Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 669 din 29 septembrie 2020  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017 privind restituirea sumelor reprezentând taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule şi timbrul de mediu pentru autovehicule şi, în special, ale art. 3 şi art. 7 din acest act normativ    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 669 din 29 septembrie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017 privind restituirea sumelor reprezentând taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule şi timbrul de mediu pentru autovehicule şi, în special, ale art. 3 şi art. 7 din acest act normativ

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 1234 din 15 decembrie 2020

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid Alina Tudora│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017 privind restituirea sumelor reprezentând taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule şi timbrul de mediu pentru autovehicule, excepţie ridicată de Maria Olteanu în Dosarul nr. 3.139/321/2017 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 595D/2018.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele Curţii Constituţionale nr. 683D/2018, nr. 1.481D/2018, nr. 2.135D/2018 şi nr. 527D/2019, având un obiect identic al excepţiei de neconstituţionalitate, ridicată de Maria Olteanu în Dosarul nr. 3.443/321/2017 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă, de Erika Lazăr în Dosarul nr. 13.274/325/2018 al Judecătoriei Timişoara - Secţia I civilă, de Mitică Bejan în Dosarul nr. 6.587/197/2018 al Tribunalului Braşov - Secţia I civilă, şi de Erika Lazăr în Dosarul nr. 12.690/325/2018 al Judecătoriei Timişoara - Secţia civilă, precum şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.029D/2018 având ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017, excepţie ridicată de Andrei Csog în Dosarul nr. 1.586/119/2017 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal, şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.720D/2018, având ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate prevederile art. 3 şi 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017, excepţie ridicată de Societatea MDL COM - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 5.907/211/2018 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă.
    4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în Dosarele nr. 595D/2018, nr. 683D/2018, nr. 1.029D/2018, nr. 1.481D/2018, nr. 1.720D/2018, nr. 2.135D/2018 şi nr. 527D/2019, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 683D/2018, nr. 1.029D/2018, nr. 1.481D/2018, nr. 1.720D/2018, nr. 2.135D/2018 şi nr. 527D/2019 la Dosarul nr. 595D/2018, care este primul înregistrat.
    6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:
    7. Prin Încheierea din 18 aprilie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 3.139/321/2017, Judecătoria Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017 privind restituirea sumelor reprezentând taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule şi timbrul de mediu pentru autovehicule. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Maria Olteanu într-o cauză civilă având ca obiect o contestaţie la executare.
    8. Prin Încheierea din 2 mai 2018, pronunţată în Dosarul nr. 3.443/321/2017, Judecătoria Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017 privind restituirea sumelor reprezentând taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule şi timbrul de mediu pentru autovehicule. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Maria Olteanu într-o cauză civilă având ca obiect o contestaţie la executare/suspendare executare silită/ suspendare provizorie.
    9. Prin Încheierea din 21 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 1.586/119/2017, Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017 privind restituirea sumelor reprezentând taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule şi timbrul de mediu pentru autovehicule. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de recurentul Andrei Csog într-o cauză civilă având ca obiect pretenţii, în contradictoriu cu Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna.
    10. Prin Încheierea din 25 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 13.274/325/2018, Judecătoria Timişoara - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017 privind restituirea sumelor reprezentând taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule şi timbrul de mediu pentru autovehicule. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Erika Lazăr într-o cauză civilă având ca obiect o contestaţie la executare, formulată în contradictoriu cu Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara – AJFP Timiş.
    11. Prin Încheierea din 25 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 5.907/211/2018, Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 şi art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017 privind restituirea sumelor reprezentând taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule şi timbrul de mediu pentru autovehicule. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea MDL COM - S.R.L. din Cluj-Napoca într-o cauză civilă având ca obiect o contestaţie la executare, formulată în contradictoriu cu contestatoarea Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj.
    12. Prin Încheierea din 19 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 6.587/197/2018, Tribunalul Braşov - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017 privind restituirea sumelor reprezentând taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule şi timbrul de mediu pentru autovehicule. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Mitică Bejan într-o cauză civilă având ca obiect o contestaţie la executare formulată în contradictoriu cu Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov.
    13. Prin Încheierea civilă din 24 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 12.690/325/2018, Judecătoria Timişoara - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017 privind restituirea sumelor reprezentând taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule şi timbrul de mediu pentru autovehicule. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Erika Lazăr cu prilejul judecării cererii formulate de către contestatoarea Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş împotriva formelor de executare silită din dosarul execuţional nr. 31/2018 al Biroului Executorului Judecătoresc Brad T. Gheorghe.
