Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Atilla │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Marieta Ceauşu în Dosarul nr. 12.945/3/2018* al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 143D/2019. 2. La apelul nominal, răspunde, pentru autoarea excepţiei, domnul avocat Constantin Ghizdavăţ, din cadrul Baroului Argeş, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, iar pentru partea Muzeul Naţional al Ţăranului Român, răspunde domnul avocat Alexandru-Dinu Baltasiu, din cadrul Baroului Bucureşti, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul avocatului autoarei excepţiei, care solicită admiterea criticilor de neconstituţionalitate formulate în raport de dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5), art. 16 şi art. 124 alin. (1) şi (2) din Constituţie, sens în care susţine, în esenţă, că prevederile art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 determină crearea unor inegalităţi salariale între diferite categorii de personal plătit din fonduri publice. 4. Avocatul părţii solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care susţine inexistenţa unor incompatibilităţi între prevederile legale criticate şi principiile constituţionale invocate. Arată că eventualele defecţiuni de tehnică legislativă nu au relevanţă constituţională. 5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, sens în care arată că reglementarea salarizării personalului plătit din fonduri publice reprezintă atributul legiuitorului, iar dispoziţiile art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi sunt compatibile cu instituirea unor reguli diferite, în considerarea unor situaţii diferite. Invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 81 din 18 februarie 2020. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 6. Prin Încheierea din 29 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 12.945/3/2018*, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Marieta Ceauşu întro cauză având ca obiect anularea unei decizii de salarizare. 7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate încalcă principiul egalităţii în drepturi şi valori constituţionale precum dreptatea, demnitatea, înfăptuirea justiţiei, deoarece în ipoteza prevăzută la art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 se prevede că începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă creşteri salariale de 25% ale drepturilor salariale menţionate de textul legal, de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, în timp ce prin dispoziţiile art. 38 alin. (3) lit. b), c), d), d^1), d^2), e), f), h), i) din Legea-cadru nr. 153/2017 se stabilesc anumite excepţii pentru alte categorii profesionale, care primesc de fapt bani în plus sau cărora li se modifică grilele de salarizare, făcând astfel ca, în mod discriminatoriu, să nu le scadă salariul net, cum s-a întâmplat în cazul autoarei excepţiei. 8. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, care au următorul cuprins: "(3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creşteri salariale: a) cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii;" 13. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în: art. 1 alin. (3) şi (5) privind trăsăturile statului şi obligativitatea respectării Constituţiei, supremaţiei sale şi a legilor, art. 16 privind egalitatea în drepturi şi art. 124 alin. (1) şi (2) privind înfăptuirea justiţiei. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile de lege criticate stabilesc reguli privind aplicarea legii începând cu 1 ianuarie 2018, dispunând majorarea cu 25% a cuantumului brut al salariului de bază şi a celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Asemenea aspecte ţin de opţiunea legiuitorului, manifestată în marja sa de apreciere, permisă de dispoziţiile art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi. În acord cu jurisprudenţa sa, Curtea reiterează că stabilirea principiilor şi a condiţiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului plătit din fonduri publice intră în atribuţiile exclusive ale legiuitorului (a se vedea, spre exemplu, Decizia Curţii Constituţionale nr. 428 din 4 iulie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 17 octombrie 2019). De asemenea, prin Decizia nr. 108 din 14 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din data de 8 martie 2006 şi, respectiv, prin Decizia nr. 408 din 13 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 26 octombrie 2017, Curtea Constituţională a statuat că este dreptul şi obligaţia autorităţii legiuitoare să elaboreze măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat. În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaţilor lor din bugetul de stat, şi anume Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, şi Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunţată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57. 15. Prin urmare, referitor la critica de neconstituţionalitate vizând instituirea unei pretinse discriminări, Curtea constată că este dreptul exclusiv al legiuitorului să facă diferenţierea corespunzătoare la stabilirea drepturilor salariale. Atribuţiile, competenţele, sarcinile specifice, responsabilităţile şi importanţa activităţii desfăşurate sunt diferite chiar şi pentru personalul care este încadrat pe funcţii similare la diferite autorităţi sau instituţii publice. Art. 16 din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţă de anumite categorii de persoane, dar şi necesitatea lui (a se vedea, spre exemplu, deciziile Curţii Constituţionale nr. 428 din 4 iulie 2019 şi nr. 53 din 19 februarie 2002). 16. În acest sens, Curtea observă că art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017 instituie principiul ierarhizării sistemului de salarizare, atât pe verticală, cât şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu, în funcţie de complexitatea şi importanţa activităţii desfăşurate, în timp ce art. 6 lit. h) din aceeaşi lege consacră principiul sustenabilităţii financiare, în sensul stabilirii nivelului de salarizare pentru personalul bugetar, astfel încât să se asigure respectarea plafoanelor cheltuielilor de personal ale bugetului general consolidat. De asemenea art. 8 din Legea-cadru nr. 153/2017 stabileşte criteriile generale pe baza cărora are loc ierarhizarea posturilor în vederea stabilirii salariilor de bază, atât între domeniile de activitate, cât şi în cadrul aceluiaşi domeniu. 17. De asemenea, faptul că, în privinţa stabilirii salariilor lunare şi a acordării de creşteri salariale, legiuitorul a instituit reguli diferite aplicabile diferitelor categorii de personal bugetar nu înseamnă că a generat o discriminare, ci că a urmărit crearea unui sistem de salarizare pentru personalul plătit din fonduri publice, eliminând dezechilibrele şi disfuncţionalităţile existente în sistemul public de salarizare. Or, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în care s-a reţinut că principiul egalităţii în drepturi nu înseamnă uniformitate, încălcarea principiului egalităţii şi nediscriminării existând doar atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără o motivare obiectivă şi rezonabilă, sau dacă există o disproporţie între scopul urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 310 din 7 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din data de 9 august 2019), Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor art. 16 din Constituţie. 18. În acelaşi timp, nu poate fi reţinută nici critica adusă dispoziţiilor art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 prin raportare la prevederile art. 38 alin. (3) lit. b), c), d), d^1), d^2), e), f), h), i) din acelaşi act normativ. Aşa cum a statuat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, de exemplu în Decizia nr. 486 din 11 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 19 ianuarie 2004, examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins violate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. 19. Referitor la invocarea dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi (5) şi art. 124 alin. (2) din Constituţie, Curtea reţine că prevederile de lege supuse controlului de constituţionalitate, prin conţinutul reglementărilor pe care le cuprind, nu interferează sub niciun aspect cu valorile ori principiile constituţionale privind dreptatea, supremaţia Constituţiei sau înfăptuirea justiţiei. În consecinţă, Curtea constată că normele constituţionale evocate nu au incidenţă în cauză. 20. În final, Curtea reţine că, în cauza de faţă, modalitatea concretă de stabilire a venitului lunar al autoarei excepţiei reprezintă o problemă ce ţine de soluţionarea fondului cauzei de către instanţa judecătorească, în raport cu circumstanţele concrete ale speţei, fără a fi de resortul contenciosului constituţional. 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Marieta Ceauşu în Dosarul nr. 12.945/3/2018* al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că prevederile art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 6 octombrie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
