Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 380 din 16 septembrie 2025 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi completarea Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 380 din 16 septembrie 2025 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi completarea Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 952 din 15 octombrie 2025

Comenteaza legea


┌─────────────────┬──────────────────────┐
│Elena-Simina     │- preşedinte          │
│Tănăsescu        │                      │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Asztalos         │- judecător           │
│Csaba-Ferenc     │                      │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Mihai Busuioc    │- judecător           │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător           │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Cristian Deliorga│- judecător           │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan  │- judecător           │
│Licu             │                      │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan    │- judecător           │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Claudia-Margareta│-                     │
│Krupenschi       │magistrat-asistent-şef│
└─────────────────┴──────────────────────┘

    1. Pe rol se află soluţionarea obiecţiei de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi completarea Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, obiecţie formulată de un număr de 28 de senatori.
    2. Obiecţia de neconstituţionalitate a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 8.433 din 4 iulie 2025 şi constituie obiectul Dosarului nr. 3.134A/2025.
    3. În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că legea criticată contravine principiului bicameralismului, consacrat de art. 61 alin. (2) şi art. 75 din Constituţie şi dezvoltat pe calea jurisprudenţei constituţionale.
    4. În esenţă, principiul bicameralismului nu permite adoptarea unei legi de către o singură Cameră a Parlamentului, fără ca proiectul de lege/propunerea legislativă să fi fost dezbătut/dezbătută şi de către cealaltă Cameră. Curtea Constituţională a stabilit în jurisprudenţa sa două criterii esenţiale care, întrunite cumulativ, determină cazurile în care, prin procedura parlamentară, se încalcă acest principiu, şi anume: a) existenţa unor deosebiri majore de conţinut juridic între formele adoptate de cele două Camere şi b) existenţa unei configuraţii semnificativ diferite între formele adoptate de cele două foruri legiuitoare. Bicameralismul nu impune ambelor Camere ale Parlamentului să se pronunţe asupra unor soluţii legislative identice, fiind permise abateri ale Camerei decizionale de la forma adoptată de Camera de reflecţie, însă fără schimbarea obiectului esenţial al proiectului de lege/propunerii legislative, astfel încât să fie păstrată concepţia de ansamblu a acesteia.
    5. Or, comparând forma iniţială a legii criticate, adoptată de Senat, cu forma adoptată de Camera Deputaţilor, în calitate de for decizional, autorii sesizării susţin, în considerarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, încălcarea principiului bicameralismului.
    6. Astfel, în forma sa iniţială, adoptată de Senat, propunerea legislativă cu titlul „Lege pentru modificarea şi completarea Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000“ conţinea două modificări (la articolul unic, pct. 2 şi 3) care reglementau posibilitatea unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi a altor instituţii publice să devină asociaţi în cadrul structurilor sportive asociaţii de drept privat sau să se asocieze, formând un club sportiv de drept privat, cu personalitate juridică. În forma adoptată de Camera Deputaţilor, pct. 2 şi 3 au suferit modificări, în sensul că noţiunea „instituţii publice“ a fost înlocuită cu noţiunea „instituţii de învăţământ superior“.
    7. Aceste modificări determină o deosebire de conţinut juridic şi, respectiv, o configuraţie semnificativ diferită între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului. Acestea se abat de la scopul iniţial al legii, de la concepţia originară a actului normativ atacat, în sensul de voinţă politică a autorilor propunerii legislative. Scopul iniţiatorilor a fost de a propune o modificare legislativă ce ar permite autorităţilor administrativ-teritoriale şi oricăror alte instituţii publice, confruntate cu o practică inconsecventă a organismelor de control, să devină asociaţi în diferite tipuri de structuri sportive - asociaţii de drept privat. Înlocuirea sintagmei „instituţii publice“ cu sintagma „instituţii de învăţământ superior“, care defineşte o categorie mai restrânsă, afectează substanţial obiectul de reglementare şi scopul urmărit de iniţiatorii legii. Camera Deputaţilor nu s-a limitat la o simplă nuanţare sau reformulare tehnică a textului adoptat de Senat, ci a restrâns sfera de aplicare a normei, modificând semnificativ categoriile de entităţi care pot deveni asociaţi în cadrul structurilor sportive de drept privat.
    8. În concluzie, se susţine că prin intervenţia Camerei decizionale s-a creat o normă juridică având conţinut diferit de cea adoptată de prima Cameră sesizată, iar modificările operate determină asupra întregii reglementări o viziune distinctă, care alterează esenţa şi scopul propunerii legislative iniţiale, ceea ce generează neconstituţionalitatea legii în ansamblul său, în raport cu exigenţele principiului bicameralismului.
    9. În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, obiecţia de neconstituţionalitate a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a transmite punctele lor de vedere.
    10. Guvernul apreciază că sesizarea de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    11. Din analiza comparată a documentelor privind iniţierea şi desfăşurarea procesului legislativ în cazul legii supuse controlului de constituţionalitate, şi anume a proiectului de lege depus de Guvern, a formei adoptate de Senat, ca primă Cameră sesizată, şi a celei adoptate de Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, rezultă că modificările operate de Camera Deputaţilor nu sunt de natură să genereze nici deosebiri majore de conţinut juridic faţă de forma adoptată de Senat şi nici o configuraţie deosebită, semnificativ diferită faţă de cea a proiectului de lege în forma adoptată de Senat.
    12. Or, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, acestea sunt condiţii care trebuie întrunite cumulativ pentru a se putea constata nerespectarea principiului bicameralismului, motiv pentru care Guvernul solicită respingerea obiecţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
    13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere cu privire la obiecţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând obiecţia de neconstituţionalitate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legii criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    14. Obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie Legea pentru modificarea şi completarea Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, având următorul conţinut normativ:
    "ARTICOL UNIC
    Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 9 mai 2000, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
    1. La articolul 18^1 alineatul (2), litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "b) finanţarea programelor sportive ale cluburilor sportive de drept privat înfiinţate pe raza unităţii administrativ-teritoriale, constituite ca persoane juridice fără scop patrimonial, deţinătoare ale certificatului de identitate sportivă, inclusiv cluburilor sportive de drept privat constituite din una sau mai multe unităţi administrativ-teritoriale ori instituţii de învăţământ superior, cluburi sportive la care unul dintre membrii asociaţi poate fi chiar unitatea administrativ-teritorială finanţatoare;"