    14. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că reglementarea criticată este neconstituţională prin instituirea arbitrară a unui termen de restituire a sumelor încasate pe nedrept de către Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ fără posibilitatea recurgerii la procedura executării silite, deşi există numeroase decizii ale Curţii Europene de Justiţie prin care s-a statuat că perceperea taxelor speciale pentru autoturisme şi autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule şi timbrul de mediu pentru autovehicule sunt contrare dreptului comunitar. Susţin, astfel, că prevederile criticate derogă de la recomandările Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la reglementarea unui mecanism eficient, atât în etapa administrativă, cât şi judiciară, pentru soluţionarea cererilor de restituire a taxei de mediu, încălcând dreptul la un termen rezonabil al soluţionării cauzei.
    15. Se menţionează, de asemenea, că nici prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017 şi nici prin Ordinul viceprim-ministrului, ministrul mediului şi al ministrului finanţelor publice nr. 1.144/1.672/2017 nu sunt prevăzute sancţiuni pentru nerespectarea condiţiilor de formă a cererii de restituire adresate organului fiscal competent şi nici pentru nerespectarea termenelor administrative de restituire a sumelor constatate prin hotărâri judecătoreşti, ceea ce este de natură a lipsi de eficienţă mecanismul de restituire a taxei de mediu. Mai mult decât atât, referitor la păstrarea unui just echilibru între interesele generale ale societăţii şi cele private, precum şi la proporţionalitatea dintre scopul vizat şi măsurile adoptate, autorii excepţiei susţin că singurul subiect avantajat de măsurile adoptate prin art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017 este statul.
    16. Autorii excepţiei mai susţin că executarea silită este acea etapă a procesului civil în care creditorul apelează la forţa coercitivă a statului, în cazul în care acesta nu o face de bunăvoie, pentru a obţine aducerea la îndeplinire a dreptului său împotriva debitorului, drept stabilit printr-un titlu executoriu obţinut în condiţiile legii, iar în acest context se face trimitere la procedura executării silite reglementată de dreptul comun, Codul de procedură civilă. Însă, în opinia acestora, contrar dispoziţiilor din Codul de procedură civilă care reglementează executarea silită ca fază a procesului civil, Guvernul acţionează ca o veritabilă instanţă de judecată suspendând executările silite, ceea ce contravine principiului separaţiei puterilor în stat, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituţie, precum şi dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (2), art. 102 şi art. 124 alin. (2).
    17. Se susţine, de asemenea, că reglementarea criticată contravine şi dispoziţiilor art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie, deoarece prin norma cuprinsă la art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017 statul îşi arogă dreptul de a pune în executare hotărârea judecătorească definitivă pronunţată împotriva sa, la data şi în maniera în care doreşte el, lipsind-o astfel de eficienţă, astfel încât scopul suspendării executării silite din reglementarea criticată este acela de a crea statului o poziţie mai favorabilă, ceea ce conferă un caracter părtinitor şi inechitabil normei legale criticate. Se invocă, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi anume Hotărârea din 19 martie 1997, pronunţată în Cauza Hornsby contra Greciei, Hotărârea din 27 mai 2004, pronunţată în Cauza Metaxas împotriva Greciei, Hotărârea din 7 mai 2002, pronunţată în Cauza Burdov împotriva Rusiei, sau Hotărârea din 24 martie 2005, definitivă la 24 iunie 2005, pronunţată în Cauza Sandor împotriva României, referitoare la executarea silită, cu incidenţă asupra dreptului la un proces echitabil şi dreptului de proprietate privată.
    18. În fine, se învederează faptul că art. 115 din Constituţie consacră dreptul executivului de a adopta ordonanţe de urgenţă „numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată“, iar acestea „nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie“, însă, prin edictarea art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017, se încalcă tocmai drepturi fundamentale şi principii statuate în Legea fundamentală.
    19. În Dosarul Curţii Constituţionale nr. 595D/2018, Judecătoria Iaşi - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată în raport de criticile formulate, întrucât textul de lege criticat afectează dreptul de proprietate privată în substanţa sa, sens în care face referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Astfel, instanţa de judecată învederează faptul că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate are mai mult decât o speranţă legitimă în ceea ce priveşte un drept de creanţă, având o hotărâre judecătorească definitivă prin care statul este obligat la restituirea unei sume de bani încasate pe nedrept. Or, prin suspendarea de drept a oricărei proceduri de executare silită a statului până la data de 31 decembrie 2018/31 martie 2019, după caz, este afectat dreptul de proprietate asupra sumei de bani existente până la împlinirea acestor termene. În ceea ce priveşte faptul că legea prevede şi acordarea dobânzilor fiscale către cei îndreptăţiţi, instanţa de judecată apreciază că acest fapt nu determină încălcarea dreptului de proprietate al intimatei în substanţa sa, atât timp cât aceasta este privată, o perioadă de timp, de atributul disponibilităţii asupra unei sume de bani.
