivă, responsabil pentru identificarea şi alocarea locuinţelor incluzive în comunitate.
        [ ] Consolidarea departamentului de management de caz la nivelul DGASPC.
        [ ] Consolidarea reţelei de servicii sociale la nivelul comunităţii.



    2.1.3. Coordonarea şi organizarea procesului de dezinstituţionalizare la nivelul centrului rezidenţial
     Pentru fiecare centru rezidenţial se angajează/desemnează de către DGASPC o echipă de coordonare a Planului de Dezinstituţionalizare (a se vedea Secţiunea 3.2) în scopul elaborării şi implementării Planului de dezinstituţionalizare. Acest document include o descriere detaliată a acţiunilor care vor fi implementate, cum vor fi ele implementate, cine vor fi persoanele responsabile, precum şi cronologia şi ţintele pentru a asigura tranziţia persoanelor cu dizabilităţi din centre la viaţa în comunitate. Planificarea tranziţiei este fundamentată pe Planul individual pregătit împreună cu persoanele cu dizabilităţi instituţionalizate, cu termene clare şi responsabilităţi atribuite în funcţie de aspiraţiile şi nevoile persoanelor adulte cu dizabilităţi. Prin urmare, demersurile echipei de coordonare vor fi realizate printr-o strânsă coordonare cu echipa de elaborare şi implementare a Planului individual.
        Pentru a asigura o implementare uniformă a metodologiei, toţi membrii echipei vor folosi paşii, procedurile şi instrumentele cuprinse în versiunea aprobată a Ghidului. Toţi specialiştii implicaţi în procesul de dezinstituţionalizare trebuie să aibă acces la sprijin metodologic din partea DGASPC şi/sau ANPDPD, inclusiv la experţi independenţi, din ţară sau străinătate, cu experienţă în procese de dezinstituţionalizare, cu care să se poată consulta în ceea ce priveşte accesarea serviciilor existente sau dezvoltarea unora noi.


    2.2. Angajament şi consultare
        Procesul de tranziţie se bazează pe o puternică abilitare şi colaborare între toţi membrii comunităţii, de la început până la sfârşit. O bună comunicare va conduce la creşterea implicării comunităţii şi va consolida încrederea persoanelor care se mută, a familiilor acestora, a personalului şi a comunităţii.
    Consiliul Judeţean - autoritatea publică cheie în coordonarea procesului de dezinstituţionalizare - trebuie să fie aliat în acest proces şi să ofere sprijin DGASPC-urilor în a informa, atrage şi convinge autorităţile administraţiei publice locale de necesitatea de a facilita tranziţia în comunitate şi de importanţa de a deschide noi servicii. Autorităţile judeţene trebuie să ofere îndrumare atât prin activităţile aflate în sarcina DAS/SPAS, cât şi prin punerea la dispoziţie de terenuri, spaţii necesare sau alte resurse pentru dezvoltarea noilor servicii.
        Personalul centrului rezidenţial, împreună cu liderii organizaţiilor sindicale care reprezintă angajaţii, trebuie, de asemenea, informaţi şi consultaţi încă din faza de pregătire a dezinstituţionalizării. Iniţial, personalul ar putea manifesta rezistenţă la procesul de dezinstituţionalizare, din lipsă de suficiente informaţii cu privire la proces în ansamblu. Există situaţii când centrele rezidenţiale se află în comunităţi mici, iar instituţia reprezintă principalul (sau singurul) angajator din zonă. Există familii în care doar unul dintre membri lucrează şi acela este chiar angajatul centrului supus procesului de dezinstituţionalizare, acesta temându-se, astfel, de schimbare, ca urmare a percepţiei că îşi va pierde locul de muncă. Acestea sunt scenarii cu care se pot confrunta DGASPC-urile şi echipele de coordonare, de aceea, este extrem de important ca angajaţii să fie informaţi şi consultaţi cu privire la cunoştinţele, aptitudinile şi atitudinile lor, gama de oportunităţi profesionale care vor fi necesare la nivel de comunitate şi posibilităţile de implicare în noua configuraţie a serviciilor destinate persoanelor adulte cu dizabilităţi, cu alte cuvinte unde s-ar regăsi ei în acest tablou.
        O bună comunicare va creşte implicarea comunităţii, a părţilor interesate şi va consolida încrederea în rândul persoanelor care se mută, a familiilor acestora, a personalului şi a membrilor comunităţii. În acest scop, mesajul trebuie să fie coerent şi consecvent, evidenţiind drepturile persoanelor cu dizabilităţi de a trăi în comunitate, beneficiile societăţii, cu exemple concrete de schimbări pozitive în viaţa anumitor persoane sau membri ai personalului care au făcut tranziţia. Pentru a fi eficientă şi a influenţa pozitiv procesul de tranziţie, comunicarea şi implicarea trebuie să fie bine planificate şi gestionate, bine direcţionate, clare şi realizate la timp. Comunicarea trebuie să fie gestionată în mod activ cu toate părţile interesate şi în toate etapele procesului şi ar trebui să evidenţieze schimbările de conduită. Persoanele cu dizabilităţi din centrele rezidenţiale, împreună cu familiile şi prietenii lor, sunt principalii beneficiari ai procesului de dezinstituţionalizare şi, prin urmare, trebuie să fie informate şi consultate cu privire la toate etapele procesului. Strategia dezinstituţionalizării include o direcţie de acţiune dedicată comunicării, în cadrul căreia este elaborat şi derulat un plan naţional de comunicare, care stă la baza promovării mesajelor de comunicare la nivel judeţean şi local.
        Caseta 6: Lista actorilor relevanţi pentru procesul de dezinstituţionalizare

┌─────────────────┬──────────────────────┐
│Cine? │De ce? │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│ │Persoanele cu │
│ │dizabilităţi sunt în │
│ │centrul procesului de │
│ │dezinstituţionalizare,│
│ │astfel că este │
│ │important să le fie │
│ │cunoscute voinţa, │
│ │preferinţele, │
│ │temerile, precum şi să│
│ │lefie clarificate │
│ │toate întrebările pe │
│ │care le-ar putea avea.│
│ │Planul Individual nu │
│ │poate fi elaborat fără│
│ │implicarea efectivă şi│
│ │continuă a persoanelor│
│ │cu dizabilităţi, iar │
│ │Planul de │
│ │dezinstituţionalizare │
│Persoanele adulte│se fundamentează pe │
│cu dizabilităţi │Planurile individuale,│
│care trăiesc în │realizate împreună cu │
│instituţii │fiecare persoană. De │
│ │asemenea, toată │
│ │comunicarea cu o │
│ │comunitate de │
│ │destinaţie trebuie să │
│ │fie realizată prin │
│ │adaptarea mesajelor la│
│ │nevoile persoanelor cu│
│ │dizabilităţi despre │
│ │mutarea lor. │
│ │Iniţial, persoanele cu│
│ │dizabilităţi pot fi │
│ │reticente şi pot │
│ │considera că │
│ │schimbările în │
│ │situaţia lor de viaţă │
│ │sunt imposibile, ca │
│ │urmare a faptului că │
│ │principala realitate │
│ │pe care o cunosc este │
│ │viaţa instituţională │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│ │Personalul centrului │
│ │este o resursă │
│ │esenţială în │
│ │transformarea │
│ │serviciilor │
│ │rezidenţiale în unele │
│ │în comunitate. Trebuie│
│ │să fie în deplină │
│ │cunoştinţă de cauză cu│
│ │privire la proces în │
│ │general, pentru a │
│ │evita neînţelegerile │
│ │legate de │
│ │posibilitatea │
│ │pierderii locului de │
│ │muncă şi să fie pe │
│ │deplin informaţi cu │
│ │privire la viitoarele │
│ │parcursuri │
│ │profesionale pe care │
│ │le pot accesa în │
│Personalul din │serviciile din │
│centrul │comunitate. Conform │
│rezidenţial │experienţelor unor │
│ │ţări, personalul poate│
│ │încetini semnificativ │
│ │procesul, prin │
│ │influenţa puternică │
│ │asupra adulţilor cu │
│ │dizabilităţi │
│ │instituţionalizaţi. Cu│
│ │toate acestea, │
│ │personalul trebuie │
│ │implicat în calitate │
│ │de partener cheie în │
│ │proces, partener care │
│ │trece printr-un proces│
│ │de consolidare a │
│ │capacităţii, precum │
│ │toate celelalte părţi │
│ │interesate, în vederea│
│ │unei schimbări de │
│ │abordare în furnizarea│
│ │de sprijin centrat pe │
│ │persoana cu │
│ │dizabilităţi. │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│ │DGASPC este instituţia│
│ │de specialitate │
│ │coordonatoare la nivel│
│ │judeţean/sector al │
│ │municipiului Bucureşti│
│ │a procesului de │
│ │dezinstituţionalizare │
│ │şi fiecare specialist │
│ │trebuie să cunoască │
│DGASPC │demersul şi să-l │
│ │susţină prin toate │
│ │mijloacele. DGASPC va │
│ │gestiona o reţea de │
│ │locuinţe incluzive şi │
│ │poate să dezvolte │
│ │servicii în comunitate│
│ │către care să poată fi│
│ │transferat personalul │
│ │serviciilor sociale │
│ │rezidenţiale. │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│ │Consiliul Judeţean/ │
│ │local al sectorului │
│ │municipiului Bucureşti│
│ │este autoritatea în │
│ │subordinea căreia │
│ │funcţionează DGASPC. │
│ │Procesul de │
│ │dezinstituţionalizare │
│ │are nevoie de toată │
│ │susţinerea Consiliului│
│ │Judeţean. SPAS/DAS şi │
│ │serviciile de │
│Consilierii │autoritate tutelară │
│judeţeni/ │sunt în │
│Consiliul │responsabilitatea │
│Judeţean, │consiliilor locale. │
│Consilii Locale/ │Rolul acestora este │
│consilieri locali│esenţial în implicarea│
│ │comunităţii şi în │
│ │facilitarea tranziţiei│
│ │în comunitate. Acestea│
│ │trebuie să fie, cu │
│ │sprijinul DGASPC şi │
│ │ANPDPD, capacitate să │
│ │dezvolte şi să ofere │
│ │servicii sociale în │
│ │comunitate şi acces la│
│ │toată informaţia │
│ │relevantă cu privire │
│ │la practici şi │
│ │resurse. │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│ │Multe dintre │
│ │serviciile de la nivel│
│ │de comunitate trebuie │
│ │dezvoltate de către │
│ │autorităţile locale, │
│ │cu rol de sprijin │
│ │pentru persoana adultă│
│ │cu dizabilităţi şi │
│ │uneori şi familiei. │
│Autorităţi locale│Autorităţile locale se│
│(DAS, Serviciile │pot implica punând la │
│de autoritate │dispoziţie │
│tutelară) şi │specialişti, acces la │
│Structurile │serviciile sociale, │
│Comunitare │medicale, │
│Consultative │educaţionale, de │
│ │îngrijire a familiei │
│ │sau la domiciliu, │
│ │locuinţe sociale şi │
│ │vouchere pentru │
│ │chirii, teren pentru │
│ │construcţii, clădiri │
│ │care nu au utilitate, │
│ │dar pot deveni │
│ │funcţionale etc. │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│ │Incluziunea socială a │
│ │persoanelor adulte cu │
│ │dizabilităţi va activa│
│ │toate tipurile de │
│ │servicii dintr-o │
│ │comunitate: locuire, │
│ │servicii comunitare de│
│ │sănătate mintală, │
│Furnizorii de │planificare familială,│
│servicii sociale │creşterea copiilor, │
│si medicale, │cantine, ocupare şi │
│publici si │formare profesională, │
│privaţi │prevenirea violenţei │
│ │domestice, acces la │
│ │justiţie, educaţie, │
│ │transport accesibil, │
│ │adăposturi pentru │
│ │victime ale violenţei │
│ │domestice sau ale │
│ │traficului de persoane│
│ │etc. │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│ │ONG-urile sunt resurse│
│ │valoroase în termen de│
│ │experienţă, │
│ │înţelegere, sprijin şi│
│ │atitudini. Expertiza │
│ │şi resursele pe care │
│ │le pot activa pot │
│ │facilita tranziţia în │
│ │comunitate a │
│ONG-urile, în │persoanelor adulte cu │
│special │dizabilităţi. Cu atât │
│organizaţiile │mai mult, persoanele │
│formate din │cu dizabilităţi care │
│autoreprezentanţi│au un trecut │
│cu trecut │instituţional şi care │
│instituţional │s-au integrat în │
│ │comunitate au un rol │
│ │esenţial în asigurarea│
│ │de sprijin încă din │
│ │primele etape ale │
│ │elaborării planurilor │
│ │de tranziţie şi │
│ │ulterior în │
│ │implementarea, │
│ │monitorizarea şi │
│ │evaluarea acestora. │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│ │Familia şi alte │
│ │persoane, din centru │
│ │şi din afara acestuia,│
│ │apropiate persoanelor │
│ │cu dizabilităţi │
│ │trebuie să înţeleagă │
│ │care este rolul pe │
│ │care ar putea alege să│
│ │şi-l asume în │
│ │proiectarea şi │
│ │implementarea │
│Familie, │tranziţiei. De │
│prieteni, │asemenea, trebuie │
│susţinători │evaluate nevoile la │
│informali ai │nivelul familiei şi │
│persoanelor cu │susţinătorilor cărora │
│dizabilităţi │serviciile sociale, │
│ │medicale, de formare, │
│ │locuire le pot │
│ │răspunde, astfel încât│
│ │să fie sprijiniţi │
│ │pentru a se implica în│
│ │acordarea de sprijin │
│ │în comunitate │
│ │persoanei cu │
│ │dizabilităţi care │
│ │părăseşte centrul │
│ │rezidenţial. │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│ │Aceşti actori trebuie │
│ │să susţină procesul de│
│ │dezinstituţionalizare │
│ │a persoanelor adulte │
│ │cu dizabilităţi pentru│
│ │că: (1) pot juca un │
│Sindicatele şi │rol important în │
│Colegiile │identificarea unor │
│profesionale, │soluţii viabile de │
│asociaţiile │formare, reconversie │
│asistenţilor │profesională şi │
│maternali │ocupare a personalului│
│profesionişti, │care poate deveni │
│asistenţilor │disponibil în procesul│
│personali, │de │
│asistenţilor │dezinstituţionalizare;│
│personali │şi (2) pot juca un rol│
│profesionişti │important în │
│ │furnizarea de │
│ │specialişti noi, fie │
│ │pentru managementul de│
│ │caz, fie pentru │
│ │serviciile de sprijin │
│ │în comunitate. │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│ │In prezent, aceştia │
│ │desfăşoară evaluarea │
│ │cererii de încadrare │
│ │în grad de handicap şi│
│ │determină tipul de │
│ │servicii care vor fi │
│ │furnizate. CEPAH, prin│
│ │hotărârea de încadrare│
│ │în grad şi tip de │
│ │handicap, stabileşte │
│ │instituţionalizarea în│
│ │centrul rezidenţial │
│ │sau acordarea unor │
│ │servicii cu asistent │
│ │personal, asistent │
│ │personal profesionist │
│ │sau echipă mobilă/alte│
│ │servicii în │
│ │comunitate. In │
│Angajaţii SECPAH │sistemul reformat de │
│(DGASPC) şi │protecţie socială a │
│membrii CEPAH │persoanelor cu │
│ │dizabilităţi, rolul │
│ │angajaţilor SECPAH şi │
│ │al membrilor CEPAH va │
│ │fi fundamental în │
│ │prevenirea │
│ │instituţionalizării: │
│ │blocarea admiterii în │
│ │centre şi în │
│ │identificarea şi │
│ │elaborarea planurilor │
│ │anexate la │
│ │certificatul de │
│ │încadrare în grad de │
│ │handicap pe baza │
│ │cărora persoanele │
│ │adulte cu dizabilităţi│
│ │pot solicita şi │
│ │beneficia de servicii │
│ │în comunitate. │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│ │Sistemul judiciar din │
│ │România se va │
│ │confrunta cu un număr │
│ │crescut de cereri de │
│ │contestare a │
│ │certificatului de │
│ │încadrare în grad de │
│ │handicap cu măsura de │
│ │protecţie într-un │
│ │centru rezidenţial sau│
│ │poate chiar a │
│ │hotărârii de │
│ │dezinstituţionalizare.│
│ │In plus, instanţele │
│ │reexaminează, într-un │
│ │termen de 3 ani │
│ │(2022-2025), toate │
│Instanţele de │hotărârile │
│judecată │judecătoreşti de │
│ │punere sub interdicţie│
│ │(în jur de 80.000 de │
│ │persoane din care │
│ │aproximativ 4.000 sunt│
│ │persoane cu │
│ │dizabilităţi │
│ │instituţionalizate). │
│ │In această etapă este │
│ │de aşteptat că │
│ │judecătorii vor │
│ │analiza şi locul şi │
│ │forma serviciilor de │
│ │care vor beneficia │
│ │persoanele cu │
│ │dizabilităţi │
│ │instituţionalizate sau│
│ │în curs de │
│ │dezinstituţionalizare.│
├─────────────────┼──────────────────────┤
│ │Unele dintre │
│ │persoanele adulte cu │
│ │dizabilităţi, tutori │
│ │sau familii ale │
│ │acestora vor solicita │
│ │asistenţă judiciară │
│ │sau extrajudiciară │
│ │gratuită în procesul │
│ │de tranziţie sau după │
│ │finalizarea acestuia, │
│ │pentru intrarea în │
│ │drepturi sau pentru │
│ │contestarea unor fapte│
│ │de discriminare sau de│
│ │violenţă. Pot exista │
│Barourile │situaţii în care │
│ │persoanele cu │
│ │dizabilităţi vor fi │
│ │nemulţumite de locul │
│ │în care sunt │
│ │dezinstituţionalizate,│
│ │de lipsa sau calitatea│
│ │necorespunzătoare a │
│ │serviciilor sau de │
│ │interacţiunile cu alţi│
│ │membrii ai │
│ │comunităţii, inclusiv │
│ │potenţiale forme de │
│ │discriminare │
│ │înşelăciune, violenţă │
│ │sau abuz. │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│ │Acestea au o sarcină │
│ │dublă: în primul rând,│
│ │formare sau │
│ │reconversie │
│ │profesională şi │
│ │identificarea de │
│ │locuri de muncă şi │
│ │servicii de sprijin la│
│ │locul de muncă │
│ │(asistent în ocupare, │
│ │consilier orientare │
│ │privind cariera, │
│ │consilier vocaţional, │
│ │adaptare rezonabilă │
│Agenţii Judeţene │etc.) pentru │
│pentru Ocuparea │persoanele cu │
│Forţei de Muncă │dizabilităţi încă din │
│ │elaborarea planului │
│ │individual; în al │
│ │doilea rând, unii │
│ │angajaţi din centrul │
│ │rezidenţial pot alege │
│ │să fie recalificaţi în│
│ │alt domeniu, având, │
│ │astfel, nevoie de │
│ │sprijin în │
│ │identificarea unor │
│ │formări şi locuri de │
│ │muncă relevante, în │
│ │acord cu propriile │
│ │preferinţe. │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│ │Odată cu mutarea │
│ │persoanelor cu │
│ │dizabilităţi din │
│ │instituţii, va exista │
│ │o creştere a nevoii de│
│ │medicină primară în │
│ │comunităţi, inclusiv o│
│ │creştere a numărului │
│ │de cereri pentru │
│ │intervenţii la │
│ │domiciliu. Căile către│
│ │îngrijire care să │
│ │permită un acces │
│ │neîngrădit la │
│Cabinetele │serviciile medicale │
│medicilor de │necesare persoanelor │
│familie │cu dizabilităţi │
│ │trebuie să fie │
│ │negociate la timp de │
│ │către managerul de caz│
│ │cu principalele │
│ │instituţii de sănătate│
│ │(medic de familie, │
│ │medic specialist │
│ │principal etc.) pentru│
│ │a monitoriza │
│ │îndeaproape starea de │
│ │sănătate a persoanelor│
│ │cu dizabilităţi care │
│ │fac tranziţia către │
│ │viaţa independentă în │
│ │comunitate. │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│ │Odată cu mutarea │
│Serviciile de │persoanelor cu │
│medicină de │dizabilităţi din │
│urgenţă (Spitale │instituţii în │
│Judeţene, spitale│comunităţi, va exista │
│de psihiatrie şi │o creştere aşteptată a│
│alte spitale │nevoii de servicii │
│municipale) │medicale de │
│ │specialitate, de │
│ │urgenţă, de criză. │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│ │Mass-media are un rol │
│ │important în │
│ │facilitarea │
│ │conştientizării cu │
│Jurnaliştii şi │privire la ceea ce │
│formatorii de │este posibil, crearea │
│opinie din presa │încrederii, creşterea │
│scrisă, online, │implicării membrilor │
│radio/TV │comunităţii, │
│ │profesioniştilor şi a │
│ │familiilor pe toată │
│ │perioada de tranziţie │
│ │şi după incluziunea în│
│ │comunitate. │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│ │O informare corectă │
│ │poate sensibiliza │
│ │populaţia care poate │
│ │favoriza procesul de │
│ │tranziţie în │
│Comunitatea │comunitate, │
│ │incluziunea şi │
│ │participarea la viaţa │
│ │comunităţii a │
│ │persoanelor cu │
│ │dizabilităţi. │
└─────────────────┴──────────────────────┘


        Toţi actorii au nevoie de un mesaj adaptat şi individualizat, personalizat în funcţie de tipul actorului, de nivelul lor de înţelegere şi cunoştinţe. O serie de argumente relevante de natură juridică, politică sau instituţională privind importanţa şi urgenţa procesului de dezinstituţionalizare, care pot fi folosite în elaborarea acestor mesaje, pot fi găsite în Caseta 7. Acestea vor fi integrate de ANPDPD în modele de plan cadru de comunicare care vor putea fi replicate la nivel de judeţ şi comunitate de destinaţie.
        Caseta 7: Argumente pentru justificarea dezinstituţionalizării care pot fi utilizate în activităţile de comunicare cu diferiţi actori
        Argumente de ordin demografic
        În prezent, aproape 1 milion de români trăiesc cu o dizabilitate. Unele persoane se nasc cu o dizabilitate, altele o pot dobândi în urma unui accident sau a unei boli sau a procesului de îmbătrânire. Persoanele cu dizabilităţi formează astfel un grup de persoane căruia oricine i se poate alătura, la orice moment din viaţa lui.

        Argumente privind drepturile omului
        Instituţionalizarea este o formă de segregare extremă. Persoanele instituţionalizate sunt lipsite de libertate şi supuse unui tratament invaziv, de multe ori fără consimţământul lor. Adulţii cu dizabilităţi instituţionalizaţi nu se pot bucura de activităţile şi plăcerile simple, zilnice, pe care celelalte persoane din comunitate le consideră de la sine înţelese, cum ar fi cumpărăturile, munca, exerciţiile fizice, relaţii sociale, stabilirea propriului program sau posibilitatea de a alege să trăiască singuri în afara unui grup instituţionalizat. Persoanele cu dizabilităţi, în special cele instituţionalizate, sunt segregate de comunitate şi nu deţin controlul asupra propriei vieţi de zi cu zi. Acestora le sunt încălcate drepturi şi libertăţi, precum: dreptul la demnitate, dreptul la intimitate, libertatea de a alege, dreptul de a decide, dreptul de exercitare a responsabilităţilor cetăţeneşti sau dreptul de a participa şi contribui în cadrul comunităţii. Mai exact, persoanele instituţionalizate se confruntă cu probleme precum dependenţa de alte persoane şi segregarea fizică sau izolarea socială, fiind mai vulnerabile la abuz fizic, sexual sau la alte forme de abuz. Chiar şi în cazul celor care nu suferă de forme de neglijenţă sau de abuzuri flagrante, viaţa persoanelor cu dizabilităţi din instituţii rezidenţiale este caracterizată de un anumit grad de dependenţă, care se manifestă printr-o pierdere a competenţelor sociale şi intelectuale şi prin reducerea încrederii în capacitatea persoanelor cu dizabilităţi de a trăi în afara unui cadru instituţional.

        Argumente de natură juridică
     Dreptul de a trăi în mod independent într-un loc la alegere reflectă principiile directoare ale CDPD, ratificată de România prin Legea nr. 221 din 2010 pentru ratificarea CDPD, adoptată la New York de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 13 decembrie 2006, deschisă spre semnare la 30 martie 2007 şi semnată de România la 26 septembrie 2007. Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a adoptat o recomandare - Recomandarea 2227 (2022) - şi o rezoluţie - Rezoluţia 2431 (2022) - privind dezinstituţionalizarea persoanelor cu dizabilităţi. Ambele oferă orientări importante în procesul de punere în aplicare a drepturilor omului în acest domeniu pentru anii următori.
    "Fiecare individ are dreptul de a alege cum doreşte să trăiască, cu cine trăieşte, unde trăieşte şi cum îşi desfăşoară experienţele zilnice. Fiecare individ are dreptul la demnitate. Şi, ca atare, toate politicile noastre trebuie de fapt să urmărească ca noi să protejăm şi să garantăm această demnitate, dreptul la o viaţă demnă. Şi acesta este principiul director în schimbarea de paradigmă pe care ONU a propus-o prin Convenţia privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi."


        Argumente pentru prevenirea oricărei forme de discriminare
        Izolarea nejustificată reprezintă o formă de discriminare. În primul rând, instituţionalizarea persoanelor care se pot dezvolta şi pot beneficia de un cadru comunitar perpetuează preconcepţia că persoanele astfel izolate sunt incapabile de a participa la viaţa în comunitate. În plus, izolarea instituţională diminuează semnificativ activităţile de zi cu zi ale indivizilor, inclusiv relaţiile de familie, contactele sociale, opţiunile de muncă, independenţa economică, evoluţia educaţională şi îmbogăţirea culturală. Astfel, societatea oferă opţiuni diferite pentru persoanele cu dizabilităţi care altminteri nu au acces la adaptări rezonabile care să le faciliteze accesul la comunitate şi la servicii. De exemplu, pentru a putea primi anumite servicii medicale, o parte dintre persoanele cu dizabilităţi (mai ales cei cu dizabilităţi intelectuale şi psihosociale) se văd nevoite să renunţe la participarea la viaţa comunitară, de care s-ar putea bucura şi la care ar putea contribui, acceptând să trăiască în instituţii rezidenţiale.

        Argumente privind incluziunea socială
        Sisteme de viaţă independentă şi sprijinită în comunitate, atunci când sunt configurate şi gestionate adecvat, oferă rezultate mai bune pentru persoanele care le folosesc: îmbunătăţirea calităţii vieţii, a stării de sănătate şi capacitatea de a-şi aduce contribuţia în societate. Atunci când s-a analizat compatibilitatea cu colegii de locuinţă înainte de mutare s-a constat că persoanele care au făcut tranziţia către comunitate au avut experienţe în viaţa de zi cu zi de mai bună calitate. Participarea la viaţa comunităţii este considerată una dintre principalele avantaje asociate cu traiul în comunitate.
        Surse: EEG (2012), CE (2021).


┌──────────────────────────────────────┐
│DIMENSIUNI ALE PROCESULUI DE │
│DEZINSTITUŢIONALIZARE │
├──────────────────────────────────────┤
│1. Înfiinţarea mecanismului de │
│guvernanţă şi stabilirea cadrului │
│instituţional la nivel judeţean │
├──────────────────────────────────────┤
│Desfăşurarea activităţilor de │
│comunicare la nivel judeţean pentru │
│DGASPC, Consiliul Judeţean, Consiliile│
│Locale şi alte părţi interesate │
│relevante pentru implementarea │
│procesului de dezinstituţionalizare, │
│inclusiv persoane cu dizabilităţi │
├──────────────────────────────────────┤
│Înfiinţarea Comitetelor judeţene │
│pentru accelerarea procesului de │
│dezinstituţionalizare şi prevenirea │
│instituţionalizării │
├──────────────────────────────────────┤
│Crearea unei foi de parcurs judeţene │
│privind dezinstituţionalizarea │
├──────────────────────────────────────┤
│Asigurarea managementului de caz │
│pentru toate persoanele din centre │
│rezidenţiale prin intermediul │
│departamentelor dedicate din DGASPC │
├──────────────────────────────────────┤
│Înfiinţarea departamentului de locuire│
│incluzivă la nivelul DGASPC │
├──────────────────────────────────────┤
│2. Iniţierea şi pregătirea Planului de│
│dezinstituţionalizare la nivel de │
│centru │
├──────────────────────────────────────┤
│Iniţierea pregătirii Planului de │
│dezinstituţionalizare prin hotărârea │
│Consiliului Judeţean │
├──────────────────────────────────────┤
│Stabilirea echipei de management a │
│Planului de dezinstituţionalizare │
├──────────────────────────────────────┤
│Implicarea şi consultarea actorilor │
│relevanţi şi stabilirea de │
│parteneriate │
├──────────────────────────────────────┤
│Evaluarea resurselor centrului │
│rezidenţial (umane, materiale, │
│financiare) │
├──────────────────────────────────────┤
│Evaluarea resurselor judeţene │
│(servicii în comunitate) │
├──────────────────────────────────────┤
│Stabilirea echipei de pregătire şi │
│implementare a Planului individual │
│(manager de caz, facilitatori, cercuri│
│de sprijin) │
├──────────────────────────────────────┤
│Planificarea formării profesioniştilor│
│implicaţi în proces privind abordarea │
│centrată pe persoană şi alte subiecte │
│relevante pentru furnizarea │
│sprijinului pentru o viaţă │
│independentă în comunitate │
├──────────────────────────────────────┤
│Planificarea desfăşurării unor │
│activităţi de autoreprezentare şi │
│autodeterminare │
├──────────────────────────────────────┤
│3. Implementarea Planului de │
│dezinstituţionalizare în baza │
│Planurilor individuale │
├──────────────────────────────────────┤
│Desfăşurarea activităţilor de formare │
│a personalului, autoreprezentare şi │
│autodeterminare conform planificării │
├──────────────────────────────────────┤
│Elaborarea planurilor individuale │
│folosind planificarea centrată pe │
│persoană │
├──────────────────────────────────────┤
│Realizarea sintezei nevoii de locuire │
│şi sprijin │
├──────────────────────────────────────┤
│Identificarea soluţiilor de locuire │
├──────────────────────────────────────┤
│Dezvoltarea serviciilor în comunitate │
├──────────────────────────────────────┤
│Recrutarea şi formarea personalului │
│adiţional necesar │
├──────────────────────────────────────┤
│Pregătirea persoanelor cu dizabilităţi│
│pentru tranziţie │
├──────────────────────────────────────┤
│Activităţi de informare şi │
│conştientizare la nivel de comunitate │
├──────────────────────────────────────┤
│Mutarea graduală a persoanelor cu │
│dizabilităţi în comunitate şi a │
│personalului │
├──────────────────────────────────────┤
│4. Monitorizare şi evaluare │
├──────────────────────────────────────┤
│Monitorizarea progresului │
│implementării Planului de │
│dezinstituţionalizare │
├──────────────────────────────────────┤
│Monitorizarea implementării Planului │
│individual pentru persoanele cu │
│dizabilităţi │
├──────────────────────────────────────┤
│Evaluarea calităţii planificării │
│centrate pe persoană │
├──────────────────────────────────────┤
│Realizarea monitorizării post-transfer│
│a calităţii serviciilor comunitare şi │
│feedback oferit implementatorilor │
└──────────────────────────────────────┘




    3. PLANUL DE DEZINSTITUŢIONALIZARE PENTRU CENTRUL REZIDENŢIAL - INIŢIEREA ŞI PREGĂTIREA
    3.1. Iniţierea Planului de dezinstituţionalizare
        Înainte de a iniţia pregătirea Planului de Dezinstituţionalizare, principalii actori de la nivel judeţean (DGASPC şi Consiliul Judeţean) vor trebui să reflecteze asupra situaţiei generale a serviciilor sociale de la nivel judeţean care pot sprijini persoanele cu dizabilităţi să trăiască în comunitate. În acest sens, în primul rând, vor trebui să consulte strategia de dezvoltare a serviciilor sociale şi, dacă este necesar, să o revizuiască şi să se asigure că include obiectivele privind dezinstituţionalizarea şi dezvoltarea/accesibilizarea de servicii în comunitate, precum şi indicatori de monitorizare şi evaluare a progresului, aliniaţi celor sistemului de monitorizare a Strategiei dezinstituţionalizării. În al doilea rând, ei vor trebui să efectueze o scurtă analiză a contextului, pentru a reflecta asupra numărului şi distribuţiei centrelor rezidenţiale şi tipurilor lor, numărul total de rezidenţi, al angajaţilor DGASPC care lucrează în centre rezidenţiale, numărul total de manageri de caz şi numărul şi tipurile de servicii în comunitate disponibile, atât publice, cât şi private. În al treilea rând, ei vor trebui să analizeze documentaţia strategică şi teoretică cheie care poate sprijini înţelegerea vieţii independente şi pregătirea măsurilor care trebuie luate la nivel de judeţ pentru implementarea dezinstituţionalizării.
        Caseta 8: Resurse cheie pentru sprijinirea pregătirii dezinstituţionalizării la nivel judeţean
        [ ] Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă al României - Componenta 13 cu privire la Reformele Sociale;
     [ ] Legea nr. 221 din 2010 pentru ratificarea CDPD;
        [ ] Strategia Naţională privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi "O Românie echitabilă", 2022-2027;
        [ ] Diagnoza situaţiei persoanelor cu dizabilităţi în România (Banca Mondială, 2021a);
        [ ] Strategia Naţională de prevenire a instituţionalizării şi de accelerare a dezinstituţionalizării, 2022-2030;
        [ ] Raport de diagnoză complexă a situaţiei instituţiilor rezidenţiale publice de asistenţă socială pentru persoanele adulte cu dizabilităţi (Banca Mondială 2021a şi 2022c);
        [ ] Orientări europene comune asupra tranziţiei de la îngrijirea instituţională către cea din cadrul comunităţii (EEG, 2012);
        [ ] Instrucţiuni privind dezinstituţionalizarea, inclusiv în cazuri de urgenţă (Comitetul CDPD, 2022).

    Această analiză ajută la definirea viziunii implementării dezinstituţionalizării la nivel judeţean. De asemenea, susţine anticiparea factorilor favorizanţi, blocajelor, avantajelor şi riscurilor. Mai multe acţiuni pregătitoare ar trebui planificate de către DGASPC în această etapă, în conformitate cu Strategia naţională, Strategia dezinstituţionalizării şi legislaţia de sprijin, privind înfiinţarea Departamentului pentru Locuirea Incluzivă, consolidarea managementului de caz şi planificarea dezvoltării reţelei de servicii sociale de tip nerezidenţial. Decizia de iniţiere a Planului de dezinstituţionalizare a unui centru rezidenţial este justificată de această analiză, şi trebuie susţinută de Consiliul Judeţean printr-o Hotărâre semnată cu următoarele elemente: (1) angajamentul de a mobiliza de către DGASPC o echipă de coordonare a acestui demers în termen de o lună de la data semnării; (2) angajamentul de a finaliza Planul de Dezinstituţionalizare PARTEA I: Iniţiere şi pregătire în termen de 4 luni de la data semnării; (3) adoptarea unei hotărâri cu privire la admiterile în centrul rezidenţial; şi (4) angajamentul de a-şi atinge ţintele asumate în Lg. 7/2023 până cel târziu până la 31 decembrie 2030.
        Atenţie!
        ● Decizia de adoptare a Planului de dezinstituţionalizare a unui centru rezidenţial este luată de DGASPC, susţinută prin acordul exprimat în scris de preşedintele Consiliului Judeţean (prin Hotărâre a Consiliului Judeţean).
        ● Din momentul adoptării Hotărârii Consiliului Judeţean de elaborare a Planului de dezinstituţionalizare a centrului rezidenţial pentru persoane adulte cu dizabilităţi se declanşează dezinstituţionalizarea şi parcurgerea acţiunilor prezentate în ghid (data semnării reprezintă momentul T0).
        ● Începând cu T0, persoanele din centrul respectiv trebuie să fie dezinstituţionalizate parcurgând paşii prezentaţi în acest ghid.
        ● Centrul care implementează Planul de Dezinstituţionalizare trebuie să respecte condiţiile legale de admitere în centrele rezidenţiale publice sau private.
        ● Implementarea Planului de dezinstituţionalizare este finalizată atunci atunci când sunt atinse ţintele.


