Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
 DECIZIA nr. 59 din 12 februarie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59^1 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991
Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 59 din 12 februarie 2020  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59^1 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991     Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIA nr. 59 din 12 februarie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59^1 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 416 din 19 mai 2020

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59^1 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Vasile Popovici în Dosarul nr. 5.511/314/2016 al Tribunalului Suceava - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 5D/2018.
    2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 5 noiembrie 2019, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu, şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, când, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi 58 din Legea nr. 47/1992, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 5 decembrie 2019. La această dată, instanţa de contencios constituţional, în temeiul art. 76 din Legea nr. 47/1992, a solicitat curţilor de apel să comunice hotărâri prin care judecătoriile şi tribunalele din circumscripţia lor au soluţionat cereri referitoare la rectificarea titlurilor de proprietate, formulate în temeiul dispoziţiilor art. 59^1 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, respectiv ipotezele cu privire la: modificări ale numărului tarlalei/parcelei, modificarea numelui autorului dreptului de proprietate, în conformitate cu actele de stare civilă, modificarea vecinătăţilor fără afectarea amplasamentului şi modificarea suprafeţelor parcelelor fără modificarea suprafeţei totale, ipoteze reglementate de art. 235 alin. (3) din Regulamentul de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară, amânând pronunţarea pentru data de 21 ianuarie 2020 şi, respectiv, 11 februarie 2020 şi 12 februarie 2020, când a pronunţat prezenta decizie.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    3. Prin Încheierea din 23 noiembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 5.511/314/2016, Tribunalul Suceava - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59^1 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991. Excepţia a fost ridicată de Vasile Popovici în calea de atac a recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 4.393 din 18 noiembrie 2016 a Judecătoriei Suceava, pronunţată într-o cauză având ca obiect cererea de modificare a unui titlu de proprietate.
    4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că, în temeiul art. 59^1 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, în cuprinsul Ordinului nr. 700/2014 privind aprobarea Regulamentului de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară, emis de directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, au fost inserate dispoziţii referitoare la îndreptarea erorilor materiale din titlurile de proprietate şi la modificarea titlurilor de proprietate emise în temeiul Legii nr. 18/1991. Astfel, art. 235 alin. (3) din Regulamentul aprobat prin Ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 700/2014 prevede că titlurile de proprietate se pot modifica de oficiul teritorial, în temeiul hotărârii comisiei judeţene, conform art. 59^1 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, şi se referă la: a) modificări ale numărului tarlalei/parcelei; b) modificarea numelui autorului dreptului de proprietate, în conformitate cu actele de stare civilă; c) modificarea vecinătăţilor fără afectarea amplasamentului; d) modificarea suprafeţelor parcelelor fără modificarea suprafeţei totale.
    5. Autorul excepţiei afirmă că, în considerarea dispoziţiilor legale sus-menţionate, instanţele de judecată, în marea lor majoritate, au respins, ca nefiind de competenţa generală a instanţelor, acţiunile având ca obiect modificarea titlurilor de proprietate în ceea ce priveşte numărul tarlalei/parcelei, vecinătăţile sau suprafeţele parcelelor, în măsura în care asemenea modificări nu afectează amplasamentul sau suprafaţa totală reconstituită, reţinând că, potrivit art. 59^1 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, competenţa exclusivă de a efectua asemenea modificări, pe baza hotărârii comisiei judeţene, revine oficiului de cadastru şi publicitate imobiliară, ca organ fără activitate jurisdicţională.
    6. În acest context, se susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 219/2012, sunt neconstituţionale în măsura în care exclud competenţa instanţelor judecătoreşti de a dispune rectificarea titlurilor de proprietate emise în temeiul Legii nr. 18/1991.
    7. Astfel, se consideră că dispoziţiile art. 59^1 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 nesocotesc principiul liberului acces la justiţie, întrucât reglementează o procedură exclusiv administrativ-jurisdicţională de rectificare a titlurilor de proprietate emise în temeiul legii fondului funciar, procedură care presupune emiterea unei hotărâri de către Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, comisie care, potrivit art. 52 alin. (1) teza a doua din lege, este un organ cu activitate administrativ-jurisdicţională.
