Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   CONVENTIE din 8 noiembrie 1968  asupra circulatiei rutiere*)    Twitter Facebook
Cautare document

CONVENTIE din 8 noiembrie 1968 asupra circulatiei rutiere*)

EMITENT: CONSILIUL DE STAT
PUBLICAT: BULETINUL OFICIAL nr. 86 din 20 octombrie 1980


*)Traducere

Pãrţile contractante, dornice sa înlesneascã circulaţia rutiera internationala şi sa sporeasca siguranta pe drumuri prin adoptarea unor reguli uniforme de circulaţie,
au convenit asupra urmãtoarelor dispoziţii:

CAP. 1
Dispoziţii generale

ART. 1
Definiţii
Pentru aplicarea dispoziţiilor prezentei convenţii, termenii de mai jos vor avea sensul ce le este dat în acest articol:
a) legislaţia nationala a unei pãrţi contractante cuprinde totalitatea legilor şi reglementãrilor naţionale sau locale în vigoare pe teritoriul partii contractante;
b) un vehicul este considerat în circulaţie internationala pe teritoriul unui stat cînd:
i) aparţine unei persoane fizice sau juridice cu resedinta obişnuitã în afarã acestui stat;
ii) nu este înmatriculat în acest stat;
iii) şi este adus în mod temporar pe teritoriul acestui stat,
oricare parte contractantã putind sa nu considere în circulaţie internationala un vehicul ce ar rãmîne pe teritoriul sau mai mult de un an fãrã o întrerupere importanta a carei durata poate fi fixatã de partea contractantã.
Un ansamblu de vehicule este considerat în "circulaţie internationala" dacã cel puţin unul dintre vehiculele care-l compun rãspunde definitiei;
c) localitate este spaţiul ce cuprinde imobile cladite şi ale carei intrari şi iesiri sînt stabilite în mod special sau care este definit în orice alt mod în legislaţia nationala;
d) drum înseamnã intreaga latime a unei cai sau strãzi deschisã circulaţiei publice;
e) parte carosabilã este acea parte a drumului folositã în mod normal pentru circulaţia vehiculelor; un drum poate avea mai multe pãrţi carosabile separate în mod distinct, una de alta, printr-o zona centrala despartitoare sau o diferenţa de nivel;
f) pe pãrţile carosabile unde una sau mai multe cai laterale ori una sau mai multe piste sînt rezervate circulaţiei anumitor vehicule, marginea partii carosabile înseamnã, pentru ceilalţi participanţi la circulaţie, marginea restului partii carosabile;
g) cale este oricare dintre benzile longitudinale materializate sau nu prin marcaje rutiere longitudinale, în care poate fi împãrţitã partea carosabilã, şi care are o latime suficienta pentru a permite scurgerea unui şir de automobile, altele decît motociclete;
h) intersectie este oricare incrucisare la nivel, intilnire sau bifurcare de drumuri, inclusiv locurile formate de aceste incrucisari, intilniri sau bifurcari;
i) trecere la nivel este orice incrucisare la nivel a unui drum cu o cale feratã sau de tramvai cu platforma proprie;
j) autostrada este un drum proiectat şi construit în mod special pentru circulaţia automobilelor, care nu deserveste proprietãţile alãturate şi care:
i) cu excepţia unor locuri speciale sau cu caracter temporar, are, pentru cele doua sensuri de circulaţie, pãrţi carosabile distincte, separate una de alta printr-o banda de teren care nu este destinatã circulaţiei sau, în mod excepţional, prin alte mijloace;
ii) nu se intersecteazã la nivel cu un drum, cu o cale feratã, de tramvai sau destinatã circulaţiei pietonilor;
iii) şi este special semnalizata ca autostrada;
k) un vehicul este:
i) oprit, cînd este imobilizat pe o perioada de timp necesarã pentru a lua sau lasa persoane ori de a incarca sau descarca bunuri;
ii) stationat, cînd este imobilizat pentru un motiv, altul decît acela de a evita un conflict cu un participant la circulaţie sau un obstacol ori pentru a se supune regulilor de circulaţie, iar imobilizarea nu se limiteazã la timpul necesar luãrii sau lasarii de persoane ori de bunuri.
Pãrţile contractante vor putea sa considere "oprite" vehiculele imobilizate în condiţiile arãtate la alin. ii) de mai sus, dacã durata imobilizarii nu depãşeşte o limita de timp stabilitã de legislaţia nationala şi sa considere "stationate" vehiculele imobilizate în condiţiile definite la alin. i) de mai sus, dacã durata imobilizarii depãşeşte o limita de timp stabilitã de legislaţia nationala;
l) bicicleta este acel vehicul care are cel puţin doua roti şi este acţionat exclusiv de energia musculara a persoanelor care se gãsesc pe acest vehicul, în special cu ajutorul pedalelor sau al manivelelor;
m) motoreta este acel vehicul cu doua sau trei roti, acţionat de un motor cu ardere interna, avînd o capacitate cilindrica de cel mult 50 cmc, şi a cãrui limita de viteza, prin construcţie, nu depãşeşte 50 km/ora. Pãrţile contractante pot sa nu considere ca motorete, potrivit legislaţiei lor naţionale, vehiculele care nu au caracteristicile bicicletelor, în ce priveşte posibilitãţile lor de folosire, în special caracteristica de a putea fi puse în mişcare cu ajutorul pedalelor, sau a cãror viteza maxima, prin construcţie, greutate sau anumite caracteristici ale motorului, depãşesc limitele stabilite. Nimic din aceasta definitie nu va putea fi interpretat ca impiedicind pãrţile contractante sa asimileze complet motoretele bicicletelor pentru aplicarea dispoziţiilor din legislaţia nationala asupra circulaţiei rutiere;
n) motocicleta este acel vehicul cu doua roti, cu sau fãrã atas, echipat cu un motor cu ardere interna. Pãrţile contractante pot, în legislaţia nationala, sa asimileze motocicletelor vehiculele cu 3 roti a cãror greutate în gol nu depãşeşte 400 kg. Termenul motocicleta nu include motoretele; totuşi, pãrţile contractante pot asimila motoretele motocicletelor, cu condiţia sa facã o declaraţie în acest scop conform paragrafului 2 al art. 54 din convenţie;
o) vehicul cu motor este, cu excepţia motoretelor pe teritoriul pãrţilor contractante care nu le-au asimilat motocicletelor şi a vehiculelor care se deplaseaza pe sine, acel vehicul prevãzut cu un motor cu ardere interna care circula pe drum prin mijloacele sale proprii;
p) automobil este acel vehicul cu motor care serveşte în mod normal la transportul pe drum de persoane sau bunuri ori la tractarea pe drum a vehiculelor folosite la transportul de persoane sau bunuri. Acest termen include troleibuzele, adicã vehiculele legate de o linie electrica şi care nu circula pe sine. Nu include vehiculele, cum ar fi tractoarele agricole, a cãror utilizare la transportul pe drum de persoane sau bunuri ori la tractarea pe drum a vehiculelor utilizate la transportul de persoane sau bunuri nu este decît accesorie;
q) remorca este orice vehicul destinat a fi tractat de un vehicul cu motor; acest termen include semiremorca;
r) semiremorca este acea remorca destinatã a fi cuplata la un automobil, în asa fel încît sa se sprijine în parte pe ea însãşi, iar o parte apreciabila a greutatii sale şi a greutatii încãrcãturii sale sa fie suportatã de automobil;
s) remorca uşoarã este acea remorca a carei greutate maxima autorizata nu depãşeşte 750 kg;
t) ansamblu de vehicule înseamnã vehicule cuplate care circula pe drum ca o unitate;
u) vehicul articulat este ansamblul de vehicule constituit dintr-un automobil şi o semiremorca cuplata la acest automobil;
v) conducãtor este acea persoana care îşi asuma conducerea unui vehicul cu sau fãrã motor (inclusiv bicicleta) şi care însoţeşte pe drum animale izolate sau în turma ori animale de tracţiune, de povara sau de calarie;
w) greutate maxima autorizata este greutatea maxima a vehiculului încãrcat, declarata admisibilã de autoritatea competenta din statul în care vehiculul este înmatriculat;
x) greutate în gol este greutatea vehiculului fãrã echipaj, pasageri sau incarcatura, dar cu plinul de carburant şi cu utilajul normal de bord;
y) greutate în sarcina este greutatea efectivã a vehiculului astfel cum este încãrcat, cu echipajul şi pasagerii la bord;
z) sens de circulaţie şi corespunzãtor sensului circulaţiei înseamnã partea dreapta cînd, dupã legislaţia nationala, conducãtorul unui vehicul trebuie sa permitã unui alt vehicul care circula din sens contrar sa treacã prin stinga sa; în caz contrar, înseamnã partea stinga;
) obligaţia unui conducãtor de vehicul de a ceda trecerea altor vehicule înseamnã ca acesta nu trebuie sa-şi continue mersul sau manevra ori sa o reia dacã aceasta risca sa determine pe conducãtorii altor vehicule sa modifice în mod brusc direcţia sau viteza vehiculelor lor.
ART. 2
Anexele convenţiei
Anexele prezentei convenţii, şi anume:
Anexa nr. 1 - Excepţii de la obligaţia de a admite în circulaţie internationala automobilele şi remorcile;
Anexa nr. 2 - Numãrul de înmatriculare al automobilelor şi remorcilor în circulaţie internationala;
Anexa nr. 3 - Semnul distinctiv al automobilelor şi remorcilor în circulaţie internationala;
Anexa nr. 4. - Elemente de identificare a automobilelor şi remorcilor în circulaţie internationala;
Anexa nr. 5 - Condiţii tehnice pentru automobile şi remorci;
Anexa nr. 6. - Permisul de conducere naţional şi
Anexa nr. 7 - Permisul de conducere internaţional, fac parte integrantã din aceasta convenţie.
ART. 3
Obligaţiile pãrţilor contractante
1.a) Pãrţile contractante vor lua mãsurile corespunzãtoare pentru ca regulile de circulaţie în vigoare pe teritoriul lor sa fie, în ce priveşte fondul lor, în concordanta cu dispoziţiile cap. II al convenţiei. Cu condiţia ca ele sa nu fie în nici un fel contrare dispoziţiilor convenţiei:
i) aceste reguli pot sa nu reia acele dintre prevederile care se aplica situaţiilor ce nu apar pe teritoriul pãrţilor contractante;
ii) aceste reguli pot sa conţinã dispoziţii neprevãzute în acest cap. II.
b) Prevederile prezentului paragraf nu obliga pãrţile contractante sa prevadã sancţiuni penale pentru orice încãlcare a dispoziţiilor cap. II reluate în regulile lor de circulaţie.
2.a) Pãrţile contractante vor lua, de asemenea, mãsurile corespunzãtoare pentru ca regulile în vigoare pe teritoriul lor, referitoare la condiţiile tehnice pe care trebuie sa le îndeplineascã automobilele şi remorcile, sa fie conforme cu dispoziţiile anexei nr. 5 a convenţiei; aceste reguli pot conţine dispoziţii neprevãzute în aceasta anexa, cu condiţia de a nu fi deloc contrare principiilor de siguranta ce stau la baza dispoziţiilor sus arãtate. În plus, ele vor lua mãsurile corespunzãtoare pentru ca automobilele şi remorcile înmatriculate pe teritoriul lor sa fie conforme cu dispoziţiile anexei nr. 5 atunci cînd sînt în circulaţie internationala.
b) Dispoziţiile prezentului paragraf nu impun nici o obligaţie pãrţilor contractante în ce priveşte regulile în vigoare pe teritoriul lor referitoare la condiţiile tehnice pe care trebuie sa le îndeplineascã vehiculele cu motor care nu sînt automobile în sensul convenţiei.
3. În afarã excepţiilor prevãzute la anexa nr. 1 a convenţiei, pãrţile contractante vor fi obligate sa admitã pe teritoriul lor în circulaţie internationala automobilele şi remorcile care îndeplinesc condiţiile prevãzute în cap. III al convenţiei şi ai cãror conducatori îndeplinesc condiţiile prevãzute în cap. IV; ele vor fi obligate sa recunoascã şi certificatele de înmatriculare eliberate conform dispoziţiilor cap. III ca dovedind, pînã la proba contrarã, ca vehiculele ce fac obiectul acestor prevederi îndeplinesc condiţiile prevãzute la cap. III.
4. Mãsurile pe care le-au luat sau pe care le vor lua pãrţile contractante, fie unilateral, fie prin acorduri bilaterale sau multilaterale, pentru a admite pe teritoriul lor în circulaţie internationala automobile şi remorci care nu îndeplinesc toate condiţiile prevãzute în cap. III al convenţiei şi pentru a recunoaşte, în afarã cazurilor prevãzute în cap. IV, valabilitatea pe teritoriul lor a permiselor eliberate de o parte contractantã, vor fi considerate ca fiind conforme cu obiectul convenţiei.
5. Pãrţile contractante vor fi obligate sa admitã în circulaţie internationala pe teritoriul lor bicicletele şi motoretele care îndeplinesc condiţiile tehnice prevãzute în cap. V al convenţiei şi ai cãror conducatori au resedinta pe teritoriul unei alte pãrţi contractante. Nici o parte contractantã nu va putea sa ceara conducãtorilor de biciclete sau motorete în circulaţie internationala sa fie titulari ai unui permis de conducere; totuşi, pãrţile contractante care vor face, conform paragrafului 2 al art. 54 al convenţiei, o declaraţie prin care asimileazã motoretele motocicletelor, vor putea cere permis de conducere conducãtorilor de motorete în circulaţie internationala.
6. Pãrţile contractante se obliga, la cererea oricãrei pãrţi contractante, sa comunice informaţiile necesare stabilirii identitãţii persoanei pe numele cãreia este înmatriculat pe teritoriul lor un automobil sau o remorca cuplata la un automobil, cînd din cererea prezentatã rezulta ca vehiculul a fost implicat într-un accident pe teritoriul partii contractante care a adresat cererea.
7. Mãsurile pe care le-au luat sau pe care le vor lua pãrţile contractante, fie unilateral, fie prin acorduri bilaterale sau multilaterale, pentru a înlesni circulaţia rutiera internationala prin simplificarea formalitãţilor de vama, de poliţie sau de sãnãtate şi alte formalitãţi de acelaşi gen, precum şi mãsurile luate pentru a face sa coincida competentele şi orele de deschidere a birourilor şi posturilor vamale în acelaşi punct al frontierei, vor fi considerate ca fiind conforme cu obiectul convenţiei.
8. Dispoziţiile paragrafelor 3, 5 şi 7 ale acestui articol nu afecteazã dreptul oricãrei pãrţi contractante de a conditiona admiterea pe teritoriul sau, în circulaţie internationala, a automobilelor, remorcilor, motoretelor şi bicicletelor, precum şi a conducãtorilor şi pasagerilor lor, de respectarea reglementãrilor cu privire la: transporturile comerciale de cãlãtori şi mãrfuri, asigurarea de rãspundere civilã a conducãtorilor de autovehicule şi în materie de vama, precum şi, în general, a reglementãrilor din alte domenii decît circulaţia rutiera.
ART. 4
Semnalizarea
Pãrţile contractante la convenţie, care nu vor fi şi pãrţi contractante la Convenţia asupra semnalizarii rutiere, deschisã semnãrii la Viena în aceeaşi zi cu prezenta convenţie, se obliga:
a) ca toate indicatoarele, semnalele luminoase de circulaţie şi marcajele rutiere, instalate pe teritoriul lor, sa constituie un sistem unitar;
b) ca numãrul tipurilor de indicatoare sa fie limitat, iar indicatoarele sa nu fie instalate decît în locuri unde prezenta lor este socotitã necesarã;
c) ca indicatoarele de avertizare a pericolului sa fie instalate la o distanta suficienta de obstacole, pentru a-i putea anunta din timp pe conducatori; şi
d) sa interzicã:
i) de a figura pe un indicator, pe suportul lui sau pe oricare alta instalatie ce serveşte la dirijarea circulaţiei, orice nu are legatura cu obiectul acestui indicator sau instalaţii; totuşi, cînd pãrţile contractante sau subdiviziunile lor autoriza o asociaţie fãrã scop lucrativ sa instaleze indicatoare de orientare, ele pot permite ca emblema acestei asociaţii sa figureze pe indicator sau pe suportul acestuia, cu condiţia ca înţelegerea semnificatiei indicatorului sa nu fie ingreuiata;
ii) de a instala panouri, afişe, mãrci sau instalaţii ce risca sa fie confundate cu indicatoare sau cu alte instalaţii ce servesc la dirijarea circulaţiei, sa le reducã vizibilitatea sau eficacitatea, sa-i stînjeneascã pe participanţii la circulaţie sau sa le distraga atenţia într-un mod periculos pentru siguranta circulaţiei.