    3.2. Mobilizarea echipei de coordonare a Planului de dezinstituţionalizare
    Echipa de coordonare pregăteşte şi implementează Planul de Dezinstituţionalizare la nivelul centrului rezidenţial, lucrând îndeaproape cu echipa de elaborare şi implementare a Planului individual. Echipa de coordonare lucrează sub coordonarea DGASPC şi în cooperare cu autorităţile locale şi Comitetul judeţean. Este recomandat ca Directorul DGASPC să coordoneze toate echipele la nivelul centrelor. Echipa de coordonare se asigură că Planurile de dezinstituţionalizare agregă în mod clar informaţia din Planurile individuale, adăugând temele specifice care reflectă provocările de management ale centrului rezidenţial şi sunt conforme cu Strategia dezinstituţionalizării şi Foile de parcurs. Echipele de coordonare prezintă Planurile de dezinstituţionalizare în faţa membrilor Comitetului judeţean în vederea aprobării consultative a acestora.
        Echipa este formată din persoane cu experienţă şi abilităţi specifice. Mai mulţi membri ai echipei pot fi angajaţi în pregătirea şi implementarea Planului de dezinstituţionalizare pentru unul sau mai multe centre rezidenţiale din judeţ. Echipa lucrează cu personalul centrului şi cu personal DGASPC, inclusiv din Compartimentul de locuire incluzivă.
        Caseta 9: Membri recomandaţi ai echipei de coordonare a Planului de dezinstituţionalizare

┌─────────────────────┬───────────────────────┐
│ │Răspunde, în mod │
│ │direct, de │
│ │implementarea eficientă│
│ │şi la timp a │
│ │procesului, fiind, de │
│ │asemenea, responsabil │
│ │de monitorizarea │
│ │procesului şi măsurarea│
│ │progresului, în baza │
│ │datelor adunate de │
│ │către specialistul de │
│ │monitorizare şi │
│ │evaluare. Informează │
│ │periodic DGASPC şi │
│ │Comitetul judeţean cu │
│ │privire la progresele │
│ │realizate, transmiţând │
│ │echipei ajustările şi │
│ │sugestiile primite. │
│ │Coordonatorul de plan │
│ │trebuie să aibă minimum│
│ │experienţă în │
│ │coordonarea │
│ │activităţilor şi │
│ │resurselor, precum şi │
│ │în │
│ │dezinstituţionalizare │
│ │sau în servicii pentru │
│ │persoanele cu │
│ │dizabilităţi. │
│ │Coordonatorul de plan │
│ │va supraveghea şi va │
│Coordonatorul de Plan│oferi inputuri privind │
│de │planificarea, evaluarea│
│dezinstituţionalizare│riscurilor, evaluarea, │
│la nivel de centru, │managementul de caz, │
│denumit în continuare│Planurile individuale, │
│coordonator de plan │pregătirea adulţilor cu│
│ │dizabilităţi pentru │
│ │viaţa în comunitate şi │
│ │a personalului pentru │
│ │un nou mod de a lucra │
│ │sau pentru o schimbare │
│ │de post, precum şi │
│ │dezvoltarea resurselor │
│ │umane. Acesta va │
│ │conduce, de asemenea, │
│ │colaborarea cu │
│ │organizaţiile │
│ │neguvernamentale din │
│ │domeniul protecţiei │
│ │drepturilor persoanelor│
│ │cu dizabilităţi şi cu │
│ │familiile persoanelor │
│ │care trăiesc în centrul│
│ │rezidenţial, implicarea│
│ │şi comunicarea cu │
│ │comunitatea şi prin │
│ │intermediul mass-media,│
│ │formarea şi reconversia│
│ │profesională a │
│ │personalului şi │
│ │monitorizarea şi │
│ │evaluarea Planului de │
│ │dezinstituţionalizare. │
│ │Coordonatorul de plan │
│ │poate să provină din │
│ │rândul personalului │
│ │DGASPC sau să fie │
│ │subcontractat. │
├─────────────────────┼───────────────────────┤
│ │Este persoana care are │
│ │responsabilitatea de a │
│ │sprijini procesele cu │
│ │privire la resursele │
│ │umane ca parte a │
│ │dezinstituţionalizării.│
│ │În mod ideal, acest │
│ │specialist ar trebui să│
│ │acopere şi să │
│ │coordoneze demersurile │
│ │de dezvoltare a │
│ │capacităţii umane │
│ │pentru toate centrele │
│ │rezidenţiale din judeţ │
│ │în curs de │
│ │dezinstituţionalizare. │
│ │Acesta prezintă │
│ │angajaţilor întregul │
│ │proces de │
│ │dezinstituţionalizare, │
│ │împreună cu managerul │
│ │de caz şi şeful de │
│ │centru, astfel încât │
│ │personalul să înţeleagă│
│ │şi să vizualizeze │
│ │procesul, să înţeleagă │
│ │nevoile de angajare a │
│ │serviciilor din │
│ │comunitate, să adreseze│
│ │întrebări şi să îşi │
│ │exprime îngrijorările │
│ │şi opţiunile cu privire│
│ │la dezvoltarea lor │
│ │profesională │
│ │ulterioară. Este │
│ │responsabil de │
│ │evaluarea │
│ │performanţelor, │
│ │cunoştinţelor │
│ │profesionale de bază şi│
│ │analiza nevoilor de │
│ │formare profesională a │
│ │personalului centrului.│
│ │De asemenea, │
│ │specialistul în resurse│
│ │umane sprijină │
│Specialistul în │recrutarea personalului│
│resurse umane │nou necesar în │
│ │serviciile din │
│ │comunitate, răspunde de│
│ │elaborarea şi │
│ │dezvoltarea planului de│
│ │formare (care vizează │
│ │formarea iniţială şi │
│ │continuă a personalului│
│ │din serviciile │
│ │existente, cât şi a │
│ │personalului din noile │
│ │servicii, ţintind, în │
│ │principal, aspectele ce│
│ │necesită sesiuni de │
│ │perfecţionare, adaptate│
│ │perioadelor de │
│ │tranziţie la viaţa în │
│ │comunitate), precum şi │
│ │de activităţile de │
│ │reorientare │
│ │profesională pentru │
│ │personal (inclusiv în │
│ │alte profesii din │
│ │domeniul serviciilor │
│ │sociale). Activităţile │
│ │desfăşurate la nivelul │
│ │local/judeţean vor fi │
│ │coordonate cu │
│ │activităţile de formare│
│ │planificate la nivel │
│ │naţional prin Planul de│
│ │acţiune al Strategiei │
│ │dezinstituţionalizării.│
│ │Specialistul │
│ │colaborează cu ANPDPD │
│ │cu privire la │
│ │activităţile de formare│
│ │la nivel naţional a │
│ │personalului care va │
│ │lucra în servicii │
│ │sociale în comunitate │
│ │şi cu AJOFM-urile şi │
│ │furnizori de formare │
│ │profesională pentru │
│ │personalul în curs de │
│ │calificare/reconversie │
│ │profesională. │
├─────────────────────┼───────────────────────┤
│ │Este persoana │
│ │responsabilă cu │
│ │desfăşurarea │
│ │activităţilor de │
│ │comunicare la nivel │
│ │judeţean şi local, în │
│ │cadrul demersurilor de │
│ │comunicare prevăzute în│
│ │Strategia │
│ │dezinstituţionalizării.│
│ │În mod ideal, acest │
│ │specialist ar trebui să│
│ │acopere şi să │
│ │coordoneze demersurile │
│ │de comunicare pentru │
│ │toate centrele │
│ │rezidenţiale din judeţ │
│ │în curs de │
│ │dezinstituţionalizare. │
│ │Fiecare judeţ are │
│ │nevoie de un specialist│
│ │în comunicare care este│
│ │implicat în activităţi │
│Specialistul în │de informare la nivelul│
│comunicare │comunităţii cu │
│ │participarea adulţilor │
│ │cu dizabilităţi. Acesta│
│ │elaborează planul de │
│ │comunicare folosind │
│ │materialele pentru │
│ │comunicare elaborate │
│ │pentru campaniile la │
│ │nivel naţional. │
│ │Specialistul în │
│ │comunicare │
│ │implementează planul, │
│ │cu implicarea părţilor │
│ │relevante, colaborând │
│ │îndeaproape cu ceilalţi│
│ │colegi din echipa de │
│ │coordonare, cu │
│ │specialiştii în │
│ │comunicare din │
│ │celelalte judeţe şi cu │
│ │persoanele cu │
│ │dizabilităţi aflate în │
│ │tranziţie către │
│ │comunitate. │
├─────────────────────┼───────────────────────┤
│ │Specialistul în │
│ │atragerea de fonduri │
│ │europene sprijină │
│ │Coordonatorul de plan │
│ │în identificarea │
│ │oportunităţilor de │
│Specialistul în │finanţare, elaborarea │
│fonduri europene │propunerilor de │
│ │proiecte, asigurarea │
│ │administrării specifice│
│ │necesare implementării │
│ │proiectelor finanţate │
│ │de UE în colaborare cu │
│ │ceilalţi membri ai │
│ │echipei. │
├─────────────────────┼───────────────────────┤
│ │Colectează datele │
│ │relevante cu privire la│
│ │rezidenţii centrelor, │
│ │riscurile de excluziune│
│ │socială în comunitate, │
│ │şi necesitatea, │
│ │disponibilitatea şi │
│ │variantele de │
│ │dezvoltare a │
│ │serviciilor de sprijin,│
│Specialistul în │în conformitate cu │
│monitorizare şi │Planul de monitorizare │
│evaluare │- Secţiunea 4. │
│ │Responsabilul în │
│ │monitorizare şi │
│ │evaluare trebuie să │
│ │pregătească datele care│
│ │să fie folosite în │
│ │diseminarea │
│ │rezultatelor. Acest rol│
│ │poate fi îndeplinit, │
│ │pentru unul sau mai │
│ │multe centre din judeţ,│
│ │de către DGASPC. │
├─────────────────────┼───────────────────────┤
│ │Trebuie să fie un │
│ │economist cu experienţă│
│ │în managementul │
│ │financiar al │
│ │proiectelor. Acesta │
│ │asigură │
│ │funcţionalitatea │
│ │sistemului contabil, │
│ │realizarea promptă a │
│ │plăţilor, operaţiunile │
│Specialistul │bancare şi raportarea │
│financiar │financiară. Acesta │
│ │monitorizează toate │
│ │activităţile financiare│
│ │şi întocmeşte toate │
│ │documentele necesare │
│ │raportărilor │
│ │financiare. Acest rol │
│ │poate fi îndeplinit, │
│ │pentru unul sau mai │
│ │multe centre din judeţ,│
│ │de către DGASPC. │
└─────────────────────┴───────────────────────┘



    3.3. Evaluarea resurselor centrului rezidenţial
        Datele care rezultă din evaluarea resurselor centrului rezidenţial pot informa într-o proporţie semnificativă deciziile echipei de coordonare în etapa de pregătire a procesului de dezinstituţionalizare. Echipa de coordonare va ţine cont de tipurile de date descrise în detaliu în următoarele secţiuni pentru a contabiliza adecvat şi planifica strategic utilizarea resurselor disponibile pentru Planul de dezinstituţionalizare.
        Evaluarea iniţială a resurselor umane
     Calitatea serviciilor în comunitate depinde, în primul rând, de calitatea personalului acestora. Asigurarea personalului suficient şi bine format trebuie să fie o prioritate pentru furnizarea serviciilor în comunitate. O planificare strategică solidă a noilor servicii din comunitate implică identificarea tipului şi numărului de angajaţi care se vor putea muta din centrele rezidenţiale în serviciile din comunitate. Pentru a funcţiona optim, în baza înţelegerii preferinţelor şi nevoilor persoanelor cu dizabilităţi, va fi estimat numărul de personal adiţional care va trebui recrutat. Tot personalul care va sprijini persoanele cu dizabilităţi va beneficia de programe de formare, pentru asigurarea faptului că împărtăşesc aceeaşi viziune şi aderă la principiile CDPD conform cărora: fiecare persoană cu dizabilităţi are dreptul să locuiască independent în comunitate şi să beneficieze de sprijinul de care are nevoie pentru a trăi cu demnitate şi să se bucure de aceleaşi drepturi ca ceilalţi cetăţeni.
     Evaluarea iniţială a resurselor umane va fi fundamentată pe datele colectate de specialistul în resurse umane pentru fiecare din angajaţii centrului rezidenţial. Acesta va realiza un profil al angajaţilor (conform Fişei individuale a angajatului) care va include, printre altele, dorinţele şi preferinţele acestora privind angajarea în serviciile nou dezvoltate în comunitate, cât şi nevoile de instruire şi de reconversie profesională a acestora. Datele vor fi colectate atât prin discuţii cu angajaţii, studierea dosarelor personale (diplome de studii şi de instruire, CV, anii de experienţă, evaluări profesionale, premii, abateri de la conduita profesională etc.), cât şi prin feedback obţinut de la persoanele cu dizabilităţi care îi cunosc. Ulterior, datele din fişele angajaţilor vor fi sintetizate în Fişa de evaluare sintetică din Evaluarea iniţială: resurse umane (Anexa A2.2), elaborată de Specialistul în resurse umane. Datele sunt prezentate de Specialistul în resurse umane, împreună cu coordonatorul de plan, şefului de centru, DGASPC şi Comitetului judeţean, pentru a orienta procesul de formare şi evaluare a personalului şi de dezvoltare a serviciilor în comunitate. Personalului centrului rezidenţial îi vor fi propuse alternativele din Caseta 10:

        Caseta 10: Alternativele pentru viitor pentru personalul centrului rezidenţial
    1. Transferul într-un serviciu din comunitate pentru adulţi cu dizabilităţi al DGASPC, dej a existent sau care urmează să fie înfiinţat.
    2. Transferul într-un serviciu din comunitate pentru adulţi cu dizabilităţi al autorităţilor publice locale sau furnizorilor privaţi, deja existent sau care urmează să fie înfiinţat.
    3. Transferul în cadrul unui alt departament din aparatul propriu al DGASPC (inclusiv serviciu de management de caz).
    4. A deveni asistent personal profesionist.
    5. Încetarea contractului de muncă, la cerere, şi găsirea unui nou loc de muncă în alt domeniu decât cel al serviciilor sociale, după ce urmează, cu sprijinul AJOFM, cursuri de reconversie profesională.

        Planul de dezinstituţionalizare oferă o imagine asupra structurii de personal a centrului.
        Secţiunea 2.5.1. Evaluarea iniţială a resurselor umane include: numărul de angajaţi, competenţele lor, număr de angajaţi actuali care lucrează ore suplimentare (remunerate şi/sau neremunerate), angajaţi cu contracte de muncă pe perioadă determinată, ONG-uri sau cabinete de specialitate contractate (psihologi, asistenţi sociali, terapeuţi, medici etc.). Grila de posturi vacante finanţate sau nefinanţate de la bugetul de stat sau local este de asemenea cuprinsă.
        Atenţie!
        ● Evaluarea iniţială a resurselor umane va indica necesarul de personal interesat să lucreze în serviciile din comunitate. Ea ar trebui realizată în urma unei conştientizări temeinice în rândul personalului centrului cu privire la viitoarea organizare a serviciilor pentru persoanele cu dizabilităţi.
        ● Angajaţilor centrului rezidenţial care sunt în prezent desemnaţi ca manageri de caz ar trebui să li se ofere posibilitatea să fie transferaţi într-un compartiment dedicat de management de caz DGASPC. Exercitarea funcţiei de manager de caz din poziţia curentă de angajaţi ai centrelor reprezintă un conflict de interes.

        Evaluarea iniţială a resurselor materiale
        Elaborarea planului de dezinstituţionalizare necesită analiza resurselor materiale ale centrului pentru a planifica felul în care acestea vor fi utilizate în procesul de dezinstituţionalizare. Echipa de coordonare şi conducerea DGASPC realizează această evaluare şi analizează alternativele în utilizarea clădirilor, terenurilor şi celorlalte resurse ce devin disponibile pe parcursul procesului de dezinstituţionalizare. De exemplu, unele pot fi folosite pentru dezvoltarea unor servicii comunitare; altele vor primi o nouă destinaţie; unele vor putea fi vândute sau închiriate, devenind o sursă de venituri; altele vor fi donate sau casate. În cazul în care starea de funcţionare a clădirii, odată ce toate persoanele cu dizabilităţi au realizat tranziţia în comunitate, este considerată defectuoasă sau necesită investiţii mari pentru renovările sau reabilitările necesare pentru a o face sigură şi utilizabilă, demolarea ei şi valorificarea rezultatelor demolării, inclusiv a terenului aferent poate fi o opţiune.
    Datele privind clădirile, terenurile şi infrastructura care vor fi analizate conform Anexei A2. Evaluare Iniţială: Fişa de evaluare a resurselor materiale includ:
        ● Proprietarul clădirilor şi terenurilor: patrimoniul DGASPC, CJ, CL, alte autorităţi publice;
        ● Poziţionarea centrului, în cazul în care există oportunităţi de valorificare pentru scopuri administrative sau servicii pentru întreaga comunitate: accesibilitatea şi situarea faţă de celelalte servicii din comunitate;
        ● Suprafeţele terenurilor, situaţia lor cadastrală;
        ● Numărul total al clădirilor, dimensiunile lor şi planul arhitectural;
        ● Vechimea şi starea clădirilor, atât cele în care sunt cazate persoanele cu dizabilităţi, cât şi anexele/clădirile administrative;
        ● Informaţii despre cele mai recente renovări (anul şi tipul acestora) şi renovările necesare în prezent;
        ● Detalii despre încadrarea în clase de risc seismic;
        ● Gradul de accesibilizare a clădirilor;
        ● Disponibilitatea de echipamente pentru desfăşurarea de activităţi specializate (kinetoterapie, fizioterapie).


        Caseta 11: Idei pentru reutilizarea clădirilor, terenurilor şi a altor resurse care vor rămâne disponibile după procesul de dezinstituţionalizare
        ● Înfiinţarea de centre administrative pentru personalul DGASPC şi personalul de management al serviciilor comunitare;
        ● Înfiinţarea de centre comunitare de servicii pentru întreaga populaţie din localitate;
        ● Crearea de centre de reabilitare care să ofere servicii pentru întreaga populaţie a localităţii sau spitale specializate.
        ● Reconvertirea şi echiparea lor pentru a fi utilizate ca facilităţi culturale sau sportive pentru toată populaţia;

        Resursele existente trebuie folosite/refolosite în funcţie de circumstanţe şi nevoi. Este recomandabil să fie implicată şi comunitatea locală într-un proces creativ de generare de propuneri privind utilizarea spaţiilor, inclusiv prin lansarea concursurilor de idei pentru studenţii de la arhitectură, design, geografie socială, celor din industriile creative ş.a. Deschiderea spre comunitate cu ocazia identificării modalităţilor de refolosire a resurselor este o bună oportunitate de comunicare cu publicul general şi creşterea gradului său de conştientizare cu privire la problematica instituţionalizării şi a drepturilor persoanelor cu dizabilităţi de a locui în comunitate, aducând beneficii întregului proces de dezinstituţionalizare. În acest proces este implicat şi Comitetul judeţean.
        Indiferent de noua utilitate, clădirile şi terenurile centrelor nu pot fi folosite în viitor pentru furnizarea de servicii rezidenţiale care să deservească beneficiari cu măsura de protecţie subvenţionată complet sau parţial cu finanţare publică. Dacă DGASPC sau alte organizaţii/persoane fizice vor utiliza în continuare resursele devenite disponibile în urma procesului de dezinstituţionalizare, viitoarea utilizare a clădirilor şi a terenurilor va fi precizată. În cazul transferului sau închirierii, se va include în cadrul contractului o clauză prin care se interzice viitorului utilizator să înfiinţeze şi să deruleze în clădire servicii de tip rezidenţial care să deservească beneficiari din sistemul public/privat de protecţie a persoanelor adulte cu dizabilităţi. În unele situaţii, clădirile sau terenurile nu vor putea fi utilizate decât după vacantarea lor integrală, în urma transferului tuturor persoanelor cu dizabilităţi din centre în comunitate. Chiar în această situaţie, corpurile sau părţile din clădire rămase nelocuite prin plecarea unei părţi din rezidenţi nu pot fi folosite pentru furnizarea de servicii rezidenţiale altor persoane şi nici pentru înfiinţarea altor servicii (rezidenţiale sau nu) cât timp persoane cu dizabilităţi încă trăiesc în centru.
        Modul de utilizare a tuturor resurselor materiale trebuie detaliat în planul de dezinstituţionalizare a centrului rezidenţial şi monitorizat corespunzător. Decizia finală cu privire la utilizarea ulterioară a clădirilor sau terenurilor trebuie inclusă într-o hotărâre a CJ/CL.
        Atenţie!
        ● În clădirea/clădirile centrului nu se înfiinţează alte servicii de tip rezidenţial care să deservească beneficiari din sistemul public/privat de protecţie a persoanelor adulte cu dizabilităţi.
        ● Clădirile şi terenurile centrului sunt utilizate pentru dezvoltarea de servicii sociale în comunitatea locală sau în alte scopuri doar după ce nu mai locuiesc persoane cu dizabilităţi în centru.
        ● Clădirile rezidenţiale de mici dimensiuni, care nu sunt în vecinătatea altor centre rezidenţiale, din sistemul de protecţie a adultului pot fi transformate în locuire incluzivă pentru persoanele cu dizabilităţi, dacă au potenţialul de a respecta standardele locuirii incluzive în urma adaptărilor.

        Evaluarea iniţială a resurselor financiare
        Evaluarea resurselor financiare ale centrului rezidenţial este realizată de specialistul financiar împreună cu Coordonatorul de plan şi prin implicarea altor responsabili financiari din centrul rezidenţial şi DGASPC. Aceştia vor analiza veniturile şi cheltuielile centrului rezidenţial, pentru a sublinia, printre altele, sursa veniturilor (CJ, bugetul de stat, fonduri nerambursabile), precum şi cheltuielile curente. Acestea din urmă vizează atât costurile recurente cu întreţinerea şi funcţionarea serviciului, inclusiv salariile angajaţilor, cheltuielile cu bunuri şi servicii şi alte tipuri de cheltuieli de funcţionare, cât şi cheltuielile de dezvoltare care se referă la investiţii, cel mai adesea, în active fixe de tipul construcţiilor, mijloacelor de transport şi aparatură. Profilul financiar al centrului rezidenţial trebuie să includă, printre altele:
        ● Costul lunar bugetat pentru bunuri şi servicii per persoană cu dizabilităţi rezidentă în centru;
        ● Tipuri de cheltuieli cu bunuri şi servicii (hrană, utilităţile, curăţenie, medicamente şi materiale sanitare, reparaţii curente şi întreţinerea, servicii medicale, psihologice, avocaţiale etc. contractate);
        ● Cheltuielile cu personalul: costuri salariale de bază, sporuri, prime, indemnizaţii, ore suplimentare, taxe, impozite, asigurări sociale şi de sănătate, concediu prenatal, concediu pentru îngrijirea copilului, concediu medical, formarea personalului, concediul de odihnă;
        ● Servicii furnizate pe bază de contract de voluntariat (numărul de ore/departament);
        ● Costuri cu posturi administrative şi de pază, transport, întreţinere;
        ● Veniturile centrului (inclusiv din vânzarea de produse, alocaţiile capitalizate în conturile rezidenţilor ajunşi la maturitate, pensii etc.).



    3.4. Evaluarea resurselor la nivel judeţean/local
        Analiza situaţiei serviciilor existente în comunitate este esenţială, o bună cunoaştere a sprijinului disponibil stând la baza identificării unor soluţii adecvate la nevoile şi preferinţele persoanelor cu dizabilităţi şi a concluziilor cu privire la necesarul de servicii suplimentare.
        Serviciile din comunitate includ serviciile publice şi private existente atât pentru populaţia generală (de locuire, sociale, sănătate şi reproducere, de sprijin pentru educaţie, de transport, de asistenţă juridică, de socializare, sport, cultură), cât şi pe cele specifice persoanelor cu dizabilităţi (asistenţă personală, servicii de asistenţă şi suport, de sprijin în luarea deciziilor, respiro, îngrijire la domiciliu, servicii de zi sau echipe mobile, criză). Analiza situaţiei serviciilor trebuie să includă informaţii cu privire la locaţia, paleta de servicii oferite şi capacitatea. Deşi există recomandarea ca serviciile pentru populaţia generală să fie evaluate de la caz la caz, în funcţie de nevoia identificată în urma elaborării Planurilor individuale, serviciile pentru adulţi cu dizabilităţi ar trebui monitorizate continuu.
        Din analiza serviciilor sociale pentru adulţi cu dizabilităţi rezultă o hartă judeţeană/locală de servicii publice şi private, care trebuie actualizată anual şi pusă la dispoziţia managerilor de caz şi echipelor de management de la nivelul judeţelor/sectoarelor municipiului Bucureşti.
    Efortul de realizare a analizei/hărţii iniţiale este realizat de DGASPC şi CJ/CL ale sectoarelor municipiului Bucureşti. Harta este apoi diseminată în formate accesibile, inclusiv online, pentru persoanele cu dizabilităţi şi spre folosul SPAS/DAS şi al furnizorilor publici şi privaţi de servicii sociale la nivel judeţean/local. În acest scop, vor fi formulate şi trimise solicitări către primari, directori ai serviciilor locale, şi/sau furnizori de servicii publice şi private, inclusiv conducerii organizaţiilor neguvernamentale de a completa informaţiile necesare pentru analiza serviciilor de către DGASPC. Versiunea iniţială a acestei hărţi cu date pentru anul 2022 este disponibilă în anexele acestui ghid, dar informaţiile trebuie revizuite în mod regulat. Informaţiile sunt utilizate de echipa de coordonare pentru implementarea Planului de dezinstituţionalizare şi echipa implicată în elaborarea şi implementarea Planului individual.

    3.5. Evaluarea riscurilor Planului de Dezinstituţionalizare
        Mai multe riscuri pot apărea la nivel instituţional în procesul de pregătire şi implementare a Planului de dezinstituţionalizare. Procesul de dezinstituţionalizare a persoanelor adulte cu dizabilităţi are multe provocări şi necunoscute şi, prin natura sa, afectează direct şi indirect un număr semnificativ de persoane: rezidenţii centrului, angajaţii şi familiile acestora, comunitatea locală, funcţionari din primării, şi cei care lucrează în servicii sociale, medicale, de ocupare şi formare profesională, de locuire sau juridice, iar riscuri pot surveni în ceea ce priveşte oricare dintre acestea.*7)
     *7) Riscurile individuale, la nivelul fiecărei persoane, care sunt identificate ca parte a Planului de Contingenţă inclus în Planul Individual, sunt discutate în Secţiunea 1.5.

        Identificate din timp, potenţialele riscuri pot preveni eşecul sau întârzierile în implementarea Planului de dezinstituţionalizare. Analiza realistă şi cuprinzătoare a riscurilor trebuie realizată timpuriu, astfel încât Planul de dezinstituţionalizare să cuprindă şi măsurile de prevenire, diminuare sau eliminare a riscurilor identificate. Pentru a facilita identificarea şi monitorizarea riscurilor poate fi completat un formular de către echipa de coordonare, sprijinit de celelalte persoane din echipa la nivel de centru. Informaţiile trebuie să includă:
        ● Tipul riscului identificat sau aşteptat a se manifesta;
        ● Probabilitatea de apariţie a riscului (mare, medie, scăzută);
        ● Impactul riscului asupra procesului de dezinstituţionalizare la nivelul centrului;
        ● Data identificării riscului sau intervalul de timp în care este preconizat a se manifesta;
        ● Specialistul responsabil cu prevenirea, monitorizarea, diminuarea sau eliminarea riscului;
        ● Activităţi implementate cu privire la respectivul risc;
        ● Rezultatul intervenţiei.

        Ca urmare a naturii lor dinamice, riscurile trebuie reevaluate pe parcursul implementării Planului de dezinstituţionalizare. Pot apărea riscuri noi, altele pot dispărea, probabilitatea sau impactul lor se pot modifica. De asemenea, trebuie monitorizate şi actualizate corespunzător strategiile de prevenire, diminuare sau eliminare a riscurilor.
        Riscuri care ţin de sistem şi de structura şi organizarea serviciilor
        ● Interes politic şi coordonare scăzute cu privire la dezinstituţionalizare, la nivel naţional şi/sau judeţean/local. Chiar dacă există reglementări şi schimbările legislative necesare se vor produce, dezinstituţionalizarea este un proces lung, dificil, uneori neînţeles, care trebuie păstrat pe agenda publică şi care are nevoie de "campioni" naţionali şi locali, aliniaţi viziunii CDPD, cu putere de decizie şi influenţă, activi şi motivaţi.
     ● Lipsa de coordonare şi întârzieri majore în ceea ce priveşte revizuirea legislaţiei - primare şi secundare -, din toate domeniile care se intersectează cu dezinstituţionalizarea (de locuire, administrativ, familie, educaţie, ocupare, sănătate, social, civil, contractare public-privată, achiziţii de servicii sociale etc.). Există prevederi legale care nu recunosc dreptul persoanelor de a alege sau de a locui în comunitate, bariere de reglementare şi procedurale care nu permit persoanelor să îşi exercite drepturile în practică, şi standarde de calitate pentru serviciile sociale contrare prevederilor CDPD, toate acestea trebuind modificate. Trebuie introduse şi prevederi noi, cum ar fi cele legate de instaurarea unui moratoriu pentru admiteri în centrele în care a început dezinstituţionalizarea, reglementarea mecanismelor de sprijin în luarea deciziei, şi altele.
        ● Insuficienta coordonare interguvernamentală şi neimplicarea tuturor agenţiilor guvernamentale de la nivel naţional şi local, absenţa cooperării internaţionale, lipsa parteneriatelor trans-sectoriale şi public-private (spre exemplu, între Ministerul Muncii şi Ministerul Sănătăţii sau al Finanţelor; între serviciile sociale şi serviciile de sănătate mintală; între autorităţile locale din diferite localităţi, în situaţiile în care persoanele care fac tranziţia îşi schimbă localitatea de domiciliu, între diferitele autorităţi şi agenţii publice şi organizaţiile private), ceea ce subminează abordarea intersectorială necesară procesului de dezinstituţionalizare.
        ● Lipsa viziunii privind traiul în comunitate în rândul echipelor la nivel de centru cărora, din lipsă de experienţă practică, le este dificil să-şi reprezinte funcţionarea unui sistem de servicii de sprijin la nivelul comunităţii.
        ● Alocarea inadecvată de resurse, concentrare pe ceea ce există deja, nu pe ce ar trebui să existe. Neînţelegeri între diferitele autorităţi (locale şi naţionale) şi asumarea limitată a responsabilităţii cu privire la finanţarea tranziţiei persoanelor în comunitate şi, ulterior, a susţinerii lor pe termen lung.
        ● Atitudine stigmatizantă din partea comunităţii în raport cu anumite grupuri (persoane cu dizabilităţi intelectuale sau psihosociale profunde, minorităţi etnice, minorităţi sexuale etc.). Stigma, discriminarea, normele culturale şi reacţiile negative din partea societăţii se manifestă majoritar în cazul persoanelor cu afecţiuni din sfera de sănătăţii mintale, drept urmare trebuie implementate în mod profesionist campanii de conştientizare.
        ● Lipsirea a aproximativ 4.000 de persoane cu dizabilităţi instituţionalizate de capacitatea lor juridică le afectează posibilitatea de a lua decizii cu privire la propria lor viaţă. Există numeroase situaţii în care tutorii nu au nicio relaţie cu persoana pe care o reprezintă, nu o cunosc sau sunt chiar în situaţii de conflict de interese (spre exemplu, şeful de centru desemnat tutore prin hotărârea judecătorească sau şeful serviciului autorităţii tutelare care este desemnat tutore pentru sute de persoane dintr-un centru rezidenţial). Procesul necesar pentru redobândirea capacităţii juridice poate întârzia tranziţia în comunitate a persoanelor cu dizabilităţi puse sub interdicţie.

        Riscuri instituţionale
        ● Eficienţa scăzută a mecanismelor independente de monitorizare a drepturilor persoanelor cu dizabilităţi instituţionalizate.
        ● Personalul şi/sau persoanele cu dizabilităţi şi/sau membrii familiilor lor sau reprezentanţii legali se opun dezinstituţionalizării.
        ● Dificultăţi în recrutarea anumitor tipuri de specialişti, mai ales în zonele rurale şi în comunităţile mici. Angajarea şi/sau formarea personalului pot să nu se facă în timp util pentru realizarea tranziţiei.
        ● Insuficienţa serviciilor din comunitate (cu precădere privind accesul la locuire sau venituri suficiente) sau incapacitatea lor să sprijine persoana pe termen mediu şi lung, expunând-o riscului de a fi reinstituţionalizată, de a rămâne fără adăpost, de a abuza de substanţe, sau de a experimenta sărăcia extremă.
        ● Lipsa locuinţelor sociale şi altor alternative de locuire în comunitate.
        ● Rămânerea în instituţii a persoanelor cu dizabilităţi severe şi nevoi ridicate de îngrijire, considerate în mod eronat ca fiind greu integrabile şi că nu pot trăi independent în comunitate.
        ● Dificultatea autorităţilor din comunităţile de destinaţie de a gestiona numărul brusc mai mare de persoane cu dizabilităţi care au nevoie de servicii sociale locale (de exemplu, persoane vârstnice, refugiate, cei cu afecţiuni din sfera sănătăţii mintale). Creşterea numărului de persoane cu alte tipuri de vulnerabilităţi pune, de asemenea, presiuni pe sursele de finanţare şi pe personalul din serviciile comunitare locale.

        Riscuri care ţin de implementarea procesului de dezinstituţionalizare
        ● Întârzieri în dezvoltarea de noi servicii şi în accesibilizarea celor existente.
        ● Bariere administrative privind accesul persoanelor la diferite beneficii; risc de sărăcie.
        ● Abaterile de la Planul de dezinstituţionalizare a centrului rezidenţial sunt insuficient monitorizate, nu sunt întreprinse acţiuni reparatorii în timp util.
        ● Personal fără experienţă (în special privind sănătatea mintală, dizabilitatea intelectuală şi efecte ale traumei), care nu înţelege dificultăţile persoanelor cu trecut instituţional; rezultate slabe ale programelor de formare profesională.
        ● Lipsa unor echipe închegate şi profesioniste, care să poată pune deciziile bine informate în practică; lipsa mecanismelor şi pârghiilor de control, mai ales în contextul aplicării de metode şi soluţii noi, netestate anterior, în România.
        ● Realizare superficială a Planurilor individuale; încercarea de a găsi soluţii care să fie aplicate mai degrabă unor grupuri de persoane şi nu individual.
        ● Dificultăţi în asigurarea continuităţii serviciilor de care o persoană are nevoie (terapii, farmacii, medici, tehnologii asistive, ocupare). Lipsa oportunităţilor în comunităţile de destinaţie, în special pentru acele persoane care au condiţii socioeconomice reduse sau locuiesc în comunităţi rurale. De exemplu, costul ridicat al serviciilor poate afecta continuitatea furnizării de servicii.
        ● Respingere şi discriminare din partea comunităţii locale, persoanele cu trecut instituţional fiind percepute ca fiind impredictibile, periculoase, incapabile să trăiască în comunitate.
        ● Lipsa unor "ambasadori" ai dezinstituţionalizării, cum ar fi persoane publice respectate sau persoane cu trecut instituţional cu poveşti puternice.
        ● Întreruperea contactului dintre persoana cu dizabilităţi cu persoanele din cercul său de sprijin.

        Riscuri financiare
        ● Estimarea neadecvată a costurilor necesare pe care la implică noile servicii înfiinţate.
        ● Lipsa cofinanţărilor necesare în cererile de finanţare.
        ● Întreruperea unor finanţări existente.
        ● Insuficienta finanţare a serviciilor din comunitate pe termen mediu şi lung.
        ● Alocarea sumelor care nu mai sunt folosite în instituţii unor obiective care nu au nicio legătură cu bunăstarea persoanelor cu dizabilităţi. Pe măsură ce costurile instituţionalizării se reduc, sumele astfel economisite trebuie investite constant în servicii în comunitate, pentru le a asigura sustenabilitatea şi relevanţa pe termen lung. Asistenţa oferită în comunitate adulţilor cu dizabilităţi cu trecut instituţional trebuie garantată pe termen lung; uneori, pe viaţă. Absenţa resurselor suficiente de sprijin reprezintă o situaţie de risc.

        Riscuri legate de catastrofe naturale şi urgenţe umanitare
        Apariţia unor astfel de situaţii nu justifică oprirea procesului de dezinstituţionalizare sau lăsarea în urmă a persoanelor cu dizabilităţi în procesele de evacuare şi ajutor umanitar. Managerii de caz şi Coordonatorul de plan vor verifica dacă persoanele cu dizabilităţi dezinstituţionalizate sau în proces de tranziţie sunt la nivel local şi judeţean înscrise pe listele cu persoane de evacuat şi ajutat în cazul unor situaţii de risc sau urgenţe umanitare. Alegerea reşedinţei trebuie făcută astfel încât să permită accesul către persoane şi, dacă se impune, evacuarea lor în situaţii de criză umanitară. De asemenea, managerii se vor asigura ca informaţiile transmise pentru asemenea liste includ şi informaţii referitoare la comunicare, transportul şi medicaţia persoanelor cu dizabilităţi, precum şi orice alte proceduri speciale care sunt necesare pentru acordarea asistenţei în situaţii de criză.



    4. PLANUL DE DEZINSTITUŢIONALIZARE PENTRU CENTRUL REZIDENŢIAL - IMPLEMENTAREA
        Faza de implementare presupune eforturi coordonate pentru a asigura atât elaborarea Planurilor individuale pentru fiecare persoană cu dizabilităţi şi pregătirea lor pentru tranziţie, cât şi că angajaţii îşi doresc şi sunt pregătiţi să furnizeze servicii de calitate pe toată perioada în care persoana cu dizabilităţi se află în îngrijirea instituţională şi în alternative în comunitate. În această fază complexă sunt necesare mai multe acţiuni - Eroare! Fără sursă de referinţă.
        Figura 3: Acţiuni necesare pentru a implementa Planul de dezinstituţionalizare (a se vedea imaginea asociată)

    4.1. Dezvoltarea Planurilor individuale de viaţă independentă şi integrare în comunitate
    4.1.1. Structura Planului individual
        Dată fiind urgenţa reformei dezinstituţionalizării şi numărul ridicat de persoane pentru care Guvernul României şi-a asumat să găsească soluţii de sprijin în comunitate, accelerarea procesului poate consta în evaluarea de nevoi la nivel SECPAH prin instrumente ancorate în Clasificarea Internaţională a Funcţionalităţii.
    Planul Individual conţine 4 secţiuni: (1) o secţiune cu privire la Planificarea centrată pe persoană: aspiraţiile, valorile persoanei şi nevoile sale pentru a trăi viaţa dorită; (2) o fişă cu Necesarul de sprijin pentru o viaţă independentă, care include şi planul de contingenţă; (3) Planul de servicii - Parcurs de viaţă independentă, plan centrat pe persoană cu cele mai bune modalităţi prin care persoana poate trăi aşa cum îşi doreşte şi primeşte sprijinul adecvat; precum şi o secţiune referitoare la (4) Plan personalizat pentru monitorizarea planului individual. Pregătirea şi implementarea Planului individual necesită informaţii relevante despre mutarea persoanei în comunitate, cum ar fi:
        ● Date socio-demografice - numele, vârsta, tipul şi gradul de dizabilitate, perioada de timp petrecută în sistemul instituţional (atât copil, cât şi adult), situaţia familială, venit, nivelul de instruire, ocupaţie.
        ● Informaţii despre cei implicaţi în elaborarea planului, rolul pe care îl au, relaţia cu persoana cu dizabilităţi, datele lor de contact şi organizaţiile pe care le reprezintă (dacă este cazul).
        ● Informaţii despre cei din viaţa persoanei, rolul pe care îl au şi motivul pentru care acestea sunt importante.
        ● Detalierea punctelor tari, ale calităţilor şi abilităţilor persoanei, aşa cum sunt percepute de cei din jurul său şi de ea însăşi.
        ● Informaţii despre starea de sănătate a persoanei, principalele riscuri legate de sănătatea şi siguranţa sa, medicaţia curentă, alte tratamente pe care le primeşte sau de care ar avea nevoie.
        ● Informaţii cu privire la ceea ce este important pentru persoană (rutine, activităţi, relaţii, mod preferat de petrecere a timpului, pasiuni, preocupări): ce îi place şi ce nu îi place.
        ● Informaţii cu privire la aspiraţiile şi sprijinul necesar privind locuirea şi abilităţile de trai independent.
        ● Informaţii privind angajarea în muncă şi nevoile de formare, pornind de la situaţia sa curentă.
        ● Informaţii cu privire la modul de comunicare (verbală, nonverbală, în scris, modul de gestionare a situaţiilor dificile, de transmitere a emoţiilor).
        ● Informaţii despre speranţele şi visurile, schimbările pozitive dorite. Paşii spre realizarea lor.
        ● Principalele temeri şi îngrijorări pentru viitor, bariere şi riscuri în realizarea obiectivelor personale.
        ● Informaţii despre principalele nevoi de sprijin atunci când se mută în comunitate.
        ● Consimţământul informat al persoanei privind participarea la elaborarea planului.


    4.1.2. Etapele elaborării Planului individual
        Stabilirea listei nominale a persoanelor cu dizabilităţi din centrul rezidenţial
        Procesul de pregătire a Planurilor individuale trebuie să includă toate persoanele din centrul rezidenţial pentru care va fi pregătit un plan de dezinstituţionalizare. Dezinstituţionalizarea înseamnă a găsi soluţii de viaţă independentă şi sprijin pentru fiecare persoană din centru, nu doar pentru unele. Astfel, este interzisă diferenţierea persoanelor care locuiesc în centre în funcţie de nivelul lor de funcţionare şi de complexitatea nevoilor lor sau de anumite criterii arbitrare, subiective şi ofensatoare (de exemplu, doar rezidenţilor consideraţi "buni" să le fie permis transferul în noile servicii, în timp ce rezidenţii consideraţi "răi", ca urmare a comportamentului lor sau a dificultăţilor de comunicare să rămână în acelaşi centru sau să fie transferaţi în centre care nu se închid în perioada următoare). Chiar dacă există criterii de diferenţiere, strict obiective, care decurg din procesul de planificare centrată pe persoană, acestea nu au rolul de a crea comparaţii sau ierarhii, ci de a obţine cele mai relevante informaţii despre nevoile şi preferinţele rezidenţilor şi de a le facilita traiul în comunitate.
     Conducerea centrului va completa şi pune la dispoziţia Coordonatorului de plan şi managerilor de caz lista nominală cu toate persoanele cu dizabilităţi din centru (vezi Anexa A5). Această listă conţine detalii precum numele şi prenumele persoanei, vârsta, gradul şi tipul de dizabilitate, relaţia cu familia, prietenii sau alte persoane din comunitate, parcursul de instituţionalizare (din sistemul de protecţie specială a copilului, din spital de psihiatrie, alt centru public sau privat - inclusiv centre pentru persoane victime ale traficului sau ale violenţei domestice, din familie, din penitenciare, de la domiciliul propriu, de pe stradă, din străinătate după reîntoarcere, alte situaţii), şi perioada de timp petrecută într-un sistem instituţional (pentru copii şi adulţi).
        Procesul de dezinstituţionalizare trebuie să includă condiţiile de admitere impuse de legislaţia în vigoare. Pentru fiecare instituţie cu un plan de dezinstituţionalizare va fi decis un moment iniţial (T0), care reprezintă data începerii elaborării Planului de dezinstituţionalizare la nivel de centru. Orice admitere în centru după momentul T0 trebuie oprită. Dacă la momentul T0 vor exista cereri de admitere din partea persoanelor care trăiesc în comunitate, care sunt în risc de instituţionalizare, nevoile lor de sprijin nu vor fi neglijate, iar Comitetul judeţean, DGASPC şi CL/SPAS/DAS vor trebui să orienteze aceste persoane spre servicii în comunitate şi să centralizeze aceste date pentru dezvoltarea de alte servicii necesare în comunitate.
        Planul de dezinstituţionalizare vizează: (1) planificarea centrată pe persoană cu toţi adulţii existenţi în centru la T0 (cu certificat de încadrare în grad de handicap şi decizie de admitere în centrul respectiv); şi (2) toţi adulţii cu dizabilităţi prezenţi efectiv în centru la T0 (indiferent dacă le-au expirat certificatele de încadrare în grad de handicap sau nu au obţinut încă unul).

        Atenţie!
        ● Fiecare serviciu social rezidenţial are stabilit un moment T0 (data de demarare a elaborării Planului de dezinstituţionalizare).
        ● Lista nominală a persoanelor adulte cu dizabilităţi dintr-un centru cuprinde toate persoanele cu certificat de încadrare în grad de handicap din centru la T0 (indiferent dacă sunt prezente efectiv în instituţie sau sunt internate într-un spital) şi toţi adulţii cu dizabilităţi prezenţi efectiv în centru la T0 (indiferent dacă există un certificat de încadrare în grad de handicap actualizat sau dacă acesta menţionează sau nu admiterea în centrul respectiv).
        ● Transferul persoanelor către alte servicii din comunitate sau în familiile lor se va realiza doar cu consimţământul lor informat, evitându-se măsurile rapide şi necorespunzător pregătite.

