Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   GHID ESMA din 23 septembrie 2020  privind simularea situaţiilor de criză de lichiditate în OPCVM şi FIA    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 GHID ESMA din 23 septembrie 2020 privind simularea situaţiilor de criză de lichiditate în OPCVM şi FIA

EMITENT: Autoritatea de Supraveghere Financiară
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 886 din 29 septembrie 2020
──────────
    Conţinut de NORMA nr. 39 din 23 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 886 din 29 septembrie 2020.
──────────
    I. Domeniu de aplicare
    Cui se aplică?
    1. Prezentul ghid se aplică administratorilor, depozitarilor şi ANC-urilor.

    Ce se aplică?
    2. Prezentul ghid se referă la simularea situaţiilor de criză de lichiditate în OPCVM şi FIA.
    3. În special, în ceea ce priveşte administratorii, ghidul se aplică în principal în ceea ce priveşte art. 16 alin. (1) din DAFIA, art. 47 şi 48 din Regulamentul DAFIA de nivelul 2, art. 51 din Directiva OPCVM, art. 40 alin. (3) din Directiva OPCVM de nivelul 2 şi art. 28 din Regulamentul privind FPM.
    4. În ceea ce priveşte depozitarii, prezentul ghid se aplică în principal în ceea ce priveşte art. 21 din DAFIA, art. 92 din Regulamentul DAFIA de nivelul 2, art. 22 alin. (3) din Directiva OPCVM şi art. 3 din Regulamentul OPCVM de nivelul 2.
    5. Ghidul se aplică în cazul OPCVM-urilor şi FIA, inclusiv în cazul:
    a) ETF-urilor, indiferent dacă funcţionează ca OPCVM-uri sau FIA^1;
    ^1 Din motive de claritate, se aplică ghidul existent privind OPCVM-urile care primesc garanţii reale în conformitate cu „Ghidul ESMA privind OPCVM-urile de tip ETF şi alte aspecte legate de OPCVM-uri“ (ESMA 2014/937). Punctul 45 din „Ghidul ESMA privind OPCVM-urile de tip ETF şi alte aspecte legate de OPCVM-uri“ prevede că „Un OPCVM care primeşte o garanţie pentru cel puţin 30% din activele sale trebuie să dispună de o politică adecvată de testare în situaţii de criză (stress testing) pentru a se asigura că astfel de teste sunt realizate în condiţii normale şi excepţionale de lichiditate astfel încât să permită OPCVM-ului să evalueze riscul de lichiditate aferent garanţiei“. Această măsură vizează în mod specific situaţiile care privesc un astfel de OPCVM, iar ghidul privind LST este menit să ofere îndrumări cu privire la aplicarea simulării situaţiilor de criză de lichiditate în cazul fondurilor de investiţii, în general, şi trebuie luat în considerare de toate OPCVM-urile.

    b) FIA de tip închis care utilizează efectul de levier.

    6. Îndrumările din secţiunile V.1.1 (Proiectarea modelelor de LST), V.1.2 (Înţelegerea riscurilor de lichiditate), V.1.3 (Principiile de guvernanţă pentru LST), V.1.4 (Politica privind LST), V.2 (Ghiduri pentru depozitari) şi punctele 79 şi 81 din secţiunea V.3 (Cooperarea cu autorităţile naţionale competente) se aplică FPM-urilor, fără a aduce atingere Regulamentului privind FPM şi Ghidului ESMA aplicabile exclusiv FPM-urilor^2, care prevalează în caz de conflict.
    ^2 Cum ar fi Ghidul ESMA care stabileşte parametrii de referinţă comuni ai scenariilor de simulare a situaţiilor de criză care trebuie incluşi în simulările de criză ale administratorilor FPM-urilor (numit în prezent „ESMA34-49-115“).

    7. Prezentul ghid trebuie adaptat la natura, amploarea şi complexitatea fondului. În plus, tema LST se suprapune în mod firesc cu alte aspecte legate de administrarea lichidităţii în fonduri, cum ar fi gestionarea activelor lichide şi mai puţin lichide, diversificarea şi punerea în aplicare de măsuri, cum ar fi a-LMT ex post. Prezentul ghid nu urmăreşte să ofere îndrumări detaliate cu privire la aspecte care ţin de administrarea lichidităţilor, care nu intră în domeniul de aplicare al LST.

    Când se aplică?
    8. Prezentul ghid se aplică începând cu 30 septembrie 2020.


    II. Referinţe legislative, abrevieri şi definiţii
    Referinţe legislative
    Directiva OPCVM - Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iulie 2009 de coordonare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM)^3.
    ^3 JO L 302, 17.11.2009, p. 32-96.

    Directiva OPCVM de nivelul 2 - Directiva 2010/43/UE a Comisiei din 1 iulie 2010 de punere în aplicare a Directivei 2009/65/CE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte cerinţele organizatorice, conflictele de interese, regulile de conduită, administrarea riscului şi conţinutul acordului dintre depozitar şi societatea de administrare^4
    ^4 JO L 176, 10.7.2010, p. 42-61.

    DAFIA - Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 8 iunie 2011 privind administratorii fondurilor de investiţii alternative şi de modificare a Directivelor 2003/41/CE şi 2009/65/CE şi a Regulamentelor (CE) nr. 1.060/2009 şi (UE) nr. 1.095/2010^5
    ^5 JO L 174, 1.7.2011, p. 1 6 JO L 78, 24.3.2016, p. 11-30 7 JO L 169, 30.6.2017, p. 46-127.

    Regulamentul DAFIA de nivelul 2 - Regulamentul delegat (UE) nr. 231/2013 al Comisiei din 19 decembrie 2012 de completare a Directivei 2011/61/UE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte derogările, condiţiile generale de operare, depozitarii, efectul de levier, transparenţa şi supravegherea RDC (UE) 2016/438 - Regulamentul delegat (UE) 2016/438 al Comisiei din 17 decembrie 2015 de completare a Directivei 2009/65/CE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte obligaţiile depozitarilor^6
    ^6 JO L 78, 24.3.2016, p. 11-30.

    Regulamentul privind FPM - Regulamentul (UE) 2017/1.131 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 iunie 2017 privind fondurile de piaţă monetară^7
    ^7 JO L 169, 30.6.2017, p. 46-127.

    Regulamentul ESMA - Regulamentul (UE) nr. 1.095/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE şi de abrogare a Deciziei 2009/77/CE a Comisiei^8
    ^8 JO L 331, 15.12.2010, p. 84.