    2. La articolul 21, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alin. (2^1), cu următorul cuprins:
    "(2^1) Asociaţi în cadrul structurilor sportive asociaţii de drept privat pot fi şi unităţile administrativ-teritoriale, prin hotărârea autorităţilor deliberative ale administraţiei publice locale, precum şi instituţii de învăţământ superior."

    3. Articolul 27 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "ART. 27
    Cluburile sportive de drept privat, fără scop lucrativ, sunt persoane juridice nonprofit, constituite, în condiţiile legii, ca structuri mono sau polisportive. Două sau mai multe unităţi administrativ-teritoriale şi/sau instituţii de învăţământ superior au dreptul să se asocieze conform art. 21 alin. (2^1), formând un club sportiv de drept privat, cu personalitate juridică."

    4. La articolul 67 alineatul (3), litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "b) sume de la bugetul de stat sau bugetele locale acordate de organele administraţiei publice centrale sau locale pentru finanţarea programelor sportive realizate de structuri sportive de drept privat, fără scop lucrativ, inclusiv cum sunt ele prevăzute la art. 18^1 alin. (2);"

    5. La articolul 69, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "ART. 69
    (1) Structurile sportive fără scop patrimonial şi Comitetul Olimpic şi Sportiv Român, în condiţiile prezentei legi, pot beneficia de sume de la bugetul de stat şi de la bugetele locale pentru finanţarea de programe sportive, inclusiv cluburile sportive de drept privat constituite şi finanţate potrivit art. 18^1 alin. (2). Aceste sume se asigură pe bază de contracte încheiate între structurile sportive respective şi organele administraţiei publice centrale sau locale, după caz."

    6. La articolul 69, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alin. (1^1), cu următorul cuprins:
    "(1^1) Cluburile sportive de drept privat constituite şi finanţate potrivit art. 18^1 alin. (2) trebuie să respecte condiţiile prevăzute la art. XXVIII din Legea nr. 296/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare pentru asigurarea sustenabilităţii financiare a României pe termen lung, cu modificările şi completările ulterioare."
"

