Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
────────── Conţinut de ORDINUL nr. 354 din 18 decembrie 2023, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 bis din 15 ianuarie 2024.────────── 03/04/2023 ESMA35-43-3565 Cuprins I. Domeniu de aplicare II. Referinţe legislative, abrevieri şi definiţii III. Scop IV. Obligaţii de conformare şi de raportare V. Orientări cu privire la anumite aspecte ale cerinţelor MiFID II privind remunerarea VI. Anexă - Exemple grăitoare de politici şi practici de remunerare care generează conflicte ce pot fi dificil de gestionat VII. Tabel de corespondenţă între "noul" proiect de ghid şi ghidul din 2013 I. Domeniu de aplicare Cui i se aplică? 1. Prezentul ghid se aplică autorităţilor competente şi firmelor. Ce se aplică? 2. Prezentul ghid se aplică în ceea ce priveşte cerinţele de remunerare prevăzute la articolul 27 din Regulamentul delegat MiFID II, precum şi, pe de o parte, cerinţele privind conflictele de interese prevăzute la articolul 16 alineatul (3) şi articolul 23 din MiFID II şi la articolul 34 din Regulamentul delegat MiFID II în materie de remunerare şi, pe de altă parte, normele de conduită profesională prevăzute la articolul 24 alineatele (1) şi (10) din MiFID II. În plus, prezentul ghid clarifică aplicarea cerinţelor de guvernanţă în domeniul remunerării în temeiul articolului 9 alineatul (3) din MiFID II. Când se aplică? 3. Prezentul ghid se aplică după şase luni de la data publicării sale pe site-ul ESMA în toate limbile oficiale ale UE. 4. Ghidul cu privire la politicile şi practicile de remunerare (MiFID)*1) elaborat în temeiul MiFID I va înceta să se aplice de la aceeaşi dată. *1) ESMA/2023/606. II. Referinţe legislative, abrevieri şi definiţii Referinţe legislative
┌────────────┬─────────────────────────┐
│ │Regulamentul (UE) nr. 575│
│ │/2013 al Parlamentului │
│ │European şi al │
│ │Consiliului din 26 iunie │
│ │2013 privind cerinţele │
│CRR │prudenţiale pentru │
│ │instituţiile de credit şi│
│ │societăţile de investiţii│
│ │şi de modificare a │
│ │Regulamentului (UE) nr. │
│ │648/2012*2) │
├────────────┼─────────────────────────┤
│ │Directiva 2011/61/UE a │
│ │Parlamentului European şi│
│ │a Consiliului din 8 iunie│
│ │2011 privind │
│ │administratorii │
│DAFIA │fondurilor de investiţii │
│ │alternative şi de │
│ │modificare a Directivelor│
│ │2003/41/CE şi 2009/65/CE │
│ │şi a Regulamentelor (CE) │
│ │nr. 1060/2009 şi (UE) nr.│
│ │1095/2010*3) │
├────────────┼─────────────────────────┤
│ │Directiva 2009/65/CE a │
│ │Parlamentului European şi│
│ │a Consiliului din 13 │
│ │iulie 2009 de coordonare │
│Directiva │a actelor cu putere de │
│OPCVM │lege şi a actelor │
│ │administrative privind │
│ │organismele de plasament │
│ │colectiv în valori │
│ │mobiliare (OPCVM) │
├────────────┼─────────────────────────┤
│ │Directiva 2014/65/UE a │
│ │Parlamentului European şi│
│ │a Consiliului din 15 mai │
│ │2014 privind pieţele │
│MiFID II │instrumentelor financiare│
│ │şi de modificare a │
│ │Directivei 2002/92/CE şi │
│ │a Directivei 2011/61/ │
│ │UE*4) │
├────────────┼─────────────────────────┤
│ │Regulamentul delegat (UE)│
│ │2017/565 al Comisiei din │
│ │25 aprilie 2016 de │
│ │completare a Directivei │
│ │2014/65/UE a │
│Regulamentul│Parlamentului European şi│
│delegat │a Consiliului în ceea ce │
│MiFID II │priveşte cerinţele │
│ │organizatorice şi │
│ │condiţiile de funcţionare│
│ │aplicabile firmelor de │
│ │investiţii şi termenii │
│ │definiţi în sensul │
│ │directivei menţionate │
├────────────┼─────────────────────────┤
│ │Regulamentul (UE) nr. │
│ │1095/2010 al │
│ │Parlamentului European şi│
│ │al Consiliului din 24 │
│ │noiembrie 2010 de │
│ │instituire a Autorităţii │
│Regulamentul│europene de supraveghere │
│ESMA │(Autoritatea europeană │
│ │pentru valori mobiliare │
│ │şi pieţe), de modificare │
│ │a Deciziei nr. 716/2009/ │
│ │CE şi de abrogare a │
│ │Deciziei 2009/77/CE a │
│ │Comisiei*5) │
└────────────┴─────────────────────────┘
*2) JO L 176, 27.6.2013, p. 1-337 *3) JO L 174, 1.7.2011, p. 1-73. *4) JO L 173, 12.6.2014, p. 349. *5) JO L 331, 15.12.2010, p. 84. Abrevieri
┌────┬─────────────────────────────────┐
│ESMA│Autoritatea Europeană pentru │
│ │Valori Mobiliare şi Pieţe │
├────┼─────────────────────────────────┤
│UE │Uniunea Europeană │
└────┴─────────────────────────────────┘
Definiţii 5. Cu excepţia cazului în care se specifică altfel, termenii utilizaţi în MiFID II şi în Regulamentul delegatMiFID II au acelaşi înţeles în prezentul ghid. 6. În plus, în sensul prezentului ghid, se aplică următoarele definiţii:
┌───────────┬──────────────────────────┐
│ │firme de investiţii │
│ │[astfel cum sunt definite │
│ │la articolul 4 alineatul │
│ │(1) punctul (1) din MiFID │
│ │II], instituţii de credit │
│ │[astfel cum sunt definite │
│ │la articolul 4 alineatul │
│ │(1) punctul (1) din CRR] │
│ │atunci când furnizează │
│ │servicii şi activităţi de │
│ │investiţii în sensul │
│ │articolului 4 alineatul │
│ │(1) punctul (2) din MiFID │
│ │II, firme de investiţii şi│
│ │instituţii de credit │
│ │atunci când vând sau oferă│
│firme │consultanţă clienţilor cu │
│ │privire la depozite │
│ │structurate, societăţi de │
│ │administrare a OPCVM şi │
│ │administratori externi ai │
│ │fondurilor de investiţii │
│ │alternative (AFIA) [astfel│
│ │cum sunt definiţi la │
│ │articolul 5 alineatul (1) │
│ │litera (a) din DAFIA] │
│ │atunci când furnizează │
│ │serviciile de investiţii │
│ │sau serviciile conexe │
│ │enumerate la articolul 6 │
│ │alineatul (3) din │
│ │Directiva OPCVM şi la │
│ │articolul 6 alineatul (4) │
│ │din DAFIA; │
├───────────┼──────────────────────────┤
│ │în principal, date │
│ │numerice sau financiare │
│ │care sunt utilizate pentru│
│ │a determina remuneraţia │