    Abrevieri

┌─────┬────────────────────────────────┐
│FIA │Fond de investiţii alternative │
├─────┼────────────────────────────────┤
│PGR │Politica AFIA de gestionare a │
│AFI │riscurilor │
├─────┼────────────────────────────────┤
│AFIA │Administrator de fonduri de │
│ │investiţii alternative │
├─────┼────────────────────────────────┤
│a-LMT│Instrument suplimentar de │
│ │administrare a lichidităţilor │
├─────┼────────────────────────────────┤
│ETF │Fond tranzacţionat la bursă │
├─────┼────────────────────────────────┤
│ESMA │Autoritatea Europeană pentru │
│ │Valori Mobiliare şi Pieţe │
├─────┼────────────────────────────────┤
│CERS │Comitetul european pentru risc │
│ │sistemic │
├─────┼────────────────────────────────┤
│UE │Uniunea Europeană │
├─────┼────────────────────────────────┤
│FoF │Fond de fonduri │
├─────┼────────────────────────────────┤
│CSF │Consiliul pentru Stabilitate │
│ │Financiară │
├─────┼────────────────────────────────┤
│FX │Schimb valutar │
├─────┼────────────────────────────────┤
│LST │Simularea situaţiilor de criză │
│ │de lichiditate │
├─────┼────────────────────────────────┤
│FPM │Fond de piaţă monetară │
├─────┼────────────────────────────────┤
│ANC │Autoritatea naţională competentă│
├─────┼────────────────────────────────┤
│RCR │Rata de acoperire a │
│ │răscumpărării │
├─────┼────────────────────────────────┤
│RST │Simularea situaţiilor de criză │
│ │în sens invers │
├─────┼────────────────────────────────┤
│OPCVM│Organism de plasament colectiv │
│ │în valori mobiliare │
├─────┼────────────────────────────────┤
│PGR │Procesul OPCVM de gestionare a │
│OPCVM│riscurilor │
└─────┴────────────────────────────────┘



    Definiţii
    FIA de tip închis - un FIA, altul decât un FIA de tip deschis, care este un FIA ce îndeplineşte criteriile de la art. 1 alin. (2) din Regulamentul delegat (UE) nr. 694/2014^9
    ^9 JO L 183, 24.6.2014, p. 18.

    Depozitar - depozitar al unui OPCVM sau al unui FIA
    a-LMT ex post - instrumente/măsuri aplicate de administratori în circumstanţe excepţionale, pentru a controla sau limita tranzacţionarea unităţilor/acţiunilor fondului în interesul investitorilor, inclusiv, dar fără a se limita la suspendarea tranzacţionării unităţilor, amânarea tranzacţionării şi constituirea de conturi pentru active nelichide (side-pocketing)
    Preţul de vânzare în regim de urgenţă - lichidarea unui activ la un preţ semnificativ redus faţă de valoarea sa justă
    Fond - un OPCVM sau un FIA
    Cost de lichidare - costul plătit de vânzătorul unui activ pentru executarea la timp a unei anumite tranzacţii din motive legate de lichiditate
    Risc de lichiditate - riscul ca o poziţie din fond să nu poată fi vândută, lichidată sau închisă cu costuri limitate, pentru a respecta în orice moment obligaţiile de răscumpărare a unităţilor/acţiunilor
    Simularea situaţiilor de criză de lichiditate - un instrument de gestionare a riscului în cadrul general de gestionare a riscului de lichiditate al unui administrator care simulează o serie de condiţii, inclusiv condiţii plauzibile normale şi de criză (adică extreme, improbabile sau nefavorabile), pentru a evalua impactul potenţial al acestora asupra finanţării (pasivului), activelor, lichidităţii globale a unui fond şi acţiunile de monitorizare necesare
    Administrator
    a) în cazul unui OPCVM, societatea de administrare a OPCVM sau, în cazul unui OPCVM cu autoadministrare, întreprinderea de investiţii a OPCVM;
    b) în cazul unui FIA, AFIA sau un FIA administrat intern;
    c) în cazul unui FPM, administratorul unui FPM.

    Rata de acoperire a răscumpărărilor - evaluarea capacităţii activelor unui fond de a îndeplini obligaţiile de finanţare care rezultă din pasivul bilanţier, cum ar fi un şoc de răscumpărare
    Simularea situaţiilor de criză în sens invers - o simulare a situaţiei de criză la nivel de fond care porneşte de la identificarea rezultatelor predefinite în ceea ce priveşte lichiditatea fondului (de exemplu, momentul în care fondul nu va mai fi suficient de lichid pentru a onora cererile de răscumpărare a unităţilor) şi care explorează apoi scenarii şi circumstanţe care ar putea duce la apariţiei acestei situaţii
    Măsuri speciale - tipuri specifice de măsuri a-LMT ex post aflate la dispoziţia unor FIA, care afectează drepturile de răscumpărare ale investitorilor, cum ar fi conturile pentru active nelichide (side pockets) sau limitele de răscumpărare (gates)
    Durata de lichidare - o abordare prin care administratorul poate estima valoarea activelor care ar putea fi lichidate la un cost acceptabil, într-un anumit orizont de timp


    III. Scop
    9. Ghidul este elaborat în temeiul art. 16 alin. (1) din Regulamentul ESMA. Scopul prezentului ghid este de a stabili practici consecvente, eficiente şi efective în materie de supraveghere în cadrul Sistemului european de supraveghere financiară şi de a garanta aplicarea comună, uniformă şi coerentă a dreptului Uniunii. În special, scopul lui este de a mări standardul, coerenţa şi, în unele cazuri, frecvenţa LST-urilor deja realizate şi de a promova supravegherea convergentă a LST-urilor de către ANC-uri.

    IV. Obligaţii de conformare şi raportare
    Statutul ghidului
    10. În conformitate cu art. 16 alin. (3) din Regulamentul ESMA, ANC-urile şi participanţii la pieţele financiare trebuie să depună toate eforturile pentru a respecta prezentul ghid.
    11. Autorităţile competente cărora li se aplică prezentul ghid trebuie să se conformeze prin includerea lui în cadrele lor juridice şi/sau de supraveghere naţionale, după caz, inclusiv în cazul în care ghiduri specifice vizează, în principal, participanţii la pieţele financiare. În acest caz, autorităţile competente trebuie să asigure, prin activităţi de supraveghere, respectarea ghidului de către participanţii la pieţele financiare.

    Cerinţe privind raportarea
    12. În termen de două luni de la data publicării ghidului pe site-ul ESMA în toate limbile oficiale ale UE, autorităţile competente cărora li se aplică acest ghid trebuie să informeze ESMA dacă:
    (i) respectă;
    (ii) nu respectă, dar intenţionează să respecte; sau
    (iii) nu respectă şi nu intenţionează să respecte ghidul.

    13. În caz de neconformitate, autorităţile competente trebuie, de asemenea, să informeze ESMA, în termen de două luni de la data publicării ghidului pe site-ul ESMA în toate limbile oficiale ale UE, cu privire la motivele de neconformare cu ghidul.
    14. Pe site-ul ESMA este disponibil un model de notificare. Modelul se completează şi se transmite la ESMA.
    15. Participanţii la pieţele financiare nu sunt obligaţi să raporteze dacă respectă ghidul sau nu.


