Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: GHID din 18 decembrie 2023 cu privire la anumite aspecte ale cerinţelor MiFID II privind caracterul corespunzător şi legate exclusiv de executare

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

GHID din 18 decembrie 2023 cu privire la anumite aspecte ale cerinţelor MiFID II privind caracterul corespunzător şi legate exclusiv de executare

EMITENT: Banca Naţională a României
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 30 bis din 15 ianuarie 2024

Comenteaza legea

──────────
    Conţinut în ORDINUL nr. 354 din 18 decembrie 2023, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 15 ianuarie 2024.
──────────
(a se vedea imaginea asociată)

    Cuprins
    I. Domeniu de aplicare
    II. Referinţe legislative şi definiţii
    III. Scop
    IV. Obligaţii de conformare şi de raportare
    V. Ghid cu privire la anumite aspecte ale cerinţelor MiFID II privind caracterul corespunzător şi legate exclusiv de executare
        ESMA ● 201-203 rue de Bercy ● CS 80910 ● 75589 Paris Cedex 12 ● Franţa ● Tel. +33 (0) 1 58 36 43 21 ● www.esma.europa.eu
    I. Domeniu de aplicare
        Cui i se aplică?
    1. Prezentul ghid se aplică:
    a. autorităţilor competente şi
    b. firmelor.

        Ce se aplică?
    2. Prezentul ghid se aplică în raport cu articolul 25 alineatele (3) şi (4) din MiFID II şi cu articolele 55-57 din Regulamentul delegat. Prezentul ghid se aplică, de asemenea, în ceea ce priveşte cerinţele organizatorice prevăzute la articolul 16 alineatele (2), (5)-(7) din MiFID II şi la articolele 21, 72 şi 76 din Regulamentul delegat, precum şi la articolul 24 alineatele (1), (4) şi (5) şi la articolul 25 alineatele (1), (5) şi (6) din MiFID II, în măsura în care acestea se referă la evaluarea caracterului corespunzător.

        Când se aplică?
    3. Prezentul ghid se aplică după şase luni de la data publicării sale pe site-ul ESMA în toate limbile oficiale ale UE.

    II. Referinţe legislative şi definiţii
    Referinţe legislative


┌────────────┬─────────────────────────┐
│            │Regulamentul (UE) nr.    │
│            │1095/2010 al             │
│            │Parlamentului European şi│
│            │al Consiliului din 24    │
│            │noiembrie 2010 de        │
│            │instituire a Autorităţii │
│Regulamentul│europene de supraveghere │
│ESMA        │(Autoritatea europeană   │
│            │pentru valori mobiliare  │
│            │şi pieţe), de modificare │
│            │a Deciziei nr. 716/2009/ │
│            │CE şi de abrogare a      │
│            │Deciziei 2009/77/CE a    │
│            │Comisiei*1)              │
├────────────┼─────────────────────────┤
│            │Directiva 2014/65/UE a   │
│            │Parlamentului European şi│
│            │a Consiliului din 15 mai │
│            │2014 privind pieţele     │
│MiFID II    │instrumentelor financiare│
│            │şi de modificare a       │
│            │Directivei 2002/92/CE şi │
│            │a Directivei 2011/61/    │
│            │UE*2)                    │
├────────────┼─────────────────────────┤
│            │Regulamentul delegat (UE)│
│            │2017/565 al Comisiei din │
│            │25 aprilie 2016 de       │
│            │completare a Directivei  │
│            │2014/65/UE a             │
│            │Parlamentului European şi│
│Regulamentul│a Consiliului în ceea ce │
│delegat     │priveşte cerinţele       │
│            │organizatorice şi        │
│            │condiţiile de funcţionare│
│            │aplicabile firmelor de   │
│            │investiţii şi termenii   │
│            │definiţi în sensul       │
│            │directivei menţionate*3) │
└────────────┴─────────────────────────┘

        *1) JO L 331, 15.12.2010, p. 84.
        *2) JO L 173, 12.6. 2014, p. 349.
        *3) JO L 87, 31.3.2017, p. 1.

    Definiţii


┌───────────┬──────────────────────────┐
│           │firmele de investiţii     │
│           │[astfel cum sunt definite │
│           │la articolul 4 alineatul  │
│           │(1) punctul (1) din MiFID │
│           │II] şi instituţiile de    │
│           │credit [astfel cum sunt   │
│           │definite la articolul 4   │
│           │alineatul (1) punctul (27)│
│           │din MiFID II] atunci când │
│           │acestea furnizează        │
│           │servicii fără consultanţă,│
│firme      │precum şi administratorii │
│           │de fonduri de investiţii  │
│           │alternative externe (AFIA)│
│           │[astfel cum sunt definiţi │
│           │la articolul 5 alineatul  │
│           │(1) litera (a) din        │
│           │Directiva AFIA*4)] atunci │
│           │când furnizează serviciul │
│           │conex menţionat la        │
│           │articolul 6 alineatul (4) │
│           │litera (b) punctul (iii)  │
│           │din Directiva AFIA].      │
├───────────┼──────────────────────────┤
│           │un instrument financiar   │
│           │[în sensul articolului 4  │
│           │alineatul (1) punctul (15)│
│produs de  │din MiFID II] sau un      │
│investiţii │depozit structurat [în    │
│           │sensul articolului 4      │
│           │alineatul (1) punctul (43)│
│           │din MiFID II].            │
├───────────┼──────────────────────────┤
│           │(i) servicii de investiţii│
│           │[în sensul articolului 4  │
│           │alineatul (1) punctul (2) │
│servicii   │din MiFID II], altele     │
│fără       │decât consultanţa de      │
│consultanţă│investiţii şi             │
│           │administrarea             │
│           │portofoliului; şi (ii)    │
│           │vânzarea de depozite      │
│           │structurate.              │
└───────────┴──────────────────────────┘

    *4) Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 8 iunie 2011 privind administratorii fondurilor de investiţii alternative şi de modificare a Directivelor 2003/41/CE şi 2009/65/CE şi a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 şi (UE) nr. 1095/2010 (JO L 174, 1.7.2011, p. 1).

    III. Scop
    4. Ghidul este elaborat în temeiul articolului 16 alineatul (1) din Regulamentul ESMA. Scopul prezentului ghid este de a clarifica aplicarea anumitor aspecte ale cerinţelor MiFID II privind caracterul corespunzător şi legate exclusiv de executare, pentru a asigura aplicarea comună, uniformă şi consecventă a articolului 25 alineatul (3) din MiFID II şi, respectiv, a articolelor 55 şi 56 din Regulamentul delegat MiFID II, precum şi a articolului 25 alineatul (4) din MiFID II şi a articolului 57 din Regulamentul delegat MiFID II.
    5. ESMA se aşteaptă ca prezentul ghid să promoveze o mai mare convergenţă în ceea ce priveşte aplicarea şi abordările în materie de supraveghere ale cerinţelor MiFID II privind caracterul corespunzător şi legate exclusiv de executare, subliniind o serie de aspecte importante şi sporind, astfel, valoarea standardelor existente. Prin contribuţia sa la garantarea respectării standardelor de reglementare de către firme, ESMA anticipează sporirea corespunzătoare a protecţiei investitorilor.

    IV. Obligaţii de conformare şi de raportare
    Statutul ghidului
    6. În conformitate cu articolul 16 alineatul (3) din Regulamentul ESMA, autorităţile competente şi participanţii la pieţele financiare trebuie să depună toate eforturile pentru a respecta prezentul ghid.
    7. Autorităţile competente cărora li se aplică prezentul ghid trebuie să se conformeze prin includerea lui în cadrele lor juridice şi/sau de supraveghere naţionale, după caz, inclusiv în cazul în care ghiduri specifice vizează, în principal, participanţii la pieţele financiare. În acest caz, autorităţile competente trebuie să asigure, prin activităţi de supraveghere, respectarea ghidului de către firme.

    Cerinţe de raportare
    8. În decurs de două luni de la data publicării ghidului pe site-ul ESMA în toate limbile oficiale ale UE, autorităţile competente cărora li se aplică prezentul ghid trebuie să notifice ESMA dacă (i) respectă, (ii) nu respectă, dar intenţionează să respecte, sau (iii) nu respectă şi nu intenţionează să respecte ghidul.
    9. În caz de neconformitate, autorităţile competente trebuie, de asemenea, să informeze ESMA în decurs de două luni de la data publicării ghidului pe site-ul ESMA în toate limbile oficiale ale UE cu privire la motivele de neconformare cu ghidul.
    10. Pe site-ul ESMA este disponibil un model de notificare. După completare, modelul va fi transmis la ESMA.
    11. Firmele nu sunt obligate să raporteze dacă respectă sau nu prezentul ghid.