    8. Autorul apreciază că hotărârile adoptate de comisiile judeţene în procedura de rectificare a titlului de proprietate, procedură reglementată de art. 59^1 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, nu pot fi atacate în instanţă, în temeiul art. 53 alin. (2) din acelaşi act normativ, întrucât acest text reglementează plângerea împotriva hotărârilor prevăzute la alin. (1) al aceluiaşi articol, adică împotriva hotărârilor prin care comisia judeţeană soluţionează contestaţiile persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, conform dispoziţiilor cuprinse în cap. II, şi cele asupra măsurilor stabilite de comisiile locale.
    9. Se afirmă că ori de câte ori legiuitorul a înţeles să reglementeze calea de atac a plângerii şi împotriva altor acte administrative sau administrativ-jurisdicţionale, emise în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate, a făcut trimitere expresă la aplicarea art. 53 alin. (2) din lege. Însă o astfel de normă de trimitere nu se regăseşte şi în materia hotărârilor prin care comisia judeţeană ar dispune rectificarea titlurilor de proprietate sau ar respinge o cerere formulată în acest sens de persoana care se consideră îndreptăţită.
    10. Se susţine că operaţiunea de rectificare a titlului de proprietate, care nu este definită de lege, ci doar de art. 235 alin. (3) din Regulamentul aprobat prin Ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 700/2014, nu este o simplă operaţiune administrativă care să vizeze simple erori materiale strecurate în redactarea titlului de proprietate, ci presupune modificarea unor elemente de individualizare definitorii ale suprafeţelor reconstituite (număr de tarla/parcelă, vecinătăţi, suprafaţa fiecărei parcele), fiind evident că o astfel de operaţiune modifică însuşi obiectul dreptului de proprietate reconstituit în temeiul Legii nr. 18/1991. Ca atare, rectificarea titlului de proprietate aduce modificări în ceea ce priveşte dreptul de proprietate asupra imobilelor ce formează obiectul Legii nr. 18/1991. Menţionează că procedura administrativă de rectificare a titlului este condiţionată de întocmirea planului parcelar al întregii tarlale. Dacă nu există acest plan, orice persoană care solicită rectificarea trebuie să suporte cheltuielile pentru întocmirea acestuia. Or, această condiţie afectează substanţa dreptului de proprietate.
    11. În final, autorul excepţiei conchide că, în măsura în care norma criticată instituie o competenţă exclusivă şi obligatorie de rectificare a titlului de proprietate în favoarea unui organ cu activitate administrativ-jurisdicţională, fără a reglementa vreo cale de atac împotriva hotărârii acelui organ şi fără a oferi persoanelor interesate posibilitatea de a sesiza instanţa de judecată cu o cerere de rectificarea a titlului, dreptul de acces la instanţă este afectat în însăşi substanţa sa, iar reglementarea criticată este contrară prevederilor art. 21 alin. (1), (2) şi (4) din Constituţie.
    12. Tribunalul Suceava - Secţia I civilă apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1), (2) şi (4) privind accesul liber la justiţie, având în vedere că acestea fac referire la parcurgerea obligatorie a etapei premergătoare, în faţa oficiului de cadastru şi publicitate imobiliară. Această documentaţie urmează a fi înaintată Comisiei judeţene de aplicare a legilor fondului funciar, care emite o hotărâre de admitere sau respingere a rectificării titlului de proprietate, iar acest act poate fi contestat cu plângere la instanţă.