    15. Textele constituţionale indicate în susţinerea obiecţiei de neconstituţionalitate sunt cele ale art. 61 alin. (2) referitoare la structura bicamerală a Parlamentului şi ale art. 75 - Sesizarea Camerelor.
    (1) Admisibilitatea obiecţiei de neconstituţionalitate
    16. În prealabil examinării obiecţiei de neconstituţionalitate, Curtea are obligaţia verificării condiţiilor de admisibilitate a acesteia, prin prisma titularului dreptului de sesizare, a termenului în care acesta este îndrituit să sesizeze instanţa constituţională, precum şi a obiectului controlului de constituţionalitate, astfel cum aceste condiţii decurg din cuprinsul prevederilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi ale art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
    17. Primele două condiţii se referă la regularitatea sesizării instanţei constituţionale, din perspectiva legalei sale sesizări, iar cea de-a treia vizează stabilirea sferei sale de competenţă, astfel încât urmează să fie cercetate în ordinea antereferită, iar constatarea neîndeplinirii uneia dintre ele are efecte dirimante, făcând inutilă analiza celorlalte condiţii (Decizia nr. 66 din 21 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 9 martie 2018, paragraful 38).
    18. Analizând obiecţia de neconstituţionalitate din perspectiva celor trei condiţii de admisibilitate antemenţionate, Curtea constată că acestea sunt îndeplinite, întrucât sesizarea a fost formulată de un număr de 28 de senatori, în termenul de 5 zile aplicabil procedurii parlamentare în care prezenta lege a fost adoptată, iar obiectul sesizării îl reprezintă o lege încă nepromulgată.