    V. Ghid cu privire la anumite aspecte ale cerinţelor MiFID II privind caracterul corespunzător şi legate exclusiv de executare
        INFORMAREA CLIENŢILOR CU PRIVIRE LA SCOPUL EVALUĂRII CARACTERULUI CORESPUNZĂTOR ŞI CU PRIVIRE LA CARACTERUL EXCLUSIV DE EXECUTARE
        [articolul 24 alineatele (1), (4) şi (5) şi articolul 25 alineatele (3) şi (4) din MiFID II]

    Orientarea 1
    12. Înainte de furnizarea serviciilor fără consultanţă, firmele trebuie să-şi informeze clienţii, utilizând un limbaj clar şi simplu, cu privire la evaluarea caracterului corespunzător şi la scopul acesteia, care este de a permite firmei să acţioneze în interesul clientului.
    13. ESMA consideră că aceasta trebuie să cuprindă următoarele:
        ● o explicaţie clară a faptului că efectuarea evaluării este responsabilitatea firmei, astfel încât clienţii să înţeleagă motivul pentru care li se cere să furnizeze anumite informaţii şi importanţa furnizării de informaţii actualizate, exacte şi complete;
        ● o reamintire a faptului că este în interesul clientului să ofere răspunsuri exacte şi complete la întrebările adresate de firmă în scopul evaluării caracterului corespunzător;
        ● informaţii privind situaţiile în care nu se va efectua nicio evaluare [şi anume, în cazul în care clientul nu furnizează informaţiile solicitate sau astfel de informaţii nu sunt suficiente pentru a efectua evaluarea caracterului corespunzător sau în cazul în care serviciile sunt furnizate în baza scutirii în cazul exclusiv al executării*5)] şi consecinţele ce decurg din aceasta. Cu toate acestea, astfel de informaţii nu trebuie să dea impresia că, drept opţiune standard, clientul ar putea evita transmiterea informaţiilor sale*6);
        *5) Servicii de investiţii care cuprind doar executarea sau primirea şi transmiterea ordinelor clienţilor referitoare la produsele de investiţii definite în MiFID II ca fiind "necomplexe".
        *6) Vezi şi punctul 28.

        ● o scurtă explicaţie a principalelor diferenţe dintre serviciile de investiţii cu consultanţă şi cele fără consultanţă, ţinând seama de cerinţele aplicabile, pentru a evita orice confuzie între cele două.

    14. În cazul unei relaţii continue cu clientul, firmele nu trebuie să transmită informaţiile menţionate mai sus înainte de furnizarea fiecărui serviciu fără consultanţă. Într-un astfel de caz, aceste informaţii ar putea fi transmise înainte de furnizarea serviciului iniţial fără consultanţă şi, în ceea ce priveşte informaţiile menţionate la primele două puncte de la punctul 13, ori de câte ori i se solicită clientului să actualizeze informaţiile privind nivelul său de cunoştinţe şi experienţă.
    15. Este la latitudinea firmelor să decidă modul în care îşi vor informa clienţii cu privire la evaluarea caracterului corespunzător. Cu toate acestea, formatul utilizat pentru informarea clienţilor trebuie să permită firmelor să ţină evidenţa informaţiilor furnizate*7).
        *7) Ţinând seama de orientarea 11

    16. Firmele trebuie să evite să afirme sau să dea impresia că clientul este cel care decide cu privire la caracterul corespunzător al serviciului sau produsului de investiţii sau cel care stabileşte care serviciu sau produs corespunde propriilor cunoştinţe şi experienţe. În general, firmele nu trebuie să prezinte clienţilor declaraţii înşelătoare în legătură cu obligaţia firmelor de a efectua evaluarea caracterului corespunzător.
    17. Cu condiţia ca toate informaţiile furnizate clienţilor să respecte dispoziţiile relevante (inclusiv obligaţiile privind furnizarea de informaţii pe suport durabil), firmele trebuie, de asemenea, să analizeze cu atenţie dacă informaţiile divulgate în scris sunt concepute astfel încât să fie eficace (de exemplu, informaţiile divulgate sunt puse în mod direct la dispoziţia clienţilor şi nu sunt ascunse sau de neînţeles). Pentru firmele care furnizează în special servicii online, acestea pot include:
        ● evidenţierea informaţiilor relevante (de exemplu, prin utilizarea unor caracteristici de proiectare cum ar fi casetele pop-up);
        ● posibilitatea ca anumite informaţii să fie însoţite de text interactiv (de exemplu, prin utilizarea unor caracteristici de proiectare cum ar fi sugestiile) sau alte mijloace pentru a oferi mai multe detalii clienţilor care caută informaţii suplimentare (de exemplu, printr-o secţiune de "Întrebări frecvente").

        CUNOAŞTE-ŢI CLIENTUL ŞI CUNOAŞTE-ŢI PRODUSUL
        Măsuri necesare pentru a înţelege clienţii
        [articolul 16 alineatul (2) şi articolul 25 alineatul (3) din MiFID II şi articolul 55 din Regulamentul delegat].

    Orientarea 2
    18. Politicile şi procedurile firmelor trebuie să urmărească să le permită să colecteze toate informaţiile necesare pentru a efectua evaluarea caracterului corespunzător în ceea ce priveşte tipurile de produse specifice oferite sau solicitate*8).
        *8) Ţinând seama de orientarea 3.

    19. Firmele stabilesc, pun în aplicare şi menţin politici şi proceduri adecvate (inclusiv instrumente adecvate) pentru a solicita clientului sau clientului potenţial să furnizeze informaţii cu privire la cunoştinţele şi experienţa persoanei respective în domeniul investiţiilor relevante pentru tipul specific de serviciu sau produs de investiţii oferit sau solicitat şi incluzând, după caz, elementele enumerate la articolul 55 alineatul (1) din Regulamentul delegat.
    20. În acest scop, politicile şi procedurile firmelor trebuie să garanteze că acestea nu se abţin de la solicitarea de informaţii şi nu descurajează în niciun fel clienţii sau clienţii potenţiali să furnizeze informaţii cu privire la cunoştinţele şi experienţa lor.
    21. Este la latitudinea firmelor să stabilească mijloacele prin care se solicită clientului să furnizeze informaţii cu privire la cunoştinţele şi experienţa sa. Pot folosi chestionare (inclusiv în format digital) completate de clienţii lor sau informaţii colectate în timpul discuţiilor cu aceştia pentru a realiza evaluarea caracterului corespunzător. În aceste cazuri, firmele trebuie să se asigure că întrebările pe care le adresează clienţilor lor sunt suficient de specifice şi pot fi înţelese corect şi că orice altă metodă utilizată pentru colectarea de informaţii, cum ar fi utilizarea datelor de tranzacţionare privind anumite tipuri de produse de la un client existent pentru a evalua experienţa acestuia, este concepută pentru a obţine informaţiile necesare cu privire la nivelul de cunoştinţe şi experienţă al clientului. Acest lucru este deosebit de important atunci când firmele colectează informaţiile printr-un canal online, fără interacţiune umană.
    22. La elaborarea chestionarelor pentru colectarea de informaţii despre clienţii lor în scopul unei evaluări a caracterului corespunzător, firmele trebuie să cunoască şi să ia în considerare cele mai frecvente motive pentru care investitorii ar putea să nu răspundă corect la chestionare. În special:
        ● trebuie să se acorde atenţie clarităţii, exhaustivităţii şi inteligibilităţii chestionarului, evitând limbajul înşelător, confuz, imprecis şi excesiv de tehnic (de exemplu, abrevieri);
        ● firmele trebuie să acorde o atenţie deosebită modelului şi formatului chestionarelor şi să evite orientarea alegerilor investitorilor (de exemplu, font, spaţiere...);
        ● trebuie să se evite colectarea de informaţii cu privire la o serie de elemente printr-o singură întrebare;
        ● firmele trebuie să analizeze cu atenţie ordinea în care pun întrebările pentru a colecta informaţii într-un mod eficace;
        ● pentru a împiedica un client să ghicească şi, prin urmare, să furnizeze informaţii nefiabile, clientul trebuie să poată răspunde că nu ştie răspunsul la o întrebare.