    20. În Dosarul Curţii Constituţionale nr. 683D/2018, Judecătoria Iaşi - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată în raport de criticile formulate. În acest sens, arată că, raportat la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, orice ingerinţă trebuie să fie aptă a respecta „justul echilibru“ între imperativele interesului general şi cele de protejare ale drepturilor fundamentale ale individului. Statul are, desigur, posibilitatea de a alege modalităţile de aducere la îndeplinire a scopurilor propuse, revenind instanţei de judecată, în această situaţie, sarcina de a cântări dacă sunt justificate consecinţele prin prisma interesului general. Se arată că prevederile art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017 au în vedere rezolvarea unei situaţii extraordinare, prin reglementarea unor măsuri cu caracter temporar şi derogatorii de la dreptul comun în materia executării hotărârilor judecătoreşti, iar, astfel cum rezultă din preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017, invocarea dificultăţilor cu care se confruntă statul român, de ordin financiar şi organizatoric, poate justifica în acest context o amânare, pentru o perioadă determinată, a plăţii unor drepturi pentru care s-au pronunţat hotărâri judecătoreşti definitive de către instanţele naţionale.
    21. În Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.029D/2018, Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, iar prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017 sunt constituţionale.
    22. În Dosarele Curţii Constituţionale nr. 1.481D/2018 şi nr. 2.135D/2018, Judecătoria Timişoara - Secţia I civilă şi Tribunalul Braşov - Secţia I civilă, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-au exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, pronunţându-se numai cu privire la admisibilitatea acesteia.
    23. În Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.720D/2018, Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia civilă opinează în sensul caracterului întemeiat al excepţiei de neconstituţionalitate, prin raportare atât la principiul neretroactivităţii legii civile, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie, cât şi prin prisma art. 16 alin. (1) din Constituţie, astfel cum acest principiu a fost înţeles în jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional şi cea a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.
    24. În Dosarul Curţii Constituţionale nr. 527D/2019, Judecătoria Timişoara - Secţia civilă a subliniat faptul că în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a stabilit constant că executarea hotărârii judecătoreşti este parte integrantă a procesului civil, iar întârzierea în executare, cu precădere din partea unui reprezentant al autorităţii publice, reprezintă o încălcare a garanţiilor unui proces echitabil, astfel cum acestea sunt definite prin art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, pe care România a ratificat-o şi care face parte, astfel, din dreptul intern. Mai mult, în temeiul art. 11 şi art. 20 din Constituţie, în materia drepturilor omului, dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.
    25. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    26. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    27. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    28. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017 privind restituirea sumelor reprezentând taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule şi timbrul de mediu pentru autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 7 august 2017, aprobată prin Legea nr. 258/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 963 din 14 noiembrie 2018, şi, în special, ale art. 3 şi art. 7, prevederi care au următorul cuprins:
    - Art. 3:
    "(1) Hotărârile judecătoreşti definitive care au ca obiect restituirea sumelor prevăzute la art. 1 alin. (1), pentru care la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă nu au fost emise decizii de soluţionare a cererii de restituire, precum şi cele care devin executorii după termenul prevăzut la art. 1 alin. (2) se aduc la îndeplinire potrivit dispoziţiilor stabilite de către instanţa judecătorească, prevederile art. 1 alin. (1), (5) şi (7)-(9) aplicându-se în mod corespunzător de către organul competent, prin decizie emisă de către acesta. Prin organ competent se înţelege organul fiscal central sau Administraţia Fondului pentru Mediu, după caz.
(1^1) Sumele stabilite prin hotărârile judecătoreşti prevăzute la alin. (1) se restituie de organele competente astfel:
    a) taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule şi taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se restituie în termen de 120 de zile de la data depunerii cererii, dar nu mai devreme de 1 ianuarie 2018;
    b) timbrul de mediu se restituie de organele emitente ale acestuia în termen de 120 de zile de la data depunerii cererii, dar nu mai devreme de 1 septembrie 2018.
(2) În cazul hotărârilor judecătoreşti definitive prin care se stabilesc ca organe competente pentru soluţionarea acestora atât organul fiscal central, cât şi Administraţia Fondului pentru Mediu, cererea de restituire se soluţionează de către organul competent la care se depune.
(3) Dobânzile datorate contribuabililor în cazul restituirii sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti sunt cele dispuse de instanţa judecătorească sau, după caz, prevederile art. 1 alin. (1) se aplică în mod corespunzător.“;"

    – Art. 7: „Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, orice procedură de executare silită se suspendă de drept până la finele perioadei prevăzute la art. 1 alin. (6) lit. a) sau b), după caz.“

    29. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, aceste prevederi contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) potrivit cărora „Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale“, ale art. 1 alin. (5) potrivit cărora „În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie“, ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile, ale art. 16 alin. (2) potrivit cărora „Nimeni nu este mai presus de lege“, ale art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind Accesul liber la justiţie coroborat cu art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată coroborat cu art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţie, ale art. 102 referitoare la „Rolul şi structura Guvernului“, ale art. 115 alin. (6) care stipulează „Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică“, precum şi celor ale art. 124 alin. (2) potrivit cărora „Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi“.
