Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ionescu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 549^1 alin. (1) şi (5) lit. b) teza finală raportat la art. 54 lit. d) din Codul de procedură penală, precum şi ale art. 549^1 alin. (3) teza întâi din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Cristache Rădulescu în Dosarul nr. 10.547/94/2018 al Judecătoriei Buftea - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.042D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, reţine că procedura de desfiinţare a unui înscris în cazul clasării a fost deja examinată de Curte prin Decizia nr. 299 din 4 mai 2017, iar, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 21 şi 23 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, referitor la calitatea de parte în procesul penal a consiliului judeţean, autorul invocă un aspect ce excedează competenţei instanţei de control constituţional. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 6 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 10.547/94/2018, Judecătoria Buftea - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 549^1 alin. (1) şi (5) lit. b) teza finală raportat la art. 54 lit. d) din Codul de procedură penală, precum şi ale art. 549^1 alin. (3) teza întâi din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Cristache Rădulescu în cauza penală având ca obiect desfiinţarea unor înscrisuri. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia solicită ca instanţa de contencios constituţional să pronunţe o decizie interpretativă cu referire la prevederile art. 549^1 alin. (1) şi (5) lit. b) teza finală raportate la prevederile art. 54 lit. d) din Codul de procedură penală, precum şi cu privire la dispoziţiile art. 21 şi art. 23 din Legea nr. 215/2001 şi ale art. 549^1 alin. (3) teza întâi raportat la art. 353 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură penală. 6. Judecătoria Buftea - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în vedere că accesul la instanţă, în acord cu dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 23 din Constituţie, este garantat prin procedura prevăzută de art. 549^1 din Codul de procedură penală. Apreciază că norma criticată nu îngrădeşte accesul persoanelor interesate la instanţa de contencios administrativ competentă să verifice toate condiţiile de fond şi formă ale emiterii actului administrativ. Însă, dacă actul administrativ este un produs al infracţiunii de fals, abuz în serviciu ori al unei alte infracţiuni prevăzute în Codul penal sau legile speciale, se impun a fi luate măsuri de desfiinţare a înscrisului, ce excedează domeniului de aplicare a contenciosului administrativ. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 549^1 alin. (1) şi (5) lit. b) teza finală raportat la art. 54 lit. d) din Codul de procedură penală şi ale art. 549^1 alin. (3) teza întâi din Codul de procedură penală. Curtea observă că, potrivit notelor scrise ale autorului excepţiei, acesta a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 549^1 alin. (1) şi (5) lit. b) teza finală raportat la art. 54 lit. d) din Codul de procedură penală, ale art. 21 şi art. 23 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi ale art. 549^1 alin. (3) teza întâi raportat la art. 353 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură penală. 11. În acest context, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 1.227 din 20 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, Decizia nr. 122 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 27 mai 2014, Decizia nr. 744 din 3 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 4 februarie 2016, şi Decizia nr. 654 din 17 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 7 mai 2018, a statuat că, în cazul în care instanţa de judecată sesizează instanţa de contencios constituţional cu excepţia de neconstituţionalitate a anumitor dispoziţii din legi sau ordonanţe, fără a se pronunţa asupra altora, criticate în cadrul aceleiaşi excepţii de neconstituţionalitate, instanţa de contencios constituţional va analiza excepţia de neconstituţionalitate astfel cum aceasta a fost ridicată de autorul său. Doar în ipoteza în care instanţa judecătorească, prin dispozitivul hotărârii, consideră excepţia referitoare la una sau unele dintre dispoziţiile legale criticate ca fiind inadmisibilă, contrară prevederilor art. 29 alin. (1), (2) sau (3) din Legea nr. 47/1992, şi respinge cererea de sesizare cu această motivare, Curtea Constituţională nu se va pronunţa cu privire la această excepţie. În această împrejurare, autorul are, potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, posibilitatea atacării cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare, a soluţiei de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate. 12. Faţă de cele expuse, având în vedere şi notele scrise ale autorului excepţiei, Curtea apreciază că dispozitivul încheierii de sesizare trebuia să se refere la dispoziţiile art. 549^1 alin. (1) şi (5) lit. b) teza finală raportat la art. 54 lit. d) din Codul de procedură penală, ale art. 21 şi art. 23 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi ale art. 549^1 alin. (3) teza întâi raportat la art. 353 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură penală. 