Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 221 din 4 aprilie 2017  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a art. 1 alin. (13) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 221 din 4 aprilie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a art. 1 alin. (13) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 614 din 28 iulie 2017

┌───────────────────────┬─────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────────┼─────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────────┼─────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────────┼─────────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea │- judecător │
├───────────────────────┼─────────────────────┤
│Daniel-Marius Morar │- judecător │
├───────────────────────┼─────────────────────┤
│Mona-Maria Pivniceru │- judecător │
├───────────────────────┼─────────────────────┤
│Livia Doina Stanciu │- judecător │
├───────────────────────┼─────────────────────┤
│Simona-Maya Teodoroiu │- judecător │
├───────────────────────┼─────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────────┼─────────────────────┤
│Patricia Marilena Ionea│ - magistrat-asistent│
└───────────────────────┴─────────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (13) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (5^5) şi (5^10) din acelaşi act normativ, excepţie ridicată de Victor Năstase, Sanda Radu, Loredana Ţurcan, Tudoriţa Popa şi Eugenia Slăniceanu în Dosarul nr. 8.332/105/2015 al Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 978D/2016.
    2. La apelul nominal lipsesc autorii excepţiei şi părţile Direcţia de Sănătate Publică Prahova, Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Finanţelor Publice. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens arată că legiuitorul, având în vedere raţiuni diferite, poate institui un regim juridic diferit sub aspectul salarizării pentru anumite categorii de personal, iar autorii excepţiei se află într-o situaţie diferită faţă de celelalte categorii de personal din sistemul sanitar.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 15 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 8.332/105/2015, Tribunalul Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (13) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (5^5) şi (5^10) din acelaşi act normativ. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Victor Năstase, Sanda Radu, Loredana Ţurcan, Tudoriţa Popa şi Eugenia Slăniceanu cu prilejul soluţionării unei acţiuni privind drepturi salariale.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia arată că art. 1 alin. (5^5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 a prevăzut o majorare cu 25% a cuantumului brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul din sistemul public sanitar, precum şi personalul din cadrul Institutului Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă şi al serviciilor teritoriale de expertiză medicală aflate în subordinea caselor teritoriale de pensii, majorare raportată la nivelul acestor venituri acordat pentru luna septembrie 2015. Prin alin. (10) al aceluiaşi articol de lege, de la această majorare a fost exclus personalul din direcţiile de sănătate publică. Astfel, s-a creat o discordanţă flagrantă între modalitatea de salarizare a unor categorii de personal cu aceleaşi atribuţii în cadrul funcţiilor pe care le îndeplinesc.
    6. Ulterior, a fost adoptată Legea nr. 293/2015 prin care s-au modificat parţial dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, în sensul acordării majorării salariale de 25% şi pentru personalul din cadrul direcţiilor de sănătate publică, prin raportare la cuantumul brut al salariilor de bază aferente lunii iunie 2015.
    7. Cu toate acestea, autorii excepţiei consideră că discriminarea este perpetuată, întrucât majorarea este mai mare pentru categoriile de personal pentru care creşterea salarială se raportează la nivelul veniturilor acordate pentru luna septembrie 2015. Astfel, amintesc că, în luna iulie 2015, a avut loc asimilarea acestor categorii de personal la funcţiile şi salariile personalului din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi, prin urmare, în luna septembrie 2015, au avut venituri mai mari faţă de luna iulie a aceluiaşi an.
    8. Pentru personalul din cadrul direcţiilor de sănătate publică majorarea se aplică însă luându-se în calcul salariul de bază din luna iunie 2015, chiar dacă şi acestor categorii de salariaţi li sa operat, în cursul lunii iulie 2015, asimilarea cu salariile personalului Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate. Prin urmare, baza de calcul al majorării salariale este diferită, rezultând salarii mai mici decât cele pentru care baza de calcul este cuantumul veniturilor aferente lunii septembrie 2015.
    9. Autorii excepţiei consideră că nu se poate susţine că salariile lor au fost deja majorate prin aplicarea Ordinului comun al Ministerului Sănătăţii şi al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 43/491/6.7.2015, astfel încât nu s-ar mai impune o majorare a salariului în plată în luna septembrie 2015, întrucât la momentul aplicării dispoziţiilor ordinului amintit, cuantumul salariilor lor a ajuns la un nivel pe care personalul Casei de Asigurări de Sănătate îl încasa deja de mai mulţi ani.
    10. Tribunalul Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, având în vedere că personalul din direcţiile de sănătate publică este supus unui tratament juridic diferit faţă de alte categorii de personal din sistemul public sanitar, întrucât nu îşi desfăşoară activitatea în acelaşi condiţii.
    11. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    12. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 332 din 30 aprilie 2015 şi Decizia nr. 445 din 16 septembrie 2014.
    13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 1 alin. (13), prin raportare la art. 1 alin. (5^5) şi (5^10) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 6 aprilie 2015. Examinând conţinutul criticilor formulate, Curtea constată că, în realitate, acestea vizează doar dispoziţiile art. 1 alin. (13) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, dispoziţii introduse prin art. I pct. 3 din Legea nr. 293/2015 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 35/2015 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 25 noiembrie 2015, şi care au următorul conţinut: „Pentru personalul direcţiilor de sănătate publică prevederile alin. (5^5) se aplică la cuantumul brut al salariilor de bază aferente lunii iunie 2015.“ Dispoziţiile art. 1 alin. (5^5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, introduse prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 35/2015 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 2 septembrie 2015, şi modificate prin art. I pct. 1 din Legea nr. 293/2015 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 35/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 25 noiembrie 2015, au următorul conţinut: „Începând cu data de 1 decembrie 2015, prin excepţie de la prevederile alin. (1), cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcţie/salariilor de funcţie/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul din sistemul public sanitar, precum şi personalul din cadrul Institutului Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă şi al serviciilor teritoriale de expertiză medicală aflate în subordinea caselor teritoriale de pensii se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna septembrie 2015.“
    16. Curtea mai observă că dispoziţiile de lege criticate au fost aplicabile în anul 2015, fiind cuprinse în cadrul unui act normativ care privea salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015. Cu toate acestea, având în vedere cele reţinute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, în sensul că „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare“, Curtea urmează să analizeze dispoziţiile de lege cu care a fost sesizată, care sunt aplicabile în cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate.