CAP. 2
Reguli aplicabile circulaţiei rutiere

ART. 5
Valoarea semnalizarii
1. Participanţii la circulaţie trebuie sa se conformeze semnificatiei indicatoarelor rutiere, semnalelor luminoase de circulaţie şi marcajelor rutiere, chiar dacã semnificatia acestora ar fi în contradictie cu alte reguli de circulaţie.
2. Semnificatia semnalelor luminoase de circulaţie prevaleazã asupra indicatoarelor rutiere care reglementeazã prioritatea.
ART. 6
Comenzi date de agenţii care dirijeaza circulaţia
1. Agenţii care dirijeaza circulaţia vor fi uşor recunoscuţi şi vizibili de la distanta, atît noaptea cît şi ziua.
2. Participanţii la circulaţie sînt obligaţi sa se supunã imediat comenzilor date de agenţii care dirijeaza circulaţia.
3. Se recomanda ca legislatiile naţionale sa prevadã ca sînt considerate, în special, ca comenzi date de agenţii care dirijeaza circulaţia:
a) bratul ridicat vertical; acest gest înseamnã "atentie, oprire" pentru toţi participanţii la circulaţie, exceptind pe conducãtorii care nu s-ar mai putea opri în condiţii de siguranta suficienta; mai mult, dacã acest gest este fãcut într-o intersectie, el nu obliga oprirea conducãtorilor angajaţi deja în intersectie;
b) bratul sau bratele intinse orizontal; acest gest înseamnã "oprire" pentru toţi participanţii la circulaţie care vin, oricare ar fi sensul lor de mers, din direcţiile intersectate de bratul sau de bratele intinse; dupã ce a fãcut acest gest, agentul care dirijeaza circulaţia va putea cobori bratul sau bratele; pentru conducãtorii care se gãsesc în fata sau în spatele agentului, acest gest înseamnã, de asemenea, "oprire";
c) balansarea unei lumini roşii; acest gest înseamnã "oprire" pentru participanţii la circulaţie spre care este îndreptatã lumina.
4. Comenzile agenţilor care dirijeaza circulaţia prevaleazã asupra semnificatiei indicatoarelor rutiere, a semnalelor luminoase de circulaţie sau a marcajelor rutiere, precum şi asupra regulilor de circulaţie.
ART. 7
Reguli generale
1. Participanţii la circulaţie trebuie sa evite orice comportare ce ar putea constitui un pericol sau un obstacol pentru circulaţie, de a pune în pericol persoane ori de a produce o paguba proprietãţilor publice sau particulare.
2. Se recomanda ca legislatiile naţionale sa prevadã ca participanţii la circulaţie trebuie sa evite a stinjeni circulaţia ori sa o facã periculoasa aruncind, depozitind sau abandonind pe drum obiecte sau materii ori creind orice alte obstacole pe drum. Participanţii la circulaţie care n-au putut evita crearea unui obstacol sau a unui pericol trebuie sa ia mãsurile necesare pentru a-l face sa dispara cît mai repede posibil şi, în cazul în care nu-l poate face sa dispara imediat, sa-i semnaleze prezenta celorlalţi participanţi la circulaţie.
ART. 8
Conducatori
1. Orice vehicul sau ansamblu de vehicule în mişcare trebuie sa aibã un conducãtor.
2. Se recomanda ca legislatiile naţionale sa prevadã ca animalele de povara, de tras sau de calarie şi, eventual, cu excepţia unor zone semnalizate special la intrare, animalele izolate sau în turma, trebuie sa aibã un conducãtor.
3. Fiecare conducãtor trebuie sa aibã calitãţile fizice şi psihice necesare şi sa fie în stare fizica şi mintalã de a conduce.
4. Fiecare conducãtor de vehicul cu motor trebuie sa aibã cunoştinţele şi indeminarea necesare conducerii vehiculului; aceasta dispoziţie nu constituie, totuşi, un impediment pentru invatarea conducerii vehiculelor, potrivit legislaţiei naţionale.
5. Fiecare conducãtor trebuie sa aibã permanent controlul vehiculului sau ori sa poatã însoţi animalele sale.
ART. 9
Turme
Se recomanda ca legislatiile naţionale sa prevadã ca, cu excepţia derogarii acordate pentru a înlesni migratiile, turmele trebuie sa fie fractionate în grupuri de lungime moderata şi separate unele de altele prin intervale suficient de mari pentru comoditatea circulaţiei.
ART. 10
Locul pe partea carosabilã
1. Sensul de circulaţie trebuie sa fie acelaşi pe toate drumurile unui stat, cu excepţia, dacã e cazul, a drumurilor care servesc exclusiv sau în primul rind tranzitului între doua alte state.
2. Animalele ce sînt însoţite pe partea carosabilã trebuie sa fie menţinute, pe cît posibil, cît mai aproape de marginea partii carosabile corespunzãtoare sensului circulaţiei.
3. Sub rezerva dispoziţiilor contrare ale paragrafului 1 al art. 7, ale paragrafului 6 al art. 11 şi ale altor dispoziţii contrare din convenţie, orice conducãtor de vehicul trebuie, atît cît îi permit împrejurãrile, sa menţinã vehiculul cît mai aproape de marginea partii carosabile corespunzãtoare sensului circulaţiei. Pãrţile contractante sau subdiviziunile lor pot stabili reguli mai precise referitoare la locul pe partea carosabilã al vehiculelor destinate transportului de mãrfuri.
4. Cînd un drum are doua sau trei pãrţi carosabile, nici un conducãtor nu trebuie sa meargã pe partea carosabilã situata pe partea opusã aceleia care corespunde sensului circulaţiei.
5. a) Pe pãrţile carosabile unde circulaţia se face în ambele sensuri şi care are cel puţin patru benzi, nici un conducãtor nu trebuie sa circule pe benzile situate pe cealaltã jumãtate a partii carosabile opusã sensului circulaţiei.
b) Pe pãrţile carosabile unde circulaţia se face în ambele sensuri şi care are trei benzi, nici un conducãtor nu poate circula pe banda situata la marginea partii carosabile opusã sensului circulaţiei.
ART. 11
Depãşirea şi circulaţia pe benzi
1. a) Depãşirea trebuie sa se facã pe partea opusã celei care corespunde sensului circulaţiei.
b) Totuşi, depãşirea trebuie sa se facã pe partea corespunzãtoare sensului circulaţiei în cazul cînd conducãtorul care urmeazã sa fie depãşit, dupã ce a semnalizat intenţia de a se indrepta spre partea opusã celei care corespunde sensului circulaţiei, a condus vehiculul sau animalele spre aceasta parte a drumului, în scopul fie de a vira în aceasta parte pentru a circula pe alt drum sau pentru a intra într-o proprietate alãturatã, fie pentru a opri pe aceasta parte.
2. Înainte de a depãşi, conducãtorul trebuie, sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 1 al art. 2 şi ale art. 14 ale convenţiei, sa se asigure ca:
a) nici un conducãtor care îl urmeazã nu a început o manevra pentru a-l depãşi;
b) cel care îl precede pe aceeaşi banda nu a semnalizat intenţia de a depãşi un altul;
c) banda pe care urmeazã sa se angajeze este libera pe o distanta suficienta pentru ca, ţinînd seama de diferenţa dintre viteza vehiculului sau în timpul depãşirii şi aceea a participanţilor la circulaţie ce urmeazã sa fie depasiti, manevra sa sa nu pericliteze sau sa stînjeneascã circulaţia din sens invers;
d) şi ca, în afarã cazului cînd se angajeazã pe o banda interzisã circulaţiei din sens invers, va putea, fãrã a stinjeni pe cei depasiti, sa-şi reia locul prevãzut la paragraful 3 al art. 10 din convenţie.
3. Conform dispoziţiilor paragrafului 2 al acestui articol, pe pãrţile carosabile unde circulaţia se face în ambele sensuri, depãşirea este interzisã în apropierea virfului unei pante şi, cînd vizibilitatea este insuficienta, în curbe, afarã de cazul cînd în aceste locuri exista benzi materializate prin marcaje rutiere longitudinale, iar depãşirea se face fãrã a ieşi de pe aceste benzi interzise prin marcaje circulaţiei din sens invers.
4. În timpul depãşirii, conducãtorul trebuie sa se îndepãrteze de cel sau de cei depasiti, astfel încît sa lase libera o distanta laterala suficienta.
5. a) Pe pãrţile carosabile care au cel puţin doua benzi rezervate circulaţiei în sensul de mers, un conducãtor care ar vrea sa efectueze o noua manevra de depasire imediat sau la puţin timp dupã ce a revenit pe locul prevãzut de paragraful 3 al art. 10 din convenţie, poate, pentru a efectua aceasta manevra şi cu condiţia de a se asigura ca aceasta nu stinjeneste în mod deosebit pe conducãtorii vehiculelor mai rapide care vin din spate, sa ramina pe banda pe care s-a angajat la efectuarea primei depasiri.
b) Pãrţile contractante sau subdiviziunile lor pot totuşi sa nu aplice dispoziţiile prezentului paragraf conducãtorilor de biciclete, motorete, motociclete şi vehicule care nu sînt automobile în sensul convenţiei, precum şi conducãtorilor de automobile a cãror greutate maxima autorizata depãşeşte 3.500 kg sau a cãror viteza, prin construcţie, nu poate depãşi 40 km pe ora.
6. Cînd sînt aplicabile dispoziţiile paragrafului 5.a) al acestui articol, iar densitatea circulaţiei este de asa natura încît vehiculele nu numai ca ocupa toatã lãţimea partii carosabile rezervatã sensului lor de circulaţie, dar circula cu o viteza ce depinde de viteza vehiculului pe care-l precede pe banda pe care se afla:
a) sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 9 al prezentului articol, faptul ca vehiculele de pe o banda circula mai repede decît vehiculele de pe alta banda nu este considerat depasire în sensul acestui articol;
b) un conducãtor care nu se gãseşte pe banda cea mai apropiatã de marginea partii carosabile corespunzãtoare sensului circulaţiei trebuie sa nu schimbe banda decît pentru a se pregati sa vireze la dreapta sau la stinga ori pentru a stationa, cu excepţia schimbãrilor de banda efectuate, conform legislaţiei naţionale, în aplicarea prevederilor paragrafului 5. b) al prezentului articol.
7. În circulaţia pe benzi prevãzutã la paragrafele 5 şi 6 ale acestui articol, este interzis conducãtorilor, atunci cînd benzile sînt delimitate pe partea carosabilã prin marcaje longitudinale, sa circule incalcind aceste marcaje.
8. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 2 al prezentului articol şi ale altor restrictii pe care pãrţile contractante sau subdiviziunile lor le vor putea stabili în ce priveşte depãşirea la intersectii şi la trecerile la nivel, nici un conducãtor de vehicul nu trebuie sa depãşeascã un vehicul, altul decît o bicicleta cu doua roti, o motoreta sau o motocicleta fãrã atas:
a) imediat înainte şi într-o intersectie alta decît o intersectie cu sens giratoriu, în afarã de:
i) cazul prevãzut la paragraful 1 b) al prezentului articol;
ii) cazul în care drumul sau locul unde are loc depãşirea beneficiazã de prioritate la intersectie;
iii) cazul în care circulaţia este dirijata la intersectii de un agent de circulaţie sau de semnale luminoase de circulaţie;
b) imediat înainte şi pe trecerile la nivel neprevãzute cu bariere sau semibariere, pãrţile contractante sau subdiviziunile lor putind totuşi sa permitã depãşirea la trecerile la nivel unde circulaţia este dirijata prin semnale luminoase de circulaţie, cînd semnalul permite trecerea vehiculelor.
9. Un vehicul nu trebuie sa depãşeascã un alt vehicul care se apropie de o trecere pentru pietoni, delimitata prin marcaje sau semnalizata ca atare, ori care este oprit în dreptul acesteia, decît cu o viteza suficient de redusã pentru a putea opri dacã un pieton se afla pe trecere. Nici o dispoziţie din prezentul paragraf nu va fi interpretatã ca impiedicind pãrţile contractante sau subdiviziunile lor sa interzicã depãşirea începînd de la o anumitã distanta de o trecere pentru pietoni sau sa impunã prevederi mai stricte conducatorului unui vehicul care vrea sa depãşeascã un altul oprit în dreptul trecerii.
10. Un conducãtor care constata ca un altul care îl urmeazã doreşte sa-l depãşeascã trebuie, în afarã cazului prevãzut la paragraful 1 b) al art. 16 al convenţiei, sa se apropie de marginea partii carosabile corespunzãtoare sensului circulaţiei şi sa nu mãreascã viteza. Dacã insuficienta latimii, profilul sau starea partii carosabile nu permit, ţinînd seama de densitatea circulaţiei din sens invers, de a depãşi cu usurinta şi fãrã pericol un vehicul lent, voluminos ori obligat sa respecte o limita de viteza, conducãtorul acestui din urma vehicul trebuie sa reducã viteza şi, la nevoie, sa se dea la o parte de îndatã ce este posibil, pentru a lasa sa treacã vehiculele care îl urmeazã.
11. a) Pãrţile contractante sau subdiviziunile lor pot, pe drumurile cu sens unic şi pe cele unde circulaţia se desfãşoarã în ambele sensuri, cînd cel puţin doua benzi în localitãţi şi trei benzi în afarã localitãţilor sînt rezervate circulaţiei în acelaşi sens, delimitate prin marcaje longitudinale:
i) sa permitã vehiculelor care circula pe o banda sa depãşeascã, pe partea corespunzãtoare sensului de circulaţie, vehiculele care circula pe alta banda;
ii) sa nu aplice dispoziţiile paragrafului 3 al art. 10 din convenţie,
cu excepţia unor dispoziţii corespunzãtoare care sa restrîngã posibilitatea de a schimba banda.
b) În cazul prevãzut la alin. a) al prezentului paragraf, modul de a conduce va fi considerat ca nu constituie o depasire în sensul convenţiei; totuşi, dispoziţiile paragrafului 9 al prezentului articol rãmîn aplicabile.
ART. 12
Trecerea pe lîngã vehiculele care circula din sens opus
1. Pentru a trece pe lîngã un vehicul care circula din sens opus, orice conducãtor trebuie sa lase libera o distanta laterala suficienta şi, la nevoie, sa circule cît mai aproape de marginea partii carosabile corespunzãtoare sensului circulaţiei; dacã, procedînd astfel, mersul sau înainte este împiedicat de un obstacol sau de prezenta altor participanţi la circulaţie, el trebuie sa reducã viteza şi, la nevoie, sa opreascã pentru a lasa sa treacã pe cel sau pe cei care vin din sens opus.
2. Pe drumurile de munte şi pe cele cu panta mare ce au caracteristici similare, unde trecerea pe lîngã vehicule care circula din sens opus este imposibila sau grea, obligaţia de a lasa sa treacã orice vehicul care urca revine conducatorului de vehicul care coboarã, în afarã de cazul cînd prin modul cum sînt situate refugiile de-a lungul partii carosabile, pentru a permite vehiculelor sa le foloseascã, este de asa natura încît, ţinînd seama de viteza şi poziţia lor, vehiculul care urca are în fata lui un refugiu, iar mersul înapoi al unuia dintre vehicule ar fi necesar dacã vehiculul ce urca nu s-ar opri pe acest refugiu. În cazul în care unul dintre cele doua vehicule este obligat sa meargã înapoi pentru a face posibila trecerea unul pe lîngã altul, aceasta manevra va fi facuta de conducãtorul vehiculului care coboarã, cu excepţia cazului în care manevra este în mod evident mai uşor de fãcut de cãtre conducãtorul vehiculului care urca. Pãrţile contractante sau subdiviziunile lor pot, pentru anumite vehicule şi anumite drumuri sau sectoare ale acestora, sa stabileascã reguli speciale diferite de cele din acest paragraf.
ART. 13
Viteza şi distanta între vehicule
1. Orice conducãtor de vehicul trebuie sa ramina, în toate împrejurãrile, stapin pe vehiculul sau, în asa fel încît sa poatã face fata cerinţelor prudentei şi sa fie continuu în mãsura sa efectueze toate manevrele ce îi revin. El trebuie ca, potrivind viteza vehiculului, sa ţinã tot timpul seama de împrejurãri, în special de dispunerea locurilor, de starea drumului, de starea şi incarcatura vehiculului sau, de condiţiile atmosferice şi de intensitatea circulaţiei, asa încît sa poatã opri vehiculul în limitele cimpului sau vizual din fata, precum şi înaintea oricãrui obstacol previzibil. El trebuie sa reducã viteza şi, la nevoie, sa opreascã ori de cîte ori împrejurãrile o cer, în special atunci cînd vizibilitatea nu este buna.
2. Nici un conducãtor nu trebuie sa stînjeneascã mersul normal al celorlalte vehicule circulind, fãrã motiv temeinic, cu o viteza anormal de redusã.
3. Conducãtorul unui vehicul care circula în spatele altui vehicul trebuie sa lase libera, în spatele acestuia, o distanta de siguranta suficienta pentru a putea evita o lovire în caz de reducere brusca a vitezei sau de oprire neasteptata a vehiculului care îl precede.
4. În afarã localitãţilor, în scopul de a se înlesni depasirile, conducãtorii vehiculelor sau ai ansamblurilor de vehicule cu mai mult de 3.500 kg greutate maxima autorizata sau cu o lungime mai mare de 10 m trebuie, în afarã cazului cînd depãşesc sau se pregãtesc sa depãşeascã, sa menţinã un interval între vehiculele lor şi cele care le preced, în asa fel încît vehiculele care îi depãşesc sa se poatã intercala fãrã pericol în spaţiul lãsat în fata vehiculului depãşit. Aceasta dispoziţie nu este aplicabilã atunci cînd circulaţia este intensa şi nici atunci cînd depãşirea este interzisã.
În plus:
a) Autoritãţile competente pot dispune ca anumite convoaie de vehicule sa beneficieze de derogãri de la aceste prevederi sau sa le facã inaplicabile, chiar şi pe drumurile unde exista doua benzi pe acelaşi sens de circulaţie.
b) Pãrţile contractante sau subdiviziunile lor pot stabili cifre diferite de cele menţionate în prezentul paragraf pentru caracteristicile vehiculelor respective.
5. Nimic din aceasta convenţie nu ar putea fi interpretat ca impiedicind pãrţile contractante sau subdiviziunile lor de a stabili limite generale sau locale de viteza, pentru toate vehiculele sau pentru anumite categorii de vehicule, ori de a stabili, pe anumite drumuri sau categorii de drumuri, fie viteze minime sau maxime, ori de a stabili intervale minime determinate de prezenta pe drum a anumitor categorii de vehicule ce prezintã un pericol deosebit datoritã, mai ales, greutatii sau încãrcãturii lor.
ART. 14
Dispoziţii generale pentru manevre
1. Orice conducãtor care vrea sa execute o manevra, ca aceea de a ieşi dintr-un rind de vehicule stationate sau de a intra într-un asemenea rind, a devia direcţia la dreapta sau la stinga pe partea carosabita, a vira la dreapta sau la stinga pentru a merge pe un alt drum ori pentru a intra într-o proprietate alãturatã, trebuie sa nu înceapã a executa aceasta manevra decît dupã ce s-a asigurat ca o poate face fãrã a constitui un pericol pentru ceilalţi participanţi la circulaţie care îl urmeazã, îl preced sau cu care urmeazã sa se incruciseze, ţinînd seama de poziţia, direcţia şi viteza lor.
2. Orice conducãtor care vrea sa efectueze o întoarcere sau sa meargã înapoi trebuie sa nu înceapã a executa aceasta manevra decît dupã ce s-a asigurat ca o poate face fãrã a constitui un pericol sau un obstacol pentru ceilalţi participanţi la circulaţie.
3. Înainte de a vira sau de a efectua o manevra ce implica o deplasare laterala, orice conducãtor trebuie sa-şi anunţe intenţia în mod clar şi din timp cu ajutorul indicatorului sau al indicatoarelor de direcţie ale vehiculului ori, în lipsa, semnalizind corespunzãtor cu bratul. Semnalizarea cu ajutorul indicatorului sau al indicatoarelor de direcţie trebuie sa se menţinã pe intreaga durata a manevrei. Semnalizarea trebuie sa înceteze îndatã ce manevra s-a efectuat.
ART. 15
Dispoziţii speciale referitoare la vehiculele din serviciile regulate de transport în comun
Se recomanda ca legislatiile naţionale sa prevadã ca în localitãţi, în scopul de a usura circulaţia vehiculelor din serviciile regulate de transport în comun, conducãtorii celorlalte vehicule, cu excepţia dispoziţiilor paragrafului 1 al art. 14 din prezenta convenţie, sa reducã viteza şi, la nevoie, sa opreascã pentru a lasa aceste vehicule de transport în comun sa efectueze manevra necesarã repunerii în mişcare din staţiile semnalizate ca atare. Dispoziţiile astfel luate de pãrţile contractante sau de subdiviziunile lor nu modifica cu nimic obligaţia conducãtorilor de vehicule de transport în comun de a lua mãsurile necesare pentru a evita un accident, dupã ce au anuntat cu ajutorul luminilor de semnalizare a direcţiei intenţia lor de a se repune în mişcare.
ART. 16
Schimbarea direcţiei
1. Înainte de a vira la dreapta sau la stinga pentru a intra pe un alt drum sau într-o proprietate alãturatã, oricare conducãtor trebuie, sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 1 al art. 7 şi ale art. 14 din convenţie:
a) dacã vrea sa pãrãseascã drumul pe partea corespunzãtoare sensului circulaţiei, sa se apropie cît mai mult posibil de marginea partii carosabile corespunzãtoare acestui sens şi sa execute manevra într-un spaţiu cît mai restrîns posibil;
b) dacã vrea sa pãrãseascã drumul pe cealaltã parte, cu excepţia posibilitatii pentru pãrţile contractante sau subdiviziunile lor de a stabili prevederi diferite pentru biciclete şi motorete, sa se apropie cît mai mult de axa drumului, dacã este vorba de un drum cu circulaţie în ambele sensuri, sau de marginea opusã partii care corespunde sensului circulaţiei, dacã este vorba de un drum cu sens unic, şi, dacã vrea sa se angajeze pe un alt drum unde circulaţia se face în ambele sensuri, sa execute manevra în asa fel încît sa între pe acest drum pe partea corespunzãtoare sensului circulaţiei.
2. În timpul manevrei de schimbare a direcţiei de mers conducãtorul trebuie, sub rezerva dispoziţiilor art. 21 al convenţiei, în ce priveşte pietonii, sa lase sa treacã vehiculele ce vin din sens opus pe drumul pe care se pregãteşte sa-l pãrãseascã, precum şi bicicletele şi motoretele care circula pe pistele pentru biciclete ce traverseaza partea carosabilã pe care urmeazã sa între.
ART. 17
Reducerea vitezei
1. Nici un conducãtor de vehicul nu trebuie sa efectueze o frinare brusca neimpusa de motive de siguranta.
2. Orice conducãtor care vrea sa reducã mult viteza trebuie, în afarã de cazul cînd aceasta nu este justificatã de un pericol iminent, sa se asigure în prealabil ca o poate face fãrã pericol şi stinjenire excesiva pentru ceilalţi conducatori. Mai mult, el trebuie, în afarã de cazul cînd s-a asigurat ca nu este urmat de nici un vehicul sau ca acesta se afla foarte departe, sa semnalizeze în mod clar şi din timp intenţia sa fãcînd un semn corespunzãtor cu bratul; totuşi, aceasta dispoziţie nu se aplica în cazul în care semnalul de reducere a vitezei este dat prin aprinderea luminilor stop prevãzute la paragraful 31 al anexei nr. 5 a convenţiei.
ART. 18
Intersectii şi obligaţia de a ceda trecerea
1. Orice conducãtor care se apropie de o intersectie trebuie sa dea dovada de o prudenta sporitã, potrivita condiţiilor locale. Conducãtorul unui vehicul trebuie, în special, sa conducã cu o viteza care sa-i dea posibilitatea de a opri pentru a lasa sa treacã vehiculele ce au prioritate de trecere.
2. Orice conducãtor care pãtrunde de pe o carare sau drum de pãmînt pe un drum care nu-i nici carare, nici drum de pãmînt, este obligat sa cedeze trecerea vehiculelor care circula pe acest drum. În sensul prezentului articol, termenii de carare şi drum de pãmînt vor putea fi definiţi în legislaţia nationala.
3. Orice conducãtor care iese de pe o proprietate alãturatã şi intra pe un drum este obligat sa cedeze trecerea vehiculelor care circula pe acest drum.
4. Cu excepţia dispoziţiilor paragrafului 7 al prezentului articol:
a) în statele unde sensul de circulaţie este pe dreapta, în intersectii altele decît cele care sînt prevãzute de paragraful 2 al acestui articol şi de paragrafele 2 şi 4 ale art. 25 al convenţiei, conducãtorul unui vehicul este obligat sa cedeze trecerea vehiculelor care vin din dreapta;
b) pãrţile contractante sau subdiviziunile lor pe teritoriul cãrora sensul de circulaţie este pe stinga sînt libere sa stabileascã cum doresc regulile de prioritate în intersectii.
5. Chiar dacã semnalele luminoase permit, un conducãtor nu trebuie sa se angajeze într-o intersectie dacã densitatea circulaţiei este atît de mare încît el risca sa ramina imobilizat în intersectie, stinjenind sau impiedicind astfel circulaţia transversala.
6. Orice conducãtor intrat într-o intersectie unde circulaţia este dirijata prin semnale luminoase poate pãrãsi intersectia fãrã sa aştepte ca circulaţia sa fie deschisã în sensul în care intenţioneazã sa meargã, cu condiţia sa nu stînjeneascã circulaţia celorlalţi participanţi la circulaţie care înainteazã în sensul în care circulaţia este deschisã.
7. În intersectii conducãtorii vehiculelor care nu se deplaseaza pe sine au obligaţia de a ceda trecerea vehiculelor care se deplaseaza pe sine.
ART. 19
Treceri la nivel
Orice participant la circulaţie trebuie sa dea dovada de prudenta sporitã la apropierea şi la traversarea trecerilor la nivel.
În special:
a) orice conducãtor de vehicul trebuie sa circule cu viteza redusã;
b) în afarã obligaţiei de a se supune indicatiei de oprire date de un semnal luminos sau acustic, nici un participant la circulaţie nu trebuie sa se angajeze pe o trecere la nivel ale carei bariere sau semibariere sînt coborite sau pe cale de a fi coborite ori ale carei semibariere sînt în curs de ridicare;
c) dacã o trecere la nivel nu este prevãzutã cu bariere, cu semibariere sau cu semnale luminoase, nici un participant la circulaţie nu trebuie sa între fãrã a se fi asigurat ca nu se apropie nici un vehicul pe sine;
d) nici un participant la circulaţie nu trebuie sa prelungeascã nejustificat traversarea trecererii la nivel; în caz de imobilizare forţatã a unui vehicul, conducãtorul lui trebuie sa se straduiasca sa-l scoatã în afarã caii ferate şi, în cazul în care nu poate sa o facã, sa ia imediat toate mãsurile ce-i stau în putinta pentru ca mecanicii vehiculelor pe sine sa fie preveniţi din timp de existenta pericolului.
ART. 20
Dispoziţii aplicabile pietonilor
1. Pãrţile contractante sau subdiviziunile lor vor putea sa nu aplice dispoziţiile prezentului articol decît în cazul în care circulaţia pietonilor pe partea carosabilã ar fi periculoasa sau stinjenitoare pentru circulaţia vehiculelor.
2. Dacã exista trotuare sau acostamente practicabile pentru pietoni, aceştia trebuie sa circule pe ele. Totuşi, luind mãsurile de precautie necesare:
a) pietonii care imping sau transporta obiecte stinjenitoare pot merge pe partea carosabilã dacã circulaţia lor pe trotuar sau acostament ar cauza o stinjenire importanta celorlalţi pietoni;
b) grupurile de pietoni conduse de un responsabil şi care formeazã un cortegiu pot circula pe partea carosabilã.
3. Dacã nu este posibil sa se foloseascã trotuarele sau acostamentele ori în lipsa acestora, pietonii pot circula pe partea carosabilã; atunci cînd exista o pista pentru biciclete, iar densitatea circulaţiei le permite, ei pot circula pe aceasta pista, dar fãrã sa stînjeneascã trecerea biciclistilor şi a conducãtorilor de motorete.
4. Atunci cînd, în aplicarea paragrafelor 2 şi 3 ale prezentului-articol, pietonii circula pe partea carosabilã, ei trebuie sa meargã cît mai aproape posibil de marginea partii carosabile.
5. Se recomanda ca legislatiile naţionale sa prevadã cele ce urmeazã: atunci cînd pietonii circula pe partea carosabilã, ei trebuie, afarã de cazul cînd aceasta este de natura a-i pune în pericol, sa meargã pe partea opusã celei corespunzãtoare sensului circulaţiei. Totuşi, persoanele care imping cu mina o bicicleta, o motoreta sau o motocicleta trebuie totdeauna sa circule pe partea corespunzãtoare sensului circulaţiei ca şi grupurile de pietoni conduse de un responsabil sau care formeazã un cortegiu. Cu excepţia cazului cînd formeazã un cortegiu, pietonii care circula pe partea carosabilã trebuie ca, în timpul nopţii sau cînd vizibilitatea este redusã, precum şi ziua, cînd densitatea circulaţiei o cere, sa meargã pe cît posibil pe un singur şir.
6. a) Pietonii nu trebuie sa se angajeze pe partea carosabilã pentru a o traversa decît dind dovada de prudenta; ei trebuite sa foloseascã trecerea pentru pietoni atunci cînd exista în apropiere o asemenea trecere.
b) Pentru a traversa o trecere pentru pietoni semnalizata ca atare sau delimitata de marcaje pe partea carosabilã:
i) dacã trecerea este prevãzutã cu semnale luminoase pentru pietoni, aceştia trebuie sa se supunã semnificatiei acestora;
ii) dacã trecerea nu este prevãzutã cu o astfel de semnalizare, dar circulaţia vehiculelor este dirijata prin semnale luminoase sau de cãtre un agent de circulaţie, pietonii nu trebuie sa între pe partea carosabilã atît timp cît semnalul luminos sau gestul agentului de circulaţie permite trecerea vehiculelor;
iii) la celelalte treceri pentru pietoni, pietonii nu trebuie sa între pe partea carosabilã fãrã sa ţinã seama de distanta şi viteza vehiculelor care se apropie.
c) Pentru a traversa în afarã unei treceri pentru pietoni semnalizata ca atare sau delimitata de marcaje pe partea carosabilã, pietonii nu trebuie sa se angajeze mai înainte de a se fi asigurat ca o pot face fãrã sa stînjeneascã circulaţia vehiculelor.