    23. Firmele trebuie să dispună de proceduri şi mecanisme pentru a limita riscul de eludare a cerinţelor, asigurându-se că informaţiile colectate reflectă în mod adecvat nivelul de cunoştinţe şi experienţă al clientului. De exemplu, firmele ar putea: să ia în considerare limitarea numărului de cazuri în care clienţii pot răspunde la chestionar (chestionare) într-o anumită perioadă de timp, să lucreze cu seturi diferite de chestionare atunci când un client solicită din nou completarea chestionarului şi/sau să utilizeze o perioadă de reflecţie. În cazul în care se impun astfel de măsuri, clientului i se poate permite în continuare să efectueze tranzacţia, cu condiţia să se emită o avertizare în cazul tranzacţiilor în legătură cu care clientul nu are suficiente cunoştinţe şi experienţă*9). De asemenea, firmele ar putea aplica alte controale pentru a se asigura că un client nu poate repeta chestionarul de mai multe ori pentru a "testa" ce tip de răspunsuri sunt necesare pentru a obţine rezultatul dorit.
        *9) Vezi orientarea 9.

    24. Întrucât este responsabilitatea firmei să urmărească colectarea informaţiilor relevante de la clienţi, firmele trebuie să ia toate măsurile rezonabile pentru a evalua în mod suficient înţelegerea de către clienţii lor a principalelor caracteristici şi a riscurilor legate de tipurile specifice de produse de investiţii oferite de firmă sau cel puţin de tipurile de produse în care clientul are un interes. Aceasta include o înţelegere a relaţiei dintre risc şi randamentul investiţiilor, de exemplu prin utilizarea chestionarelor cu întrebări cu variante multiple de răspuns, menite să evalueze cunoştinţele reale ale clientului cu privire la tipurile specifice de produse de investiţii.
    25. Atunci când evaluează cunoştinţele clientului, firmele trebuie să instituie mecanisme pentru a se asigura că nu se solicită clienţilor să realizeze o autoevaluare. Abordarea tendinţei clienţilor de a-şi supraestima cunoştinţele şi asigurarea coerenţei răspunsurilor furnizate de client*10) sunt deosebit de importante pentru evaluarea corectă a cunoştinţelor clientului. În special, firmele trebuie să evite să utilizeze întrebări de tip "da" sau "nu" şi/sau o abordare de autoevaluare de tip "bifare" atunci când întreabă clientul dacă are suficiente cunoştinţe despre principalele caracteristici şi riscuri ale anumitor tipuri de produse de investiţii (de exemplu, firmele trebuie să evite să transmită clientului o listă de produse de investiţii şi să îi solicite să indice produsele pe care le înţelege). Autoevaluarea trebuie să fie contrabalansată de criterii obiective. De exemplu:
        *10) Vezi orientarea 4.
        ● În loc să întrebe dacă un client înţelege noţiunile de analiză comparativă risc/randament al anumitor tipuri de produse de investiţii, firma trebuie, de exemplu, să adreseze întrebări clienţilor cu privire la unele exemple practice de situaţii care ar putea apărea în realitate, de exemplu prin grafice sau scenarii pozitive şi negative care se bazează pe ipoteze rezonabile;
        ● în loc să întrebe un client dacă are suficiente cunoştinţe despre principalele caracteristici şi riscuri ale anumitor tipuri de produse de investiţii, firma trebuie, de exemplu, să adreseze întrebări menite să evalueze cunoştinţele reale ale clientului cu privire la tipurile specifice de produse de investiţii, cum ar fi adresând clientului întrebări cu variante multiple de răspuns, la care clientul trebuie să ofere răspunsul corect;

    26. Atunci când evaluează experienţa unui client, o firmă trebuie, de asemenea, să evite utilizarea unor întrebări excesiv de generale cu un tip de răspuns da/nu şi cu o abordare foarte largă de tip "bifare". În loc să întrebe un client dacă se consideră suficient de experimentat pentru a investi în anumite produse, firma trebuie, de exemplu, să întrebe clientul cu ce tipuri specifice de produse este familiarizat şi cât de recentă şi frecventă este experienţa sa de tranzacţionare cu acestea.
    27. În cazul serviciilor online, firmele trebuie să-şi elaboreze chestionarele ţinând seama de factori precum:
        ● dacă întrebările sunt suficient de clare şi/sau dacă scopul chestionarului este să furnizeze clienţilor clarificări suplimentare sau exemple, atunci când este necesar (de exemplu, prin utilizarea unor caracteristici de proiectare, cum ar fi sugestii sau casete pop-up);
        ● dacă un anumit tip de interacţiune/sprijin uman (inclusiv interacţiunea de la distanţă prin e-mail sau telefon mobil) este disponibil clienţilor atunci când răspund la chestionarul online;
        ● dacă au fost luate măsuri pentru a trata răspunsurile inconsecvente ale clienţilor (cum ar fi încorporarea în elaborarea chestionarului a unor caracteristici de avertizare a clienţilor atunci când răspunsurile lor par inconsecvente la nivel intern şi sugerarea revizuirii unor astfel de răspunsuri; sau implementarea unor sisteme de semnalare automată a informaţiilor aparent inconsecvente furnizate de client, pentru examinarea sau monitorizarea de către firmă).

    28. Firmele trebuie să se abţină de la a transmite clientului o avertizare cu privire la faptul că nu sunt în măsură să stabilească dacă serviciul sau produsul de investiţii avut în vedere este corespunzător pentru ei, fără a solicita în prealabil clientului informaţii cu privire la cunoştinţele şi experienţa sa. De asemenea, firmele trebuie să se abţină de la a sublinia faptul că un client ar putea acţiona fără o astfel de evaluare. În aceste situaţii, o asemenea avertizare trebuie emisă numai dacă rezultatul evaluării caracterului corespunzător nu poate fi determinat deoarece clientul nu a răspuns la toate întrebările sau la o parte din întrebări*11).
        *11) Ţinând seama de orientarea 9.

    29. În cazul în care firmele completează în prealabil răspunsuri bazate pe istoricul tranzacţiilor clientului cu firma respectivă (de exemplu, prin alt serviciu de investiţii), acestea trebuie să se asigure că se utilizează numai informaţii pe deplin obiective, pertinente şi fiabile şi că se dă clientului posibilitatea de a revizui şi, dacă este necesar, de a corecta şi/sau completa fiecare dintre răspunsurile completate în prealabil pentru a asigura exactitatea informaţiilor precompletate. De asemenea, firmele trebuie să se abţină de la anticiparea experienţei clienţilor pe bază de ipoteze.
    30. În scopul evaluării caracterului corespunzător, firmele trebuie să ia în considerare numai informaţiile privind cunoştinţele şi experienţa clientului. Firmele trebuie să evite să dea clienţilor impresia că informaţiile colectate, altele decât cele care se referă la cunoştinţele şi experienţa unui client, în special în ceea ce priveşte situaţia financiară şi obiectivele de investiţii ale clientului, care pot fi colectate în alte scopuri (de exemplu, în contextul guvernanţei produsului sau în contextul serviciilor cu consultanţă pentru acelaşi client), sunt luate în considerare la efectuarea evaluării caracterului corespunzător.
        Volumul de informaţii care trebuie colectate de la clienţi (proporţionalitate)
        [articolul 25 alineatul (3) din MiFID II şi articolul 55 din Regulamentul delegat]