│criterii │unei persoane relevante │
│cantitative│(de exemplu, valoarea │
│ │instrumentelor vândute, │
│ │volumul vânzărilor, │
│ │stabilirea de ţinte de │
│ │vânzări sau clienţi noi │
│ │etc.); │
├───────────┼──────────────────────────┤
│ │în principal, alte │
│ │criterii decât cele │
│ │cantitative. Acestea se │
│ │pot referi, de asemenea, │
│ │la datele numerice sau │
│ │financiare utilizate │
│ │pentru a evalua calitatea │
│criterii │performanţei şi/sau a │
│calitative │serviciului furnizat │
│ │clientului de către │
│ │persoana relevantă, de │
│ │exemplu, randamentul │
│ │investiţiei clientului, │
│ │numărul foarte mic de │
│ │plângeri pe o perioadă │
│ │mare de timp etc. │
└───────────┴──────────────────────────┘
III. Scop 7. Ghidul este elaborat în temeiul articolului 16 alineatul (1) din Regulamentul ESMA. Scopul prezentului ghid este de a asigura punerea în aplicare, în mod comun, unitar şi consecvent, a cerinţelor MiFID II privind remunerarea prevăzute la articolul 27 din Regulamentul delegat MiFID II, precum şi, pe de o parte, a cerinţelor privind conflictele de interese prevăzute la articolul 16 alineatul (3) şi articolul 23 din MiFID II şi la articolul 34 din Regulamentul delegat MiFID II în materie de remunerare şi, pe de altă parte, a normelor de conduită profesională prevăzute la articolul 24 alineatele (1) şi (10) din MiFID II. În plus, prezentul ghid clarifică aplicarea cerinţelor de guvernanţă în domeniul remunerării în temeiul articolului 9 alineatul (3) din MiFID II. 8. ESMA se aşteaptă ca prezentul ghid să promoveze o mai bună convergenţă în interpretarea şi în abordarea sub aspectul supravegherii a cerinţelor de remunerare prevăzute de MiFID II, precum şi a cerinţelor MiFID II privind conflictele de interese şi conduita profesională în materie de remunerare, prin evidenţierea mai multor aspecte importante şi, astfel, prin sporirea valorii standardelor existente. Prin contribuţia sa la garantarea respectării standardelor de reglementare de către firme, ESMA anticipează sporirea corespunzătoare a protecţiei investitorilor. 9. Ghidul nu reflectă obligaţii absolute. Din acest motiv, se utilizează deseori verbul "ar trebui". Cu toate acestea, atunci când se descrie o cerinţă a MiFID II sau a Regulamentului delegat MiFID II, se utilizează "trebuie" sau "are obligaţia să". IV. Obligaţii de conformare şi de raportare Statutul ghidului 10. În conformitate cu articolul 16 alineatul (3) din Regulamentul ESMA, autorităţile competente şi participanţii la pieţele financiare trebuie să depună toate eforturile pentru a respecta prezentul ghid. 11. Autorităţile competente cărora li se aplică prezentul ghid trebuie să se conformeze prin includerea acestuia în cadrele lor juridice şi/sau de supraveghere naţionale, după caz, inclusiv în cazul în care există ghiduri specifice care vizează în principal participanţii la pieţele financiare. În acest caz, autorităţile competente trebuie să asigure, prin activităţile lor de supraveghere, respectarea ghidului de către participanţii la pieţele financiare. Cerinţe de raportare 12. În decurs de două luni de la data publicării ghidului pe site-ul ESMA în toate limbile oficiale ale UE, autorităţile competente cărora li se aplică prezentul ghid trebuie să informeze ESMA (i) dacă se conformează, (ii) dacă nu se conformează, dar intenţionează să se conformeze, sau (iii) dacă nu se conformează şi nu intenţionează să se conformeze prezentului ghid. 13. În caz de neconformare, autorităţile competente trebuie, de asemenea, să informeze ESMA, în decurs de două luni de la data publicării ghidului pe site-ul ESMA în toate limbile oficiale ale UE, cu privire la motivele de neconformare. 14. Pe site-ul ESMA este disponibil un model de notificare. Modelul se completează şi se transmite la ESMA. 15. Participanţii la piaţa financiară nu sunt obligaţi să raporteze dacă se conformează sau nu prezentului ghid. V. Orientări cu privire la anumite aspecte ale cerinţelor MiFID II privind remunerarea V.I. ELABORAREA POLITICILOR ŞI PRACTICILOR DE REMUNERARE Legislaţie relevantă: articolul 16 alineatul (3), articolul 23 şi articolul 24 alineatul (10) din MiFID II, precum şi articolele 27 şi 34 din Regulamentul delegat MiFID II. Orientarea 1 16. La elaborarea politicilor şi practicilor de remunerare în conformitate cu cerinţele prevăzute la articolul 27 din Regulamentul delegat MiFID II şi, în special, în cazul în care remuneraţia cuprinde componente variabile, firmele ar trebui să definească criterii adecvate pentru a alinia interesele persoanelor relevante şi ale firmelor cu cele ale clienţilor. Astfel de criterii care aliniază interesele persoanelor relevante şi ale firmelor cu cele ale clienţilor ar trebui să permită firmelor să evalueze performanţa persoanelor relevante. 17. În acest scop şi în conformitate cu articolul 27 alineatul (4) din Regulamentul delegat MiFID II, firmele iau în considerare criterii calitative care încurajează persoanele relevante să acţioneze în interesul clientului. Printre exemplele de criterii calitative adecvate se numără respectarea cerinţelor de reglementare, cum ar fi normele de conduită profesională (în special, examinarea caracterului adecvat al instrumentelor vândute de persoanele relevante clienţilor, dacă este cazul) şi procedurile interne, tratamentul echitabil al clienţilor şi satisfacţia clienţilor. 