    30. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 3 şi art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 621 din 10 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 24 februarie 2020, şi Decizia nr. 263 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 28 august 2020, decizii prin care Curtea a constatat că prevederile criticate sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    31. Astfel, prin jurisprudenţa precitată, Curtea a reţinut că aşa cum reiese atât din preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017, cât şi din expunerea de motive a Legii nr. 258/2018 pentru aprobarea ordonanţei de urgenţă precitate, legiuitorul a motivat adoptarea acestui act normativ prin prisma necesităţii reglementării cadrului legal pentru instituirea unei proceduri de restituire a taxei speciale pentru autoturisme şi autovehicule, a taxei pe poluare pentru autovehicule, a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum şi a timbrului de mediu pentru autovehicule, ca urmare a hotărârilor Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. A fost avută în vedere, de asemenea, jurisprudenţa constantă a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, potrivit căreia dreptul contribuabilului de a obţine rambursarea unor taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii reprezintă consecinţa şi completarea drepturilor conferite justiţiabililor de dispoziţiile dreptului Uniunii, care interzic astfel de taxe. Statul membru este, aşadar, obligat să ramburseze taxele percepute cu încălcarea dreptului Uniunii (Hotărârea din 6 septembrie 2011, Lady&Kid şi alţii, C 398/09, precum şi Hotărârea din 19 iulie 2012, Littlewoods Retail şi alţii, C 591/10), efectul direct al hotărârilor Curţii de Justiţie a Uniunii Europene constituindu-l obligaţia statului român şi a autorităţilor fiscale la restituirea integrală şi imediată a taxelor auto nelegal colectate, pentru a evita o posibilă declanşare a unei acţiuni în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor de stat membru al Uniunii Europene.
    32. În acest context, din perspectiva armonizării legislaţiei naţionale cu hotărârile Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, dar şi pentru a se evita o posibilă declanşare a unei acţiuni în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor de stat membru al Uniunii Europene, s-a impus reglementarea restituirii pe cale administrativă, la cerere, a sumelor reprezentând taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule şi timbrul de mediu pentru autovehicule, legiuitorul adoptând, astfel, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017.
    33. În jurisprudenţa amintită, Curtea a precizat că potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017, contribuabilii care au achitat taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, prevăzută la art. 214^1-214^3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, taxa pe poluare pentru autovehicule, prevăzută de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, aprobată prin Legea nr. 140/2011, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, prevăzută de Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, cu modificările ulterioare, şi timbrul de mediu pentru autovehicule, prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 37/2014, cu modificările şi completările ulterioare, şi care nu au beneficiat de restituire până la intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017, pot solicita restituirea acestora, precum şi a dobânzilor datorate pentru perioada cuprinsă între data perceperii şi data restituirii, prin cerere adresată organului fiscal central competent. Curtea a menţionat că dreptul contribuabililor prevăzuţi la art. 1 alin. (1) de a cere restituirea s-a născut la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017 indiferent de momentul la care s-a perceput taxa, iar prin derogare de la prevederile art. 219 din Legea nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare, cererile de restituire se depuneau, sub sancţiunea decăderii, până la data de 31 august 2018. Potrivit art. 1 alin. (6) lit. a) şi b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017, legiuitorul delegat a prevăzut că restituirea sumelor prevăzute la art. 1 alin. (1) din acest act normativ se realizează în perioada 1 ianuarie 2018-30 iunie 2019 pentru taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule şi taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, iar pentru timbrul de mediu pentru autovehicule, în perioada 1 septembrie 2018-30 iunie 2019.
    34. De asemenea, potrivit art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017, hotărârile judecătoreşti definitive care au ca obiect restituirea sumelor prevăzute la art. 1 alin. (1) din acest act normativ se aduc la îndeplinire potrivit dispoziţiilor stabilite de către instanţa judecătorească, prevederile art. 1 alin. (1), (5) şi (7)-(9) aplicându-se în mod corespunzător de către organul competent (organul fiscal central sau Administraţia Fondului pentru Mediu, după caz), prin decizie emisă de către acesta. Potrivit art. 3 alin. (1^1) lit. a) şi b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017, sumele stabilite prin hotărârile judecătoreşti definitive se restituie de către organele competente astfel: taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule şi taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se restituie în termen de 120 de zile de la data depunerii cererii, dar nu mai devreme de 1 ianuarie 2018, iar timbrul de mediu se restituie de organele emitente ale acestuia în termen de 120 de zile de la data depunerii cererii, dar nu mai devreme de 1 septembrie 2018. Curtea a reţinut, totodată, că, potrivit art. 3 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017, dobânzile datorate contribuabililor în cazul restituirii sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti sunt cele dispuse de instanţa judecătorească sau, după caz, prevederile art. 1 alin. (1) din acest act normativ se aplică în mod corespunzător, în sensul că nivelul dobânzii este cel prevăzut la art. 174 alin. (5) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.