13. Curtea observă, totodată, că Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007. Art. 21 şi art. 23 din Legea nr. 215/2001 au fost abrogate de art. 597 alin. (2) lit. e) din partea a IX-a a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019. 14. Astfel, având în vedere cele expuse anterior, precum şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea constată că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 549^1 alin. (1) şi (5) lit. b) teza finală raportat la art. 54 lit. d) din Codul de procedură penală, ale art. 21 şi art. 23 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi ale art. 549^1 alin. (3) teza întâi raportat la art. 353 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură penală. 15. Autorul excepţiei susţine că prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 121 alin. (2), potrivit cărora „consiliile locale şi primarii funcţionează, în condiţiile legii, ca autorităţi administrative autonome şi rezolvă treburile publice din comune şi din oraşe“, şi art. 126 alin. (6), potrivit cărora „controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepţia celor ce privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar. Instanţele de contencios administrativ sunt competente să soluţioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau, după caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale“. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia solicită, concomitent cu invocarea excepţiei de necompetenţă materială a judecătorului de cameră preliminară, ca instanţa de contencios constituţional să pronunţe o decizie interpretativă prin care să constate că prevederile art. 549^1 alin. (1) şi (5) lit. b) teza finală raportate la prevederile art. 54 lit. d) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează că înscrisul la care se referă „procedura de desfiinţare a unui înscris în cazul clasării“ poate fi un act administrativ şi, totodată, se interpretează că atribuie în competenţa judecătorului de cameră preliminară posibilitatea să analizeze şi să desfiinţeze un act administrativ. De asemenea, ulterior solicitării scoaterii din cauză a Consiliului Judeţean Ilfov, motivat de faptul că, în conformitate cu dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 215/2001, doar unităţile administrativ-teritoriale au personalitate juridică şi doar acestea pot fi părţi în cadrul raporturilor juridice de orice natură (inclusiv procesual penale), autorul solicită Curţii să constate că dispoziţiile art. 21 şi art. 23 din Legea nr. 215/2001, precum şi ale art. 549^1 alin. (3) teza întâi raportat la art. 353 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează că permit consiliilor judeţene să aibă calitatea de parte în procesul penal şi, în această calitate, să poată exercita drepturi şi obligaţii în cadrul raporturilor juridice de drept procesual. 17. Curtea constată că formularea unor astfel de motive nu echivalează cu o veritabilă critică de neconstituţionalitate, fiind ridicate prin intermediul invocării unei excepţii de neconstituţionalitate probleme ce privesc modul de interpretare şi aplicare a legii. În concret, autorul excepţiei supune examinării Curţii aspecte privind verificarea de către judecătorul de cameră preliminară a propriei competenţe în procedura specială reglementată de art. 549^1 din Codul de procedură penală, respectiv aspecte privind stabilirea cadrului procesual de către acesta din urmă. Or, Curtea a statuat, în mod constant, în jurisprudenţa sa, că nu este competentă să se pronunţe cu privire la aspectele ce ţin de aplicarea legii, acestea intrând în competenţa instanţei judecătoreşti învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. Atât interpretarea conţinutului normelor de procedură penală, ca fază indispensabilă procesului de aplicare a legii la situaţiile de fapt deduse judecăţii, cât şi aplicarea acestora sunt de competenţa organelor judiciare. 18. Curtea a reţinut, totodată, că a acţiona diferit, în sensul verificării aspectelor ce ţin de aplicarea legii, ar însemna o ingerinţă în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege (a se vedea Decizia nr. 779 din 28 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 439 din 24 mai 2018, paragraful 22, Decizia nr. 820 din 12 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 23 aprilie 2018, paragraful 21, şi Decizia nr. 166 din 26 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 675 din 30 iulie 2020, paragrafele 15-17). 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 549^1 alin. (1) şi (5) lit. b) teza finală raportat la art. 54 lit. d) din Codul de procedură penală, ale art. 21 şi art. 23 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi ale art. 549^1 alin. (3) teza întâi raportat la art. 353 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Cristache Rădulescu în Dosarul nr. 10.547/94/2018 al Judecătoriei Buftea - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Buftea - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 2 martie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