    V. Ghid privind simularea situaţiilor de criză de lichiditate în OPCVM şi FIA
    V.1. Ghid pentru administratori
    V.1.1. Proiectarea modelelor de LST
    16. Atunci când construiesc modelele de LST, administratorii trebuie să stabilească:
    a) factorii de risc care pot afecta lichiditatea fondului;
    b) tipurile de scenarii care trebuie utilizate şi severitatea lor;
    c) diferite realizări şi diferiţi indicatori care trebuie monitorizaţi pe baza rezultatelor LST-ului;
    d) raportarea rezultatelor, realizărilor şi indicatorilor LST-ului către conducere; şi
    e) modul în care rezultatele LST-ului sunt utilizate de responsabilii cu gestionarea riscului, de responsabilii cu administrarea portofoliului şi de personalul de conducere de nivel superior.

    17. Un administrator trebuie să se asigure că LST-ul oferă informaţii care permit acţiuni de monitorizare.

    V.1.2. Înţelegerea riscurilor de lichiditate
    18. Un administrator trebuie să înţeleagă foarte bine riscurile de lichiditate care rezultă din activele şi pasivele bilanţiere ale fondului şi profilul general de lichiditate al acestuia, pentru a utiliza LST-ul corespunzător fondului pe care îl administrează.
    19. Un administrator trebuie să găsească un echilibru utilizând un LST care:
    a) să fie orientat în mod corespunzător, să fie specific fondului şi să evidenţieze factorii-cheie de risc de lichiditate; şi
    b) să utilizeze o gamă suficient de largă de scenarii pentru a reflecta în mod adecvat diversitatea riscurilor fondului.


    V.1.3. Principii de guvernanţă pentru LST
    20. LST-ul trebuie integrat în mod corespunzător şi încorporat în cadrul de gestionare a riscurilor fondului care susţine administrarea lichidităţilor. Acesta trebuie să facă obiectul unei guvernanţe şi supravegheri corespunzătoare, inclusiv al unor proceduri adecvate de raportare şi escaladare.
    21. LST-ul trebuie efectuat în condiţii similare celorlalte operaţiuni de gestionare a riscului care fac obiectul cerinţelor de reglementare cu privire la independenţă, inclusiv al cerinţei ca personalul responsabil cu gestionarea riscului să acţioneze independent de alte funcţii, cum ar fi funcţia de administrare a portofoliului. Cu toate acestea, structura de guvernanţă trebuie să ţină seama de modul în care rezultatul LST-ului este luat în considerare de funcţia de administrare a portofoliului pe durata gestionării fondului.
    22. În cazul în care administratorul deleagă sarcinile de administrare a portofoliului unei terţe părţi, trebuie să se acorde o atenţie deosebită cerinţei de independenţă, pentru a evita dependenţa de propriul LST al terţei părţi sau influenţa acestuia.
    23. În cerinţele organizaţionale este inclusă şi cerinţa de a gestiona în mod eficace conflictele de interese care decurg din operaţionalizarea LST-ului. Aceste conflicte de interese includ:
    a) posibilitatea ca alte părţi, cum ar fi personalul responsabil cu administrarea portofoliului (inclusiv administratorii de portofoliu din entităţi juridice separate), să exercite o influenţă nejustificată asupra executării LST-ului, inclusiv dependenţa de hotărârile referitoare la lichiditatea activelor; şi
    b) gestionarea informaţiilor cu privire la rezultatele simulărilor situaţiilor de criză. Dacă informaţiile sunt comunicate unui client, trebuie să se asigure că acest lucru nu ar fi incompatibil cu obligaţia administratorului de a trata toţi investitorii în mod echitabil în ceea ce priveşte modul în care dezvăluie informaţii cu privire la fond.


    V.1.4. Politica privind LST
    24. LST-ul trebuie documentat într-o politică privind LST în cadrul PGR OPCVM şi FIA, care trebuie să impună administratorului obligaţia de a revizui şi de a adapta periodic, dacă este necesar, LST-ul, după caz. Politica privind LST trebuie să includă cel puţin următoarele:
    a) o definiţie clară a rolului personalului de conducere de nivel superior în proces, inclusiv al organului de conducere (de exemplu, consiliul de administraţie sau consiliul director);
    b) structura internă a acţionariatului şi funcţia (funcţiile) de conducere care este (sunt) responsabilă(e) de performanţa sa;
    c) interacţiunea sa cu alte proceduri de gestionare a riscului de lichiditate, inclusiv planurile pentru situaţii neprevăzute ale administratorului şi funcţia de administrare a portofoliului;
    d) o cerinţă de raportare internă periodică a rezultatelor LST-ului care să specifice frecvenţa şi destinatarii raportului;
    e) o revizuire periodică, documentarea rezultatelor şi o procedură de modificare a politicii, în cazul în care este impusă de revizuire;
    f) circumstanţele care necesită escaladare, inclusiv în cazul în care limitele/pragurile de lichiditate sunt depăşite;
    g) fondurile care fac obiectul LST-ului;
    h) validarea iniţială a modelelor de LST şi a ipotezelor care stau la baza lor, care trebuie efectuată separat de administrarea portofoliului, însă nu neapărat de o entitate/persoană din afara administratorului;
    i) tipurile şi severitatea scenariilor de simulare a situaţiilor de criză utilizate şi motivele alegerii acestor scenarii;
    j) ipotezele utilizate în legătură cu disponibilitatea datelor pentru scenarii, raţiunile lor şi frecvenţa de reexaminare a acestora;
    k) frecvenţa la care se efectuează LST-ul şi motivele pentru care se alege frecvenţa respectivă; şi
    l) metodele de lichidare a activelor, inclusiv limitele şi ipotezele utilizate.


    V.1.5. Frecvenţa de efectuare a LST-ului
    25. LST-ul trebuie efectuat cel puţin o dată pe an şi, după caz, trebuie utilizat în toate etapele ciclului de viaţă al fondului. Este recomandat ca LST-ul să fie utilizat trimestrial sau mai frecvent. Stabilirea unei frecvenţe mai mari sau mai mici trebuie să se bazeze pe caracteristicile fondului, iar motivele acesteia trebuie consemnate în politica privind LST. Flexibilitatea pe această temă este permisă în funcţie de natura, amploarea şi complexitatea fondului şi de profilul de lichiditate.
    26. Atunci când iau decizii cu privire la frecvenţa corespunzătoare, administratorii trebuie să ţină seama de următoarele:
    a) lichiditatea fondului stabilită de administrator şi orice modificare a lichidităţii activelor;
    b) frecvenţa trebuie adaptată fondului, în loc să se adopte o abordare universal valabilă pentru toate fondurile gestionate de administrator; şi
    c) natura vehiculului (de tip închis faţă de tip deschis), politica de răscumpărare şi a-LMT-urile, cum ar fi limitele de răscumpărare (gates) sau conturile pentru active nelichide (side pockets), pot fi alţi factori care trebuie luaţi în considerare atunci când se stabileşte frecvenţa corespunzătoare a LST-ului.