    35. Prin Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 octombrie 2018, instanţa de contencios constituţional a statuat că art. 1 alin. (5) din Constituţie consacră securitatea juridică a persoanei, concept care se defineşte ca un complex de garanţii de natură sau cu valenţe constituţionale inerente statului de drept, în considerarea cărora legiuitorul are obligaţia constituţională de a asigura atât o stabilitate firească dreptului, cât şi valorificarea în condiţii optime a drepturilor şi libertăţilor fundamentale. Or, reglementarea criticată este expresia necesităţii reglementării cadrului legal pentru instituirea unei proceduri de restituire a taxei speciale pentru autoturisme şi autovehicule, a taxei pe poluare pentru autovehicule, a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum şi a timbrului de mediu pentru autovehicule, ca urmare a hotărârilor Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din 9 iunie 2016 şi 30 iunie 2016 şi pronunţate în cauzele C-586/14, Budişan, respectiv C-288/14, Ciup, şi C-200/14, Câmpean.
    36. În acest context, având în vedere (i) pronunţarea unor hotărâri ale Curţii de Justiţie a Uniunii Europene prin care statul român trebuie să restituie taxele antereferite în mod integral, acestea fiind percepute cu încălcarea dreptului Uniunii Europene; (ii) afectarea gravă a activităţii administraţiilor fiscale şi a Administraţiei Fondului pentru Mediu ca urmare a multitudinii de proceduri de executare silită a diverselor hotărâri judecătoreşti pronunţate, legiuitorul delegat a adoptat Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017 prin care a instituit o procedură coerentă şi unitară pentru restituirea taxelor respective.
    37. Curtea observă că prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017, legiuitorul delegat a reglementat două proceduri distincte, şi anume, una care priveşte restituirea taxelor ca urmare a hotărârilor judecătoreşti pronunţate, iar cealaltă restituirea taxelor independent de existenţa unei hotărâri judecătoreşti pronunţate. Contrar susţinerilor autorilor excepţiei, prin deciziile precitate, Curtea a constatat că prima procedură respectă autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti, stabilind doar o procedură de lucru la nivelul organului fiscal central sau Administraţiei Fondului pentru Mediu, în acest sens fiind şi art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017 care stabileşte în mod clar că hotărârile judecătoreşti definitive, precum şi cele care devin executorii după 31 august 2018 „se aduc la îndeplinire potrivit dispoziţiilor stabilite de către instanţa judecătorească“.
    38. Prin urmare, reglementarea criticată a fost adoptată în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (4) şi art. 102 din Constituţie, astfel încât Guvernul nu a încălcat autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti, ci a stabilit doar o procedură unică şi unitară de aducere la îndeplinire potrivit dispoziţiilor stabilite de către instanţa judecătorească.
    39. Totodată, pentru a asigura caracterul unic şi unitar al procedurii, ordonanţa de urgenţă, în mod firesc, a reglementat suspendarea tuturor procedurilor de executare silită. Astfel, suspendarea procedurilor de executare silită în perioada 7 august 2017 (data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă) - 30 iunie 2019 în vederea realizării unei proceduri unice şi unitare de executare a tuturor creanţelor împotriva statului este de natură să asigure securitatea juridică a persoanei, aceasta fiind astfel încredinţată că statul va executa în termen de cel mult 2 ani hotărârea judecătorească. Totodată, persoana cunoaşte orizontul temporal în interiorul căruia statul va asigura executarea de bunăvoie a hotărârii judecătoreşti, fără a se mai apela la procedura executării silite.
    40. Cu privire la invocarea pretinsei încălcări a art. 15 alin. (2) din Constituţie, prin Decizia nr. 263 din 4 iunie 2020, precitată, Curtea a reţinut că reglementarea criticată vizează procedurile de executare aflate în curs, respectiv facta pendentia, şi nu pe cele deja realizate. Textul constituţional nu exclude posibilitatea de a eşalona plata creanţelor aflate în curs de executare silită, întrucât, prin natura sa, eşalonarea priveşte o procedură neepuizată, aplicându-se imediat. În consecinţă, nu se poate reţine încălcarea principiului neretroactivităţii legii.