    (2) Analiza obiecţiei de neconstituţionalitate
    19. Autorii sesizării formulează exclusiv critici de neconstituţionalitate extrinsecă, referitoare la încălcarea principiului bicameralismului în procedura parlamentară de reglementare, invocând în acest sens ca norme de referinţă prevederile art. 61 alin. (2) şi ale art. 75 din Constituţie. Se susţine că prin înlocuirea sintagmei „instituţii publice“ cu sintagma „instituţii de învăţământ superior“, operată în procedura Camerei decizionale, a fost restrânsă sfera de aplicare a normei, modificându-se semnificativ categoriile de entităţi care pot deveni asociaţi în cadrul structurilor sportive de drept privat, astfel fiind afectate substanţial obiectul de reglementare şi scopul urmărit de iniţiatorii legii.
    20. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, principiul bicameralismului semnifică, în esenţă, faptul că, indiferent de ordinea de sesizare a celor două Camere ale Parlamentului, la elaborarea, dezbaterea şi adoptarea unei legi contribuie în mod specific ambele, legea adoptată fiind opera întregului Parlament, privit ca unică autoritate legiuitoare a ţării. Principiul bicameralismului nu înseamnă mimetism, în sensul că fiecare for legislativ ar fi obligat să adopte forme identice ale propunerii legislative supuse procedurii parlamentare de adoptare şi că ar fi împiedicat să opereze orice modificare faţă de forma adoptată de prima Cameră, ci reprezintă expresia unicităţii autorităţii sale de reglementare, a loialităţii şi colaborării constituţionale, astfel că fiecare Cameră parlamentară dispune, separat, dar şi într-o modalitate interdependentă, de libertatea şi autonomia proprii de reglementare.
    21. Limitele principiului bicameralismului au fost statuate pe calea jurisprudenţei constituţionale, Curtea Constituţională stabilind o serie de criterii esenţiale pentru determinarea cazurilor în care prin procedura parlamentară se încalcă acest principiu, şi anume: pe de o parte, existenţa unor deosebiri majore de conţinut juridic între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului (criteriul de calitate, de substanţă) şi, pe de altă parte, existenţa unei configuraţii semnificativ diferite între formele adoptate de cele două Camere (criteriul cantitativ). Cu alte cuvinte, o Cameră parlamentară nu este limitată în activitatea sa de reglementare, însă contribuţia sa legislativă trebuie să respecte şi să se circumscrie, sub aspect calitativ, obiectului, scopului, intenţiei şi filozofiei de reglementare avute în vedere la elaborarea propunerii legislative de către autorii acesteia, exprimată ca atare în expunerea de motive, iar sub aspect cantitativ, intervenţiile operate să nu modifice în mod semnificativ configuraţia/structura iniţială a actului normativ adoptat. În ipoteza în care în procesul legislativ una dintre Camere adoptă o dispoziţie care, prin conţinutul şi natura sa, se înscrie în competenţa decizională a celeilalte Camere, Constituţia prevede, la art. 75 alin. (4) şi (5), aşa-numita soluţie a întoarcerii legii la respectiva Cameră, astfel încât acesteia din urmă să nu îi fie negat rolul de legislator (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 710 din 6 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 28 mai 2009, Decizia nr. 404 din 6 iunie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 16 iulie 2019, paragraful 77, sau Decizia nr. 421 din 28 septembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1048 din 28 octombrie 2022, paragraful 35).
    22. Examinarea pretinsei încălcări a principiului bicameralismului impune în mod necesar Curţii o analiză comparativă a legii, în redactarea adoptată de fiecare dintre cele două Camere ale Parlamentului, plecând, evident, de la scopul iniţial al legii declarat în expunerea de motive ce însoţeşte iniţiativa legislativă.
    23. Analizând parcursul legislativ al Legii pentru modificarea şi completarea Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, Curtea reţine că aceasta a fost adoptată de Senat, în calitate de primă Cameră sesizată, în data de 10 iunie 2025. În această formă, legea cuprindea un articol unic format din 5 puncte.
    24. Camera Deputaţilor a adoptat definitiv legea în data de 30 iunie 2025, forma trimisă la promulgare cuprinzând în structura sa un articol unic cu 6 puncte.
    25. Din examinarea comparativă a celor două forme ale legii, astfel cum acestea au fost adoptate de fiecare dintre cele două Camere ale Parlamentului, rezultă o diferenţă specifică determinată, sub aspect substanţial, de intervenţia Camerei Deputaţilor care a înlocuit, la pct. 2 şi 3 ale articolului unic din lege, sintagma „precum şi alte instituţii publice“ cu sintagma „precum şi instituţii de învăţământ superior.“ Sub aspect cantitativ, diferenţa specifică se regăseşte la articolul unic pct. 6, introdus de Camera Deputaţilor, text în care se face referire la obligaţia de respectare a unor norme din Legea nr. 296/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare pentru asigurarea sustenabilităţii financiare a României pe termen lung, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 977 din 27 octombrie 2023.
    26. Pornind de la aceste constatări de facto şi pentru a determina dacă acestea au semnificaţia nerespectării principiului bicameralismului în procedura de adoptare a legii ce constituie obiectul controlului de constituţionalitate, Curtea urmează să analizeze dacă, prin conţinutul lor, intervenţiile (calitative şi cantitative) operate în Camera decizională au modificat în mod esenţial scopul şi filozofia legii avute în vedere atât de iniţiator, cât şi de prima Cameră sesizată, astfel încât, prin forma sa finală, legea a dobândit noi valenţe.