    27. Administratorii trebuie să ţină seama de factorii descrişi în tabelul de mai jos atunci când stabilesc frecvenţa corespunzătoare a LST-ului:

┌───────────┬──────────────────────────┐
│ │• Trimestrial, cu excepţia│
│ │cazului în care │
│Frecvenţa │caracteristicile fondului │
│recomandată│justifică o frecvenţă mai │
│a LST-ului │mare sau mai mică. │
│ │Justificarea trebuie │
│ │consemnată în politica │
│ │privind LST. │
├───────────┼──────────────────────────┤
│ │• Frecvenţă mai mare de │
│ │tranzacţionare a │
│ │unităţilor • Riscuri mai │
│ │mari care rezultă din │
│Factorii │pasive, cum ar fi o bază │
│care pot │concentrată de investitori│
│mări │• Strategie de investiţii │
│frecvenţa │complexă (de exemplu, │
│LST-ului │utilizarea pe scară largă │
│periodic │a instrumentelor derivate)│
│ │• Bază de active mai puţin│
│ │lichide │
│ │• Următorul eveniment care│
│ │ar putea afecta negativ │
│ │lichiditatea fondului │
├───────────┼──────────────────────────┤
│Factori │• O bază de active extrem │
│care pot │de lichidă │
│reduce │• Frecvenţă mai mică de │
│frecvenţa │tranzacţionare a │
│LST-ului │unităţilor fondului │
│periodic │ │
├───────────┼──────────────────────────┤
│ │• LST-ul ad-hoc trebuie │
│ │realizat cât mai curând │
│Utilizarea │posibil dacă │
│recomandată│administratorul identifică│
│a LST-ului │un risc semnificativ │
│ad-hoc │pentru lichiditatea │
│ │fondului şi trebuie │
│ │abordat în timp util. │
└───────────┴──────────────────────────┘




    V.1.6. Utilizarea rezultatelor LST-ului
    28. LST-ul trebuie să ofere rezultate care:
    a) să contribuie la garantarea faptului că fondul este suficient de lichid, astfel cum se cere în normele aplicabile şi în condiţiile de răscumpărare prevăzute în documentaţia fondului;
    b) să consolideze capacitatea administratorului de a administra lichiditatea fondului în interesul investitorilor, inclusiv la planificarea perioadelor cu risc crescut de lichiditate;
    c) să ajute la identificarea posibilelor puncte slabe ale unei strategii de investiţii în ceea ce priveşte lichiditatea şi la luarea deciziilor privind investiţiile; şi
    d) să ajute la luarea deciziilor şi monitorizarea gestionării riscurilor, inclusiv la stabilirea de limite interne relevante de către administrator cu privire la lichiditatea fondului ca instrument suplimentar de gestionare a riscurilor. Aceasta poate include asigurarea faptului că rezultatele LST-ului pot fi măsurate cu un indicator comparabil, de exemplu, cu un indicator-cheie de risc.

    29. LST-ul trebuie să ajute un administrator să pregătească un fond pentru o criză şi să întocmească planuri mai ample pentru situaţii neprevăzute. Aceste planuri pentru situaţii neprevăzute pot implica planurile unui administrator de operaţionalizare a măsurilor a-LMT ex post care se aplică unui fond.

    V.1.7. Adaptarea LST-ului fiecărui fond în parte
    30. LST-ul trebuie adaptat în mod corespunzător fiecărui fond în parte, inclusiv adaptând:
    a) frecvenţa LST-ului;
    b) tipurile şi severitatea scenariilor utilizate pentru a crea condiţii de criză, care trebuie să fie întotdeauna suficient de severe, dar plauzibile, şi trebuie să se bazeze pe riscurile de lichiditate care rezultă din activele şi pasivele bilanţiere ale fondului, precum şi pe profilul general de lichiditate al acestuia;
    c) ipotezele privind comportamentul investitorilor (răscumpărările brute şi nete) şi lichidarea activelor;
    d) complexitatea modelului de LST, care trebuie să ţină seama de complexitatea strategiei de investiţii a fondului, de structura portofoliului, de a-LMT şi de utilizarea de tehnici eficiente de administrare a portofoliului; şi
    e) în cazul unui ETF, particularităţile ETF-urilor, ţinând seama, de exemplu, de rolul participanţilor autorizaţi, modelele de răscumpărare şi modelele de replicare.


    V.1.8. Scenarii de LST
    31. LST-ul trebuie să folosească scenarii ipotetice şi istorice şi, după caz, RST-ul. LST-ul nu trebuie să se bazeze prea mult pe date istorice, mai ales că următoarele crize pot fi diferite de cele anterioare.
    32. Scenariile istorice pentru LST ar putea include criza financiară globală din 2008-2010 sau criza europeană a datoriilor din 2010-2012. Scenariile ipotetice ar putea include creşterea ratelor dobânzii, extinderea marjei de credit sau evenimente politice.
    33. Administratorii care folosesc RST-ul trebuie să simuleze lichidarea activelor în aşa fel încât să reflecte modul în care administratorul ar lichida activele într-o perioadă de criză excepţională a pieţei. RST-ul trebuie să ţină seama de tratamentul acordat atât deţinătorilor de unităţi rămaşi, cât şi celor care răscumpără unităţi, precum şi de rolul costurilor tranzacţiilor şi de acceptarea preţurilor de vânzare în regim de urgenţă.
    34. Fondurile care se angajează în strategii de investiţii ce le expun la riscuri cu probabilitate scăzută, dar cu impact puternic trebuie să acorde o atenţie deosebită utilizării RST-ului pentru a evalua consecinţele unui eveniment de piaţă extrem asupra profilului lor de lichiditate.
    35. RST-ul poate fi utilizat pentru a stabili dacă trebuie luate măsuri care să asigure că fondul este suficient de lichid sau pentru a stabili dacă o astfel de circumstanţă este suficient de excepţională încât să permită impunerea suspendării în conformitate cu normele aplicabile. În cazul OPCVM-urilor, „circumstanţele excepţionale“ sunt cele de la art. 84 alin. (2) din Directiva OPCVM, din normele naţionale aplicabile şi prospectul fondului sau regulile fondului.
    36. Un FIA poate utiliza, de asemenea, RST-ul pentru a simula nivelul activelor care pot fi lichidate înainte de a pune în aplicare „măsurile speciale“ permise de politica sa de răscumpărare şi de normele naţionale.^10
    ^10 Considerentul 59 din Regulamentul (UE) nr. 231/2013 de nivelul 2 privind DAFIA.