    17. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate consideră că aceste dispoziţii de lege sunt discriminatorii, contravenind astfel art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor.
    18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorii acesteia critică modul diferit de reglementare a majorărilor salariale acordate personalului direcţiilor de sănătate publică în comparaţie cu cel acordat personalului din sistemul public sanitar, precum şi personalului din cadrul Institutului Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă şi al serviciilor teritoriale de expertiză medicală aflate în subordinea caselor teritoriale de pensii. În acest sens, autorii arată că, pentru prima categorie de personal, majorările salariale se calculează raportat la cuantumul brut al salariilor de bază aferente lunii iunie 2015, în timp ce, pentru cea de-a doua categorie de personal, se are în vedere nivelul salariilor de bază/soldelor de funcţie/salariilor de funcţie/indemnizaţiilor de încadrare acordat pentru luna septembrie 2015. Premisa acestei critici este aceea că cele două categorii de persoane trebuie să se supună aceloraşi reglementări referitoare la salarizare.
    19. Faţă de aceste critici, Curtea aminteşte că, referindu-se în jurisprudenţa sa la principiul constituţional al egalităţii în drepturi, a reţinut că „egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, consacrată cu titlu de principiu de art. 16 alin. (1) din Constituţie, îşi găseşte aplicare doar atunci când părţile se găsesc în situaţii identice sau egale, care impun şi justifică acelaşi tratament juridic şi deci instituirea aceluiaşi regim juridic. Per a contrario, când acestea se află în situaţii diferite, regimul juridic aplicabil fiecăreia nu poate fi decât diferit, soluţie legislativă care nu contravine, ci, dimpotrivă, decurge logic din chiar principiul enunţat.“ (Decizia nr. 192 din 31 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 21 iunie 2005)
    20. Făcând aplicarea acestor considerente de principiu situaţiei puse în discuţie de autorii excepţiei, referitoare la salarizarea diferită a unor categorii de personal, Curtea apreciază că un tratament juridic identic sub aspectul salarizării apare ca un imperativ în situaţia în care categoriile de persoane comparate desfăşoară o muncă egală, în condiţii identice ori similare şi cu rezultate ori un impact comparabil, iar în situaţia în care aceste cerinţe nu sunt satisfăcute, o reglementare asemănătoare sub aspectul salarizării este o opţiune exclusivă a legiuitorului, motivată de diferite raţiuni obiective, dar care nu sunt un reflex al prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. În sensul celor arătate, Curtea, prin Decizia nr. 243 din 16 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 18 mai 2010, a precizat că „rolul instanţei de contencios constituţional este acela de a veghea la respectarea principiilor constituţionale în reglementarea salarizării, printre acestea regăsindu-se şi principiul egalităţii în drepturi, care presupune un salariu egal pentru o muncă egală.“
    21. Cât priveşte categoriile de persoane comparate de autorii excepţiei, Curtea constată că acestea sunt personalul direcţiilor de sănătate publică, pe de o parte, şi personalul din sistemul public sanitar, precum şi personalul din cadrul Institutului Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă şi al serviciilor teritoriale de expertiză medicală aflate în subordinea caselor teritoriale de pensii, de cealaltă parte. Or, Curtea observă că aceste categorii de personal au atribuţii diferite, îndeplinind sarcini diferite, chiar dacă obiectivul final urmărit, acela de a asigura sănătatea publică, este comun. Astfel, în ansamblul activităţilor prin care se asigură funcţionarea sistemului public de sănătate, personalul direcţiilor de sănătate publică este orientat doar către anumite sarcini specifice, respectiv punerea în aplicare a unor politici şi programe naţionale de sănătate publică pe plan local, identificarea problemelor locale prioritare de sănătate publică, elaborarea şi implementarea acţiunilor locale de sănătate publică [art. 17 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015].
    22. De altfel, Curtea constată că diferenţa de reglementare instituită de textul de lege criticat nu reprezintă o excepţie în ansamblul unei reglementări cu caracter uniform sub aspectul salarizării categoriilor de personal comparate, aşa cum pare să reiasă din susţinerile autorilor excepţiei, ci, dimpotrivă, reflectă opţiunea legiuitorului care, prin dispoziţiile art. 1^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014 privind salarizarea personalului din cadrul sistemului public sanitar şi sistemului public de asistenţă socială în anul 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 811 din 6 noiembrie 2014 şi aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 185/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 3 iulie 2015, a stabilit, începând cu luna iulie 2015, un regim juridic diferit din punctul de vedere al salarizării pentru personalul din aparatul propriu al Ministerului Sănătăţii, precum şi al celui din direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, asimilându-l cu cel al personalului din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, respectiv al caselor de asigurări de sănătate judeţene şi a municipiului Bucureşti.
    23. Prin urmare, Curtea apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu creează un regim juridic diferit între persoane aflate în situaţii identice ori analoage, astfel că nu poate fi reţinută critica referitoare la încălcarea principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor.
    24. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Victor Năstase, Sanda Radu, Loredana Ţurcan, Tudoriţa Popa şi Eugenia Slăniceanu în Dosarul nr. 8.332/105/2015 al Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 1 alin. (13) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 4 aprilie 2017.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Patricia Marilena Ionea

    ----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016