        Mobilizarea echipei de pregătire şi implementare a Planului individual
    Elaborarea Planului individual angajează diferite persoane, în funcţie de etapa procesului, cât şi de responsabilităţile aferente: (1) facilitatorul care mediază viziunea persoanei asupra vieţii în comunitate; (2) cercul de sprijin, alcătuit din persoane-resursă, selectate de persoana cu dizabilităţi, implicate în crearea acestei viziuni, în identificarea celor mai potrivite moduri de a o materializa şi în construirea sprijinului în comunitate; şi (3) managerul de caz desemnat care coordonează procesul de elaborare a Planului individual, identificarea şi furnizarea şi monitorizarea sprijinului în comunitate dorit de către persoana cu dizabilităţi şi necesar acesteia.
        La pregătirea şi implementarea Planului individual poate fi necesară implicarea de specialişti în comunicarea cu adulţi cu dizabilităţi precum interpreţi în limbaje specifice (mimico-gestual, cecitate, Braille) sau experţi în traducerea informaţiilor în formate uşor de înţeles, sau colaborarea cu diverşi specialişti în servicii pentru adulţi cu dizabilităţi precum kinetoterapeuţi, psihiatri, specialişti în psihiatrie comunitară, psihologi clinicieni, precum şi avocaţi sau specialişti în luarea deciziilor.
    Lucrul în echipă este esenţial pentru a transfera şi corela informaţii, de a coopera şi de a distribui sarcini cu scopul comun de a identifica şi asigura soluţiile optime pentru ca persoanele cu dizabilităţi instituţionalizate să facă tranziţia către comunitate în conformitate cu propriile dorinţe. Astfel este asigurată participarea egală la discuţii şi luarea deciziilor a tuturor, dar şi intervenţiile necesare, evitându-se suprapunerea lor şi este garantată multidisciplinaritatea elaborării şi a intervenţiilor punctuale, precum şi planificarea şi realizarea eficientă a activităţilor. Echipa de coordonare a Planului de dezinstituţionalizare supervizează coordonarea şi monitorizarea tuturor activităţilor Planurilor individuale, în toate etapele şi complianţa lor cu acest ghid. Toate activităţile ce ţin de procesul de dezinstituţionalizare vor fi planificate şi desfăşurate pentru a asigura că: (1) fiecare membru al echipei are responsabilităţile definite şi este familiarizat cu sarcinile, cu echipa şi cu procesul în general; (2) membrii echipei sunt instruiţi adecvat în panificarea centrată pe persoană, astfel încât să poată oferi sprijin pentru persoanele cu dizabilităţi cu diverse nevoi de sprijin; şi (3) persoanele cu dizabilităţi controlează procesul, se întâlnesc în avans cu echipa şi lucrează doar împreună cu membrii echipei cu care se simt confortabil.

        Facilitatorul
        Facilitatorii pot fi persoane care lucrează în centrul rezidenţial, formaţi pentru a îndeplini acest rol, angajaţi DGASPC sau pot fi persoane contractate din afara centrului rezidenţial care pot avea specializări diverse (asistent social, psiholog, consilier vocaţional etc.). Preferinţa persoanei cu dizabilităţi ar trebui să conducă procesul de selecţie a unui facilitator. În cadrul alegerii persoanei, angajaţii centrului rezidenţial pot fi prioritizaţi pentru acest rol. Managerii de caz pentru anumite persoane cu dizabilităţi pot lucra şi ca facilitatori pentru alte persoane cu dizabilităţi. Facilitatorii pot fi, de asemenea, selectaţi din serviciile sociale de asistenţă şi suport pentru persoanele cu dizabilităţi sau din echipele mobile care ar putea fi dezvoltate de DGASPC, autorităţile publice locale şi ONG-uri. Aceştia ar trebui să fie familiarizaţi cu persoana cu dizabilităţi, cu drepturile ei, inclusiv aspecte ce ţin de viaţa independentă şi includerea în comunitate. Facilitatorii trebuie să fie formaţi în planificarea centrată pe persoană, facilitarea vizuală/grafică şi să furnizeze sprijin în luarea deciziei şi să faciliteze independenţa persoanelor cu dizabilităţi. În mod ideal, aceştia ar trebui să aibă o anumită experienţă în facilitarea dezvoltării procesului de planificare centrată pe persoană.*8)
        *8) Activităţile specifice de consolidare a capacităţilor în acest sens sunt prevăzute la nivel naţional prin măsurile Strategiei naţionale şi ale Strategiei dezinstituţionalizării.

        Rolul facilitatorului este de: (1) a participa, alături de managerul de caz la procesul de realizare a viziunii de viaţă a persoanei, care îi include preferinţele şi nevoile de sprijin; (2) a sprijini persoana să îşi aleagă şi să invite persoanele în cercul său de sprijin şi să îl coordoneze; şi (3) a semnala resursele de care are nevoie persoana pe toată perioada elaborării Planului individual.*9) Facilitatorul trebuie să fie în primul rând un susţinător al persoanei cu dizabilităţi şi al viziunii sale. Responsabilitatea principală a facilitatorului este de a se alătura persoanei, a pleda pentru ea şi de a-i sprijini şi a amplifica vocea, după caz, în contextul elaborării şi implementării Planului individual.
        *9) De exemplu, pot exista situaţii în care comunicarea cu unele persoane cu dizabilităţi care au un trecut instituţional de lungă durată să se realizeze cu dificultate, motiv pentru care se va apela la sprijinul unor asistenţi în comunicarea uşor de înţeles sau interpreţi în limbaj mimico-gestual.

        Competenţele facilitatorului trebuie să includă aspecte care satisfac cerinţele: (1) procesului de planificare centrată pe persoană (inclusiv reprezentare grafică); (2) asigurării vieţii independente şi includerii în comunitate; (3) respectării drepturilor persoanelor cu dizabilităţi; (4) facilitării comunicării cu persoana cu dizabilităţi într-un limbaj simplu fără jargon şi formate de comunicare adecvate (dacă este necesar, acest demers poate fi completat de un interpret), şi a procesului de luare a deciziei; şi (5) asigurării că procesul este etic, prin identificarea modurilor celor mai eficiente de a răspunde barierelor dificile de organizare şi cerinţe conflictuale. Deşi, în prezent, nu există standarde sau competenţe convenite privind rolul de facilitator, literatura de specialitate identifică cinci domenii de competenţe necesare facilitării unui proces de planificare centrată pe persoană a viziunii unei vieţi independente în comunitate (vezi caseta 12). Fiecare competenţă ar trebui să aprofundeze capacitatea facilitatorului de a servi drept avocat pentru persoana respectivă.

        Caseta 12: Cinci domenii de competenţe ale facilitatorului

┌─────────────┬────────────────────────┐
│ │▪ Recunoaşte faptul că │
│ │oamenii cresc, se │
│ │schimbă şi pot realiza │
│ │obiective personale │
│ │valoroase. Toate │
│ │activităţile se │
│ │concentrează asupra │
│ │persoanei ca întreg (nu │
│ │doar asupra │
│ │diagnosticului sau a │
│ │dizabilităţii) şi se │
│ │bazează pe cultura şi │
│ │identitatea sa unică. │
│ │▪ Dă dovadă de │
│ │autocunoaştere şi este │
│ │modest. Practicienii │
│ │centraţi pe persoană │
│ │trebuie să fie │
│ │conştienţi de propria │
│ │putere şi privilegii, de│
│ │asumpţiile culturale, de│
│ │dezvoltarea psihologică │
│ │şi temperamentul lor, de│
│ │dinamica personalităţii │
│ │şi de prejudecăţi, │
│ │pentru a evita să îşi │
│ │impună convingerile │
│ │asupra procesului. În │
│ │mod similar, │
│ │practicienii sunt │
│ │conştienţi de valorile │
│ │şi prejudecăţile │
│ │culturale ale sistemului│
│ │de servicii şi recunosc │
│ │faptul că valorile şi │
│ │cultura persoanei pot să│
│ │nu se alinieze cu │
│ │acestea. │
│ │▪ Învaţă despre │
│ │preferinţele culturale │
│ │şi lingvistice ale unei │
│ │persoane şi despre │
│ │experienţele sale │
│Se bazează pe│traumatizante şi se │
│punctele │bazează pe acestea │
│forte ale │atunci când colaborează │
│persoanei şi │la procesul de │
│este centrat │planificare. Recunoaşte │
│pe întreaga │factorii culturali şi │
│persoană │lingvistici, cum ar fi │
│ │individualismul şi │
│ │colectivismul, limba şi │
│ │comunicarea, valorile şi│
│ │credinţele, obiceiurile │
│ │şi ritualurile, │
│ │relaţiile cu figurile de│
│ │autoritate, evitarea │
│ │incertitudinii, │
│ │relaţiile cu timpul şi │
│ │alte diferenţe │
│ │interculturale care │
│ │trebuie să fie înţelese │
│ │şi respectate în │
│ │procesul de planificare │
│ │centrată pe persoană şi │
│ │în obiectivul său de │
│ │incluziune în │
│ │comunitate. │
│ │▪ Utilizează cu │
│ │pricepere instrumentele │
│ │disponibile centrate pe │
│ │persoană pentru a │
│ │sprijini identificarea │
│ │obiectivelor, viziunea │
│ │şi autodirecţionarea. │
│ │▪ Transmite aşteptări │
│ │ridicate pentru │
│ │rezultate semnificative │
│ │într-o gamă largă de │
│ │domenii ale calităţii │
│ │vieţii, importante │
│ │pentru persoana în │
│ │cauză. │
│ │▪ Creează un profil │
│ │cuprinzător al │
│ │persoanei, bazat pe │
│ │punctele forte, care o │
│ │ajută să se descopere │
│ │sau să se redescopere pe│
│ │sine ca persoană │
│ │completă, cu puncte │
│ │forte şi interese │
│ │dincolo de dizabilitatea│
│ │sau diagnosticul său. │
├─────────────┼────────────────────────┤
│ │▪ Planificarea │
│ │facilitează stabilirea │
│ │de legături atât cu │
│ │sprijin plătit │
│ │(profesional), cât şi │
│ │neplătit (natural, │
│ │voluntar, oferit de │
│ │comunitate). Acest lucru│
│ │necesită înţelegerea │
│ │problemelor relevante de│
│ │sănătate sau de │
│ │dizabilitate ale │
│ │persoanei, precum şi │
│ │cunoştinţe despre gama │
│ │de servicii la care │
│ │aceasta poate avea │
│ │acces. Toate │
│ │activităţile urmăresc să│
│ │maximizeze legăturile cu│
│ │activităţile şi │
│ │relaţiile naturale ale │
│ │comunităţii în medii │
│ │incluzive, ori de câte │
│ │ori este posibil şi │
│ │atunci când este în │
│ │concordanţă cu │
│ │preferinţele persoanei. │
│ │▪ Înţelege sistemele şi │
│ │tipurile de sprijin pe │
│ │care o persoană poate │
│ │alege să le acceseze (de│
│ │exemplu, sprijin în │
│ │luarea deciziilor, │
│ │asistenţa personală │
│ │etc.) şi facilitează │
│ │legăturile, după caz, de│
│ │exemplu, cu serviciile │
│ │de sănătate, serviciile │
│ │sociale, programele de │
│ │apărare a drepturilor │
│ │omului, recreere şi │
│ │petrecere a timpului │
│ │liber, sprijin pentru │
│ │locuinţe şi ocuparea │
│ │forţei de muncă, religie│
│ │şi credinţă, resurse de │
│ │ocupare a forţei de │
│ │muncă, resurse specifice│
│ │din punct de vedere │
│ │cultural şi furnizori │
│ │din reţeaua de servicii │
│ │de ajutor de urgenţă, │
│ │cum ar fi cantinele │
│ │sociale, băncile de │
│ │alimente şi donaţiile de│
│ │îmbrăcăminte. │
│ │▪ Înţelege problemele de│
│ │bază legate de │
│ │diferitele populaţii │
│ │deservite, de exemplu, │
│ │diferenţele între │
│ │adulţii în vârstă şi │
│ │persoanele cu │
│ │dizabilităţi fizice, │
│ │dizabilităţi │
│ │intelectuale, │
│Cultivarea │psihosociale sau │
│conexiunilor │probleme de sănătate │
│în interiorul│mintală, leziuni │
│şi în afara │cerebrale, boala │
│sistemului. │Alzheimer sau tulburări │
│ │neurologice. │
│ │▪ Promovează legătura │
│ │persoanei cu │
│ │activităţile şi │
│ │relaţiile valoroase ale │
│ │comunităţii care │
│ │contează cel mai mult │
│ │pentru ea. │
│ │▪ Încurajează │
│ │experienţele şi │
│ │activităţile persoanei │
│ │dincolo de cele oferite │
│ │în mediile segregate, │
│ │concepute doar pentru │
│ │persoanele cu │
│ │dizabilităţi sau cu │
│ │diagnostice specifice. │
│ │▪ Implică activ │
│ │îngrijitorii din familie│
│ │şi/sau alţi susţinători │
│ │în elaborarea şi │
│ │executarea în colaborare│
│ │a planului centrat pe │
│ │persoană, în │
│ │conformitate cu │
│ │preferinţele persoanei. │
│ │▪ Sprijină crearea sau │
│ │menţinerea unei vieţi cu│
│ │sens în comunitate (aşa │
│ │cum este definită de │
│ │fiecare individ) ca un │
│ │drept fundamental al │
│ │omului şi nu ca ceva ce │
│ │trebuie câştigat prin │
│ │demonstrarea │
│ │„stabilităţii” sau prin │
│ │acte de conformitate cu │
│ │recomandările │
│ │profesionale. │
│ │▪ Relaţiile şi │
│ │activităţile de │
│ │planificare se bazează │
│ │pe respect şi pe │
│ │presupunerea că │
│ │persoanele sunt │
│ │competente şi au dreptul│
│ │de a controla deciziile │
│ │care au impact asupra │
│ │vieţii lor. Practicienii│
│ │sunt conştienţi şi │
│ │capabili să educe │
│ │oamenii (atunci când │
│ │este necesar şi dorit) │
│ │cu privire la sistemul │
│ │de protecţie juridică │
│ │pentru apărarea │
│ │drepturilor fundamentale│
│ │(de exemplu, dreptul de │
│ │a nu fi supus abuzului │
│ │şi neglijării), şi la │
│ │incluziunea în │
│ │comunitate (de exemplu, │
│ │dreptul de a nu fi │
│ │discriminat şi dreptul │
│ │de a-şi exercita │
│ │libertăţile). │
├─────────────┼────────────────────────┤
│ │▪ Presupune că │
│ │persoanele cu │
│ │dizabilităţi au │
│ │capacitate mentală şi │
│ │juridică. Se presupune │
│ │că toate persoanele au │
│ │capacitate legală şi │
│ │dreptul de a participa │
│ │în mod activ la procesul│
│ │de planificare. │
│ │▪ Înţelege conceptele de│
│ │demnitate a riscului şi │
│ │dreptul la eşec. Cu │
│ │excepţia unor situaţii │
│ │de urgenţă, nu impune │
│ │(direct sau indirect) │
│ │limite sau restricţii │
│ │asupra libertăţii sau │
│ │activităţilor unei │
│ │persoane din dorinţa de │
│ │a o proteja sau de a │
│ │acţiona în interesul ei.│
│ │▪ Oferă o educaţie de │
│ │bază cu privire la │
│ │drepturile persoanei în │
│ │ceea ce priveşte │
│ │serviciile, precum şi │
│ │dreptul de a nu fi │
│ │discriminat atât în │
│ │cadrul sistemului de │
│ │servicii, cât şi în │
│ │comunitate în general. │
│ │Acest lucru necesită o │
│ │cunoaştere de bază │
│ │serviciilor de asistenţă│
│ │juridică gratuită, │
│ │birouri regionale ale │
│ │Avocatului Poporului, │
│ │Consiliul Naţional │
│ │pentru Combaterea │
│Drepturi, │Discriminării, Consiliul│
│alegere şi │de Monitorizare şi │
│control │organizaţii de apărare a│
│ │drepturilor omului de la│
│ │nivel local şi naţional.│
│ │▪ Sprijină persoanele să│
│ │pledeze pentru ele │
│ │însele (şi/sau sunt │
│ │avocaţii lor, dacă este │
│ │cazul şi dacă se │
│ │doreşte) atunci când │
│ │preferinţele sau │
│ │valorile lor nu sunt │
│ │onorate în procesul de │
│ │planificare centrată pe │
│ │persoană şi în momentele│
│ │de tensiune sau dezacord│
│ │cu furnizorii de │
│ │servicii sau │
│ │susţinătorii │
│ │persoanelor. │
│ │▪ Practică procesul │
│ │decizional asistat, o │
│ │serie de relaţii, │
│ │intervenţii, aranjamente│
│ │şi acorduri menite să │
│ │ajute o persoană să ia │
│ │şi să comunice altora │
│ │decizii cu privire la │
│ │viaţa sa, adesea în │
│ │jurul alternativelor la │
│ │tutelă şi la alte │
│ │restricţii de libertate │
│ │sancţionate legal pentru│
│ │persoanele cu │
│ │dizabilităţi │
│ │▪ Înţelege cum să │
│ │recunoască abuzul, │
│ │neglijarea şi │
│ │exploatarea, precum şi │
│ │cerinţele juridice şi │
│ │administrative legate de│
│ │tratarea şi raportarea │
│ │acestor încălcări │
├─────────────┼────────────────────────┤
│ │▪ Interacţiunile şi │
│ │întâlnirile de │
│ │planificare sunt │
│ │facilitate într-o │
│ │manieră respectuoasă, │
│ │profesională şi în │
│ │conformitate cu │
│ │principiile centrării pe│
│ │persoană şi cu │
│ │preferinţele fiecărei │
│ │persoane. Se asigură că │
│ │accentul principal │
│ │rămâne pe priorităţile │
│ │şi perspectiva │
│ │persoanei. Sprijină │
│ │persoana în extinderea │
│ │echipei sau a cercului │
│ │său, după cum doreşte. │
│ │Încurajează toţi membrii│
│ │să aducă contribuţii │
│ │semnificative şi │
│ │facilitează procesul │
│ │într-un mod transparent │
│ │şi accesibil pentru │
│ │toate părţile implicate │
│ │▪ Acordă atenţie │
│ │limbajului şi respectă │
│ │preferinţele persoanei. │
│ │Înţelege nuanţele care │
│ │stau la baza limbajului │
│ │axat pe persoană vs. │
│ │limbajul axat pe │
│ │identitate │
│ │▪ Respectă contribuţia │
│ │persoanei la întâlnirile│
│ │de planificare, inclusiv│
│ │pe cine ar dori să │
│ │implice, preferinţele în│
│ │ceea ce priveşte │
│ │logistica (locaţie, │
│ │program etc.), domeniile│
│ │prioritare de discuţie │
│ │şi preferinţele în ceea │
│ │ce priveşte facilitarea │
│ │(de exemplu, │
│ │autofacilitare sau │
│ │sprijin) │
│ │▪ Facilitează întâlniri │
│ │individuale sau în │
│ │echipă într-o manieră │
│ │respectuoasă şi │
│ │profesională şi lucrează│
│ │pentru a se asigura că │
│ │preferinţele persoanei │
│ │influenţează procesul. │
│ │Întâlnirile încep la │
│Parteneriat, │timp; întreruperile sunt│
│muncă în │reduse la minimum; │
│echipă, │persoana beneficiază de │
│facilitare si│întreaga atenţie a │
│coordonare. │echipei; conversaţia │
│ │urmează exemplul │
│ │persoanei; niciodată nu │
│ │se „vorbeşte” despre │
│ │persoană ca şi cum │
│ │aceasta nu ar fi în │
│ │sală, iar conversaţiile │
│ │şi întrebările sunt │
│ │adresate în atenţia │
│ │acesteia; facilitatorul │
│ │verifică în mod regulat │
│ │persoana în timpul │
│ │conversaţiilor de │
│ │planificare pentru a se │
│ │asigura că a înţeles şi │
│ │pentru a verifica dacă │
│ │aceasta are întrebări; │
│ │persoanei i se oferă │
│ │întotdeauna o copie a │
│ │planului său şi i se dă │
│ │o copie pentru a o │
│ │revizui, edita şi sugera│
│ │modificări în cazul în │
│ │care acesta nu reflectă │
│ │contribuţia sa │
│ │▪ Acordă spaţiu pentru │
│ │integrarea │
│ │contribuţiilor tuturor │
│ │membrilor echipei în │
│ │timpul şedinţelor de │
│ │planificare centrate pe │
│ │persoană, asigurându-se │
│ │în mod prioritar că │
│ │vocea persoanei nu se │
│ │pierde în dialog şi că i│
│ │se acordă o atenţie │
│ │deosebită │
│ │▪ Înţelege şi ştie cum │
│ │să ajute persoana şi │
│ │susţinătorii săi să │
│ │identifice şi să rezolve│
│ │diferenţele şi │
│ │conflictele. Este │
│ │capabil să faciliteze un│
│ │acord sau un dezacord │
│ │respectuos între toţi │
│ │cei implicaţi cu privire│
│ │la cursul de acţiune, │
│ │utilizând instrumente şi│
│ │tehnici precum │
│ │rezolvarea conflictelor │
│ │şi sprijinirea │
│ │deciziilor │
│ │▪ Menţine în conversaţie│
│ │accentul pe obiectivele │
│ │şi rezultatele dorite de│
│ │viaţă ale persoanei │
├─────────────┼────────────────────────┤
│ │▪ Planul centrat pe │
│ │persoană este creat în │
│ │comun şi consemnat în │
│ │scris într-un mod care │
│ │respectă aşteptările │
│ │stabilite în ceea ce │
│ │priveşte documentarea │
│ │planului centrat pe │
│ │persoană. Planul este │
│ │apreciat ca fiind un │
│ │„plan de viaţă” care │
│ │este revizuit în funcţie│
│ │de necesităţi, pe baza │
│ │preferinţelor persoanei │
│ │şi a evoluţiei │
│ │situaţiei. Există o │
│ │urmărire şi o │
│ │monitorizare │
│ │responsabilă a punerii │
│ │în aplicare a planului │
│ │▪ Include în mod activ │
│ │punctele forte, │
│ │interesele şi │
│ │abilităţile persoanei în│
│ │plan şi în implementarea│
│ │acestuia │
│ │▪ Redactează planul │
│ │folosind numele preferat│
│ │al persoanei şi │
│ │preferinţele lingvistice│
│ │şi identitare ale │
│ │acesteia pe tot │
│ │parcursul procesului │
│ │▪ Încadrează │
│ │declaraţiile privind │
│ │obiectivele folosind un │
│Documentarea,│limbaj clar şi │
│implementarea│accesibil, surprinzând, │
│şi │în acelaşi timp, ceea ce│
│monitorizarea│este important pentru │
│planului │persoana în cauză în │
│centrat pe │propriile cuvinte, ori │
│persoană. │de câte ori este posibil│
│ │▪ Reflectă serviciile şi│
│ │sprijinul (plătite şi │
│ │neplătite) din │
│ │documentaţia planului │
│ │care vor ajuta persoana │
│ │să atingă obiectivele │
│ │identificate. În cazul │
│ │în care persoana alege, │
│ │coordonează eforturile │
│ │între susţinătorii │
│ │plătiţi şi neplătiţi │
│ │(familie, comunitate, │
│ │prieteni) în timpul │
│ │implementării planului │
│ │▪ Solicită feedback │
│ │permanent din partea │
│ │persoanei şi a celor │
│ │care o sprijină cu │
│ │privire la progresele şi│
│ │preocupările acesteia şi│
│ │revizuieşte planul, după│
│ │caz, într-un mod rapid │
│ │▪ Monitorizează şi │
│ │supraveghează punerea în│
│ │aplicare a planului │
│ │pentru a se asigura că │
│ │serviciile sunt │
│ │furnizate atât în │
│ │conformitate cu │
│ │preferinţele persoanei, │
│ │cât şi în conformitate │
│ │cu tipul, domeniul de │
│ │aplicare, cantitatea, │
│ │durata şi frecvenţa │
│ │sprijinului, aşa cum se │
│ │specifică în plan. │
├─────────────┴────────────────────────┤
│Sursa: Tondora, Croft, Kardell, │
│Camacho-Gonsalves şi Kwak 2020. │
└──────────────────────────────────────┘


        Cercul de sprijin
        Cercul de sprijin este o configuraţie multistratificată alcătuită din persoane care pot contribui la procesul de planificare centrată pe persoană prin care persoana îşi conturează viziunea de viaţă în comunitate şi formele de sprijin cele mai potrivite pentru a realiza această viziune. Cercul de sprijin nu este echipa multidisciplinară, ci un grup de susţinători care doresc să-şi dedice timpul, resursele şi talentele pentru a acţiona în interesul superior al persoanei şi a o sprijini în conturarea şi realizarea parcursului către o viaţă independentă. Selecţia componenţei cercului de sprijin este ghidată de preferinţele persoanei, iar acest cerc poate să includă membri ai familiei, prieteni, angajaţi din servicii, autoreprezentanţi şi orice altă persoană. Cercul însoţeşte persoana şi după mutarea acesteia în comunitate, şi poate juca un rol semnificativ în viaţa acesteia.
        Membrii cercului de sprijin sunt identificaţi în urma discuţiilor facilitatorului cu persoana cu dizabilităţi pentru a întocmi o hartă a relaţiilor care rezultă din întrebările "Cine sunt prietenii tăi cei mai buni?", "Pe cine iubeşti cel mai mult?" şi "Cine te iubeşte cel mai mult?".*10) Întrebări suplimentare pot viza informaţii despre locurile unde persoanei îi place să meargă în comunitate şi persoanele cu care se întâlneşte acolo. În acelaşi timp, facilitatorul identifică persoane din comunitate care pot fi invitate în cercul persoanei, în special pentru rezidenţii care nu au reţele familiale sau sociale şi nu au oportunitatea să iasă în comunitate. Odată completată harta relaţiilor, persoana va decide cine va fi invitat în cercul de sprijin şi împreună cu facilitatorul vor stabili modalitatea în care vor fi făcute invitaţiile la întâlnirile de planificare.
        *10) Amado şi Mc Bride (2001: 20).

        Cercul de sprijin poate face multe lucruri, inclusiv facilitarea accesului la resurse în comunitate în funcţie de diversitatea perspectivelor, ideilor şi resurselor membrilor cercului.

        Caseta 13: Cum pot interveni persoanele din cercul de sprijin:
        [ ] Contribuind în întâlnirile grupului cu ideile lor şi cu legăturile pe care le au în comunitate
        [ ] Găsind locuri de muncă sau organizând sprijin profesional
        [ ] Ajutând persoanele să găsească furnizori de servicii respiro sau sprijin care implică îngrijire personală
        [ ] Ajutând persoanele să cumpere mobila necesară pentru noile locuinţe
        [ ] Ajutând persoana să înveţe să citească sau să îşi facă temele
        [ ] Ajutând persoana să se alăture organizaţiilor din comunitate
        [ ] Ajutând persoanele să se mute din instituţii
        [ ] Ajutând persoanele să îşi deschidă propria afacere
        [ ] Rugând reporterii locali să scrie articole despre cercul de sprijin
        [ ] Reprezentând interesele persoanei în întâlnirile de la primărie sau consiliile şcolare
        [ ] Furnizând transport la evenimente importante
        [ ] Ajutând persoanele să interpreteze politicile publice şi mergând cu acestea să interpeleze factorii de decizie privind prestaţiile
        [ ] Ajutând resursele umane să răspundă eficient nevoilor persoanei
        [ ] Vorbind frecvent la telefon cu persoana
        [ ] Împărtăşind frustrările persoanelor, cât şi sărbătorind realizările
        [ ] Aprofundând prieteniile şi angajamentele reciproce
        [ ] Ajutând persoanele să-şi sărbătorească zilele de naştere
        Sursa: Mount, Beeman şi Ducharme 1988, 13.

        Managerul de caz
        Un manager de caz trebuie desemnat pentru fiecare persoană cu dizabilităţi. Acesta nu este un angajat al centrului rezidenţial, ci trebuie să facă parte dintr-o structură de management de caz sau serviciu înfiinţat la nivelul DGASPC sau SPAS/DAS sau să fie un asistent social SPAS/DAS cu responsabilitatea managementului de caz sau să fie contractat de la un furnizor de servicii de management de caz. Numărul de manageri de caz este stabilit prin act normativ,*11) unul la 50 de persoane adulte cu dizabilităţi aflate în sistem rezidenţial. Rolul managerului de caz este de a: (1) coproduce, alături de facilitator, Planul Individual, ghidaţi de persoana cu dizabilităţi şi cercul său de sprijin; (2) coordona implementarea Planului individual pentru a identifica serviciile din comunitate existente sau care trebuie dezvoltate pentru a se potrivi dorinţelor şi nevoilor persoanei, şi de a-i coordona procesul de tranziţie şi transferul în comunitate; şi (3) monitoriza implementarea Planului individual în perioada post-transfer.*12) Managerul de caz comunică cu persoanele adulte cu dizabilităţi şi cu actorii interesaţi indicaţi de aceasta, cu persoane din comunităţile de reşedinţă şi destinaţie. Contribuie, alături de ceilalţi membrii ai echipei, la planificarea noilor servicii în comunitate, prin informaţii cu privire la necesarul de locuire, de noi servicii în comunitate, tipul acestora şi disponibilitatea resurselor la nivelul comunităţii.
     *11) Hotărârea Guvernului nr. 797/2017 pentru aprobarea regulamentelor-cadru de organizare şi funcţionare ale serviciilor publice de asistenţă socială şi a structurii orientative de personal
        *12) Strategia naţională şi Strategia dezinstituţionalizării prevăd măsuri pentru a îmbunătăţi şi a capacita managementul de caz la nivelul tuturor judeţelor.


        Formarea persoanelor implicate în elaborarea Planurilor individuale
        Toate persoanele implicate în elaborarea Planului individual (inclusiv personalul din centrul rezidenţial care nu face parte din cercul de sprijin al persoanei, dar care o va sprijini după cum este necesar în activităţile din comunitate necesare elaborării viziunii de viaţă) vor beneficia atât de instruire iniţială anterior elaborării planului, cât şi de formare continuă şi adecvată pe tot parcursul procesului. Instruirea va fi realizată de persoane cu experienţă teoretică şi practică în abordarea centrată pe persoană în scopul planificării parcursului de viaţă independentă. Echipa de coordonare este responsabilă atât pentru organizarea sesiunilor de formare, cât şi pentru facilitarea supervizării ulterioare şi va include aceste activităţi în planul de dezinstituţionalizare a centrului rezidenţial.

        Pregătirea persoanelor cu dizabilităţi pentru dezvoltarea Planurilor individuale
        Persoanele cu dizabilităţi instituţionalizate trebuie să fie informate că viaţa independentă în comunitate este unul din drepturile lor care trebuie asigurat de către autorităţi şi întreaga comunitate. Multe persoane cu dizabilităţi instituţionalizate nu ştiu că au acest drept sau ce presupune el, iar instituţionalizarea de lungă durată constituie singurul viitor pe care şi-l imaginează. Mulţi se tem că vor ajunge pe stradă sau că vor fi puşi în pericol în lipsa accesului la locuinţe, locuri de muncă, servicii medicale şi sprijin general adecvat pentru a trăi în comunitate. Prin urmare, primul pas în dezvoltarea Planului individual este reprezentat de discuţiile echipei de elaborare şi implementare cu persoanele din instituţii despre procesul prin care va trece centrul rezidenţial şi ce va presupune fiecare etapă, precum şi despre drepturile persoanelor cu dizabilităţi.
        Sprijinul între egali, adică al persoanelor cu experienţe de viaţă asemănătoare, ori care au trăit în instituţii şi au făcut tranziţia la viaţa în comunitate, sau care locuiesc independent în comunitate cu ajutorul serviciilor de sprijin este deosebit de important pentru a furniza informaţii, sfaturi sau sprijin persoanelor din instituţii, atunci când planurile sunt dezvoltate. Împărtăşirea experienţelor de viaţă în comunitate, inclusiv identificarea obstacolelor şi soluţiilor, constituie nu doar un mod de a accesa informaţii, ci le permite persoanelor cu dizabilităţi din centrele rezidenţiale să capete încredere că se poate trăi independent în comunitate.*13) Astfel, echipa de coordonare trebuie să facă demersuri pentru a identifica astfel de persoane în comunitate şi de a le implica în sesiunile de informare chiar de la începutul pregătirii planului de dezinstituţionalizare al centrului, cât şi pe tot parcursul procesului, ori de câte ori este nevoie (inclusiv prin includerea acestora în grupurile de sprijin implicate în elaborarea Planurilor individuale).
        *13) Grupul European de Experţi în tranziţia de la îngrijirea instituţională la îngrijirea comunitară (2012: 122).

    Sprijinirea şi promovarea autoreprezentării este o componentă esenţială a procesului de dezinstituţionalizare la nivelul centrul rezidenţial. Autoreprezentarea presupune ca persoanele cu dizabilităţi să deprindă abilitatea de a pleda pentru ele însele şi de a-şi apăra interesele. Procesul prin care o persoană devine autoreprezentant poate presupune: (1) furnizarea de tehnologii de informare şi comunicare accesibile, dar şi sprijin în luarea deciziei (în contextul în care persoanele cu dizabilităţi instituţionalizate nu pot lua decizii pentru ele însele şi nu şi-au dezvoltat abilităţi de luare a deciziilor); (2) furnizarea de informaţii relevante privind drepturile omului şi dezvoltarea abilităţilor pentru autoreprezentare (pentru a participa sau a conduce întâlniri, sau pentru a vorbi în public); cât şi (3) implicarea în grupuri de autoreprezentanţi.*14) Formarea şi pregătirea autoreprezentanţilor este esenţială pentru a asigura că este utilizată abordarea centrată pe persoană în dezvoltarea Planurilor individuale şi în planificarea tranziţiei. Echipa de coordonare va avea în vedere identificarea organizaţiilor neguvernamentale, autoreprezentanţilor sau a altor persoane cu experienţă în capacitarea persoanelor cu dizabilităţi să devină reprezentanţi şi va organiza sesiunile de instruire a persoanelor cu dizabilităţi din centrul respectiv. În cazul rezidenţilor care nu îşi vor dezvolta abilităţile de autoreprezentare, echipa implicată în planificarea centrată pe persoană se va asigura că întregul proces este ghidat de nevoile şi preferinţele persoanei şi că demnitatea şi autodeterminarea acesteia sunt respectate continuu.
        *14) Grupul European de Experţi în tranziţia de la îngrijirea instituţională la îngrijirea comunitară (2012: 130).


        Cadrul de elaborare a Planului individual
        CINE? Conturarea viziunii de viaţă a unei persoane şi stabilirea soluţiilor concrete pentru realizarea acesteia este un proces colectiv care implică în primul rând persoana, dar şi facilitatorii, cercurile de sprijin, managerii de caz şi angajaţii din centru, în funcţie de etapele acestui proces. Echipa de coordonare trebuie să se asigure că persoana este implicată în alegerea tuturor persoanelor cu care va lucra şi are acces la mecanisme de plângere pe tot parcursul procesului în situaţia în care procesul nu decurge într-un mod centrat pe persoană sau dacă apar alte probleme. Fiecare persoană din centru trebuie să primească informaţii şi materiale accesibilizate despre ce presupune dezinstituţionalizarea în termeni de obiective, etape şi activităţi, dar şi despre abordarea centrată pe persoană a elaborării Planului individual.
    CUM? Dezvoltarea Planului individual necesită întâlniri repetate cu facilitatorii, cercul de sprijin şi managerii de caz, cât şi activităţi în comunitate care să familiarizeze persoana cu opţiunile de servicii existente, cu modul în care funcţionează serviciile generale, cât şi cu alte aspecte ale vieţii zilnice care îi facilitează includerea în comunitate. Este preferabil ca întâlnirile pentru fiecare persoană să aibă loc în afara incintei centrului rezidenţial, în comunitate, sau în apropiere de aceasta (domiciliul unei familii, în parc sau alte spaţii publice, precum biblioteci, şcoli, primării, cafenele etc.). În alegerea punctelor de întâlnire trebuie să se ţină cont în primul rând de dorinţele, preferinţele şi ritmul fiecărei persoane cu dizabilităţi şi de lucrurile cu care aceasta se simte confortabil.
        CÂND? Elaborarea Planurilor individuale va fi declanşată doar ulterior: (1) informării tuturor persoanelor cu dizabilităţi din centru privind procesul de dezinstituţionalizare, incluzând elaborarea Planurilor individuale; (2) identificării facilitatorilor şi managerilor de caz; şi (3) formării iniţiale a facilitatorilor, managerilor de caz, autoreprezentanţilor şi a personalului din centrul rezidenţial care va fi desemnat să lucreze în comunitate. Procesul poate necesita timp pentru a construi o relaţie bazată pe încredere între persoana şi profesioniştii angajaţi.

        Elaborarea Planului individual
     Prima fază a procesului constă într-o serie de întâlniri între persoana cu dizabilităţi şi o persoană pe care aceasta o place şi în care are încredere (facilitator, manager de caz, un angajat, alţi rezidenţi etc.) în cadrul cărora: (1) se vor stabili temele relevante în funcţie de preferinţele persoanei şi de toate dimensiunile vieţii în comunitate; şi (2) se vor identifica şi mobiliza membrii cercului de sprijin. În această etapă, persoana poate explora lucruri ce îi plac sau displac, viitoarea locuinţă în comunitate şi colegi, personalul cu care se simte confortabil, aspecte privind ocuparea, sănătatea, resursele financiare şi viaţa privată şi va utiliza instrumentul de cartografiere pentru a-şi schiţa viziunea asupra vieţii (ANEXA B1. PLANUL INDIVIDUAL SECŢIUNEA 1. PLANIFICAREA CENTRATĂ PE PERSOANĂ, ETAPA 2: FIŞA VIAŢA MEA). În unele situaţii, persoana va putea completa singură acest instrument, cu sau fără sprijin minim din partea facilitatorului. În cazul persoanelor cu dizabilităţi care nu pot scrie, comunică atipic sau care au nevoie de sprijin pentru a înţelege şi a comunica în timpul procesului, facilitatorul va apela inclusiv la un specialist în comunicare (prin intermediul echipei de coordonare) şi va completa instrumentul cu informaţiile astfel obţinute. În unele cazuri va fi nevoie doar de o singură întâlnire dintre facilitator, manager de caz şi persoana cu dizabilităţi, în timp ce în altele, va fi nevoie de întâlniri repetate.
     A DOUA FAZĂ constă în implicarea facilitatorului, cercului de sprijin şi a managerului de caz pentru a clarifica împreună cu persoana cu dizabilităţi: (1) obiectivele de viaţă independentă în comunitate; şi (2) cele mai bune soluţii ca persoana să trăiască aşa cum îşi doreşte în comunitate şi cum poate fi aceasta sprijinită concret (ANEXA B1. PLANUL INDIVIDUAL SECŢIUNEA 1. PLANIFICAREA CENTRATĂ PE PERSOANĂ, ETAPA 3: METODA DE PLANIFICARE CENTRATĂ PE PERSOANĂ). Prima întâlnire poate fi una de familiarizare a cercului de sprijin cu abordarea centrată pe persoană. Următoarele întâlniri sunt destinate eforturilor de a stabili obiectivele de viaţă independentă şi strategii de urmărire a acestora. În această fază, scopul discuţiilor va fi de a identifica soluţii adecvate de locuire, obţinerea unui loc de muncă, consolidarea reţelelor sociale sau alte aspecte practice care ţin de tranziţia din centru în comunitate. Managerul de caz şi/sau facilitatorul au sarcina de a organiza aceste întâlniri, de a stabili agenda şi de a furniza participanţilor concluzii intermediare despre proces şi actualizarea obiectivelor.
        Caseta 13: Exemple de metode de planificare centrată pe persoană - Sistemele de planificare a acţiunii McGill (MAPS) ca instrument de planificare centrat pe persoană şi PATH
        Dintre metodele de planificare centrată pe persoană utilizate internaţional, metodele MAPS şi PATH au fost concepute să sprijine, printr-o modalitate vizuală, persoane cu dizabilităţi, familii şi cercurile lor de sprijin să planifice viitorul din perspectivă pozitivă. Metodele de planificare centrată pe persoană pot fi aplicate doar de specialişti formaţi în acest scop.
        Mod de elaborare - Metoda MAPS:
        ● MAPS (iniţial denumită Sistemele de Planificare a Acţiunii McGill) reprezintă una din cele mai larg răspândite metode utilizate în planificarea centrată pe persoană. MAPS este o metodă de planificare creativă, iniţial dezvoltată pentru a sprijini incluziunea copiilor cu dizabilităţi în şcolile de masă.
        ● MAPS poate fi folosită pentru a culege informaţii noi despre persoana cu dizabilităţi şi pentru a-i descoperi interesele, capacităţile şi posibile activităţi, prin utilizarea atât a facilitării grafice, cât şi a celei procesuale. MAPS are următoarele rezultate cheie: (1) o viziune comună a grupului implicat în sprijinirea persoanei cu dizabilităţi asupra unui viitor pozitiv pentru acea persoană; (2) angajamentul de a păşi către acest viitor şi acordul asupra gamei de acţiuni care declanşează această călătorie; şi (3) o apreciere clară a darurilor persoanei şi o înţelegere mai profundă a locurilor în care aceste daruri sunt necesare şi pot fi utilizate în comunitatea în care persoana este inclusă. MAPS sprijină incluziunea în comunitate şi dezvoltarea relaţiilor în mod natural.
        ● MAPS presupune sprijinirea persoanei cu dizabilităţi să invite un grup de persoane pe care aceasta le cunoaşte şi le place (cercul de sprijin) la o sesiune de planificare care durează, de obicei, câteva ore. Sesiunea MAPS este în mod uzual condusă de doi facilitatori instruiţi - facilitatorul procesului ghidează persoanele prin paşii procesului şi se asigură că acesta gravitează în jurul persoanei cu dizabilităţi, iar facilitatorul grafic creează un amplu jurnal grafic al fiecărui pas în cadrul MAPS.
        ● Un plan tipic are şapte paşi ce ajută persoanele să treacă de la scenariile cele mai rele (coşmaruri) la vise.