18. Criteriile calitative utilizate de firme în politicile şi practicile lor de remunerare ar trebui să fie definite în mod suficient şi clar şi documentate pentru a se asigura că nu sunt utilizate pentru a reintroduce indirect criterii comerciale cantitative care pot genera conflicte de interese sau stimulente care ar putea determina persoanele relevante să favorizeze propriile interese sau interesele firmei lor în eventualul detriment al oricărui client. De exemplu, dacă o firmă utilizează satisfacţia clienţilor drept criteriu calitativ pentru stabilirea remuneraţiei variabile a persoanelor relevante, ar trebui să reiasă în mod clar din politica de remunerare modul în care firma va măsura performanţa personalului în această privinţă, politica de remunerare indicând datele care vor fi utilizate, eventualele praguri aplicabile etc., astfel încât să se evite crearea unui criteriu vag care poate fi utilizat de firmă pentru a recompensa, în schimb, vânzările sau pentru a exercita presiuni asupra personalului de vânzări pentru a vinde anumite produse (deşi politica de remunerare nu ar indica astfel de criterii comerciale cantitative ca indicatori de performanţă). 19. În ceea ce priveşte criteriile cantitative, firmele ar trebui să se asigure că iau în considerare criterii care nu generează conflicte de interese sau stimulente care ar putea determina persoanele relevante să favorizeze propriile interese sau interesele firmei lor în eventualul detriment al oricărui client. De exemplu, firmele pot atribui obiective de vânzare personalului, cu condiţia ca astfel de obiective comerciale să nu creeze un stimulent pentru ca personalul de vânzări să recomande numai anumite produse în detrimentul interesului clienţilor (de exemplu, produsele grupului sau produse care sunt mai profitabile pentru firmă sau grup) şi ca orice conflict de interese rămas să fie atenuat în mod corespunzător prin utilizarea altor criterii cu pondere egală, cum ar fi performanţa personalului în ceea ce priveşte cerinţele de adecvare sau satisfacţia clienţilor. 20. Ponderile atribuite criteriilor utilizate pentru stabilirea remuneraţiei nu ar trebui să influenţeze negativ unele criterii, în special cele calitative, făcându-le nesemnificative, şi nici să acorde o importanţă prea mare altor criterii, în special celor comerciale cantitative. 21. La elaborarea politicilor şi practicilor de remunerare în conformitate cu cerinţele prevăzute la articolul 27 din Regulamentul delegat MiFID II, firmele ar trebui să ia în considerare toţi factorii relevanţi, cum ar fi rolul îndeplinit de persoanele relevante, tipul de produse oferite şi metodele de distribuţie (de exemplu, recomandat sau nerecomandat, "faţă în faţă" sau prin intermediul mijloacelor de telecomunicaţie/comunicaţie electronică), dar fără a se limita la acestea, pentru a preveni ca riscurile potenţiale asociate cu conduita profesională şi conflictele de interese să afecteze în mod negativ interesele clienţilor lor şi pentru a asigura că firma gestionează în mod adecvat riscurile reziduale aferente. 22. Fără a aduce atingere cerinţei de la articolul 27 alineatul (4) al doilea paragraf din Regulamentul delegat MiFID II, politicile şi practicile de remunerare instituite ar trebui să permită aplicarea unei politici flexibile privind remuneraţia variabilă, incluzând, după caz, posibilitatea de a nu mai plăti nicio remuneraţie variabilă.*6) *6) La stabilirea remuneraţiei pentru agenţii delegaţi, firmele pot lua în considerare statutul special al acestora (de obicei, agenţi comerciali independenţi) şi specificul naţional respectiv. 23. În ceea ce priveşte remuneraţia variabilă, firmele ar trebui să evite stabilirea unor obiective de performanţă care ar putea stimula persoanele relevante să adopte comportamente axate pe câştiguri pe termen scurt pentru a atinge pragurile relevante, cum ar fi obiectivele bazate pe principiul "totul sau nimic", atunci când ar putea genera un conflict de interese sau ar putea afecta interesele clienţilor. Firmele ar trebui să favorizeze politicile şi practicile de remunerare în care partea variabilă a remuneraţiei plătite se calculează şi se acordă în mod liniar sau în care partea variabilă depinde de mai multe obiective de performanţă care sunt stabilite la niveluri diferite şi care conferă drepturi la plata unor sume diferite sau, de preferinţă, la plata unor rate diferite ale remuneraţiei variabile. 24. La elaborarea şi punerea în aplicare a politicilor lor de remunerare, firmele ar trebui să ia în considerare posibilele conflicte de interese sau riscurile de prejudiciere a intereselor clienţilor care decurg din obiectivele de vânzare combinată impuse persoanelor relevante. De exemplu, ar trebui să se acorde o atenţie deosebită situaţiilor în care persoanele relevante ar fi încurajate să condiţioneze acordarea unor condiţii mai bune în cadrul unui credit ipotecar unui client de cumpărarea de către respectivul client a unui anumit instrument financiar care face parte din obiectivele de vânzare ale persoanelor relevante. 25. Având în vedere definiţia largă a remuneraţiei prevăzută în Regulamentul delegat MiFID II, politicile şi practicile de remunerare ale firmelor ar trebui, de asemenea, să asigure conformitatea criteriilor utilizate pentru evaluarea creşterilor salariale şi a promovărilor cu cerinţele de remunerare prevăzute în MiFID II. De exemplu, sistemele de gestionare a evoluţiei în carieră ale firmelor nu ar trebui utilizate pentru a reintroduce criterii comerciale cantitative de care poate depinde avansarea în carieră a persoanelor relevante şi care au un impact asupra remuneraţiei acestora (fixe şi/sau variabile), dacă acest lucru poate genera conflicte de interese care pot încuraja aceste persoane relevante să acţioneze împotriva intereselor clienţilor firmelor lor. 26. Fără a aduce atingere principiilor generale ale dreptului naţional al contractelor sau al muncii, firmele ar trebui să aibă în vedere includerea unor criterii de ajustare ex post a remuneraţiei variabile în politicile şi practicile lor de remunerare, pentru a descuraja şi mai mult persoanele relevante să ignore interesele clienţilor sau să