    41. În ceea ce priveşte încălcarea art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, autorii excepţiei pornesc de la o premisă eronată potrivit căreia statul nu mai este ţinut de hotărârile definitive ale instanţei judecătoreşti şi de caracterul executoriu al acestora. Or, aşa cum a reţinut Curtea în jurisprudenţa precitată, în realitate, statul nu numai că respectă şi recunoaşte autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti, dar stabileşte şi o dată limită până la care acestea urmează a fi executate, având în vedere problema sistemică generată ca urmare a hotărârilor Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Având în vedere cele expuse, Curtea a constatat că nu se pune o problemă de nerespectare a hotărârii judecătoreşti de către organele fiscale sau de către Administraţia Fondului pentru Mediu şi subiectele de drept privat, hotărârea judecătorească fiind obligatorie pentru ambele subiecte de drept. În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia textul criticat creează o discriminare între subiectele de drept privat în sensul că pune sub semnul egalităţii contribuabilii care nu au făcut niciun demers administrativ sau judiciar şi cei care au efectuat astfel de demersuri, Curtea a constatat că această teză este contrazisă chiar de textul ordonanţei de urgenţă, fiecare dintre cele două categorii de contribuabili având o reglementare distinctă în privinţa executării creanţelor, în condiţiile suspendării procedurii de executare silită în privinţa restituirii sumelor aferente timbrului de mediu până la data de 30 iunie 2019. Prin urmare, dispoziţiile ordonanţei de urgenţă se coroborează în mod organic şi au ca finalitate crearea unei egalităţi materiale între contribuabili. În consecinţă, Curtea nu poate reţine încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie.
    42. Referitor la susţinerile potrivit cărora, în temeiul art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017, s-a dispus suspendarea de drept a oricărei proceduri de executare silită, această măsură fiind de natură a bloca punerea în executare a unei sentinţe judecătoreşti, cu consecinţa încălcării art. 21 din Constituţie şi a art. 6 alin. (1) din Convenţia europeană a drepturilor omului, Curtea a constatat că, în ceea ce priveşte constituţionalitatea instituirii eşalonării plăţii unor sume prevăzute în titluri executorii, precum şi constituţionalitatea suspendării de drept a oricărei proceduri de executare silită, există o bogată jurisprudenţă a Curţii Constituţionale, în acord cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 705 din 27 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 15 ianuarie 2015, sau Decizia nr. 96 din 7 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 488 din 28 iunie 2017), prin care s-a statuat că prin instituirea unor atare măsuri nu poate fi reţinută încălcarea principiului accesului liber la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil.
    43. Astfel, Curtea a constatat că procesul civil parcurge două faze: judecata şi executarea silită, aceasta din urmă intervenind în cazul hotărârilor susceptibile de a fi puse în executare cu ajutorul forţei de constrângere a statului sau al altor titluri executorii, în măsura în care debitorul nu îşi execută de bunăvoie obligaţia. În ceea ce priveşte modalitatea de executare, Curtea a statuat în jurisprudenţa sa că executarea uno ictu constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura şi unica posibilă modalitate de executare care poate fi aplicată. S-a subliniat, de asemenea, că prin Hotărârea din 17 iunie 2003, pronunţată în Cauza Ruianu împotriva României, paragraful 65, Curtea europeană a reţinut că dreptul la justiţie garantat de art. 6 din Convenţie protejează în egală măsură şi punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti definitive şi obligatorii, care, într-un stat ce respectă preeminenţa dreptului, nu pot rămâne fără efect în defavoarea uneia dintre părţi. Prin urmare, executarea unei hotărâri judecătoreşti nu poate fi împiedicată, anulată sau amânată pe o perioadă lungă de timp.
    44. Or, Curtea a precizat că aşa cum reiese din expunerea de motive a Legii nr. 258/2018 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017, suspendarea de drept a oricărei proceduri de executare silită până la finele perioadei prevăzute pentru restituire a reprezentat o măsură determinată de faptul că intenţia legiuitorului a fost aceea ca restituirea să fie efectuată pe cale administrativă. Aşa fiind, suspendarea executărilor silite a intervenit doar pentru perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă şi până la data-limită prevăzută pentru restituire, respectiv pentru o perioadă determinată şi de scurtă durată, de aproximativ 2 ani. Curtea a constatat, astfel, că această măsură nu este de natură a aduce atingere prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, întrucât perioada la care se referă măsura suspendării nu determină o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătoreşti. În acest sens este, de altfel, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, soluţionând Cererea nr. 60.858/00 şi pronunţând Decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002 în Cauza Vasyl Petrovych Krapyvnytskiy împotriva Ucrainei, a apreciat că un termen de 2 ani şi 7 luni de executare a unei hotărâri judecătoreşti nu este excesiv în condiţiile concrete ale cauzei.