    V.1.9. Disponibilitatea datelor
    37. LST-ul trebuie să demonstreze că administratorul este capabil să depăşească limitările legate de disponibilitatea datelor, inclusiv prin:
    a) evitarea ipotezelor optimiste;
    b) justificarea dependenţei de modelele de LST ale părţilor terţe, inclusiv în cazul în care modelul este elaborat de un administrator de portofoliu terţ; şi
    c) exercitarea avizului experţilor privind calitatea.

    38. În special, administratorii trebuie să îşi adapteze abordarea în cazul în care datele sunt limitate, iar orice ipoteze utilizate trebuie revizuite în mod adecvat.
    39. Trebuie simulate reduceri adecvate ale lichidităţii activelor atât în condiţii normale, cât şi în condiţii de criză a pieţei, în special atunci când datele istorice nu oferă exemple de condiţii de criză suficient de severe. Nu trebuie să se plece de la ipoteza că portofoliul poate fi lichidat la volumul mediu zilnic total de tranzacţionare al unui activ, cu excepţia cazului în care o astfel de ipoteză poate fi justificată pe baza unor dovezi empirice.

    V.1.10. Dezvoltarea produsului
    40. Pe durata dezvoltării produsului, administratorul unui fond care trebuie autorizat de un ANC trebuie:
    a) să poată demonstra ANC că elementele-cheie ale fondului, inclusiv strategia şi frecvenţa de tranzacţionare, îi permit să rămână suficient de lichid în circumstanţe normale şi de criză; şi
    b) să realizeze, după caz, LST-ul atât pe partea de active (folosind un portofoliu model), cât şi pe partea de pasive, încorporând profilul preconizat al investitorului atât din prima, cât şi din ultima etapă a existenţei fondului.

    41. LST-ul poate fi utilizat şi la lansarea fondului, pentru a ajuta la identificarea factorilor relevanţi pentru viitoarea gestionare a riscurilor fondului, de exemplu: cuantificarea sensibilităţii riscului de lichiditate al fondului, identificarea factorilor care afectează riscul de lichiditate, identificarea indicatorilor/indicatorilor-cheie de risc pentru a monitoriza riscul de lichiditate previzibil, frecvenţa de gestionare a riscurilor şi evaluarea oricărei posibile măsuri a-LMT ex post sau a oricăror măsuri speciale care trebuie incluse în prospect sau în regulile fondului.

    V.1.11. Activele fondului pentru care se simulează situaţii de criză pentru a determina efectul asupra lichidităţii fondului
    42. LST-ul trebuie să permită unui administrator să evalueze nu doar durata şi/sau costurile de lichidare a activelor dintr-un portofoliu, ci şi dacă o astfel de acţiune ar fi permisă având în vedere:
    a) obiectivele şi politica de investiţii a fondului;
    b) obligaţia de gestionare a fondului în interesul investitorilor;
    c) orice obligaţie aplicabilă de lichidare a activelor cu costuri limitate; şi
    d) obligaţia de a menţine profilul de risc al fondului în urma lichidării unei părţi din activele sale.

    43. Costul de lichidare şi durata de lichidare sunt cele două abordări principale utilizate de obicei de administratori pentru a simula lichiditatea activelor în condiţii normale şi de criză. Administratorii trebuie să aplice metoda corespunzătoare pentru fiecare fond în parte. Pot fi adoptate alte abordări pentru fond.
    44. Costul de lichidare depinde de tipul activelor, orizontul de lichidare şi de valoarea tranzacţiei/comenzii. Administratorii trebuie să ţină seama de aceşti trei factori atunci când evaluează costul de lichidare a activelor lor în condiţii normale şi de criză.
    45. Administratorii trebuie să reflecte un număr şi o varietate mare de situaţii de criză a pieţei în estimarea costului de lichidare şi a duratei de lichidare în condiţii de criză, care sunt caracterizate de regulă de o volatilitate mai mare, o lichiditate mai mică (de exemplu, o marjă de licitaţie mai mare) şi de o durată de lichidare mai lungă (în funcţie de clasa de active). În acest context, administratorii nu trebuie să aibă în vedere doar observaţiile istorice ale pieţelor aflate în situaţii de criză.
    46. Un administrator trebuie să aleagă metoda de lichidare a activelor în LST, ţinând seama de activele şi pasivele fondului, precum şi de condiţiile de răscumpărare ale acestuia. De asemenea, administratorul trebuie să fie conştient de limitele metodei şi să îşi ajusteze cu prudenţă gestionarea mai extinsă a riscului de lichiditate, pentru a reduce aceste limite.
    47. Metoda de lichidare a activelor într-un LST trebuie:
    a) să reflecte modul în care un administrator ar lichida activele în condiţii normale şi de criză, în conformitate cu normele aplicabile, fie acestea cerinţe legale (în conformitate cu Directiva OPCVM) sau limitări specifice fondului impuse în prospect sau în regulile fondului;
    b) să se asigure că modelul utilizat pentru fond este şi rămâne în conformitate cu obiectivele sale, cu politica de investiţii şi cu regulile fondului;
    c) să reflecte faptul că fondul este gestionat în interesul tuturor investitorilor, atât al celor care răscumpără unităţi, cât şi al celor rămaşi;
    d) să respecte obligaţiile aplicabile fondului referitoare la menţinerea profilului de risc prevăzut în documentele fondului;
    e) să fie reflectată în politica privind LST;
    f) să ţină seama, după caz, de posibilele efecte negative asupra altor investitori sau asupra integrităţii pieţei în general.

    48. Administratorii trebuie să acorde o atenţie deosebită scenariilor cu probabilitate scăzută, dar cu impact puternic, inclusiv eventualei dificultăţi de a stabili preţuri fiabile pentru active mai puţin lichide, într-o perioadă de criză a pieţei.

    V.1.12. Pasivele fondului pentru care se simulează situaţii de criză pentru a determina efectul asupra lichidităţii fondului
    49. LST-ul trebuie să conţină scenarii legate de pasivele fondului, care să includă atât răscumpărări, cât şi alte posibile surse de risc de lichiditate care rezultă din pasivul bilanţier al fondului.
    50. LST-ul trebuie să includă factori de risc legaţi de tipul şi concentrarea investitorilor, în funcţie de natura, amploarea şi complexitatea fondului.
    51. Cererile de răscumpărare sunt cea mai frecventă şi, de regulă, cea mai importantă sursă de risc de lichiditate pentru fondurile de investiţii. În plus, diferitele tipuri de pasive bilanţiere ale fondului şi impactul potenţial al acestora asupra lichidităţii fondului variază de la un fond la altul. Ar putea fi luate în considerare şi măsuri speciale sau a-LMT-uri atunci când se gestionează riscul de lichiditate.
    52. În condiţii normale, administratorii ar putea monitoriza fluxurile istorice (media şi tendinţele în timp), răscumpărările medii ale fondurilor similare şi informaţiile de la reţelele de distribuţie cu privire la rambursările prognozate. Administratorii trebuie să se asigure că seria cronologică este suficient de lungă pentru a reflecta în mod corect condiţiile „normale“.
    53. În cazul condiţiilor de criză, printre exemplele de scenarii se numără tendinţe istorice, evenimente istorice, tendinţe contemporane în fonduri similare, scenarii ipotetice/bazate pe evenimente şi simularea situaţiilor de criză în sens invers.
    54. În funcţie de disponibilitatea datelor istorice granulare care acoperă răscumpărările pentru fiecare tip de investitor şi alte informaţii referitoare la distribuţia specifică a unui fond, administratorii ar putea simula şi cererile de răscumpărare pentru diferite tipuri de investitori.
    55. Administratorii trebuie să ţină seama de măsura în care variabilele care rezultă din alţi factori, cum ar fi comportamentul investitorilor, pot fi sau trebuie încorporate în scenariile lor din modelul de LST. Decizia privind granularitatea, profunzimea analizei şi utilizarea datelor trebuie să respecte principiul necesităţii şi proporţionalităţii. Administratorii trebuie să înţeleagă potenţialele riscuri asociate bazei de investitori a fondului şi trebuie să poată demonstra că riscurile respective joacă un rol important în gestionarea curentă a riscului de lichiditate a unui fond.
    56. Tabelul de mai jos oferă exemple de factori privind comportamentul investitorilor, care pot fi incluşi în modelul de LST:

┌──────────────┬────────────────┬─────────────────┐
│ │Exemple de │Exemple de │
│Factor │posibil risc de │posibilă │
│ │lichiditate │includere în LST │
├──────────────┼────────────────┼─────────────────┤
│ │Riscul de │ │
│ │răscumpărare │ │
│ │poate varia în │ │
│ │funcţie de tipul│În funcţie de │
│ │de investitor. │cunoştinţele şi │
│ │De exemplu, │experienţa │
│ │probabilitatea │administratorului│
│ │de răscumpărare │cu clienţii săi, │
│ │în condiţii de │modelul de LST │
│ │criză ar putea │poate simula, de │
│ │fi clasificată │exemplu, fonduri │
│Categoria de │în funcţie de │ale fondurilor │
│investitori │rolul │care prezintă un │
│ │investitorilor │risc mai mare de │
│ │ca │răscumpărare │
│ │administratori │decât alte tipuri│
│ │de patrimoniu, │de investitori şi│
│ │sisteme de │poate simula │
│ │pensii, │retragerea lor │
│ │investitori │din primul fond. │
│ │direcţi de │ │
│ │retail sau alte │ │
│ │OPCVM-uri sau │ │
│ │FIA. │ │
├──────────────┼────────────────┼─────────────────┤
│ │Unul sau mai │ │
│ │mulţi │ │
│ │investitori pot │ │
│ │deţine o │Administratorul │
│ │proporţie mult │poate genera │
│ │mai mare din │modele pentru │
│ │fond decât │unul sau mai │
│ │ceilalţi, ceea │mulţi dintre cei │
│Concentrarea │ce duce la un │mai mari │
│investitorilor│risc deosebit │investitori care │
│ │pentru │răscumpără │
│ │lichiditatea │simultan unităţi │
│ │fondului din │din fond într-o │
│ │partea │anumită perioadă │
│ │investitorului │de timp^11. │
│ │(investitorilor)│ │
│ │care răscumpără │ │
│ │unităţi. │ │
├──────────────┼────────────────┼─────────────────┤
│ │Investitorii │ │
│ │aflaţi în │ │
│ │diferite regiuni│ │
│ │sau ţări pot │ │
│ │prezenta riscuri│ │
│ │de răscumpărare │ │
│ │distincte ca │ │
│ │urmare a unor │ │
│ │factori │ │
│ │idiosincratici │ │
│ │care sunt legaţi│ │
│ │de factorii │ │
│ │politici, │ │
│ │economici sau de│ │
│ │altă natură │ │
│ │privind locaţia │Administratorul │
│ │lor. De exemplu,│poate simula mai │
│ │investitorii │întâi o proporţie│
│ │dintr-o regiune │semnificativă a │
│Locaţia │care face │investitorilor │
│investitorului│obiectul unei │aflaţi într-o │
│ │politici │anumită ţară, │
│ │monetare │care răscumpără │
│ │diferite pot │unităţi într-o │
│ │prezenta riscuri│anumită perioadă │
│ │de răscumpărare │de timp. │
│ │distincte în │ │
│ │perioadele de │ │
│ │modificare a │ │
│ │cursului de │ │
│ │schimb şi/sau a │ │
│ │ratelor │ │
│ │dobânzii. │ │
│ │Riscurile │ │
│ │politice şi/sau │ │
│ │economice îi pot│ │
│ │determina şi pe │ │
│ │investitorii din│ │
│ │alte regiuni sau│ │
│ │ţări să facă │ │
│ │răscumpărări. │ │
├──────────────┼────────────────┼─────────────────┤
│ │În timp ce │ │
│ │strategiile │ │
│ │multor │ │
│ │investitori sunt│ │
│ │pe termen lung │ │
│ │şi, în orice │ │
│ │caz, dificil de │ │
│ │desluşit, unii │ │
│ │investitori │ │
│ │urmează │ │
│ │strategii │ │
│ │stereotipe sau │ │
│ │predefinite care│ │
│ │pot prezenta un │ │
│ │risc deosebit de│ │
│ │răscumpărare în │ │
│ │contextul unor │ │
│ │condiţii de │ │
│ │piaţă în │ │
│ │schimbare. De │ │
│ │exemplu, unele │ │
│ │fonduri încearcă│ │
│ │să ţintească în │ │
│ │mod expres un │ │
│ │nivel de risc, │ │
│ │măsurat cu │ │
│ │ajutorul │ │
│ │volatilităţii, │ │
│ │şi pot fi │ │
│ │identificate ca │Administratorul │
│ │atare după │poate simula │
│ │numele lor şi │răscumpărările de│
│Strategia │obiectivele de │la investitori │
│investitorilor│investiţii │urmând strategii │
│ │declarate. │similare, în │
│ │Aceste fonduri │condiţii normale │
│ │încearcă adesea │şi de criză a │
│ │să elimine │pieţei. │
│ │riscul în │ │
│ │perioadele │ │
│ │volatile şi pot │ │
│ │prezenta riscuri│ │
│ │de răscumpărare │ │
│ │crescute în │ │
│ │perioadele de │ │
│ │volatilitate în │ │
│ │ceea ce priveşte│ │
│ │anumite clase de│ │
│ │active. În cazul│ │
│ │în care │ │
│ │fondurile cu │ │
│ │strategii │ │
│ │stereotipe sau │ │
│ │predefinite sunt│ │
│ │investitori, │ │
│ │administratorul │ │
│ │poate fi nevoit │ │
│ │să ţină seama în│ │
│ │mod │ │
│ │corespunzător de│ │
│ │riscul de │ │
│ │lichiditate pe │ │
│ │care îl prezintă│ │
│ │aceste fonduri │ │
│ │în condiţii │ │
│ │normale şi de │ │
│ │criză a pieţei. │ │
└──────────────┴────────────────┴─────────────────┘


    ^11 Acest exerciţiu poate avea o utilitate limitată atunci când fondul are un singur investitor instituţional care cooperează cu administratorul în ceea ce priveşte intenţia de a subscrie şi răscumpăra unităţi.