d) Odatã angajaţi în traversarea partii carosabile, pietonii nu trebuie sa prelungeascã trecerea, sa intirzie sau sa se opreascã fãrã motiv.
7. Totuşi, pãrţile contractante sau subdiviziunile lor pot prevedea dispoziţii mai stricte pentru pietonii care traverseaza partea carosabilã.
ART. 21
Conduita conducãtorilor fata de pietoni
1. Cu excepţia dispoziţiilor paragrafului 1 al art. 7, ale paragrafului 9 al art. 11 şi ale paragrafului 1 al art. 13 din convenţie, cînd pe partea carosabilã exista o trecere pentru pietoni semnalizata ca atare sau delimitata prin marcaje:
a) dacã circulaţia vehiculelor este dirijata la aceasta trecere de semnale luminoase sau de un agent de circulaţie, conducãtorii trebuie, atunci cînd le este interzis sa treacã, sa opreascã înainte de a se angaja pe trecere, iar atunci cînd le este permis sa treacã, sa nu împiedice sau sa stînjeneascã trecerea pietonilor care sînt angajaţi pe trecere şi traverseaza în condiţiile prevãzute de art. 20 din convenţie; dacã conducãtorii vireazã pentru a intra pe un alt drum la începutul cãruia se gãseşte o trecere pentru pietoni, ei nu trebuie s-o facã decît cu viteza redusã şi chiar dacã în acest scop trebuie sa opreascã lasind sa treacã pietonii angajaţi sau care se angajeazã pe o trecere în condiţiile prevãzute de paragraful 6 al art. 20 din convenţie;
b) dacã circulaţia vehiculelor nu este dirijata la aceasta trecere de semnale luminoase sau de un agent de circulaţie, conducãtorii nu trebuie sa se apropie de aceasta trecere decît cu viteza suficient de redusã pentru a nu pune în pericol pietonii angajaţi sau care se pregãtesc sa se angajeze în traversare; la nevoie, ei trebuie sa opreascã pentru a-i lasa sa treacã.
2. Conducãtorii care au intenţia sa depãşeascã, pe partea corespunzãtoare sensului circulaţiei, un vehicul de transport în comun oprit într-o statie semnalizata ca atare, trebuie sa reducã viteza şi, la nevoie, sa opreascã pentru a permite cãlãtorilor sa urce în vehicul sau sa coboare din acesta.
3. Nici o dispoziţie din prezentul articol nu va fi interpretatã ca impiedicind pãrţile contractante sau subdviziunile lor:
- sa oblige pe conducãtorii unui vehicul sa opreascã ori de cîte ori pietonii s-au angajat ori se angajeazã pe o trecere pentru pietoni semnalizata ca atare sau delimitata prin marcaje pe partea carosabilã, în condiţiile prevãzute de art. 20 al convenţiei, sau
- sa le interzicã de a impiedica sau stinjeni mersul pietonilor care traverseaza o intersectie sau foarte aproape de o intersectie, chiar dacã în acel loc nu exista o trecere pentru pietoni, semnalizata ca atare sau delimitata prin marcaje pe partea carosabilã.
ART. 22
Refugii pe partea carosabilã
Cu excepţia dispoziţiilor art. 10 al convenţiei, orice conducãtor poate sa lase la stinga sau la dreapta lui refugiile, bornele şi celelalte dispozitive existente pe partea carasabila, cu excepţia urmãtoarelor cazuri:
a) atunci cînd un indicator impune trecerea pe una din laturile refugiului, bornei sau dispozitivului;
b) atunci cînd refugiul, borna sau dispozitivul se afla pe axa drumului unde circulaţia se face în doua sensuri; în acest ultim caz, conducãtorul trebuie sa lase refugiul, borna sau dispozitivul pe partea opusã aceleia care corespunde sensului circulaţiei.
ART. 23
Oprirea şi stationarea
I. În afarã localitãţilor, vehiculele şi animalele trebuie sa fie, pe cît posibil, oprite sau stationate în afarã partii carosabile. Ele nu trebuie lãsate pe pistele pentru biciclete şi, cu excepţia cazului în care legislaţia nationala o permite, nici pe trotuarele sau acostamentele amenajate pentru circulaţia pietonilor.
2. a) Animalele şi vehiculele oprite sau stationate pe partea carosabilã trebuie sa stea cît mai aproape posibil de marginea acesteia. Un conducãtor nu trebuie sa opreascã vehiculul sau sa staţioneze pe partea carosabilã decît pe partea care corespunde pentru el sensului circulaţiei; totuşi, oprirea sau stationarea este permisã şi pe cealaltã parte atunci cînd nu este posibil pe partea care corespunde sensului circulaţiei ca urmare a existenţei unei cai ferate. În plus, pãrţile contractante sau subdiviziunile lor pot:
i) sa nu interzicã, în anumite condiţii, oprirea sau stationarea pe o parte sau pe cealaltã parte, mai ales dacã indicatoare rutiere interzic oprirea pe partea corespunzãtoare sensului circulaţiei;
ii) pe drumurile cu sens unic, sa permitã oprirea şi stationarea pe cealaltã parte, concomitent sau nu cu oprirea sau stationarea pe partea care corespunde sensului circulaţiei;
iii) sa permitã oprirea şi stationarea în mijlocul partii carosabile în locuri special indicate.
b) În afarã unor dispoziţii contrare din legislaţia nationala, vehiculele altele decît bicicletele cu doua roti, motoretele sau motocicletele fãrã atas nu trebuie sa fie oprite sau stationate pe partea carosabilã pe doua rinduri. Vehiculele oprite sau stationate trebuie, cu excepţia cazurilor în care dispunerea locurilor permite altfel, sa fie aşezate paralel cu marginea partii carosabile.
3. a) Orice oprire şi stationare a unui vehicul sînt interzise pe partea carosabilã:
i) pe trecerile pentru pietoni, pe cele pentru biciclisti şi pe trecerile la nivel;
ii) pe sinele de tramvai sau de tren ori atît de aproape de aceste sine încît circulaţia tramvaielor sau a trenurilor ar putea fi împiedicatã, precum şi cu condiţia ca pãrţile contractante sau subdiviziunile lor sa prevadã dispoziţii contrare, pe trotuare şi pe pistele pentru biciclete;
b) Oprirea şi stationarea unui vehicul sînt interzise în orice loc unde acestea ar constitui un pericol, în special:
i) sub pasajele superioare şi în tunele, cu excepţia eventual a unor locuri special indicate;
ii) pe partea carosabilã, în apropierea virfurilor de pante şi în curbe, cînd vizibilitatea este în suficienta, pentru ca depãşirea vehiculului sa se poatã face în deplina siguranta, ţinînd seama de viteza vehiculelor pe acel sector de drum;
iii) pe partea carosabilã în dreptul marcajului longitudinal, atunci cînd alin. b) ii) al prezentului paragraf nu se aplica, dacã lãţimea partii carosabile între marcaj şi vehicul este sub 3 m, iar marcajul interzice încãlcarea lui de cãtre vehiculele care circula pe aceeaşi parte.
c) Stationarea unui vehicul pe partea carosabilã este interzisã:
i) în apropiere de trecerile la nivel, de intersectii şi de staţiile pentru autobuze, troleibuze şi vehicule pe sine, pe distanţele prevãzute de legislaţia nationala;
ii) în fata intrãrilor carosabile ale proprietãţilor;
iii) în orice loc unde vehiculul stationat ar impiedica accesul la un alt vehicul stationat regulamentar sau degajarea unui asemenea vehicul;
iv) pe banda centrala a drumurilor cu trei pãrţi carosabile şi, în afarã localitãţilor, pe pãrţile carosabile ale drumurilor indicate ca prioritare de o semnalizare corespunzãtoare;
v) în locurile unde vehiculul stationat ar acoperi vederii participanţilor la circulaţie indicatoarele sau semnalele luminoase de circulaţie.
4. Un conducãtor nu trebuie sa-şi pãrãseascã vehiculul sau animalele fãrã sa fi luat toate mãsurile necesare pentru a evita un accident şi, în cazul unui automobil, pentru a evita sa fie folosit fãrã aprobare.
5. Se recomanda ca legislatiile naţionale sa prevadã ca orice vehicul cu motor altul decît o motoreta sau o motocicleta fãrã atas, precum şi orice remorca, cuplata sau nu, care se afla imobilizata pe partea carosabilã în afarã unei localitãţi, sa fie semnalizata de la distanta, cu ajutorul unui dispozitiv corespunzãtor aşezat în locul cel mai potrivit pentru a-i avertiza din timp pe ceilalţi conducatori care se apropie;
a) atunci cînd vehiculul este mobilizat noaptea pe partea carosabilã în astfel de condiţii încît conducãtorii care se apropie nu-şi pot da seama de obstacolul existent;
b) atunci cînd conducãtorul, în alte cazuri, a fost constrîns sa imobilizeze vehiculul într-un loc unde oprirea este interzisã.
6. Nimic din prezentul articol nu ar putea fi interpretat ca impiedicind pãrţile contractante sau subdiviziunile lor sa impunã alte interdicţii de stationare şi oprire.
ART. 24
Deschiderea uşilor
Este interzis de a deschide usa unui vehicul, de a o lasa deschisã sau de a cobori din vehicul fãrã a se fi asigurat ca nu poate sa rezulte un pericol pentru ceilalţi participanţi la circulaţie.
ART. 25
Autostrazi şi drumuri cu caracter asemãnãtor
1. Pe autostrazi şi, dacã legislaţia nationala dispune astfel, pe drumurile speciale de intrare pe autostrazi şi de ieşire de pe autostrazi:
a) circulaţia este interzisã pietonilor, animalelor, bicicletelor, motoretelor, dacã acestea nu sînt asimilate motocicletelor, şi tuturor vehiculelor altele decît automobilele şi remorcile lor, precum şi automobilelor sau remorcilor lor care, prin construcţie, nu pot atinge în linie dreapta o viteza fixatã de legislaţia nationala;
b) este interzis conducãtorilor:
i) sa opreascã sau sa staţioneze vehiculele în alta parte decît în locurile de stationare semnalizate; în caz de imobilizare forţatã a unui vehicul, conducãtorul sau trebuie sa se straduiasca sa-l ducã în afarã partii carosabile şi chiar în afarã benzii de urgenta, iar dacã nu o poate face, sa semnalizeze imediat de la distanta prezenta vehiculului, pentru a avertiza din timp pe ceilalţi conducatori care se apropie;
ii) sa întoarcã sau sa dea înapoi ori sa pãtrundã pe banda centrala, inclusiv pe racordurile care leagã între ele cele doua pãrţi carosabile.
2. Conducãtorii care patrund pe o autostrada trebuie:
a) dacã nu exista banda de acceleratie în continuarea drumului de acces, sa cedeze trecerea vehiculelor care circula pe autostrada;
b) dacã exista banda de acceleratie, sa circule pe aceasta şi sa între în circulaţia autostrazii respectînd prevederile paragrafelor 1 şi 3 ale art. 14 din convenţie.
3. Conducãtorul care pãrãseşte autostrada trebuie ca, din timp, sa circule pe banda corespunzãtoare iesirii de pe autostrada şi sa se angajeze cît mai curînd pe banda de deceleratie dacã exista o astfel de banda.
4. Pentru aplicarea paragrafelor 1, 2 şi 3 ale prezentului articol sînt asimilate autostrazilor celelalte drumuri rezervate circulaţiei automobilelor semnalizate ca atare şi care nu fac legatura cu proprietãţi alãturate.
ART. 26
Dispoziţii speciale aplicabile cortegiilor şi infirmilor
1. Este interzis participanţilor la circulaţie sa intrerupa coloanele militare, grupurile de elevi sub conducerea unui responsabil şi celelalte cortegii.
2. Infirmii care se deplaseaza cu un scaun rulant miscat de ei înşişi sau care circula cu viteza redusã pot merge pe trotuare şi pe acostamentele practicabile.
ART. 27
Dispoziţii speciale aplicabile biciclistilor, conducãtorilor de motorete şi de motociclete
1. Cu toate dispoziţiile paragrafului 3 al art. 10 din convenţie, pãrţile contractante sau subdiviziunile lor pot sa nu interzicã biciclistilor de a circula mai mulţi unul lîngã altul.
2. Este interzis biciclistilor sa circule fãrã sa ţinã ghidonul cel puţin cu o mina, sa fie remorcati de un alt vehicul sau de a transporta, trage sau impinge obiecte stinjenitoare pentru conducere sau periculoase pentru ceilalţi participanţi la circulaţie. Aceleaşi dispoziţii sînt aplicabile conducãtorilor de motorete şi de motociclete dar, în plus, aceştia trebuie sa ţinã ghidonul cu ambele miini, cu excepţia cazului în care eventual semnalizeaza manevra descrisã la paragraful 3 şi art. 14 din convenţie.
3. Este interzis biciclistilor şi conducãtorilor de motorete de a transporta pasageri pe vehiculul lor; pãrţile contractante sau subdiviziunile lor pot, totuşi, sa permitã excepţii de la aceasta dispoziţie permitind, în special, transportul pasagerilor pe locul sau locurile suplimentare amenajate pe bicicleta. Nu este permis motociclistilor sa transporte pasageri decît în atas, în cazul în care acesta exista, şi pe locul suplimentar amenajat eventual în spatele conducatorului.
4. În cazul cînd exista o pista pentru biciclete, pãrţile contractante sau subdiviziunile lor pot interzice biciclistilor sa circule pe partea carosabilã. În acest caz, ele pot permite conducãtorilor de motorete sa circule pe pista pentru biciclete şi, dacã considera util, sa le interzicã sa circule pe restul partii carosabile.
ART. 28
Avertismente sonore şi luminoase
1. Pot fi utilizate avertizoarele sonore numai:
a) pentru a da avertismentele necesare în vederea evitãrii unui accident;
b) în afarã localitãţilor, atunci cînd se avertizeaza un conducãtor care urmeazã sa fie depãşit.
Emiterea sunetelor de cãtre avertizoarele sonore nu trebuie sa se prelungeascã mai mult decît este necesar.
2. Conducãtorii de automobile pot sa utilizeze, de la cãderea nopţii şi pînã la ivirea zorilor, avertismentele luminoase prevãzute de paragraful 5 al art. 33 din convenţie în loc de avertismentele sonore. Ei o pot face şi ziua în scopurile indicate la alin. b) al paragrafului 1 al prezentului articol, dacã acest mod de a proceda este mai potrivit în raport de împrejurãri.
3. Pãrţile contractante sau subdiviziunile lor pot permite folosirea avertismentelor luminoase, în scopurile prevãzute la paragraful 1 b) al prezentului articol, şi în localitãţi.
ART. 29
Vehicule pe sine
1. Atunci cînd o cale feratã este situata pe partea carosabilã, oricare participant la circulaţie trebuie, la apropierea unui tramvai sau a oricãrui alt vehicul pe sine, sa o elibereze îndatã ce este posibil, pentru a permite trecerea vehiculului pe sine.
2. Pãrţile contractante sau subdiviziunile lor pot adopta, pentru circulaţia pe drum a vehiculelor care se deplaseaza pe sine şi pentru incrucisarea cu vehicule ce circula din sens opus sau pentru depãşirea lor, reguli speciale diferite de cele stabilite în prezentul capitol. Totuşi, pãrţile contractante sau subdiviziunile lor nu pot sa adopte dispoziţii contrare celor de la paragraful 7 al art. 18 din convenţie.
ART. 30
Încãrcarea vehiculelor
1. Dacã pentru un vehicul este stabilitã o greutate maxima autorizata, greutatea în sarcina a acestui vehicul nu trebuie sa depãşeascã niciodatã greutatea maxima autorizata.
2. Orice incarcatura a unui vehicul trebuie sa fie asezata şi, la nevoie, fixatã în asa fel încît sa nu poatã:
a) pune în pericol persoane sau provoca pagube proprietãţilor publice ori private, în special sa fie tirita ori sa cada pe drum;
b) dãuna vizibilitatii conducatorului sau primejdui stabilitatea ori conducerea vehiculului;
c) provoca zgomot, praf sau alte inconveniente ce pot fi evitate;
d) masca luminile, inclusiv luminile de frinare, indicatoare de direcţie, catadioptrii, numerele de înmatriculare şi semnul distinctiv al statului de înmatriculare cu care vehiculul trebuie sa fie prevãzut în condiţiile convenţiei sau ale legislaţiei naţionale, ori masca semnele fãcute cu bratul, conform dispoziţiilor paragrafului 3 al art. 14 sau ale paragrafului 2 al art. 17 din convenţie.
3. Accesoriile, cum ar fi cablurile, lanţurile, prelatele, ce servesc la ancorarea sau la protejarea încãrcãturii, trebuie sa fie bine strinse şi solid fixate. Toate accesoriile ce servesc la protejarea încãrcãturii trebuie sa îndeplineascã condiţiile prevãzute pentru încãrcare la paragraful 2 al prezentului articol.
4. Incarcaturile care depãşesc vehiculul spre în fata, spre în spate sau pe pãrţi trebuie sa fie semnalizate vizibil în toate cazurile în care marginile lor risca sa nu fie observate de conducãtorii celorlalte vehicule; noaptea, aceasta semnalizare trebuie sa fie facuta în fata cu un semnal luminos alb şi un dispozitiv reflectorizant alb, iar la spate printr-o lumina roşie şi un dispozitiv reflectorizant roşu. În special, pe vehiculele cu motor:
a) incarcaturile care depãşesc extremitatea vehiculului cu mai mult de un metru în spate sau în fata trebuie sa fie totdeauna semnalizate;
b) incarcaturile care depãşesc lateral gabaritul vehiculului în asa fel încît extremitatea lor laterala sa se gãseascã la peste 0,40 m de marginea exterioarã a luminii de poziţie din fata vehiculului trebuie sa fie semnalizate noaptea spre înainte ca şi spre înapoi de cele a cãror extremitate laterala se afla la peste 0,40 m de marginea exterioarã a luminii de poziţie roşii din spate a vehiculului.
5. Nimic din paragraful 4 al prezentului articol nu ar trebui interpretat ca impiedicind pãrţile contractante sau subdiviziunile lor de a interzice, limita sau supune unei autorizaţii speciale depasirile de incarcatura prevãzute la paragraful 4.
ART. 31
Conduita în caz de accident
1. Cu excepţia dispoziţiilor din legislatiile naţionale în ceea ce priveşte obligaţia de a acorda ajutor rãniţilor, oricare conducãtor sau alt participant la circulaţie, implicat într-un accident de circulaţie, trebuie:
a) sa opreascã imediat ce este posibil fãrã sa creeze un pericol suplimentar pentru circulaţie;
b) sa se straduiasca sa menţinã siguranta circulaţiei la locul accidentului şi, dacã o persoana a fost ucisa sau ranita grav în accident, sa evite, în mãsura în care aceasta nu afecteazã siguranta circulaţiei, modificarea stãrii locului şi disparitia urmelor ce pot fi utile pentru a stabili rãspunderile;
c) dacã alte persoane implicate în accident i-o cer, sa le comunice identitatea;
d) dacã o persoana a fost ranita sau ucisa în accident, sa înştiinţeze poliţia şi sa ramina sau sa revinã la locul accidentului pînã la sosirea acesteia, în afarã de cazul în care n-a fost autorizata de aceasta sa pãrãseascã locul sau cînd nu ar trebui sa acorde îngrijiri rãniţilor ori sa fie el însuşi îngrijit.
2. Pãrţile contractante sau subdiviziunile lor pot, în legislaţia nationala, sa nu impunã prevederea de la alin. d) al paragrafului 1 al prezentului articol, cînd n-a fost produsã nici o ranire grava şi nici una dintre persoanele implicate în accident nu cere ca poliţia sa fie instiintata.
ART. 32
Iluminarea: dispoziţii generale
1. În sensul prezentului articol, termenul noapte înseamnã intervalul dintre cãderea nopţii şi ivirea zorilor, precum şi alte momente în care vizibilitatea este redusã datoritã, de exemplu, cetii, caderii zapezii, ploii torentiale sau trecerii prin tunel.
2. Pe timp de noapte:
a) orice vehicul cu motor, altul decît o motocicleta sau o motoreta cu 2 roti fãrã atas, care se afla pe un drum, trebuie sa aibã în fata cel puţin doua lumini albe sau galbene selectiv, iar în spate un numãr cu soţ de lumini roşii, conform dispoziţiilor prevãzute pentru automobile la paragrafele 23 şi 24 ale anexei nr. 5; legislatiile naţionale pot permite în fata lumini de poziţie galbene auto. Dispoziţiile prezentului alineat se aplica şi ansamblurilor formate dintr-un vehicul cu motor cu una sau mai multe remorci, luminile roşii trebuind sa se gãseascã în acest caz în spatele ultimei remorci; remorcile cãrora le sînt aplicabile dispoziţiile paragrafului 30 din anexa nr. 5 a convenţiei trebuie sa aibã, în fata, cele doua lumini albe cu care trebuie sa fie prevãzute conform dispoziţiilor acestui paragraf 30;
b) orice vehicul sau ansamblu de vehicule cãruia nu i se aplica dispoziţiile alin. a) al prezentului paragraf şi care se afla pe un drum trebuie sa aibã cel puţin o lumina alba sau galbena selectiv în fata şi cel puţin o lumina roşie în spate; atunei cînd nu are decît o lumina în fata sau una în spate, aceasta trebuie sa fie situata pe axa vehiculului sau pe partea opusã aceleia care corespunde sensului circulaţiei; pentru vehiculele cu tracţiune animala şi carucioare dispozitivul care emite aceste lumini poate fi purtat de conducãtor sau de un insotitor care merge pe aceasta parte a vehiculului.
3. Luminile prevãzute la paragraful 2 al prezentului articol trebuie sa fie astfel încît sa semnalizeze în mod efectiv vehiculul celorlalţi participanţi la circulaţie; lumina din fata şi cea din spate nu trebuie sa fie emise de aceeaşi lampa sau de acelaşi dispozitiv decît dacã caracteristicile vehiculului, în special lungimea sa redusã, sînt astfel încît pot fi satisfacute în aceste condiţii.
4. a) Prin derogare de la dispoziţiile paragrafului 2 al prezentului articol:
i) dispoziţiile acestui paragraf 2 nu se aplica vehiculelor oprite sau stationate pe un drum iluminat în asa fel încît acestea sa fie vizibile de la o distanta suficienta;
ii) vehiculele cu motor a cãror lungime şi latime nu depãşesc 6 m şi, respectiv, 2 m şi la care nu este cuplat nici un vehicul vor putea, atunci cînd sînt oprite sau stationate pe un drum dintr-o localitate, sa nu aibã decît o lumina instalata pe partea vehiculului opusã marginîi partii carosabile unde vehiculul este oprit sau stationat; aceasta lumina va fi alba sau galbena auto în fata şi roşie sau galbena auto în spate;
iii) dispoziţiile alin. b) al paragrafului 2 nu se aplica bicicletelor sau motoretelor şi nici motocicletelor fãrã atas neechipate cu baterie, atunci cînd sînt oprite sau stationate într-o localitate la marginea partii carosabile.
b) Mai mult, legislaţia nationala poate acorda derogãri de la dispoziţiile prezentului articol pentru:
i) vehiculele oprite sau stationate în locuri speciale în afarã partii carosabile;
ii) vehiculele oprite sau stationate pe strãzi unde circulaţia este foarte redusã.
5. În nici un caz un vehicul nu trebuie sa aibã în fata lumini, dispozitive reflectorizante sau materiale reflectorizante roşii, iar în spate lumini, dispozitive reflectorizante sau materiale reflectorizante albe sau galbene selectiv; aceasta dispoziţie nu se aplica în cazul folosirii de lumini albe sau galbene selectiv pentru mersul înapoi, reflectorizarii cifrelor sau literelor de culoare deschisã ale placilor de înmatriculare din spate, semnelor distinctive sau altor însemne cerute de legislaţia nationala, reflectorizarii fondului deschis al acestor plãci sau însemne şi nici luminilor roşii giratoare sau fulger ale unor vehicule prioritare.
6. Pãrţile contractante sau subdiviziunile lor pot, în mãsura în care ele apreciazã ca posibil fãrã sa pericliteze siguranta circulaţiei, sa punã de acord legislaţia lor nationala cu derogarile de la dispoziţiile prezentului articol pentru:
a) vehiculele cu tracţiune animala şi carucioare;
b) vehiculele de forma sau de natura specialã ori utilizate în scopuri şi în condiţii speciale.
7. Nimic din aceasta convenţie nu va putea fi interpretat ca impiedicind legislaţia nationala sa impunã grupurilor de pietoni condusi de un responsabil sau care formeazã un cortegiu, precum şi conducãtorilor de animale, izolate sau turme, de animale de tras, de carausie sau de calarie, de a avea, atunci cînd circula pe partea carosabilã în situaţiile arãtate la paragraful 2 b) al prezentului articol, un dispozitiv reflectorizant sau o lumina; lumina reflectatã sau emisã trebuie sa fie în acest caz alba sau galbena selectiv în fata şi roşie în spate, ori galbena auto în ambele direcţii.
ART. 33
Iluminarea: condiţii de folosire a luminilor prevãzute în anexa nr. 5
1. Conducãtorul unui vehicul echipat cu lumini de drum, cu lumini de intilnire sau cu lumini de poziţie definite în anexa nr. 5 a convenţiei trebuie sa foloseascã aceste lumini în condiţiile urmãtoare cînd, conform art. 32 din convenţie, vehiculul trebuie sa aibã cel puţin una sau doua lumini albe sau galbene selectiv în fata:
a) luminile de drum nu trebuie sa fie aprinse nici în localitãţi, atunci cînd drumul este suficient de iluminat şi nici în afarã localitãţilor, atunci cînd partea carosabilã este iluminata în mod continuu, iar aceasta iluminare este suficienta pentru a permite conducatorului sa vada în mod distinct pînã la o distanta suficienta, precum şi nici atunci cînd vehiculul este oprit;
b) cu excepţia posibilitatii ca legislaţia nationala sa permitã folosirea luminilor de drum în timpul zilei sau cînd vizibilitatea este insuficienta datoritã, de exemplu, cetii, ninsorii, ploii torentiale sau trecerii prin tunel, luminile de drum nu trebuie sa fie aprinse ori funcţionarea lor trebuie sa fie schimbatã în asa fel încît sa evite orbirea cînd:
i) un conducãtor urmeazã sa treacã pe lîngã alt vehicul ce circula din sens opus; luminile, în cazul în care sînt folosite, trebuie sa fie stinse sau schimbate în asa fel încît sa evite orbirea la o distanta necesarã pentru ca conducãtorul celuilalt vehicul sa poatã continua drumul lesne şi fãrã pericol;
ii) un vehicul circula în spatele altuia la o distanta mica; totuşi, luminile de drum pot fi folosite, conform dispoziţiilor paragrafului 5 al prezentului articol, pentru a semnala intenţia de a depãşi în condiţiile prevãzute la art. 28 al convenţiei;
iii) în orice alta împrejurare cînd trebuie sa nu fie orbiti ceilalţi participanţi la circulaţie ori cei care folosesc o apa sau o cale feratã ce se afla de-a lungul drumului;
c) cu excepţia dispoziţiilor de la alin. d) al prezentului paragraf, luminile de intilnire trebuie sa fie aprinse atunci cînd folosirea luminii de drum este interzisã de dispoziţiile alin. a) şi b) de mai sus şi pot fi folosite în locul luminilor de drum atunci cînd luminile de incrucisare permit conducatorului sa vada în mod distinct pînã la o distanta suficienta, iar celorlalţi participanţi la circulaţie sa observe vehiculul de la o distanta suficienta;
d) luminile de poziţie trebuie sa fie folosite în acelaşi timp cu luminile de drum, cu luminile de incrucisare sau cu luminile de ceata. Ele pot fi folosite singure, cînd vehiculul este oprit sau stationat, ori cînd pe drumuri, altele decît autostrazile şi drumurile menţionate la paragraful 4 al art. 25 din convenţie, condiţiile de iluminare sînt de asa natura încît conducãtorul poate sa vada în mod distinct pînã la o distanta suficienta, iar ceilalţi participanţi la circulaţie sa poatã observa vehiculul de la o distanta suficienta.
2. Cînd un vehicul este echipat cu lumini de ceata definite la anexa nr. 5 a convenţiei, nu trebuie utilizate aceste lumini decît în caz de ceata, de ninsoare sau de ploaie torentiala. Prin derogare de la dispoziţiile paragrafului 1 c) al prezentului articol, aprinderea luminilor de ceata înlocuieşte luminile de incrucisare, legislaţia nationala putind sa permitã în acest caz aprinderea simultanã a luminilor de ceata şi a luminilor de incrucisare.
3. Prin derogare de la dispoziţiile paragrafului 2 al prezentului articol, legislaţia nationala poate permite, chiar în absenta cetii, a ninsorii sau a ploii torentiale, aprinderea luminilor de ceata pe drumurile inguste şi cu numeroase curbe.
4. Nimic din aceasta convenţie nu va putea fi interpretat ca impiedicind legislaţia nationala sa impunã obligaţia de a se folosi luminile de incrucisare în localitãţi.
5. Avertismentele luminoase prevãzute la paragraful 2 al art. 28 din convenţie constau în aprinderea intermitenta, la intervale scurte, a luminilor de incrucisare sau în aprinderea intermitenta a luminilor de drum ori în aprinderea alternanta la intervale scurte a luminilor de incrucisare şi a luminilor de drum.
ART. 34
Excepţii
1. Îndatã ce apropierea unui vehicul prioritar este anunţatã prin avertismente speciale luminoase şi sonore ale acestui vehicul, toţi participanţii la circulaţie trebuie sa elibereze trecerea şi, la nevoie, sa opreascã.
2. Legislatiile naţionale pot sa prevadã ca conducãtorii vehiculelor prioritare sa nu fie obligaţi, atunci cînd circulaţia lor este anunţatã prin avertismente speciale ale vehiculului şi cu condiţia de a nu pune în pericol pe ceilalţi participanţi la circulaţie, sa respecte în totalitate sau în parte dispoziţiile prezentului cap. II, altele decît acelea ale paragrafului 2 al art. 6.
3. Legislatiile naţionale pot stabili în ce mãsura personalul care lucreazã la construirea, repararea sau întreţinerea drumului, inclusiv conducãtorii utilajelor folosite la aceste lucrãri, nu este obligat, cu excepţia luãrii tuturor mãsurilor de prudenta necesare, sa respecte în timpul lucrului dispoziţiile prezentului cap. II.
4. Pentru a depãşi sau a trece pe lîngã utilajele care circula din sens opus vizate la paragraful 3 al prezentului articol în timp ce participa la lucrãri de drum, conducãtorii celorlalte vehicule pot, în mãsura necesarã şi cu condiţia de a lua toate mãsurile de prudenta, sa nu respecte dispoziţiile art. 11 şi 12 ale convenţiei.