    27. Legea examinată a fost iniţiată de un grup de deputaţi, iar potrivit expunerii de motive, iniţiativa legislativă a fost absolut necesară pentru a permite unităţilor administrativ-teritoriale să se asocieze cu structuri sportive asociaţii de drept privat şi să fie astfel eliminată o practică naţională neunitară şi imprevizibilă a organelor teritoriale de control ale Curţii de Conturi cu privire la legalitatea asocierii dintre o unitate administrativ-teritorială şi o structură sportivă prevăzută de Legea nr. 69/2000. În redactarea iniţiatorilor, propunerea legislativă conţinea un articol unic cu 2 puncte, ambele menţionând, cu referire la subiectul de drept public parte a acestui tip de asociere, atât unităţile administrativ-teritoriale, cât şi „alte instituţii publice“.
    28. Prima Cameră sesizată, Senatul, a menţinut cele două texte în redactarea iniţiatorilor, însă a introdus alte 3 puncte în cuprinsul articolului unic.
    29. Relevant pentru analiza de faţă este faptul că unul dintre aceste texte nou-introduse de Senat, respectiv articolul unic pct. 1 din lege, a modificat art. 18^1 alin. (2) din Legea nr. 69/2000. În redactarea în vigoare a acestui text sunt enumerate în cuprinsul lit. a)-h) entităţile pentru care se pot aloca sume din bugetul local prin hotărâre a autorităţilor deliberative ale administraţiei publice locale. Senatul a modificat lit. b) din acest text prin adăugarea unei teze finale, incluzând astfel în această listă şi „cluburile sportive de drept privat constituite din una sau mai multe unităţi administrativ-teritoriale ori universităţi, cluburi sportive la care unul dintre membrii asociaţi poate fi chiar unitatea administrativ-teritorială finanţatoare.“ Amendamentul a fost adoptat de comisia sesizată în fond (Comisia pentru tineret şi sport) din Senat, însă nu beneficiază şi de o motivare corespunzătoare în cuprinsul raportului întocmit.
    30. Aşadar, referirea la „universităţi“, alături de unităţile administrativ-teritoriale, ca subiecte ale asociaţiei cu caracter sportiv nu apare direct la Camera decizională, cum reclamă autorii sesizării, ci a fost introdusă chiar de prima Cameră sesizată. În forma adoptată de Senat, categoria subiectelor de drept public cu vocaţia asocierii vizate de lege era formată din unităţile administrativ-teritoriale, universităţi, precum şi alte instituţii publice.
    31. În procedura desfăşurată în Camera decizională, Camera Deputaţilor a menţinut articolul unic pct. 1 în redactarea adoptată de Senat, care cuprindea referirea la unităţile administrativ-teritoriale şi la universităţi ca subiecte de drept public ale asocierii, însă, concomitent, a eliminat din întreaga lege sintagma „alte instituţii publice“ (prezentă la articolul unic pct. 2 şi 3 din forma legii adoptată de Senat), înlocuind-o cu sintagma „precum şi instituţii de învăţământ superior“.
    32. Aşadar, în forma definitivă a legii, adoptată de Camera Deputaţilor, categoria subiectelor de drept public cu drept de asociere cu structuri sportive este formată din unităţile administrativ-teritoriale şi din instituţii de învăţământ superior.
    33. În lipsa unei motivări exprese cu privire la aceste intervenţii aduse legii în procedura Camerei Deputaţilor, Curtea observă că necesitatea lor transpare din raţiuni de logică juridică şi de tehnică legislativă.
    34. Astfel, întrucât Senatul a prevăzut doar la articolul unic pct. 1 al legii că şi universităţile pot fi, alături de unităţile administrativ-teritoriale, asociaţi ai structurilor sportive, nu se putea ignora lipsa de corelare a acestei prevederi singulare cu restul textelor din lege, care nu mai conţineau nicio referire la acest nou subiect de drept, ci menţionau ca având această calitate doar „unităţile administrativ-teritoriale, precum şi alte instituţii publice“. Aşadar, articolul unic pct. 1 din lege nu s-ar fi corelat cu pct. 2 şi 3 în forma legii adoptată de Senat şi ar fi rămas fără reglementare o serie de aspecte legate de modalitatea în care universităţile pot deveni asociaţi în cadrul structurilor cu caracter sportiv.
    35. Pe de altă parte, menţinerea în cuprinsul legii a subiectului de drept „alte instituţii publice“, alături de unităţile administrativ-teritoriale, ar fi creat o anumită stare de incertitudine şi ambiguitate, deoarece, potrivit prevederilor legale, atât actul juridic de aprobare a asocierii unităţii administrativ-teritoriale cu structurile sportive asociaţii de drept privat, cât şi cel de aprobare a finanţării din surse bugetare a entităţii sportive rezultate din această asociere îl reprezintă hotărârea autorităţilor deliberative ale administraţiei publice locale [art. 18^1 alin. (2) din forma în vigoare a Legii nr. 69/2000, articolul unic pct. 2 din forma legii adoptată de Senat]. În acest context normativ, sintagma „unităţi administrativ-teritoriale“, respectiv „autorităţi deliberative ale administraţiei publice locale“ integrează toate instituţiile publice locale a căror sursă de finanţare o constituie bugetul local, gestionat de autorităţile administraţiei publice locale prin organele alese, respectiv consiliul local şi primari, astfel cum rezultă din prevederile art. 121 alin. (1) din Constituţie şi din cele aplicabile din Codul administrativ. Prin urmare, întrucât scopul legii criticate, astfel cum s-a precizat expres în expunerea de motive, este acela de a se asigura posibilitatea finanţării structurilor sportive din bugetul local, la nivel teritorial, este suficient pentru realizarea acestui scop referirea în legea criticată doar la unităţile administrativ-teritoriale ca subiect de drept public cu drept de asociere şi cu drept de gestionare a bugetului local.