    Orientarea 3
    31. Pentru a determina amploarea informaţiilor care trebuie solicitate cu privire la cunoştinţele şi experienţa clientului sau ale clientului potenţial, firmele trebuie să ia în considerare tipul şi caracteristicile produselor sau serviciilor de investiţii care urmează să fie luate în considerare (şi anume, nivelul de complexitate şi de risc al produselor sau serviciilor de investiţii) şi natura clientului.
    32. În conformitate cu articolul 25 alineatul (3) din MiFID II, înainte de a furniza servicii fără consultanţă pentru care este necesară o evaluare a caracterului corespunzător, firmele solicită clientului sau potenţialului client să furnizeze informaţii cu privire la cunoştinţele şi experienţa lor în domeniul investiţiilor relevante pentru tipul specific de servicii de investiţii sau de produse de investiţii oferite sau solicitate, ca să permită firmei să evalueze dacă serviciul sau produsul de investiţii avut în vedere îi este potrivit clientului.
    33. Firmele trebuie să se asigure că solicită informaţii care ţin seama de tipul şi caracteristicile produselor sau serviciilor de investiţii avute în vedere (şi anume, nivelul de complexitate şi riscul produselor sau serviciilor de investiţii) şi de natura clientului.
    34. În special, pentru a se asigura că sunt în măsură să efectueze evaluarea caracterului corespunzător la acelaşi standard, indiferent de produsul de investiţii sau de serviciul de investiţii avut în vedere, atunci când oferă acces la produse de investiţii mai complexe sau mai riscante, firmele trebuie să analizeze cu atenţie dacă trebuie să solicite informaţii mai detaliate cu privire la cunoştinţele şi experienţa clientului decât ar solicita când este vorba despre produse de investiţii mai puţin complexe sau mai puţin riscante. Acest lucru trebuie să permită firmelor să evalueze, pe baza răspunsurilor furnizate, capacitatea clientului de a înţelege riscurile asociate acestor instrumente. Pentru astfel de produse de investiţii cu grad mare de complexitate sau de risc (de exemplu, instrumente derivate sau produse cu efect de levier), firmele trebuie să efectueze, pe baza răspunsurilor furnizate, o evaluare fiabilă a cunoştinţelor şi experienţei clientului, inclusiv, de exemplu, a capacităţii sale de a înţelege mecanismele care fac produsul de investiţii "mai complex sau mai riscant", dacă respectivul client a făcut deja tranzacţii cu astfel de produse, perioada de timp în care le-a tranzacţionat etc.
    35. În funcţie de gradul de complexitate al produselor de investiţii implicate, firma trebuie să evalueze cunoştinţele şi experienţa clientului mai detaliat decât numai pe baza tipului căruia îi aparţine produsul (de exemplu, creanţele subordonate în locul obligaţiunilor în general).
    36. În cazul în care firma intenţionează să furnizeze un serviciu fără consultanţă care are caracteristici specifice, firma trebuie, de asemenea, înainte de furnizarea unui astfel de serviciu, să efectueze o evaluare a caracterului corespunzător în raport cu astfel de caracteristici specifice. Acest lucru ar fi relevant, de exemplu, în cazul în care se are în vedere un pachet de servicii sau produse pentru care, conform articolului 25 alineatul (3) din MiFID II, firma analizează dacă pachetul combinat în ansamblul său este corespunzător. De exemplu, dacă o firmă intenţionează să furnizeze atât servicii de executare, cât şi servicii auxiliare de acordare de împrumuturi care îi permit clientului să efectueze tranzacţia, un astfel de pachet de servicii va avea riscuri diferite faţă de fiecare dintre componentele luate în considerare separat. Pentru a ţine seama de aceste diferenţe când se efectuează evaluarea caracterului corespunzător, aceasta trebuie să se refere nu numai la produsele de investiţii avute în vedere, ci şi la serviciul auxiliar de acordare a împrumuturilor şi la riscurile care rezultă din combinarea celor două. Alt exemplu ar fi o firmă care le permite clienţilor să deschidă o poziţie scurtă prin vânzarea unui produs de investiţii. În acest context, firma trebuie să evalueze în mod specific dacă respectivul client deţine cunoştinţele şi experienţa necesară pentru a înţelege riscurile asociate poziţiilor scurte.
    37. Se reaminteşte că, în conformitate cu articolul 56 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul delegat MiFID II, o firmă are dreptul de a presupune că un client profesional are experienţa şi cunoştinţele necesare pentru a înţelege riscurile implicate în legătură cu respectivele servicii sau tranzacţii de investiţii sau tipuri de tranzacţii sau produse de investiţii pentru care clientul este clasificat drept client profesional.
        Fiabilitatea informaţiilor privind clienţii
        [articolul 25 alineatul (3) din MiFID II şi articolul 55 alineatul (3) din Regulamentul delegat]

    Orientarea 4
    38. Firmele trebuie să adopte măsuri rezonabile şi să dispună de instrumentele adecvate pentru a se asigura că informaţiile furnizate de clienţii lor sunt de încredere şi coerente, fără a se baza în mod excesiv pe autoevaluarea clienţilor.
    39. Dacă informaţiile colectate nu sunt suficient de fiabile şi de coerente, ar însemna că nu s-au primit suficiente informaţii pentru a efectua evaluarea caracterului corespunzător, iar firmele vor emite o avertizare clientului în conformitate cu articolul 25 alineatul (3) al treilea paragraf din MiFID II.
    40. Firmele trebuie să adopte măsuri rezonabile pentru a verifica fiabilitatea, exactitatea şi coerenţa informaţiilor colectate cu privire la clienţi şi nu doar să se bazeze pe preconizarea faptului că clienţii vor furniza informaţii corecte, actualizate şi complete, după cum este necesar pentru evaluarea caracterului corespunzător. Astfel de măsuri ar putea include, de exemplu, solicitarea de clarificări suplimentare clientului în cazul în care informaţiile colectate cu privire la cunoştinţele şi experienţa sa arată că are mai multe cunoştinţe despre obligaţiuni complexe decât despre obligaţiuni clasice ("plain vanilla").
    41. Politicile şi procedurile firmelor trebuie să vizeze evaluarea calităţii şi a eficacităţii mijloacelor utilizate pentru colectarea de informaţii privind cunoştinţele şi experienţa clienţilor sau ale clienţilor potenţiali. Dacă firmele se bazează pe instrumente care urmează să fie utilizate de clienţi ca parte a procedurii de evaluare a caracterului corespunzător (cum ar fi chestionare online sau software care evaluează dacă un produs de investiţii este corespunzător sau dacă, în schimb, trebuie emisă o avertizare, şi anume "software de stabilire de profiluri"), acestea trebuie să se asigure că dispun de sisteme şi controale adecvate pentru a se asigura că instrumentele sunt adecvate scopului şi produc rezultate satisfăcătoare. Firmele trebuie să includă controale privind coerenţa răspunsurilor furnizate de clienţi în chestionare, pentru a evidenţia contradicţiile dintre diferitele informaţii colectate.
    42. Pentru a asigura coerenţa informaţiilor clienţilor, firmele trebuie să analizeze informaţiile colectate în ansamblu. Firmele trebuie să fie atente la orice contradicţii relevante între diferitele informaţii colectate pentru a remedia eventualele neconcordanţe sau inexactităţi relevante. Firmele trebuie să se asigure că evaluarea informaţiilor colectate despre clienţii lor se face într-o manieră adecvată, indiferent de mijloacele utilizate pentru colectarea acestor informaţii.
        Prevalarea de informaţii actualizate privind clienţii
        [articolul 16 alineatul (2) şi articolul 25 alineatul (3) din MiFID II şi articolul 55 alineatul (3) din Regulamentul delegat MiFID II]