CAP. 3
Condiţiile pe care trebuie sa le îndeplineascã automobilele şi remorcile pentru a fi admise în circulaţie internationala

ART. 35
Înmatricularea
1. a) Pentru a beneficia de dispoziţiile convenţiei, orice automobil în circulaţie internationala şi orice remorca, alta decît o remorca uşoarã, cuplata la un automobil, trebuie sa fie înmatriculatã de o parte contractantã sau de una dintre subdiviziunile ei, iar conducãtorul automobilului sa posede un certificat valabil eliberat pentru a dovedi aceasta înmatriculare, fie de cãtre o autoritate competenta a acestei pãrţi contractante sau de o subdiviziune a sa, fie, în numele partii contractante sau a subdiviziunii sale, de cãtre o asociaţie pe care a autorizat-o în acest scop. Certificatul denumit certificat de înmatriculare, cuprinde cel puţin:
- un numãr de ordine, denumit numãr de înmatriculare, a cãrui compunere este prevãzutã la anexa nr. 2 a convenţiei;
- data primei înmatriculãri a vehiculului;
- numele complet şi domiciliul titularului certificatului;
- numele sau marca de fabrica a constructorului vehiculului;
- numãrul de ordine al sasiului (numãrul de fabrica sau numãrul de serie al constructorului);
- dacã este vorba de un vehicul destinat transportului de mãrfuri, greutatea maxima autorizata;
- perioada de valabilitate, în cazul în care nu este nelimitatã.
Indicaţiile trecute pe certificat sînt fie numai cu caractere latine ori cursive, denumite engleze, fie repetate în acest mod.
b) Pãrţile contractante sau subdiviziunile lor pot sa dispunã ca pe certificatele eliberate pe teritoriul lor, anul de fabricaţie sa fie trecut în locul datei primei înmatriculãri.
2. Prin excepţie de la dispoziţiile paragrafului 1 al prezentului articol, un vehicul articulat, în timp ce sa afla în circulaţie internationala, va beneficia de dispoziţiile convenţiei chiar dacã nu face obiectul decît al unei singure înmatriculãri şi al unui singur certificat pentru vehiculul tragator şi semiremorca ce îl compun.
3. Nimic din aceasta convenţie nu va putea fi interpretat ca limitind dreptul pãrţilor contractante sau al subdiviziunilor lor de a cere, în cazul unui vehicul în circulaţie internationala ce nu este înmatriculat pe numele unei persoane care se gãseşte la bord, justificarea dreptului conducatorului la deţinerea vehiculului.
4. Se recomanda ca pãrţile contractante care n-au înfiinţat încã un serviciu la nivel naţional sau regional sa înregistreze vehiculele aflate în circulaţie şi sa centralizeze, pentru fiecare vehicul, datele înscrise pe fiecare certificat de înmatriculare.
ART. 36
Numãrul de înmatriculare
1. Orice automobil în circulaţie internationala trebuie sa aibã în fata şi în spate un numãr de înmatriculare; totuşi, motocicletele nu sînt obligate sa aibã acest numãr decît în spate.
2. Orice remorca înmatriculatã trebuie, în circulaţie internationala, sa aibã în spate un numãr de înmatriculare. În cazul unui automobil care tracteaza una sau mai multe remorci, remorca sau ultima remorca, dacã nu este înmatriculatã, trebuie sa poarte numãrul de înmatriculare al vehiculului tragator.
3. Compunerea şi modalitãţile de aplicare a numãrului de înmatriculare prevãzute în prezentul articol trebuie sa fie conforme cu dispoziţiile anexei nr. 2 a convenţiei.
ART. 37
Semnul distinctiv al statului de înmatriculare
1. Orice automobil în circulaţie internationala trebuie sa aibã în spate, în afarã de numãrul de înmatriculare, un semn distinctiv al statului în care este înmatriculat.
2. Orice remorca cuplata la un automobil şi care trebuie, conform art. 36 al convenţiei, sa aibã la spate un numãr de înmatriculare, trebuie sa poarte şi semnul distinctiv al statului care a eliberat acest numãr de înmatriculare. Dispoziţiile prezentului paragraf se aplica chiar dacã remorca este înmatriculatã într-un stat altul decît cel de înmatriculare a automobilului la care fost cuplata; dacã remorca nu a fost înmatriculatã, ea trebuie sa aibã la spate semnul distinctiv al statului de înmatriculare a vehiculului tragator, cu excepţia cazului în care circula în acest stat.
3. Compunerea şi modalitãţile de aplicare a semnului distinctiv prevãzute în prezentul articol trebuie sa fie conforme dispoziţiilor anexei nr. 3 a convenţiei.
ART. 38
Elemente de identificare
Orice automobil şi remorca în circulaţie internationala trebuie sa poarte elementele de identificare prevãzute la anexa nr. 4 a convenţiei.
ART. 39
Prevederi tehnice
Orice automobil, remorca şi ansamblu de vehicule în circulaţie internationala trebuie sa îndeplineascã condiţiile din anexa nr. 5 a convenţiei. Ele trebuie sa fie în stare buna de funcţionare.
ART. 40
Dispoziţie tranzitorie
Timp de 10 ani începînd cu data intrãrii în vigoare a prezentei convenţii, conform paragrafului 1 al art. 47, remorcile în circulaţie internationala vor beneficia, oricare ar fi greutatea lor maxima autorizata, de dispoziţiile convenţiei, chiar dacã nu sînt înmatriculate.

CAP. 4
Conducãtorii de automobile

ART. 41
Valabilitatea permiselor de conducere
1. Pãrţile contractante vor recunoaşte:
a) orice permis redactat în limba lor sau într-una din limbile lor ori, în cazul în care nu este redactat într-o astfel de limba, însoţit de o traducere certificatã;
b) orice permis naţional conform dispoziţiilor anexei nr. 6 a convenţiei; sau
c) orice permis internaţional conform dispoziţiilor anexei nr. 7 a convenţiei, ca valabil pentru conducerea pe teritoriul lor a unui vehicul care intra în categoriile permisului, cu condiţia ca permisul sa fie în curs de valabilitate şi sa fi fost eliberat de o alta parte contractantã sau de una dintre subdiviziunile lor ori de cãtre o asociaţie autorizata în acest scop de aceasta alta parte contractantã iau de una dintre subdiviziunile sale. Dispoziţiile prezentului paragraf nu se aplica permiselor de elev conducãtor.
2. Cu toate dispoziţiile paragrafului precedent:
a) cînd valabilitatea permisului de conducere este subordonata, printr-o menţiune specialã, portului de cãtre cel interesat al unor aparate sau amenajãri ale vehiculului în funcţie de invaliditatea conducatorului, permisul nu va fi recunoscut ca valabil decît dacã aceste dispoziţii sînt respectate;
b) pãrţile contractante pot refuza sa recunoascã valabilitatea pe teritoriul lor a oricãrui permis de conducere al cãrui titular nu are 18 ani împliniţi;
c) pãrţile contractante pot refuza sa recunoascã valabilitatea pe teritoriul lor, pentru conducerea vehiculelor sau a ansambiului de vehicule din categoriile C, D şi E, prevãzute la anexele nr. 6 şi 7 ale convenţiei, a oricãrui permis de conducere al cãrui titular nu are 21 ani împliniţi.
3. Pãrţile contractante se angajeazã sa ia mãsurile necesare pentru ca permisele naţionale şi internaţionale de conducere, prevãzute la alin. a), b) şi c) ale paragrafului 1 din prezentul articol, sa nu fie eliberate pe teritoriul lor fãrã o garanţie temeinica a capacitãţilor conducatorului şi a aptitudinii sale fizice.
4. Pentru aplicarea paragrafului 1 şi a paragrafului 2 alin. c) al prezentului articol:
a) automobilelor din categoria B vizate de anexele nr. 6 şi 7 ale acestei convenţii li se poate cupla o remorca uşoarã; poate, de asemenea, sa li se cupleze şi o remorca a carei greutate maxima autorizata depãşeşte 750 kg, dar nu depãşeşte greutatea în gol a automobilului, dacã totalul greutatilor maxime autorizate ale vehiculelor astfel cuplate nu depãşeşte 3.500 kg;
b) automobilelor din categoriile C şi D vizate la anexele nr. 6 şi 7 ale prezentei convenţii li se poate cupla o remorca uşoarã, fãrã ca ansamblul astfel constituit sa înceteze a aparţine categoriei C sau categoriei D.
5. Permisul internaţional nu va putea fi eliberat decît deţinãtorului unui permis naţional, pentru eliberarea cãruia vor fi îndeplinite condiţiile minime stabilite de convenţie. El nu va trebui sa fie valabil mai mult decît permisul naţional corespunzãtor, al cãrui numãr va trebui sa figureze pe permisul internaţional.
6. Dispoziţiile prezentului articol nu obliga pãrţile contractante:
a) sa recunoascã valabilitatea permiselor, naţionale sau internaţionale, care vor fi eliberate pe teritoriul unei alte pãrţi contractante persoanelor care îşi au resedinta pe teritoriul lor în momentul acestei eliberari sau a cãror resedinta a fost transferata pe teritoriul lor dupã aceasta eliberare;
b) sa recunoascã valabilitatea permiselor arãtate mai sus care vor fi eliberate conducãtorilor a cãror resedinta în momentul eliberãrii nu se gãsea pe teritoriul unde a fost eliberat permisul sau a cãror resedinta a fost transferata, dupã eliberarea permisului, într-un alt teritoriu.
ART. 42
Suspendarea valabilitãţii permiselor de conducere
1. Pãrţile contractante sau subdiviziunile lor pot sa retragã unui conducãtor care comite pe teritoriul lor o infracţiune ce atrage dupã sine retragerea permisului de conducere conform legislaţiei lor, dreptul de a folosi pe teritoriul lor permisul de conducere, naţional sau internaţional, al cãrui titular este. Într-un astfel de caz, autoritatea competenta a partii contractante sau aceea a subdiviziunilor sale care a retras dreptul de a folosi permisul va putea:
a) sa retina permisul şi sa-l pãstreze pînã la expirararea termenului pe timpul cãruia dreptul de a folosi permisul este retras sau pînã cînd conducãtorul pãrãseşte teritoriul sau, dacã aceasta plecare intervine înainte de expirarea termenului;
b) sa încunoştinţeze despre retragerea dreptului de a folosi permisul autoritatea care a eliberat sau în numele cãreia a fost eliberat permisul;
c) dacã este vorba de un permis internaţional, sa aplice în locul stabilit în acest scop menţiunea ca permisul nu mai este valabil pe teritoriul sau;
d) în cazul în care n-a aplicat procedura de la alin. a) al prezentului paragraf, sa completeze comunicarea menţionatã la alin. b) cerind autoritãţii care a eliberat permisul sau în numele cãreia a fost eliberat sa-l înştiinţeze pe cel interesat de hotãrîrea luatã impotriva sa.
2. Pãrţile contractante se vor strãdui sa aducã la cunostinta celor interesaţi hotãrîrile care le vor fi comunicate conform procedurii prevãzute la paragraful 1 alin. d) al prezentului articol.
3. Nimic din aceasta convenţie nu va putea fi interpretat ca interzicind pãrţilor contractante sau uneia din subdiviziunile lor sa împiedice un conducãtor titular al unui permis de conducere, naţional sau internaţional, sa conducã dacã este evident sau dovedit ca starea lui nu-i permite sa conducã în condiţii de siguranta sau dacã dreptul de a conduce i-a fost retras în statul în care îşi are resedinta.
ART. 43
Dispoziţii tranzitorii
Permisele internaţionale de conducere conforme prevederilor Convenţiei asupra circulaţiei rutiere, încheiatã la Geneva la 19 septembrie 1949, eliberate în termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentei convenţii conform paragrafului 1 al art. 47 al convenţiei, vor fi asimilate, în aplicarea art. 41 şi 42 ale convenţiei, permiselor internaţionale de conducere prevãzute de aceasta convenţie.