┌───────────┬──────────────────────────┐
│Cei 7 paşi │Întrebări sugerate pentru │
│MAPS │facilitatori │
├───────────┼──────────────────────────┤
│ │▪ Invitaţi persoana să îşi│
│ │spună povestea. Cereţi-le │
│ │persoanelor din cercul de │
│.Povestea │sprijin să completeze, │
│persoanei │adauge, sau să amintească │
│ │persoanei poveşti din │
│ │experienţa lor cu │
│ │persoana. │
├───────────┼──────────────────────────┤
│ │▪ Cum ţi-ar plăcea să │
│ │arate viaţa ta? │
│ │▪ Ce este important pentru│
│ │tine să ai în viitor? │
│.Visul/ │▪ Dacă viaţa ta ar fi │
│visele │perfectă, şi nimic nu │
│persoanei │ţi-ar sta în cale, cum ar │
│ │arăta viitorul tău? │
│ │▪ Unde ai trăi? Cu cine │
│ │ţi-ar plăcea să-ţi petreci│
│ │timpul? Ce ţi-ar plăcea să│
│ │faci? Cum te-ai simţi? │
├───────────┼──────────────────────────┤
│.Coşmarul/ │▪ Care sunt lucrurile de │
│coşmarurile│care îţi este cel mai │
│persoanei │frică că s-ar putea │
│ │întâmpla? │
├───────────┼──────────────────────────┤
│ │▪ Care sunt cuvintele sau │
│ │frazele care descriu │
│.Cine este │persoana? (rugaţi fiecare │
│persoana? │persoană din cercul de │
│ │sprijin să adauge câte un │
│ │cuvânt sau o frază │
│ │descriptivă) │
├───────────┼──────────────────────────┤
│ │▪ Care sunt darurile şi │
│ │punctele forte prin care │
│.Daruri şi │această persoană │
│puncte │contribuie în mod unic la │
│forte │viaţa celorlalţi │
│ │(trăsături de │
│ │personalitate, pasiuni, │
│ │abilităţi...)? │
├───────────┼──────────────────────────┤
│ │▪ Ce va trebui să existe │
│ │pentru ca persoana să │
│ │poată aduce şi altora │
│ │aceste contribuţii ? Ce │
│.Nevoi │poate fi făcut pentru ca │
│ │persoana să evite │
│ │coşmarurile şi să se │
│ │apropie de vis (ce sprijin│
│ │/resurse ar fi necesare)? │
├───────────┼──────────────────────────┤
│ │▪ Care este planul de │
│.Planul de │acţiune (ce trebuie făcut │
│acţiune │pentru a începe, cine │
│ │trebuie să o facă şi până │
│ │când trebuie făcut)? │
└───────────┴──────────────────────────┘


        ● Procesul MAPS se încheie cu o serie de reflecţii din partea tuturor persoanelor implicate cu privire la activitatea desfăşurată împreună; MAPS-ul completat este fotografiat, dat jos de pe perete, strâns şi este prezentat persoanei în cauză şi familiei sale. Este realizat, în scris, şi un rezumat al planului. Cercul de sprijin se întâlneşte cu regularitate, o dată la câteva luni pentru a evalua progresul în realizarea planului şi pentru a planifica de comun acord viitoarele acţiuni.
        ● Descrierea grafică a MAPS (rezultatul aplicării metodei este un astfel de desen) (a se vedea imaginea asociată)


        Mod de elaborare - Metoda PATH
        ● PATH este o metodă centrată pe persoană care poate fi utilizată pentru sprijinirea persoanelor şi organizaţiilor să îşi planifice viitorul.
        ● Precum metoda MAPS, PATH presupune sprijinirea persoanei să invite un grup de persoane pe care le cunoaşte şi care o agreează, care compun cercul său de sprijin, la o sesiune de planificare, care, în mod uzual, se întinde pe durata a câteva ore. Sesiunea PATH este de obicei condusă de doi facilitatori instruiţi - un facilitator de proces care ghidează persoanele prin paşii procesului şi se asigură că persoana este punctul central pe tot parcursul demersului şi un facilitator grafic care creează o înregistrare grafică globală a fiecărui pas al PATH. Persoana îşi descrie visul (dacă persoana nu comunică verbal, membrii cercului de sprijin, care o cunosc cel mai bine, îi pot descrie visul).
        ● PATH sprijină grupul care şi-a luat un angajament faţă de persoană să îi dezvolte acesteia sentimentul unui viitor dorit, precum şi să parcurgă paşii necesari pentru a materializa acest viitor. Procesul de planificare funcţionează pe baza ipotezei că cei care au fost aleşi să facă parte din cercul de planificare de către persoana cu dizabilităţi cunosc şi le pasă de aceasta şi sunt suficient de dedicaţi pentru a o sprijini în viitorul pe care şi-l doreşte în următorul an. PATH se bazează pe capacitatea oamenilor de a-şi imagina forme de viitor diferite. Modelul oferit de către PATH plasează prezentul în partea stângă şi viitorul în partea dreaptă. PATH se centrează mai întâi pe vis şi construieşte pe baza unui viitor pozitiv şi posibil, cartografiind acţiunile necesare de-a lungul procesului. Este un instrument excelent în reorientarea unei echipe deja constituite, ce întâmpină probleme sau se simte blocată şi în cartografierea unei schimbări de direcţie.
        ● Un plan tipic include paşii pentru a sprijini persoanele să se îndrepte către viitorul pe care şi-l doresc:
        ( ) Steaua Nordului - viziunea unei vieţi mai bune
        ( ) Obiective pozitive şi realizabile care pot fi atinse în intervalul de timp stabilit (12-24 luni)
        ( ) Cum este viaţa acum (comparativ cu modul în care persoana şi-ar dori să fie)
        ( ) Pe cine trebuie să angrenăm pentru sprijinirea persoanei ca să îşi îndeplinească obiectivele
        ( ) Ce trebuie NOI să facem pentru a fi suficienţi de puternici pentru a ne îndeplini obiectivele pozitive şi realizabile?
        ( ) La jumătate de drum - Ce trebuie făcut la jumătatea drumului ca să ne atingem obiectivele? (în funcţie de cadrul temporal stabilit, există posibilitatea să fie nevoie de mai mulţi paşi ce trebuie parcurşi la jumătatea drumului)
        ( ) Trei luni - ce trebuie îndeplinit în trei luni
        ( ) O lună - ce trebuie îndeplinit într-o lună
        ( ) Primul pas - care sunt primele lucruri care trebuie întreprinse în următoarele 24-48 de ore pentru a ne porni pe calea schimbării

        ● PATH este un vehicul al unei ascultări profunde (o oportunitate şi o modalitate de a pune întrebări), creativităţii, colaborării, construirii angajamentului şi al comunităţii.
        ● Descrierea grafică a PATH (rezultatul aplicării metodei este un astfel de desen) (a se vedea imaginea asociată)

        Surse: https://inclusive-solutions.com/person-centred-planning/maps/; Regional SEN Transition to Employment Iniţiative (2012); Sanderson et al. (2004: 116); PATH & MAPS Handbook (c)Inclusion Press 2010, p. 68. Disponibil la: https://inclusion.com/path-maps-and-person-centered-planning/path/.

     Notă: În urma unei analize de context a stării serviciilor şi a reformei în România, MAPS a fost identificată drept principala metodă de planificare centrată pe persoană care ar putea fi utilizată pentru demararea procesului, urmată de PATH. Formarea în planificare centrată pe persoană prevăzută de Strategia Naţională (HG nr. 490/2022) poate include, totuşi, şi alte metode, precum Essential Lifestyle Planning (ELP).

        Temele discuţiilor din cadrul întâlnirilor cercului includ istoricul de instituţionalizare a persoanei, felul în care aceasta îşi doreşte să trăiască în comunitate (aspecte legate de locuire, ocupare, reţele sociale etc.), nevoile medicale, de îngrijire şi de sprijin, tipuri de implicare în comunitate, reţeaua de suport etc. În cazul celor care îşi doresc să locuiască cu familia, discuţiile vor viza relaţia lor cu familia (frecvenţa şi natura interacţiunii) şi vor declanşa, cu acordul persoanei, activitatea de evaluarea a nevoilor familiei efectuată de asistentul social al centrului rezidenţial. Persoanele cu dizabilităţi psihosociale sau cu afecţiuni din sfera sănătăţii mintale, dacă doresc, vor fi sprijinite în dezvoltarea unei secţiuni (directivă anticipativă) dedicate gestionării perioadelor dificile şi momentelor de criză - Caseta 15.
        Caseta 15. Aspecte ale unei directive anticipative
        Directiva anticipativă este, conform Comitetului CDPD, o formă de sprijin în luarea deciziei prin care persoanele cu dizabilităţi îşi pot exprima dorinţa şi preferinţele pentru a fi respecta la o dată la care s-ar afla în poziţia de a nu-şi putea comunica dorinţele altor persoane. Data la care directiva se declanşează sau se sistează este decisă de persoană şi inclusă în textul directivei, şi nu poate fi decisă de alte persoane pe baza evaluării lipsei de capacităţi mintale a persoanei (Comitetul CDPD, 2014, alin. 17).
        Directiva acoperă aspecte privind factorii declanşatori ai momentelor dificile pentru persoană şi acţiunile care ar trebuie întreprinse, printre altele:
        ● Primele semne de disconfort şi suferinţă (evenimente semnificative care pot crea stres crescut şi pot declanşa începutul unei crize)
        ● Strategii de prevenire a crizei şi intervenţie timpurie care au funcţionat anterior
        ● Strategii pentru răspunsul la criză şi stabilizare
        ● Tratamente acceptabile şi inacceptabile care au funcţionat sau nu au funcţionat în trecut şi indicaţii specifice pentru interacţiunea cu persoana în situaţie de criză:
        ( ) Persoanele de sprijin preferate în caz de urgenţă şi persoanele pe care persoana NU doreşte să le implice în acest fel de momente: nume, prenume, date de contact, legătura lor cu persoana.
        ( ) Servicii de sprijin utile în momente dificile, de criză, şi servicii de evitat în acest fel de momente.
        ( ) Medicaţia de preferat şi de evitat. Medicamente la care persoana este alergică.
        ( ) Nevoi speciale ale persoanei de care trebuie ţinut cont: aspecte ce ţin de sănătate şi siguranţă, nevoi spirituale, culturale; nevoi alimentare, dietetice, alergii alimentare etc.
        ( ) Acţiuni şi situaţii care ar putea agrava o criză.
        ( ) Modalităţi de reacţie în cazul în care persoana este în pericol.

        ● Planificarea după momentul de criză.



        A TREIA FAZĂ constă în elaborarea Planului de servicii pentru persoana cu dizabilităţi. Aceste servicii pot fi formale sau informale, în funcţie de nevoile persoanei pentru a trăi independent în comunitate, şi trebuie să acopere toate dimensiunile vieţii: locuire, ocupare, educaţie şi sănătate sau cele care ţin de participarea la viaţa socială şi publică, culturală şi recreativă şi accesul la alte servicii destinate populaţiei generale. Aceste nevoi sunt specifice fiecărei persoane: de exemplu, unele vor avea nevoie de tehnologii şi dispozitive asistive sau de sprijin pentru accesibilizarea locuinţei, altele de îngrijire la domiciliu, recuperare fizică sau sprijin în luarea deciziei şi facilitarea independenţei.
     Managerul de caz este responsabil de elaborarea Planului de servicii. Acesta va identifica serviciile de care poate beneficia persoana pe baza nevoii de servicii de sprijin identificate în secţiunea NECESARUL DE SPRIJIN PENTRU O VIAŢĂ INDEPENDENTĂ din Planul Individual. În acest scop, managerul de caz se va folosi de harta de servicii la nivelul comunităţii pusă la dispoziţie de către DGASPC sau de alte informaţii relevante şi va completa Planul de servicii (conform ANEXEI B1 - SECŢIUNEA 2: NECESARUL DE SPRIJIN PENTRU O VIAŢĂ INDEPENDENTĂ). În situaţia în care serviciile de care are nevoie persoana pentru a trăi independent în comunitate nu există încă, această informaţie va fi indexată de managerul de caz în raportul integrativ de servicii la nivelul centrului pentru a fi folosită întru dezvoltarea noilor servicii în comunitate. Pe măsură ce serviciile vor fi dezvoltate, managerul de caz va completa în Planul de servicii date despre tipul şi profilul serviciilor, şi va continua să actualizeze acest instrument pe toată perioada de monitorizare post-transfer.
        Planul de servicii detaliază toate serviciile şi tipurile de sprijin necesare, cât şi etapele referitoare la mutarea în comunitate şi sprijinul furnizat în acest proces. Acesta trebuie:
        ● Să reflecte preferinţele persoanei;
        ● Să asigure faptul că persoana şi-a ales mediul în care locuieşte, că acesta este incluziv şi îi sprijină accesul la viaţa în comunitate, include oportunităţi de căutare a unui loc de muncă şi se bucură de un mediu de lucru integrat, participă la viaţa comunităţii şi oferă controlul asupra resurselor personale şi accesul la alte servicii în egală măsură cu alţi membrii ai comunităţii; Să reflecte nevoile de bază şi cele de sprijin, aşa cum au fost identificate în urma discuţiilor colective cu persoana;
        ● Să includă obiective şi rezultate aşteptate;
        ● Să reflecte serviciile şi tipurile de sprijin (plătite şi neplătite), inclusiv servicii de sprijin în luarea deciziilor, precum şi furnizorii acestor servicii, care vor ajuta persoana şi familia acesteia să atingă obiectivele identificate;
        ● Să reflecte orice factor de risc, dar şi măsurile de a le atenua, inclusiv planuri de contingenţă (de exemplu, de relocare urgentă), atunci când este necesar;
        ● Să fie uşor de înţeles. Planul trebuie să fie redactat într-un limbaj simplu şi să fie accesibil persoanelor cu dizabilităţi şi celor cu o cunoaştere limitată a limbii române (prin intermediul reprezentărilor grafice, înregistrărilor audio etc.);
        ● Să identifice persoana şi/sau entitatea responsabilă cu monitorizarea planului;
        ● Să fie completat şi convenit, cu consimţământul informat al persoanei în cauză, în scris, şi semnat de toate persoanele şi furnizorii responsabili de punerea sa în aplicare;
        ● Să fie distribuit persoanei şi altor persoane implicate în elaborarea şi implementarea planului; Să includă servicii autodirecţionate, în care persoana decide cum, unde şi de la cine le vor fi furnizate serviciile şi sprijinul;
        ● Să prevină furnizarea de servicii inutile sau necorespunzătoare.


        A PATRA FAZĂ constă în stabilirea coordonatelor Planului de Contingenţă de către facilitator, cercul de sprijin şi managerul de caz, împreună cu persoana. Planul de contingenţă îşi propune să atenueze potenţialele riscurile identificate ca fiind asociate cu diferite dimensiuni ale vieţii în comunitate, de exemplu, privind locuirea, serviciilor medicale, tehnologiilor asistive, gestiunea banilor, transport, dinamici familiale, ocupare, riscurile de sănătate care ţin de afecţiuni cronice sau administrarea medicamentelor, prevenirea izolării etc. Conţinutul planului de contingenţă trebuie să identifice: (1) toate riscurile la care ar putea fi expusă persoana; (2) planul de prevenire/minimizare a acestora; (3) planul de rezervă în situaţia în care aceste strategii eşuează; cât şi (4) persoanele de contact în astfel de situaţii. Planul de contingenţă trebuie actualizat pentru a reflecta soluţiile identificate în comunitate care corespund dorinţelor şi nevoilor persoanei. Angajaţii serviciilor în comunitate cu care va interacţiona persoana cu dizabilităţi trebuie să fie familiarizaţi cu conţinutul Planului de contingenţă.
        Toate persoanele care au trăit în instituţii se pot confrunta cu riscuri. Tranziţia spre viaţa independentă în comunitate poate reprezenta, în anumite situaţii, un factor de stres, deoarece presupune modificarea radicală a mediului de viaţă al persoanei şi expunerea ei la situaţii noi care necesită acces la sprijin adecvat şi prompt. Cu toate acestea, evaluarea riscurilor nu trebuie să fie exacerbată în detrimentul oportunităţilor. În tranziţia către comunităţi, persoanele încep să trăiască într-un mediu natural şi au oportunitatea de a trăi o viaţă normală, de a câştiga experienţe noi şi interesante, de a-şi dezvolta potenţialul, de a lua decizii şi de a-şi asuma responsabilităţi. În plus, riscurile asociate factorilor de stres ai tranziţiei către o viaţă în comunitate sunt în general mult mai mici decât vulnerabilităţile vieţii instituţionalizate, acestea din urmă declanşând adesea abuzuri, un nivel inadecvat de sprijin şi încălcări ale drepturilor cu privire la dizabilitate şi drepturilor omului. Gestionarea oricărui risc începe prin a afla ce este important pentru persoana cu dizabilităţi în procesul său de tranziţie la viaţa în comunitate. Adesea, riscul este diminuat semnificativ atunci când managerul de caz înţelege preferinţele şi nevoile persoanei şi identifică cele mai bune mijloace pentru a-i oferi sprijin. În gestionarea riscurilor, managerii de caz împreună cu echipa de coordonare vor lua în considerare următoarele aspecte:
        ● Cu cât persoana cu dizabilităţi este mai izolată, cu atât mai mare va fi riscul de abuz, neglijare sau exploatare din partea celor care o vor sprijini sau îngriji într-un mediu nou de viaţă (cum ar fi un îngrijitor, vecin sau coleg de apartament), deoarece acesteia îi lipsesc cunoştinţele sau deprinderile de a conştientiza abuzul sau îi poate fi teamă să reclame o conduită neadecvată. În mod similar, cu cât persoana a petrecut mai mult timp în instituţii, cu atât poate fi necesar să se acorde un sprijin mai intens pentru a împuternici persoana;
        ● Frica este adesea principalul motiv pentru impunerea unor restricţii unei persoane, ca răspuns la riscul perceput; în cazul membrilor familiei, este vorba de teama de vătămare fizică sau emoţională, în cazul furnizorilor de servicii publice sau private, există, de asemenea, teama de litigii, sancţiuni şi/sau presă negative;
        ● Managerul de caz şi echipa care furnizează servicii în comunitate nu ar trebui să adopte decizii care restricţionează libertatea persoanelor cu dizabilităţi.

        Managerii de caz se vor confrunta cu mai multe provocări:
        ● A sprijini persoanele dezinstituţionalizate să gestioneze riscurile care apar în viaţa de zi cu zi, să deţină controlul, sprijinindu-le şi învăţându-le cum să ia decizii.
        ● A recunoaşte şi reduce riscurile create prin procesul de dezinstituţionalizare atunci când persoanele de sprijin sau îngrijitorii vor exercita control asupra vieţii persoanelor cu dizabilităţi. Managerii de caz vor trebui să observe reacţiile persoanelor cu dizabilităţi la mediul înconjurător şi să ia măsuri pentru a garanta că persoanele cu dizabilităţi pot lua decizii privind propria viaţă. În special persoanele cu dizabilităţi grave se pot găsi în situaţia de a nu avea control asupra locuinţei, cu cine şi cum să trăiască, ce obiecte să deţină în casă sau nu.
        ● Atunci când persoanele cu dizabilităţi vor fi nemulţumite de viaţa pe care o au şi nu au control asupra acesteia, managerii de caz vor trebui să le asculte îngrijorările, sentimentele şi dorinţele. Managerii de caz vor trebui să sprijine persoana cu dizabilităţi să facă schimbările necesare, în timp ce riscurile, o parte a vieţii obişnuite, sunt diminuate.

        Revizuirea Planurilor individuale
        Planul individual va fi revizuit pe tot parcursul perioadei de tranziţie cu implicarea cercului de sprijin ori de câte ori apar modificări cu privire la obiectivele şi dorinţele persoanei, dar şi la sprijinul disponibil în comunitate. Astfel, aceste modificări pot apărea atât în secţiunea planului care conţine viziunea de viaţă a persoanei, cât şi în Planul de servicii sau în cel de contingenţă. Persoana poate oricând declanşa revizuirea planului. Pe lângă modificări ad-hoc ale planului, acesta din urmă trebuie revizuit cel puţin o dată la trei luni, dacă persoana nu este transferată în comunitate înainte de acest termen. Fiecare modificare a planului va fi înregistrată corespunzător cu următoarele informaţii:
        ● Aspectul sau problema care a declanşat revizuirea Planului individual;
        ● Procesul de revizuire a planului, inclusiv detalii cu privire la implicarea cercului de sprijin sau a altor persoane şi furnizarea de sprijin în luarea deciziei (dacă este cazul);
        ● Modalitatea în care a fost asigurată planificarea centrată pe persoană şi dacă revizuirile reflectă dorinţele persoanei;
        ● Descrierea tuturor aspectelor din plan care au fost revizuite (inclusiv cele de la nivelul planului de contingenţă);
        ● Consimţământul informat al persoanei.





    4.2. Pregătirea comunităţii
    4.2.1. Identificarea şi pregătirea locuinţelor în comunitate
        Identificarea, finanţarea şi alocarea soluţiilor de locuire
        Asigurarea accesului egal al persoanelor cu dizabilităţi la servicii de locuire reprezintă o prioritate. Dreptul la locuire este un drept distinct care trebuie realizat prin asigurarea unui fond de locuinţe sau de resurse financiare disponibile şi uşor de accesat pentru implementarea Planurilor individuale.*15) Locuirea se va realiza în contexte obişnuite, la casă sau bloc, fără ca persoanele cu dizabilităţi să fie nevoite să locuiască laolaltă în acelaşi spaţiu, în acelaşi bloc sau în cartiere destinate sau construite special pentru cazarea acestora. Locuinţele persoanelor cu dizabilităţi trebuie să fie dispersate în comunitate, să nu fie grupate toate pe aceeaşi scară de bloc sau curte, trebuie să aibă dotările necesare, să fie bine conectate la alte servicii din comunitate şi să poate fi uşor accesate cu mijloacele de transport în comun, la o distanţă acceptabilă de magazine alimentare, piaţă, spitale, şcoli etc. Există riscul ca abordarea şi cultura instituţională să fie replicate şi în servicii de dimensiuni mai mici, fiindcă segregarea şi excluziunea socială pot să apară şi în comunitate, în cadrul unui apartament, spre exemplu.
        *15) Exemple de tipuri de resurse materiale şi financiare care pot asigura dreptul la locuire sunt: închirierea sau achiziţionarea de locuinţe, subvenţii pentru locuire, vouchere pentru închirieri, locuinţele sociale, fonduri pentru renovarea sau reamenajarea unei locuinţe aflată în proprietatea rezidentului sau a familiei cu care va locui (în baza unui contract de închiriere, îngrijire etc.).

        Lipsa de locuinţe adaptate, adecvate, la preţuri accesibile şi sigure poate fi o barieră majoră în calea tranziţiei persoanelor cu dizabilităţi în comunitate. Accesul la locuinţe este esenţial pentru traiul independent în comunitate, iar acesta trebuie asigurat separat de serviciile de sprijin în comunitate. Listele de aşteptare pentru locuinţe sunt adesea foarte lungi. În unele cazuri, persoanele cu dizabilităţi pot rămâne în centre rezidenţiale doar pentru că nu există alte alternative de locuire. În astfel de cazuri, centrele devin, în esenţă, adăposturi. Managerul de caz va stabili necesarul de locuinţe, împreună cu Coordonatorul de plan, care colectează necesarul de locuire în fişa NECESARUL DE SPRIJIN PENTRU O VIAŢĂ INDEPENDENTĂ, E. NEVOI LEGATE DE LOCUIRE (cu număr şi tip de locuinţe, inclusiv cele existente, dar care au nevoie de accesibilizare sau subvenţionare a chiriei) pentru toate persoanele cu dizabilităţi din centru, prin centralizarea dorinţelor şi nevoilor lor în funcţie de informaţia furnizată de managerul de caz din Planul individual (unde, cum şi cu cine îşi doreşte să locuiască persoana).
        În ce priveşte persoanele cu dizabilităţi care caută să închirieze o locuinţă în comunitate, fiecare judeţ va avea o reţea de locuinţe incluzive, gestionată de DGASPC şi/sau alţi furnizori publici sau privaţi, prin următoarele activităţi:
        ● Identificarea de locuinţe care respectă criteriile de locuire incluzivă prin determinarea disponibilităţii de apartamente, garsoniere sau case de închiriat sau cumpărat în comunitate, inclusiv de către DGASPC, pentru a fi puse la dispoziţia persoanelor dezinstituţionalizate sau la risc de instituţionalizare, în funcţie de nevoile şi preferinţele acestora de locuire, prin închiriere directă de către persoanele cu dizabilităţi sau opţiunea de încheiere de contracte de furnizare de locuire într-o locuinţă care respectă criteriile de locuire incluzivă.
        ● Verificarea acestora conform setului de standarde de locuire incluzivă şi identificarea nevoilor de îmbunătăţire.
        ● Sprijinirea echipei de coordonare cu informaţii cu privire la stocul disponibil.
        ● În cazul existenţei mai multor furnizori de locuire incluzivă (alţi furnizori publici sau privaţi), DGASPC asigură coordonarea lor. De asemenea, este asigurată informarea Comitetului judeţean/local cu privire la necesarul de locuinţe pentru toate centrele din judeţ/sectoare ale municipiului Bucureşti.

        Coordonatorul de plan transmite necesarul de locuire managerului/departamentului din DGASPC care gestionează reţeaua de locuinţe incluzive pentru a identifica facilităţile de locuire disponibile pentru închiriere pentru fiecare persoană cu dizabilităţi, în funcţie de nevoia identificată. În plus, managerii de caz sprijină persoanele cu dizabilităţi să depună cereri pentru locuinţe sociale la primăria din comunitatea de destinaţie, cât şi tuturor instituţiilor abilitate sau care pot oferi sprijin. Unii rezidenţi pot avea locuinţe în proprietate, alţii se vor muta cu familia şi nu vor avea nevoie de acest tip de sprijin.
        În practică, managerii de caz se vor confrunta cu o serie de provocări:
        ● Dificultatea găsirii de locuinţe suficiente, adecvate şi la preţuri acceptabile, mai ales în zonele cu număr mare de cereri de locuinţe înregistrate;
        ● Reticenţa proprietarilor de a închiria locuinţe persoanelor cu dizabilităţi dezinstituţionalizate;
        ● Reticenţa vecinilor sau a membrilor comunităţii de destinaţie;
        ● Lipsa locuinţelor sociale, fond locativ insuficient nevoilor actuale, liste de aşteptare la nivelul primăriilor.

        Pentru a depăşi aceste provocări, pot fi realizate: pilotarea de forme inovative de locuire (locuire partajată, spre exemplu, pentru sprijin reciproc); renovarea locuinţelor existente în stare avansată de degradare; reconversia spaţiilor locative neutilizate; solicitarea implicării dezvoltatorilor imobiliari (spre exemplu, un anumit procent din complexele rezidenţiale poate fi dedicat locuirii sociale); şi construirea de locuinţe sociale şi investiţii în programul ANL.
        Persoanele cu dizabilităţi trebuie să vadă locuinţa şi să îşi cunoască eventualii colocatari înainte de a alege să se mute. De asemenea, trebuie să poată adresa întrebări cu privire la condiţiile de locuire şi la ce impact va avea mutarea într-un anumit spaţiu asupra propriei vieţi (implicaţii financiare, vecinătate, colegi de locuire, tipul şi intensitatea sprijinului necesar etc.).
        Atunci când procesul de selecţie a soluţiilor de locuire este finalizat pentru fiecare persoană cu dizabilităţi din centru, coordonatorii de plan şi managerii de caz vor completa o situaţie sintetică care să includă următoarele liste de informaţii:
        ● Număr de locuinţe din mediul urban şi rural, dezagregate pe tip: garsonieră, apartament cu 2, 3 sau 4 camere sau imobil cu un anumit număr de camere;
        ● Locuinţe care trebuie adaptate/amenajate, care sunt închiriate/cumpărate şi/sau în proprietatea familiei sau a persoanei cu dizabilităţi, în funcţie de ceea ce este necesar pentru a le adapta/amenaja;
        ● Locuinţe în funcţie de modul în care vor fi acoperite cheltuielile cu chirie şi întreţinere (cele pentru care persoanele cu dizabilităţi pot să acopere un procent din cheltuieli, cele pentru care persoanele trebuie sprijinite să beneficieze de locuire);
        ● Locuinţe oferite prin intermediul furnizorilor privaţi de servicii sociale.

        Multe persoane pot avea nevoie de sprijin în ceea ce priveşte locuirea. Managerul de caz alături de echipa de coordonare, se vor asigura că persoana beneficiază de acest sprijin într-un mediu securizant, în care persoanei îi este respectată intimitatea. În plus, se va verifica: existenţa unor sisteme de prevenire a riscului şi garantarea siguranţei persoanei în locuinţă; că există relaţii de bună vecinătate; că persoana beneficiază de sprijin pentru mentenanţa locuinţei şi realizarea micilor reparaţii, gestionarea bugetului, şi beneficiază de sfaturi şi sprijin pentru o viaţă independentă, de sprijin emoţional şi social, este încurajată să participe la viaţa comunităţii, este sprijinită să îşi gestioneze conflictele/relaţiilor negative, şi altele, în funcţie de nevoi.
        Atenţie!
        ● Comunitatea de destinaţie este comunitatea în care persoana preferă să se mute. Nu este în mod obligatoriu comunitatea în care este situat centrul rezidenţial, nici cea din care persoana provine.
        ● Înainte de a alege să se mute într-o locuinţă incluzivă, persoanele cu dizabilităţi trebuie:
        ● Să viziteze şi să-şi aleagă localitatea şi locuinţa.
        ● Să aleagă cu cine doresc să locuiască. Rezidenţii din centre diferite din acelaşi judeţ sau judeţe diferite pot dori să se mute în aceeaşi localitate. În această situaţie, managerii de caz se vor coordona şi le vor facilita întâlnirea, pentru a vedea dacă este fezabil să locuiască împreună. Comitetul judeţean va centraliza la nivel de judeţ

        Fişa necesarului de locuire din care va reieşi această informaţie şi va sesiza
        Comitetul judeţean din alte judeţe dacă există dorinţa de a locui într- o localitate din alt judeţ.
        ● Să adreseze întrebări cu privire la locuire şi la impactul mutării într-un anumit spaţiu asupra propriei vieţi (implicaţii financiare, vecinătate, colegi de locuire etc.).
        ● Să îşi amenajeze, mobileze sau să îşi aranjeze locuinţa.



        Locuirea incluzivă
        Locuirea în comunitate a persoanelor cu dizabilităţi trebuie să le faciliteze participarea deplină la viaţa în comunitate. Soluţiile de locuire trebuie astfel să respecte nişte standarde de locuire incluzivă în comunitate, care să includă principiile alegerii şi controlului, separarea furnizării locuirii de servicii de sprijin, amplasarea în comunitate şi în imobile în care locuieşte şi restul populaţiei. Locuinţele trebuie să fie adaptate, accesibile, sustenabile şi sigure, iar locuirea trebuie gestionată doar conform preferinţelor persoanelor şi cu participarea lor.

        Caseta 17: Principii de locuire pentru comunităţi incluzive
    1. Drepturi. Persoanele cu dizabilităţi au aceleaşi drepturi la locuinţă şi asistenţă precum restul comunităţii şi sunt încurajate şi sprijinite să îşi exercite aceste drepturi.
        Locuinţele trebuie:
        ● Să fie concepute pentru persoane de diferite vârste şi abilităţi.
        ● Să le permită oamenilor să îmbătrânească la locul lor şi să trăiască în locuinţa lor în toate etapele vieţii, pe măsură ce nevoile lor se schimbă.
        ● Să permită vizitele familiei şi a prietenilor, indiferent de vârstă sau de dizabilitate.
        ● Să garanteze că persoanele cu dizabilităţi pot accesa aceleaşi oportunităţi de locuire precum ceilalţi şi că nu sunt obligate sau constrânse să accepte o anumită formă de locuire.


    2. Control. În cazul în care o persoană are nevoie de sprijin la domiciliu, furnizarea şi gestionarea locuinţei sale ar trebui să fie separate de furnizarea şi gestionarea sprijinului plătit. Acest lucru va asigura o mai mare siguranţă a locuinţei. Locuirea trebuie:
        ● Să asigure că nicio organizaţie (autoritate/serviciu) nu are un nivel de influenţă nejustificat asupra vieţii unei persoane.
        ● Să permită unei persoane să îşi aleagă furnizorul de sprijin şi să îşi schimbe modalităţile de sprijin, fără ca acest lucru să îi afecteze locuinţa şi viceversa.
        ● Să asigure că rezidenţii îşi pot exercita drepturile de chirie asupra locuinţei lor.
        ● Să fie, în primul rând, casa unei persoane şi nu să arate sau să fie conceput ca un loc de muncă pentru personalul de servicii/de sprijin plătit.

    3. Alegere. Persoanele cu dizabilităţi au posibilitatea de a alege unde locuiesc, cu cine locuiesc şi cine vine în casa lor şi când, în loc ca acest lucru să fie determinat de furnizor. Locuinţele trebuie:
        ● Să reflecte circumstanţele individuale, inclusiv preferinţele culturale şi geografice/locale.
        ● Să maximizeze inovaţia şi viabilitatea, prin atragerea şi valorificarea diferitelor surse de finanţare.
        ● Să cuprindă o varietate de tipuri de locuinţe (locuinţe sociale, locuinţe private de închiriat şi locuinţe ocupate de proprietari).
        ● Să fie promovate printr-o varietate de canale, astfel încât persoanele cu dizabilităţi să poată lua decizii în cunoştinţă de cauză cu privire la soluţia de locuire care să răspundă cel mai bine nevoilor şi preferinţelor lor.

    4. Incluziune. Locuinţele adecvate oferă căi de acces la independenţă şi permit participarea socială şi economică prin alternative la locuinţele de grup şi la densitatea mare a persoanelor cu dizabilităţi.
        Locuinţele trebuie:
        ● Să fie casa unei persoane, nu o facilitate, şi să reflecte designul general tipic şi amenajarea locului care se regăseşte în comunitate, asigurându-se că locuinţele nu sunt diferite sau speciale.
        ● Să facă parte din comunitate şi să fie aproape de facilităţi şi servicii.
        ● Să încurajeze un amestec de rezidenţi cu şi fără dizabilităţi în cadrul unui ansamblu de locuinţe sau al unui bloc de apartamente şi să descurajeze dezvoltarea de locuinţe de grup.
        ● Să se alinieze la obiectivele şi principiile designului universal şi să includă tehnologii de asistenţă, dacă este cazul, fiind în acelaşi timp suficient de flexibile pentru a putea fi alocate sau vândute persoanelor cu dizabilităţi."


        Sursa: https://www.chde.qld.gov.au/about/initiatives/housing-principles-inclusive-communities

        Serviciile în comunitate şi soluţiile de locuire trebuie să fie evaluate pentru a asigura că reflectă principiile "housing first" ("locuirea înainte de toate").*16) Trebuie avut în vedere că toate persoanele au dreptul să trăiască în securitate, pace şi demnitate:*17)
        *16) Pleace (2016).
        *17) OHCHR (2014).
        ● Locuinţa este un drept al omului.
        ● Alegerea şi controlul le au persoanele care trăiesc în locuinţă.
        ● Locuinţa şi celelalte servicii sunt chestiuni separate (accesul la locuinţă nu este condiţionat de furnizarea altor servicii).
        ● Sprijinul oferit este flexibil şi disponibil, atât cât este necesar.
        ● Siguranţa juridică (protecţie împotriva evacuării forţate, a hărţuirii de către proprietari).
        ● Accesibilitatea (costurile locuirii trebuie să fie rezonabile).
        ● Starea locuinţei (stare adecvată din punct de vedere al reparaţiilor necesare etc.).
        ● Disponibilitatea utilităţilor (infrastructura necesară: salubritate, iluminat, încălzit etc.).
        ● Localizare (în comunitate, cu acces la serviciile necesare, în locuri sigure şi accesibile).
        ● Permite persoanelor să trăiască în moduri care să nu le afecteze posibilitatea de a-şi exprima identitatea culturală.
        ● Evită suprareglementarea.

        Beneficii alocate pentru locuirea în comunitate
        Mutarea în locuinţe din comunitate necesită acoperirea costurilor aferente transferului şi locuirii. Unele persoane cu dizabilităţi dispun de anumite venituri din care pot acoperi o parte din chirie şi/sau întreţinere, altele se vor muta în locuinţe deţinute de familie, dar care vor necesita anumite îmbunătăţiri şi contribuţie la costuri de întreţinere. Cea mai mare parte, însă, nu îşi vor permite plata regulată a chiriei sau întreţinerii. De asemenea, şi transferul atrage anumite costuri legate de procesul de mutare şi asigurarea celor necesare pentru un trai decent (precum racordarea la utilităţi, garanţii pentru plata chiriei, sau cumpărarea consumabile de uz casnic). Persoanele cu dizabilităţi vor putea solicita, cu sprijinul managerului de caz, beneficii care să acopere aceste cheltuieli.
    Pentru unele persoane ar fi putut fi evitată instituţionalizarea dacă li s-ar fi alocat un beneficiu (de exemplu, dacă un membru al gospodăriei s-a îmbolnăvit sau în caz de dezastre naturale, accidente casnice, necesitatea unei investiţii în gospodărie etc.). În aceste situaţii, persoanele la risc de instituţionalizare vor fi îndrumate către componenta de criză a beneficiului de tranziţie.


┌──────────┬───────────────────────────┐
│Caseta 18:│ │
│Beneficii │ │
│alocate │ │
│pentru │ │
│locuirea │ │
│în │Ce reprezintă │
│comunitate│ │
│potrivit │ │
│Legii nr.7│ │
│/2023 │ │
│Beneficiul│ │
├──────────┼───────────────────────────┤
│ │Sumă de bani acordată de la│
│ │bugetul de stat sau din │
│ │fonduri externe │
│ │nerambursabile sub formă de│
│ │indemnizaţie lunară │
│ │persoanei adulte încadrate │
│ │în grad de handicap grav, │
│ │accentuat sau mediu, în │
│ │baza evaluării nevoilor │
│Beneficiu │individuale de viaţă în │
│pentru │comunitate, în vederea │
│locuire │administrării unei locuinţe│
│ │de către aceasta; include │
│ │plata chiriei pentru │
│ │locuinţele închiriate din │
│ │mediul privat sau din │
│ │fondul de locuinţe sociale,│
│ │plata asigurării împotriva │
│ │dezastrelor naturale, a │
│ │serviciilor de utilităţi │
│ │publice şi a reparaţiilor │
│ │curente. │
├──────────┼───────────────────────────┤
│ │sumă de bani acordată ori │
│ │de câte ori situaţia o │
│ │impune, de la bugetul de │
│ │stat sau din fonduri │
│ │externe nerambursabile, │
│ │persoanei adulte cu │
│ │dizabilităţi, pentru │
│ │prevenirea │
│ │instituţionalizării │
│ │acesteia sau pentru │
│ │pregătirea transferului │
│ │dintr-un centru rezidenţial│
│ │în comunitate, în baza │
│ │evaluării nevoilor │
│Beneficiu │individuale de viaţă în │
│de │comunitate ale acesteia; │
│tranziţie │acoperă costuri de │
│ │reparaţii, lucrări de │
│ │adaptare a locuinţei, │
│ │achiziţie a consumabilelor │
│ │de uz casnic, mutare a │
│ │bunurilor personale, │
│ │transport, contractare de │
│ │servicii necesare, de tip: │
│ │igienizare, instalare de │
│ │utilităţi, plata │
│ │serviciilor sociale de care│
│ │beneficiază în comunitate │
│ │şi alte cheltuieli necesare│
│ │traiului independent sau în│
│ │situaţii de urgenţă/criză. │
└──────────┴───────────────────────────┘

        Adaptarea locuinţelor
        Adaptarea locuinţelor la nevoile persoanei cu dizabilităţi înainte de mutarea acesteia este esenţială. Acest demers poate include modificări sau îmbunătăţiri ale mediului său de viaţă pentru a-i asigura sănătatea, bunăstarea şi siguranţa şi pentru a-i permite să funcţioneze cu o mai mare independenţă în casă sau pentru a preveni instituţionalizarea. Toate modificările trebuie să fie eficiente din punct de vedere al costurilor. Modificările sau îmbunătăţirile la domiciliul persoanei cu dizabilităţi pot include, dar nu se limitează la următoarele:
        ● Instalarea sau construirea de rampe
        ● Instalarea de bare de sprijin şi alte echipamente medicale ca parte a unui proiect mai amplu de modificare a locuinţei
        ● Lărgirea uşilor
        ● Modificarea băilor
        ● Modificarea bucătăriilor
        ● Instalarea de sisteme electrice şi sanitare specializate pentru echipamentele şi consumabilele medicale necesare
    ● Amenajarea locuinţei pentru a preveni accidentările (de exemplu, înlocuirea aparatului de gătit pe gaz cu o plită cu inducţie care nu pune în pericol siguranţa persoanei).