    Orientarea 5
    43. Atunci când se bazează pe informaţiile colectate anterior cu privire la cunoştinţele şi experienţa clienţilor, firmele trebuie să stabilească proceduri care să definească frecvenţa actualizării acestor informaţii pentru a se asigura că informaţiile rămân actualizate şi sunt exacte şi complete în scopul evaluării caracterului corespunzător.
    44. În scopul evaluării caracterului corespunzător, firmele ar putea fie să colecteze informaţii privind cunoştinţele şi experienţa unui client de fiecare dată înainte ca un produs de investiţii să fie oferit sau solicitat (în cazul tranzacţiilor unice), fie să se bazeze pe informaţiile colectate anterior, cu condiţia ca acestea să fie actualizate.
    45. ESMA recunoaşte că problema actualizării informaţiilor în contextul evaluării caracterului corespunzător are o natură diferită de cea a evaluării caracterului adecvat, deoarece informaţiile privind cunoştinţele şi experienţa unui client vor avea tendinţa de a fi mai puţin volatile decât alte elemente ale evaluării caracterului adecvat, iar cunoştinţele şi experienţa cresc, în general, în timp. Prin urmare, frecvenţa actualizării informaţiilor privind clienţii ar putea fi mai mică în regimul de caracter corespunzător decât în regimul de caracter adecvat. Firmele trebuie să elaboreze o politică de evaluare mai regulată a cunoştinţelor şi a experienţei în ceea ce priveşte categoriile de clienţi consideraţi mai vulnerabili.
    46. Evaluarea caracterului corespunzător trebuie efectuată pe bază de informaţii fiabile cu privire la cunoştinţele şi experienţa clientului. Firmele trebuie să aplice proceduri concepute pentru a avea la dispoziţie informaţii actualizate cu privire la cunoştinţele şi experienţa clientului ori de câte ori un produs este oferit sau solicitat, de exemplu solicitând clienţilor cu care firma are o relaţie permanentă să o informeze periodic cu privire la orice modificare sau actualizare a informaţiilor furnizate iniţial. Firmele trebuie, de asemenea, să dispună de proceduri adecvate pentru a face faţă situaţiilor în care clientul nu răspunde la întrebările lor privind modificările sau actualizările informaţiilor furnizate iniţial.
    47. Informaţiile pot fi actualizate, de exemplu, printr-un chestionar trimis clienţilor sau furnizând clienţilor informaţiile despre client aflate la dispoziţia firmei şi solicitând confirmarea faptului că rămân exacte, complete şi actualizate. Dacă, într-un asemenea chestionar, firmele utilizează răspunsuri completate în prealabil pe baza istoricului tranzacţiilor clientului cu firma respectivă, acestea trebuie să se asigure că se folosesc numai informaţii pe deplin obiective, pertinente şi fiabile pentru completarea prealabilă a răspunsurilor respective şi că clientul are posibilitatea de a revizui şi, dacă este necesar, de a corecta fiecare dintre răspunsurile completate în prealabil şi de a le completa. Acţiunile relevante în urma actualizării ar putea include modificarea nivelului de cunoştinţe şi experienţă al clientului pe baza informaţiilor actualizate colectate.
    48. Pentru a evita să se bazeze pe informaţii incomplete, inexacte sau depăşite ale clienţilor, firmele trebuie să dispună de mecanisme pentru a se asigura că solicită clientului să actualizeze informaţiile privind cunoştinţele şi/sau experienţa sa când iau cunoştinţă de o schimbare relevantă care i-ar putea afecta nivelul de cunoştinţe şi/sau experienţă.
    49. Firmele trebuie să adopte măsuri de atenuare a riscului de a-l determina pe client să-şi actualizeze nivelul de cunoştinţe sau experienţă astfel încât să pară corespunzător un anumit produs de investiţii care altfel ar fi necorespunzător pentru acesta, fără să existe o modificare reală a nivelului de cunoştinţe şi experienţă al clientului. Un exemplu de bună practică pentru eliminarea acestui tip de risc este adoptarea de proceduri pentru a verifica, înainte sau după efectuarea tranzacţiilor, dacă profilul unui client a fost actualizat prea frecvent sau numai după o scurtă perioadă de la ultima modificare. Astfel de situaţii ar fi semnalate în consecinţă sau ar fi raportate funcţiei de control relevante. Aceste politici şi proceduri sunt deosebit de importante în situaţii în care există un risc mărit de conflict de interese, de exemplu în situaţii de auto-plasamente sau dacă firma primeşte stimulente pentru distribuirea unui produs de investiţii. Un alt factor relevant de luat în considerare în acest context este tipul de interacţiune cu clientul (de exemplu, faţă în faţă sau prin evaluare automatizată).
        Informaţiile referitoare la clienţi pentru entităţile sau grupurile juridice
        [articolul 16 alineatul (2) şi articolul 25 alineatul (3) din MiFID II]

    Orientarea 6
    50. Firmele trebuie să aibă o politică care să definească ex ante modalitatea de efectuare a evaluării caracterului corespunzător în situaţiile în care un client este o persoană juridică sau un grup de două sau mai multe persoane fizice sau în cazul în care una sau mai multe persoane fizice sunt reprezentate de altă persoană fizică. O astfel de politică trebuie să fie elaborată în conformitate cu orientarea generală 6 şi cu orientările aferente consacrate în Ghidul ESMA cu privire la anumite aspecte ale cerinţelor MiFID privind adecvarea*12).
        *12) Ghid ESMA cu privire la anumite aspecte ale cerinţelor MiFID privind adecvarea (Ref: ESMA35-43-1163).

    51. Aceasta implică, printre altele, că o astfel de politică trebuie să facă o distincţie clară între situaţiile în care este prevăzut un reprezentant în legislaţia naţională aplicabilă, cum ar fi, de exemplu, cazul persoanelor juridice şi situaţiile în care nu este prevăzut niciun reprezentant, şi trebuie să se concentreze asupra celei din urmă situaţii. În cazul în care politica le permite clienţilor să convină asupra desemnării unui reprezentant, aceştia trebuie informaţi în mod clar şi în scris despre efectele pe care astfel de acorduri le-ar putea avea în ceea ce priveşte protejarea intereselor fiecăruia dintre ei. Măsurile luate de firmă în conformitate cu politica sa trebuie documentate corespunzător pentru a permite controalele ex post.
    52. În cazul în care un reprezentant este prevăzut de legislaţia naţională aplicabilă sau este desemnat, informaţiile privind cunoştinţele şi experienţa trebuie colectate de la reprezentantul respectiv, iar evaluarea caracterului corespunzător trebuie efectuată cu privire la reprezentantul respectiv.
    53. Dacă grupul de două sau mai multe persoane fizice implicate întâmpină dificultăţi în a decide cu privire la persoana (persoanele) cu privire la care trebuie evaluate informaţiile privind cunoştinţele şi experienţa, firma trebuie să adopte cea mai prudentă abordare, luând în considerare informaţiile privind persoana cu cel mai scăzut nivel de cunoştinţe şi experienţă. În aceste cazuri, firmele trebuie cel puţin să fie prudente ori de câte ori există o diferenţă semnificativă în ceea ce priveşte nivelul de cunoştinţe şi experienţă al diferiţilor clienţi care fac parte din grup sau atunci când tranzacţia preconizată poate include produse de investiţii cu efect de levier sau tranzacţii cu angajamente condiţionale care prezintă un risc de pierderi semnificative care pot depăşi investiţia iniţială a grupului de clienţi şi trebuie să documenteze în mod clar abordarea aleasă.
    54. În cazul în care o firmă decide să solicite informaţii pentru a evalua caracterul corespunzător pentru fiecare client individual care face parte din grup, politica firmei trebuie să specifice clar cum va trata situaţiile în care există diferenţe semnificative între nivelul de cunoştinţe şi/sau de experienţă al respectivilor clienţi individuali. În acest caz, de asemenea, firma trebuie să adopte abordarea cea mai prudentă, luând în considerare informaţiile despre clientul parte din grup care are cele mai puţine cunoştinţe şi experienţă. Ca alternativă, politica firmei poate specifica, de asemenea, că în această situaţie nu va putea evalua caracterul corespunzător. În acest context, trebuie remarcat că colectarea de informaţii despre toţi clienţii care fac parte din grup şi luarea în considerare, în scopul evaluării, a unui profil mediu al nivelului de cunoştinţe şi experienţă al tuturor este puţin probabil să fie în conformitate cu principiul general al MiFID II de a servi cât mai bine interesele clienţilor.
        Măsuri necesare pentru a înţelege produsele de investiţii
        [articolul 16 alineatul (2) şi articolul 25 alineatul (3) din MiFID II]

    Orientarea 7
    55. Firmele trebuie să se asigure că sunt puse în aplicare politici şi proceduri pentru a înţelege caracteristicile, natura şi funcţiile produselor de investiţii, în scopul de a le permite să evalueze dacă aceste produse sunt corespunzătoare pentru clienţii lor.
    56. În acest scop, firmele trebuie să adopte proceduri şi instrumente fiabile şi obiective care să le permită să analizeze în mod corespunzător şi proporţional diferitele caracteristici şi factori de risc relevanţi (cum ar fi riscul de credit, riscul de piaţă, riscul de lichiditate) privind produsele de investiţii oferite sau solicitate. Aceasta trebuie să includă luarea în considerare a analizei firmei efectuate în scopul obligaţiilor de guvernanţă a produselor*13). În acest context, firmele trebuie să evalueze cu atenţie modul în care anumite produse de investiţii s-ar putea comporta în diferite circumstanţe (de exemplu, obligaţiuni convertibile care pot, de exemplu, să-şi schimbe natura în acţiuni).
        *13) În special, MiFID II impune firmelor [în temeiul articolului 24 alineatul (2) al doilea paragraf] să "înţeleagă instrumentele financiare pe care le oferă sau le recomandă" pentru a-şi putea respecta obligaţia de a asigura compatibilitatea dintre produsele oferite sau recomandate şi piaţa-ţintă aferentă a clienţilor finali.