    45. Aşa fiind, Curtea a constatat că reglementarea criticată din cuprinsul art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017 reprezintă o măsură de natură a păstra un just echilibru între interesele persoanelor îndreptăţite la restituirea sumelor reprezentând taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule şi timbrul de mediu pentru autovehicule şi interesul general al colectivităţii, astfel încât nu se poate considera că prin această măsură se afectează esenţa dreptului la un proces echitabil. Aceasta cu atât mai mult cu cât statul, prin caracterul său social, valoare constituţională instituită de art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, are obligaţia de a imprima acţiunilor sale cu caracter economic un conţinut just proporţionat, astfel încât să asigure tuturor cetăţenilor săi exercitarea efectivă a tuturor drepturilor şi a libertăţilor lor fundamentale.
    46. De altfel, Curtea a constatat că prin textul de lege criticat din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017, Guvernul nu neagă existenţa şi întinderea sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti şi nici nu împiedică executarea respectivelor hotărâri, ci doar suspendă punerea în executare a acestora pe o perioadă determinată. Această măsură a fost justificată de impactul negativ pe care executarea acestora l-ar fi avut asupra bugetului de stat prin creşterea deficitului bugetar, care ar fi avut drept consecinţă afectarea stabilităţii economice a statului român.
    47. În ceea ce priveşte susţinerile referitoare la încălcarea dreptului de proprietate privată prin stabilirea unei perioade de până la 2 ani în care urmează a fi executate creanţele rezultate din timbrul de mediu, în jurisprudenţa sa, exemplu fiind Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010, Curtea a statuat că „despăgubirea recunoscută printr-o decizie definitivă şi executorie constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1; neexecutarea plăţii într-un termen rezonabil constituie, deci, o atingere a dreptului reclamantului la respectarea bunurilor, ca şi faptul că lipsa de lichidităţi nu poate justifica un asemenea comportament. Guvernul, prin adoptarea ordonanţei de urgenţă criticate, nu neagă existenţa şi întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătoreşti şi nu refuză punerea în aplicare a acestora. Măsura criticată [de eşalonare a plăţilor pe un interval temporal de peste 5 ani - s.n.] este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenţiei, fiind, deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituţie, în condiţiile unei crize financiare accentuate. [...] Executarea eşalonată a unor titluri executorii care au ca obiect drepturi băneşti nu este interzisă în niciun mod de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale; executarea uno icto constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura şi unica modalitate posibilă de executare pe care Guvernul o poate aplica“. Faptul că legiuitorul delegat a optat pentru executarea hotărârilor judecătoreşti într-un interval de până la 2 ani, şi nu în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2002, care prevede la art. 2 că „Dacă executarea creanţei stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituţia debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somaţia de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului“, nu conduce în mod automat la încălcarea dreptului de proprietate privată. Este adevărat că orice creanţă trebuie executată imediat, astfel că o intervenţie etatică în sensul stabilirii unui interval mai extins de executare reprezintă o afectare a dreptului de proprietate privată al creditorului asupra bunului.
    48. În acest context, Curtea a apreciat că intensitatea acestei intervenţii, privită din perspectiva exigenţelor Constituţiei, trebuie evaluată prin prisma testului de proporţionalitate dezvoltat de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, în condiţiile în care drepturile relative, distinct de aplicarea art. 53 din Constituţie, cunosc limitări, implicit admise, rezultate atât din evoluţia şi confruntarea acestora în timp, cât şi din perspectiva titularilor lor. Or, în cauză, această intervenţie are un scop legitim, respectiv executarea în mod unitar, centralizat şi corect a tuturor creanţelor care au ca obiect sume de bani plătite sub titlu de timbru de mediu, cu încălcarea dreptului Uniunii Europene. Totodată, s-a mai avut în vedere menţinerea bunei funcţionări a autorităţilor publice implicate şi protejarea bugetului public naţional, respectiv asigurarea stabilităţii economice a ţării (a se vedea şi Decizia nr. 621 din 10 octombrie 2019, precitată, paragraful 30).