    V.1.13. LST pentru alte tipuri de pasive
    57. Un administrator trebuie să includă în LST-ul său alte tipuri de pasive, în condiţii normale şi de criză, după caz. Toate elementele relevante din pasivul bilanţier al fondului, inclusiv alte elemente decât răscumpărările, trebuie să facă obiectul LST-ului.
    58. Este posibil ca răscumpărările nete să nu fie singurul risc relevant pentru lichidităţile care rezultă din pasivul bilanţier al fondului şi care, prin urmare, trebuie să facă obiectul LST-ului. În unele cazuri, LST-ul trebuie să stabilească în ce circumstanţe nu poate fi atenuat riscul de lichiditate, de exemplu, în circumstanţele unui nivel de apeluri în marjă pe care fondul nu ar putea să îl finanţeze. Planurile pentru situaţii neprevăzute trebuie să reflecte în mod adecvat acest lucru şi să contribuie la atenuarea riscului de lichiditate în astfel de circumstanţe.
    59. Tabelul de mai jos prezintă exemple de factori care pot afecta riscul de lichiditate:

┌─────────────┬────────────────┬────────────────┐
│ │Exemple de │Posibile │
│Tip de │factori care pot│evenimente │
│lichiditate │afecta │care pot fi │
│ │riscul de │simulate │
│ │lichiditate │ │
├─────────────┼────────────────┼────────────────┤
│ │Modificarea │Simularea unei │
│ │valorii │modificări a │
│ │activului-suport│valorii │
│ │poate duce la │activului-suport│
│Instrumente │apeluri în marjă│derivat care │
│derivate │derivate, │duce la un apel │
│ │afectând │în marjă mai │
│ │lichiditatea │mare decât cel │
│ │disponibilă a │anticipat │
│ │fondului. │ │
├─────────────┼────────────────┼────────────────┤
│ │Fondurile care │ │
│ │investesc în │Simularea unui │
│ │active reale sau│eveniment │
│ │imobiliare sunt │neaşteptat care │
│ │adesea obligate │duce la │
│Capital │să angajeze │cheltuieli noi/ │
│angajat │capital pentru a│mai mari de │
│ │administra │capital pentru o│
│ │investiţia, cum │investiţie │
│ │ar fi costurile │imobiliară │
│ │de întreţinere │ │
│ │sau reamenajare.│ │
├─────────────┼────────────────┼────────────────┤
│ │Fondurile care │ │
│ │acordă cu │ │
│ │împrumut active │ │
│ │sunt expuse │ │
│ │riscului de │ │
│ │contraparte al │Simularea │
│ │debitorului şi │nerespectării │
│ │riscului de │obligaţiilor de │
│ │lichiditate │plată de către │
│Tranzacţii de│asociat care │contrapartea la │
│finanţare a │decurge din │o operaţiune de │
│titlurilor de│eventuala │dare cu împrumut│
│valoare/ │nerespectare a │de titluri de │
│gestionarea │obligaţiilor de │valoare. │
│eficientă a │plată. Cu toate │Simularea │
│portofoliului│că acesta poate │riscului de │
│ │fi atenuat prin │reinvestire a │
│ │depunerea de │garanţiilor în │
│ │garanţii reale, │numerar │
│ │riscul de │ │
│ │lichiditate nu │ │
│ │este eliminat │ │
│ │(având în vedere│ │
│ │lichiditatea │ │
│ │garanţiilor). │ │
├─────────────┼────────────────┼────────────────┤
│ │Fondurile care │ │
│ │includ efectul │ │
│ │de levier în │ │
│ │strategia lor de│Simularea de │
│Plata │investiţii sunt │rate crescute │
│dobânzii/ │expuse riscului │ale dobânzii la │
│creditului │de lichiditate │obligaţiile de │
│ │care rezultă din│plată ale │
│ │factori precum │fondului │
│ │sensibilitatea │ │
│ │la rata │ │
│ │dobânzii. │ │
└─────────────┴────────────────┴────────────────┘




    V.1.14. Fonduri care investesc în active mai puţin lichide
    60. Riscurile care rezultă din riscurile asociate activelor şi pasivelor mai puţin lichide trebuie reflectate în LST.
    61. Multe fonduri care au investit în active mai puţin lichide sunt expuse unor riscuri distincte care rezultă atât din active, cât şi din pasive, comparativ cu fondurile care investesc în titluri de valoare mai lichide. De exemplu, multe FIA care investesc în proprietăţi imobiliare au perioade de tranzacţionare mai puţin frecvente şi perioade de preaviz care reduc riscul asociat pasivelor generat de răscumpărări. Cu toate acestea, aceste fonduri sunt expuse şi riscului distinct asociat pasivelor, care rezultă din administrarea şi întreţinerea activelor imobiliare (inclusiv riscuri greu de simulat, cum ar fi riscurile juridice).
    62. În plus, fondurile care investesc în active mai puţin lichide au, în mod inerent, o flexibilitate mai mică în ceea ce priveşte îmbunătăţirea lichidităţii totale prin vânzarea de active la costuri limitate, în perioade de criză a pieţei. Prin urmare, este posibil ca rezultatele LST-urilor realizate de administratorii de active mai puţin lichide să aibă anumite caracteristici distinctive.
    63. Scenariile cu probabilitate scăzută, dar cu impact puternic, inclusiv eventuala dificultate de a stabili preţuri fiabile pentru active mai puţin lichide, într-o perioadă de criză a pieţei, vor fi importante pentru activele mai puţin lichide.
    Aceste active pot fi deosebit de vulnerabile la lipsa lichidităţii în momente de criză a pieţei, afectând durata de lichiditate, costurile de lichidare, precum şi posibilitatea de lichidare a activelor atunci când se ia în considerare interesul investitorilor. RST-ul poate fi un instrument deosebit de valoros în acest context, contribuind la identificarea scenariilor care ar putea duce la un risc mare de lichiditate a fondului (de exemplu, la identificarea scenariilor care ar duce la impunerea de măsuri speciale sau suspendări).

