Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Mona-Maria │- preşedinte │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (3) lit. b), ale art. 65 lit. m) şi ale art. 66 lit. a) în ceea ce priveşte trimiterea la art. 65 lit. m) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19. Excepţia a fost ridicată de Ioana Lavinia Halibei în Dosarul nr. 375/197/2021 al Judecătoriei Braşov şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.577D/2021. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 21 aprilie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 375/197/2021, Judecătoria Braşov a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (3) lit. b), ale art. 65 lit. m) şi ale art. 66 lit. a) în ceea ce priveşte trimiterea la art. 65 lit. m) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19. Excepţia a fost ridicată de Ioana Lavinia Halibei într-o cauză având ca obiect plângerea formulată împotriva procesului-verbal de contravenţie prin care a fost amendată pentru faptul că nu a avut asupra sa declaraţia pe propria-răspundere sau adeverinţă de la angajator, conform legislaţiei în vigoare. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că Legea nr. 55/2020 a fost adoptată cu încălcarea principiului bicameralismului, întrucât există o configuraţie total diferită a mecanismului prin care se restrângea exerciţiul drepturilor şi libertăţilor între forma adoptată de Senat faţă de forma adoptată de Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională. 6. De asemenea, susţine că sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5), raportat la art. 141, deoarece la adoptarea Legii nr. 55/2020 nu a fost solicitat avizul Consiliului Economic şi Social. 7. Autoarea excepţiei formulează în continuare critici intrinseci, ce vizează dispoziţiile Legii nr. 55/2020, arătând, în esenţă, că aceste dispoziţii echivalează cu o lege de abilitare a Guvernului de a legifera în domeniul drepturilor şi libertăţilor fundamentale, ceea ce încalcă dispoziţiile art. 108 din Constituţie, prin care hotărârile Guvernului se emit numai pentru organizarea executării legilor, şi nu pentru a completa legislaţia primară. Consideră că Parlamentul avea obligaţia de a defini în mod clar garanţiile faţă de respectarea drepturilor omului, lucru pe care nu l-a făcut, lăsând acest lucru în sarcina Guvernului. Arată că Legea nr. 55/2020 enumeră în mod generic măsurile care pot fi dispuse prin hotărâre a Guvernului, fără a conţine norme care să permită analiza respectării celor 4 principii obligatorii care trebuie respectate de legea prin care se restrânge exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale. Mai mult, Legea nr. 55/2020 deleagă Ministerului Afacerilor Interne competenţa de a efectua această analiză şi de a propune declararea, prelungirea, încetarea stării de alertă, iar Guvernului instituirea, prelungirea, încetarea acestei stări şi totodată măsurile de restrângere a drepturilor şi a libertăţilor fundamentale. Aceste aspecte contravin prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, precum şi principiului separaţiei puterilor în stat. 8. Mai mult, hotărârile Guvernului nu pot fi supuse controlului constituţional în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţie, ci ar trebui parcursă o procedură de durată în faţa instanţei de contencios administrativ, ceea ce înseamnă lipsa unui recurs efectiv cu privire la măsurile ce se aplică pe termene limitate. 9. Măsurile prevăzute de art. 5 din Legea nr. 55/2020 nu cuprind şi o listă a drepturilor şi a libertăţilor ce vor comporta o restrângere, având un caracter atât de general, încât autorităţile pot să îşi extindă competenţa de „legiferare“ fără vreo limită, cu încălcarea flagrantă a art. 53 din Constituţie. De asemenea, nu au structura trihotomică a normei juridice, constituită din ipoteză, dispoziţie şi sancţiune. O serie de articole ale Legii nr. 55/2020 prevăd doar formulări precum „se poate suspenda“, „poate fi permisă“, lipsind elementul dispozitiv care este înlocuit cu un element permisiv în funcţie de deciziile unor autorităţi ce fac parte din aparatul executiv. Acestea nu se încadrează însă în categoria dispoziţiilor permisive, ci reprezintă veritabile delegări de autoritate în domeniul legiferării către autorităţi din sfera executivă. De asemenea, în privinţa art. 5 din Legea nr. 55/2020 lipsesc atât ipoteza, cât şi dispoziţia normei, acestea nefiind clare şi previzibile. Este adevărat că, în conformitate cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale, norma de lege trebuie să păstreze un caracter general, neputându-se referi la toate situaţiile specifice, dar în cazurile în care sunt afectate drepturi şi libertăţi, o normă cu un caracter prea general nu face decât să delege autorităţilor executive puterea de restrângere a acestora prin acte administrative care sunt îndepărtate de la controlul de constituţionalitate, care ar fi vizat proporţionalitatea acestor măsuri. 10. Încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie devine şi mai gravă în condiţiile în care se impun sancţiuni de natură contravenţională potrivit art. 65 şi 66 din Legea nr. 55/2020, dar acestea sunt norme care instituie sancţiuni pentru ceva nespecific. 11. Judecătoria Braşov apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, dispoziţiile de lege criticate fiind clare, accesibile şi previzibile. 12. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 5 alin. (3) lit. b), ale art. 65 lit. m) şi ale art. 66 lit. a) în ceea ce priveşte trimiterea la art. 65 lit. m) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 15 mai 2020. Analizând motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că autoarea excepţiei formulează şi critici extrinseci şi intrinseci ce privesc Legea nr. 55/2020 în ansamblul său. Prin încheierea de sesizare, Judecătoria Braşov a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 55/2020, în ansamblul său, apreciind că nu are legătură cu soluţionarea cauzei. Întrucât instanţa de contencios constituţional nu îşi poate exercita competenţa sa de control constituţional decât in limine litis, iar autoarea excepţiei nu a atacat cu recurs încheierea de sesizare, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Curtea urmează să reţină ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate doar dispoziţiile de lege cu care a fost sesizată, în raport cu criticile formulate faţă de acestea. Textele de lege criticate au următorul conţinut: - Art. 5 alin. (3) lit. b): "(3) Măsurile pentru diminuarea impactului tipului de risc sunt: […] b) restrângerea sau interzicerea circulaţiei persoanelor şi vehiculelor în locurile şi, după caz, în intervalele orare stabilite;" – Art. 65 lit. m): „Constituie contravenţii, în măsura în care nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate potrivit legii penale infracţiuni, următoarele fapte săvârşite pe durata stării de alertă: […] circulaţia persoanelor, pietonală sau cu vehicule, în locurile şi, după caz, în intervalele orare în care aceasta a fost interzisă sau restrânsă potrivit art. 5 alin. (3) lit. b);“; – Art. 66 lit. a): "Contravenţiile prevăzute la art. 65 se sancţionează după cum urmează: a) cu amendă de la 500 lei la 2.500 lei contravenţiile prevăzute la art. 65 lit. c), d), e), g), h), k), m), n) şi ş)." 16. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), (4) şi (5) privind statul român, separaţia puterilor în stat şi obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 61 alin. (1) referitor la rolul Parlamentului şi ale art. 108 privind actele Guvernului. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (3) lit. b), ale art. 65 lit. m) şi ale art. 66 lit. a) în ceea ce priveşte trimiterea la art. 65 lit. m) din Legea nr. 55/2020, Curtea constată că autoarea excepţiei invocă lipsa de claritate şi previzibilitate a normelor, respectiv faptul că textelor de lege le lipsesc cele trei elemente esenţiale ale normei juridice: ipoteza, dispoziţia şi sancţiunea. 18. Faţă de aceste critici, Curtea reţine că, aşa cum se afirmă în primul articol al Legii nr. 55/2020, obiectul de reglementare al actului normativ îl constituie „instituirea, pe durata stării de alertă declarate în condiţiile legii, în vederea prevenirii şi combaterii efectelor pandemiei de COVID-19, a unor măsuri temporare şi, după caz, graduale, în scopul protejării drepturilor la viaţă, la integritate fizică şi la ocrotirea sănătăţii, inclusiv prin restrângerea exerciţiului altor drepturi şi libertăţi fundamentale“. Astfel, legea consacră un ansamblu de măsuri care, în contextul pandemiei de COVID-19, sunt considerate apte să contribuie la prevenirea şi combaterea efectelor acesteia, măsuri al căror conţinut este reglementat la nivelul legii, dar a căror aplicare concretă este stabilită prin hotărâri ale Guvernului, în funcţie de existenţa şi incidenţa anumitor factori de risc. În acest sens, dispoziţiile art. 3 alin. (4) şi ale art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 55/2020 dispun că starea de alertă se instituie şi se prelungeşte, după caz, de Guvern prin hotărâre, la propunerea ministrului afacerilor interne, avându-se în vedere: amploarea situaţiei de urgenţă, respectiv manifestarea generalizată a tipului de risc la nivel local, judeţean sau naţional, intensitatea situaţiei de urgenţă, respectiv viteza de evoluţie, înregistrată sau prognozată, a fenomenelor distructive şi gradul de perturbare a stării de normalitate, insuficienţa şi/sau inadecvarea capabilităţilor de răspuns, densitatea demografică în zona afectată de tipul de risc, existenţa şi gradul de dezvoltare a infrastructurii adecvate gestionării tipului de risc. Dispoziţiile art. 6 din acelaşi act normativ prevăd că „Hotărârile prin care se declară ori se prelungeşte starea de alertă, precum şi cele prin care se stabileşte aplicarea unor măsuri pe durata stării de alertă cuprind: a) baza legală; b) perioada stării de alertă; c) măsuri pentru creşterea capacităţii de răspuns, asigurarea rezilienţei comunităţilor şi diminuarea impactului tipului de risc necesar a fi aplicate, condiţiile concrete de aplicare şi destinatarii acestor măsuri; d) instituţiile şi autorităţile publice care pun în aplicare sau urmăresc respectarea aplicării măsurilor, după caz.