CAP. 5
Condiţiile pe care trebuie sa le îndeplineascã bicicletele şi motoretele pentru a fi admise în circulaţie internationala

ART. 44
1. În circulaţie internationala bicicletele fãrã motor trebuie: a) sa aibã o frina eficace;
b) sa fie echipate cu un claxon care sa fie auzit de la o distanta suficienta şi sa nu aibã nici un alt avertizor sonor;
c) sa fie echipate cu un dispozitiv reflectorizant roşu în spate şi cu dispozitive capabile sa emita o lumina alba sau galbena selectiv spre în fata şi o lumina roşie spre în spate.
2. Pe teritoriul pãrţilor contractante care, conform paragrafului 2 al art. 54 al convenţiei, n-au fãcut o declaraţie prin care sa asimileze motoretele motocicletelor, motoretele în circulaţie internationala trebuie:
a) sa aibã doua frine independente;
b) sa fie echipate cu un claxon sau cu un alt avertizor sonor care poate fi auzit de la o distanta suficienta;
c) sa fie echipate cu un dispozitiv de esapament silentios eficace;
d) sa fie echipate cu dispozitive avînd o lumina alba sau galbena selectiv în fata, precum şi o lumina roşie sau un dispozitiv reflectorizant roşu în spate;
e) sa poarte marca de identificare prevãzutã la anexa nr. 4 a convenţiei.
3. Pe teritoriul pãrţilor contractante care, conform paragrafului 2 al art. 54 din convenţie, au fãcut o declaraţie de asimilare a motoretelor, motocicletelor, condiţiile pe care trebuie sa le îndeplineascã motoretele pentru a fi admise în circulaţie internationala sînt cele stabilite pentru motociclete la anexa nr. 5 a convenţiei.

CAP. 6
Dispoziţii finale

ART. 45
1. Prezenta convenţie va fi deschisã, la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite din New York, semnãrii, pînã la 31 decembrie 1969, de cãtre toate statele membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite sau membre ale uneia dintre instituţiile sale specializate ori Agenţiei Internaţionale de Energie Atomica sau pãrţilor la Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie şi de cãtre oricare alt stat invitat de Adunarea generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite sa devinã parte la convenţie.
2. Convenţia este supusã ratificãrii. Instrumentele de ratificare vor fi depuse pe lîngã secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
3. Convenţia va rãmîne deschisã aderãrii oricãrui stat prevãzut la paragraful 1 al prezentului articol. Instrumentele de aderare vor fi dspuse pe lîngã secretarul general.
4. În momentul cînd va semna convenţia sau va depune instrumentul de ratificare ori de aderare, fiecare stat va face cunoscut secretarului general semnul distinctiv pe care îl alege pentru a fi aplicat în circulaţie internationala pe vehiculele înmatriculate, conform dispoziţiilor anexei nr. 3 din convenţie. Printr-o alta încunoştinţare adresatã secretarului general, orice stat poate schimba semnul distinctiv pe cale l-a ales anterior.
ART. 46
1. Orice stat va putea, în momentul în care va semna sau ratifica prezenta convenţie ori va adera la ea, sau în orice alt moment ulterior sa declare, printr-o înştiinţare adresatã secretarului general, ca convenţia devine aplicabilã tuturor teritoriilor sau numai unora dintre acestea care asigura relaţiile internaţionale. Convenţia va deveni aplicabilã pe teritoriul sau teritoriile indicate în înştiinţare 30 de zile dupã data la care secretarul general va primi aceasta înştiinţare sau de la data intrãrii în vigoare a convenţiei pentru statul care adreseazã înştiinţarea, dacã aceasta data este ulterioara precedentei.
2. Orice stat care face declaraţia prevãzutã la paragraful 1 al prezentului articol va putea, la oritce data ulterioara, printr-o înştiinţare adresatã secretarului general, sa declare ca convenţia va inceta sa fie aplicabilã pe acel teritoriu, iar convenţia va inceta sa fie aplicabilã pe acel teritoriu un an dupã data primirii acestei instiintari de secretarul general.
3. Orice stat care adreseazã o înştiinţare, conform paragrafului 1 al prezentului articol, va aduce la cunostinta secretarului general semnul sau semnele distinctive pe care le-a ales pentru a fi aplicate în circulaţia internationala pe vehiculele care au fost înmatriculate pe teritoriul sau teritoriile lor, conform dispoziţiilor anexei nr. 3 a convenţiei. Printr-o alta înştiinţare adresatã secretarului general, orice stat poate schimba un semn distinctiv pe care îl alesese anterior.
ART. 47
1. Prezenta convenţie va intra în vigoare la 12 luni dupã data depunerii celui de-al cincisprezecelea instrument de ratificare sau de aderare.
2. Pentru fiecare stat care va ratifica convenţia sau va adera la ea dupã depunerea celui de-al cincisprezecelea instrument de ratificare sau de aderare, convenţia va intra în vigoare la 12 luni de la data depunerii, de acest stat, a instrumentului sau de ratificare sau de aderare.
ART. 48
La intrarea sa în vigoare prezenta convenţie va abroga şi înlocui, în relaţiile dintre pãrţile contractante, Convenţia internationala asupra circulaţiei automobile şi Convenţia internationala asupra circulaţiei rutiere, ambele semnate la Paris la 24 aprilie 1926, Convenţia asupra reglementãrii circulaţiei automobile interamericane, deschisã semnãrii la Washington la 15 decembrie 1943, şi Convenţia asupra circulaţiei rutiere, deschisã semnãrii la Geneva la 19 septembrie 1949.
ART. 49
1. Dupã o perioada de un an de la data intrãrii în vigoare a convenţiei, orice parte contractantã va putea sa propunã unu sau mai multe amendamente la convenţie. Textul oricãrei propuneri de amendament, însoţit de o expunere de motive, va fi adresat secretarului general, care îl va comunica tuturor pãrţilor contractante. Pãrţile contractante vor avea posibilitatea sa anunţe, în termen de 12 luni urmãtoare datei acestei comunicãri:
a) dacã accepta amendamentul;
b) dacã-l resping; ori
c) dacã doreşte sa fie convocatã o conferinţa pentru a-l examina. Secretarul general va transmite şi textul amendamentului propus tuturor statelor vizate la paragraful 1 al art. 45 din convenţie.
2. a) Orice propunere de amendament care va fi comunicatã conform dispoziţiilor paragrafului precedent va fi consideratã ca acceptatã dacã, în termenul de 12 luni sus-menţionat, cel puţin o treime din pãrţile contractante informeazã secretarul general fie ca resping amendamentul, fie ca doresc convocarea unei conferinţe pentru a-l examina. Secretarul general va comunica tuturor pãrţilor contractante orice acceptare sau respingere a amendamentului propus, precum şi orice cerere de convocare a unei conferinţe. Dacã numãrul total al respingerilor şi al cererilor primite în termenul de 12 luni este inferior unei treimi din numãrul total al pãrţilor contractante, secretarul general va înştiinţa pãrţile contractante ca amendamentul va intra în vigoare la 6 luni dupã expirarea termenului de 12 luni specificat la paragraful precedent pentru toate pãrţile contractante, cu excepţia acelora care, în decursul termenului respectiv, au respins amendamentul sau au cerut convocarea unei conferinţe pentru a-l examina.
b) Orice parte contractantã care, în decursul termenului de 12 luni, va respinge o propunere de amendament sau va cere convocarea unei conferinţe pentru a-l examina va putea, în orice moment dupã expirarea acestui termen, sa înştiinţeze secretarul general ca accepta amendamentul, iar secretarul general va comunica aceasta tuturor celorlalte pãrţi contractante. Amendamentul va intra în vigoare, pentru pãrţile contractante care vor anunta acceptarea, la 6 luni dupã ce secretarul general va primi înştiinţarea lor.
3. Dacã un amendament propus n-a fost acceptat conform paragrafului 2 al prezentului articol şi dacã, în termenul de 12 luni specificat la paragraful 1 al prezentului articol, mai puţin de jumãtate din numãrul total al pãrţilor contractante informeazã secretarul general ca resping amendamentul propus şi ca cel puţin o treime din numãrul total al pãrţilor contractante dar nu mai puţin de zece, îl informeazã ca accepta sau ca doresc convocarea unei conferinţe pentru a-l examina, secretarul general va convoca o conferinţa în vederea examinãrii amendamentului propus sau a oricãrei alte propuneri cu care va fi sesizat în conformitate cu paragraful 4 al prezentului articol.
4. Dacã o conferinţa este convocatã conform dispoziţiilor paragrafului 3 al prezentului articol, secretarul general va invita toate statele vizate la paragraful 1 al art. 45 al convenţiei. El va cere tututror statelor invitate la conferinţa sa-i prezinte, cel mai tirziu în 6 luni înainte de data deschiderii, orice propunere care ar dori sa fie examinata de aceasta conferinţa în afarã de amendamentul propus şi va comunica aceste propuneri, cu cel puţin 3 luni înainte de data deschiderii conferintei, tuturor statelor invitate la conferinţa.
5. a) Orice amendament la convenţie va fi considerat acceptat dacã a fost adoptat cu o majoritate de doua treimi a statelor reprezentate la conferinţa, cu condiţia ca aceasta majoritate sa reprezinte cel puţin doua treimi din numãrul pãrţilor contractante reprezentate la conferinţa. Secretarul general va incunostinta tuturor pãrţilor contractante despre adoptarea amendamentului şi acesta va intra în vigoare la 12 luni de la data acestei instiintari pentru toate pãrţile contractante, cu excepţia acelora care, înãuntrul acestui termen, vor înştiinţa secretarul general ca resping amendamentul.
b) Orice parte contractantã care va respinge un amendament în termenul de 12 luni va putea, în orice moment, sa înştiinţeze secretarul general ca îl accepta,iar secretarul general va comunica aceasta înştiinţare tuturor celorlalte pãrţi contractante.
Amendamentul va intra în vigoare, pentru partea contractantã care va înştiinţa acceptarea sa, la 6 luni dupã data la care secretarul general va primi înştiinţarea sau la sfîrşitul termenului de 12 luni, dacã data este posterioarã precedentei.
6. Dacã propunerea de amendament nu se considera acceptatã, conform paragrafului 2 al prezentului articol, şi dacã condiţiile prescrise la paragraful 3 al prezentului articol pentru convocarea unei conferinţe nu sînt întrunite, propunerea de amendament va fi consideratã respinsã.
ART. 50
Orice parte contractantã va putea declara nulã prezenta convenţie printr-o înştiinţare scrisã adresatã secretarului general. Declaraţia va avea efect la un an de la data la care secretarul general va primi înştiinţarea.
ART. 51
Prezenta convenţie va inceta de a fi în vigoare dacã numãrul pãrţilor contractante este inferior lui cinci în timpul unei perioade oarecare de 12 luni consecutive.
ART. 52
Orice diferend între doua sau mai multe pãrţi contractante privind interpretarea sau aplicarea convenţiei, pe care pãrţile nu ar putea sa le reglementeze pe cale de tratative sau într-un alt mod, va putea fi adus, la cererea oricãreia dintre pãrţile contractante interesate, în fata Curţii internaţionale de Justiţie, pentru a fi rezolvat de aceasta.
ART. 53
Nici o dispoziţie a convenţiei nu va fi interpretatã ca interzicind unei pãrţi contractante sa ia mãsurile corespunzãtoare cu dispoziţiile Cartei Naţiunilor Unite şi limitate la cerinţele situaţiei pe care le apreciazã necesare pentru siguranta sa externa sau interna.
ART. 54
1. Orice stat va putea, în momentul în care va semna convenţia sau va depune instrumentul de ratificare sau de aderare, sa declare ca nu se considera legat de art. 52 al convenţiei. Celelalte pãrţi contractante nu vor fi legate de art. 52 fata de oricare dintre pãrţile contractante care va face o astfel de declaraţie.
2. În momentul în care depune instrumentul de ratificare sau de aderare, orice stat poate sa declare, prin înştiinţare adresatã secretarului general, ca va asimila motoretele motocicletelor în scopul aplicãrii convenţiei (art. 1. n).
În orice moment un stat va putea ulterior, printr-o înştiinţare trimisa secretarului general, sa-şi retragã declaraţia.
3. Declaraţiile prevãzute la paragraful 2 al prezentului articol vor intra în vigoare la 6 luni dupã data la care secretarul general va primi înştiinţarea sau la data la care convenţia va intra în vigoare pentru statul care va face declaraţie dacã aceasta data este posterioarã precedentei.
4. Orice modificare a unui semn distinctiv ales anterior, instiintata conform paragrafului 4 al art. 45 sau paragrafului 3 al art. 46 din convenţie, va intra în vigoare la 3 luni dupã data la care secretarul general va primi înştiinţarea.
5. Rezervele la prezenta convenţie şi la anexele sale, altele decît cele prevãzute la paragraful 1 al prezentului articol, sînt permise cu condiţia sa fie formulate în scris şi, dacã au fost formulate înainte de depunerea instrumentului de ratificare sau de aderare, sa fie confirmate prin acest instrument. Secretarul general va comunica aceste rezerve tuturor statelor prevãzute la paragraful 1 al art. 45 din convenţie.
6. Orice parte contractantã care va formula o rezerva sau va face o declaraţie în conformitate cu paragrafele 1 şi 4 ale prezentului articol va putea, în orice moment, sa o retragã printr-o înştiinţare adresatã secretarului general.
7. Orice rezerva facuta conform paragrafului 5 al prezentului articol:
a) modifica, pentru partea contractantã care a formulat acea rezerva, dispoziţiile convenţiei asupra cãrora poarta rezerva, în limitele acesteia;
b) modifica aceste dispoziţii în aceleaşi limite pentru celelalte pãrţi contractante în ce priveşte relaţiile lor cu partea contractantã care a fãcut cunoscutã rezerva.
ART. 55
În afarã declaraţiilor, instiintarilor şi comunicãrilor prevãzute la art. 49 şi art. 54 ale convenţiei, secretarul general va aduce la cunostinta tuturor statelor vizate la paragraful 1 al art. 45:
a) semnãturile, ratificarile şi aderarile, conform art. 45;
b) înştiinţãrile şi declaraţiile, conform paragrafului 4 al art. 45 şi art. 46;
c) datele de intrare în vigoare a convenţiei, în virtutea art. 47;
d) data intrãrii în vigoare a amendamentelor la convenţie, conform paragrafelor 2 şi 5 ale art. 49;
e) declararea nulitãţii, conform art. 50;
f) abrogarea convenţiei, conform art. 51.
ART. 56
Originalul convenţiei, întocmit într-un singur exemplar în limbile engleza, chineza, spaniola, franceza şi rusa, toate cele cinci texte fiind la fel de valabile, va fi depus pe lîngã secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care va transmite copii certificate conforme tuturor statelor vizate la paragraful 1 al art. 45 din convenţie.
Pentru care împuterniciţii, legal autorizaţi de guvernele lor, au semnat convenţia.
Încheiatã la Viena, în a 8-a zi a lunii noiembrie 1968.

ANEXA 1

Excepţii de la obligaţia de a admite în circulaţie internationala automobilele şi remorcile
1. Pãrţile contractante pot sa nu admitã în circulaţie internationala pe teritoriul lor automobilele, remorcile şi ansamblurile de vehicule a cãror greutate, totalã sau pe osie, ori ale cãror dimensiuni depatesc limitele stabilite de legislaţia nationala pentru vehiculele înmatriculate pe teritoriul lor. Pãrţile contractante pe teritoriul cãrora are loc o circulaţie internationala de vehicule grele se vor strãdui sa încheie acorduri regionale care sa permitã, în circulaţie internationala, accesul pe drumurile regiunii, cu excepţia unor drumuri de importanta redusã, a vehiculelor sau ansamblurilor de vehicule ale cãror greutate şi dimensiuni nu depãşesc limitele fixate prin aceste acorduri.
2. Pentru aplicarea paragrafului 1 al prezentei anexe, nu vor fi considerate ca depasire a latimii maxime autorizate proeminenta: a) pneurilor în apropierea punctului lor de contact cu solul şi a legãturilor cu indicatoarele de presiune a pneurilor;
b) dispozitivelor antiderapante ce vor fi montate pe roti;
c) oglinzilor retrovizoare construite astfel încît sa poatã, ca urmare a unei apasari moderate, sa cedeze în ambele sensuri pentru a nu trece peste lãţimea maxima autorizata;
d) indicatoarelor de direcţie laterale şi luminilor de gabarit, cu condiţia ca proeminenta sa nu fie mai mare de citiva centimetri;
e) sigiliilor vamale aplicate pe incarcatura şi dispozitivelor de fixare şi protecţie a acestor sigilii.
3. Pãrţile contractante pot sa nu admitã în circulaţie internationala pe teritoriul lor urmãtoarele ansambluri de vehicule, în mãsura în care legislaţia lor nationala interzice circulalia unor astfel de ansambluri:
a) motociclete cu remorci;
b) ansambluri constituite dintr-un automobil şi multe remorci;
c) vehicule articulate destinate transportului de persoane.
4. Pãrţile contractante pot sa nu admitã în circulaţie internationala pe teritoriul lor automobilele şi remorcile care beneficiazã de excepţii conform paragrafului 60 al anexei nr. 5 a convenţiei.
5. Pãrţile contractante pot sa nu admitã în circulaţie internationala pe teritoriul lor motoretele şi motocicletele al cãror conducãtor şi, dacã e cazul, pasager nu este echipat cu casca de protecţie.
6. Pãrţile contractante pot sa conditioneze admiterea în circulaţie internationala pe teritoriul lor a oricãrui automobil, altul decît o motoreta sau o motocicleta cu doua roti fãrã atas, de prezenta la bordul automobilului a unui dispozitiv, prevãzut la paragraful 56 al anexei nr. 5 a convenţiei, şi destinat, în caz de oprire pe partea carosabilã, sa anunţe pericolul pe care-l constituie vehiculul astfel oprit.
7. Pãrţile contractante pot sa conditioneze admiterea în circulaţie internationala, pe anumite drumuri grele sau în anumite regiuni cu relief greu de pe teritoriul lor, a automobilelor a cãror greutate maxima autorizata depãşeşte 3.500 kg, de respectarea dispoziţiilor speciale impuse de legislaţia lor nationala pentru admiterea pe aceste drumuri sau în aceste regiuni a vehiculelor cu aceeaşi greutate maxima autorizata pe care le-a înmatriculat.
8. Pãrţile contractante pot sa nu admitã în circulaţie internationala pe teritoriul lor orice automobil prevãzut cu lumini de incrucisare asimetrice atunci cînd reglarea fascicolelor nu este adaptatã sensului circulaţiei de pe teritoriul lor.
9. Pãrţile contractante pot sa nu admitã în circulaţie internationala pe teritoriul lor orice automobil sau remorca ataşatã unui automobil care ar purta un semn distinctiv, altul decît acela prevãzut pentru acest vehicul la art. 37 al convenţiei.

ANEXA 2

Numãrul de înmatriculare al automobilelor şi remorcilor în circulaţie internationala
1. Numãrul de înmatriculare prevãzut la art. 35 şi 36 ale convenţiei trebuie sa fie compus fie din cifre, fie din cifre şi litere. Cifrele trebuie sa fie arabe, iar literele cu caractere latine majuscule. Totuşi, pot fi utilizate şi alte cifre sau caractere, dar numãrul de înmatriculare trebuie atunci sa fie repetat în cifre arabe şi în caractere latine majuscule.
2. Numãrul de înmatriculare trebuie sa fie compus şi aplicat în asa fel încît sa fie vizibil pe timp senin de la o distanta de minimum 40 m, de un observator aşezat pe axa vehiculului, iar vehiculul oprit. Pãrţile contractante pot, pentru vehiculele pe care le înmatriculeazã, sa reducã aceasta distanta minima de lizibilitate pentru motociclete şi categoriile speciale de automobile cãrora ar fi dificil sa dea numerelor de înmatriculare dimensiuni suficiente pentru a fi lizibile de la 40 m.
3. În cazul în care numãrul de înmatriculare este aplicat pe o placa specialã aceasta trebuie sa fie plana şi fixatã într-o poziţie verticala sau aproape verticala şi perpendiculara pe planul longitudinal median al vehiculului. În cazul în care numãrul este aplicat sau scris pe vehicul, suprafata pe care este fixat sau scris trebuie sa fie plana şi verticala, precum şi perpendiculara pe planul longitudinal median al vehiculului.
4. Cu excepţia dispoziţiilor paragrafului 5 al art. 32, placa sau suprafata pe care este fixat sau scris numãrul de înmatriculare poate fi dintr-un material reflectorizant.

ANEXA 3

Semnul distinctiv al automobilelor şi remorcilor în circulaţie internationala
1. Semnul distinctiv prevãzut la art. 37 al convenţiei trebuie sa fie compus din una pînã la trei litere cu caractere latine majuscule. Literele vor avea o înãlţime minima de 0,08 m, iar scrisul o grosime de cel puţin 0,01 m. Literele vor fi scrise cu negru pe fond alb, avînd forma unei elipse cu axa mare orizontala.
2. Cînd semnul distinctiv nu are decît o singura litera, axa mare a elipsei poate fi verticala.
3. Semnul distinctiv nu trebuie sa fie incorporat în numãrul de înmatriculare şi nici fixat în asa fel încît sa poatã fi confundat cu acesta din urma sau sa dãuneze asupra lizibilitatii sale.
4. Pe motociclete şi pe remorcile lor, dimensiunile axelor elipsei vor fi de cel puţin 0,175 m şi respectiv 0,115 m. Pe celelalte automobile şi pe remorcile lor, dimensiunile axelor elipsei vor fi de cel puţin:
a) 0,24 m şi 0,145 m, dacã semnul distinctiv are 3 litere;
b) 0,175 m şi 0,115 m, dacã semnul distinctiv are mai puţin de 3 litere.
5. Dispoziţiile paragrafului 3 al anexei nr. 2 se aplica la fixarea semnului distinctiv pe vehicule.