favorizeze propriile interese (de exemplu, investind în produse cu rentabilitate mai mare pe termen scurt, dar care prezintă mai multe riscuri pe termen lung sau care nu sunt adecvate pentru orizontul de investiţii al clientului) în vederea atingerii obiectivelor de performanţă pe termen scurt. Criteriile de ajustare ex post ar trebui să permită firmelor să continue alinierea intereselor firmei şi ale persoanelor relevante cu cele ale clienţilor prin ajustarea remuneraţiei variabile în cazul în care apare un caz de abatere după acordarea sau plata remuneraţiei. Pentru ca aceste criterii să fie eficace, firmele ar trebui să aibă în vedere, în funcţie de natura, amploarea şi complexitatea activităţilor lor, inclusiv în politicile şi practicile lor de remunerare, mecanisme de ajustare ex post adecvate, cum ar fi aplicarea unui acord de tip "malus" (şi anume, reducerea valorii întregii remuneraţii variabile amânate sau a unei părţi a acesteia pe baza ajustărilor ex post în funcţie de riscuri înainte ca aceasta să fi fost dobândită) şi a unor mecanisme de recuperare de tip "clawback" (şi anume, restituirea către instituţie a dreptului de proprietate asupra unei sume din remuneraţia variabilă plătită în trecut sau care a fost deja dobândită, în anumite condiţii). 27. Mecanismele de ajustare ex post menţionate la alineatul anterior ar trebui să fie declanşate de evenimente relevante care afectează respectarea de către firmă sau de către persoanele relevante a dispoziţiilor aplicabile în temeiul MiFID II şi al actelor sale delegate, care vizează tratamentul echitabil al clienţilor şi calitatea serviciilor furnizate clienţilor. Evenimentele relevante care afectează respectarea de către firmă şi de către persoanele relevante a regulamentelor aplicabile nu ar trebui să se limiteze la cele care determină măsuri de supraveghere, amenzi sau sancţiuni, ci ar trebui să ia în considerare şi deficienţele sau încălcările confirmate. Mecanismele de ajustare ex post ar trebui aplicate persoanelor relevante implicate direct în abateri, dar firmele ar trebui să analizeze, de asemenea, dacă ar fi oportun ca acestea să fie aplicate şi unui grup mai mare, cum ar fi persoanelor relevante cu responsabilităţi în domeniile în care s-au declanşat evenimentele relevante. 28. Aplicarea mecanismelor de ajustare ex post ar trebui să ţină seama de gravitatea deficienţelor sau abaterilor care prejudiciază interesele clienţilor. 29. Pentru ca mecanismele de ajustare ex post să fie semnificative, firmele ar trebui să aibă în vedere plata remuneraţiei variabile parţial în avans şi parţial amânată, într-un echilibru adecvat între partea plătită în avans şi cea amânată şi în conformitate cu un calendar de amânare adecvat, care să permită alinierea intereselor persoanelor relevante şi ale firmelor la interesele clienţilor. 30. În plus, firmele ar trebui să adopte şi să menţină măsuri care să le permită să identifice în mod eficace cazurile în care o persoană relevantă nu acţionează în interesul clientului şi să ia măsuri de remediere. 31. Persoanele relevante ar trebui să fie informate în mod clar, de la bun început, cu privire la criteriile care vor fi utilizate pentru a stabili cuantumul remuneraţiei lor, ponderea atribuită fiecăruia, consecinţele nerespectării unuia sau altuia dintre acestea, precum şi la etapele şi calendarul evaluărilor performanţelor lor. Criteriile utilizate de firme pentru a evalua performanţa persoanelor relevante ar trebui să fie accesibile, uşor de înţeles şi înregistrate. 32. Firmele ar trebui să evite crearea unor politici şi practici inutil de complexe (cum ar fi combinaţii de politici şi practici diferite sau scheme multidimensionale sau multistratificate, care sporesc riscul ca persoanele relevante să nu acţioneze în interesul clienţilor şi ca eventualele controale instituite să nu fie prea eficace în identificarea riscului de prejudiciere a clientului). Acest lucru ar putea duce la abordări inconsecvente şi ar putea împiedica cunoaşterea adecvată sau controlul politicilor de către funcţia de conformitate. Anexa la prezentul ghid prezintă exemple grăitoare de politici şi practici de remunerare care generează riscuri care pot fi dificil de gestionat din cauza complexităţii lor şi care oferă stimulente puternice pentru vânzarea anumitor produse. 33. Firmele ar trebui să se asigure că măsurile organizatorice pe care le adoptă cu privire la lansarea de noi produse sau servicii ţin seama în mod corespunzător de politicile şi practicile lor de remunerare şi de riscurile pe care le pot prezenta aceste produse sau servicii. În special, înainte de a lansa un nou produs, firmele ar trebui să evalueze dacă caracteristicile de remunerare legate de distribuţia produsului respectiv sunt conforme cu politicile şi practicile de remunerare ale firmei şi, prin urmare, nu prezintă riscuri asociate cu conduita profesională şi conflictele de interese. Firmele ar trebui să documenteze acest proces în mod corespunzător. 34. Pentru a evita conflictele de interese în ceea ce priveşte rolul lor în elaborarea şi/sau supravegherea politicilor şi practicilor de remunerare ale firmei, precum şi în elaborarea politicilor şi practicilor de remunerare aplicabile funcţiilor de control (funcţiile de gestionare a riscurilor şi de audit intern, dacă există)*7), organul de conducere şi conducerea superioară a firmei nu ar trebui să îşi compromită obiectivitatea şi independenţa. *7) În ceea ce priveşte funcţia de conformitate, se aplică articolul 22 alineatul (3) litera (e) din Regulamentul delegat MiFID II. 35. Ca atare, remunerarea personalului funcţiilor de control ar trebui să se bazeze pe obiective specifice funcţiei. În plus, partea variabilă a remuneraţiei personalului cu funcţii de control (dacă există), care este responsabil cu elaborarea şi/sau controlul remuneraţiei persoanelor relevante, nu ar trebui să fie legată de performanţa comercială cantitativă a acestor persoane. În cazul în care remunerarea personalului funcţiilor de control include o componentă bazată pe performanţa comercială a firmei (de exemplu, volumul vânzărilor), riscul de conflicte de interese poate creşte şi ar trebui abordat în mod corespunzător prin utilizarea unor criterii calitative adecvate de performanţă sau de ajustare. 