    13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    14. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Astfel, se susţine că pornind de la motivarea excepţiei de neconstituţionalitate realizată de autor, dispoziţiile supuse controlului de constituţionalitate îndeplinesc cerinţele instituite de Constituţie în acest sens. Se arată că, deşi prin Legea nr. 219/2012 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 81/2011 privind trecerea Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară din subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor în subordinea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, precum şi pentru modificarea unor acte normative s-a introdus art. 59^1 în Legea nr. 18/1991, a fost menţinut în vigoare şi art. 58 teza a doua din Legea nr. 18/1991, republicată. Potrivit acestui text de lege „Pe baza hotărârii judecătoreşti definitive, comisia judeţeană, care a emis titlul de proprietate, îl va modifica, îl va înlocui sau îl va desfiinţa“. În atare condiţii, prevederile art. 58 teza a doua din Legea nr. 18/1991, republicată, pot fi analizate ca reprezentând cadrul general în materia fondului funciar, fără legătură exclusivă cu procedura plângerii care este reglementată în articolele anterioare, deoarece se dispune în mod expres că modificarea, înlocuirea sau desfiinţarea unui titlu de proprietate de către comisia judeţeană nu se poate face decât pe baza hotărârii judecătoreşti irevocabile. Se apreciază că aplicabilitatea prevederilor art. 58 teza a doua din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, poate fi analizată prin raportare la dispoziţiile art. 59^1 din acelaşi act normativ, cu rigurozitatea faptului că textul modificator al legii dispune că erorile de scriere şi transcriere din titluri se modifică (în mod exclusiv) de oficiile de cadastru - conform alin. (1), dar că modificarea titlurilor de proprietate în alte situaţii se poate face de oficiul de cadastru, pe baza hotărârii comisiei judeţene (această procedură fiind pusă la dispoziţia părţii interesate şi rămânând la alegerea ei). Se susţine că orice altă interpretare a modificărilor aduse Legii nr. 18/1991, de natură să conducă la ideea inadmisibilităţii acţiunilor de rectificare a titlului şi la cea a necompetenţei generale a instanţelor de judecată în materia rectificării titlurilor de proprietate, echivalează cu o restrângere a accesului la justiţie şi cu o încălcare a dreptului la un proces echitabil. Pentru ca instanţele de judecată să fie excluse într-o anumită materie este necesar să existe norme legale exprese, iar această înlăturare a instanţei de judecată să fie justificată prin existenţa unei alte căi legale alternative puse la îndemâna părţilor şi care să ducă la acelaşi rezultat, iar la rândul ei să fie supusă verificării instanţelor pentru excluderea abuzurilor.
    15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, jurisprudenţa instanţelor judecătoreşti în materia rectificării titlurilor de proprietate, aflată la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 59^1 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu modificările şi completările ulterioare, cu următorul conţinut: „Rectificarea titlurilor de proprietate se poate face de oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară, în temeiul hotărârii comisiei judeţene.“
    18. Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1), (2) şi (4) privind accesul liber la justiţie.
    19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin art. I pct. 11 din Legea nr. 219/2012 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 81/2011 privind trecerea Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară din subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor în subordinea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, precum şi pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 789 din 23 noiembrie 2012, Legea nr. 18/1991 a fost completată cu art. 59^1, potrivit căruia
    "(1) Îndreptarea erorilor materiale înscrise în titlurile de proprietate care sunt produse din cauza erorilor de scriere se efectuează de oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară.
(2) Rectificarea titlurilor de proprietate se poate face de oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară, în temeiul hotărârii comisiei judeţene.
(3) Procedura de îndreptare a erorilor materiale şi de rectificare a titlurilor de proprietate va fi aprobată prin ordin cu caracter normativ al directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară."

    20. În acest context legislativ a fost emis de către directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Ordinul nr. 700/2014 privind aprobarea Regulamentului de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 31 iulie 2014. Astfel, potrivit art. 235 alin. (1) şi (2) din Regulamentul de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară, publicat în Monitorul Oficial al României, nr. 571 bis din 31 iulie 2014,
    "(1) Oficiile teritoriale pot soluţiona cereri de îndreptare a erorilor din titlurile de proprietate dacă, în urma verificărilor se constată că acestea sunt datorate transcrierii eronate pe titlul de proprietate a unora dintre informaţiile de pe procesul-verbal de punere în posesie sau din documentele care au stat la baza punerii în posesie şi se referă la:
    a) erori de scriere a numelui şi prenumelui faţă de procesul- verbal şi anexe;
    b) erori cu privire la numărul de tarla/parcelă, număr unitate amenajistică (UA)/unitate de producţie (UP);
    c) erori cu privire la vecinătăţi;
    d) erori ale suprafeţelor parcelelor, fără modificarea suprafeţei total atribuite;
    e) alte erori cu privire la identificare cadastrală a parcelei, fără afectarea amplasamentului şi a suprafeţei.