        Costul verificării gradului de accesibilizare va trebui estimat şi inclus în Planul de dezinstituţionalizare al centrului rezidenţial. Unele cheltuieli asociate cu verificarea pot include: experţi în evaluare, arhitecţi, ingineri în amenajări, obţinerea unor avize de la pompieri etc. După consultarea şi implicarea directă a persoanelor cu dizabilităţi (prin vizitarea spaţiilor de locuit, furnizarea de informaţii concrete cu privire la adaptări etc.) şi pe baza datelor colectate în Planurile individuale, se va stabili necesarul de resurse financiare, materiale şi umane pentru accesibilizarea spaţiilor de locuit. Persoanele cu dizabilităţi transferate din instituţii rezidenţiale în comunitate sau care se află în risc de instituţionalizare, cu sprijin din partea managerilor de caz, vor putea apela la fonduri dedicate adaptării locuinţelor (închiriate, în proprietate sau cele familiale) şi a căilor de acces ale acestora. Alte pregătiri sau amenajări ale spaţiului se fac în acelaşi timp, prin intermediul beneficiului de tranziţie - componenta de transfer, descris în Caseta 18.


    4.2.2. Planificarea şi dezvoltarea serviciilor în comunitate
        Stabilirea necesarului de servicii
        Serviciile din comunitate trebuie să fie complementare şi diverse. Acestea trebuie să implice diferiţi actori din comunitate (din mediul public, privat, parteneriate public-private, indivizi, grupuri informale etc.) şi de la diferite nivele (local, judeţean, naţional), să ţină de toate sectoarele cu responsabilităţi în acordarea de sprijin (locuire, sănătate, social, infrastructură şi dezvoltare urbană, educaţie, ocupare etc.) şi să mobilizeze atât resurse de sprijin formale, cât şi informale.
     Asigurarea unei vieţi independente şi a includerii în cadrul comunităţii necesită un acces corespunzător pentru persoanele cu dizabilităţi la serviciile şi facilităţile destinate populaţiei în general. Art. 19 al CDPD stipulează faptul că includerea în comunitate şi realizarea dreptului la viaţa independentă presupun ca serviciile şi facilităţile din comunitate pentru populaţia generală să fie în aceeaşi măsură disponibile şi să răspundă nevoilor persoanelor cu dizabilităţi.
        Nevoile de sprijin pot diferi semnificativ odată ce persoanele cu dizabilităţi vor face tranziţia la viaţa în comunitate. Prin urmare, este necesară reevaluarea nevoilor în cadrul unui proces continuu de planificare centrată pe persoană fiindcă este posibil să apară schimbări în una sau în mai multe dintre următoarele dimensiuni: (1) sprijin pentru acoperirea nevoilor de îngrijire personală şi pentru activităţile cotidiene de bază; (2) sprijin pentru acoperirea nevoilor din gospodărie; (3) sprijin pentru activităţile de participare activă, socială şi economică, inclusiv serviciile pentru luarea deciziilor şi de mediere şi acces pe piaţa muncii; şi (4) sprijin pentru îngrijitori şi asistenţi formali/informali.
        Evaluarea necesarului de servicii pentru persoanele cu dizabilităţi se va realiza pe baza informaţiilor cuprinse în Planul Individual. Coordonatorul de plan, împreună cu persoana cu dizabilităţi, managerii de caz DGASPC şi prin colaborarea cu SPAS-uri şi primării, vor căuta cele mai bune servicii în comunitate care să răspundă aspiraţiilor, dorinţelor, nevoii şi alegerii persoanei. Managerii de caz vor informa şi consulta persoanele cu dizabilităţi în tot procesul de stabilire a necesarului de servicii în comunitate. Managerii de caz şi Coordonatorul de plan vor stabili numărul, localizarea şi tipul de servicii necesare şi le vor centraliza în FIŞA SINTETICĂ A NECESARULUI DE SERVICII ÎN COMUNITATE, care conţine toate nevoile la nivelul fiecărui centru. Rezultatele vor fi prezentate DGASPC şi Comitetului judeţean pentru o analiză coordonată a nevoii de servicii la nivelul judeţului (în cazul existenţei mai multor centre în curs de dezinstituţionalizare).

        Caseta 19: Tipuri de servicii în comunitate
        Serviciile în comunitate sunt esenţiale atât pentru dezinstituţionalizare, cât şi prevenirea (re)instituţionalizării. Pot fi dezvoltate de DGASPC, autorităţi locale sau furnizori privaţi, în baza standardelor minime de calitate. În prezent (aprilie 2024) pot fi licenţiate următoarele tipuri de servicii la nivel de comunitate: (1) servicii de asistenţă şi suport; (2) servicii de echipă mobilă; (3) servicii de îngrijire la domiciliu; (4) servicii de asistenţă personală profesionistă; (5) centre de zi şi centre de recuperare neuromotorie de tip ambulatoriu; şi (6) centre de tip respiro şi centre de criză.
        Atenţie!
        Asigurarea serviciilor adecvate în comunitate este factorul de care depinde succesul dezinstituţionalizării. Toate serviciile din comunitate - existente şi nou dezvoltate - trebuie să fie pregătite, accesibile şi funcţionale înainte de tranziţia persoanelor cu dizabilităţi din centrul rezidenţial. Cu cât serviciile publice sunt mai accesibile unui grup larg de persoane (şi nu doar celor cu dizabilităţi), cu atât mai mic este necesarul de servicii noi sau de servicii dedicate doar persoanelor cu dizabilităţi.


        Identificarea şi alocarea finanţării serviciilor
        Coordonatorul de plan şi Specialistul financiar, pe baza stabilirii necesarului de servicii în comunitate, ţin cont de următorii itemi în identificarea surselor de finanţare şi îi includ în Planul de dezinstituţionalizare:
        ● Cum pot fi accesate fondurile publice naţionale (program de interes naţional), din fonduri europene (precum POIDS sau alte fonduri ale Comisiei Europene) sau ale altor finanţatori.
        ● Care sunt finanţatorii sau donatorii privaţi care susţin viaţa în comunitate, formularele de solicitare de finanţare, data la care se depun aplicaţiile şi care este valoarea maximă nerambursabilă şi cofinanţarea.
        ● Calcularea şi defalcarea costurilor cu fiecare serviciu necesar (elaborarea unor studii de fezabilitate, costuri cu obţinerea unei documentaţii specifice sau cu elaborarea proiectului, resurse umane, materiale etc.).
        ● Folosirea resurselor financiare rezultate prin valorificarea unor spaţii care vor rămâne nefolosite prin dezinstituţionalizarea persoanelor cu dizabilităţi;

    Cereri pentru realocarea bugetelor rămase necheltuite ca urmare a numărului mai scăzut de angajaţi şi rezidenţi.
        ● Încheierea de parteneriate cu furnizorii privaţi de servicii sociale, medicale, juridice, formare profesională, care pot acoperi costurile dezinstituţionalizării prin activităţile bugetate în propriile proiecte.
        ● Parteneriate cu camere de comerţ din străinătate, cu companii bancare, din industria IT, din domeniul transporturilor sau cu alte entităţi, prin care pot fi acoperite cheltuielile cu unele dintre serviciile necesare.
        ● Parteneriate cu alte autorităţi ale administraţiei publice locale sau centrale sau instituţii de drepturile omului, pentru accesarea unor finanţări necesare achiziţionării serviciilor destinate dezinstituţionalizării.

        Coordonatorul de plan va informa periodic Comitetul judeţean/local cu privire la statusul finanţărilor pentru serviciile necesare în comunitate. De asemenea, va lucra îndeaproape cu specialistul în comunicare pentru a disemina nevoile pentru astfel de servicii. În funcţie de nevoia identificată la nivelul judeţului, unele finanţări vor fi utilizate pentru a facilita tranziţia rezidenţilor mai multor centre rezidenţiale simultan.
        Atenţie!
       ● Pentru a asigura că România îndeplineşte ţintele asumate prin PNRR, anume, reducerea numărului de persoane cu dizabilităţi instituţionalizate de la 16.911 persoane la 31 decembrie 2020, la 11.500 persoane la 30 iunie 2026, prin Strategia dezinstituţionalizării se prevăd măsuri de îmbunătăţire a circuitului financiar pentru procesul de dezinstituţionalizare şi prevenire a instituţionalizării. Astfel, fondurile de la bugetul de stat alocate pentru centrele rezidenţiale vor fi gradual transferate, începând cu anul 2024, către cheltuieli necesare pentru dezvoltarea şi funcţionarea serviciilor în comunitate. Acest transfer va fi realizat printr-o reducere anuală a finanţării de la bugetul de stat alocate centrelor rezidenţiale, într-un cuantum proporţional cu ţintele stabilite la nivel naţional prin PNRR.


        Stabilirea nevoii de personal pentru serviciile din comunitate şi identificarea acestuia
        Angajaţii din serviciile din comunitate trebuie să fie recrutaţi, instruiţi sau să beneficieze de reconversie profesională. În realizarea acestei sarcini, Coordonatorul de plan va colabora cu întreaga echipă de coordonare şi va fi susţinut îndeaproape de specialistul în resurse umane. Persoanele cu dizabilităţi şi reprezentanţii sindicatelor vor fi consultaţi şi implicaţi în acest proces.
        În pregătirea dezinstituţionalizării, se vor centraliza toate resursele umane necesare pentru: (1) formarea personalului din centrele rezidenţiale existente pentru a furniza sprijin adecvat atât pe perioada tranziţiei la viaţa în comunitate, cât şi în noile servicii din comunitate; pe baza unui program de formare unitar şi uniform utilizat la nivel naţional; (2) asigurarea noilor servicii dezvoltate în comunităţile de destinaţie cu angajaţi instruiţi proveniţi atât din centre cât şi nou recrutaţi; (3) instruirea personalului din serviciile comunitare deja existente, pentru a asigura faptul că sprijinul pe care îl furnizează respectă abordarea centrată pe persoană; şi (4) activităţile de pregătire a persoanelor cu dizabilităţi şi a comunităţilor de destinaţie pentru tranziţie.
        Pentru o planificare eficientă a activităţilor legate de personalul de la nivelul centrului rezidenţial, trebuie parcurşi o serie de paşi:
        ● Utilizarea modelului centrării pe persoană în planificarea parcursului profesional al angajaţilor centrului rezidenţial.
        ● Specialistul în resurse umane trebuie să poarte o serie de discuţii concluzive oneste cu fiecare angajat pentru luarea unei decizii referitoare la planul profesional viitor, cu participarea unui reprezentant al persoanelor cu dizabilităţi.
        ● Înainte ca angajaţii să fie transferaţi din centre în noile servicii din comunitate, trebuie să aibă loc următoarele: (1) identificarea nevoii de personal care să corespundă nevoilor şi preferinţelor persoanelor cu dizabilităţi; (2) formarea personalului în funcţie de nevoile identificate; şi (3) evaluarea competenţelor însuşite.
        ● Dacă există decizia de a nu încadra un angajat în noile servicii, se identifică alte posibile soluţii, precum sprijinul pentru reconversie profesională. Pentru identificarea celor mai bune soluţii, vor avea loc consultări cu sindicatul şi cu reprezentanţii salariaţilor, în colaborare cu AJOFM.

        În procesul de selecţie şi instruire a personalului cu experienţă în sistemul rezidenţial este esenţial un nou model de sprijin al persoanei, care:
        ● Să nu replice practicile instituţionale în noile servicii în comunitate, cum ar fi: (1) depersonalizarea; (2) lipsa controlului rezidenţilor asupra propriei vieţii; (3) inabilitatea de a lua decizii; sau (4) relaţii de putere între personalul angajat şi persoanele cu dizabilităţi; şi
        ● Să asigure faptul că sprijinul oferit în centre pe perioada de tranziţie este centrat pe persoane, pe a le construi abilităţile de viaţă independentă şi pe integrarea lor în societate.

        Trebuie alocat suficient timp pentru identificarea şi formarea personalului care va lucra în serviciile din comunitate. Selecţia şi instruirea iniţială are un impact real asupra calităţii vieţii persoanelor sprijinite. În anumite judeţe sau localităţi sunt greu de găsit anumite categorii de personal, cu precădere persoane specializate în anumite tipuri de activităţi şi forme de sprijin a persoanei, de exemplu, interpreţi sau specialişti care acordă sprijin pentru luarea deciziei. În această privinţă, echipa de coordonare, DGASPC şi partenerii săi, Comitetul judeţean, autorităţile locale, organizaţiile neguvernamentale, universităţile, agenţiile de formare profesională şi specialiştii în comunicare vor juca un rol important pentru identificarea şi atragerea resursei umane noi, şi motivarea personalului din centre pentru a ocupa posturi noi. Personalul din centru trebuie să corespundă nevoilor exprimate de sprijin ale persoanelor cu dizabilităţi, în cadrul planificării centrate pe persoană, prin urmare decizia finală privind orientarea personalului către noile servicii este subsecventă momentului în care aceste nevoi devin cunoscute, ca urmare a procesului de planificare centrată pe persoană. În etapa de evaluare a resurselor umane, specialistul în resurse umane şi Coordonatorul de plan vor trata cu atenţie şi sprijinul informal oferit de persoane apropiate, vecini, colegi, semeni, autoreprezentanţi, şi alţii, care pot sprijini persoana în luarea deciziilor şi organizarea activităţilor de zi cu zi, dacă aceasta îşi doreşte şi vor folosi această informaţie pentru a lua deciziile corespunzătoare privind personalul.
        Asigurarea serviciilor de sprijin în comunitate va necesita un volum mai mare de personal specializat, per ansamblu. Cum procesul de planificare a dezinstituţionalizării este ghidat de nevoile, voinţa şi preferinţele persoanelor cu dizabilităţi, necesarul de personal diferă semnificativ (în funcţie de profesii, abilităţi, valori, roluri jucate în viaţa persoanelor cu dizabilităţi) de personalul de la nivelul centrului şi al DGASPC-ului. Spre exemplu, cel mai probabil va fi nevoie de specialişti instruiţi în metoda planificării centrate pe persoană (cum ar fi asistenţi sociali, psihologi, consilieri vocaţionali, terapeuţi ocupaţionali, asistenţi personali etc.). În situaţia reşedinţelor dispersate în comunităţi, furnizarea unor servicii centrate pe persoană va solicita mai multe persoane, chiar dacă sprijinul este mai bine adaptat la nevoile persoanelor cu dizabilităţi. În acelaşi timp, în anumite servicii, va fi nevoie de un volum semnificativ mai mic de personal administrativ (cum ar fi bucătari, portari, spălătorese, şoferi, magazioneri, electricieni, fochişti etc.) decât cel existent în centru. Personalul care ocupă astfel de poziţii în centrele rezidenţiale poate, în schimb, să fie instruit să ofere sprijin în serviciile din comunitate. Gradual, aceste servicii vor putea să sprijine persoanele care se aflau pe listele de aşteptare sau pe cele la risc de instituţionalizare.
        Stabilirea noii structuri de personal vizează, printre altele, asigurarea asistenţei personale, a personalului de sprijin şi abilitarea specialiştilor în servicii sociale, de a îmbunătăţi calitatea vieţii persoanelor cu dizabilităţi. Asistenţii sociali, consilierii vocaţionali, psihologii şi alţi specialişti din acest domeniu vor putea fi recrutaţi, de exemplu, în departamentul de management de caz pentru a furniza servicii pentru persoanele care fac tranziţia către comunitate.

        Echipa de coordonare şi specialistul în resurse umane vor elabora Strategia de resurse umane. Aceasta va gestiona impactul schimbărilor şi va stabili acţiunile concrete în ceea ce priveşte recrutarea şi formarea. Strategia va a integra nevoile la nivel de judeţ. În pregătirea ei sunt indicate următoarele elemente:
        ● Semnarea unui acord cu sindicatul privind procesul de tranziţie a personalului angajat.
        ● Implicarea liderilor de sindicat în promovarea procesului de tranziţie.
        ● Implicarea altor specialişti în resurse umane de la nivelul DGASPC-ului.
        ● Analiza nevoilor de servicii reieşită din Planurile individuale, necesare pentru conceperea viitorului model de incluziune, care va indica necesarul de resurse umane.
        ● Implicarea personalului şi a sindicatelor în consultări asupra Strategiei de resurse umane.
        ● Reconfigurarea/realocarea rolurilor dacă personalul lipseşte.
        ● Analiza financiară a costurilor alocate resurselor umane conform strategiei.
    ● Strategia de resurse umane include: (1) un plan de formare pentru întregul personal, cu un calendar al sesiunilor pentru fiecare persoană inclusă în plan; (2) un plan de recrutare a resurselor adiţionale; (3) un plan de implementare graduală a tranziţiei personalului şi identificarea unei reconfigurări etapizate, care corespunde calendarului tranziţiilor în comunitate; şi (4) un plan de implementare a unui program de supervizare profesională a angajaţilor până la finalizarea tranziţiei.

        Pentru a definitiva structura de personal din noile servicii, precum şi cea din centre până în momentul în care toţi rezidenţi au realizat tranziţia treptată către comunitate, trebuie stabilite:
        ● Calendarul formărilor cu privire la metoda planificării centrate pe persoană şi cu privire la modul de aplicare a instrumentele utilizate în România pentru elaborarea Planurilor individuale.
        ● Schema de supervizare, în care fiecare dintre profesioniştii din centru sau din noile servicii are desemnat un supervizor.
        ● Calendarul evaluărilor angajaţilor cu privire la competenţele dobândite în planificarea centrată pe persoană.
        ● Schema de monitorizare şi evaluare a serviciilor oferite, din prisma modului în care au îmbunătăţit calitatea vieţii beneficiarilor.

        Formarea personalului
        Atunci când personalul necesar (existent sau nou recrutat) a fost identificat, acesta trebuie instruit pentru a lucra în noile servicii în comunitate. Reuşita procesului de dezinstituţionalizare depinde în mod semnificativ de tipul şi calitatea instruirii personalului. Instruirea resurselor umane nu trebuie grăbită sau tratată superficial. Noul context de muncă presupune o cultură organizaţională diferită, bazată pe incluziune şi participare comunitară. Formarea trebuie să ia în calcul nevoia personalului de a înţelege noua cultură şi a se identifica cu valorile pe care activitatea lor le va susţine. Activităţile de instruire trebuie proiectate astfel încât să includă abordarea centrată pe persoană.
        Programul de formare este esenţial pentru îndepărtarea de vechiul model de îngrijire instituţionalizată. În acest context, abordarea centrată pe persoană aduce o schimbare profundă de paradigmă, pentru aplicarea căreia este nevoie de instruire, de timp şi efort susţinut, de multe exemple practice şi studii de caz, de expunere la alte moduri de a furniza sprijin.
        Furnizarea formării trebuie să fie formalizată, unitară şi să includă tot personalul, fie că activează deja în servicii din comunitate, provine din centrele rezidenţiale sau este nou recrutat. În plus, formarea trebuie să implice persoanele cu dizabilităţi, experte prin experienţă, alături de alţi formatori profesionişti. Acolo unde este posibil, formarea trebuie să fie una oficială şi recunoscută, furnizată de profesionişti acreditaţi din ţară sau din străinătate, însă experienţa practică şi bunele rezultate trebuie să fie mai relevante în alegerea furnizorilor de formare decât existenţa unor diplome şi certificări. Specialistul în resurse umane răspunde de elaborarea şi dezvoltarea planurilor de instruire iniţială şi continuă a personalului, în realizarea cărora se va consulta cu experţi recunoscuţi, din ţară şi străinătate. Toate activităţile de formare trebuie să fie prevăzute în Planul de dezinstituţionalizare şi trebuie bugetate corespunzător.
        Formarea personalului trebuie să dezvolte competenţe profesionale, care cuprind atât competenţe generale, cât şi specifice. Competenţele generale sunt cele ce se referă la cunoştinţele şi abilităţile generale de care are nevoie un profesionist în toate contextele şi tipurile de muncă care vizează servicii acordate persoanelor cu dizabilităţi. Spre exemplu:
        Principiile CDPD; drepturile persoanelor cu dizabilităţi şi prevederi legislative, naţionale, europene, internaţionale; abordarea socială şi bazată pe drepturile omului a dizabilităţii; egalitate şi diversitate; planificarea centrată pe persoană şi sprijin centrat pe persoană.
        Siguranţa persoanelor cu dizabilităţi; prevenţia şi protecţia împotriva abuzurilor, violenţei la locul de muncă şi în orice alte contexte.
    Limitări şi răspundere profesională; documentarea muncii (rapoarte, notificări, informări etc.); munca în parteneriat, apartenenţa la reţele de sprijin, alianţe.


    Prevenirea epuizării la locul de muncă.
        Competenţele specifice descriu în detaliu modul propriu-zis de acordare a sprijinului.
        Acestea reprezintă acele cunoştinţe şi abilităţi ce sunt necesare pentru a lucra eficient în anumite domenii sau cu persoanele cu dizabilităţi în anumite situaţii şi depind în mare măsură de profilul şi de nevoile persoanelor. Spre exemplu:
        ● Planificarea centrată pe persoană
        ● Sprijin activ, centrat pe persoană
        ● Autodeterminare şi dreptul de a alege pentru propria viaţă
        ● Stereotipii şi preconcepţii faţă de persoanele cu dizabilităţi, în special intelectuale şi psihosociale; Metode şi programe de reducere a stigmei - atât din partea altor persoane, cât şi a stigmei internalizate, pe care deseori persoanele cu dizabilităţi o dobândesc faţă de ele însele
        ● Mecanisme de dezvoltare de abilităţi de trai independent Sprijin în luarea deciziilor şi autoreprezentare
        ● Concepte de echitate socială în lucrul cu persoanele cu dizabilităţi (oportunităţi egale, drepturi, alegeri)
        ● Dizabilitatea intelectuală, psihosocială, istoricul de traumă, retraumatizarea; efectele instituţionalizării; înţelegerea problemelor complexe: afecţiuni din sfera sănătăţii mintale, dizabilitate intelectuală, consum de substanţe/dependenţe (duble sau triple condiţii pot fi prezente simultan)
        ● Gestionarea comportamentelor provocatoare şi managementul situaţiilor de risc; managementul conflictelor, tehnici de dezescaladare
        ● Psihoeducaţie şi dezvoltare psihoemoţională (pentru reglare şi bunăstare emoţională, dezvoltarea toleranţei la stres/frustrare, învăţarea unor tehnici de mindfulness, siguranţă, gestionarea diferitelor tulburări - de somn, abuz de substanţe etc.)
        ● Metode de validare
        ● Metode de comunicare nonviolentă
        ● Metode de identificare şi prevenire a abuzului sau a neglijării
        ● Cod etic şi paşi de urmat în situaţii de dileme etice în sprijinirea adulţilor cu dizabilităţi Un plan bun de formare include sesiuni practice. Trebuie folosite multe exemple şi studii de caz (ce conferă profunzime şi greutate aspectelor teoretice), mai ales în formarea celor care au lucrat anterior în instituţii. Angajaţilor care au doar experienţa muncii în centrele rezidenţiale le este cel mai greu să vizualizeze cum sprijinul şi îngrijirea - mai ales în cazul persoanelor cu dizabilităţi severe, profunde, complexe - pot fi furnizate în servicii mici, comunitare. În cadrul formării, pentru a exersa planificarea centrată pe persoană, angajaţii vor aplica unul altuia diverse tehnici şi instrumente centrate pe persoană.

        Angajaţii trebuie să beneficieze de formare, sprijin şi supervizare/forme de continue de supervizare. Formarea iniţială trebuie să fie urmată de numeroase sesiuni de monitorizare, stimulare pozitivă, supervizare şi sprijin individual, supervizare la locul de muncă, evaluare regulată pe bază de standarde de performanţă, precum şi de oportunităţi de a participa la programe de formare continuă minim o dată pe an. Acestea trebuie să răspundă, prin temele oferite, nevoilor diferite şi în schimbare ale persoanelor cu dizabilităţi. Anumite aspecte (precum abuzul, neglijarea) necesită informări constante. Unele aspecte au suferit modificări importante în modul de abordare în sistemele de îngrijire mai avansate (gestionarea comportamentelor, tulburare de spectru autist etc.), iar angajaţii trebuie informaţi în cel mai scurt timp. În acelaşi timp, angajaţii pot fi invitaţi să propună teme relevante pentru activitatea lor. Formarea personalizată, la locul de muncă, trebuie să fie disponibilă şi furnizată în funcţie de solicitările angajaţilor din serviciile din comunitate sau de evaluarea persoanelor responsabile cu monitorizarea calităţii sprijinului acordat persoanelor cu dizabilităţi din comunitate.
        Traiul independent în comunitate necesită şi asigurarea accesului la servicii generale inclusiv prin formarea corespunzătoare a angajaţilor pentru a le furniza. Este necesară formarea pe teme de incluziune şi adaptări rezonabile şi pentru angajaţii serviciilor publice, cel puţin în domeniile: educaţie, sănătate, locuire, ocupare, transport, sport şi servicii de agrement.
        Verificaţi că...!
        ● Tot personalul a beneficiat de instruire în acord cu propriile opţiuni profesionale pentru viitor.
        ● Toţi angajaţii serviciilor din comunitate au beneficiat de instruire iniţială urmată de monitorizare post-transfer şi sprijin individual, formare continuă, specializare şi evaluare a performanţei la intervale periodice pe întreaga perioadă de implementare a Planului de dezinstituţionalizare.
        ● Bunele practici dezvoltate prin Planul de dezinstituţionalizare sunt continuate pe termen lung, formarea personalului fiind una dintre acestea.
        ● Programele de formare şi evaluare a serviciilor includ în toate etapele lor persoane cu dizabilităţi cu istoric de instituţionalizare.
        ● Dacă DGASPC elaborează Planuri de dezinstituţionalizare pentru mai multe centre rezidenţiale, activităţile legate de personal trebuie să fie planificate şi coordonate la nivel de judeţ şi cu implicarea Comitetului judeţean.
        ● Personalul va beneficia de o comunitate de practică, organizată pentru a asigura schimbul de experienţă, identificarea şi promovarea celor mai bune practici şi învăţarea reciprocă.


        Licenţierea serviciilor
        Licenţierea serviciilor este necesară pentru a asigura cu promptitudine servicii de calitate persoanelor cu dizabilităţi în comunitate. În prezent, licenţierea serviciilor presupune parcurgerea unui proces administrativ care include, conform legii, îndeplinirea standardelor minime de calitate aferente. Strategia naţională îşi propune revizuirea standardelor mai multor servicii din comunitate destinate adulţilor cu dizabilităţi (servicii de asistenţă şi suport, echipa mobilă, îngrijire la domiciliu, servicii de respiro), cu scopul de a asigura flexibilitatea furnizării acestora într-un mod centrat pe persoană şi sub controlul acesteia, încât să contribuie la sprijinirea unei vieţi independente şi să prevină segregarea şi excluderea socială.
        Pe fondul lipsei de servicii în comunitate pentru persoanele cu dizabilităţi şi a lipsei de experienţă şi exemple de bună practică, furnizorii de servicii vor avea nevoie de sprijin în dezvoltarea şi licenţierea serviciilor. Una dintre măsurile Strategiei dezinstituţionalizării prevede oferirea de sprijin din partea ANPDPD către furnizorii de servicii sociale pentru dezvoltarea şi furnizarea de servicii de sprijin al vieţii independente şi integrării în comunitate, prin: (1) elaborarea şi diseminarea de ghiduri privind tipurile de servicii pe care le pot dezvolta; (2) asigurarea informării privind dezvoltarea şi furnizarea serviciilor sociale în acest sens; şi (3) asigurarea de suport operaţional continuu autorităţilor administraţiei centrale şi locale şi furnizorilor privaţi, în timpul dezvoltării serviciilor. La nivel local, DGASPC-urile şi Comitetele judeţene vor sprijini furnizorii de servicii care vor dori să se acrediteze şi/sau să-şi licenţieze serviciile cu sprijin tehnic pentru fiecare etapă, inclusiv privind obţinerea avizelor şi aprobărilor. Coordonatorul de plan şi managerii de caz vor trebui să verifice că toate serviciile de care vor beneficia persoanele cu dizabilităţi care se vor muta în comunitate sunt licenţiate conform legii şi respectă standardele minime de calitate.

        Evaluarea periodică şi asigurarea sprijinului pentru familie
        Atunci când în Planul Individual sunt menţionaţi membrii de familie sau prieteni, managerul de caz, împreună cu asistentul social din primărie, vor contribui la formarea şi menţinerea unei relaţii de asistenţă cu aceştia. Cu acordul informat şi în prezenţa persoanei dezinstituţionalizate (dacă nu are altă preferinţă) vor stabili împreună gradul, tipul şi momentul implicării în fiecare dintre activităţile din comunitate pe care persoana cu dizabilităţi doreşte să le desfăşoare şi pentru care are nevoie de sprijin (activităţi de gestionare a locuirii, de participare la viaţa în comunitate, de accesare a serviciilor publice etc.). Managerul de caz, împreună cu persoana cu dizabilităţi şi cu persoanele "împuternicite" să ofere un sprijin constant sau punctual (neremunerat), vor stabili şi o listă de rezervă cu persoane care pot oferi sprijin atunci când persoana desemnată anulează sau are o urgenţă.
        Managerii de caz şi asistenţii sociali din comunitate vor stabili o procedură de lucru care să le permită prevenirea şi sesizarea cazurilor de abuz asupra persoanelor cu dizabilităţi din partea familiei sau a prietenilor.
        Caseta 20: Principii care guvernează interacţiunea dintre persoanele cu dizabilităţi şi familiile lor
        ● Persoana trebuie încurajată şi sprijinită permanent să participe la viaţa în familie şi în comunitate.
        ● Persoanele cu dizabilităţi trebuie să decidă propriul loc de reşedinţă şi serviciile de sprijin.
        ● Familia trebuie pregătită pentru a acorda sprijinul necesar pentru ca persoana cu dizabilităţi să-şi maximizeze potenţialul.
        ● Cu toate acestea, familia nu ar trebui să-şi asume roluri de sprijin specializate, cum ar fi reabilitarea, dacă nu este instruită, dispusă şi compensată să facă acest lucru.
        ● Ca parte a cercului de sprijin, familiile ar trebui încurajate să fie parteneri constanţi în efortul de a asigura că persoanele cu dizabilităţi îşi exercită dreptul la o viaţă independentă şi incluzivă, indiferent de tipul de locuire (precum atunci când persoana alege să nu locuiască cu familia sa).
        ● Persoana trebuie tratată cu demnitate şi respect, iar siguranţa, sănătatea şi bunăstarea sa trebuie să reprezinte permanent obiective.
        ● Nevoile familiilor care susţin viaţa independentă a persoanelor cu dizabilităţi trebuie luate în considerare şi abordate.



    4.2.3. Asigurarea personalului de sprijin pentru activităţile de tranziţie
        Managerii de caz şi Coordonatorul de plan vor transmite DAS-urilor din comunităţile de destinaţie o informare cu privire la nevoile persoanelor cu dizabilităţi care vor ajunge în comunitate. Documentul adresat personalului de specialitate în asistenţă socială (asistent social, lucrător social sau tehnician de asistenţă socială) va cuprinde informaţii şi materiale privind dreptul la viaţă independentă, la egalitate de şanse şi alte drepturi ale persoanelor adulte cu dizabilităţi.
    Asigurarea personalului de sprijin pentru activităţile de tranziţie va fi parte din Planul de resurse umane elaborat de echipa de coordonare (nevoi, recrutare, reconversie profesională, instruire, formare continuă şi supervizare) - resursele umane necesare incluziunii în comunitate fiind identificate cu câteva luni înainte ca persoanele cu dizabilităţi să ajungă în comunitate.

    4.2.4. Activităţi de comunicare şi conştientizare a comunităţii
        Planificarea de servicii structurate, finanţate, este important să fie completată de informarea şi mobilizarea comunităţii în care vor fi dezvoltate serviciile pentru persoanele dezinstituţionalizate. Există două motive principale pentru mobilizarea comunităţilor locale în procesul de dezinstituţionalizare:
        ● Prin diseminarea informaţiilor cu privire la dezinstituţionalizare, segregare şi cum poate fi ea evitată şi drepturile persoanelor cu dizabilităţi, inclusiv dreptul la un trai independent şi demnitate personală, comunităţile locale vor fi din ce în ce mai bine informate, mai conştiente şi sensibile, ceea ce va diminua sau va elimina rezistenţele faţă de includerea persoanelor cu dizabilităţi în comunităţi şi cartiere.
        ● Informarea şi mobilizarea comunităţilor locale contribuie la identificarea de soluţii şi resurse comunitare latente care pot fi activate în oricare dintre etapele procesului de dezinstituţionalizare: pregătirea dezinstituţionalizării, proiectarea unor servicii în comunitate, pregătirea transferurilor (rezidenţi şi angajaţi), proiectarea, dezvoltarea sau construirea unor noi servicii comunitare, recrutarea, formarea sau reconversia personalului, transferul efectiv al rezidenţilor spre noile locuinţe şi servicii din comunitate şi toate etapele de monitorizare posttransfer.

        Implicarea comunităţii prin intermediul unor persoane, a unor organizaţii existente, voluntari, biserică şi orice altă entitate reprezintă un factor cheie ce poate contribui la găsirea unor soluţii în comunitate şi la facilitarea incluziunii ca urmare a faptului că reduce riscul de marginalizare sau excludere. În etapa de pregătire, de transfer precum şi de post-transfer, vor fi identificaţi profesionişti în comunitate (psihologi, asistenţi sociali, lucrători sociali sau alte categorii profesionale, alţi specialişti) cu abilităţi de comunicare şi, de preferat, experienţă în interacţiunea cu persoane vulnerabile şi cu dizabilităţi intelectuale şi/sau psihosociale, pentru a contribui la procesul de tranziţie. Pot fi identificate ONG-uri sau alte entităţi publice, private sau persoane fizice care doresc să se implice în acest proces, voluntar, înţelegând că participă la o acţiune socială şi umană relevantă şi deosebită. De asemenea, este important din punct de vedere psihologic, în ambele sensuri - o formă de respiro pentru personal - ca rezidenţii să interacţioneze şi să fie sprijiniţi de persoane din comunitate. Atunci când o persoană/entitate din comunitate va fi disponibilă să se implice în etapa de transfer şi post-transfer, acestea trebuie să fie informate, instruite şi coordonate de un specialist din echipa de implementare cu atribuţii în coordonarea transferurilor rezidenţilor. Astfel se va asigura prevenirea anumitor riscuri şi erori ce ar putea să apară la nivelul interacţiunii dintre persoane din comunitate şi rezidenţi şi, în acelaşi timp, se va asigura existenţa unui canal de informare promptă a specialiştilor cu privire la rezidenţi, dificultăţi apărute etc.
        Acţiunile de comunicare şi implicare a comunităţii vor fi implementate de specialistul în comunicare şi managerii de caz. Acestea vor avea în vedere în principal următoarele activităţi cheie:
        ● Elaborarea unui plan local de comunicare şi implicare pe baza analizei nevoilor de comunicare realizată şi transmisă către Comitetul judeţean (adaptarea mesajelor cheie, identificarea actorilor cheie şi stabilirea proceselor de implicare şi a termenelor pentru livrarea materialelor şi a mesajelor de comunicare).
        ● Implicarea personalului centrului în procesul de dezinstituţionalizare (Coordonatorul de plan, împreună cu specialistul în resurse umane şi managerii de caz, dezvoltă o structură de întâlniri regulate cu grupurile de angajaţi).
        ● Implicarea membrilor familiei prin înfiinţarea unui comitet la nivel local al familiilor în parteneriat cu organizaţiile sau federaţiile de părinţi (managerul de caz va stabili structura şi locul reuniunilor periodice).
        ● Implicarea individuală a membrilor de familie (managerii de caz se vor asigura că fiecare familie va primi calendarul procesului de dezinstituţionalizare).
        ● Monitorizarea punerii în aplicare a planului local de comunicare (managerul de caz va actualiza calendarul activităţilor de comunicare şi va informa periodic Comitetul judeţean).



    4.3. Pregătirea persoanelor cu dizabilităţi pentru tranziţie
        Tranziţia la viaţa în comunitate reprezintă mai mult decât simpla mutare fizică din o instituţie, în o nouă locuinţă sau mediu. Tranziţia trebuie gestionată cu cea mai mare atenţie pentru a evita reinstituţionalizarea şi a asigura obţinerea celor mai bune rezultate. Pentru majoritatea persoanelor cu dizabilităţi, mai ales cele care au petrecut perioade îndelungate sau chiar toată viaţa în instituţii, schimbarea de viaţă este una majoră, iar gândul de a fi pe cont propriu, de a lua decizii proprii, sau cu privire la efectele alegerilor făcute pot fi însoţite de anxietate. Acest pas către autonomie şi viaţă independentă fiind important, este vital ca persoana să fie sprijinită într-un mod individualizat, pentru o tranziţie uşoară şi pentru a o conecta la comunitate şi resursele acesteia, prevenind astfel eventualele riscuri. Pregătirea fiecărei persoane pentru tranziţie va respecta principiile descrise în Caseta 21.
        Caseta 21: Principii ale pregătirii persoanelor cu dizabilităţi pentru tranziţia în comunitate
        ● Pe tot parcursul tranziţiei, inclusiv a pregătirii, persoanele cu dizabilităţi trebuie să fie respectate în calitate de persoane cu capacitate de a lua decizii şi trebuie să primească sprijinul necesar.
        ● Fiecare persoană trebuie să primească oportunităţi adecvate de pregătire fizică şi emoţională pentru viaţa în comunitate.
        ● Pentru fiecare persoană trebuie asigurat un continuum de servicii de calitate în toate etapele transferului conform Planului individual.
        ● Informaţiile prezentate rezidenţilor trebuie să fie clare, relevante, concrete şi formulate simplu.
        ● Termenii specializaţi, teoretici sau cu terminologii complexe trebuie înlocuiţi cu o comunicare simplă şi clară cu rezidenţii, cu persoanele din cercul de sprijin, angajaţii implicaţi în sprijinirea transferului lor spre comunitate, sau membrii comunităţii de destinaţie.
        ● Calitatea vieţii şi bunăstarea emoţională a persoanelor cu dizabilităţi trebuie să fie mai ridicate după dezinstituţionalizare.
        ● Calitatea serviciilor în centrele rezidenţiale trebuie să fie cât mai ridicată şi să reflecte valorile şi principiile abordării centrate pe persoană.