    49. Curtea a constatat că mijloacele folosite sunt proporţionale în raport cu scopul urmărit, întrucât măsura este adecvată - capabilă în mod abstract să ducă la îndeplinirea scopului urmărit, necesară - soluţia aleasă de prelungire rezonabilă a termenului de executare pentru rezolvarea problemei sistemice generate de executarea unui număr mare de hotărâri judecătoreşti având ca obiect restituirea timbrului de mediu reprezintă o ingerinţă moderată în valorificarea dreptului creditorului, dar indispensabilă realizării scopului fixat, şi asigură un just echilibru între interesele concurente, cele generale, reprezentate de ordonarea activităţii puterii publice, de respectarea dreptului Uniunii Europene, de restituirea unitară a sumelor de bani rezultate din plata timbrului de mediu şi de depăşirea problemei sistemice referitoare la blocarea activităţii autorităţilor implicate ca urmare a cererilor de executare silită formulate, şi cele individuale, reprezentate de exigenţa executării cât mai rapide a sumelor de bani încasate de stat cu încălcarea dreptului Uniunii Europene. S-a reţinut, de asemenea, faptul că măsurile reglementate au un caracter pozitiv, în sensul că Guvernul recunoaşte obligaţia de plată a autorităţii statale şi se obligă la plata sumelor decurgând din titlurile executorii, această modalitate de executare fiind impusă de situaţia de excepţie pe care o reprezintă, şi anume, pe de o parte, proporţia deosebit de semnificativă a creanţelor acumulate împotriva statului şi, pe de altă parte, stabilitatea economică a statului român. Lipsa de intervenţie în acest sens ar avea ca rezultat imposibilitatea plăţii sumelor cuvenite, împovărătoare pentru statul român, existând riscul de afectare a colectării veniturilor bugetare, respectiv a execuţiei bugetare, precum şi riscul de creştere a nivelului sumelor suplimentare pe care bugetul general consolidat trebuie să le suporte, în condiţiile în care statul este preocupat de menţinerea echilibrului bugetar. Guvernul nu neagă existenţa şi întinderea sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti, şi nici nu împiedică executarea respectivelor hotărâri, ci doar suspendă punerea în executare a acestora pe o perioadă determinată. Această măsură a fost justificată de impactul negativ pe care executarea acestora l-ar fi avut asupra bugetului de stat prin creşterea deficitului bugetar, care ar fi avut drept consecinţă afectarea stabilităţii economice a statului român. Prin urmare, Curtea a apreciat că măsura criticată păstrează un just raport de proporţionalitate în raport cu scopul urmărit, astfel încât nu se poate susţine încălcarea art. 44 din Constituţie.
    50. În ceea ce priveşte susţinerile potrivit cărora actul normativ criticat a fost adoptat cu încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, astfel cum s-a reţinut prin Decizia nr. 621 din 10 octombrie 2019, adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017 a fost determinată de circumstanţele excepţionale, care au impus şi necesitatea unor măsuri prin care să fie suspendată temporar exercitarea drepturilor decurgând din hotărârile judecătoreşti definitive pronunţate în această materie, fără însă ca prin aceasta să se aducă atingere înseşi substanţei acestor drepturi. Textul legal criticat (art. 7) vizează, deci, rezolvarea unei situaţii extraordinare, prin reglementarea unor măsuri cu caracter temporar şi derogatorii de la dreptul comun în materia executării hotărârilor judecătoreşti. Măsurile instituite urmăresc un scop legitim - asigurarea stabilităţii economice a ţării - şi păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi obiectivul avut în vedere - suspendarea temporară a executării hotărârilor judecătoreşti. Totodată, măsurile reglementate au un caracter pozitiv, în sensul că Guvernul recunoaşte obligaţia de plată a autorităţii statale şi se obligă la plata sumelor decurgând din titlurile executorii, această modalitate de executare fiind impusă de situaţia de excepţie pe care o reprezintă, şi anume, pe de o parte, proporţia deosebit de semnificativă a creanţelor acumulate împotriva statului şi, pe de altă parte, stabilitatea economică a statului român. Aşa fiind, pentru argumentele mai sus prezentate, reglementarea criticată din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017 nu contravine nici dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie.
    51. Neintervenind elemente noi, de natură a justifica reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezentele cauze.
    52. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Maria Olteanu în dosarele nr. 3.139/321/2017 şi nr. 3.443/321/2017 ale Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă, de Erika Lazăr în Dosarul nr. 13.274/325/2018 al Judecătoriei Timişoara - Secţia I civilă şi în Dosarul nr. 12.690/325/2018 al Judecătoriei Timişoara - Secţia civilă, de Mitică Bejan în Dosarul nr. 6.587/197/2018 al Tribunalului Braşov - Secţia I civilă, de Andrei Csog în Dosarul nr. 1.586/119/2017 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi de Societatea MDL COM - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 5.907/211/2018 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă şi constată că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017 privind restituirea sumelor reprezentând taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule şi timbrul de mediu pentru autovehicule şi, în special, cele ale art. 3 şi art. 7 din acest act normativ sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă, Judecătoriei Timişoara - Secţia I civilă, Judecătoriei Timişoara - Secţia civilă, Tribunalului Braşov - Secţia I civilă, Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 29 septembrie 2020.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Ingrid Alina Tudora

    ----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016