(2) În cazul în care eroarea materială se identifică cu una dintre cele descrise mai sus, cererile de îndreptare a erorilor se pot soluţiona în baza următoarelor documente:
    a) cererea solicitantului, care trebuie să indice obligatoriu numărul şi data emiterii titlului de proprietate supus corectării;
    b) referatul de îndreptare eroare materială întocmit de inginerul şef şi aprobat de director, care trebuie să conţină numărul şi data hotărârii comisiei judeţene în baza căreia a fost emis titlul de proprietate supus corectării, eroarea materială şi conţinutul corectării;
    c) titlul de proprietate în original. "

    21. De asemenea, conform art. 235 alin. (3) din Regulamentul de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară,
    "titlurile de proprietate se pot modifica de oficiul teritorial, în temeiul hotărârii comisiei judeţene, conform art. 59^1 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi se referă la:
    a) modificări ale numărului tarlalei/parcelei;
    b) modificarea numelui autorului dreptului de proprietate, în conformitate cu actele de stare civilă;
    c) modificarea vecinătăţilor fără afectarea amplasamentului;
    d) modificarea suprafeţelor parcelelor fără modificarea suprafeţei totale. "
    Potrivit alin. (4)-(8) ale art. 235 din regulamentul menţionat:
    "(4) Modificarea suprafeţei totale în plus sau în minus faţă de cea reconstituită nu poate fi soluţionată în condiţiile menţionate la aliniatele anterioare şi se realizează prin hotărâre judecătorească definitivă, potrivit art. 58 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(5) Modificarea titlurilor de proprietate rezultate din hotărârile judecătoreşti definitive se efectuează de oficiul teritorial în baza unei hotărâri de punere în executare a hotărârii judecătoreşti emise de comisia judeţeană.
(6) Orice modificare în cuprinsul titlului de proprietate se va face cu tuş roşu, atât pe originalul titlului de proprietate, cât şi pe cotor şi va purta semnătura directorului oficiului teritorial şi ştampila, cu menţiunea numărului şi a datei hotărârii comisiei judeţene.
(7) Anularea unui titlu de proprietate se face în baza hotărârii judecătoreşti definitive, iar după comunicarea acesteia oficiul teritorial va aplica ştampila «Anulat în baza hotărârii judecătoreşti nr. .....» pe cotorul titlului de proprietate şi se va trece numărul din registrul titlurilor de proprietate anulate.
(8) Oficiile teritoriale şi comisiile locale vor ţine un registru al titlurilor de proprietate modificate şi un registru al titlurilor de proprietate anulate, care vor fi actualizate permanent."


    22. Având în vedere legislaţia menţionată, Curtea reţine că eroarea materială înscrisă în titlul de proprietate constă în transcrierea eronată în cuprinsul acestuia a numelui şi prenumelui faţă de procesul-verbal de punere în posesie şi anexe, erori cu privire la numărul de tarla/parcelă, numărul unităţii amenajistice (UA)/unităţii de producţie (UP), erori cu privire la vecinătăţi, erori ale suprafeţelor parcelelor, fără modificarea suprafeţei total atribuite, şi alte erori cu privire la identificare cadastrală a parcelei, fără afectarea amplasamentului şi a suprafeţei. De asemenea, rectificarea/ modificarea titlului de proprietate se referă la modificări ale numărului tarlalei/parcelei, modificarea numelui autorului dreptului de proprietate, în conformitate cu actele de stare civilă, modificarea vecinătăţilor, fără afectarea amplasamentului, şi modificarea suprafeţelor parcelelor, fără modificarea suprafeţei totale.
    23. Din înscrisurile aflate la dosar, Curtea observă că autorul a parcurs procedura administrativă, în sensul că, după identificarea cadastrală corectă a terenurilor în litigiu, întocmirea planurilor de amplasament şi delimitare şi după recepţionarea acestora de către Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, a depus la Comisia locală de fond funciar cerere pentru modificarea titlului de proprietate, cerere care a fost înaintată Comisiei judeţene, iar ulterior Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară. Însă Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară a restituit documentaţia Comisiei locale cu motivarea că, potrivit unei proceduri operaţionale incidente, documentaţia pentru modificarea titlului de proprietate trebuie să conţină şi copia planului parcelar al tarlalei, plan parcelar pe care Comisia locală de fond funciar nu l-a întocmit. În acest context, autorul excepţiei, considerând că nu este posibilă rectificarea titlului pe cale administrativă, a formulat cererea de chemare în judecată, în contradictoriu cu Comisia Oraşului Salcea pentru aplicarea legii fondului funciar şi Comisia Judeţeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, şi a solicitat rectificarea titlului de proprietate în ceea ce priveşte identificarea solelor şi parcelelor în care sunt amplasate suprafeţele extravilane reconstituite.