ANEXA 4

Elemente de identificare a automobilelor şi remorcilor în circulaţie internationala
1. Elementele de identificare cuprind:
a) Pentru automobile:
i) numele sau marca constructorului vehiculului;
ii) pe sasiu sau, în lipsa acestuia, pe caroserie numãrul de fabricaţie sau numãrul de serie al constructorului;
iii) pe motor, numãrul de fabricaţie al motorului, atunci cînd un astfel de numãr este aplicat de constructor.
b) Pentru remorci, indicaţiile menţionate la alin. i) şi ii) de mai sus;
c) Pentru motorete, indicarea capacitãţii cilindrice şi literele "CM".
2. Elementele menţionate la paragraful 1 al prezentei anexe trebuie sa fie plasate în locuri accesibile şi uşor de citit; în plus, ele trebuie sa fie greu de modificat sau de înlãturat. Literele şi cifrele incluse în semne vor fi numai cu caractere latine sau cursive denumite engleze şi în cifre arabe, fie repetate în acest mod.

ANEXA 5

Condiţii tehnice pentru automobile şi remorci
1. Pãrţile contractante care, conform art. 1 alin. n) al convenţiei, au declarat ca vor sa asimileze motocicletelor vehiculele cu 3 roti a cãror greutate în gol nu depãşeşte 400 kg, trebuie sa supunã acestea din urma regulilor stabilite în prezenta anexa fie pentru motociclete, fie pentru celelalte automobile.
2. În sensul prezentei anexe, termenul remorca nu se aplica decît remorcilor destinate a fi cuplate la un automobil.
3. Cu excepţia dispoziţiilor paragrafului 2 a) al art. 3 din convenţie, orice parte contractantã poate, pentru automobilele pe care le înmatriculeazã şi pentru remorcile pe care le admite în circulaţie potrivit legislaţiei naţionale, sa impunã prevederi care sa completeze dispoziţiile prezentei anexe ori sa fie mai severe decît acestea.

CAP. 1
Frinarea

4. În sensul prezentului capitol:
a) termenul roti ale unei osii înseamnã rotile simetrice sau aproape simetrice, în raport cu planul longitudinal median al vehiculului, chiar dacã nu sînt aşezate pe aceeaşi osie (o osie tandem este socotitã ca doua osii);
b) termenul frina de serviciu înseamnã dispozitivul utilizat în mod normal pentru a reduce viteza şi a opri vehiculul;
c) termenul frina de stationare înseamnã dispozitivul utilizat pentru a menţine, în absenta conducatorului, vehiculul imobil sau, în cazul unei remorci, remorca atunci cînd aceasta este decuplata;
d) termenul frina de ajutor înseamnã dispozitivul destinat sa reducã viteza şi sa opreascã vehiculul în caz de defectare a frinei de serviciu.
A. Frinarea automobilelor altele decît motocicletele
5. Orice automobil, altul decît o motocicleta, trebuie sa fie echipat cu frine care pot fi acţionate cu usurinta de cãtre conducãtorul aşezat la locul de conducere. Aceste frine trebuie sa asigure cele trei funcţii ale frinarii, astfel:
a) o frina de serviciu care sa permitã reducerea vitezei şi oprirea vehiculului în mod sigur, rapid şi eficace, indiferent de condiţiile încãrcãturii şi de gradul de inclinare a drumului pe care circula;
b) o frina de stationare care sa permitã menţinerea vehiculului imobil, oricare ar fi condiţiile de încãrcare, la o inclinare a drumului de 16%, suprafeţele active ale frinei raminind în poziţia de frinare prin intermediul unui dispozitiv care acţioneazã mecanic;
c) o frina de ajutor care sa permitã reducerea vitezei şi oprirea vehiculului, oricare ar fi condiţiile încãrcãturii, pe o distanta rezonabila, chiar în caz de defectare a frinei de serviciu.
6. Cu excepţia dispoziţiilor paragrafului 5 al prezentei anexe, dispozitivele care asigura cele trei funcţii ale frinarii (frina de serviciu, frina de ajutor şi frina de stationare) pot avea pãrţi comune; combinarea comenzilor nu este admisã decît cu condiţia sa existe cel puţin doua comenzi distincte.
7. Frina de serviciu trebuie sa acţioneze asupra tuturor rotilor vehiculului; totuşi, în cazul vehiculelor care au mai mult de doua osii, rotile unei osii pot sa nu fie frinate.
8. Frina de ajutor trebuie sa acţioneze asupra unei roti cel puţin de fiecare parte a planului longitudinal median al vehiculului; aceeaşi dispoziţie se aplica frinei de stationare.
9. Frina de serviciu şi frina de stationare trebuie sa acţioneze asupra suprafeţelor de frinare conectate la roti în mod permanent, prin intermediul unor piese suficient de rezistente.
10. Nici o suprafata frinata nu trebuie sa fie decuplata de roti. Totuşi, o astfel de decuplare este admisã pentru anumite suprafeţe frinate, cu condiţia:
a) sa fie doar momentanã, ca de exemplu în timpul schimbãrii vitezelor;
b) atît timp cît acţioneazã asupra frinei de stationare, sa nu fie posibila decuplarea fãrã intervenţia conducatorului, şi
c) atît timp cît acţioneazã asupra frinei de serviciu sau de ajutor, acţiunea de frinare continua sa se poatã exercita cu eficacitatea prescrisã la paragraful 5 al acestei anexe.
B. Frinarea remorcilor
11. Cu excepţia dispoziţiilor paragrafului 17 c) al prezentei anexe, orice remorca alta decît o remorca uşoarã trebuie sa fie prevãzutã cu frine, şi anume:
a) o frina de serviciu care sa permitã reducerea vitezei şi oprirea sigura, rapida şi eficace, oricare ar fi condiţiile încãrcãturii şi gradul de inclinare a drumului pe care circula;
b) o frina de stationare care sa permitã menţinerea vehiculului imobil, oricare ar fi condiţiile încãrcãturii, pe o inclinare de 16%, suprafeţele active ale frinei raminind menţinute în poziţie de frinare prin intermediul unui dispozitiv cu acţiune pur mecanicã. Prezenta dispoziţie nu se aplica remorcilor care nu pot fi decuplate de vehiculul tragator fãrã ajutorul uneltelor, cu condiţia ca cerinţele referitoare la frina de stationare sa fie respectate pentru ansamblul de vehicule.
12. Dispozitivele care asigura cele doua funcţii ale frinarii (serviciu şi stationare) pot avea pãrţi comune.
13. Frina de serviciu trebuie sa acţioneze asupra tuturor rotilor remorcii.
14. Frina de serviciu trebuie sa poatã fi pusã în funcţiune prin comanda frinei de serviciu a vehiculului tragator; totuşi, dacã greutatea maxima autorizata a remorcii nu depãşeşte 3.500 kg, frina poate fi conceputã pentru a nu fi pusã în acţiune, în timpul mersului, decît prin simpla apropiere a remorcii de vehiculul tragator (frinare prin inertie).
15. Frina de serviciu şi frina de stationare trebuie sa acţioneze asupra suprafeţelor frinate conectate la roti în mod permanent prin intermediul unor piese suficient de rezistente.
16. Dispozitivele de frinare trebuie sa fie astfel încît sa asigure oprirea automatã a remorcii în caz de rupere a dispozitivului de cuplare în timpul mersului. Totuşi, aceasta dispoziţie nu se aplica remorcilor cu o osie sau cu doua osii cu distanta între ele de mai puţin de 1 m, cu condiţia ca greutatea lor maxima autorizata sa nu depãşeascã 1.500 kg şi, cu excepţia semiremorcilor, sa fie prevãzute, pe lîngã un dispozitiv de cuplare, cu o legatura secundarã prevãzutã la paragraful 58 al acestei anexe.
C. Frinarea ansamblurilor de vehicule
17. În afarã dispoziţiilor de la lit. A şi B ale prezentului capitol referitoare la vehiculele izolate (automobil şi remorci), prevederile de mai jos se vor aplica ansamblurilor acestor vehicule:
a) dispozitivele de frinare montate pe fiecare din vehiculele care compun ansamblul trebuie sa fie corespunzãtoare;
b) acţiunea frinei de serviciu trebuie sa fie repartizata corespunzãtor şi sincronizata între vehiculele care compun ansamblul;
c) greutatea maxima autorizata a unei remorci neprevãzutã cu frina de serviciu nu trebuie sa depãşeascã jumãtatea totalului greutatii în gol a vehiculului tragator şi a greutatii conducatorului.
D. Frinarea motocicletelor
18. a) Orice motocicleta trebuie sa fie prevãzutã cu doua dispozitive de frinare, care sa acţioneze unul cel puţin asupra rotii sau rotilor din spate, iar celãlalt cel puţin asupra rotii sau rotilor din fata; dacã unei motociclete i se adauga un atas, frinarea rotii atasului nu este cerutã. Aceste dispozitive de frinare trebuie sa permitã reducerea vitezei şi oprirea motocicletei într-un mod sigur, rapid şi eficace, oricare ar fi condiţiile sale de încãrcare şi declivitatea drumului pe care circula.
b) În afarã dispozitivelor prevãzute la alin. a) al prezentului paragraf, motocicletele cu trei roti simetrice în raport cu planul longitudinal median al vehiculului trebuie sa fie prevãzute cu o frina de stationare care sa corespundã condiţiilor de la alin. b) al paragrafului 5 al acestei anexe.

CAP. 2
Lumini şi dispozitive reflectorizante

19. În sensul prezentului capitol, termenul: lumina de drum este lumina vehiculului care serveşte la iluminarea drumului pe o mare distanta în fata vehiculului;
lumina de intilnire este lumina vehiculului care serveşte la iluminarea drumului în fata, fãrã sa orbeasca sau sa stînjeneascã pe conducãtorii care vin din sens invers, precum şi pe ceilalţi participanţi la circulaţie;
lumina de poziţie fata este lumina care serveşte la indicarea prezentei şi a latimii acestui vehicul vãzut din fata;
lumina de poziţie spate este lumina care serveşte la indicarea prezentei şi a latimii acestui vehicul vãzut din spate;
lumina de frinare este lumina care serveşte a semnala celorlalţi participanţi la circulaţie ce se gãsesc în spatele acestui vehicul ca conducãtorul sau acţioneazã frina de serviciu;
lumina de ceata este lumina care serveşte la îmbunãtãţirea iluminarii drumului în caz de ceata, ninsoare, furtuna sau nor de praf;
lumina de mers înapoi este lumina care serveşte la iluminarea drumului în spatele acestui vehicul şi la avertizarea celorlalţi participanţi la circulaţie ca vehiculul merge înapoi sau este pe punctul de a merge înapoi;
lumina indicatoare de direcţie este lumina care serveşte a indica celorlalţi participanţi la circulaţie ca conducãtorul are intenţia sa schimbe direcţia spre dreapte sau spre stinga;
catadioptru este un dispozitiv care serveşte la indicarea prezentei unui vehicul prin reflectarea luminii care emana de la o sursa luminoasa independenta de acest vehicul, observatorul fiind aşezat în apropierea acelei surse luminoase;
suprafata iluminata este pentru lumini suprafata vizibila de ieşire a luminii emise, iar pentru catadioptri suprafata vizibil reflectorizanta.
20. Culorile luminilor prevãzute în prezentul capitol trebuie sa fie, pe cît posibil, conforme definitiilor date în suplimentul la aceasta anexa.
21. Cu excepţia motocicletelor, orice automobil care depãşeşte în linie dreapta viteza de 40 km/h trebuie sa fie echipat în fata cu un numãr pereche de lumini de drum albe sau galbene selectiv capabile sa ilumineze, în mod eficace, drumul, noaptea, pe timp senin, pe o distanta de cel puţin 100 m în fata vehiculului. Limitele exterioare ale suprafeţei iluminate de luminile de drum nu trebuie în nici un caz sa fie situate mai aproape de extremitatea latimii vehiculului decît marginile exterioare ale suprafeţei iluminate de luminile de intilnire.
22. Cu excepţia motocicletelor, orice automobil care depãşeşte în linie dreapta viteza de 10 km/h trebuie se fie echipat în fata cu doua lumini de intilnire albe sau galbene selectiv capabile sa ilumineze, în mod eficace, drumul, noaptea, pe timp senin, pe o distanta de cel puţin 40 m în fata vehiculului. De fiecare parte, punctul suprafeţei iluminate cel mai îndepãrtat de planul longitudinal median al vehiculului nu trebuie sa se afle la mai mult de 0,40 m de extremitatea latimii vehiculului. Un automobil nu trebuie sa fie prevãzut cu mai mult de doua lumini de intilnire. Acestea trebuie sa fie reglate pentru a fi conforme definitiei de la paragraful 19 al acestei anexe.
23. Orice automobil, altul decît o motocicleta fãrã atas, trebuie sa fie echipat în fata cu doua lumini de poziţie albe; totuşi, se admite galbenul selectiv pentru luminile de poziţie din fata inglobate în luminile de drum sau în luminile de intilnire care emit fascicule de lumina galben selectiv. Aceste lumini de poziţie, atunci cînd sînt singurele lumini aprinse în fata, trebuie sa fie vizibile, noaptea, pe timp senin, de la o distanta de cel puţin 300 m, fãrã a orbi sau stinjeni pe ceilalţi participanţi la circulaţie. De fiecare parte, punctul suprafeţei iluminate cel mai îndepãrtat de planul longitudinal median al vehiculului nu trebuie sa se gãseascã la mai mult de 0,40 m de marginea vehiculului.
24. a) Orice automobil, altul decît o motocicleta cu doua roti fãrã atas, trebuie sa fie echipat la spate cu un numãr pereche de lumini de poziţie roşii vizibile noaptea, pe timp senin, de la o distanta de cel puţin 300 m, fãrã a orbi sau stinjeni pe ceilalţi participanţi la circulaţie. De fiecare parte, punctul suprafeţei iluminate cel mai îndepãrtat de planul longitudinal median al vehiculului nu trebuie sa se gãseascã la mai mult de 0,40 m de marginea vehiculului.
b) Orice remorca trebuie sa fie echipata la spate cu un numãr pereche de lumini de poziţie roşii vizibile noaptea, pe timp senin, de la o distanta de cel puţin 800 m, fãrã a orbi sau stinjeni pe ceilalţi participanţi la circulaţie. De fiecare parte, punctul suprafeţei iluminate cel mai îndepãrtat de planul longitudinal median al remorcii nu trebuie sa se gãseascã la mai mult de 0,40 m de marginea remorcii. Totuşi remorcile a cãror latime nu depãşeşte 0,80 m pot sa nu fie echipate decît cu o singura lumina dacã sînt cuplate la o motocicleta cu doua roti fãrã atas.
25. Orice automobil sau remorca ce poarta la spate un numãr de înmatriculare trebuie sa fie echipat cu un dispozitiv de iluminare a acestui numãr astfel încît, cînd este iluminat de dispozitiv, sa fie lizibil noaptea, pe timp senin, vehiculul fiind oprit, de la o distanta de 20 m din spatele vehiculului; orice parte contractantã poate sa reducã aceasta distanta minima de lizibilitate pe timpul nopţii în aceeaşi proporţie şi pentru aceleaşi vehicule pentru care va reduce, conform paragrafului 2 al anexei nr. 2 a convenţiei, distanta minima de lizibilitate pe timp de zi.
26. La orice automobil (inclusiv motocicletele) şi la orice ansamblu constituit dintr-un vehicul automobil şi una sau mai multe remorci, legãturile electrice trebuie sa fie astfel încît luminile de drum, de intilnire, de ceata, de poziţie din fata şi dispozitivul prevãzut la paragraful 25, sa nu poatã fi puse în funcţiune decît atunci cînd luminile de poziţie ale automobilului sau ale ansamblului de vehicule situate cel mai în spate, sînt aprinse.
Totuşi, aceasta condiţie nu este obligatorie pentru luminile de drum sau pentru luminile de intilnire atunci cînd sînt folosite pentru a da avertismente luminoase conform paragrafului 5 al art. 33 al convenţiei. Mai mult, legãturile electrice trebuie sa fie în asa fel realizate încît luminile de poziţie din fata sa fie totdeauna aprinse atunci cînd cele de intilnire, de drum sau de ceata sînt aprinse.
27. Orice automobil, altul decît o motocicleta cu doua roti fãrã atas, trebuie sa fie echipat la spate cu cel puţin doi catadioptri roşii a cãror forma sa nu fie triunghiulara. De fiecare parte, punctul suprafeţei luminoase cel mai îndepãrtat al planului longitudinal median al vehiculului nu trebuie sa se gãseascã la mai mult de 0,40 m de marginea vehiculului. Catadioptrii trebuie sa fie vizibili pentru conducãtorul unui vehicul noaptea, pe timp senin, de la o distanta de cel puţin 150 m, atunci cînd sînt iluminati de luminile de drum ale acestui vehicul.
28. Orice remorca trebuie sa fie prevãzutã la spate cu cel puţin doi catadioptri roşii. Aceştia trebuie sa aibã forma unui triunghi echilateral cu un virf în sus şi o latura orizontala şi ale cãror laturi sa aibã cel puţin 0,15 m şi cel mult 0,20 m; nici o lumina de semnalizare nu trebuie sa fie instalata în interiorul triunghiului. Aceşti catadioptri trebuie sa corespundã condiţiei de vizibilitate fixatã la paragraful 27 de mai sus. De fiecare parte, punctul suprafeţei luminoase cel mai îndepãrtat al planului longitudinal median al remorcii nu trebuie sa se gãseascã la mai mult de 0,40 m de marginea remorcii. Totuşi, remorcile a cãror latime nu depãşeşte 0,80 m pot sa nu fie prevãzute decît cu un singur catadioptru dacã sînt cuplate la o motocicleta fãrã atas.
29. Orice remorca trebuie sa fie prevãzutã în fata cu doi catadioptri albi a cãror forma sa nu fie triunghiulara. Ei trebuie sa îndeplineascã condiţiile de amplasare şi vizibilitate stabilite la paragraful 27 de mai sus.
30. O remorca cu lãţimea de peste 1,60 m trebuie sa fie prevãzutã în fata cu doua lumini de poziţie albe. Luminile de poziţie trebuie sa fie plasate cît mai aproape posibil de marginea remorcii şi în orice caz în asa fel încît punctul suprafeţei luminoase cel mai îndepãrtat de planul longitudinal median al remorcii sa nu se gãseascã la mai mult de 0,15 m de aceste margini.
31. Cu excepţia motocicletelor cu doua roti, cu sau fãrã atas, orice automobil care depãşeşte în linie dreapta viteza de 25 km/h trebuie sa fie prevãzut în spate cu doua lumini de frinare de culoare roşie a cãror intensitate luminoasa sa fie net superioarã aceleia a luminilor de poziţie din spate. Aceeaşi dispoziţie se aplica oricãrei remorci ce constituie ultimul vehicul al unui ansamblu de vehicule; totuşi, nici o lumina de frinare nu este necesarã în cazul remorcilor mici ale cãror dimensiuni sînt astfel încît permit luminilor de frinare ale vehiculului tragator sa fie vizibile.
32. Cu excepţia posibilitatii pentru pãrţile contractante care, conform paragrafului 2 al art. 54 al convenţiei, vor declara ca asimileazã motoretele motocicletelor, de a scuti motoretele în total sau în parte de aceste obligaţii:
a) orice motocicleta cu sau fãrã atas trebuie sa fie prevãzutã cu o lumina de intilnire care sa corespundã condiţiilor referitoare la culoare şi vizibilitate stabilite la paragraful 22 de mai sus;
b) orice motocicleta cu sau fãrã atas, care depãşeşte în linie dreapta viteza de 40 km/h, trebuie sa fie echipata, în afarã de lumina de intilnire, cu cel puţin o lumina de drum care sa corespundã dispoziţiilor de culoare şi vizibilitate stabilite la paragraful 21 de mai sus. Dacã aceasta motocicleta are mai multe lumini de drum, acestea trebuie sa fie situate cît mai aproape posibil una de alta;
c) o motocicleta cu doua roti, cu sau fãrã atas, nu trebuie sa fie echipata cu mai mult de o lumina de intilnire şi cu mai mult de doua lumini de drum.
33. Orice motocicleta cu doua roti fãrã atas poate fi prevãzutã în fata cu una sau doua lumini de poziţie care sa îndeplineascã condiţiile de culoare şi vizibilitate stabilite la paragraful 23 de mai sus. Dacã aceasta motocicleta are doua lumini de poziţie în fata, acestea trebuie sa fie situate cît mai aproape posibil una de alta. O motocicleta cu doua roti fãrã atas nu trebuie sa aibã mai mult de doua lumini de poziţie în fata.
34. Orice motocicleta fãrã atas trebuie sa fie echipata la spate cu o lumina de poziţie care sa corespundã condiţiilor de culoare şi vizibilitate stabilite la paragraful 24 a) de mai sus.
35. Orice motocicleta fãrã atas trebuie sa fie prevãzutã la spate cu un catadioptru care sa satisfacã condiţiile de culoare şi vizibilitate stabilite la paragraful 27 de mai sus.
36. Cu excepţia posibilitatii pentru pãrţile contractante care, conform paragrafului 2 al art. 54 al convenţiei, vor declara ca asimileazã motoretele motocicletelor, de a scuti de aceasta obligaţie motoretele cu sau fãrã atas, orice motocicleta cu sau fãrã atas trebuie sa fie prevãzutã cu o lumina de frinare care sa satisfacã dispoziţiile paragrafului 31 de mai sus.
37. Cu excepţia dispoziţiilor relative la lumini şi dispozitive prevãzute pentru motocicletele fãrã atas, orice atas cuplat la o motocicleta cu doua roti trebuie sa fie echipat în fata cu o lumina de poziţie care sa satisfacã condiţiile de culoare şi vizibilitate stabilite la paragraful 23 de mai sus, iar în spate cu o lumina de poziţie care sa satisfacã condiţiile de culoare şi vizibilitate stabilite la paragraful 24 a) de mai sus şi cu un catadioptru care sa corespundã condiţiilor de culoare şi vizibilitate prevãzute la paragraful 27 de mai sus. Legãturile electrice trebuie sa fie astfel încît luminile de poziţie din fata şi din spate ale atasului sa se aprinda în acelaşi timp cu lumina de poziţie din spate a motocicletei. În orice caz, un atas nu trebuie sa fie prevãzut nici cu lumina de drum şi nici cu lumina de intilnire.
38. Automobilele cu trei roti simetrice în raport de planul longitudinal median al vehiculului, asimilate motocicletelor în aplicarea alin. n) al art. 1 al convenţiei, trebuie sa fie echipate cu dispozitivele prevãzute 1a art. 21, 22, 23, 24 a), 27 şi 31 de mai sus. Totuşi, atunci cînd lãţimea unui astfel de vehicul nu depãşeşte 1,30 m, sînt suficiente doar o lumina de drum şi o lumina de intilnire. Dispoziţiile referitoare la distanta suprafeţelor luminoase în raport cu lãţimea vehiculului nu sînt aplicabile în acest caz.
39. Orice automobil, cu excepţia acelora ai cãror conducatori pot semnaliza cu bratul schimbãrile de direcţie vizibile din toate direcţiile de cãtre participanţii la circulaţie, trebuie sa fie echipat cu lumini indicatoare de direcţie fixe, cu lumina intermitenta galbena auto, dispuse în numãr egal pe vehicul şi vizibile ziua şi noaptea de participanţii la circulaţie interesaţi de miscarea vehiculului. Cadenta intermitentei luminii trebuie sa fie de 90 pe minut cu o toleranta de ± 30.
40. Dacã sînt instalate lumini de ceata pe un automobil altul decît o motocicleta cu sau fãrã atas, ele trebuie sa fie albe sau galbene selectiv, în numãr de doua şi situate astfel încît nici un punct al suprafeţei lor luminoase sa nu se gãseascã mai sus de punctul cel mai înalt al suprafeţei luminoase a luminilor de intilnire şi ca, de fiecare parte, punctul suprafeţei luminioase cel mai îndepãrtat de planul longitudinal median al vehiculului sa nu se gãseascã la mai mult de 0,40 m de extremitatea latimii vehiculului.
41. Nici o lumina de mers înapoi nu trebuie sa orbeasca sau sa stînjeneascã pe ceilalţi participanţi la circulaţie. Dacã o astfel de lumina este instalata pe un automobil, ea trebuie sa emita o lumina alba, galbena auto sau galbene selectiv. Comanda de aprindere a acestei lumini trebuie sa fie astfel încît sa nu se poatã aprinde decît atunci cînd a fost pus în funcţiune dispozitivul de mers înapoi.
42. Nici o lumina, alta decît luminile indicatoare de direcţie, montata pe un automobil sau remorca, nu trebuie sa fie intermitenta, cu excepţia acelora care sînt folosite, conform legislaţiei naţionale a pãrţilor contractante, pentru a semnaliza vehiculele sau ansamblurile de vehicule care nu sînt obligate sa respecte regulile generale de circulaţie sau a cãror prezenta pe drum impune celorlalţi participanţi la circulaţie precautii deosebite, cum sînt vehiculele prioritare, convoaiele de vehicule, vehiculele agabaritice şi vehiculele sau maşinile destinate construcţiei sau întreţinerii drumurilor. Totuşi, pãrţile contractante pot permite sau dispune ca anumite lumini, altele decît cele de culoare roşie, sa fie intermitente în total sau în parte pentru a semnaliza pericolul deosebit pe care-l prezintã pentru moment vehiculul.
43. În aplicarea dispoziţiilor prezentei anexe, va fi considerat:
a) ca o singura lumina orice combinatie a doua sau a mai multor lumini, identice sau nu, dar avînd aceeaşi funcţie şi aceeaşi culoare, ale cãror proiectii ale suprafeţelor luminoase pe un plan vertical perpendicular pe planul longitudinal median al vehiculului ocupa cel puţin 50% din suprafata celui mai mic dreptunghi circumscris proiectiilor suprafeţelor luminoase arãtate mai sus;
b) ca doua sau ca un numãr pereche de lumini, o singura suprafata luminoasa avînd forma unei benzi atunci cînd aceasta este situata simetric în raport cu planul longitudinal median al vehiculului şi cînd se afla cel puţin la 0,40 m de marginea exterioarã a latimii vehiculului de fiecare parte a acesteia, avînd o lungime minima de 0,80 m. Iluminarea unei astfel de suprafeţe trebuie sa fie asigurata de cel puţin doua surse luminoase situate cît mai aproape de extremitatile sale. Suprafata luminoasa poate consta dintr-un ansamblu de elemente suprapuse astfel încît proiectiile diverselor suprafeţe luminoase elementare pe un plan vertical perpendicular pe planul longitudinal median al vehiculului sa ocupe cel puţin 50% din suprafata celui mai mic dreptunghi circumscris proiectiilor suprafeţelor luminoase elementare arãtate mai sus.
44. Pe un acelaşi vehicul luminile care au aceeaşi funcţie şi sînt orientate spre aceeaşi direcţie trebuie sa fie de aceeasi culoare. Luminile şi catadioptrii care sînt în numãr pereche trebuie sa fie situate simetric în raport cu planul longitudinal median al vehiculului, cu excepţia vehiculelor a cãror forma exterioarã este asimetrica. Luminile fiecãrei perechi trebuie sa aibã aproape aceeaşi intensitate.
45. Luminile de natura diferita şi, cu excepţia dispoziţiilor celorlalte paragrafe ale prezentului capitol, luminile şi catadioptrii, pot fi grupate sau inglobate în acelaşi dispozitiv, cu condiţia ca fiecare din aceste lumini şi catadioptri sa corespundã dispoziţiilor prezentei anexe care le sînt aplicabile.