    64. Natura unei baze de active mai puţin lichide poate sublinia şi mai mult importanţa administratorilor, pentru a se asigura că investitorii sunt trataţi imparţial în condiţii de criză a pieţei. Prin urmare, LST-ul ar putea ajuta un administrator să stabilească un cadru de guvernanţă care să urmărească obţinerea de rezultate echitabile pentru toţi investitorii, contribuind la modelarea unei metode corecte de lichidare a activelor.
    65. Una dintre modalităţile prin care un administrator ar putea analiza lichiditatea fondului este să acorde prioritate efectuării LST-ului ad-hoc cu privire la fondurile care investesc în active mai puţin lichide, în cazul în care a fost identificat un eveniment care ar putea afecta negativ lichiditatea fondului. Astfel, administratorii trebuie să fie foarte atenţi atunci când stabilesc frecvenţa LST-ului în cazul fondurilor care investesc în active mai puţin lichide.
    66. FoF-urile care beneficiază de expunere indirectă la active mai puţin lichide prin intermediul fondurilor lor ţintă trebuie să ţină seama în mod corespunzător de considerentele referitoare la activele mai puţin lichide, deoarece expunerea-suport a acestor fonduri-ţintă poate duce la suspendarea vehiculului investiţional ţintă sau la alte măsuri. Acest lucru poate afecta FoF-urile, deci modelul de LST trebuie să ţină seama de acest risc.

    V.1.15. LST combinat pentru active şi pasive
    67. După simularea separată a situaţiilor de criză pentru activele şi pasivele bilanţiere ale fondului, administratorul trebuie să combine rezultatele LST-ului în mod corespunzător, pentru a determina efectul general asupra lichidităţii fondului.
    68. LST-ul combinat pentru active şi pasive poate ajuta la identificarea fondurilor care prezintă cel mai mare risc de lichiditate la un moment dat, având în vedere riscul de lichiditate atât pe partea de active, cât şi pe cea de pasive. Acesta poate avea un rol important în întocmirea de către administrator a planurilor pentru situaţii neprevăzute în caz de criză, cum ar fi în întocmirea planurilor privind impactul riscului de lichiditate materializat în unul sau în mai multe fonduri la nivel de firmă.^12
    ^12 ESRB/2017/6 pagina 31.

    69. Administratorii trebuie să includă notarea riscurilor în LST, în cazul în care permite o viziune mai clară asupra lichidităţii la nivelul diferitelor fonduri pe care aceştia le gestionează, inclusiv în planificarea pentru situaţii neprevăzute şi pregătirea operaţională pentru o criză de lichiditate.
    70. Rezultatul LST-ului combinat pentru active şi pasive poate fi un indicator sau un scor comparabil, de exemplu bazat pe RCR. Abordarea aleasă de administrator trebuie explicată şi consemnată în politica privind LST, în special dacă nu necesită evaluarea duratei şi/sau a costurilor de lichidare a activelor dintr-un portofoliu, astfel cum se indică la pct. 42. În cazul în care un fond gestionat de administrator poate fi comparat cu alt fond folosind un astfel de indicator, acesta poate fi un indicator de risc relevant pentru personalul de conducere de nivel superior.^13
    ^13 Pentru mai multe informaţii, consultaţi Ghidul de utilizare a simulării situaţiilor de criză ca parte a gestionării riscului în cadrul societăţilor de administrare a activelor, AMF, pagina 18, şi Simularea situaţiilor de criză în societăţile germane de administrare a activelor, BaFin, paginile 29-31.

    71. În cazul în care scorurile/indicatorii fondului se modifică semnificativ într-un anumit interval de timp, LST-ul combinat pentru active şi pasive poate ajuta la configurarea unui sistem de alertă, pentru a se analiza dacă trebuie luate măsuri în ceea ce priveşte lichiditatea unui fond.

    V.1.16. Agregarea LST-ului la nivelul diferitelor fonduri
    72. Administratorul trebuie să agrege LST-ul la nivelul diferitelor fonduri aflate în administrarea sa, în cazul în care consideră că o astfel de măsură este adecvată pentru fondurile respective.
    73. Agregarea LST-ului la nivelul diferitelor fonduri implică utilizarea aceleiaşi simulări a situaţiilor de criză de lichiditate pentru mai multe fonduri cu strategii sau expuneri similare. Aceasta poate fi utilă atunci când se analizează capacitatea unei pieţe mai puţin lichide de a absorbi vânzările de active, dacă acestea ar avea loc concomitent în fondurile gestionate de administrator. Acest lucru poate fi relevant în special atunci când fondurile gestionate de administrator deţin un număr semnificativ de active pe o anumită piaţă. Agregarea LST-ului poate permite administratorului să identifice mai bine costul sau durata de lichidare a fiecărui titlu de valoare, luând în considerare valoarea tranzacţiei, condiţiile de criză a pieţei şi riscul de contraparte.


    V.2. Ghiduri pentru depozitari
    74. Un depozitar trebuie să stabilească proceduri de verificare adecvate, pentru a verifica dacă administratorul unui fond a instituit proceduri documentate pentru programul său de LST.
    75. La realizarea verificării, depozitarul nu are obligaţia de a evalua caracterul adecvat al LST-ului. De exemplu, una dintre modalităţile de a verifica dacă LST-ul există şi este efectuat este să se confirme dacă PGR OPCVM sau PGR FIA prevede ca administratorul să efectueze LST-ul pentru fond.
    76. În conformitate cu Directiva OPCVM şi DAFIA, depozitarii au obligaţia de a pune în aplicare proceduri pentru a verifica dacă fondul acţionează în conformitate cu obligaţiile din aceste directive.^14
    ^14 În cazul OPCVM, în conformitate cu art. 3 alin. (2) din Regulamentul delegat (UE) 2016/438 al Comisiei. În cazul DAFIA, în conformitate cu art. 95 din Regulamentul delegat (UE) nr. 231/2013 al Comisiei.

    77. În cazul în care depozitarul nu este convins de existenţa LST-ului, acesta trebuie să ia măsuri în baza oricăror altor dovezi privind o eventuală încălcare a normelor de către un administrator. În funcţie de sistemul naţional, este posibil ca depozitarul (sau administratorul) să aibă obligaţia de a informa ANC competentă cu privire la nerespectarea de către administrator a normelor aplicabile.
    78. Depozitarul nu trebuie să reproducă sau să conteste LST-ul realizat de un administrator.

    V.3. Cooperarea cu autorităţile naţionale competente
    79. ANC-urile pot să solicite, după cum consideră de cuviinţă, transmiterea LST-ului realizat de un administrator pentru a contribui la dovedirea faptului că un fond va putea să respecte normele aplicabile, inclusiv în ceea ce priveşte capacitatea fondului de a onora cererile de răscumpărare în condiţii normale şi de criză.
    80. Mai mult, administratorii trebuie să notifice ANC-urile cu privire la riscurile semnificative şi măsurile întreprinse pentru a le combate.
    81. ANC-urile pot solicita administratorilor, după cum consideră de cuviinţă, să le comunice alte informaţii referitoare la LST, inclusiv modelele de simulare a situaţiilor de criză de lichiditate şi rezultatele acestora. Acest lucru se poate întâmpla, mai ales, într-o perioadă cu răscumpărări de amploare pe piaţă.



    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016