        Viaţa în centrele rezidenţiale a oferit persoanelor cu dizabilităţi puţine oportunităţi de a experimenta viaţa în afara instituţiei. Pentru a le sprijini includerea în comunitate, acestea trebuie expuse unei game largi de experienţe pentru a căpăta încredere şi a le diminua sau elimina temerile cu privire la viaţa independentă. În acest scop, trebuie să primească informaţii privind opţiunile lor de locuire, educaţie, formare sau angajare, suport de finanţare individualizat, precum şi toate celelalte măsuri necesare pentru a asigura un standard de viaţă adecvat.
        Pregătirea persoanelor adulte cu dizabilităţi pentru tranziţie necesită timp, acest proces fiind unic pentru fiecare persoană în parte. Persoanele trebuie să se pregătească atât din punct de vedere fizic, cât şi emoţional pentru schimbare. Pregătirea trebuie demarată cu cel puţin şase luni înainte de transfer, însă persoanele pot părăsi centrul într-o perioadă mai scurtă, dacă îşi doresc acest lucru, cu sprijinul managerului de caz şi echipei de planificare. Pentru orice persoană care solicită transferul în comunitate, acesta trebuie asigurat, cu oferirea opţiunii de parcurgere a etapelor planificării centrate pe persoană, şi a celor mai bune servicii disponibile, minim necesare astfel încât formele de excluziune socială severă şi riscul de reinstituţionalizare să fie prevenite.
        Pregătirea psihologică a persoanei cu dizabilităţi pentru tranziţie
        Tranziţia din o instituţie în comunitate este un proces complex, care ridică multiple provocări adaptative pentru rezidenţi şi poate fi solicitantă din punct de vedere psihologic. În faza de pregătire, este important ca rezidenţii să primească informaţii pentru a începe să se adapteze la ideea plecării definitive din centrul rezidenţial. Informaţiile trebuie să fie adaptate, şi însoţite de oportunitatea unor experienţe noi şi pozitive pentru a reduce anxietatea cu privire la schimbarea mediului. Informaţiile trebuie să fie diferite şi complementare şi pot lua forma unor:
        ● Module informative teoretice (informaţii prezentate în limbaj uşor de înţeles)
        ● Module informative multimedia (filme, proiecţii sau fotografii)
        ● Module informative experienţiale (învăţare experienţială prin deplasări, vizite în afara centrului, plimbări)

        Pe parcursul întregii perioade de pregătire persoanele cu dizabilităţi vor primi sprijin din partea facilitatorului, managerului de caz, a cercului de sprijin, precum şi din partea altor persoane care pot sprijini acest proces. Transferurile desfăşurate cu succes (vezi 20) ajută la reducerea anxietăţii beneficiarilor, la creşterea motivaţiei şi adaptarea cu succes la noul context. Succesul dezinstituţionalizării depinde de cât de bine rezidenţii vor înţelege perspectiva transferului.

        Caseta 22: Obiectivele principale ale pregătirii psihologice pentru tranziţie a rezidenţilor
        Reducerea anxietăţii
        ● Identificarea şi discutarea deschisă a celor mai importante preocupări, îngrijorări sau prejudecăţi cu privire la transfer.
        ● Furnizarea de răspunsuri la întrebările ce pot apărea, cu consemnarea acestor sesiuni de întrebări şi răspunsuri pentru a oferi o radiografie a îngrijorărilor rezidenţilor.
        ● Furnizarea de informaţii clare, simple, concrete (de fiecare dată când este cazul) despre noile locuinţe şi locaţiile lor, noile servicii elemente privind programul cotidian sau diferenţe dintre rutinele lor zilnice şi informaţii despre cartierul şi comunitatea).

        Creşterea motivaţiei
        ● Încurajarea rezidenţilor să îşi construiască o reprezentare clară, realistă şi pozitivă despre viitorul lor în comunitate.
        ● Furnizarea de imagini (reale sau schiţe) despre viaţa în noile comunităţi şi serviciile aferente. Încurajarea implicării prin furnizarea de idei cu privire la personalizarea mediului de viaţă, inclusiv spaţiile comune (curţi, grădini, faţade).
        ● Vizitarea noilor locaţii sau a comunităţii unde se află centrul rezidenţial pentru a identifica idei cu privire la cum pot fi pregătite şi îmbunătăţite noile locuinţe.

        Creşterea familiarităţii cu noua comunitate, servicii şi cartier
        ● Formarea şi consolidarea unor relaţii de încredere cu membrii comunităţii şi personalul din noile servicii.
        ● Vizitarea locaţiei înainte de transfer şi stimularea discuţiilor despre avantajele şi dezavantajele sale.
        ● Furnizarea de siguranţă şi încredere din partea personalului care va asista rezidenţii în timpul transferului şi în comunitate.
        ● Asigurarea faptului că rezidenţii sunt familiarizaţi cu eventualele diferenţe dintre serviciile viitoare şi cele existente în prezente, particularităţile şi regulile acestora.
        ● Folosirea sistematică a unui limbaj adecvat şi adaptat, senzorial (pictograme, filmări etc.). Favorizarea unui contact strâns între rezidenţi şi angajaţii care vor le vor oferi sprijin.
        ● Angajaţii care implementează activităţile de pregătire trebuie să adopte continuu o atitudine calmă, pozitivă, să stimuleze curiozitatea şi bucuria rezidenţilor cu privire la viaţa în comunitate. Angajaţii trebuie să evite situaţii, argumente, activităţi şi atitudini care reflectă un formalism de prisos şi ineficient, birocraţie sau prezentări teoretice/abstracte.


        Creşterea autoreprezentării şi autodeterminării
        Trebuie avut în vedere că mulţi rezidenţi au avut un contact restrâns cu comunitatea, cu puţine ocazii de a-şi exersa/dezvolta abilităţile de viaţă independentă, astfel încât capacitatea lor decizională este restrânsă sau inexistentă. Chiar dacă multe aptitudini de viaţă independentă nu pot fi dobândite în instituţii, trebuie create mai multe oportunităţi în comunitate, pentru ca rezidenţii să înceapă să îşi exerseze aceste aptitudini începând încă din faza de pregătire. Toate persoanele implicate în elaborarea Planului individual trebuie să ofere sprijin constant în luarea deciziei. În perioada de pregătire, persoanele cu dizabilităţi trebuie să fie expuse la oportunităţi de dezvoltare personală, inclusiv la activităţile de creştere a autoreprezentării şi autodeterminării. Acestea sunt esenţiale atât pentru pregătirea Planului individual,*18) cât şi pentru tranziţia persoanei cu dizabilităţi, pentru ca aceasta să înveţe să vorbească pentru sine, să ia decizii şi să fie în controlul propriei vieţi.*19)
     *18) După cum este subliniat în Secţiunea 1.5.
        *19) EEG (2012: 130).

        Astfel, există o nevoie continuă de sesiuni de instruire şi consultare, de activităţi de informare şi promovare şi de schimburi de experienţă cu privire la cele mai bune practici în sfera autoreprezentării şi autodeterminării. Aceste sesiuni pot fi organizate de ONG-uri, în parteneriat cu autorităţile administraţiei publice locale, şi pot implica şi persoane cu dizabilităţi care au trăit în instituţii şi în prezent trăiesc în comunitate, sau persoane cu dizabilităţi fără istoric de instituţionalizare.
        De la un rezident la altul, în funcţie de atitudinea acestora faţă de perspectiva plecării din centru, pregătirea tranziţiei va fi foarte diferită. Unii rezidenţi pot fi bucuroşi şi nerăbdători să plece şi pot fi suficient de autonomi astfel încât pregătirea să se desfăşoare cu uşurinţă. Alte persoane care sunt temătoare sau îngrijorate cu privire la părăsirea centrului vor avea nevoie de sprijin suplimentar, inclusiv din partea persoanelor cu dizabilităţi din comunitate sau din centre, dar care şi-au însuşit abilităţile de autoreprezentare.*20)
     *20) În procesul descris în Secţiunea 1.5.


        Consolidarea deprinderilor de bază dezirabile pentru o viaţă independentă
        Unele persoane cu dizabilităţi nu au avut oportunitatea să îşi dezvolte deprinderile de bază necesare vieţii de zi cu zi sau le-au pierdut în urma instituţionalizării.*21) Însuşirea sau consolidarea acestor deprinderi poate reprezenta un proces care poate dura întreaga viaţă, implicând atât persoana cât şi familia, prietenii, specialiştii din diverse servicii, comunitatea şi alte persoane din cercul său de sprijin. În perioada de pregătire a tranziţiei, sub coordonarea managerului de caz, persoanele cu dizabilităţi sunt sprijinite să îşi consolideze aceste deprinderi (menţinerea şi dezvoltarea deprinderilor cognitive, precum şi a celor zilnice, de comunicare, mobilitate, autoîngrijire, îngrijirea propriei sănătăţi, autogospodărire, relaţii sociale şi interpersonale, cumpărături, precum şi o gamă largă de deprinderi sociale şi interesul de a desfăşura activităţi lucrative) şi, mai ales, li se va asigura un spaţiu flexibil pentru a le exersa. Scopul este de a sprijini persoanele cu dizabilităţi să deprindă sau consolideze aceste abilităţi care le vor permite să ducă o viaţă sigură, sănătoasă şi responsabilă ca membri ai comunităţii.
        *21) EEG (2012: 128).


        Caseta 23: Deprinderile de bază dezirabile pentru o viaţă independentă Deprinderi cu privire la nutriţie
        Persoanele cu dizabilităţi îşi vor consolida cunoaşterea privind alimentele de bază şi de unde se achiziţionează, precum şi compoziţia câtorva feluri de mâncare. Trebuie să se familiarizeze cu achiziţionarea de alimente diverse în cantitate suficientă pentru câteva zile şi să poată aprecia ce şi cât consumă. Să fie conştiente despre ce înseamnă alimentaţia incorectă prin cantitatea şi calitatea alimentelor, frecvenţa consumului şi cum anumite alimente pot provoca sau accentua apariţia cariilor dentare, a obezităţii, a unor boli ale tubului digestiv, ale inimii şi vaselor sangvine. În acest sens, persoanele vor desfăşura diverse activităţi de preparare a hranei, stabilirea meniului, procurarea alimentelor, modalitatea de aşezare a veselei pentru servirea mesei, comportamentul la masă, depozitarea corespunzătoare a alimentelor, curăţenia bucătăriei, şi altele.
        Deprinderi cu privire la gestiunea locuinţei
        Persoanele cu dizabilităţi vor exersa activităţi de curăţenie şi de a utiliza aparatura electrocasnică (aspirator, maşină de spălat, fier de călcat, aragaz etc.), de a întreţine şi organiza spaţiul de locuit, dar şi de a-şi plăti cu regularitate utilităţile.

        Deprinderi cu privire la îngrijirea personală
        Aceste deprinderi se referă la igienă personală, stilul de viaţă sănătos şi sexualitate, astfel încât persoanele adulte vor prevenii infecţiile, bolile cu transmitere sexuală etc. Vor fi informate despre viruşi şi microbi, locul unde se găsesc şi modalitatea de a-i distruge; vor învăţa cum să dezinfecteze grupurile sanitare şi bucătăria folosind detergenţi, alcool sanitar, clor etc.

        Deprinderi cu privire la managementul banilor
        Se concentrează spre sprijinirea persoanelor cu dizabilităţi să ia decizii financiare cu privire la bani şi economii. Sunt sprijinite să îşi definească şi să gestioneze un buget lunar, să îşi înţeleagă cheltuieli lunare şi, acolo unde este posibil, să cunoască modalităţi de economisire. Atunci când întâmpină dificultăţi de orice natură, li se vor oferi informaţii despre cum să identifice şi să apeleze la resurse.

        Notă: Este recomandată flexibilizarea practicilor instituţionale pentru organizarea a cât mai multe dintre aceste activităţi şi înainte de plecarea persoanei din centru şi continuarea sprijinirii persoanei în exersarea acestor deprinderi şi după mutarea ei în noul mediu din comunitate.

        Acomodarea cu spaţiul în care va locui persoana cu dizabilităţi
        Există o multitudine de scenarii de locuire pentru persoanele adulte cu dizabilităţi care părăsesc sistemul rezidenţial. Acestea pot include integrarea în familie (naturală, extinsă) sau mutarea în propria locuinţă, într-o locuinţă închiriată, într-o locuinţă socială pusă la dispoziţie de autoritatea locală sau alt aranjament, inclusiv locuirea - singur(ă), împreună cu partenerul/partenera sau cu alte persoane.
        Dacă persoana va trăi alături de familie, pregătirea include discuţii cu membrii familiei, identificarea spaţiului/camerei în care persoana va locui şi evaluarea acestuia din punct de vedere al securităţii persoanei. Aceasta se va acomoda la proces prin locuirea pe perioade scurte de câte una-două săptămâni cu familia, timp în care se va gospodări împreună cu ceilalţi membri ai familiei, se vor cunoaşte mai bine şi familia poate integra rutina de zi cu zi a persoanei în rutina familiei ca întreg.
        Dacă persoana urmează să închirieze un spaţiu de locuit, vor fi evaluate starea locuinţei şi preţul de închiriere, precum şi aspecte cu privire la contract, pentru asigurarea că persoana are veniturile necesare să poată acoperi toate aceste cheltuieli. Se va evalua nevoia de sprijin în raport cu ceea ce oferă spaţiul de locuit (mobilier, aparatură, poziţionare etc.).

        Facilitarea accesului persoanei cu dizabilităţi la resursele existente la nivelul comunităţii
        Cu cât persoanele au acces la mai multe servicii şi resurse ale comunităţii, cu atât sprijinul pe care îl primesc va fi mai calitativ şi va scădea riscul de reinstituţionalizare. Accesibilitatea serviciilor din comunitate sau din aproprierea acesteia, alături de posibilitatea de a-şi exercita dreptul la un loc de muncă, educaţie şi asistenţă medicală sunt esenţiale pentru incluziunea şi participarea persoanelor cu dizabilităţi în comunitate. Practica a arătat că relocarea persoanelor în comunitate nu este suficientă pentru a asigura realizarea dreptului la viaţă independentă; dezinstituţionalizarea trebuie însoţită de programe cuprinzătoare de servicii şi dezvoltare comunitară, inclusiv programe de conştientizare în rândul membrilor comunităţii.
        Managerul de caz va furniza informaţii şi va facilita, ca parte a pregătirii, accesul persoanelor cu dizabilităţi la serviciile existente în comunitatea respectivă sau în apropiere de aceasta, disponibile pentru toţi membrii comunităţii (de exemplu, servicii de transport în interiorul localităţii sau între localităţi, servicii de sănătate, de educaţie, cultură, ocupare), dar şi serviciile specializate şi beneficii precum servicii de recuperare, servicii de tip centru de zi, echipe mobile, servicii de îngrijire la domiciliu, servicii de tip respiro.
        Persoanele trebuie sprijinite să beneficieze de drepturile conferite de lege, şi anume, indemnizaţia pentru persoanele cu dizabilităţi, indemnizaţia de însoţitor (dacă e cazul), bugetul complementar, precum şi de alte gratuităţi şi facilităţi.

        Atenţie!
        ● Pregătirea pentru tranziţie nu este condiţionată de elaborarea unui Plan individual sau de finalizarea elaborării Planului de dezinstituţionalizare la nivelul centrului rezidenţial. Fiecare rezident poate participa la activităţi de autoreprezentare şi autodeterminare, sau altele.
        ● Pe parcursul pregătirii, trebuie acordată mai multă atenţie şi sprijin celor mai vulnerabile persoane. Este esenţială explorarea preferinţelor şi opţiunilor persoanelor care au dificultăţi de comunicare sau exprimare.
        ● Persoanele care se află în diferite relaţii/grupuri confirmate ca fiind natural create şi relevante din punct de vedere psihologic (rude, prieteni, soţi sau alte grupuri/parteneriate pozitive), trebuie să participe împreună la procesul de tranziţie.
        ● Fiecare persoană va varia în abilitatea sa de a-şi consolida deprinderile de bază dezirabile pentru o viaţă independentă. Nu există deprinderi pe care o persoană trebuie să le stăpânească pentru a putea părăsi centrul. Fiecare persoană poate trăi independent în comunitate, cu sprijin adecvat.
        ● Persoanele cu dizabilităţi ar trebui să folosească serviciile generale disponibile în comunitate pentru a-şi satisface nevoile specifice (cum ar fi psihoterapeut, stomatolog, coafor etc.), ca orice alt cetăţean.
        ● Intervenţiile specialiştilor sau a celor din cercul de sprijin trebuie să reflecte întotdeauna dorinţele persoanei cu dizabilităţi şi menţinute în prim - planul procesului.


    4.4. Mutarea personalului din centre în serviciile din comunitate
        Fiecare centru şi fiecare judeţ/sector al municipiului Bucureşti trebuie să evalueze atât resursa umană existentă, cât şi cea necesară pentru a furniza neîntrerupt servicii sociale pe perioada de tranziţie. Pentru fiecare centru, va fi nevoie în proporţii diferite de: profesionalizare a personalului deja existent (unii vor parcurge cursuri de formare sau reconversie profesională) şi dezvoltare a personalului nou (prin angajare şi formare de personal nou).
        Personalul existent va trebui să sprijine tranziţia persoanelor cu dizabilităţi şi să se pregătească pentru o nouă slujbă, precum a fost stabilit în fişa lor. Angajaţii trebuie să îşi îndeplinească vechile atribuţii şi să înveţe competenţele noului post, dacă au fost selectaţi pentru a lucra în serviciile din comunitate. Trebuie acordată o atenţie deosebită gestiunii volumului de muncă al angajaţilor în timpul procesului de tranziţie şi noile cerinţe trebuie implementate etapizat, asigurându-se totodată că se acordă servicii de calitate persoanelor cu dizabilităţi.
        Mutarea personalului trebuie să fie etapizată în funcţie de mutarea rezidenţilor în comunitate. Mutările vor avea loc în momente diferite, unii angajaţi vor lucra deja în noile servicii, pe când alţii vor fi în continuare necesari în centrul rezidenţial. Este important să se confirme noua structură profesională şi să se continue formarea pe tot parcursul procesului, rămânând flexibil în ceea ce priveşte această etapă de mutare a personalului din centre în serviciile în comunitate şi cu privire la posibilele provocări întâmpinate.

    4.5. Mutarea persoanelor cu dizabilităţi în comunitate
        Gestionarea transferului de informaţii şi bunuri personale
        Este important ca toate informaţiile personale să însoţească persoanele atunci când se mută.
        Pentru multe persoane cu dizabilităţi care trăiesc în centre, informaţiile care se află în dosarele personale (medicale, sociale) reprezintă o memorie individuală (chiar dacă instituţională), uneori singura memorie de care dispun. Aceste informaţii trebuie protejate (de pierdere sau distrugere) şi să fie uşor de accesat de către rezidenţi şi specialişti cu acordul persoanelor cu dizabilităţi.
        O atenţie deosebită trebuie acordată şi tuturor bunurilor personale*22) pe care persoana cu dizabilităţi le consideră relevante pentru identitatea sa. Dacă există anumite obiecte pe care o persoană le-a folosit constant şi de care este ataşată, ar trebui iniţiate demersuri pentru a le aduce în noul aranjament de locuire. Acest lucru este valabil în mod special atunci când există certitudinea că anumite obiecte contribuie la consolidarea identităţii unei persoane sau sunt asociate cu viaţa sau activitatea sa.
        *22) Exemple de bunuri şi obiecte despre care rezidentul declară sau cineva constată că rezidentul ţine la ele şi le doreşte, îl bucură includ: fotografii, diplome, tablouri, scrisori, bilete, reviste, cărţi, colecţii, aparatură (inclusiv defectă), pături, perne, lenjerie, diferite creaţii personale, obiecte realizate de rezident, articole vestimentare, tacâmuri, obiecte de cult, flori, obiecte de mobilier, diferite unelte, materiale, bani, acte.

        O atenţie specială trebuie acordată tuturor animalelor de companie pe care le deţin rezidenţii. Asigurarea continuităţii relaţiilor dintre rezidenţi şi animalele lor de companie poate avea o influenţă majoră asupra abilităţii lor de a se acomoda în noua locuinţă. Trebuie organizate toate aranjamentele necesare pentru ca rezidenţii să îşi poată lua animalele de companie cu ei la plecarea din centru.

        Sprijinirea persoanelor cu dizabilităţi după mutare
        Mutarea în comunitate reprezintă o schimbare semnificativă, prin care persoana primeşte sprijin personalizat. După mutarea în comunitate, persoana cu dizabilităţi devine liberă şi gradual mai responsabilizată şi începe să joace o serie de noi roluri sociale-vecin, prieten, angajat, voluntar, coleg şi client. Pentru unele persoane, acest lucru poate reprezenta o experienţă intensă, solicitantă, iar familia, prietenii sau alţi membri ai cercului de sprijin sunt vitali pentru asigurarea accesului persoanelor la toate informaţiile şi sprijinul de care au nevoie pentru a trăi şi a fi incluşi în comunitate.
        Împreună cu echipa de asistenţă a persoanei, compusă din personalul de servicii comunitare şi sub supravegherea managerului de caz, persoana va exersa abilităţi de bază dezirabile pentru o viaţă independentă, descrisă în Caseta 27. În timp ce unele dintre aceste abilităţi pot fi deja practicate înainte de mutarea din centrul rezidenţial, comunitatea va oferi adevăratul mediu pentru a le exercita. Persoanele cu dizabilităţi nu vor fi condiţionate să dobândească aceste abilităţi pentru a fi transferate în comunitate. Unele persoane vor avea nevoie de sprijin pentru a îndeplini unele sau chiar toate aceste abilităţi de bază pentru tot restul vieţii.
        Managerul de caz este un specialist cheie care oferă sprijin şi asigură accesul la servicii de calitate pentru mutarea în comunitate. După mutare, persoana trebuie să ştie că se poate adresa managerului de caz oricând pentru a primi consiliere cu privire la cum poate face faţă dificultăţilor care pot apărea în legătură cu personalul de suport, locul de muncă, plata chiriei, rezolvarea conflictelor cu vecinii sau colegii, accesarea anumitor servicii şi/sau beneficii, completarea unor documente, luarea unor decizii etc.
     Persoana trebuie să fie informată asupra opţiunii ca situaţia sa post-transfer să fie monitorizată de managerul de caz, în ce constă aceasta şi care sunt avantajele urmând a-şi da acordul, dacă îşi doreşte să ia parte la acest proces. În acest fel, este asigurat faptul că nicio persoană adultă cu dizabilităţi, indiferent de locul sau de tipul de reşedinţă, nu va fi supusă intruziunii arbitrare sau nelegale în viaţa personală, în familia şi căminul său şi că implicarea sa va fi benevolă şi în virtutea propriului interes. Monitorizarea implementării Planului individual este prezentată în Secţiunea 5.2.

        Figura 4: Managementul de caz după mutarea în comunitate (a se vedea imaginea asociată)

        Notă: Ideal, pregătirea tranziţiei şi transferul în comunitate sunt realizate în colaborare între managerul de caz DGASPC şi viitorul manager de caz din partea SPAS/DAS, iar după transferul în comunitate, managementul de caz al persoanei este preluat la nivel local. În situaţiile în care nu există suficientă capacitate la nivel local, managementul de caz va fi asigurat în continuare de DGASPC.


    5. MONITORIZARE ŞI EVALUARE
        Monitorizarea şi evaluarea au devenit gradual activităţi esenţiale ale proceselor decizionale şi trebuie să facă parte din procesul de dezinstituţionalizare şi planificate în mod corespunzător. Dezinstituţionalizarea presupune schimbări fundamentale în organizarea şi modul de acordare a serviciilor, precum şi în modul în care persoanele cu dizabilităţi sunt tratate pentru a garanta că îşi pot exercita drepturile. Având în vedere caracterul reformator al dezinstituţionalizării, învăţarea continuă este vitală pentru succes, iar monitorizarea şi evaluarea reprezintă modalităţile principale prin care progresul şi rezultatele politicilor sunt măsurate şi raportate în mod transparent, sunt realizate ajustări din mers, este asigurată implicarea actorilor responsabili şi sunt internalizate lecţiile învăţate.
        Fiecare Plan de dezinstituţionalizare cuprinde o secţiune care permite urmărirea de către toate părţile interesate atât a progresului procesului, cât şi a îmbunătăţirii bunăstării şi calităţii vieţii. Obiectivele Planului de monitorizare şi evaluare sunt descrise în caseta 24.
        Caseta 24: Obiectivele Planului de monitorizare şi evaluare
    1. Urmărirea progresului şi rezultatelor activităţilor prevăzute în Planul de dezinstituţionalizare.
    2. Urmărirea rezidenţilor din punct de vedere al bunăstării fizice, psihice şi materiale şi al calităţii vieţii, în noul context de planificare centrată pe persoană şi de furnizare a serviciilor, având în vedere atât persoanele pentru care este planificat transferul în comunitate, cât şi pe cele care vor continua să locuiască în centru.
    3. Evaluarea impactului specific al activităţilor de pregătire a dezinstituţionalizării, de transfer şi de sprijin în comunitate asupra persoanelor cu dizabilităţi care trec prin această tranziţie.
    4. Asigurarea colectării şi raportării datelor necesare în vederea centralizării la nivel judeţean şi naţional a informaţiilor cu privire la procesul de dezinstituţionalizare şi includere în comunitate.
    5. Monitorizarea adecvării, eficacităţii şi calităţii serviciilor în comunităţile de destinaţie cu implicarea personalului din centru reorientat către roluri de sprijin în comunitate.

        Componenta de monitorizare şi evaluare a Planului de dezinstituţionalizare reprezintă o verigă intermediară între nivelurile judeţean şi naţional şi nivelul specific al beneficiarilor reformei- persoanele cu dizabilităţi instituţionalizate. Diseminarea, colectarea, centralizarea şi raportarea de informaţii relevante şi în timp util despre procesul de dezinstituţionalizare depinde de asigurarea unor fluxuri coerente şi funcţionale între aceste niveluri. În conformitate cu Planul de acţiune al Strategiei dezinstituţionalizării, o serie de date sintetice la nivelul fiecărui centru sunt raportate către DGASPC, Comitetul judeţean şi ANPDPD, spre publicare, cât şi spre centralizare pentru a oferi date publice agregate la nivel judeţean şi naţional. În plus, Foile de parcurs vor raporta despre progresul dezinstituţionalizării, iar această informaţie va fi diseminată şi analizată în cadrul unor rapoarte anuale ale ANPDPD de monitorizare a implementării Strategiei naţionale.
    5.1. Monitorizarea progresului implementării Planului de dezinstituţionalizare
    Pentru fundamentarea Strategiei dezinstituţionalizării, a fost realizată, în anul 2022, o cartografiere a tuturor persoanelor cu dizabilităţi care locuiesc în centre rezidenţiale, a căror măsură de protecţie este finanţată din fonduri de la bugetul de stat. În plus, datele colectate pe baza evaluării dosarelor: (1) servesc ca valoare de referinţă (baseline) pentru activităţile care vor fi implementate în centrele rezidenţiale şi pentru a înţelege mai bine, prin comparaţie, rezultatele obţinute ca urmare a măsurilor luate; (2) fundamentează deciziile la nivel de judeţ şi centru, pe baza datelor statistice; (3) sprijină dezbateri în cadrul unor atelierele de informare şi consultare la nivel naţional, judeţean şi de centru; şi (4) sunt folosite de managerii de caz şi restul personalului în pregătirea a Planurilor individuale.
        Datele statistice colectate în cartografie pot fi transpuse, după nevoie, într-un model-cadru de prezentare a datelor statistice (buletin statistic) cu privire la rezidenţii de la nivelul fiecărui centru, precum şi un model-cadru de prezentare PowerPoint la nivel de judeţ şi centru. Acesta va include obiectivele generale şi principiile procesului curent de dezinstituţionalizare, planificarea procesului conform Planului de acţiune a Strategiei dezinstituţionalizării, rezultatele aşteptate şi informaţii despre situaţia centrelor la nivelul judeţului, respectiv a rezidenţilor la nivelul centrului, inclusiv numărul şi profilul lor în funcţie de mai multe criterii relevante pentru a luarea deciziilor. Atât modelul-cadru de buletin statistic cât şi modelul-cadru de prezentare PowerPoint vor fi distribuite către DGASPC-uri şi centrele rezidenţiale pentru a fi completate cu informaţii şi analize specifice la nivel de judeţ şi centru şi pentru a fi actualizate regulat, pe măsura ce procesul de dezinstituţionalizare va progresa. Echipele la nivel de centru vor fi instruite în vederea utilizării acestor instrumente.
        Monitorizarea progresului implementării Planului de dezinstituţionalizare la nivel de centru se realizează de către echipa de coordonare, sub coordonarea DGASPC. Fiecare echipă va avea nevoie să colecteze, să sistematizeze şi să raporteze mult mai multe informaţii specifice atât privind persoanele cu dizabilităţi rezidente în centre cât şi alte aspecte referitoare la coordonarea procesului la nivel de centru, administrarea resurselor, personalul din centru şi serviciile care vor prelua funcţia de sprijin în comunitate a beneficiarilor. Acestea sunt de asemenea informaţii de care Comitetele judeţene şi DGASPC, precum şi structurile de coordonare la nivel naţional vor avea nevoie, pentru a înţelege mai bine riscurile, oportunităţile, costurile şi beneficiile procesului de dezinstituţionalizare. O listă a celor mai importanţi indicatori care sunt incluşi în Planul de monitorizare şi evaluare este prezentată în Caseta 25.
        Caseta 25: Indicatori cheie incluşi în Planul de monitorizare şi evaluare
        La nivelul activităţilor de coordonare şi al resurselor din centru
        ● Număr de actori relevanţi consultaţi în elaborarea Planului de dezinstituţionalizare
    ● Număr de activităţi de informare/instruire a rezidenţilor din centru cu privire la viaţa independentă şi incluziunea în comunitate/societate, din care număr de astfel de activităţi organizate cu implicarea persoanelor cu dizabilităţi din afara centrului, a autoreprezentanţilor şi a organizaţiilor lor reprezentative*
        ● Număr de persoane cu dizabilităţi şi organizaţii ale acestora implicate în activităţi de informare/instruire a rezidenţilor din centru cu privire la viaţa independentă şi incluziunea în comunitate
        ● Procentul activităţilor din programul centrului rezidenţial care încurajează controlul şi autonomia rezidenţilor, pe tipuri de activităţi şi locul de desfăşurare (centru/comunitate)*
        ● Număr de activităţi de stimulare a abilităţilor de viaţă independentă, de participare socială şi civică şi de educaţie şi pregătire pentru muncă şi locul de desfăşurare (centru/comunitate)*
        ● Număr mediu de şedinţe de planificare centrată pe persoană, în funcţie de traseul de viaţă independentă a persoanelor (persoane pregătite pentru tranziţia în comunitate versus persoane rezidente în continuare)
        ● Număr de manageri de caz pentru persoanele cu dizabilităţi rezidente implicaţi în planificarea centrată pe persoană*
        ● Număr de manageri de caz formaţi în planificarea centrată pe persoană*
        ● Număr de manageri de caz raportat la numărul de persoane cu dizabilităţi
        ● Număr de solicitări de admitere în centru, în funcţie de comunităţile de origine*

        La nivelul personalului din centru
        ● Număr de angajaţi, în funcţie de încadrare*
        ● Numărul de angajaţi cu atribuţii de aplicare a Chestionarului de calitatea vieţii persoanelor cu dizabilităţi*
        ● Număr de profesionişti din centru formaţi în metoda planificării centrate pe persoană şi cu privire la viaţa independentă şi incluziunea în comunitate, în funcţie de încadrare*
        ● Raportul dintre numărul de profesionişti din centru formaţi în metoda planificării centrate pe persoană şi cu privire la viaţa independentă şi incluziunea în comunitate şi numărul total de persoane, în funcţie de încadrare*
        ● Număr de activităţi de instruire a personalului în metoda planificării centrate pe persoană şi cu privire la viaţa independentă şi incluziunea în comunitate
        ● Număr total de ore de instruire în metoda planificării centrate pe persoană şi cu privire la viaţa independentă şi incluziune în comunitate
        ● Număr de profesionişti din centru evaluaţi ca fiind calificaţi pentru a lucra după metoda planificării centrate pe persoană*
        ● Raportul dintre numărul de profesionişti evaluaţi ca fiind calificaţi pentru a lucra după metoda planificării centrate pe persoană şi numărul total al personalului din centru*
        ● Număr de persoane care absolvă cursul de reorientare profesională/recalificare pentru a deveni personal de suport în comunitate
        ● Număr de profesionişti din centru reorientaţi profesional către roluri de sprijin al persoanelor cu dizabilităţi în comunitate

        La nivelul persoanelor cu dizabilităţi din centru
        ● Număr de persoane cu dizabilităţi rezidente în centru*
        ● Număr de persoane nou admise în centru, în funcţie de sursa admiterilor: persoane nou admise în sistemul de protecţie pentru adulţii cu dizabilităţi sau transferate din alte centre rezidenţiale*
        ● Număr de decese, în funcţie de cauza decesului*
        ● Număr de persoane transferate în alte centre rezidenţiale, în funcţie de cauza transferului (inclusiv ca parte a restructurării centrului)
        ● Număr de persoane cu dizabilităţi rezidente în centru per manager de caz*
        ● Număr de persoane cu dizabilităţi rezidente în centru informate/instruite cu privire la viaţa independentă şi incluziunea în comunitate/societate*
        ● Număr de persoane cu dizabilităţi din centru pregătite pentru a deveni autoreprezentanţi
        ● Număr de persoane pentru care este elaborat un Plan individual (corespondent indicatorului pentru care este fixată ţinta PNRR de "definire a unui parcurs de trai independent pentru fiecare persoană, realizat în conformitate cu principiile managementului de caz")*
        ● Număr mediu de persoane resursă din cercul de sprijin desemnate pentru a face parte din procesul de planificare centrat pe persoană (cu dezagregare în funcţie de relaţia faţă de persoana cu dizabilităţi)
        ● Număr de persoane care beneficiază de sprijin pentru luarea deciziei*
        ● Număr de persoane care beneficiază de activităţi de stimulare a abilităţilor de viaţă independentă, de participare socială şi civică şi de educaţie şi pregătire pentru muncă*
        ● Număr de persoane care beneficiază de sprijin în vederea dezinstituţionalizării şi a punerii în aplicare a "parcursului de trai independent", pe tip de sprijin acordat*
        ● Număr de persoane pentru care au fost identificate, într-un proces de planificare ghidat de persoană, comunităţi de destinaţie*
        ● Număr de persoane care beneficiază de sprijin în vederea dezinstituţionalizării şi pentru care un "parcurs de trai independent" a fost desfăşurat în comunitatea de destinaţie, pe tip de sprijin* Număr de persoane pentru care sunt identificate servicii de sprijin în comunitate care corespund cu aspiraţiile, obiectivele şi nevoile persoanei identificate ca parte a procesului de planificare centrat pe persoană*
        ● Număr de persoane transferate în comunitate pe baza unui Plan individual*
        ● Număr de persoane cu dizabilităţi transferate în comunitate, în funcţie de soluţia de locuire şi alte tipuri de sprijin*
        ● Număr de persoane care primesc servicii de sprijin în comunitate, pe tip de serviciu*

        La nivelul serviciilor în comunitate
        ● Număr de locuinţe identificate, pe tip de soluţie de locuire şi număr de persoane*
        ● Număr de locuinţe ocupate de persoanele dezinstituţionalizate, pe tip de soluţie de locuire şi număr de persoane*
        ● Număr de servicii de sprijin în comunitate disponibile pentru persoanele din centru, pe tip de serviciu de sprijin şi durată a acordării sprijinului*
        ● Număr de persoane de sprijin angajate în serviciile din comunitate, pe tip de serviciu de sprijin şi metoda de recrutare: angajaţi reorientaţi profesional sau persoane nou angajate*
        ● Durata sprijinului pe rezident care a făcut tranziţia în comunitate, pe tip de sprijin*
        ● Rata de supravieţuire a serviciilor înfiinţate în comunitate/sustenabilitatea acestora.

        Notă: Indicatorii marcaţi cu asterisc vor fi raportaţi lunar către structurile de coordonare la nivel judeţean şi naţional şi către publicul larg, ca parte a unei fişe de monitorizare la nivel de centru şi vor furniza informaţiile pentru realizarea unor statistici agregate la nivel de judeţ, inclusiv ca parte a Foilor de parcurs, şi la nivel naţional.


    5.2. Planul personal de monitorizare a implementării Planului individual
        Ţinând cont de istoricul de instituţionalizare al persoanei şi imposibilitatea de a-şi exersa abilităţile de viaţă independentă, este important ca specialistul de la nivel local, fie că este asistent social sau manager de caz la nivelul SPAS, să fie persoana-resursă în relaţie cu persoana cu dizabilităţi. Aşadar, asistentul social/responsabilul/managerul de caz va fi persoana de legătură de la nivelul comunităţii, atât cu managerul de caz al DGASPC, cât şi resursă în relaţia cu persoana adultă cu dizabilităţi.
        Un plan de monitorizare a fiecărei persoane este elaborat ca o componentă a Planului individual.*23) În cadrul procesului de monitorizare, se colectează informaţii despre faza pre- şi post-transfer în comunitate, precum şi despre tranziţia în comunitate a persoanei. Trebuie accentuat faptul că ceea ce se monitorizează nu este persoana cu dizabilităţi şi capacităţile sau progresele ei de viaţă independentă şi includere în comunitate,*24) ci serviciile oferite acesteia şi măsura în care ele reuşesc să sprijine şi să stimuleze viaţa independentă şi participarea la viaţa comunităţii şi a societăţii în genere.
    *23) Informaţii de monitorizare sunt culese sistematic începând cu anul 2023 despre toţi rezidenţii din centre, indiferent dacă un Plan de dezinstituţionalizare este iniţiat în aceste centre sau dacă anumite persoane nu au încă un Plan individual, pentru a: (1) colecta valori de referinţă; (2) surprinde informaţii despre evoluţia rezidenţilor în noul context strategic, în care paradigma care ghidează modul de lucru devine, conform Strategiei dezinstituţionalizării, centrarea pe persoană, ceea ce atrage modificarea profilului activităţilor din centre; şi (3) permite planificarea strategică la nivel de centru, judeţean şi naţional.
        *24) Întrucât viaţa independentă şi incluziunea în comunitate este un drept al oricărei persoane cu dizabilităţi, această capacitate este prezumată, conform documentelor de drept internaţional şi strategiilor naţionale în acest domeniu, pentru fiecare persoană cu dizabilităţi.

        Planul personal de monitorizare este coordonat din punct de vedere administrativ de managerul de caz DGASPC sau SPAS/DAS sau contractat de aceste entităţi, dar este ghidată de voinţa şi alegerile persoanei cu dizabilităţi, cu suportul unei persoane care oferă sprijin în luarea deciziei sau sprijin în comunicare din cercul de sprijin al persoanei, dacă există această nevoie.
        Planul personal de monitorizare are două componente: (1) o componentă preponderent calitativă, personalizată, care înregistrează informaţii privind implementarea Planului individual: pregătirea persoanei pentru tranziţia la viaţa în comunitate, transferul ei în comunitatea de destinaţie şi cum se descurcă persoana (îndeplinirea aspiraţiilor şi obiectivele ei, precum şi accesul la serviciile de sprijin pentru asigurarea dreptului la o viaţă independentă şi inclusă în comunitate); şi (2) o componentă cantitativă şi anonimizată, care colectează date despre calitatea vieţii persoanelor în procesul de tranziţie la o viaţă independentă şi inclusă în comunitate şi nivelul lor de satisfacţie cu serviciile de sprijin primite, măsurate prin intermediul Chestionarului privind calitatea vieţii.
        Componenta 1: Monitorizarea calităţii şi a implementării Planului individual
        Monitorizarea calităţii Planului individual din punct de vedere al centrării pe persoană va fi realizată, în principal, de echipa de formatori în planificarea centrată pe persoană ai persoanelor implicate în elaborarea Planului individual, inclusiv ai angajaţilor din serviciul de management de caz DGASPC/SPAS/DAS (în categoria persoanelor formate se pot adăuga, în funcţie de aranjamentele instituţionale, şi o serie de furnizori privaţi de management de caz). Pe lângă faptul că va asigura formarea în metoda managementului de caz prin planificarea centrată pe persoană, această echipă va continua să reprezinte o resursă pentru procesul de dezinstituţionalizare: (1) va coproduce împreună cu manageri de caz DGASPC/SPAS/DAS sau contractaţi de la furnizori privaţi de servicii primele planuri centrate pe persoană; (2) va continua să reprezinte o resursă pentru managerii de caz, prin supervizarea elaborării Planurilor individuale; şi (3) va monitoriza, pe baza unor eşantioane statistice, calitatea Planurilor individuale.
        Monitorizarea calităţii Planului individual vizează, conform Strategiei dezinstituţionalizării, printre altele, să evalueze dacă:
        ● Elaborarea planurilor este ghidată de către persoanele cu dizabilităţi;
        ● Persoanele cu dizabilităţi sunt implicate în activităţi de dezvoltare a abilităţilor necesare pentru traiul independent desfăşurate în comunităţile de destinaţie;
        ● Reţeaua de servicii de sprijin din comunitatea de destinaţie este identificată, în funcţie de nevoile şi preferinţele persoanelor cu dizabilităţi, pentru a fi accesate de acestea; persoanele sunt informate despre aceste servicii/resurse, şi este discutat rolul fiecărui serviciu în parte; Sunt identificate oportunităţi de implicare a persoanelor cu dizabilităţi în activităţi în comunitate preferate de acestea, de exemplu şcolarizare, ocupare sau desfăşurarea oricăror alte activităţi în comunitate; şi
        ● Tipurile, intensitatea şi durata sprijinului post-transfer au fost evaluate într-o manieră centrată pe persoană, utilizând inclusiv datele de observaţie culese ca urmare a desfăşurării unor activităţi în comunitate în perioada rezidenţei în centre.