“ 19. Urmând capitolului I „Dispoziţii generale“ care conţine prevederi referitoare la instituirea şi prelungirea stării de alertă pe durata pandemiei de COVID-19, dispoziţiile capitolului II „Măsuri sectoriale“ din Legea nr. 55/2020 reglementează, în mod distinct, pe domenii, tipul de măsuri ce pot fi dispuse în vederea atingerii obiectivului propus de legiuitor. În cadrul art. 5 sunt prevăzute o serie de măsuri de creştere a capacităţii de răspuns, pentru asigurarea rezilienţei comunităţilor şi pentru diminuarea impactului tipului de risc. Între măsurile pentru diminuarea impactului tipului de risc este menţionată şi „restrângerea sau interzicerea circulaţiei persoanelor şi vehiculelor în locurile şi, după caz, în intervalele orare stabilite.“ 20. Curtea observă că dispoziţiile art. 65 din Legea nr. 55/2020, care stabilesc ce fapte prevăzute în acest act normativ constituie contravenţii, trimit, în mod exclusiv, la prevederile art. 5, mai sus menţionate. Prin urmare, dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 55/2020 constituie, în realitate, un tablou exhaustiv al tipurilor de măsuri ce pot fi dispuse în temeiul acestui act normativ în vederea prevenirii şi combaterii efectelor pandemiei de COVID-19, măsuri care atrag obligaţii a căror încălcare constituie contravenţii. 21. Curtea aminteşte că, potrivit dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 55/2020, hotărârile Guvernului prin care se instituie sau se prelungeşte starea de alertă trebuie să precizeze, în mod clar, care sunt măsurile pentru diminuarea impactului tipului de risc, astfel că îi revine executivului sarcina să selecteze, în funcţie de datele concrete ale evoluţiei pandemiei la un anumit moment, acele măsuri prevăzute la nivelul legii care sunt cele mai adecvate atingerii obiectivului stabilit de legiuitor, cu o restrângere proporţională a exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi ale persoanei. 22. Curtea apreciază că prerogativa Guvernului de a emite hotărâri ce vizează implementarea măsurilor reglementate la nivelul legii de restrângere a exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi pentru a răspunde în mod adecvat evoluţiei pandemiei de COVID-19 se circumscriu prevederilor art. 108 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora „hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor“. De asemenea, de vreme ce aceste măsuri sunt consacrate la nivelul legii adoptate de Parlament, nu se poate reţine încălcarea prerogativelor constituţionale ale acestei autorităţi şi nici încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat. 23. Cât priveşte dispoziţiile art. 5 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 55/2020, Curtea constată că acestea se referă la măsuri ce vizează restrângerea sau interzicerea circulaţiei persoanelor şi vehiculelor în locurile şi, după caz, în intervalele orare stabilite. Conţinutul normei legale este clar şi nu creează niciun echivoc cu privire la posibilitatea impunerii unor măsuri ce vizează restrângerea exerciţiului dreptului la liberă circulaţie. 24. Curtea apreciază că astfel de măsuri se circumscriu cadrului prevederilor constituţionale ale art. 53, care permit restrângerea temporară a exerciţiului unor drepturi sau libertăţi pentru apărarea sănătăţii publice. În acest sens, aminteşte că, potrivit art. 1 din Legea nr. 55/2020, măsurile reglementate de acest act normativ vizează prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19. 25. În sfârşit, analizând dispoziţiile art. 65 lit. m) şi ale art. 66 lit. a) în ceea ce priveşte trimiterea la art. 65 lit. m) din Legea nr. 55/2020, Curtea constată că din conţinutul acestor reglementări reiese fără echivoc faptul că reprezintă contravenţie, în măsura în care nu este săvârşită în astfel de condiţii încât să fie considerată potrivit legii penale infracţiune, „circulaţia persoanelor, pietonală sau cu vehicule, în locurile şi, după caz, în intervalele orare în care aceasta a fost interzisă sau restrânsă potrivit art. 5 alin. (3) lit. b)“, iar o astfel de contravenţie se sancţionează cu amendă. Prin urmare, critica de neconstituţionalitate care vizează lipsa de claritate şi previzibilitate a acestor texte de lege este neîntemeiată. 26. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ioana Lavinia Halibei în Dosarul nr. 375/197/2021 al Judecătoriei Braşov şi constată că dispoziţiile art. 5 alin. (3) lit. b), ale art. 65 lit. m) şi ale art. 66 lit. a) în ceea ce priveşte trimiterea la art. 65 lit. m) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Braşov şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 15 februarie 2022. PREŞEDINTE prof. univ. dr. MONA-MARIA PIVNICERU Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