    57. Luarea în considerare a nivelului de "complexitate" a produselor este deosebit de importantă şi trebuie să fie însoţită de informaţiile clienţilor privind cunoştinţele şi experienţa. Deşi complexitatea este un termen relativ, care depinde de mai mulţi factori, firmele trebuie - în urma evaluării produselor ca fiind complexe sau necomplexe, după cum se prevede pentru a face distincţia între serviciile care necesită o evaluare a caracterului corespunzător şi cele care nu necesită - să ţină seama, de asemenea, de criteriile şi principiile identificate în MiFID II, când definesc şi perfecţionează în mod corespunzător nivelul de complexitate care trebuie atribuit produselor de investiţii în scopul evaluării caracterului corespunzător.
    58. Firmele trebuie să adopte proceduri pentru a se asigura că informaţiile utilizate pentru a clasifica corect produsele de investiţii incluse în oferta lor de produse sunt suficient de fiabile, exacte, coerente şi actualizate. Aceste proceduri trebuie să ţină seama de caracteristicile şi natura produselor de investiţii avute în vedere. În plus, firmele trebuie să revizuiască informaţiile utilizate pentru a putea reflecta orice schimbări relevante care ar putea influenţa clasificarea produsului de investiţii. Acest lucru este deosebit de important având în vedere evoluţia continuă şi viteza crescândă a pieţelor financiare.
    59. Atunci când clasifică produsele de investiţii în scopul evaluării caracterului corespunzător, firmele trebuie să utilizeze un nivel suficient de granularitate pentru a se asigura că sunt grupate numai produsele de investiţii cu caracteristici şi funcţii de risc suficient de comparabile şi că experienţa şi cunoştinţele clientului sunt evaluate cu privire la astfel de caracteristici şi riscuri. Firmele trebuie să ia în considerare mai mulţi factori- cheie pentru clasificare [cum ar fi, de exemplu, elementele de opţionalitate (în cazul instrumentelor derivate sau al produselor cu instrumente derivate încorporate); efectul de levier financiar; eligibilitatea pentru recapitalizarea internă; clauzele de subordonare; observabilitatea instrumentului-suport (de exemplu, utilizarea unor indici nefamiliari sau opaci); garanţii de rambursare a principalului sau clauze de protecţie a capitalului; lichiditatea produsului (şi anume, tranzacţionabilitatea în locurile de tranzacţionare, marja de licitaţie, restricţiile de vânzare, comisioanele de răscumpărare); şi moneda în care este denominat produsul de investiţii].
    FURNIZAREA DE PRODUSE CORESPUNZĂTOARE
    FIECĂRUI CLIENT
        Măsuri necesare pentru a asigura o evaluare consecventă a caracterului corespunzător
        [articolul 16 alineatul (2) şi articolul 25 alineatul (3) din MiFID II şi articolul 21 şi articolul 56 alineatul (1) din Regulamentul delegat]

    Orientarea 8
    60. Pentru a evalua dacă un serviciu sau un produs de investiţii avut în vedere este corespunzător pentru client, firmele trebuie să stabilească politici şi proceduri pentru a se asigura că iau în considerare în mod consecvent:
        ● toate informaţiile obţinute cu privire la cunoştinţele şi experienţa clientului necesare pentru a evalua dacă un produs de investiţii este corespunzător;
        ● toate caracteristicile şi riscurile relevante ale produselor de investiţii luate în considerare în evaluarea caracterului corespunzător.
        Firmele trebuie să stabilească politici şi proceduri care să le permită să emită o avertizare clară şi neînşelătoare în cazul în care consideră că serviciul sau produsul de investiţii nu este corespunzător pentru client sau pentru clientul potenţial.

    61. Vânzarea unui produs de investiţii care echivalează cu o dezinvestiţie a clientului nu trebuie să atragă după sine necesitatea ca firmele să efectueze o evaluare a caracterului corespunzător.
    62. Firmele care se bazează pe instrumente automatizate când efectuează o evaluare a caracterului corespunzător trebuie să dispună de sisteme şi controale adecvate pentru a se asigura că instrumentele sunt adecvate scopului şi obţin rezultate satisfăcătoare când corelează caracteristicile clientului cu cele ale produsului de investiţii.
    63. În acest sens, instrumentele trebuie concepute astfel încât să ţină seama de toate caracteristicile relevante ale fiecărui client sau produs de investiţii. De exemplu, instrumentele care clasifică clienţii (în funcţie de nivelul lor de cunoştinţe şi experienţă) sau produsele de investiţii într-o manieră generală nu ar fi adecvate scopului.
    64. Firmele trebuie să definească şi să documenteze în mod clar metodologia aplicabilă utilizată pentru a determina rezultatul evaluării caracterului corespunzător. În cazul în care o firmă utilizează un sistem de notare definit pentru a clasifica şi a evalua caracterul corespunzător, metodologia, indicatorii şi formula utilizate trebuie să fie clare, lipsite de ambiguitate şi documentate.
    65. Atunci când evaluează - în cursul efectuării unei evaluări a caracterului corespunzător - înţelegerea de către un client a principalelor caracteristici şi riscuri ale tipurilor specifice de produse de investiţii oferite sau solicitate, o firmă trebuie să ia în considerare informaţiile pe care le-a colectat cu privire la cunoştinţele şi experienţa clientului pentru evaluarea generală a înţelegerii produselor de investiţii şi a riscurilor implicate de tranzacţiile avute în vedere.
    66. Personalul relevant trebuie să dispună de orientări suficiente şi lipsite de ambiguitate cu privire la modul de efectuare a evaluării caracterului corespunzător, pentru a se asigura că nu dispune de puteri discreţionare nejustificate când efectuează această evaluare şi pentru a fi în măsură să-şi justifice decizia ex post. Firmele trebuie să se asigure că instrumentele şi procedurile adoptate pentru evaluarea caracterului corespunzător sunt concepute astfel încât unui client să nu i se ofere tipurile de produse de investiţii pentru care nu au fost evaluate experienţa şi/sau cunoştinţele clientului sau pentru care clientul nu a demonstrat un nivel suficient de cunoştinţe şi/sau experienţă şi că se emite o avertizare corespunzătoare în consecinţă.
    67. Pentru a asigura coerenţa evaluării caracterului corespunzător efectuate prin instrumente automatizate (chiar dacă interacţiunea cu clienţii nu are loc prin sisteme automate), algoritmii care determină caracterul corespunzător al produselor de investiţii oferite sau solicitate trebuie să fie documentaţi în mod corespunzător şi să fie monitorizaţi şi testaţi periodic. La definirea acestor algoritmi, firmele trebuie să ţină seama de natura şi caracteristicile produselor de investiţii incluse în oferta lor către clienţi. În special, firmele trebuie cel puţin:
        ● să stabilească o documentaţie adecvată privind proiectarea sistemului care să stabilească în mod clar scopul, domeniul de aplicare şi modul de proiectare a algoritmilor. Schemele decizionale ramificate sau regulile decizionale trebuie să facă parte din această documentaţie, dacă este cazul;
        ● să aibă o strategie de testare documentată, care să explice domeniul de aplicare a testării algoritmilor. Aceasta trebuie să includă planuri de testare, cazuri de testare, rezultate ale testelor, remedierea defecţiunilor (dacă este cazul) şi rezultatele finale ale testelor;
        ● să dispună de politici şi proceduri adecvate pentru gestionarea modificărilor aduse unui algoritm, inclusiv monitorizarea şi păstrarea evidenţelor privind astfel de modificări. Aceasta include implementarea unor măsuri de securitate pentru a monitoriza şi a împiedica accesul neautorizat la algoritm;
        ● să revizuiască şi să actualizeze algoritmii pentru a se asigura că aceştia reflectă orice schimbări relevante (de exemplu, modificările de pe piaţă şi modificările aduse legislaţiei aplicabile) care le-ar putea afecta eficacitatea;
        ● să dispună de politici şi proceduri care să permită detectarea oricărei erori în cadrul algoritmului şi soluţionarea ei în mod adecvat, inclusiv, de exemplu, suspendarea furnizării de servicii dacă eroarea poate duce la o tranzacţie necorespunzătoare şi/sau la o încălcare a legislaţiei/regulamentului relevant(e);
        ● să dispună de resurse adecvate, inclusiv resurse umane şi tehnologice, pentru a monitoriza şi a supraveghea performanţa algoritmilor prin revizuirea la timp şi adecvată a serviciilor furnizate; şi
        ● să dispună de un proces adecvat de aprobare internă, pentru a se asigura că paşii de mai sus au fost respectaţi.