        Monitorizarea implementării Planului individual va fi realizată de către managerii de caz, iar rezultatele vor fi raportate către echipa centrului şi Comitetul judeţean. Obiectivele monitorizării sunt de a urmări: (1) măsura în care obiectivelor personale stabilite în planul iniţial/etapa anterioară de planificare sunt în continuare relevante; (2) activităţile menite urmăririi aspiraţiilor şi obiectivelor de viaţă independentă în comunitate, şi a accesului la servicii de bază şi specifice de sprijin; şi (3) necesitatea unor activităţi noi în funcţie de schimbarea obiectivelor personale şi a evoluţiei nevoilor de acces la servicii de bază şi specifice. Este o monitorizare care trebuie planificată pornind de la aspiraţiile şi nevoile persoanei cu dizabilităţi care utilizează preponderent metode calitative, pe baza unor interviuri cu persoana cu dizabilităţi, a unor date de observaţie cu privire la evoluţia vieţii independente a acesteia în comunitate culese cu consimţământul persoanei cu dizabilităţi.
        Precum Planul Individual în general, conţinutul Planului personalizat pentru monitorizarea Planului individual are un caracter variabil*25) de la o persoană la alta şi este supus schimbării după cum urmează: (1) întrebările de monitorizare relevante pentru fiecare persoană cu dizabilităţi sunt formulate în faza finală a elaborării Planului individual (şi incluse într-o secţiune dedicată), astfel încât să reflecte aspiraţiile, obiectivele de viaţă independentă, nevoile de sprijin şi riscurile specifice cu care persoana este probabil să se confrunte în procesul de tranziţie la viaţa în comunitate; în funcţie de întrebările de monitorizare considerate relevante, se pot planifica activităţile de monitorizare corespunzătoare, responsabilii cu derularea acestora, frecvenţa şi modalitatea lor de desfăşurare; şi (2) schimbările apărute în aspiraţiile şi situaţia persoanei şi/sau disponibilitatea serviciilor, care trebuie, de asemenea, reflectate în Planul Individual pentru a actualiza conţinutul Planului personal de monitorizare.
        *25) Singurele întrebări de monitorizare care pot rămâne aceleaşi, de la o persoană la alta, sunt cele privind accesul la servicii generale/de bază, oferite întregii populaţii, dar ele pot să lipsească în cazul persoanelor despre care se constată că nu au dificultăţi de acces la aceste servicii de bază.

        Având în vedere caracterul dinamic al nevoilor şi aspiraţiilor persoanei cu dizabilităţi, Planul personal de monitorizare a implementării Planului individual este actualizat după după minim 3 luni, ca parte a actualizării Planului individual sau ori de câte ori este nevoie, ca urmare a unor vizite de monitorizare desfăşurate de managerul de caz, la care pot participa, cu consimţământul persoanei cu dizabilităţi, şi organizaţiile care reprezintă persoanele cu dizabilităţi.
        Monitorizarea la nivel de individ se împleteşte strâns cu sprijinul acordat persoanei pre-, post- şi în timpul transferului. Monitorizarea are un caracter reactiv, în sensul în care poate declanşa, în funcţie de constatările şi recomandările rezultate: (1) propuneri de îmbunătăţire a serviciilor de sprijin sau a activităţilor de pregătire a tranziţiei în comunitate (în cazul persoanelor care nu au fost încă dezinstituţionalizate), atunci când se constată obstacole de includere a persoanei în comunitate cauzate de absenţa sau insuficienţa anumitor servicii (în cazul persoanelor care au ajuns în comunităţile de destinaţie); (2) revizuirea Planului individual, dacă persoana adaugă noi obiective de viaţă sau dacă se constată că serviciile sunt inadecvate nevoilor în evoluţie ale persoanei cu dizabilităţi; şi (3) activarea Planului de contingenţă şi altor măsuri de sprijin de urgenţă, în cazul în care persoana cu dizabilităţi trece printr-o situaţie în comunitate care îi periclitează siguranţa fizică, psihică sau economică. Orice sugestii sau revizii trebuie mai întâi discutate cu persoana şi puse în aplicare doar cu consimţământul său.
        Monitorizarea implementării Planului individual este de tip calitativ, fiind bazată pe un set de întrebări personalizate şi relevante în funcţie de situaţia specifică a persoanei cu dizabilităţi. În cadrul Planului personal de monitorizare iniţial, se dezvoltă împreună cu persoana cu dizabilităţi un set de întrebări pentru a aprecia modul în care aceasta trăieşte independent în comunitate: asigurarea faptului că aceasta are condiţii adecvate de trai şi nu există riscuri din punct de vedere al bunăstării sale psihice şi fizice, inclusiv riscuri care ar putea să ducă la reinstituţionalizare. Aceste întrebări trebuie propuse de managerul de caz şi convenite împreună cu persoana cu dizabilităţi în Planul personal de monitorizare iniţial, pentru a fi utilizate în cadrul vizitelor de monitorizare ulterioare.
        Caseta 26: Formularea setului de întrebări personalizate pentru monitorizarea implementării Planului individual
        Pentru formularea întrebărilor, managerul de caz din cadrul DGASPC va trebui să realizeze în prealabil o activitate de documentare. Documentarea ar trebui făcută cu privire la:
        ● Comunitatea de destinaţie şi serviciile accesate de persoana cu dizabilităţi în afara comunităţii (de exemplu, angajatori), pentru a înţelege ce blocaje ar putea surveni.
        ● Consultarea specialiştilor şi a unor persoane-resursă din cercul de sprijin pentru a afla informaţii specifice despre dizabilitatea persoanei şi posibile semne de degradări, criză, afecţiuni derivate/asociate etc.

        De exemplu, persoana poate alege un serviciu de locuire în comun, dar îşi poate schimba opţiunea în viitor de a locui pe cont propriu, ca urmare a angajării într-un loc de muncă. Cele două situaţii reclamă, în funcţie de momentul monitorizării, seturi de întrebări diferite. Întrebările legate de existenţa unei camere proprii, a unui spaţiu personal amenajat pentru uzul exclusiv al persoanei sau de interacţiunile cu ceilalţi locatari nu sunt aplicabile în condiţiile în care persoana locuieşte singură, dar pot fi importante în situaţia coabitării. Situaţia locativă, care determină formularea acestor întrebări, ar trebui să fie evidenţiată în Planul de servicii iniţial şi actualizată ulterior dacă apar schimbări.
    În funcţie de răspunsul la întrebări, dacă apar dificultăţi de asigurare a unor condiţii adecvate pentru desfăşurarea unei vieţi independente în comunitate, anumite concluzii trebuie trase şi ulterior discutate cu persoana cu dizabilităţi, cu echipa centrului rezidenţial, cu coordonatorii managementului de caz din DGASPC şi SPAS/DAS, cu asistentul personal profesionist şi cu toţi ceilalţi actori decizionali sau comunitari şi se vor lua măsuri noi de sprijin sau se vor face modificări cu privire la măsurile existente.

    În ANEXA B1: SECŢIUNEA 4: PLANUL PERSONALIZAT PENTRU MONITORIZAREA IMPLEMENTĂRII PLANULUI INDIVIDUAL, este prezentat un exemplu de întrebări de monitorizare concepute pentru o persoană cu dizabilităţi ipotetică care urmează să facă tranziţia la viaţa în comunitate concentrându-se astfel pe experienţa sa cu privire la traiul independent în comunitate şi accesul său la servicii (ANEXA B1. PLANUL INDIVIDUAL - ANEXĂ 2 ÎN SPRIJINUL MANAGEMENTULUI DE CAZ: SET DE ÎNTREBĂRI PRIVIND CALITATEA VIEŢII ŞI INCLUDEREA ÎN COMUNITATE A PERSOANEI CU DIZABILITĂŢI). Aceste întrebări trebuie formulate de către managerul de caz şi consemnate în cadrul Planului personalizat de monitorizare, pentru a fi utilizate în vizitele de monitorizare ulterioare de către acesta sau alte persoane implicate în monitorizare, cum ar fi asistentul social SPAS/DAS. ANEXA B1: SECŢIUNEA 4 prevede şi o serie de tabele centralizatoare ale concluziilor şi recomandărilor vizitelor de monitorizare, care declanşează propuneri de intervenţie.
    Aceste tabele centralizatoare, care au un format-cadru, dar al căror conţinut trebuie personalizat pentru fiecare persoană cu dizabilităţi, se referă la două aspecte esenţiale: (1) obiectivele de viaţă independentă ale persoanei cu dizabilităţi; şi (2) accesul la servicii de bază şi servicii de sprijin specializate.

        Componenta 2: Evaluarea calităţii vieţii şi satisfacţiei
     Ca parte a procesului de monitorizare şi evaluare, este necesară desfăşurarea unui studiu de analiză a impactului asupra calităţii vieţii persoanelor cu dizabilităţi, inclusiv al satisfacţiei cu sprijinul primit, al planificării centrate de persoană şi dezinstituţionalizării în general. Studiul ar fi necesar să acopere toate persoanele cu dizabilităţi din centre, indiferent dacă acestea vor face tranziţia în comunitate în perioada următoare. Managerii de caz ai persoanelor cu dizabilităţi din centrele rezidenţiale ar trebui să administreze un chestionar de calitatea vieţii care constă într-un set de întrebări standard închise (ANEXA B1. PLANUL INDIVIDUAL - ANEXĂ 2 ÎN SPRIJINUL MANAGEMENTULUI DE CAZ: SET DE ÎNTREBĂRI PRIVIND CALITATEA VIEŢII ŞI INCLUDEREA ÎN COMUNITATE A PERSOANEI CU DIZABILITĂŢI), elaborat pe baza instrumentelor folosite în acest scop pe plan internaţional pentru a colecta date obiective şi subiective despre calitatea vieţii rezidenţilor în centre şi satisfacţia cu sprijinul primit. Indicatorii de calitatea vieţii sunt calculaţi pe baza răspunsurilor persoanelor cu dizabilităţi şi grupaţi pe dimensiuni ale calităţii vieţii.
        Răspunsurile tuturor persoanelor cu dizabilităţi ar putea fi culese în mai multe stadii:
    1. De către o persoană special desemnată de conducerea centrului rezidenţial, preferabil un asistent social sau un psiholog, înainte de etapa de implicare şi consultare la nivel de centru, cu alte cuvinte înainte ca toate persoanele cu dizabilităţi rezidente să se familiarizeze cu metodele şi beneficiile planificării centrate pe persoană şi ale vieţii independente şi incluse în comunitate.
    2. De către managerul de caz la finalul elaborării Planului individual, pentru a observa modificările survenite în nivelul şi tipul de aşteptări ale rezidenţilor la finalul procesului.
    3. De către managerul de caz de la nivelul DGASPC, înainte de ieşirea persoanelor din centru, atunci când există un interval semnificativ de timp între stadiile 2 şi 3, pentru a măsura schimbările în procesul de tranziţie, inclusiv impactul planificării centrate pe persoană.
    4. De către managerul de caz de la nivelul DGASPC, după transferul în comunitate, în cadrul vizitelor de monitorizare.



    5.3. Monitorizarea post-transfer a calităţii serviciilor în comunitate
        Va exista o monitorizare internă şi una externă (independentă) a calităţii serviciilor. ANPIS va monitoriza calitatea serviciilor sociale din comunitate. În acest context va avea loc o revizuire amplă a standardelor de calitate şi de cost ale serviciilor din comunitate, iar ANPIS va verifica, prin campanii de control dedicate, faptul că noile prevederi sunt implementate corespunzător şi produc efectele scontate.
        În plus, indicatorii interni de satisfacţie a persoanelor cu dizabilităţi cu calitatea serviciilor oferite (un set de câteva întrebări, a căror aplicare, de către furnizorii de servicii, ar trebui să dureze doar câteva minute) trebuie să facă parte din standardele de calitate a acestor servicii, şi să fie centralizaţi pentru a permite calcularea unor indicatori statistici agregaţi la diferite niveluri, pe diferite profiluri ale respondenţilor şi pe tip de servicii primite.
    Pentru a asigura un cadru independent de monitorizare a calităţii serviciilor în comunitate, vor fi luate măsuri, conform Planului de acţiune al Strategiei dezinstituţionalizării, astfel încât: (1) cadrul independent de monitorizare să fie reglementat, cu precizarea metodologiei de evaluare; (2) reprezentanţii Avocatului Poporului şi ai Consiliului de Monitorizare implicaţi în monitorizarea calităţii serviciilor să fie instruiţi cu privire la planificarea centrată pe persoană, viaţa independentă şi includerea în comunitate; şi (3) reprezentanţii organizaţiilor de drepturile omului să fie implicaţi în vizite de monitorizare în comunitate.
    În acord cu prevederile Strategiei naţionale care operaţionalizează Art. 33 al CDPD, persoanele cu dizabilităţi şi organizaţiile lor reprezentative trebuie implicate în monitorizare. Participarea acestora la procesul de dezinstituţionalizare este asigurată în mai multe dintre fazele planificării dezinstituţionalizării la nivel de centru, inclusiv în monitorizare:
        ● Implicarea în formarea personalului din centru şi în informarea iniţială a rezidenţilor cu privire la planificarea centrată pe persoană
        ● Diseminarea fişei privind necesarul de servicii la nivel de centru către ONG-urile care furnizoare de servicii
        ● Colaborarea cu ONG-urile şi organizaţiile care reprezintă persoanele cu dizabilităţi din comunităţile de destinaţie, pentru a identifica, cu participarea persoanelor cu dizabilităţi, modalităţi de sprijin al includerii lor în comunităţi şi activităţi pregătitoare ale transferului şi ale vieţii independente
        ● Intensificarea activităţilor de monitorizare independentă în centre
        ● Facilitarea participării organizaţiilor care reprezintă persoanele cu dizabilităţi şi a altor ONG- uri, cu acceptul persoanelor cu dizabilităţi, în vizitele de monitorizare în comunitate şi a serviciilor.



    ANEXA A.





    Plan propus de dezinstituţionalizare.
     PARTEA 1
    Iniţiere şi pregătire
    1. Informaţii generale şi repere strategice la nivel de centru
    1.1. Informaţii generale despre profilul centrului rezidenţial în curs de dezinstituţionalizare
        [Această secţiune sprijină membrii Comitetului judeţean şi alte părţi interesate în procesul de înţelegere a unui profil pe scurt a centrului rezidenţial. Datele sunt completate de către Coordonatorul de plan pe baza informaţiilor furnizate de DGASPC şi personalul centrului.]

┌──────────────────────────────────────┐
│CR1. Denumire centru rezidenţial │
├──────────────────────────────────────┤
│CR2. Reprezentant legal │
├──────────────────────────────────────┤
│CR3. Adresa │
│CR3.1. Judeţ │
│CR3.2. Oraş/comună │
│CR3.3. Sat (dacă e cazul) │
│CR3.4. Stradă, nr. │
├───────────────────┬──────────────────┤
│CR4. Tipul de │[ ](1) d) Public [│
│furnizor │](2) Privat │
├───────────────────┼──────────────────┤
│ │[ ](1) Centru de │
│ │îngrijire şi │
│ │asistenţă │
│ │[ ](2) Centru de │
│ │abilitare şi │
│CR5. Tipul de │reabilitare │
│serviciu social │[ ](3) Centru │
│rezidenţial pentru │pentru viaţă │
│care centrul a fost│independentă │
│/este (re)licenţiat│[ ](4) Locuinţă │
│/acreditat │maxim protejată │
│ │[ ](5) Locuinţă │
│ │minim protejată │
│ │[ ](6) Altul, │
│ │care? │
│ │CR5_altul. Alt │
│ │tip, şi anume │
├───────────────────┼──────────────────┤
│ │[ ](1) Licenţă de │
│ │5 ani │
│CR6. Tipul licenţei│[ ](2) Licenţă │
│/acreditării │provizorie │
│deţinute de centru │[ ](3) În curs de │
│ │(re)licenţiere │
│ │[ ](4) Fără │
│ │licenţă │
├───────────────────┼──────────────────┤
│CR6.1. Data de │[zz/ll/aaaa] │
│emitere a licenţei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│CR6.2. Data de │[zz/ll/aaaa] │
│expirare a licenţei│ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│ │[ ](1) a trecut │
│ │prin procesul de │
│ │restructurare şi │
│ │l-a finalizat. │
│ │[ ](2) a trecut │
│ │prin procesul de │
│ │reorganizare şi │
│ │l-a finalizat. │
│ │[ ](3) urmează să │
│ │înceapă │
│CR7. Centrul │restructurarea sau│
│rezidenţial... │este în curs de │
│ │restructurare. │
│ │[ ](4) a fost │
│ │înfiinţat în urma │
│ │procesului de │
│ │restructurare a │
│ │altui centru │
│ │rezidenţial. │
│ │[ ](5) a fost │
│ │înfiinţat în afara│
│ │procesului de │
│ │restructurare. │
├───────────────────┼──────────────────┤
│CR7.1. Data │ │
│estimată de │ │
│finalizare a │[zz/ll/aaaa] │
│procesului de │ │
│restructurare │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│CR8. Centrul are │[ ](1) Da [ ](2) │
│aviz sanitar de │Nu │
│funcţionare valid │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│ │[ ](1) Da │
│CR9. Centrul are │[ ](2) Nu │
│aviz ISU valid │[ ](3) Nu necesită│
│ │aviz conform │
│ │document ISUJ │
├───────────────────┴──────────────────┤
│CR10a. Nr. actual de angajaţi cu CIM │
├──────────────────────────────────────┤
│CR10b. Nr. actual de angajaţi cu │
│Convenţie civilă/Contract de mandat │
│sau de prestări servicii/Raport de │
│serviciu │
├──────────────────────────────────────┤
│CR11. Capacitatea centrului │
├──────────────────────────────────────┤
│CR12. Nr. de rezidenţi la momentul T0 │
├──────────────────────────────────────┤
│OBS. Observaţii │
├──────────────────────────────────────┤
│ │
└──────────────────────────────────────┘

        [Secţiunile 1.2, 1.3 şi 1.4 se completează atunci când există un angajament la nivel de judeţ privind iniţierea Planului de dezinstituţionalizare şi după ce au fost completate:
    - Fişa individuală a angajatului din Evaluarea iniţială: resurse umane (Anexa A2.1),
    – Chestionarul cu privire la preferinţele de viitor ale angajatului din Evaluarea iniţială: resurse umane (Anexa A2.3),
    – Fişa de evaluare iniţială a resurselor materiale (Anexa A3),
    – Fişa de evaluare iniţială a resurselor financiare (Anexa A4),
    – Fişa individuală pentru fiecare persoană cu dizabilităţi care locuieşte în centrul rezidenţial la momentul T0 (Anexa A5).]


    1.2. Obiectivul general al Planului DI
        [Obiectivul general vizează impactul final al Planului DI şi trebuie să fie în concordanţă cu Strategia dezinstituţionalizării şi principiile CDPD. Un exemplu de obiectiv general aplicabil tuturor Planurilor DI este: "Asigurarea că persoanele cu dizabilităţi din centrul rezidenţial primesc tot sprijinul necesar pentru a face tranziţia către a trăi independent în comunitate". Acesta poate fi, însă, adaptat de fiecare DGASPC şi Consiliu Judeţean.]
        OBG. Obiectiv general

┌──────────────────────────────────────┐
│... │
└──────────────────────────────────────┘



    1.3. Obiectivele specifice ale Planului DI: Iniţiere şi pregătire
        [Obiectivele specifice sprijină îndeplinirea obiectivului general. Ele trebuie să fie SMART (specifice, măsurabile, realizabile, şi încadrate temporal). Exemple de obiective specifice, care ar putea fi aplicabile tuturor Planurilor DI, sunt: "1. Crearea cadrului instituţional pentru elaborarea şi implementarea Planului DI" şi "2. Pregătirea elaborării Planurilor Individuale pentru fiecare persoană din centrul rezidenţial". Acestea pot fi, însă, adaptate de fiecare DGASPC şi Consiliu Judeţean, precum trebuie stabilite alte obiective specifice, cu detalii concrete în concordanţă cu situaţia de la nivel de judeţ şi centru rezidenţial şi cu ţintele asumate.]

┌──────────────────────────────────────┐
│OBS. PLANDI1. Obiective specifice │
├──────────────────────────────────────┤
│OBS. PLANDI1.1. ... │
├──────────────────────────────────────┤
│OBS. PLANDI1.2. ... │
├──────────────────────────────────────┤
│... │
├──────────────────────────────────────┤
│OBS. Observaţii │
├──────────────────────────────────────┤
│ │
└──────────────────────────────────────┘


    1.4. Ţintele Planului DI: Iniţiere şi pregătire
        [Ţintele Planului DI sunt completate de DGASPC şi Consiliul Judeţean şi sunt prezentate Comitetului judeţean.]

┌────────────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┐
│T. Ţinte │2023│2024│2025│2026│2027│2028│2029│2030│
│principale │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│T1. Nr. de │ │ │ │ │ │ │ │ │
│angajaţi │ │ │ │ │ │ │ │ │
│cuprinşi în │ │ │ │ │ │ │ │ │
│planul de │ │ │ │ │ │ │ │ │
│instruire │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│T2. Nr. de │ │ │ │ │ │ │ │ │
│persoane cu │ │ │ │ │ │ │ │ │
│dizabilităţi│ │ │ │ │ │ │ │ │
│pentru care │ │ │ │ │ │ │ │ │
│a fost │ │ │ │ │ │ │ │ │
│desemnată │ │ │ │ │ │ │ │ │
│echipa de │ │ │ │ │ │ │ │ │
│elaborare si│ │ │ │ │ │ │ │ │
│implementare│ │ │ │ │ │ │ │ │
│a Planului │ │ │ │ │ │ │ │ │
│Individual │ │ │ │ │ │ │ │ │
└────────────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┘

        OBS. Observaţii

┌──────────────────────────────────────┐
│ │
└──────────────────────────────────────┘




    2. Crearea cadrului instituţional pentru elaborarea şi implementarea Planului DI
    2.1. Decizia de iniţiere a Planului DI
    [Această secţiune serveşte drept justificare pentru Hotărârea Consiliului Judeţean de iniţiere a Planului DI, precum şi pentru orice potenţială cerere de finanţare. Constă într-o scurtă radiografie scrisă a situaţiei generale a serviciilor sociale la nivel judeţean, care acoperă următoarele puncte: (1) obiectivele relevante din domeniul protecţiei persoanelor adulte cu dizabilităţi conform Strategiei judeţene de dezvoltare a serviciilor sociale/menţiune cu privire la planul de a introduce noi obiective în acord cu obiectivele strategice legate de dezinstituţionalizare, în cazul în care nu există încă; (2) valori actualizate ale indicatorilor principali cu privire la sistemul de protecţie a adultului cu dizabilităţi la nivel de judeţ (nr. total centre rezidenţiale şi tipuri, nr. total rezidenţi, nr. total angajaţi DGASPC care lucrează în centre rezidenţiale, nr. total manageri de caz, nr. şi tip de servicii publice sau private în comunitate disponibile, folosind date din Harta serviciilor); (3) orice referiri adiţionale cu privire la Foile de parcurs judeţene sau documentele strategice naţionale. Vedeţi Capitolul 3.1. din Ghidul DI.]
        SSDIZ_JUD. Scurtă prezentare a serviciilor sociale destinate persoanelor adulte cu dizabilităţi, în contextul politicilor şi strategiilor judeţene şi naţionale

┌──────────────────────────────────────┐
│... │
└──────────────────────────────────────┘



┌──────────────────────────────┬───────┐
│T0. Data Hotărârii de Consiliu│ │
│Judeţean/Local cu privire la │[zz/ll/│
│iniţierea Planului DI │aaaa] │
│(momentul T0) │ │
├──────────────────────────────┼───┬───┤
│ │Da │Nu │
├──────────────────────────────┼───┼───┤
│HCJ_PDI. Hotărârea Consiliului│ │ │
│Judeţean de a iniţia Planul DI│ │ │
│include ... │ │ │
│Angajamentul de a mobiliza de │[ ]│[ ]│
│către DGASPC o echipă de │(1)│(2)│
│coordonare a acestui demers în│ │ │
│termen de o lună de la data │ │ │
│semnării │ │ │
├──────────────────────────────┼───┼───┤
│Angajamentul de a finaliza │ │ │
│Planul DI PARTEA 1: Iniţiere │[ ]│[ ]│
│şi pregătire în termen de 4 │(1)│(2)│
│luni de la data semnării │ │ │
├──────────────────────────────┼───┼───┤
│Adoptarea unei hotărâri cu │ │ │
│privire la admiterile în │[ ]│[ ]│
│centrul rezidenţial în curs de│(1)│(2)│
│dezinstituţionalizare │ │ │
├──────────────────────────────┼───┼───┤
│Angajamentul de a implementa │[ ]│[ ]│
│Planul DI cel târziu la 31 │(1)│(2)│
│decembrie 2030 │ │ │
└──────────────────────────────┴───┴───┘

        ! Ataşaţi fizic copia după Hotărârea Consiliului Judeţean, semnată, prin care a fost aprobată iniţierea Planului DI.
        OBS. Observaţii

┌──────────────────────────────────────┐
│ │
└──────────────────────────────────────┘



    2.2. Mobilizarea echipei de coordonare a Planului DI
     [DGASPC desemnează persoanele responsabile şi completează informaţiile despre fiecare membru al echipei de coordonare. A se vedea Capitolul 3.2 din Ghidul DI pentru atribuţiile complete ale fiecărui membru al echipei. Structura echipei prezentată în Capitolul 3.2, Caseta 9, are rol orientativ. Fiecare echipă se poate organiza în funcţie de resursele alocate de DGASPC, în mod ideal păstrând setul de competenţe recomandat de Ghid. Este recomandat transferul de expertiză între echipele mai multor centre.]

┌────────────┬─────────┬─────────┬───────────┬──────────┐
│ │A fost │ │ │Persoana │
│Rol în │mobilizat│Numele │Instituţia │participă │
│cadrul │acest tip│persoanei│de │la │
│echipei │de membru│desemnate│provenienţă│elaborarea│
│ │al │ │ │mai multor│
│ │echipei? │ │ │Planuri DI│
├────────────┼─────────┼─────────┼───────────┼──────────┤
│ │ │ │[ ](1) │ │
│ │ │ │DGASPC │ │
│ │ │ │[ ](2) │ │
│Coordonator │[ ](1) Da│ │Angajat al │[ ](1) Da │
│de plan │[ ](2) Nu│ │centrului │[ ](2) Nu │
│ │ │ │[ ](3) │ │
│ │ │ │Expert │ │
│ │ │ │extern sau │ │
│ │ │ │contractat │ │
├────────────┼─────────┼─────────┼───────────┼──────────┤
│ │ │ │[ ](1) │ │
│ │ │ │DGASPC │ │
│ │ │ │[ ](2) │ │
│Specialist │[ ](1) Da│ │Angajat al │[ ](1) Da │
│resurse │[ ](2) Nu│ │centrului │[ ](2) Nu │
│umane │ │ │[ ](3) │ │
│ │ │ │Expert │ │
│ │ │ │extern sau │ │
│ │ │ │contractat │ │
├────────────┼─────────┼─────────┼───────────┼──────────┤
│ │ │ │[ ](1) │ │
│ │ │ │DGASPC │ │
│ │ │ │[ ](2) │ │
│Specialist │[ ](1) Da│ │Angajat al │[ ](1) Da │
│comunicare │[ ](2) Nu│ │centrului │[ ](2) Nu │
│ │ │ │[ ](3) │ │
│ │ │ │Expert │ │
│ │ │ │extern sau │ │
│ │ │ │contractat │ │
├────────────┼─────────┼─────────┼───────────┼──────────┤
│ │ │ │[ ](1) │ │
│ │ │ │DGASPC │ │
│ │ │ │[ ](2) │ │
│Specialist │[ ](1) Da│ │Angajat al │[ ](1) Da │
│fonduri │[ ](2) Nu│ │centrului │[ ](2) Nu │
│europene │ │ │[ ](3) │ │
│ │ │ │Expert │ │
│ │ │ │extern sau │ │
│ │ │ │contractat │ │
├────────────┼─────────┼─────────┼───────────┼──────────┤
│ │ │ │[ ](1) │ │
│ │ │ │DGASPC │ │
│ │ │ │[ ](2) │ │
│Specialist │[ ](1) Da│ │Angajat al │[ ](1) Da │
│monitorizare│[ ](2) Nu│ │centrului │[ ](2) Nu │
│si evaluare │ │ │[ ](3) │ │
│ │ │ │Expert │ │
│ │ │ │extern sau │ │
│ │ │ │contractat │ │
├────────────┼─────────┼─────────┼───────────┼──────────┤
│ │ │ │[ ](1) │ │
│ │ │ │DGASPC │ │
│ │ │ │[ ](2) │ │
│Specialist │[ ](1) Da│ │Angajat al │[ ](1) Da │
│financiar │[ ](2) Nu│ │centrului │[ ](2) Nu │
│ │ │ │[ ](3) │ │
│ │ │ │Expert │ │
│ │ │ │extern sau │ │
│ │ │ │contractat │ │
├────────────┼─────────┼─────────┼───────────┼──────────┤
│ │ │ │[ ](1) │ │
│ │ │ │DGASPC │ │
│ │ │ │[ ](2) │ │
│Altul, si │ │ │Angajat al │[ ](1) Da │
│anume │ │ │centrului │[ ](2) Nu │
│ │ │ │[ ](3) │ │
│ │ │ │Expert │ │
│ │ │ │extern sau │ │
│ │ │ │contractat │ │
└────────────┴─────────┴─────────┴───────────┴──────────┘

        OBS. Observaţii

┌──────────────────────────────────────┐
│ │
└──────────────────────────────────────┘



    2.3. Implicarea şi consultarea părţilor interesate
        [Coordonatorul de plan planifică şi implementează activităţi de implicare şi consultare cu sprijinul Specialistului în comunicare şi DGASPC şi în colaborare cu părţile interesate de la nivelul de comunităţii şi alţi parteneri relevanţi. Unele dintre aceste activităţi pot fi coordonate la nivel judeţean, local sau naţional (de exemplu, ca parte a lansării unei campanii naţionale prevăzute în Strategia dezinstituţionalizării). A în cazul în care la nivelul unui judeţ sunt pregătite Planuri DI pentru mai multe centre, eforturile de comunicare trebuie coordonate.]
     ! Puteţi utiliza prezentarea inclusă în Anexa A7 în cadrul sesiunilor de implicare şi consultare. Personalizaţi-o cu date relevante pentru judeţul şi centrul în curs de dezinstituţionalizare.
     Completează Lista centralizată a minutelor pentru sesiunile organizate (LI) şi Minutele pentru fiecare eveniment/activitate organizată (folosind şablonul de minută din Anexa A1)
    Vezi/Descarcă Raportul agregat privind evenimentele/activităţile organizate, care este autocompletat în baza minutelor completate pentru fiecare sesiune (Anexa A1)

    2.4. Parteneriate
    [Coordonatorul de plan, cu sprijinul DGASPC şi al Consiliului Judeţean trebuie să stabilească parteneriate specifice cu actori relevanţi de la nivel judeţean. Acestea pot fi stabilite cu toate tipurile de părţi interesate relevante care pot contribui la dezinstituţionalizarea centrelor, descrise în Ghidul DI. Aceşti parteneri pot fi membri ai Comitetelor Judeţene de Coordonare sau alţii. Pot fi specifici unui singur centru rezidenţial sau pot acoperi mai multe centre din judeţ. Această secţiune include detalii privind parteneriatele specifice dezvoltate pentru implementarea Planului DI. Pot fi stabilite parteneriate cheie (de exemplu, cu instituţiile principale care oferă locuinţe, sănătate, educaţie, locuri de muncă, servicii sociale) şi parteneriate adiţionale cu alte entităţi (de exemplu, ONG-uri, furnizori privaţi de servicii sociale, mass-media etc.).]
        Informaţii cu privire la Comitetul Judeţean de Coordonare

┌─────────────────────────────┬────────┐
│PART.DATA. Data constituirii │[zz/ll/ │
│ │aaaa] │
├─────────────────────────────┼────────┤
│PART.COMP. Componenţa │ │
│(instituţii reprezentate) │ │
└─────────────────────────────┴────────┘


        Parteneriate stabilite sau în curs de a fi stabilite pentru implementarea Planului DI

┌───┬────────────┬───────────┬───────────────┬───────────────┐
│ │Entitatea/ │Membru al │ │ │
│ │Entităţile │Comitetului│Descrierea │Statusul │
│Nr.│cu care se │Judeţean de│parteneriatului│parteneriatului│
│ │stabileşte │Coordonare │ │ │
│ │parteneriat │ │ │ │
├───┼────────────┼───────────┼───────────────┼───────────────┤
│ │ │ │[Detalii cu │[ ](1) În curs │
│ │[Denumire │[ ](1) Da [│privire la │de a fi │
│1 │instituţie/ │](2) Nu │angajamente/ │stabilit │
│ │organizaţie]│ │acţiuni] │[ ](2) Stabilit│
│ │ │ │ │(semnat) │
├───┼────────────┼───────────┼───────────────┼───────────────┤
│...│ │ │ │ │
└───┴────────────┴───────────┴───────────────┴───────────────┘


        OBS. Observaţii

┌──────────────────────────────────────┐
│ │
└──────────────────────────────────────┘


        ! Ataşaţi fizic copia parteneriatelor contrasemnate, odată stabilite.

    2.5. Evaluarea iniţială a resurselor
    2.5.1. Evaluarea iniţială a resurselor umane
     [Specialistul în resurse umane, împreună cu Coordonatorul de plan, realizează evaluarea iniţială a resurselor umane pe baza completării Anexei A2.1 privind evaluarea fiecărui angajat al centrului rezidenţial. Datele populează automat Fisa de evaluare sintetică la nivel de centru (Anexa A2.2). Vezi secţiunea din Ghidul DI - Specialistul în resurse umane. După informarea angajaţilor cu privire la procesul de dezinstituţionalizare, sunt realizate discuţii individuale faţă în faţă cu fiecare angajat şi se completează Chestionarul cu privire la preferinţele de viitor ale angajaţilor centrului (Anexa A2.3).]
    Completează Lista nominală a personalului centrului rezidenţial (L2) şi apoi completează Fişa individuală (Anexa A2.1) şi Chestionarul cu privire la preferinţele de viitor (Anexa A2.3) pentru fiecare persoană din listă
     Vezi/Descarcă Fişa de evaluare sintetică din Evaluarea iniţială: resurse umane (Anexa A2.2), care a fost autocompletată pe baza datelor din Anexa A2.1
     RUCR_DESCR. Descrieţi compoziţia resurselor umane pe baza informaţiilor din Fişa de evaluare sintetică din Evaluarea iniţială: resurse umane (Anexa A2.2).
        Preferinţele generale ale personalului cu privire la opţiunile de carieră în afara sistemului rezidenţial

┌─────────────────────────────┬────────┐
│ │Total │
│ │personal│
├─────────────────────────────┼────────┤
│Transferul într-un serviciu │ │
│din comunitate pentru adulţi │ │
│cu dizabilităţi al DGASPC, │ │
│deja existent sau care │ │
│urmează să fie înfiinţat │ │
├─────────────────────────────┼────────┤
│Transferul într-un serviciu │ │
│din comunitate pentru adulţi │ │
│cu dizabilităţi al │ │
│autorităţilor publice locale │ │
│sau furnizorilor privaţi, │ │
│deja existent sau care │ │
│urmează să fie înfiinţat │ │
├─────────────────────────────┼────────┤
│Transferul în cadrul unui alt│ │
│departament din aparatul │ │
│propriu al DGASPC (inclusiv │ │
│serviciu de management de │ │
│caz) │ │
├─────────────────────────────┼────────┤
│A deveni asistent personal │ │
│profesionist │ │
├─────────────────────────────┼────────┤
│Încetarea contractului de │ │
│muncă, la cerere, şi găsirea │ │
│unui nou loc de muncă în alt │ │
│domeniu decât cel al │ │
│serviciilor sociale, după ce │ │
│urmează, cu sprijinul AJOFM, │ │
│cursuri de reconversie │ │
│profesională │ │
├─────────────────────────────┼────────┤
│Încetarea contractului de │ │
│muncă la cerere şi retragerea│ │
│din activitatea profesională │ │
│sau găsirea pe cont propriu a│ │
│unui nou loc de muncă │ │
└─────────────────────────────┴────────┘

    Notă: Tabelul este completat automat pe baza completării Chestionarului privind preferinţele viitoare ale angajaţilor (Anexa A2.3) pentru fiecare angajat.

        Preferinţe generale cu privire la navetă

┌─────────────────────────────┬────────┐
│ │Total │
│ │personal│
├─────────────────────────────┼────────┤
│Personalul destul de │ │
│interesat sau foarte │ │
│interesat să facă naveta dacă│ │
│apare oportunitatea unui loc │ │
│de muncă în altă localitate │ │
│decât cea în care locuiesc │ │
└─────────────────────────────┴────────┘

    Notă: Tabelul este completat automat pe baza completării Chestionarului privind preferinţele viitoare ale angajaţilor (Anexa A2.3) pentru fiecare angajat.

        Interes de formare cu privire la calificări prevăzute de standardele minime de calitate privind serviciile sociale pentru persoanele adulte cu dizabilităţi în comunitate
        Personalul destul de interesat sau foarte interesat să urmeze cursuri de calificare în următoarele ocupaţii:

┌─────────────────────────┬────────────┐
│ │Total │
│ │personal │
├─────────────────────────┼────────────┤
│Lucrător social │ │
├─────────────────────────┼────────────┤
│Pedagog social │ │
├─────────────────────────┼────────────┤
│Tehnician maseur │ │
├─────────────────────────┼────────────┤
│Pedagog recuperare │ │
├─────────────────────────┼────────────┤
│Asistent personal │ │
│profesionist │ │
└─────────────────────────┴────────────┘

    Notă: Tabelul este completat automat pe baza completării Chestionarului privind preferinţele viitoare ale angajaţilor (Anexa A2.3) pentru fiecare angajat. Aceste calificări permit transferul/angajarea personalului necalificat în servicii sociale în comunitate. Alte tipuri de formare vor reprezenta module obligatorii pentru tot personalul care va lucra în comunitate (ex. planificare centrată pe persoană, aspecte legate de drepturile persoanelor cu dizabilităţi conform CDPD etc.).


        Interes de formare cu privire la alte cursuri tematice relevante pentru serviciile sociale pentru persoanele adulte cu dizabilităţi în comunitate
        Personalul destul de interesat sau foarte interesat să urmeze următoarele instruiri:

┌─────────────────────────────┬────────┐
│ │Total │
│ │personal│
├─────────────────────────────┼────────┤
│Instructor ergoterapie │ │
├─────────────────────────────┼────────┤
│Tehnician evaluare, │ │
│recomandare, furnizare şi │ │
│adaptare fotolii rulante │ │
├─────────────────────────────┼────────┤
│Îngrijitor la domiciliu │ │
├─────────────────────────────┼────────┤
│Animator socio-educativ │ │
├─────────────────────────────┼────────┤
│Alt curs de specializare/ │ │
│perfecţionare, şi anume ... │ │
└─────────────────────────────┴────────┘

    Notă: Tabelul este completat automat pe baza completării Chestionarului privind preferinţele viitoare ale angajaţilor (Anexa A2.3) pentru fiecare angajat. Aceste calificări permit transferul/angajarea personalului necalificat în servicii sociale în comunitate. Alte tipuri de formare vor reprezenta module obligatorii pentru tot personalul care va lucra în comunitate (ex. planificare centrată pe persoană, aspecte legate de drepturile persoanelor cu dizabilităţi conform CDPD etc.).



    2.5.2. Evaluarea iniţială a resurselor materiale
     [Coordonatorul de plan realizează evaluarea iniţială a resurselor materiale completând Anexa A3. Vezi secţiunea din Ghid DI. Proprietarul terenului şi clădirilor, în mod ideal în urma întâlnirilor din comunitate, începe să dezbată opţiunile de utilizare alternativă a terenului şi clădirilor. Opţiunile sunt prezentate în secţiunea dedicată a ghidului.]
     Completează Fişa de evaluare iniţială a resurselor materiale (Anexa A3)
     RMCR.DESCR. Scurtă descriere a resurselor materiale pe baza informaţiilor din Fişa de evaluare iniţială a resurselor materiale (Anexa A3), inclusiv o prezentare a dimensiunii proprietăţii şi a stării generale a terenului/clădirilor, descrierea vecinilor, accesul la transportul public şi frecvenţa acestuia, facilităţile disponibile.