CAP. 3
Alte dispoziţii

Aparat de direcţie
46. Orice automobil trebuie sa fie echipat cu un aparat de direcţie robust care sa permitã conducatorului sa schimbe cu usurinta, repede şi în siguranta direcţia vehiculului sau.
Oglinda retrovizoare
47. Orice automobil altul decît o motocicleta cu doua roti cu sau fãrã atas trebuie sa fie echipat cu una sau mai multe oglinzi retrovizoare, numãrul, dimensiunile şi modul de dispunere a acestor oglinzi trebuie sa permitã conducatorului sa vada circulaţia din spatele vehiculului sau.
Avertizor sonor
48. Orice automobil trebuie sa fie prevãzut cu cel puţin un avertizor sonor care sa aibã o putere suficienta. Sunetul emis de el trebuie sa fie continuu, uniform şi nu strident. Vehiculele prioritare şi cele din serviciul public de transport al pasagerilor pot sa aibã avertizoare sonore suplimentare ce nu sînt supuse acestor cerinţe.
Stergator de parbriz
49. Orice automobil prevãzut cu un parbriz de dimensiuni şi forma prin care conducãtorul poate din locul sau de conducere sa vada în fata drumul prin elementele transparente ale acestuia, trebuie sa fie prevãzut cu cel puţin un stergator de parbriz, eficace şi robust, situat într-o poziţie corespunzãtoare şi a carei funcţionare sa nu solicite intervenţia continua a conducatorului.
Spalator de parbriz
50. Orice automobil supus obligaţiei de a avea cel puţin un stergator de parbriz trebuie sa fie prevãzut şi cu un spalator de parbriz.
Parbriz şi geamuri
51. La orice automobil şi remorca:
a) materialele transparente care constituie elementele exterioare ale pereţilor vehiculului, inclusiv parbrizul, sau peretele interior despartitor, trebuie sa fie în asa fel încît, în caz de spargere, pericolul leziunilor corporale sa fie cît mai redus posibil;
b) geamurile parbrizului trebuie sa fie dintr-un material a cãrui transparenta sa nu altereze şi sa nu deformeze în mod apreciabil obiectele vazute prin el, iar în caz de spargere conducãtorul sa poatã vedea suficient drumul.
Dispozitivul de mers înapoi
52. Orice automobil trebuie sa fie prevãzut cu un dispozitiv de mers înapoi care sa poatã fi manevrat din locul conducatorului. Acest dispozitiv nu este obligatoriu pe motocicletele şi automobilele cu trei roti simetrice în raport cu planul longitudinal median al vehiculului decît dacã greutatea lor maxima autorizata depãşeşte 400 kg.
Amortizorul de zgomot
53. Fiecare motor cu ardere interna al unui automobil trebuie sa fie prevãzut cu un dispozitiv de esapare silentios eficace; acest dispozitiv trebuie sa fie astfel încît sa nu poatã fi fãcut fãrã efect de cãtre conducãtor de la locul sau de conducere.
Pneuri
54. Rotile automobilelor şi ale remorcilor trebuie sa fie echipate cu pneuri, iar starea acestora trebuie sa asigure securitatea, inclusiv aderenta, chiar cînd partea carosabilã este umeda. Totuşi, prezenta dispoziţie nu ar putea sa împiedice pãrţile contractante sa permitã utilizarea de dispozitive care sa dea rezultate cel puţin echivalente acelora obţinute cu pneuri.
Indicator de viteza
55. Orice automobil care depãşeşte în linie dreapta viteza de 40 km/h trebuie sa fie prevãzut cu un indicator de viteza, fiecare parte contractantã putind sa dispenseze de aceasta obligaţie anumite categorii de motociclete şi alte vehicule uşoare.
Dispozitiv de semnalizare la bordul automobilelor
56. Dispozitivul prevãzut la paragraful 5 al art. 23 şi la paragraful 6 al anexei nr. 1 din convenţie trebuie sa fie:
a) ori un panou constind dintr-un triunghi echilateral cu o latura de cel puţin 0,40 m, avînd marginile roşii de cel puţin 0,05 m, centrul fiind gol sau de culoare deschisã; marginile roşii trebuie sa fie iluminate prin transparenta sau prevãzute cu o banda reflectorizanta; panoul trebuie sa fie astfel încît sa poatã fi aşezat într-o poziţie verticala stabilã;
b) ori un alt dispozitiv la fel de eficace prevãzut de legislaţia tarii unde a fost înmatriculat vehiculul.
Dispozitiv antifurt
57. Orice automobil trebuie sa fie prevãzut cu un dispozitiv antifurt care sa permitã, din momentul în care vehiculul este lãsat în stationare, punerea în pana sau blocarea unui organ esenţial al vehiculului.
Dispozitiv de cuplare a remorcilor uşoare
58. Cu excepţia semiremorcilor, remorcile care nu sînt echipate cu frina automatã prevãzutã la paragraful 16 al acestei anexe trebuie sa fie echipate, în afarã unui dispozitiv de cuplare, cu un dispozitiv secundar de atas (lant, cablu etc.) care, în caz de rupere a dispozitivului de cuplare, sa poatã impiedica cirma sa atinga pãmîntul şi sa asigure o anumitã direcţie reziduala remorcii.
Dispoziţii generale
59. a) În mãsura în care este posibil, organele mecanice şi echipamentele automobilelor nu trebuie sa prezinte riscul de incendiu sau explozie; ele nu trebuie sa dea loc la o emanatie excesiva de gaze nocive, de fum opac, de mirosuri sau de zgomote;
b) în mãsura în care este posibil, dispozitivul de aprindere de inalta tensiune a motorului automobilelor nu trebuie sa dea loc la o emitere excesiva de paraziti radioelectrici;
c) orice automobil trebuie sa fie construit în asa fel încît, în fata, spre dreapta şi spre stinga, cimpul de vizibilitate al conducatorului sa fie suficient pentru a-i permite sa conducã în siguranta;
d) în mãsura în care este posibil, automobilele şi remorcile trebuie sa fie construite şi echipate în asa fel încît în caz de accident sa reducã pericolul pentru ocupantii lor şi pentru ceilalţi participanţi la circulaţie; în special, ele nu trebuie sa aibã inauntru sau în afarã ornamente sau alte obiecte care prezintã muchii ori proeminente inutile, constituind un pericol pentru ocupanti şi pentru ceilalţi participanţi la circulaţie.

CAP. 4
Excepţii

60. Pe plan naţional, pãrţile contractante pot deroga, în urmãtoarele cazuri, de la dispoziţiile prezentei anexe:
a) pentru automobilele şi remorcile a cãror viteza prin construcţie nu depãşeşte în linie dreapta 25 km/h, sau pentru care legislaţia nationala o limiteazã la 25 km/h;
b) pentru vehiculele infirmilor, adicã automobilele mici, special concepute şi construite - nu numai adaptate - pentru uzul unei persoane atinse de o infirmitate sau o incapacitate fizica şi care nu sînt utilizate în mod normal decît de acea persoana;
c) pentru vehiculele destinate experientelor ce au ca scop realizarea progresului tehnic şi îmbunãtãţirea siguranţei;
d) pentru vehiculele de o forma ori de un tip special, sau care sînt utilizate în scopuri deosebite în condiţii speciale.
61. Pãrţile contractante pot, de asemenea, sa excepteze de la dispoziţiile prezentei anexe vehiculele pe care le înmatriculeazã şi care se pot angaja în circulaţie internationala:
a) autorizind culoarea galben auto pentru luminile de poziţie prevãzute la paragrafele 23 şi 30 şi pentru catadioptrii prevãzuţi la paragraful 29 ale acestei anexe;
b) autorizind culoarea roşie pentru acele dintre luminile indicatoare de direcţie prevãzute la paragraful 39 al acestei anexe care sînt montate la spatele vehiculului;
c) autorizind culoarea roşie pentru acele dintre luminile prevãzute în ultima fraza a paragrafului 42 al acestei anexe care sînt montate la spatele vehiculului;
d) în ce priveşte poziţia luminilor la vehiculele care au o utilizare specialã şi a cãror forma exterioarã nu ar permite respectarea acestor dispozilii fãrã sa se recurgã la dispozitive de montare ce risca sa fie avariate sau smulse cu usurinta;
e) autorizind prezenta unui numãr impar, mai mare de doua lumini de drum, pe automobilele pe care le înmatriculeazã; şi
f) în ce priveşte remorcile care servesc la transportul incarcaturilor lungi (trunchiuri de arbori, tuburi etc.) şi care, în mers, nu sînt cuplate la un vehicul tragator, ci sînt legate de vehiculul tragator numai prin incarcatura.

CAP. 5
Dispoziţii tranzitorii

62. Automobilele înmatriculate pentru prima data şi remorcile puse în circulaţie pe teritoriul uneia dintre pãrţile contractante înainte de intrarea în vigoare a convenţiei sau dupã 2 ani de la intrarea ei în vigoare nu vor fi supuse dispoziţiilor acestei anexe, cu condiţia ca ele sa satisfacã dispoziţiile pãrţilor I, II şi III ale anexei nr. 6 a Convenţiei din 1949 asupra circulaţiei rutiere.

SUPLIMENT
Definirea filtrelor colorate pentru obţinerea culorilor prevãzute în aceasta anexa (coordonate tricromatice):


──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Roşu limita spre galben y 'a3 0,335
limita spre purpuriu z 'a3 0,008
Alb limita spre albastru x^3 0,310
limita spre galben x 'a3 0,500
limita spre verde y 'a3 0,150 + 0,640 x
limita spre verde y 'a3 0,440
limita spre purpuriu y^3 0,50 + 0,750 x
limita spre roşu y^3 0,382
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Galben
auto limita spre galben y 'a3 0,429
limita spre roşu y^3 0,398
limita spre alb z 'a3 0,007
Galben
selectiv limita spre roşu y^3 0,138 + 0,580 x
limita spre verde y 'a3 1,29 x - 0,100
limita spre alb y 'a3 -x + 0,966
valoarea spectrala y 'a3 -x + 0,992
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────


Pentru verificarea caracteristicilor colorimetrice ale acestor filtre, se va utiliza o sursa luminoasa la temperatura de culoare de 2854 ±K [corespunzãtoare iluminantului A al Comisiei internaţionale de iluminare (C.I.E.)].

ANEXA 6

Permisul de conducere naţional
1. Permisul de conducere naţional este fie o coala de hirtie format A 7 (74x105 mm), fie o coala pliabila în dublu (148x105 mm) sau în triplu (222x105 mm) a acestui format. El este de culoare roz.
2. Permisul este imprimat în limba sau în limbile prevãzute de autoritatea care-l emite sau autorizata sa-l emita; totuşi, el poarta, în franceza, titlul "Permis de conducere", însoţit sau nu de titlu în alte limbi.
3. Indicaţiile scrise de mina sau dactilografiate existente pe permis sînt fie numai cu caractere latine sau cursive zise engleze, fie repetate în acest mod.
4. Doua din paginile permisului sînt conforme paginilor model 1 şi 2, alãturate. Cu condiţia ca mãrimea rubricilor A, B, C, D şi E, conform paragrafului 4 al art. 41 din convenţie, literele din text sau esentialul din rubricile privind identitatea titularului permisului, sa nu fie modificate, prezenta dispoziţie va fi consideratã ca satisfãcãtoare, chiar dacã, în raport de aceste modele, li s-au adus modificãri de detaliu, permisele de conducere naţionale conforme modelului din anexa nr. 9 a Convenţiei asupra circulaţiei rutiere de la Geneva, din 19 septembrie 1949, vor fi considerate ca satisfacind dispoziţiile cuprinse în prezenta anexa.
5. Dreptul de a stabili dacã pagina model nr. 3 trebuie sau nu sa facã parte din permis şi dacã permisul trebuie sau nu sa conţinã indicaţii suplimentare, aparţine legislaţiei naţionale; dacã este prevãzut un spaţiu pentru a trece schimbãrile de domiciliu, acesta va fi, cu excepţia permisului conform modelului din anexa nr. 9 a Convenţiei din 1949, deasupra, pe versoul paginii a 3-a a permisului.


──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
PAGINI MODEL
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Nr. 1 Nr. 2 Nr.3
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
PERMIS DE CONDUCERE*1) *2)
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Categoriile de vehicule
pentru care permisul
este valabil
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
1. Numele ........... A Motociclete *9) Valabil Reînnoit
2. Prenumele*3) pînã pînã
..................... la .... la ....*9)
3. Data*4) şi locul eliberat data
naşterii*5) ........ la ..... .........
4. Domiciliul ........
......................

Semnatura

Titularului*6)
......................

5. Eliberat de .......

6. La................
data................

7.Valabil pînã la*7)...
Nr. ....................
Semnatura, etc.*8) B Automobile, altele decît *9)Valabil Reînnoit
cele din categoria A, pînã pînã la
a cãror greutate maxima la ...... .......*9)
autorizata nu depãşeşte eliberat data
3500 kg şi al cãror numãr la ..... ..........
de locuri pe scaune, în
afarã locului pentru
conducãtor, nu trece de 8
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
C Automobile destinate *9)Valabil Reînnoit
transportului de mãrfuri pînã pînã la
a cãror greutate maxima la ..... ......*9)
autorizata depãşeşte eliberat data
3500 kg la ..... .........
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
D Automobile destinate *9)Valabil Reînnoit
transportului de persoane pînã pînã la
şi care au mai mult de la ..... ......*9)
8 locuri pe scaune, eliberat data
în afarã locului la ..... .........
conducatorului
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
E Ansamblu de vehicule *9)Valabil Reînnoit
al cãrui vehicul tragator pînã pînã la
intra în categoria sau la ..... ......*9)
categoriile B, C eliberat data
sau D pentru care la ..... ........
conducãtorul are dreptul
sa conducã, dar ansamblul
însuşi nu intra în
aceasta categorie sau în
aceste categorii
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
*10) *10)
*11)
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────


*) Pe modelele pliabile în doua (dacã sînt pliate în asa fel încît coperta sa nu fie o pagina model) şi pe modelele pliabile în trei, aceasta indicaţie poate figura pe coperta.
*2) Se va înscrie denumirea sau semnul distinctiv al statului, asa cum este el definit conform anexei nr. 3 a convenţiei. Observatia 1 de mai sus se aplica şi acestei rubrici.
*3) Pot fi scrise aici numele tatãlui sau al soţului.
*4) Dacã data naşterii nu este cunoscutã, se va trece virsta aproximativã la data eliberãrii permisului.
*5) Nu se va trece nimic, dacã locul naşterii este necunoscut.
*6) În lipsa, amprenta degetului mare. Semnatura sau amprenta degetului mare, precum şi spaţiul destinat, pot fi omise.
*7) Aceasta rubrica este facultativã în cazul în care permisul are şi o pagina model nr. 3.
*8) Semnatura şi sigiliul ori pecetea autoritãţii care elibereazã permisul sau al asociaţiei imputernicita sa o facã. Pe modelele pliabile în doua (în asa fel încît coperta nu este o pagina model) şi pe modelele pliabile în trei, sigiliul sau pecetea poate fi aplicatã pe coperta.
*9) Pecetea sau sigiliul autoritãţii care a eliberat permisul şi, eventual, data aplicãrii pecetii sau sigiliului. Acesta va fi pus în coloana din dreapta paginii model nr. 2, în dreptul despartiturilor referitoare la definirea categoriilor de vehicule pentru care este valabil permisul şi numai în dreptul acestora; aceieasi dispoziţii se aplica şi mentiunilor fãcute în coloana din dreapta paginii model nr. 3, în ceea ce priveşte reinnoirile acordate.
Pãrţile contractante pot ca, în loc sa punã sigiliul sau pecetea autoritãţii în coloana din dreapta paginii model nr.2, sa înscrie într-o noua rubrica 8 "Categorii", pe pagina model nr. 1, litera sau literele corespunzãtoare categoriei sau categoriilor pentru care este valabil permisul şi un asterisc pentru fiecare categorie pentru care permisul nu este valabil (De exemplu: "8, Categoria A, B***").
*10) Spaţiu rezervat celorlalte categorii de vehicule stabilite de legislaţia nationala.
*11) Spaţiu rezervat unor observaţii suplimentare pe care autoritãţile competente ale statului care elibereazã permisul ar dori eventual sa le facã, inclusiv condiţiile restrictive de utilizare (de ex. "Port de ochelari corectori") - "Valabil numai pentru conducerea autovehiculului nr. ......." sau "sub rezerva amenajãrii vehiculului pentru conducerea de cãtre o persoana care nu are un picior". În cazul prevãzut de alineatul 2 al notei 9 de mai sus, aceste observaţii suplimentare vor figura, de preferinta, pe pagina model nr. 1.
Alte observaţii pot fi consemnate pe pagini ce nu sînt pagini model.