        Eficacitatea avertizărilor
        [articolul 25 alineatul (3) din MiFID II şi articolul 56 alineatul (2) din Regulamentul delegat]

    Orientarea 9
    68. Pentru a asigura eficacitatea acestuia, avertizarea emisă de firme în cazul în care clientul nu furnizează informaţii sau furnizează informaţii insuficiente cu privire la cunoştinţele sau experienţa sa sau în cazul în care evaluarea acestor informaţii arată că serviciul de investiţii sau produsul oferit sau solicitat nu este corespunzător pentru client, trebuie să fie bine evidenţiat, clar şi neînşelător.
    69. Firmele trebuie să ia măsuri rezonabile pentru a se asigura că avertizările pe care le emit clienţilor sunt primite corect şi înţelese ca atare. În acest scop, avertizările trebuie să fie bine evidenţiate. Acest lucru ar putea fi realizat, de exemplu, folosind o culoare diferită pentru mesajul de avertizare faţă de restul informaţiilor furnizate sau, în cazul în care ordinul este transmis la telefon, explicând avertizarea şi a impactului său clientului, răspunzând la orice întrebare din partea clientului pentru a se asigura că a primit şi a înţeles corect avertizarea.
    70. Avertizările emise de firme trebuie să indice clar motivul pentru care clientul este avertizat: fie că nu au fost furnizate informaţii de către client, fie că informaţiile colectate sunt insuficiente şi că, prin urmare, firma nu este în măsură să stabilească caracterul corespunzător al tranzacţiei avute în vedere, fie că evaluarea informaţiilor furnizate de client demonstrează că tranzacţia avută în vedere este necorespunzătoare pentru client. De exemplu, trebuie evitate mesajele ambigue care afirmă că produsul este necorespunzător pentru "clienţii de bază/intermediari/experţi". În mod similar, firmele trebuie să evite emiterea de avertizări care conţin un limbaj imprecis (de exemplu, afirmând că produsul sau serviciul "s-ar putea să nu fie corespunzător" pentru client), deoarece este puţin probabil ca acestea să informeze suficient clientul cu privire la riscurile de a continua tranzacţia. De asemenea, firmele trebuie să evite avertizările excesiv de lungi care ascund mesajul-cheie conform căruia clientul nu deţine sau nu a demonstrat că deţine cunoştinţele şi experienţa necesară pentru serviciul sau produsul de investiţii.
    71. Firmele nu trebuie să minimizeze importanţa avertizărilor şi nu trebuie să încurajeze clientul să le ignore (de exemplu, în convorbiri telefonice sau prin limbajul utilizat în avertizare).
    72. Firmele trebuie să evite utilizarea în avertizări a mesajelor care ar putea încuraja clientul să efectueze tranzacţia, să efectueze din nou evaluarea caracterului corespunzător sau să solicite o actualizare clientului profesional. De exemplu, firmele ar putea aplica un proces conform căruia clientul trebuie să confirme că are cunoştinţă de informaţiile furnizate în avertizare înainte să poată efectua tranzacţia.
    73. Dacă un client care nu are cunoştinţele şi experienţa necesară, i se oferă instrumente educaţionale, webinare sau platforme de tranzacţionare "demo" cu scopul de a-şi îmbunătăţi cunoştinţele, firma trebuie, ulterior, să stabilească dacă respectivul client are cunoştinţele necesare cu privire la serviciul sau produsul de investiţii avut în vedere, prin efectuarea unei alte evaluări a caracterului corespunzător axate pe nivelul său de cunoştinţe. Aceste instrumente educaţionale nu trebuie structurate astfel încât să vizeze în mod specific îmbunătăţirea capacităţii clientului de a da răspunsuri corecte la un set predefinit de întrebări, deoarece acest lucru poate duce la eludarea obligaţiei firmei de a evalua cunoştinţele şi experienţa clientului cu privire la produsele de investiţii oferite sau solicitate.
    74. Dacă politicile şi procedurile firmelor prevăd posibilitatea de a accepta cererile clienţilor lor de a continua tranzacţia după emiterea unei avertizări, firmele trebuie să evalueze eficacitatea globală a avertizărilor emise ex post, de exemplu evaluând raportul dintre avertizările care au fost urmate de o tranzacţie şi numărul total de avertizări emise şi trebuie să-şi adapteze politicile şi procedurile relevante, dacă este necesar.
    75. În plus, prin intermediul bunelor practici, firmele ar putea dispune de politici şi proceduri care să identifice orice condiţii şi criterii pe baza cărora ar putea fi acceptată sau nu cererea unui client de a efectua o tranzacţie după ce a primit o avertizare. De exemplu, o firmă ar putea lua în considerare situaţiile în care există un risc mărit de conflicte de interese deoarece firma îşi vinde propriile produse de investiţii (sau produse de investiţii emise de entităţi din acelaşi grup) sau comercializează în mod activ produse de investiţii din gama firmei. Alt factor care ar putea fi luat în considerare este un grad mare de complexitate sau de risc al produselor oferite sau solicitate.
        ALTE CERINŢE CONEXE
        Calificările personalului firmei
        [articolul 16 alineatul (2) şi articolul 25 alineatul (3) din MiFID II şi articolul 21 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul delegat]

    Orientarea 10
    76. Personalul implicat în evaluarea caracterului corespunzător trebuie să înţeleagă rolul pe care îl joacă în această evaluare şi să aibă un nivel adecvat de competenţe, cunoştinţe şi expertiză, inclusiv cunoştinţe suficiente cu privire la cerinţele şi procedurile de reglementare relevante în vederea îndeplinirii responsabilităţilor care îi revin. În acest scop, firmele trebuie să-şi instruiască în mod regulat personalul.
    77. ESMA subliniază că personalul care furnizează clienţilor informaţii cu privire la produsele de investiţii, serviciile de investiţii sau serviciile auxiliare în numele firmei trebuie să deţină cunoştinţele şi competenţele necesare prevăzute la articolul 25 alineatul (1) din MiFID II [şi specificate în continuare în Ghidul ESMA cu privire la evaluarea cunoştinţelor şi a competenţelor*14)], inclusiv în ceea ce priveşte evaluarea caracterului corespunzător.
        *14) Ghid ESMA cu privire la evaluarea cunoştinţelor şi a competenţelor [Ref: ESMA71-1154262120-153 EN (rev)].

    78. Firmele trebuie, de asemenea, să se asigure că alţi membri ai personalului care nu tratează direct cu clienţii, dar sunt implicaţi în evaluarea caracterului corespunzător în alt mod trebuie să posede, de asemenea, aptitudinile, cunoştinţele şi competenţele necesare în funcţie de rolul lor specific în procesul de evaluare a caracterului corespunzător. Aceasta poate viza, de exemplu, stabilirea chestionarelor, definirea algoritmilor care să guverneze evaluarea sau alte aspecte necesare pentru a efectua evaluarea caracterului corespunzător şi a controla conformitatea cu cerinţele în materie de caracter corespunzător.
    79. Dacă este cazul, când folosesc instrumente automatizate (inclusiv instrumente hibride), firmele trebuie să se asigure că angajaţii implicaţi în activităţile legate de dezvoltarea acestor instrumente:
        ● înţeleg corect tehnologia şi algoritmii utilizaţi pentru a efectua o evaluare automatizată (în special, angajaţii trebuie să fie capabili să înţeleagă raţionamentul, riscurile şi regulile din spatele algoritmilor care stau la baza evaluării automatizate);
        şi
        ● sunt capabili să înţeleagă şi să revizuiască evaluarea automatizată generată de algoritmi.

        Păstrarea evidenţei şi înregistrărilor
        [articolul 16 alineatele (6) şi (7) şi articolul 25 alineatele (5) şi (6) din MiFID II şi articolul 56 alineatul (2) şi articolele 72 şi 76 din Regulamentul delegat]

    Orientarea 11
    80. Ca parte a obligaţiei de a păstra evidenţele şi înregistrările evaluării caracterului corespunzător menţionate la articolul 56 alineatul (2) din Regulamentul delegat MiFID II, firmele trebuie cel puţin:
        ● să menţină măsuri adecvate de înregistrare şi de păstrare pentru a asigura păstrarea unei evidenţe sistematice şi transparente în ceea ce priveşte evaluarea caracterului corespunzător, inclusiv colectarea de informaţii de la client şi serviciul fără consultanţă furnizat;
        ● să se asigure că măsurile de păstrare a evidenţei şi înregistrărilor sunt proiectate pentru a permite detectarea erorilor în ceea ce priveşte evaluarea caracterului corespunzător;
        ● să se asigure că evidenţele şi înregistrările păstrate sunt accesibile pentru persoanele relevante din cadrul firmei şi pentru autorităţile competente;
        ● să dispună de procese adecvate pentru a diminua orice deficienţe sau limitări ale măsurilor de păstrare a evidenţei şi înregistrărilor.

    81. Măsurile de păstrare a evidenţei şi înregistrărilor adoptate de firme trebuie să fie astfel concepute încât să permită firmelor să urmărească ex-post:
        ● rezultatul evaluării caracterului corespunzător, inclusiv justificarea acesteia, şi anume o legătură clară şi directă între informaţiile colectate şi evaluate referitoare la client şi la rezultatul evaluării;
        ● orice avertizare emisă de firmă în cazul în care serviciul sau produsul de investiţii a fost evaluat ca potenţial necorespunzător pentru client sau în cazul în care clientul nu a furnizat suficiente informaţii pentru a permite firmei să efectueze o evaluare a caracterului corespunzător (indiferent dacă clientul a solicitat sau nu să efectueze tranzacţia);
        ● dacă clientul a solicitat să continue tranzacţia în pofida avertizării; şi
        ● dacă firma a acceptat cererea clientului de a continua tranzacţia în conformitate cu procedurile aferente adoptate.