36. În cazul în care firmelor li se permite să îmbine funcţii de control intern cu funcţii operaţionale, acestea rămân totuşi supuse obligaţiilor privind conflictele de interese şi conduita profesională prevăzute de MiFID II. Ca atare, politicile şi practicile de remunerare aplicabile acestor firme ar trebui totuşi să permită ca aceste funcţii de control intern să rămână eficace [astfel cum se prevede la articolul 22 alineatul (4) din Regulamentul delegat MiFID II pentru funcţia de conformitate]. 37. Firmele ar trebui, de asemenea, să se asigure că structura de remunerare a membrilor organului de conducere şi ai conducerii superioare a firmei, precum şi criteriile utilizate pentru evaluarea performanţei nu generează conflicte de interese sau stimulente care ar putea determina membrii organului de conducere sau ai conducerii superioare a firmei sau persoanele relevante din cadrul firmei să favorizeze propriile interese sau interesele firmei în detrimentul potenţial al unui client. 38. Politicile şi practicile de remunerare aplicabile persoanelor relevante (inclusiv aşa- numiţii "copy-traders", după caz) care nu sunt angajaţi ai firmei, dar care, totuşi, intră sub incidenţa cerinţelor de remunerare prevăzute de MiFID II, deoarece sunt: i) o persoană fizică ale cărei servicii sunt puse la dispoziţia şi sub controlul firmei sau al unui agent delegat al firmei şi care este implicată în furnizarea de servicii şi activităţi de investiţii de către aceasta*8); sau *8) Articolul 2 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul delegat MiFID II. ii) o persoană fizică care, în baza unui acord de externalizare, este direct implicată în furnizarea de servicii către firmă sau agentul delegat al acesteia în scopul furnizării de servicii şi activităţi de investiţii de către firmă*9), ar trebui, de asemenea, să respecte cerinţele de remunerare prevăzute de MiFID II şi prezentul ghid. *9) Articolul 2 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul delegat MiFID II. 39. Exemple de bune practici: a. Referinţele utilizate la calcularea remuneraţiei variabile a persoanelor relevante sunt comune pentru toate produsele vândute. b. În cazul unei investiţii cu capital variabil fără termen de investire, remuneraţia este amânată pentru un număr de ani prestabilit sau până la încasarea produsului. 40. Exemple de practici neadecvate: a. O firmă a început să ofere consultanţilor o remuneraţie suplimentară specifică pentru a încuraja clienţii să solicite noi produse de investiţii în care firma are o anumită cotă de participaţie. Acest lucru presupune adesea ca persoana relevantă să sugereze clienţilor săi să vândă produse pe care, altfel, le-ar recomanda să le păstreze, pentru ca aceştia să poată investi în produsele noi respective. b. Personalul de conducere şi angajaţii primesc o bonificaţie substanţială legată de un anumit produs. În consecinţă, consilierii firmei recomandă acest produs, indiferent dacă are sau nu un caracter adecvat pentru clienţii cărora li se adresează.*10) Avertismentele emise de responsabilul cu gestionarea riscurilor sunt ignorate, deoarece produsele de investiţii generează câştiguri mari pentru firmă. Atunci când apar riscurile care fuseseră identificate, produsele vor fi fost deja vândute, iar bonificaţiile deja plătite. *10) În acest caz, firma ar încălca, de asemenea, cerinţele aplicabile privind caracterul adecvat. c. Componenta variabilă a remuneraţiei totale se bazează numai pe volumele vândute şi sporeşte concentrarea persoanei relevante asupra câştigurilor pe termen scurt, şi nu asupra interesului clientului. d. Persoanele relevante se implică frecvent în cumpărarea şi vânzarea de instrumente financiare din portofoliul unui client, cu scopul de a câştiga o remuneraţie suplimentară, fără a analiza caracterul adecvat al acestei activităţi pentru client. De asemenea, în loc să aibă în vedere caracterul adecvat al unui produs pentru un client, persoanele relevante se concentrează asupra vânzării de produse care au un termen scurt de investire, pentru a obţine o remuneraţie din reinvestirea produsului după expirarea termenului scurt. e. Autoritatea competentă care supraveghează firma identifică încălcări ale legislaţiei în temeiul MiFID II şi al actelor sale delegate, încălcări care prejudiciază interesele clienţilor, dar nu impune sancţiuni financiare firmei deoarece neconformitatea a fost remediată între timp. Firma decide să aloce membrilor consiliului său de administraţie remuneraţia maximă, fixă şi variabilă, pentru anul respectiv, pe baza faptului că celelalte criterii au fost îndeplinite, fără a stabili astfel consecinţele nerespectării de către firmă a obligaţiilor sale de reglementare şi ale rolului membrilor consiliului său de administraţie în cadrul acesteia. V.II. GUVERNANŢA Legislaţie relevantă: articolul 9 alineatul (3) din MiFID II şi articolul 27 alineatul (3) din Regulamentul delegat MiFID II Orientarea 2 41. Pe lângă revizuirea periodică a politicii lor scrise de remunerare*11), firmele ar trebui, de asemenea, să o revizuiască după orice modificare relevantă şi semnificativă a activităţilor sau a structurii lor comerciale. În cazul în care analiza arată că politica de remunerare nu funcţionează în mod corespunzător sau că există un risc rezidual de prejudiciere a clienţilor firmei, care decurge din aceasta (cristalizat sau nu), politica de remunerare ar trebui modificată în timp util şi în mod eficient. *11) În conformitate cu articolul 9 alineatul (3) din MiFID II şi articolul 27 alineatul (3) din Regulamentul delegat MiFID II. 42. Documentaţia adecvată privind politica de remunerare, precum şi procesul de luare a deciziilor şi procedurile care au dus la aprobarea sau modificarea acesteia ar trebui menţinute în mod clar şi transparent şi puse la dispoziţia organului de conducere şi a conducerii superioare, precum şi a altor funcţii de control implicate în elaborarea, monitorizarea şi/sau revizuirea politicii şi procedurilor de remunerare. 