    36. Este adevărat că prin eliminarea sintagmei „alte instituţii publice“ este exclusă în schimb întreaga categorie a instituţiilor publice centrale, însă aceasta nu afectează în realitate scopul legii criticate, aşa cum a fost anterior precizat, întrucât realizarea scopului sub aspectul finanţării nu se raportează, deci, la bugetul de stat alocat instituţiilor publice centrale, ci se concentrează pe utilizarea bugetului local ca sursă de finanţare. De altfel, Legea nr. 69/2000 prevede în mod expres posibilitatea sau chiar obligaţia finanţării din bugetul de stat doar pentru anumite activităţi sportive, şi anume cele incluse în programe naţionale cu profil sportiv (de exemplu, programele naţionale „Sportul pentru toţi“ sau „Redescoperă oina“ - art. 11 şi 11^2 din Legea nr. 69/2000) sau pentru cele desfăşurate în cadrul structurilor sportive naţionale [Federaţia Sportului Şcolar, Federaţia Sportului Universitar şi Comitetul Olimpic Român, conform art. 6 alin. (5), respectiv art. 20^2 din Legea nr. 69/2000]. Toate celelalte activităţi sportive desfăşurate în cadrul structurilor sportive reglementate de Legea educaţiei fizice şi a sportului nr. 69/2000 au ca sursă principală de finanţare fie bugetul public local, fie surse extrabugetare şi doar ca sursă subsecventă bugetul de stat.
    37. Revenind la forma definitivă a legii criticate şi conchizând, rezultă că, practic, Camera Deputaţilor a adus un plus de rigoare actului normativ supus adoptării, eliminând o sintagmă care nu îşi găsea utilitatea concretă („alte instituţii publice“) şi, totodată, menţinând soluţia juridică introdusă de Senat cu privire la instituţiile de învăţământ superior (universităţi) ca subiect de drept distinct în cadrul asocierii cu caracter sportiv ce reprezintă obiectivul legii analizate. Operând înlocuirea sintagmei „alte instituţii publice“ cu sintagma „precum şi instituţii de învăţământ superior“ în cuprinsul legii criticate, Camera Deputaţilor nu a deturnat scopul iniţial al legii, ci, dimpotrivă, l-a consolidat prin menţinerea acestui nou subiect de drept cu vocaţia de a participa la atingerea scopului vizat. Totodată, Camera decizională a contribuit, prin intervenţiile asupra formei legii adoptate de Senat, la perfecţionarea legii, asigurându-i coerenţa şi logica normativă necesare oricărui act legislativ, în acord cu imperativele prescrise de art. 1 alin. (5) din Constituţie şi de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010.
    38. Prin urmare, Curtea constată că modificările calitative, de conţinut normativ, aduse legii criticate în Camera decizională nu prezintă diferenţe majore sau substanţiale faţă de forma legii adoptate de prima Cameră sesizată, de natură să se îndepărteze de la scopul sau concepţia sa originară şi voinţa politică a iniţiatorilor legii, astfel nefiind îndeplinită prima condiţie (criteriul calitativ, de substanţă) care să conducă la nerespectarea principiului bicameralismului.
    39. Cât priveşte diferenţa specifică sub aspectul configuraţiei normative a legii în cele două forme ale Senatului şi ale Camerei Deputaţilor (criteriul cantitativ, de formă), Curtea reţine că aceasta se rezumă la un singur punct introdus de Camera decizională în cadrul articolului unic al legii, respectiv pct. 6, şi constată că această intervenţie nu este semnificativă - condiţie stabilită prin jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. În plus, introducerea prevederilor cuprinse la articolul unic pct. 6 din legea criticată a fost justificată în raportul comisiei sesizate în fond a Camerei Deputaţilor prin necesitatea de a se asigura sustenabilitatea financiară a cluburilor sportive, în condiţiile în care art. XXVIII din Legea nr. 296/2023, la care face referire, stabileşte anumite garanţii cu privire la cheltuielile cu activităţile sportive realizate de autorităţile publice locale şi ale celor finanţate din fonduri publice. Prin urmare, şi această intervenţie a fost necesară pentru o aplicare coerentă şi unitară a legislaţiei în materie şi pentru sporirea sustenabilităţii finanţării activităţilor sportive.
    40. Aşadar, nu este îndeplinit nici criteriul cantitativ, reprezentat de existenţa unei configuraţii semnificativ diferite între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului.

    41. Pentru toate argumentele mai sus expuse, Curtea nu poate constata îndeplinirea cumulativă a condiţiilor statuate în jurisprudenţa constituţională care determină încălcarea principiului bicameralismului şi, în consecinţă, va respinge obiecţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
    42. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, obiecţia de neconstituţionalitate şi constată că Legea pentru modificarea şi completarea Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000 este constituţională în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Preşedintelui României şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 16 septembrie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent-şef,
                    Claudia-Margareta Krupenschi

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 380 din 16 septembrie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ DECIZIA nr. 380 din 16 septembrie 2025 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi completarea Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 380 din 16 septembrie 2025 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi completarea Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000