    82. Prin urmare, o firmă trebuie să înregistreze toate informaţiile relevante cu privire la evaluarea caracterului corespunzător, cum ar fi informaţiile despre client (inclusiv modul în care aceste informaţii sunt utilizate şi interpretate pentru a defini profilul de cunoştinţe şi experienţă al clientului), precum şi informaţii despre produsele de investiţii oferite clientului. Aceste înregistrări trebuie să includă:
        ● orice actualizare a informaţiilor furnizate în contextul evaluării caracterului corespunzător, în special orice modificare a profilului de cunoştinţe şi experienţă al clientului;
        ● tipurile de produse de investiţii care corespund profilului şi raţionamentul unei astfel de evaluări, precum şi orice modificări şi motivarea acestora.

    83. Firmele trebuie să dispună de mecanisme care să le permită să înţeleagă şi să atenueze riscurile suplimentare care ar putea afecta furnizarea de servicii de investiţii prin instrumente online sau digitale, de exemplu activităţi cibernetice ostile*15).
        *15) Firmele trebuie să ia în considerare aceste riscuri nu numai în ceea ce priveşte dispoziţiile formulate în ghid, ci şi în cadrul obligaţiilor mai extinse ale unei firme în temeiul articolului 16 alineatul (4) din MiFID II de a lua măsuri rezonabile pentru a asigura continuitatea şi regularitatea în prestarea serviciilor şi activităţilor de investiţii, precum şi cerinţele actului delegat corespunzător legate de acest ghid.

    84. Sistemele de păstrare a evidenţei şi înregistrărilor adoptate de firme pot varia în funcţie de canalul de distribuţie utilizat pentru furnizarea de servicii fără consultanţă. De exemplu, firmele trebuie:
        ● în cazul în care serviciile sunt furnizate online, să dezvolte instrumente informatice pentru a urmări şi a stoca informaţiile;
        ● în cazul în care serviciile sunt furnizate prin telefon, să adopte măsurile adecvate pentru a se asigura că firma poate să coreleze orice avertizare emisă de aceasta cu o posibilă tranzacţie efectuată de clientul care decide să procedeze în pofida avertizării respective;
        ● în cazul în care serviciile sunt furnizate faţă în faţă, să colecteze şi să înregistreze toate formularele şi documentele relevante utilizate în procesul de evaluare a caracterului corespunzător, în special cele semnate de client şi/sau de personalul firmei.

    Stabilirea situaţiilor în care este necesară evaluarea caracterului corespunzător
        [articolul 16 alineatul (2) şi articolul 25 alineatele (3) şi (4) din MiFID II şi articolul 57 din Regulamentul delegat]

    Orientarea 12
    85. Firmele trebuie să adopte măsuri adecvate pentru a se asigura că sunt în măsură să determine situaţiile în care trebuie efectuată o evaluare a caracterului corespunzător şi să evite efectuarea ei în situaţii în care trebuie efectuată o evaluare a caracterului adecvat.
    86. Firmele trebuie să dispună de proceduri şi controale în ceea ce priveşte interacţiunea dintre personalul responsabil de vânzări şi clienţi pentru a orienta şi a înregistra*16) interacţiunea şi pentru a se asigura că există o distincţie clară între, pe de o parte, tranzacţiile cu consultanţă şi cele fără consultanţă şi, pe de altă parte, între tranzacţiile care fac obiectul scutirii în cazul exclusiv de executare şi alte tranzacţii fără consultanţă.
        *16) Ţinând seama de orientarea 11.
    87. Firmele trebuie să dispună de politici şi proceduri pentru a se asigura că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 25 alineatul (4) din MiFID II pentru furnizarea unui "serviciu exclusiv de executare" în cazul în care nu se efectuează o evaluare a caracterului corespunzător*17).

        *17) Acest lucru nu împiedică firmele să efectueze o evaluare a caracterului corespunzător pentru toate tipurile de produse, complexe şi necomplexe.
    88. Firmele trebuie să conceapă, să pună în aplicare şi să actualizeze politici şi procese pentru a identifica care dintre produsele lor de investiţii pot fi considerate "complexe" şi "necomplexe" în sensul cerinţelor caracterului corespunzător. Cu excepţia cazului în care au fost evaluate în raport cu toate criteriile prevăzute la articolul 57 din Regulamentul delegat MiFID II şi au îndeplinit toate aceste criterii, "alte instrumente financiare care nu sunt complexe", astfel cum sunt menţionate la articolul 25 alineatul (4) litera (a) punctul (vi) din MiFID II, trebuie clasificate drept complexe.
    89. Politicile şi procesele firmelor trebuie să garanteze că produsele de investiţii excluse în mod expres din lista instrumentelor necomplexe de la articolul 25 alineatul (4) litera (a) punctele (i)-(v) din MiFID II nu sunt, în orice caz, evaluate pe baza criteriilor prevăzute la articolul 57 din Regulamentul delegat MiFID II pentru a putea fi clasificate ca produse de investiţii necomplexe în scopul evaluării caracterului corespunzător.
    90. Firmele trebuie să poată stabili dacă un client şi-a transmis ordinul ca răspuns la o comunicare personalizată din partea firmei sau în numele acesteia. În aceste cazuri, firma trebuie să excludă tranzacţia de la scutirea prevăzută pentru cazul exclusiv "de executare".

        Controale
        [articolul 16 alineatul (2), articolul 16 alineatul (5) al doilea paragraf şi articolul 25 alineatul (3) din MiFID II şi articolul 76 din Regulamentul delegat]

    Orientarea 13
    91. Firmele trebuie să dispună de mecanisme de monitorizare şi de controale adecvate pentru a asigura respectarea cerinţelor caracterului corespunzător.
    92. Atunci când firmele se bazează pe sisteme sau instrumente automatizate în procesul de evaluare a caracterului corespunzător (de exemplu, instrumente de stabilire a profilului clienţilor bazate pe cunoştinţe şi experienţă, avertizări automate sau controale privind complexitatea produselor de investiţii), aceste sisteme sau instrumente trebuie să fie adecvate scopului şi trebuie monitorizate periodic. Firmele trebuie să ţină evidenţa acestei monitorizări*18).
        *18) Vezi şi orientarea 11.
    93. Atunci când recurg la controale automatizate în contextul evaluării caracterului corespunzător, firmele trebuie să se asigure că aceste controale automatizate nu pot fi eludate*19) şi trebuie să monitorizeze periodic funcţionarea corectă a respectivelor controale automatizate. Firmele trebuie să dispună de politici şi proceduri adecvate pentru a detecta problemele informatice într-un stadiu incipient.

        *19) Excepţiile trebuie să fie rezervate circumstanţelor specifice stabilite în procedurile firmei şi cu o autorizare ierarhică specifică.
    94. În contextul evaluării caracterului corespunzător, firmele trebuie să acorde o atenţie deosebită complexităţii produselor de investiţii. De exemplu, bazele de date cu coduri de complexitate utilizate pentru instrumentele de evaluare a caracterului corespunzător trebuie să fie revizuite în mod regulat şi să fie actualizate.
    95. Atunci când evaluarea caracterului corespunzător se efectuează prin reuniuni faţă în faţă sau prin telefon, caz în care există o intervenţie umană, firmele trebuie să includă evidenţe scrise ale reuniunilor faţă în faţă sau înregistrări telefonice în procesele lor periodice de control pentru a monitoriza dacă personalul de vânzări îşi respectă sarcinile în contextul evaluării caracterului corespunzător. Firmele trebuie să monitorizeze aceste înregistrări scrise sau înregistrări telefonice în cadrul procedurilor lor de control.
    96. Firmele trebuie să monitorizeze aspecte precum raportul dintre avertizările care au fost urmate de o tranzacţie şi numărul total de avertizări emise, pentru a evalua eficacitatea globală a avertizărilor emise.

                 -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Ghid Operational, Alte Institutii, GHID din 18 decembrie 2023

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ GHID din 18 decembrie 2023 cu privire la anumite aspecte ale cerinţelor MiFID II privind caracterul corespunzător şi legate exclusiv de executare

Comentarii

Atentie, Juristi!

GHID din 18 decembrie 2023 cu privire la anumite aspecte ale cerinţelor MiFID II privind caracterul corespunzător şi legate exclusiv de executare