43. Firmele ar trebui să se asigure că funcţia de conformitate are acces la toate documentele şi informaţiile relevante care îi permit să îşi îndeplinească responsabilităţile, în conformitate cu articolul 22 alineatul (3) litera (a), în ceea ce priveşte politicile şi practicile de remunerare referitoare la persoanele relevante, inclusiv la membrii organului de conducere şi ai conducerii superioare, în mod corespunzător şi independent. 44. De asemenea, firmele ar trebui să se asigure că organul lor de conducere, în urma consultării cu funcţia de conformitate, aprobă orice modificare semnificativă adusă politicii de remunerare a firmei. 45. În funcţie de mărimea firmei şi de complexitatea modelului său de afaceri şi a serviciilor şi activităţilor de investiţii furnizate, revizuirea politicii de remunerare poate necesita, de asemenea, implicarea altor funcţii de control (cum ar fi funcţiile de gestionare a riscurilor şi/sau de audit intern) pentru a se asigura că sunt utilizate criterii adecvate de performanţă şi de ajustare la riscuri. 46. Conducerea superioară este responsabilă şi ar trebui să îşi asume responsabilitatea finală pentru punerea în aplicare cotidiană a politicii de remunerare şi pentru monitorizarea riscurilor de conformitate legate de această politică. 47. Firmele ar trebui să se asigure că dispun de linii de raportare adecvate şi transparente, instituite la nivelul întregii firme sau al grupului, pentru a contribui la raportarea la un nivel mai înalt a problemelor care implică riscuri de neconformitate cu cerinţele MiFID II privind remunerarea, conflictele de interese şi conduita profesională. V.III. CONTROLUL RISCURILOR LEGATE DE POLITICILE ŞI PRACTICILE DE REMUNERARE Legislaţie relevantă: articolul 9 alineatul (3) din MiFID II şi articolul 27 alineatul (3) din Regulamentul delegat MiFID II Orientarea 3 48. Firmele ar trebui să instituie măsuri de control adecvate pentru a evalua conformitatea cu politicile şi practicile lor de remunerare şi pentru a se asigura că acestea produc rezultatele scontate. Măsurile de control ar trebui să fie puse în aplicare în cadrul întregii firme şi să facă obiectul unei revizuiri periodice. Aceste măsuri de control ar trebui să includă evaluarea calităţii serviciului furnizat clientului - de exemplu, monitorizarea apelurilor pentru vânzările prin telefon, eşantionarea recomandărilor şi a portofoliilor clienţilor oferite pentru verificarea caracterului adecvat sau examinarea periodică a altor documente ale clienţilor. 49. Pentru a aplica aceste măsuri de control în mod eficace şi bazat pe riscuri, firmele ar trebui să utilizeze o gamă largă de informaţii despre monitorizarea calităţii activităţii desfăşurate şi tiparele de vânzări, incluzând analiza tendinţelor şi a cauzelor principale, pentru a identifica zonele cu risc crescut şi pentru a sprijini o abordare bazată pe riscuri a monitorizării vânzărilor, cu accent deosebit pe persoanele relevante cu performanţe ridicate (în ceea ce priveşte vânzările, de exemplu). 50. Firmele ar trebui să se asigure că rezultatele acestor analize şi controale sunt documentate în mod clar şi raportate conducerii superioare, împreună cu propuneri de acţiuni corective, dacă este necesar. De asemenea, funcţia de conformitate ar trebui să sprijine conducerea superioară în monitorizarea eficace a riscurilor de conformitate legate de politica de remunerare a firmei (şi pe baza verificărilor ex post efectuate în conformitate cu prezenta orientare). În cazul în care, ca urmare a particularităţilor specifice din politicile şi practicile de remunerare, ar putea apărea un prejudiciu potenţial sau real pentru client, firmele ar trebui să ia măsuri adecvate pentru a gestiona eventualele riscuri asociate cu conduita profesională şi conflictele de interese, prin revizuirea şi/sau modificarea acestor particularităţi specifice, şi să instituie măsuri de control şi mecanisme de raportare adecvate pentru iniţierea unor acţiuni corespunzătoare de diminuare a potenţialelor riscuri asociate cu conduita profesională şi conflictele de interese. 51. Atunci când externalizează furnizarea serviciilor de investiţii, firmele ar trebui să ţină seama de interesul clientului. În cazul în care o firmă doreşte să apeleze la o altă firmă pentru furnizarea serviciilor, aceasta ar trebui să verifice dacă politicile şi practicile de remunerare ale celeilalte firme urmează o abordare conformă cu prezentul ghid. În plus, firmele ar trebui să evite crearea unor structuri de externalizare sau de distribuţie extrem de complicate (inclusiv prin recurgerea la agenţi delegaţi) în cazul în care politicile sau practicile de remunerare aplicabile acestor structuri îngreunează monitorizarea de către firmă a riscurilor de conformitate cu prezentul ghid, precum şi cu politicile şi procedurile privind conflictele de interese şi conduita profesională în materie de remunerare, sau sporesc riscul de prejudiciere a intereselor clienţilor. 