┌──────────────────────────────────────┐
│... │
└──────────────────────────────────────┘


        Potenţiala utilizare viitoare a resurselor materiale ale centrului

┌────────────────────────────┬─────────┐
│RMCR1. Nr. de întâlniri │ │
│desfăşurate pentru a dezbate│ │
│potenţiala utilizare │ │
│viitoare a resurselor │ │
│materiale ale centrului │ │
│(conform minutelor din │ │
│secţiunea de evenimente) │ │
├────────────────────────────┼─────────┤
│RMCR2. Până la trei scopuri │ │
│principale pe care le-ar │ │
│putea avea resursele │1. ... │
│materiale, pe baza │2. ... │
│rezultatelor dezbaterii │3. ... │
│(vezi secţiunea │ │
│corespunzătoare din Ghidul │ │
│DI) │ │
├────────────────────────────┼─────────┤
│RMCR3. Soluţiile au fost │[ ](1) Da│
│prezentate Comitetului │[ ](2) Nu│
│Judeţean de Coordonare │ │
├────────────────────────────┼─────────┤
│RMCR4. Hotărârea cu privire │[ ](1) Da│
│la noua utilizare a │[ ](2) │
│clădirilor sau a terenului a│Nu, │
│fost inclusă într-o hotărâre│hotărârea│
│CJ/CL │nu este │
│ │finală │
├────────────────────────────┼─────────┤
│RMCR5. Descrieţi modul în │ │
│care rezidenţii vor │ │
│beneficia de reutilizarea │ │
│resurselor materiale în │ │
│cadrul fiecărei opţiuni, │ │
│dacă este cazul. │ │
└────────────────────────────┴─────────┘



    2.5.3. Evaluarea iniţială a resurselor financiare
     [Specialistul financiar, împreună cu Coordonatorul de plan, realizează evaluarea iniţială a resurselor financiare completând Anexa A4. Vezi secţiunea corespunzătoare din Ghid DI.]
        Completează Fişa de evaluare iniţială a resurselor financiare (Anexa A4)
     FIN.DESCR. Scurtă descriere a resurselor financiare pe baza informaţiilor din Fişa de evaluare iniţială a resurselor financiare (Anexa A4), inclusiv costul mediu pe rezident, structura veniturilor, sursa veniturilor (bugetul de stat, judeţean, contribuţia beneficiarilor), structura cheltuielilor pe categorii principale.

┌──────────────────────────────────────┐
│... │
└──────────────────────────────────────┘


        OBS. Observaţii

┌──────────────────────────────────────┐
│ │
└──────────────────────────────────────┘




    2.6. Evaluarea resurselor de la nivel judeţean/local
        [Lista tuturor serviciilor sociale va fi pusă la dispoziţie echipei de coordonare de către fiecare DGASPC. Managerii de caz o vor putea folosi pentru a identifica serviciile necesare rezidenţilor la transferul în comunitate, iar Coordonatorul de plan, împreună cu DGASPC şi CJ, o vor putea folosi pentru planificarea noilor servicii în comunitate sau extinderea capacităţii celor existente. O listă a tuturor serviciilor sociale publice şi private relevante pentru 2022 care trebuie actualizată este disponibilă în Anexa A8 a Planului DI. Lista trebuie actualizată cu suport din partea DGASPC în termen de 4 luni de la T0, dar şi pe parcursul desfăşurării procesului de dezinstituţionalizare. Lista poate fi transpusă şi în Google Maps, pentru uşurinţă în utilizare şi vizualizare geografică a serviciilor.]
        Actualizează Lista serviciilor sociale publice şi private de la nivel de judeţ (Anexa A8)
        SERV.SOC. Scurtă prezentare a serviciilor sociale publice şi private la nivel de judeţ (numărul total de servicii publice şi private, numărul pe tip de serviciu etc.).

┌──────────────────────────────────────┐
│... │
└──────────────────────────────────────┘


        OBS. Observaţii

┌──────────────────────────────────────┐
│ │
└──────────────────────────────────────┘




    3. Pregătirea elaborării Planurilor Individuale
    3.1. Profilul persoanelor cu dizabilităţi care locuiesc în CR
     [Managerul de caz completează Fisa individuală pentru fiecare persoană cu dizabilităţi care locuieşte în centrul rezidenţial la momentul T0 (Anexa A5), T0 reprezentând data Hotărârii de Consiliu Judeţean cu privire la iniţierea Planului de dezinstituţionalizare, sub coordonarea Coordonatorului de plan. În cazul versiunilor publice ale Planului DI, se va respecta Regulamentul General privind Protecţia Datelor (RGPD) şi nu se vor afişa date personale.]
    Completează Lista nominală a persoanelor cu dizabilităţi care locuiesc în centrul rezidenţial la momentul TO (L3) şi apoi completează Fişa individuală (Anexa A5) pentru fiecare persoană din listă
     [După completarea Fişei individuale pentru fiecare persoană cu dizabilităţi care locuieşte în centrul rezidenţial (Anexa A5), se va genera automat Profilul rezidenţilor (pe scurt), pe care îl puteţi descărca din instrumentul StartDI.]
        PRS. Profilul rezidenţilor - pe scurt

┌┬─────┬─────┬─────┬───┬─────┬─────────┐
││18-29│30-64│65-84│85+│Total│Total │
││ani │ani │ani │ani│(nr.)│(procent)│
├┴─────┴─────┴─────┴───┴─────┴─────────┤
│Femei │
├──────────────────────────────────────┤
│Bărbaţi │
├┬─────────────────────────────────────┤
││Tipul dizabilităţii ... │
├┼─────────────────────────────────────┤
││Fizic │
├┼─────────────────────────────────────┤
││Somatic │
├┼─────────────────────────────────────┤
││Auditiv │
├┼─────────────────────────────────────┤
││Vizual │
├┼─────────────────────────────────────┤
││Mintal │
├┼─────────────────────────────────────┤
││Psihic │
├┼─────────────────────────────────────┤
││Asociat │
├┼─────────────────────────────────────┤
││HIV/SIDA │
├┼─────────────────────────────────────┤
││Boli rare │
└┴─────────────────────────────────────┘

 (a se vedea imaginea asociată)
        Notă: Tabelul este autocompletat pe baza datelor din Anexa A5 pentru fiecare persoană din centrul rezidenţial la T0. Pentru centrele cu mai mult de 30 de rezidenţi la T0 (în Secţiunea 1.1. Informaţii generale despre profilul centrului rezidenţial în curs de dezinstituţionalizare, pentru Nr. de rezidenţi la momentul T0 a fost completat un număr mai mare de 30), tabelul afişează şi totalul în procente.


    3.2. Mobilizarea echipei de elaborare a Planurilor Individuale
        [Coordonatorul de plan, cu sprijinul Serviciului Management de caz/departamentului DGASPC, furnizează informaţii despre fiecare membru al echipei care elaborează Planul Individual sub ghidajul persoanei cu dizabilităţi. Vezi secţiunea Ghidului de dezinstituţionalizare pentru atribuţiile complete ale fiecărui membru al echipei. Persoana cu dizabilităţi trebuie să aleagă/să îşi dea acordul cu privire la echipa de pregătire şi implementare.]

┌────────────┬───────────┬───────────┬─────────┐
│ │Numele │ │ │
│Rol în │persoanei │ │Număr de │
│cadrul │mobilizate │Denumirea │rezidenţi│
│echipei de │în echipa │instituţiei│cărora │
│elaborare a │de │de │persoana │
│Planurilor │elaborare a│provenienţă│le oferă │
│Individuale │Planurilor │ │sprijin │
│ │Individuale│ │ │
├────────────┼───────────┼───────────┼─────────┤
│ │ │[ ](1) │ │
│ │ │DGASPC │ │
│ │ │[ ](2) │ │
│Manager de │ │Angajat al │ │
│caz │ │centrului │ │
│ │ │[ ](3) │ │
│ │ │Expert │ │
│ │ │extern sau │ │
│ │ │contractat │ │
├────────────┼───────────┼───────────┼─────────┤
│... │... │ │ │
├────────────┼───────────┼───────────┼─────────┤
│ │ │[ ](1) │ │
│ │ │DGASPC │ │
│ │ │[ ](2) │ │
│ │ │Angajat al │ │
│Facilitator │ │centrului │ │
│ │ │[ ](3) │ │
│ │ │Expert │ │
│ │ │extern sau │ │
│ │ │contractat │ │
├────────────┼───────────┼───────────┼─────────┤
│... │... │ │ │
├────────────┼───────────┼───────────┼─────────┤
│ │ │[ ](1) │ │
│Specialist │ │DGASPC │ │
│în │ │[ ](2) │ │
│comunicarea │ │Angajat al │ │
│cu │ │centrului │ │
│persoanele │ │[ ](3) │ │
│cu │ │Expert │ │
│dizabilităţi│ │extern sau │ │
│ │ │contractat │ │
├────────────┼───────────┼───────────┼─────────┤
│... │... │ │ │
└────────────┴───────────┴───────────┴─────────┘

        OBS. Observaţii

┌──────────────────────────────────────┐
│ │
└──────────────────────────────────────┘


        ! Ar trebui să existe cel puţin 1 facilitator pentru fiecare 8-10 persoane cu dizabilităţi care locuiesc în centrul rezidenţial. Facilitatorii vor urma un modul intensiv de formare în planificarea centrată pe persoană, în timp ce alţi membri ai personalului centrului rezidenţial vor urma o formare generală PCP.
        ! Fiecare persoană care locuieşte în centrul rezidenţial trebuie să aibă un manager de caz din cadrul unui departament dedicat managementului de caz al DGASPC. Dacă există manageri de caz repartizaţi printre personalul centrului, aceştia trebuie să fie transferaţi la departamentul de management de caz DGASPC.

    3.3. Planificarea formării
        [Înaintea elaborării Planurilor Individuale, membrii nucleului echipei (echipa de coordonare, managerii de caz şi facilitatorii) trebuie să urmeze o formare în PCP (vezi secţiunea corespunzătoare din Ghidul DI). În plus, sunt relevante şi alte tipuri de instruiri pentru furnizarea de servicii în comunitate printr-o abordare centrată pe persoană şi pentru implementarea Planului DI (vezi secţiunea corespunzătoare din Ghidul DI). Planificarea şi implementarea formării vor fi pregătite de Specialistul în resurse umane sub coordonarea Coordonatorului de plan şi în colaborare cu departamentul de Resurse Umane al DGASPC şi furnizori privaţi de servicii, dacă este cazul. Specialistul în resurse umane furnizează, în coordonare cu furnizorii de formare şi sub îndrumarea Coordonatorului de plan, date despre instruirea care urmează să fie oferită personalului centrului rezidenţial, cu detalii despre obiectivele de formare, subiecte, categoria şi numărul de personal instruit, data, ora şi durata instruirii, buget şi formatori pentru fiecare angajat. Activităţile de formare legate de PCP vor fi coordonate la nivel naţional de către ANPDPD.]
        FORM.DESCR. Scurtă prezentare a activităţilor legate de formare (prezentaţi nevoia de formare identificată, atât în ceea ce priveşte nevoia de formare în PCP, cât şi cea de formare pentru furnizarea de servicii în comunitate, descrieţi planificarea activităţilor de formare în conformitate cu nevoia identificată, colaborări cu furnizori privaţi de servicii, dacă este cazul etc.).

┌──────────────────────────────────────┐
│... │
└──────────────────────────────────────┘

    Completează Plan pentru instruirea personalului CR şi a persoanelor din afara CR cu rol în procesul DI (Anexa A6)

    3.4. Activităţi de autoreprezentare pentru rezidenţii centrului
        [Coordonatorul de plan împreună cu managerii de caz planifică şi desfăşoară activităţi cu privire la autoreprezentare în colaborare cu autoreprezentanţi. Vezi secţiunile corespunzătoare din Ghidul DI. Aceste activităţi trebuie să se desfăşoare înaintea elaborării planurilor centrate pe persoană pentru rezidenţii centrului. O platformă cu scurtmetraje va fi disponibilă ca resursă de sprijin. O reţea de autoreprezentanţi va fi dezvoltată în cadrul Strategiei dezinstituţionalizării, printr-o măsură dedicată şi un apel pentru propuneri.
        AUTOR.DESCR. Scurtă prezentare a activităţilor de autoreprezentare (tipuri de activităţi, planificarea acestora etc.).

┌──────────────────────────────────────┐
│... │
└──────────────────────────────────────┘

    Completează Lista centralizată a minutelor pentru sesiunile organizate (LI) şi Minutele pentru fiecare eveniment/activitate organizată (folosind şablonul de minută din Anexa A1)
     Vezi/Descarcă Raportul agregat privind evenimentele/activităţile organizate, care este autocompletat în baza minutelor completate pentru fiecare sesiune (Anexa A1)



┌────────────────────┬─────────────────┐
│ │Nume şi prenume: │
│ ├─────────────────┤
│APROBAREA PLANULUI │Funcţie: │
│DI: ├─────────────────┤
│INIŢIERE ŞI │Dată: [zz/ll/ │
│PREGĂTIRE │aaaa] │
│ ├─────────────────┤
│ │Semnătură: │
└────────────────────┴─────────────────┘

    ANEXA A1.





        Fişă evenimente
        Această anexă conţine minutele tuturor tipurilor de evenimente organizate în timpul fazelor de pregătire, implementare şi monitorizare şi evaluare a Planului DI. Minutele sunt completate de Coordonatorul de plan. Anexa include şi raportul agregat privind numărul total de activităţi şi de actori relevanţi care au participat la ele, care se autocompletează pe baza minutelor completate.
    L1. Lista centralizată a minutelor completate pentru sesiunile organizate

┌───┬───────────┬───────────┬─────────────┬────────────────┐
│ │Data de │Data de │Activitatea/ │Tip de │
│Nr.│început a │finalizare │evenimentul a│activitate/ │
│ │activităţii│a │fost │eveniment │
│ │ │activităţii│organizat │ │
├───┼───────────┼───────────┼─────────────┼────────────────┤
│ │ │ │[ ](1) În │ │
│ │ │ │pregătirea │[ ](1) │
│ │ │ │Planului DI │Activităţi de │
│ │ │ │Partea 1: │informare şi │
│ │ │ │iniţiere şi │consultare ale │
│ │ │ │pregătire │actorilor │
│ │ │ │[ ](2) În │interesaţi │
│ │ │ │pregătirea şi│relevanţi │
│ │ │ │implementarea│[ ](2) │
│1 │zz/ll/aaaa │zz/ll/aaaa │Planului DI │Activităţi de │
│ │ │ │Partea 2: │instruire │
│ │ │ │implementare │[ ](3) │
│ │ │ │şi │Activităţi de │
│ │ │ │actualizare │autoreprezentare│
│ │ │ │[ ](3) În │pentru │
│ │ │ │faza de │rezidenţii │
│ │ │ │monitorizare │centrelor │
│ │ │ │şi evaluare a│ │
│ │ │ │Planului DI │ │
├───┼───────────┼───────────┼─────────────┼────────────────┤
│...│ │ │ │ │
└───┴───────────┴───────────┴─────────────┴────────────────┘


                                    Şablon de minută
        [Completaţi un şablon de minută pentru fiecare eveniment/activitate organizată.]
        MIN.DATA. Data activităţii: zz/ll/aaaa până la zz/ll/aaaa

┌──────────────────┬───────────────────┐
│MIN.ETAPA. │MIN.TIP. Tip de │
│Activitatea/ │activitate/ │
│evenimentul a fost│eveniment │
│organizat │ │
├──┬───────────────┼──┬────────────────┤
│ │În pregătirea │ │Activităţi de │
│ │Planului DI │ │informare şi │
│1.│Partea 1: │1.│consultare ale │
│ │iniţiere şi │ │actorilor │
│ │pregătire │ │interesaţi │
│ │ │ │relevanţi │
├──┼───────────────┼──┼────────────────┤
│ │În pregătirea │ │ │
│ │şi │ │ │
│ │implementarea │ │Activităţi de │
│2.│Planului DI │2.│instruire │
│ │Partea 2: │ │ │
│ │implementare şi│ │ │
│ │actualizare │ │ │
├──┼───────────────┼──┼────────────────┤
│ │În faza de │ │Activităţi de │
│ │monitorizare şi│ │autoreprezentare│
│3.│evaluare a │3.│pentru │
│ │Planului DI │ │rezidenţii │
│ │ │ │centrelor │
└──┴───────────────┴──┴────────────────┘

        Locul unde a avut loc activitatea:
        MIN.INST. Instituţie:
        MIN.ADRS. Adresă:

        Moderator sau organizator al activităţii/evenimentului:

┌───────────┬───────────┬──────────────┐
│Nume │Funcţie │Instituţie │
├───────────┼───────────┼──────────────┤
│MIN.MOD1 │MIN.MOD2 │MIN.MOD3 │
└───────────┴───────────┴──────────────┘


        Participanţi
        [Menţionaţi numele şi tipul de actor pentru fiecare participant la eveniment.]

┌───┬────────────────┬─────────────────┐
│Nr.│Numele │Tipul de actor │
│ │participantului │relevant │
├───┼────────────────┼─────────────────┤
│1 │MIN.PART1 │MIN.PART1_TIP │
├───┼────────────────┼─────────────────┤
│2 │MIN.PART2 │MIN.PART2_TIP │
├───┼────────────────┼─────────────────┤
│ │... │ │
└───┴────────────────┴─────────────────┘


        MIN.TOPICS. Subiect(e) discutat(e)

┌──────────────────────────────────────┐
│[Completaţi subiectele principale/până│
│la 5 puncte cheie.] │
└──────────────────────────────────────┘


        MIN. Persoana care a completat Minuta (Anexa A1):

┌────────────────┬─────────┬─────────────────────────┬─────────┐
│MIN.R. Nume si │MIN.FR. │MIN.DATAC. Dată │MIN.TELR.│
│prenume │Funcţie │completare │Telefon │
│ │ │[zz/ll/aaaa] │ │
├────────────────┴─────────┴─────────────────────────┴─────────┤
│Raport agregat privind evenimentele/activităţile organizate │
├────────────────┬─────────┬────────────┬────────────┬─────────┤
│ │În faza │ │ │ │
│ │de │În faza de │ │ │
│ │pregătire│pregătire şi│În faza de │ │
│ │a │implementare│monitorizare│ │
│ │Planului │a Planului │şi evaluare │Total │
│ │DI Partea│DI Partea 2:│a Planului │ │
│ │1: │implementare│DI │ │
│ │iniţiere │şi │ │ │
│ │şi │actualizare │ │ │
│ │pregătire│ │ │ │
├────────────────┼─────────┼────────────┼────────────┼─────────┤
│Nr. total de │ │ │ │ │
│activităţi, │ │ │ │ │
│dintre care ... │ │ │ │ │
├────────────────┼─────────┼────────────┼────────────┼─────────┤
│Activităţi de │ │ │ │ │
│informare şi │ │ │ │ │
│consultare ale │ │ │ │ │
│actorilor │ │ │ │ │
│interesaţi │ │ │ │ │
│relevanţi │ │ │ │ │
├────────────────┼─────────┼────────────┼────────────┼─────────┤
│Activităţi de │ │ │ │ │
│instruire │ │ │ │ │
├────────────────┼─────────┼────────────┼────────────┼─────────┤
│Activităţi de │ │ │ │ │
│autoreprezentare│ │ │ │ │
│pentru │ │ │ │ │
│rezidenţii │ │ │ │ │
│centrelor │ │ │ │ │
└────────────────┴─────────┴────────────┴────────────┴─────────┘


        Numărul de participanţi la activităţi după tipul de actori relevanţi pentru procesul de dezinstituţionalizare a adulţilor cu dizabilităţi şi în funcţie de faza în care au fost organizate activităţile:

┌─────────────────┬─────────┬────────────┬────────────┬─────┐
│ │În faza │ │ │ │
│ │de │În faza de │ │ │
│ │pregătire│pregătire şi│În faza de │ │
│ │a │implementare│monitorizare│ │
│Tipuri de actori │Planului │a Planului │şi evaluare │Total│
│relevanţi │DI Partea│DI Partea 2:│a Planului │ │
│ │1: │implementare│DI │ │
│ │iniţiere │şi │ │ │
│ │şi │actualizare │ │ │
│ │pregătire│ │ │ │
├─────────────────┼─────────┼────────────┼────────────┼─────┤
│1. Rezidenţi din │ │ │ │ │
│centrul în care │ │ │ │ │
│se implementează │ │ │ │ │
│Planul DI │ │ │ │ │
├─────────────────┼─────────┼────────────┼────────────┼─────┤
│2. │ │ │ │ │
│Autoreprezentanţi│ │ │ │ │
├─────────────────┼─────────┼────────────┼────────────┼─────┤
│3. Familii sau │ │ │ │ │
│alţi membri ai │ │ │ │ │
│cercului de │ │ │ │ │
│sprijin al │ │ │ │ │
│rezidenţilor │ │ │ │ │
├─────────────────┼─────────┼────────────┼────────────┼─────┤
│4. Membrii │ │ │ │ │
│echipei de │ │ │ │ │
│conducere │ │ │ │ │
├─────────────────┼─────────┼────────────┼────────────┼─────┤
│5. Managerii de │ │ │ │ │
│caz ai │ │ │ │ │
│rezidenţilor │ │ │ │ │
├─────────────────┼─────────┼────────────┼────────────┼─────┤
│6. Facilitatori │ │ │ │ │
│ai rezidenţilor │ │ │ │ │
├─────────────────┼─────────┼────────────┼────────────┼─────┤
│7. Alt personal │ │ │ │ │
│al centrului │ │ │ │ │
├─────────────────┼─────────┼────────────┼────────────┼─────┤
│8. Alţi angajaţi │ │ │ │ │
│DGASPC │ │ │ │ │
├─────────────────┼─────────┼────────────┼────────────┼─────┤
│9. Reprezentanţi │ │ │ │ │
│ai personalului │ │ │ │ │
│DGASPC │ │ │ │ │
│(sindicate, │ │ │ │ │
│asociaţii) │ │ │ │ │
├─────────────────┼─────────┼────────────┼────────────┼─────┤
│10. │ │ │ │ │
│Reprezentanţii │ │ │ │ │
│Consiliului │ │ │ │ │
│Judeţean │ │ │ │ │
├─────────────────┼─────────┼────────────┼────────────┼─────┤
│11. Instituţii │ │ │ │ │
│publice la nivel │ │ │ │ │
│judeţean (AJOFM │ │ │ │ │
│etc.) │ │ │ │ │
├─────────────────┼─────────┼────────────┼────────────┼─────┤
│12. Instituţii şi│ │ │ │ │
│autorităţi │ │ │ │ │
│publice la nivel │ │ │ │ │
│local (SPAS, │ │ │ │ │
│şcoli etc.) │ │ │ │ │
├─────────────────┼─────────┼────────────┼────────────┼─────┤
│13. Structuri de │ │ │ │ │
│consiliere │ │ │ │ │
│comunitară la │ │ │ │ │
│nivel judeţean │ │ │ │ │
├─────────────────┼─────────┼────────────┼────────────┼─────┤
│14. ONG-uri/ │ │ │ │ │
│societate civilă │ │ │ │ │
├─────────────────┼─────────┼────────────┼────────────┼─────┤
│15. Mass media │ │ │ │ │
├─────────────────┼─────────┼────────────┼────────────┼─────┤
│16. Reprezentanţi│ │ │ │ │
│unităţi medicale │ │ │ │ │
│(spitale de │ │ │ │ │
│urgenţă, spitale │ │ │ │ │
│judeţene, │ │ │ │ │
│municipale, │ │ │ │ │
│orăşeneşti, │ │ │ │ │
│spitale de │ │ │ │ │
│psihiatrie, etc) │ │ │ │ │
├─────────────────┼─────────┼────────────┼────────────┼─────┤
│17. Alt tip de │ │ │ │ │
│actor relevant │ │ │ │ │
└─────────────────┴─────────┴────────────┴────────────┴─────┘


        Notă: Raportul agregat de evenimente este completat automat pe baza completării minutelor (conform şablonului) pentru fiecare eveniment/activitate organizată.


    ANEXA A2.1.





        Evaluarea iniţială: Resurse umane - Fişa individuală a angajatului
    L2. Lista nominală a personalului centrului rezidenţial
        [Lista este alcătuită din persoanele care lucrează efectiv în cadrul centrului rezidenţial la momentul evaluării iniţiale a resurselor umane. Este inclus si personalul contractat în baza altor tipuri de contracte decât cele individuale de muncă (prestări servicii, convenţii etc.).]

┌───┬────┬───────┬────────┬───────┬───────────┬──────────┐
│ │ │ │ │ │Fişă │Chestionar│
│Nr.│Nume│Prenume│Educaţie│Funcţie│individuală│preferinţe│
│ │ │ │ │ │(Anexa │(Anexa │
│ │ │ │ │ │A2.1) │A2.3) │
├───┼────┼───────┼────────┼───────┼───────────┼──────────┤
│ │ │ │ │ │[ ](1) │[ ](1) │
│ │ │ │ │ │Finalizat │Finalizat │
│1 │ │ │ │ │[ ](2) │[ ](2) │
│ │ │ │ │ │Parţial │Parţial │
│ │ │ │ │ │[ ](3) │[ ](3) │
│ │ │ │ │ │Neînceput │Neînceput │
├───┼────┼───────┼────────┼───────┼───────────┼──────────┤
│2 │ │ │ │ │ │ │
├───┼────┼───────┼────────┼───────┼───────────┼──────────┤
│...│ │ │ │ │ │ │
└───┴────┴───────┴────────┴───────┴───────────┴──────────┘


        Fişa individuală a angajatului
        SCOP: Datele colectate prin intermediul acestui instrument contribuie la informarea deciziilor echipei de coordonare în etapa de pregătire a procesului de dezinstituţionalizare la nivelul centrului rezidenţial, prin evaluarea centrului rezidenţial din perspectiva structurii, specificităţii şi volumului resurselor umane pe care le are la dispoziţie. Parte a evaluării iniţiale a centrului rezidenţial, instrumentul este utilizat pentru a colecta informaţiile necesare pentru a analiza modul în care structura şi volumul personalului sunt adecvate nevoilor de servicii ale rezidenţilor şi pentru a implementa Planul DI, precum şi pentru a stabili nevoile de formare şi profilul ocupaţional al personalului care îşi va asuma noi roluri, inclusiv prin transferul din serviciile rezidenţiale la serviciile de sprijin în comunitate.
        Modalitatea de completare: Acest instrument se completează individual pentru fiecare angajat care lucrează efectiv în cadrul centrului rezidenţial la momentul evaluării iniţiale a resurselor umane ale centrului rezidenţial.
        Se include şi personalul contractat în baza altor tipuri de contracte decât cele individuale de muncă (prestări servicii, convenţii etc.).
        Sursa informaţiilor: Dosarele personalului CR.
        Responsabil de completare: Specialistul în resurse umane, care face parte din echipa de coordonare angajat/desemnat/contractat pentru a elabora şi a implementa Planul DI la nivel de centru rezidenţial, împreună cu coordonatorul de plan şi/sau personalul centrului, după caz.


┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┬───────────────────────────────────────────────────────┐
│RUI1. Nume: ...................... │RUI2. Prenume: │
│ │............................................ │
├──────────────────────────────────────────┬────────────────┬─────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────────┤
│RUI3. Sexul: │[ ] (1) Masculin│[ ](2) Feminin │RUI4. Vârsta: [ ]ani împliniţi │
├──────────────────────────────────────────┴────────────────┴─────────────────────┴───────────────────────────────────────────────────────┤
│RUI5. Ultimul nivel de învăţământ de cel mai înalt grad absolvit │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┬───────────────────────┤
│Mai puţin de 8 clase │[ ](1) │
│.................................................................................................................│ │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────┤
│Şcoala gimnazială – 8 │[ ] (2) │
│clase......................................................................................................... │ │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────┤
│10 │[ ] (3) │
│clase.................................................................................................... │ │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────┤
│Şcoală profesională, de ucenici sau complementar │[ ] (4) │
│...................................................................... │ │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────┤
│Liceu terminat (12-13 clase), fără diplomă de │[ ] (5) │
│bacalaureat........................................................... │ │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────┤
│Liceu terminat (12-13 clase), cu diplomă de bacalaureat │[ ] (6) │
│............................................................. │ │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────┤
│Şcoală postliceală/şcoală de │[ ] (7) │
│maiştri............................................................................................... │ │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────┤
│Studii superioare, nivel de │[ ] (8) │
│licenţă.................................................................................................. │ │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────┤
│Studii postuniversitare (master, │[ ] (9) │
│doctorat)...................................................................................... │ │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────┤
│ │ │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┴───────────────────────┤
│RUI6. Care sunt calificările atestate prin diplomă/certificat/alt act de studii │
│eliberat de instituţii de învăţământ sau de alte organizaţii autorizate? │
├──────────────────────────────────────────┬──────────────────────────────────────────────────────────────────────┬───────────────────────┤
│ │Nicio calificare │ │
│ │Asistent medical (inclusiv generalist, principal) │[ ] (77) │
│ │Asistent medical de farmacie │[ ] (1) │
│ │Asistent social/Licenţă/Master Asistenţă Socială │[ ] (2) │
│ │Bucătar │[ ] (3) │
│ │Cadru tehnic PSI │[ ] (4) │
│ │Contabilitate │[ ] (5) │
│ │Economist/Licenţiat/Master Ştiinţe Economice │[ ] (6) │
│ │Farmacist │[ ] (7) │
│ │Formator/Formator de formatori │[ ] (8) │
│ │Infirmier │[ ] (9) │
│ │Îngrijitori bătrâni la domiciliu │[ ] (10) │
│ │Inspector/referent resurse umane │[ ] (11) │
│ │Instructor de ergoterapie │[ ] (12) │
│ │Jurist/Licenţiat/Master drept │[ ] (13) │
│ │Kinetoterapeut (inclusiv, Balneofiziokinetoterapeut, │[ ] (14) │
│ │Fiziokinetoterapeut etc.) │[ ] (15) │
│ │Lucrător social │[ ] (16) │
│ │Manager │[ ] (17) │
│ │Mecanic │[ ] (18) │
│ │Medic │[ ] (19) │
│ │Pedagog de recuperare │[ ] (20) │
│ │Psiholog/Licenţiat/Master Psihologie/Psihologie clinică şi │[ ] (21) │
│ │psihoterapie │[ ] (22) │
│ │Psihopedagogie specială │[ ] (23) │
│ │Tehnician │[ ] (24) │
│ │Altă calificare │ │
├──────────────────────────────────────────┴──────────────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────┤
│RUI6_24_alta. Altă calificare, şi anume │ │
│.................................................................... │ │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────────────┬─────────┤
│ │[ ] (1) Stă │[ ] (2) │
│RUI7. Stă în localitatea unde este CR sau face naveta de acasă la CR? │în localitate│Face │
│ │ │naveta │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┴─────────────┴─────────┤
│COMPLETEAZĂ RUI71, RUI72 ŞI RUI73 DOAR DACĂ FACE NAVETA │
├──────────────────────────────────────────────────────┬──────────────────────────┬───────────────────────────────┬───────────────────────┤
│RUI71. Ce distanţă parcurge din localitatea de │ │RUI72. Cât timp îi ia să ajungă│ │
│domiciliu până la CR │[ ] km │din localitatea de domiciliu la│[ ] minute │
│ │ │CR? │ │
├──────────────────────────────────────────────────────┴──────────────────────────┼───────────────────────────────┼─────────────┬─────────┤
│RUI73. Îi sunt decontate costurile cu naveta, conform legislaţiei în vigoare? │[ ](1) Da în totalitate │[ ] (2) Da, │[ ] (3) │
│ │ │parţial │Nu │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┴───────────────────────────────┴─────────────┴─────────┤
│Experienţa de muncă: │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┬───────────────────────┤
│RUI8 COMPLETEAZĂ 0 (ZERO) DACĂ NU ARE EXPERIENŢĂ LA C. ŞI/SAU D. │Ani │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────┤
│a. Vechimea totală în muncă │..... │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────┤
│b. Ani de experienţă în sistemul de protecţie a adultului │..... │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────┤
│c. Ani de experienţă în sistemul de protecţie a copilului │..... │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────┤
│d. Ani de experienţă în servicii sociale în comunitate │..... │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────┤
│e. Ani de experienţă în actualul centru │..... │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┴───────────────────────┤
│RUI9. Categoria de personal │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┬───────────────────────┤
│Funcţie publică de conducere [ ] (1) │Personal contractual [ │
│ │] (3) │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────┤
│Funcţie publică de execuţie [ ] (2) │Altă situaţie [ ] (4) │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┴───────────────────────┤
│RUI10. Funcţia deţinută în cadrul CR │
│............................................................................................................... │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Personal de conducere: 101. Şef/Coordonator centru/Director │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Personal de specialitate de îngrijire şi asistenţă; personal de specialitate şi │
│auxiliar: │
├──────────────────────────────────────────────────────┬──────────────────────────┬───────────────────────────────┬───────────────────────┤
│201. Medic │202. Asistent medical │203. Soră medicală │204. Infirmieră │
├──────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────┼───────────────────────────────┼───────────────────────┤
│205. Fiziokinetoterapeut │206. Kinetoterapeut │207. Fizioterapeut │208. Maseur │
├──────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────┼───────────────────────────────┼───────────────────────┤
│209. Pedagog de recuperare │210. Pedagog social │211. Psiholog │212. Psihoterapeut │
├──────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────┼───────────────────────────────┼───────────────────────┤
│213. Psihopedagog │214. Logoped/Instructor │215. Interpret în limbaj │216. Asistent social │
│ │logoped │mimico-gestual │ │
├──────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────┼───────────────────────────────┼───────────────────────┤
│217. Tehnician de asistenţă socială │218. Lucrător social │219. Nutriţionist şi/sau │220. Educator/Educator │
│ │ │dietetician │puericultor │
├──────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────┼───────────────────────────────┼───────────────────────┤
│221. Instructor-educator pentru activităţi de │222. Animator educativ │223. Instructor de ergoterapie │224. Terapeut │
│resocializare │ │ │ocupaţional │
├──────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────┼───────────────────────────────┼───────────────────────┤
│225. Consilier vocaţional │226. Specialist în │227. Specialist in angajare │228. Artterapeut │
│ │evaluare vocaţională │asistată │ │
├──────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────┼───────────────────────────────┼───────────────────────┤
│229. Consilier în domeniul adicţiilor │230. Alţi specialişti │ │ │
├──────────────────────────────────────────────────────┴──────────────────────────┴───────────────────────────────┴───────────────────────┤
│Personal administrativ, gospodărie, întreţinere - reparaţii, deservire │
├──────────────────────────────────────────────────────┬──────────────────────────────────────────────────────────┬───────────────────────┤
│301. Administrator │302. Funcţionar a │303. Contabil/ │
│ │ │Funcţionar economic │
├──────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────┤
│304. Alte funcţii administrative cu studii superioare │305. Casier │306. Magaziner │
├──────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────┤
│307. Îngrijitor, personal pentru curăţenie spaţii │308. Spălătoreasă/ Lenjereasă │309. Şofer │
├──────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────┤
│310. Bucătar │311. Fochist │312. Paznic │
├──────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────┤
│ │ │315. Alte funcţii │
│313. Muncitor calificat │314. Muncitor necalificat │administrative cu │
│ │ │studii medii sau │
│ │ │gimnaziale │
├──────────────────────────────────────────────────────┴──────────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────┤
│RUI12. Grad/Treaptă profesională │[ ] (9) Nu se aplică │
├──────────────────────────────────────────────────────┬──────────────────────────┬───────────────────────────────┼───────────────────────┤
│[ ] (1) I │[ ] (2) II │[ ] (3) III │[ ] (4) IV │
├──────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────┼───────────────────────────────┼───────────────────────┤
│[ ] (5) Principal │[ ] (6) Specialist │[ ] (7) Practicant │[ ] (8) Debutant │
├──────────────────────────────────────────────────────┴──────────────────────────┴───────────────────────────────┴───────────────────────┤
│RUI13. Tipul raportului juridic dintre angajat şi instituţia unde este angajat │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┬───────────────────────┤
│Contract de muncă pe perioadă nedeterminată │[ ] (1) │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────┤
│Contract de muncă pe perioadă determinată │[ ] (2) │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────┤
│Convenţie civilă/contract de mandat/de prestări servicii │[ ] (3) │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────┤
│Raport de serviciu │[ ] (4) │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┴───────────────────────┤
│RUI14. Instituţia cu care are raportul juridic: │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┬───────────────────────┤
│Acest CR │[ ] (1) │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────┤
│Alt CR/serviciu din judeţ │[ ] (2) │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────┤
│DGASPC │[ ] (3) │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────┤
│Altă instituţie, care? │[ ] (4) │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┴───────────────────────┤
│RUI14_alta. Altă instituţie, şi anume │
│............................................................................... │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┬───────────────────────────────┬───────────────────────┤
│RUI15. Lucrează şi în alte servicii ale DGASPC? │[ ] (1) Da │[ ] (2) Nu │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────┼───────────────────────┤
│RUI16. Programul obişnuit de lucru este...? │[ ] (1) Complet (normă │[ ] (2) Parţial │
│ │întreagă) │ │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────┼───────────────────────┤
│RUI17. Lucrează în ture? │[ ] (1) Da │[ ] (2) Nu │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────┼───────────────────────┤
│RUI18. Durata obişnuită a săptămânii de lucru în CR │[ ] Ore/săptămână │ │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────┼───────────────────────┤
│RUI19. Din care, câte ore lucrează direct cu rezidenţii din CR pe săptămână? │[ ] Ore/săptămână │[ ] (77) Nu e cazul │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────┼───────────────────────┤
│RUI20. Număr de rezidenţi cu care lucrează direct într-o zi (medie pe tură de │[ ] Rezidenţi/zi │[ ] (77) Nu e cazul │
│zi, acolo unde este cazul) │ │ │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────┼───────────────────────┤
│RUI21. Este membru în echipa multidisciplinară? │[ ] (1) Da │[ ] (2) Nu │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────┼───────────────────────┤
│RUI22. Este manager de caz? │[ ] (1) Da │[ ] (2) Nu │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┴───────────────────────────────┴───────────────────────┤
│COMPLETEAZĂ RUI22.1 ŞI RUI22.2 DOAR DACĂ DA LA RUI22, ALTFEL TRECI LA RUI23. │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┬───────────────────────────────┬───────────────────────┤
│RUI22.1. Pentru câţi rezidenţi este manager de caz? │[ ] rezidenţi │ │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────┼───────────────────────┤
│RUI22.2. A absolvit cursuri de pregătire în management de caz? │[ ] (1) Da │[ ] (2) Nu │
├─┬───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────┼───────────────────────┤
│ │RUI23. În ultimii cinci ani au existat reclamaţii, sesizări cu privire la fapte│DACĂ LA RUI23 A FOST INDICAT │DACĂ DA LA RUI24 │
│ │de abuz, neglijare, rele tratamente sau alte tipuri de violenţă realizate de │CODUL 2 │RUI24.1. Ce măsuri s-au│
│ │angajat? │RUI24. Au fost luate măsuri │luat împotriva │
│ │ │împotriva angajatului? │angajatului? │
├─┼────────────────────────────────────────┬──────┬─────────┬─────────────────────┼───────────────┬───────────────┼───────────────────────┤
│ │ │ │Da şi │Da, dar nu s-au │ │ │ │
│ │ │Nu │s-au │confirmat │Nu │Da │ │
│ │ │ │confirmat│ │ │ │ │
├─┼────────────────────────────────────────┼──────┼─────────┼─────────────────────┼───────────────┼───────────────┼───────────────────────┤
│a│Abuz verbal │[ ] │[ ] (2) │[ ] (3) │[ ] (1) │[ ] (2) │ │
│ │ │(1) │ │ │ │ │ │
├─┼────────────────────────────────────────┼──────┼─────────┼─────────────────────┼───────────────┼───────────────┼───────────────────────┤
│b│Abuz fizic │[ ] │[ ] (2) │[ ] (3) │[ ] (1) │[ ] (2) │ │
│ │ │(1) │ │ │ │ │ │
├─┼────────────────────────────────────────┼──────┼─────────┼─────────────────────┼───────────────┼───────────────┼───────────────────────┤
│c│Abuz psihologic │[ ] │[ ] (2) │[ ] (3) │[ ] (1) │[ ] (2) │ │
│ │ │(1) │ │ │ │ │ │
├─┼────────────────────────────────────────┼──────┼─────────┼─────────────────────┼───────────────┼───────────────┼───────────────────────┤
│d│Abuz sexual │[ ] │[ ] (2) │[ ] (3) │[ ] (1) │[ ] (2) │ │
│ │ │(1) │ │ │ │ │ │
├─┼────────────────────────────────────────┼──────┼─────────┼─────────────────────┼───────────────┼───────────────┼───────────────────────┤
│e│Abuz economic │[ ] │[ ] (2) │[ ] (3) │[ ] (1) │[ ] (2) │ │
│ │ │(1) │ │ │ │ │ │
├─┼────────────────────────────────────────┼──────┼─────────┼─────────────────────┼───────────────┼───────────────┼───────────────────────┤
│f│Neglijare fizică │[ ] │[ ] (2) │[ ] (3) │[ ] (1) │[ ] (2) │ │
│ │ │(1) │ │ │ │ │ │
├─┼────────────────────────────────────────┼──────┼─────────┼─────────────────────┼───────────────┼───────────────┼───────────────────────┤
│g│Neglijare emoţională │[ ] │[ ] (2) │[ ] (3) │[ ] (1) │[ ] (2) │ │
│ │ │(1) │ │ │ │ │ │
├─┼────────────────────────────────────────┼──────┼─────────┼─────────────