    24. Prin Sentinţa civilă nr. 4.396 din 18 noiembrie 2016, pronunţată în cauză, Judecătoria Suceava a invocat din oficiu şi a admis excepţia necompetenţei generale a instanţelor de judecată, cu consecinţa respingerii acţiunii ca inadmisibilă, reţinând că, întrucât reclamantul nu pretinde că prin modificările solelor şi parcelelor în care sunt amplasate suprafeţele extravilane reconstituite s-ar modifica în fapt amplasamentul suprafeţelor de teren, competenţa de soluţionare a cererii aparţine oficiului de cadastru şi publicitate imobiliară, ca organ fără activitate jurisdicţională, pe baza hotărârii comisiei judeţene, iar nu instanţelor judecătoreşti.
    25. Or, având în vedere toate aceste aspecte, Curtea constată că susţinerile autorului nu reprezintă o problemă de constituţionalitate a textului de lege criticat, ci o chestiune de interpretare şi aplicare a legii la cazul dedus judecăţii, ceea ce intră în competenţa instanţelor judecătoreşti.
    26. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că este competentă să realizeze un control de constituţionalitate a interpretării pe care un text de lege a primit-o în practică, de vreme ce deturnarea reglementărilor legale de la scopul lor legitim, printr-o sistematică interpretare şi aplicare eronată a acestora de către instanţele judecătoreşti sau de către celelalte subiecte chemate să aplice dispoziţiile de lege, poate determina neconstituţionalitatea acelei reglementări. În acest caz, Curtea are competenţa de a elimina viciul de neconstituţionalitate astfel creat, esenţială în asemenea situaţii fiind asigurarea respectării drepturilor şi libertăţilor persoanelor, precum şi a supremaţiei Constituţiei (Decizia nr. 224 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012, Decizia nr. 448 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 7 ianuarie 2014, Decizia nr. 336 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 19 mai 2015, paragraful 30).
    27. Curtea a statuat că, în cadrul exercitării acestui control de constituţionalitate, criteriul fundamental pentru determinarea competenţei de a exercita controlul de constituţionalitate asupra unei interpretări a normei juridice este caracterul continuu al acestei interpretări, respectiv persistenţa sa în timp, în cadrul practicii judiciare, aşadar, existenţa unei practici judiciare care să releve un anumit grad de acceptare la nivelul instanţelor. De aceea, Curtea a constatat că este abilitată să intervină atunci când este sesizată cu privire la existenţa unei practici unitare/neunitare de interpretare şi aplicare a legii de natură să încalce exigenţele Constituţiei, iar interpretările izolate, vădit eronate, nu pot face obiectul controlului de constituţionalitate, ci al controlului judecătoresc.
    28. Curtea a constatat că nu are competenţa de a elimina, pe calea controlului de constituţionalitate, din conţinutul normativ al textului o anumită interpretare izolată şi vădit eronată a acestuia, legislaţia în vigoare oferind alte remedii procesuale ce au ca scop interpretarea unitară a normelor juridice. A accepta un punct de vedere contrar ar echivala cu încălcarea competenţei instanţelor judecătoreşti, iar Curtea şi-ar aroga competenţe specifice acestora, transformându-se din instanţă constituţională în una de control judiciar (Decizia nr. 276 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 28 iulie 2016, Decizia nr. 729 din 6 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 137 din 23 februarie 2017).
    29. Raportat la cauza de faţă, din examinarea jurisprudenţei instanţelor judecătoreşti referitoare la rectificarea titlurilor de proprietate, formulate în temeiul dispoziţiilor art. 59^1 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, respectiv ipotezele reglementate de art. 235 alin. (3) din Regulamentul de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară, Curtea observă că majoritatea instanţelor, fără a pune în discuţie chestiunea necompetenţei generale, au considerat că sunt competente să soluţioneze aceste cereri.
    30. Faţă de cele referite, având în vedere jurisprudenţa instanţelor naţionale în materia rectificării titlurilor de proprietate, Curtea reţine că, în ceea ce priveşte dispoziţiile de lege criticate, nu s-a constatat o interpretare constantă/continuă în sensul reclamat de autorul excepţiei, astfel încât nu poate fi pusă în discuţie o problemă de constituţionalitate a dispoziţiilor art. 59^1 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, problema juridică invocată fiind, prin urmare, o chestiune de interpretare şi aplicare a legii, atribuţie ce revine instanţelor judecătoreşti, şi, ca atare, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.
    31. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59^1 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Vasile Popovici în Dosarul nr. 5.511/314/2016 al Tribunalului Suceava - Secţia I civilă.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Suceava - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 12 februarie 2020.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Bianca Drăghici

    ----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016