52. Firmele ar trebui să se asigure că evaluează periodic dacă instrumentele de gestionare a informaţiilor pe care le utilizează reflectă în mod adecvat datele calitative necesare pentru a stabili remuneraţia variabilă pe care o plătesc persoanelor relevante. 53. Exemple de bune practici: a. Pentru a evalua dacă sistemul său de stimulente este adecvat, o firmă iniţiază un program de contactare a unui eşantion de clienţi la scurt timp după încheierea unei vânzări ce presupune un proces de vânzare "faţă în faţă", în care nu poate monitoriza conversaţiile telefonice de vânzări înregistrate, astfel încât să testeze dacă reprezentantul de vânzări a acţionat cu onestitate, corectitudine şi profesionalism, conform interesului clientului. b. Persoanele care au obţinut cele mai mari câştiguri şi cele mai bune performanţe sunt recunoscute ca reprezentând un risc potenţial mai mare şi, în consecinţă, li se acordă o atenţie suplimentară, iar informaţii precum rezultatele de conformitate anterioare, reclamaţiile sau datele referitoare la anulări sunt utilizate pentru a dirija verificarea conformităţii. Rezultatele acestei verificări au un impact asupra elaborării/revizuirii politicii şi practicilor de remunerare. 54. Exemplu de practică neadecvată: a. O firmă se bazează, în principal, pe date comerciale cantitative drept criterii de evaluare a remuneraţiei variabile. b. Conducerea superioară a stabilit diferite obiective strategice pe care firma trebuie să le atingă într-un anumit an. Toate obiectivele par a se axa exclusiv pe aspecte financiare sau comerciale, fără a ţine seama de potenţialele prejudicii pentru clienţii firmei. Politica de remunerare va fi în concordanţă cu aceste obiective strategice şi, prin urmare, va pune un accent puternic pe rezultatele financiare şi comerciale pe termen scurt. c. În pofida atenţiei acordate elaborării şi evaluării politicilor şi practicilor de remunerare, unele dintre acestea încă sunt în detrimentul clientului, generând riscuri care trebuie identificate şi diminuate. d. Pentru a-şi distribui produsele, o firmă se bazează pe o reţea de vânzări structurată pe mai multe niveluri şi formată exclusiv din personal sau din distribuitori terţi care sunt remuneraţi în funcţie de volumul tranzacţiilor clienţilor atraşi direct de ei înşişi şi în funcţie de poziţia lor în structura de vânzări a firmei, cu un efect de pârghie în funcţie de numărul nivelurilor de distribuţie inferioare şi de numărul distribuitorilor de la fiecare nivel.*12) Aceste structuri de vânzări, combinate cu politicile şi practicile de remunerare descrise mai sus, pot îngreuna monitorizarea de către firmă a riscurilor de conformitate cu prezentul ghid pentru fiecare nivel (în special, pentru cel mai îndepărtat) şi pentru întreaga structură. *12) În aceste structuri de vânzări, grupurile de persoane organizate pe mai multe niveluri sunt coordonate de altă persoană numită "coordonator" sau "manager", care este responsabilă de sprijinul, formarea, coordonarea şi supravegherea structurii. Aceşti coordonatori sau manageri au, de asemenea, sarcina de a recruta alte persoane. 55. Anexa la prezentul ghid include exemple grăitoare de politici şi practici de remunerare care ar genera stimulente puternice de a vinde anumite produse şi a căror conformitate cu cerinţele MiFID ar fi dificil de demonstrat de către firme. Firmele ar trebui să ţină seama de riscurile asociate cu conduita profesională şi conflictele de interese din aceste exemple atunci când îşi elaborează şi îşi pun în aplicare politicile şi practicile de remunerare. VI. Anexă - Exemple grăitoare de politici şi practici de remunerare care generează conflicte ce pot fi dificil de gestionat 1. Anumite particularităţi ale remunerării (de exemplu, baza salarială, desfăşurarea unor concursuri bazate pe performanţă pentru persoanele relevante) implică un risc mai mare decât altele de a crea potenţiale prejudicii clienţilor (mai precis, cele care includ caracteristici ce ar fi putut fi concepute să afecteze comportamentul persoanelor relevante, în special al personalului de vânzări). Printre exemplele de politici şi practici de remunerare cu risc crescut, care vor fi, în general, dificil de gestionat şi a căror conformitate cu MiFID II ar fi dificil de demonstrat de către firmă, se numără: 2. Stimulentele care ar putea influenţa persoanele relevante să vândă sau să promoveze un anumit produs sau o anumită categorie de produse, şi nu altul/alta, sau să efectueze achiziţii sau vânzări inutile/neadecvate pentru investitor: în special situaţiile în care o firmă lansează un nou produs sau promovează un anumit produs (de exemplu, produsul lunii sau "produsele interne") şi stimulează persoanele relevante să vândă respectivul produs. În cazul în care stimulentul este diferit pentru diferite tipuri de produse, există un risc ridicat ca persoanele relevante să favorizeze vânzarea produsului care le aduce o remuneraţie mai mare în locul unui alt produs, fără a ţine seama în mod corespunzător de interesul clientului. a. Exemplu: O firmă are politici şi practici de remunerare legate de vânzările de produse individuale, în care persoana relevantă primeşte diferite niveluri de stimulente în funcţie de produsul sau de categoria de produse specifică pe care o vinde. b. Exemplu: O firmă are politici şi practici de remunerare legate de vânzările de produse individuale, în care persoana relevantă primeşte acelaşi nivel de stimulent pentru o gamă întreagă de produse. Cu toate acestea, în anumite perioade limitate, pentru a se alinia activităţii promoţionale sau de marketing, firma majorează stimulentul plătit la vânzarea anumitor produse. c. Exemplu: Stimulente ce ar putea influenţa persoanele relevante (care pot fi remunerate exclusiv prin comision, de exemplu) să vândă titluri de participare emise de organisme de plasament colectiv în valori mobiliare, şi nu titluri de participare emise de alte organisme de plasament colectiv - în cazul în care ambele produse pot fi la fel de adecvate pentru client -, deoarece comisioanele pot fi considerabil mai mari. 3. Cerinţele neadecvate care afectează plata sau neplata stimulentelor: politicile şi practicile de remunerare care includ, de exemplu, cerinţa de a realiza o cotă de vânzări minimă la o gamă de produse pentru a câştiga orice bonificaţie sunt de natură să fie incompatibile cu obligaţia de a acţiona în interesul clientului. Condiţiile care trebuie îndeplinite înainte de plata unui stimulent pot influenţa persoanele relevante să vândă într-o manieră inadecvată. De exemplu, în situaţia în care nu se poate câştiga nicio bonificaţie din vânzări dacă nu se realizează o ţintă minimă pentru fiecare dintre mai multe tipuri de produse diferite, recomandarea produselor adecvate ar putea fi afectată. Un alt exemplu ilustrează cazul în care se aplică o reducere la plata bonificaţiei sau a stimulentului câştigat, pentru că nu s-a atins o ţintă sau un prag secundar. a. Exemplu: O firmă are persoane relevante care vând o gamă de produse ce satisfac diferite nevoi ale clienţilor, iar gama de produse este împărţită în trei "pachete" în funcţie de tipul de nevoi ale clienţilor. Persoanele relevante pot acumula stimulente pentru fiecare produs vândut, însă la sfârşitul fiecărei luni nu se plăteşte niciun stimulent dacă nu s-a atins cel puţin 50 % din ţinta de vânzări stabilită pentru fiecare "pachet". b. Exemplu: O firmă vinde produse cu o gamă de opţiuni "suplimentare". Persoana relevantă primeşte stimulente pentru toate vânzările, cu o plată suplimentară în cazul în care clientul achiziţionează o opţiune suplimentară. Cu toate acestea, la sfârşitul fiecărei luni, nu se plăteşte niciun stimulent dacă nu s-a realizat o rată de penetrare de cel puţin 50 % din produsele vândute cu o opţiune suplimentară. 4. Salariile variabile, în care salariul de bază variază în funcţie de acorduri (mai mare sau mai mic) pentru persoanele relevante, pe baza performanţelor obţinute în raport cu ţintele de vânzări: în aceste cazuri, întregul salariu al persoanei relevante poate deveni - de fapt - o remuneraţie variabilă. a. Exemplu: O firmă va micşora substanţial salariul de bază al unei persoane relevante dacă aceasta nu atinge anumite ţinte de vânzări. Prin urmare, există riscul ca persoana relevantă să efectueze vânzări neadecvate pentru a evita această consecinţă. În mod similar, persoanele relevante pot fi puternic motivate să vândă de perspectiva creşterii salariului de bază şi a beneficiilor asociate. 5. Politicile şi practicile de remunerare care creează un câştig disproporţionat faţă de vânzări marginale: în cazul în care persoanele relevante trebuie să realizeze o cotă minimă de vânzări înainte de a putea câştiga stimulente sau înainte ca aceste stimulente să fie majorate, riscul este crescut. Un alt exemplu îl constituie schemele care includ "acceleratori" în care depăşirea unui prag măreşte proporţia bonificaţiei câştigate. În unele cazuri, stimulentele se plătesc retroactiv, pe baza vânzărilor totale, şi nu doar a celor care depăşesc plafonul, ceea ce ar putea crea stimulente semnificative pentru ca persoanele relevante să vândă anumite produse în anumite condiţii. a. Exemplu: O firmă efectuează plăţi de stimulente accelerate către persoanele relevante pentru fiecare produs vândut în timpul unui trimestru, după cum urmează:
┌───────────────┬──────────────────────┐
│• 0-80 % din │nicio plată │
│ţintă │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│• 80-90 % din │50 EUR pentru fiecare │
│ţintă │vânzare │
├───────────────┼──────────────────────┤
│• 91-100 % din │75 EUR pentru fiecare │
│ţintă │vânzare │
├───────────────┼──────────────────────┤
│• 101-120 % din│100 EUR pentru fiecare│
│ţintă │vânzare │
├───────────────┼──────────────────────┤
│• > 120 % din │125 EUR pentru fiecare│
│ţintă │vânzare │
└───────────────┴──────────────────────┘
Acest exemplu se poate aplica şi în situaţia în care persoana relevantă primeşte o proporţie tot mai mare din comisionul sau venitul generat. b. Exemplu: O firmă are aceeaşi scală accelerată ca firma din exemplul de mai sus, însă majorarea plăţilor pentru fiecare vânzare se aplică retroactiv tuturor vânzărilor din trimestru, de exemplu, la depăşirea a 91 % din ţintă, stimulentele acumulate până în acel moment la rata de 50 EUR per vânzare sunt majorate la 75 EUR per vânzare. Această metodă creează o serie de puncte "excesive", în care o vânzare suplimentară, necesară pentru a atinge o ţintă dintr-o categorie mai înaltă, cauzează o creştere disproporţionată a stimulentelor. VII. Tabel de corespondenţa între "noul" proiect de ghid şi ghidul din 2013
┌─────────────┬────────────────────────┐
│Noul ghid │Ghidul din 2013 │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Elaborarea │ │
│politicilor │V.I Guvernanţa şi │
│şi │elaborarea politicilor │
│practicilor │şi practicilor de │
│de remunerare│remunerare în contextul │
│Orientarea 1 │cerinţelor MiFID privind│
├─────────────┤normele de conduită şi │
│Guvernanţa │conflictele de interese │
│Orientarea 2 │ │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Controlul │ │
│riscurilor │V.II. Controlul │
│legate de │riscurilor legate de │
│politicile şi│politicile şi practicile│
│practicile de│de remunerare │
│remunerare │ │
│Orientarea 3 │ │
├─────────────┼────────────────────────┤
│ │V.III. Orientare privind│
│ │supravegherea şi │
│Nu este │aplicarea politicilor şi│
│cazul. │practicilor de │
│ │remunerare de către │
│ │autorităţile competente │
└─────────────┴────────────────────────┘
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