ANEXA 7

Permisul de conducere internaţional
1. Permisul este un carnet format A 6 (148 x 105 mm). Coperta sa este gri; paginile interioare sînt albe.
2. Ambele pagini ale primei foi ale copertei sînt conforme paginilor 1 şi, respectiv, 2 de mai jos; ele sînt imprimate în limba nationala sau în cel puţin una din limbile naţionale ale statului care l-a eliberat. La sfîrşitul paginilor interioare, doua pagini suprapuse, sînt conforme modelului nr. 3 de mai jos şi sînt imprimate în franceza. Paginile interioare care preced aceste doua pagini reproduc în mai multe limbi, dintre care în mod obligatoriu engleza, spaniola sau rusa, prima din aceste doua pagini.
3. Indicaţiile scrise de mina sau dactilografiate vor fi cu caractere latine sau cursive, zise engleze.
4. Pãrţile contractante care elibereazã sau autoriza eliberarea permiselor de conducere internaţionale ale cãror coperti sînt imprimate într-o limba care nu este nici engleza, nici spaniola, nici franceza, nici rusa, vor comunica secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite traducerea în aceasta limba a textului model 3 de mai jos.
Pagina model nr. 1
(fata primei foi a copertei)


──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
.............................................*1)

Circulaţia Automobila Internationala

PERMIS DE CONDUCERE INTERNAŢIONAL

Nr. ...................

Convenţia asupra circulaţiei rutiere din 8 noiembrie 1968

Valabil pînã .......................................... *2)

Eliberat de ...........................................

la ....................................................

Data ..................................................

Numãrul permisului de conducere naţional ..............
....................................................... *3)
O*4)
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────


*1) Numele statului de eliberare şi semnul distinctiv al acestei tari, definit în anexa nr. 3
*2) Trei ani de la data eliberãrii sau la data expirãrii valabilitãţii permisului de conducere naţional, la acea din cele doua date care este anterioarã celeilalte.
*3) Semnatura autoritãţii sau a asociaţiei care a eliberat permisul.
*4) Pecetea sau sigiliul autoritãţii ori asociaţiei care a eliberat permisul.

Pagina model nr. 2
(versoul primei foi a copertei)


──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Prezentul permis nu este valabil pentru circulaţia pe teritoriul
......................................................*1)

Este valabil pe teritoriile tuturor celorlalte pãrţi contractante.
Categoriile de vehicule pentru a cãror conducere este valabil sînt
specificate la sfîrşitul carnetului.

*2)

Prezentul permis nu afecteazã cu nimic obligaţia ca acolo unde se afla
titularul sau sa respecte în orice stat unde circula legile şi reglementãrile
privind stabilirea şi exercitarea unei profesii. Permisul înceteazã de a fi
valabil într-un stat dacã titularul sau şi-a stabilit aici resedinta
obişnuitã.
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────


*1) Se va înscrie aici denumirea partii contractante unde titularul îşi are resedinta obişnuitã.
*2) Spaţiu rezervat înscrierii facultative a listei statelor pãrţi contractante.

Model nr. 3
(pagina din stinga)


──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Precizãri referitoare la conducãtor
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Numele ...............................................................1
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Prenumele*1) .........................................................2
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Locul naşterii*2) ....................................................3
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Data naşterii*3) .....................................................4
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Domiciliul ...........................................................5
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Categoriile de vehicule pentru care este valabil permisul
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Motociclete A
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Automobile, altele decît cele de categoria A, a cãror greutate maxima
autorizata nu depãşeşte 3500 kg şi al cãror numãr de locuri pe scaun,
în afarã locului conducatorului, nu depãşeşte opt B
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Automobile destinate transportului de mãrfuri şi a cãror greutate maxima
autorizata depãşeşte 3500 kg C
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Automobile destinate transportului de persoane şi care au mai mult de 8
locuri pe scaun, în afarã locului conducatorului D
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Ansamblu de vehicule al cãrui automobil tragator intra într-una din
categoriile B, C sau D pentru care conducãtorul are permis, dar nu
intra ele însele în aceasta categorie sau aceste categorii E
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Condiţii restrictive de folosire*5)
....................................................................
....................................................................
....................................................................
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────


*1) Numele tatãlui sau soţului pot fi înscrise în acest spaţiu.
*2) Nu se va completa cu nimic dacã locul naşterii nu este cunoscut.
*3) Dacã data naşterii nu este cunoscutã, se va indica virsta aproximativã la data eliberãrii permisului.
4) Pecetea sau sigiliul autoritãţii ori asociaţiei care a eliberat permisul. Aceasta pecete sau acest sigiliu nu va fi aplicat în dreptul categoriilor A, B, C, D sau E decît dacã titularul are dreptul sa conducã vehicule din categoria respectiva.
5) De exemplu: ......... "Poarta ochelari de corectie", "Valabil doar pentru conducerea vehiculului nr. ........", "Sub rezerva amenajãrii vehiculului pentru conducerea de cãtre o persoana care are un picior amputat".

Model nr. 3
(pagina din dreapta)


──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
1. .........................................................
2. .........................................................
3. .........................................................
4. .........................................................
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
A*4)
B*4)
C*4)
D*4)
E*4)
Fotografie
*4)
Semnatura titularului
*6).............
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Decãderi pînã la
Titularul este decãzut din dreptul de a conduce ........................
pe teritoriul .................................7) data
de la ....................................... ........................
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────

Titularul este decãzut din dreptul de a conduce pînã la
pe teritoriul ..................................7) ........................
de la .......................................... data
........................
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────


*6) În lipsa, amprenta degetului mare.
*7) Denumirea statului.
*8) Semnatura şi sigiliul sau pecetea autoritãţii care a anulat valabilitatea permisului pe teritoriul sau. În cazul în care spaţiile prevãzute pe prezenta pagina pentru decãderi au fost deja utilizate, decãderile ulterioare vor fi înscrise pe verso.


ACORD EUROPEAN
ce completeazã Convenţia asupra circulaţiei rutiere, deschisã semnãrii la Viena la 8 noiembrie 1968*)



──────-
*) Traducere
Pãrţile contractante, pãrţi în Convenţia asupra circulaţiei rutiere, deschisã semnãrii la Viena la 8 noiembrie 1968,
dornice sa stabileascã o mai mare uniformizare a regulilor de circulaţie în Europa,
au convenit asupra celor ce urmeazã:

ART. 1
1. Pãrţile contractante, pãrţi în Convenţia asupra circulaţiei rutiere, deschisã semnãrii la Viena la 8 noiembrie 1968, vor lua mãsurile corespunzãtoare pentru ca regulile de circulaţie în vigoare pe teritoriul lor sa fie, în ce priveşte conţinutul, conforme cu dispoziţiile din anexa la prezentul acord.
2. Cu condiţia sa nu fie în nici un fel contrare dispoziţiilor din anexa la prezentul acord:
a) aceste reguli pot sa nu reia acelea dintre dispoziţii ce se aplica situaţiilor ce nu apar pe teritoriul pãrţilor contractante respective;
b) aceste reguli pot sa conţinã dispoziţii neprevãzute în aceasta anexa.
3. Dispoziţiile acestui articol nu obliga pãrţile contractante sa prevadã sancţiuni penale pentru orice încãlcare a dispoziţiilor din anexa reluate în regulile lor de circulaţie.
ART. 2
1. Prezentul acord va fi deschis semnãrii pînã la 30 aprilie 1972 de cãtre statele ce sînt semnatare ale Convenţiei asupra circulaţiei rutiere, deschisã semnãrii la Viena la 8 noiembrie 1968, sau care au aderat la ea şi care sînt fie membre ale Comisiei Economice pentru Europa a Naţiunilor Unite, fie admise la comisie cu caracter consultativ conform paragrafului 8 din mandatul acestei comisii.
2. Prezentul acord este supus ratificãrii, dupã ce statul va ratifica Convenţia asupra circulaţiei rutiere, deschisã semnãrii la Viena la 8 noiembrie 1968, sau va adera la ea. Instrumentele de ratificare vor fi depuse pe lîngã secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
3. Prezentul acord rãmîne deschis aderãrii oricãrui stat prevãzut la paragraful 1 al prezentului articol şi care este parte în Convenţia asupra circulaţiei rutiere, deschisã semnãrii la Viena la 8 noiembrie 1968. Instrumentele de aderare vor fi depuse pe lîngã secretarul general.
ART. 3
1. Orice stat va putea, atunci cînd va semna sau ratifica prezentul acord ori va adera la el sau oricind ulterior, sa declare printr-o înştiinţare adresatã secretarului general ca acordul intra în vigoare pentru toate teritoriile sau doar pentru unul dintre ele care asigura relaţiile internaţionale. Acordul va intra în vigoare pe teritoriul sau teritoriile prevãzute în înştiinţare dupã 30 de zile de la data cînd secretarul general a primit înştiinţarea sau la data intrãrii în vigoare a acordului pentru statul ce adreseazã înştiinţarea, dacã aceasta data este posterioarã precedentei.
2. Orice stat care face o declaraţie, potrivit paragrafului 1 al prezentului articol, va putea oricind ulterior, prin înştiinţare adresatã secretarului general, sa declare ca acordul va inceta sa mai fie în vigoare pe teritoriul prevãzut în înştiinţare, iar acordul va inceta sa mai fie în vigoare pe acel teritoriu dura un an de la data primirii acestei instiintari de cãtre secretarul general.
ART. 4
1. Prezentul acord va intra în vigoare dupã 12 luni de la data depunerii celui de-al zecelea instrument de ratificare sau de aderare.
2. Pentru fiecare stat care va ratifica prezentul acord sau va adera la el dupã depunerea celui de-al zecelea instrument de ratificare sau de aderare, acordul va intra în vigoare dupã 12 luni de la data depunerii, de cãtre acest stat, a instrumentului sau de ratificare sau de aderare.
3. Dacã data intrãrii în vigoare, conform paragrafelor 1 şi 2 ale prezentului articol, este anterioarã aceleia ce rezulta din aplicarea art. 47 din Convenţia asupra circulaţiei rutiere, deschisã semnãrii la Viena la 8 noiembrie 1968, acordul va intra în vigoare, potrivit paragrafului 1 al acestui articol, la aceasta din urma data.
ART. 5
La intrarea sa în vigoare, prezentul acord va abroga şi înlocui, în relaţiile dintre pãrţile contractante, dispoziţiile referitoare la circulaţia rutiera cuprinse în Acordul european ce completeazã Ccnventia asupra circulaţiei rutiere şi în Protocolul privitor la semnalizarea rutiera, semnate la Geneva la 16 septembrie 1950, precum şi în Acordul european referitor la aplicarea art. 23 din Convenţia din 1949 asupra circulaţiei rutiere, cu privire la dimensiunile şi greutatea vehiculelor admise sa circule pe unele drumuri ale pãrţilor contractante, din 16 septembrie 1950.
ART. 6
1. Dupã o perioada de 12 luni, cu începere de la data intrãrii în vigoare a prezentului acord, orice parte contractantã va putea propune unu sau mai multe amendamente la acord. Textul oricãrei propuneri de amendament, însoţit de o expunere de motive, va fi adresat secretarului general care îl va comunica tuturor pãrţilor contractante. Pãrţile contractante vor avea posibilitatea de a-i face cunoscut într-un termen de 12 luni urmãtoare datei acestei comunicãri: a) ca accepta amendamentul sau b) ca îl resping, ori c) ca doresc sa fie convocatã o conferinţa pentru a-l examina. Secretarul general va transmite textul amendamentului propus şi celorlalte state prevãzute la art. 2 al prezentului acord.
2. a) Orice propunere de amendament ce va fi comunicatã conform dispoziţiilor paragrafului 1 al prezentului articol va fi consideratã acceptatã dacã, în termenul de 12 luni sus-menţionat, cel puţin o treime din pãrţile contractante informeazã secretarul general, fie ca resping amendamentul, fie ca doresc sa se convoace o conferinţa pentru a-l exemina. Secretarul general va înştiinţa toate pãrţile contractante despre orice acceptare sau respingere a amendamentului propus şi despre orice cerere de convocare a unei conferinţe. Dacã numãrul total al respingerilor şi al cererilor primite în termenul de 12 luni este mai mic de o treime din numãrul total al pãrţilor contractante, secretarul general va înştiinţa toate pãrţile contractante ca amendamentul va intra în vigoare la 6 luni dupã expirarea termenului de 12 luni prevãzut la paragraful 1 al prezentului articol pentru toate pãrţile contractante, cu excepţia celor care, în termenul respectiv, au respins amendamentul sau au cerut convocarea unei conferinţe pentru a-l examina.
b) Orice parte contractantã care, în timpul acestui termen de 12 luni, va respinge propunerea de amendament sau de convocare a unei conferinţe pentru a-l examina, va putea, oricind dupã expirarea acestui termen, sa încunoştiinţeze secretarul general ca accepta amendamentul, iar secretarul general va comunica aceasta tuturor celorlalte pãrţi contractante. Amendamentul va intra în vigoare, pentru partea contractantã care va face cunoscutã acceptarea sa, dupã 6 luni de la data la care secretarul general va primi înştiinţarea.
3. Dacã un amendament propus n-a fost acceptat conform paragrafului 2 al prezentului articol şi dacã, în termenul de 12 luni prevãzut la paragraful 1 al prezentului articol, cel puţin jumãtate din numãrul total al pãrţilor contractante informeazã secretarul general ca resping amendamentul propus şi dacã cel puţin o treime din numãrul total al pãrţilor contractante, dar nu mai puţin de cinci, îl informeazã ca îl accepta sau ca doresc convocarea unei conferinţe pentru a-l examina, secretarul general va convoca o conferinţa pentru a examina amendamentul propus sau orice alta propunere cu care va fi sesizat conform paragrafului 4 al acestui articol.
4. Dacã a fost convocatã o conferinţa, conform dispoziţiilor paragrafului 3 al prezentului articol, secretarul general va invita la aceasta toate pãrţile contractante, precum şi celelalte state prevãzute la art. 2 al prezentului acord. El va cere tuturor statelor invitate la conferinţa sa-i prezinte, cel tirziu în termen de 6 luni înainte de data deschiderii, orice propunere pe care o vor dori sa fie examinata de acea conferinţa, în afarã de amendamentul propus, comunicind aceste propuneri, în termen de 3 luni înainte de data deschiderii conferintei, tuturor statelor invitate la conferinţa.
5. a) Orice amendament la prezentul acord va fi considerat ca acceptat dacã a fost adoptat cu o majoritate de doua treimi a statelor reprezentate la conferinţa, cu condiţia ca aceasta majoritate sa grupeze cel puţin doua treimi a pãrţilor contractante reprezentate la conferinţa. Secretarul general va incunostinta toate pãrţile contractante despre adoptarea amendamentului, care va intra în vigoare dupã 12 luni de la aceasta înştiinţare pentru toate pãrţile contractante, cu excepţia acelora care, înãuntrul acestui termen, vor înştiinţa secretarul general ca resping amendamentul.
b) Orice parte contractantã care va respinge un amendament în acest termen de 12 luni va putea, oricind, sa înştiinţeze secretarul general ca îl accepta, iar secretarul general va transmite aceasta înştiinţare tuturor celorlalte pãrţi contractante. Amendamentul va intra în vigoare, pentru partea contractantã care va face cunoscutã acceptarea sa, dupã 6 luni de la data la care secretarul general va primi înştiinţarea sau la sfîrşitul termenului de 12 luni, dacã data este posterioarã precedentei.
6. Dacã propunerea de amendament nu este consideratã acceptatã conform paragrafului 2 al prezentului articol şi dacã condiţiile prevãzute la paragraful 3 al prezentului articol pentru convocarea unei conferinţe nu sînt întrunite, propunerea de amendament va fi consideratã respinsã.
7. Independent de procedura de amendament prevãzutã la paragrafele 1-6 ale prezentului articol, anexa la prezentul acord poate fi modificatã prin înţelegere între organele competente ale pãrţilor contractante. Dacã organul competent al unei pãrţi contractante a declarat ca legislaţia sa nationala îl obliga sa conditioneze înţelegerea de o autorizare specialã în acest scop sau de aprobarea unui organ legislativ, consimţãmîntul organului competent al partii contractante la modificarea anexei nu va fi considerat ca dat decît atunci cînd acest organ va comunica secretarului general ca autorizãrile sau aprobãrile cerute au fost obţinute. Înţelegerea între organele competente va putea sa prevadã ca, într-o perioada de tranzitie, vechile dispoziţii ale anexei vor rãmîne în vigoare, total sau parţial, simultan cu cele noi. Secretarul general va fixa data intrãrii în vigoare a noilor dispoziţii.
8. Fiecare stat, în momentul cînd va semna sau va ratifica acest acord ori va adera la el, va înştiinţa pe secretarul general despre denumirea şi adresa organului competent sa dea acordul prevãzut la paragraful 7 al prezentului articol.
ART. 7
Orice parte contractantã va putea denunta acest acord prin înştiinţare scrisã adresatã secretarului general. Denunţarea îşi va produce efectul la un an dupã data la care secretarul general va primi înştiinţarea. Orice parte contractantã care va inceta de a fi parte în Convenţia asupra circulaţiei rutiere, deschisã semnãrii la Viena la 8 noiembrie 1968, va inceta pe aceeaşi data sa fie parte şi la prezentul acord.
ART. 8
Acordul va inceta de a fi în vigoare dacã numãrul pãrţilor contractante este mai mic de cinci într-o perioada oarecare de 12 luni consecutive, precum şi atunci cînd va inceta de a fi în vigoare Convenţia asupra circulaţiei rutiere, deschisã semnãrii la Viena la 8 noiembrie 1968.
ART. 9
1. Orice neînţelegere între doua sau mai multe pãrţi contractante referitoare la interpretarea sau aplicarea prezentului acord, pe care pãrţile contractante în litigiu nu au putut-o soluţiona pe cale de negocieri sau în orice alt mod, va fi supusã arbitrajului, dacã oricare dintre pãrţile contractante în litigiu o cere şi va fi trimisa unuia sau mai multor arbitri aleşi de comun acord de pãrţile în litigiu. Dacã, în termen de 3 luni de la data cererii de arbitraj, pãrţile în litigiu nu ajung la o înţelegere asupra alegerii arbitrului sau arbitrilor, oricare dintre aceste pãrţi va putea cere secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite sa desemneze un singur arbitru, cãruia îi va trimite neintelegerea, pentru a decide.
2. Hotãrîrea arbitrului sau arbitrilor desemnaţi conform paragrafului 1 al prezentului articol va fi obligatorie pentru pãrţile contractante în litigiu.
ART. 10
Nici o dispoziţie a acestui acord nu va fi interpretatã ca interzicind unei pãrţi contractante sa ia mãsurile corespunzãtoare cu dispoziţiile Cartei Naţiunilor Unite şi limitate la cerinţele situaţiei pe care o apreciazã necesarã pentru siguranta sa externa şi interna.
ART. 11
1. Orice stat va putea, în momentul cînd va semna acest acord sau va depune instrumentul de ratificare sau de aderare, sa declare ca nu se considera legat de art. 9 al acestui acord. Celelalte pãrţi contractante nu vor fi legate de art. 9 fata de oricare dintre pãrţile contractante care va face o asemenea declaraţie.
2. Rezervele la prezentul acord, altele decît cea prevãzutã la paragraful 1 al acestui articol, sînt permise cu condiţia sa fie formulate în scris şi, dacã sînt formulate înainte de depunerea instrumentului de ratificare sau de aderare, sa fie confirmate în acel instrument.
3. Orice stat, în momentul cînd va depune instrumentul sau de ratificare a acordului sau de aderare la acesta, va înştiinţa în scris pe secretarul general în ce mãsura rezervele ce le va formula la Convenţia asupra circulaţiei rutiere, deschisã semnãrii la Viena la 8 noiembrie 1968, se aplica prezentului acord. Acelea dintre rezerve ce nu vor face obiectul înştiinţãrii efectuate în momentul depunerii instrumentului de ratificare a prezentului acord sau de aderare la acesta vor fi considerate ca neaplicindu-se prezentului acord.
4. Secretarul general va comunica rezervele şi înştiinţãrile efectuate în aplicarea prezentului acord tuturor statelor prevãzute la art. 2 al prezentului acord.
5. Orice stat care va face o declaraţie, o rezerva sau o înştiinţare potrivit prezentului articol va putea, oricind, sa o retragã prin înştiinţare adresatã secretarului general.
6. Orice rezerva efectuatã conform paragrafului 2 sau adusã la cunostinta conform paragrafului 3 al prezentului articol:
a) modifica, pentru partea contractantã care a efectuat sau a adus la cunostinta acea rezerva, dispoziţiile acordului, asupra cãrora poarta rezerva, în limitele acesteia;
b) modifica aceste dispoziţii în aceleaşi limite pentru celelalte pãrţi contractante, pentru ceea ce tine de relaţiile cu partea contractantã ce a efectuat sau a adus la cunostinta rezerva.
ART. 12
În afarã de declaraţiile, înştiinţãrile şi comunicãrile prevãzute la art. 6 şi 11 ale prezentului acord, secretarul general va aduce la cunostinta pãrţilor contractante şi celorlalte state prevãzute la art. 2:
a) semnãturile, ratificarile şi aderarile, conform art. 2;
b) înştiinţãrile şi declaraţiile, conform art. 3;
c) datele de intrare în vigoare a amendamentelor la prezentul acord, conform art. 4;
d) data de intrare în vigoare a amendamentelor la prezentul acord, conform paragrafelor 2, 5 şi 7 ale art. 6;
e) denunţarea conform art. 7;
f) încetarea prezentului acord, conform art. 8.
ART. 13
Dupã 30 aprilie 1972, originalul prezentului acord va fi depus pe lîngã secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care va transmite copii certificate conforme tuturor statelor prevãzute la art. 2 al prezentului acord.
Pentru care împuterniciţii, legal autorizaţi de guvernele lor, au semnat prezentul acord.
Încheiat la Geneva la 1 mai 1971, într-un singur exemplar în limbile engleza, franceza şi rusa, cele trei texte fiind la fel de valabile.

ANEXA 1

1. Pentru aplicarea dispoziţiilor prezentei anexe, termenul convenţie înseamnã Convenţia asupra circulaţiei rutiere, deschisã semnãrii la Viena la 8 noiembrie 1968.
2. Prezenta anexa nu conţine decît completãri şi modificãri aduse dispoziţiilor corespondente ale convenţiei.
3. La articolul 1 al convenţiei (Definiţii)
Alineatul c)
Acest alineat se va citi astfel: localitate înseamnã un spaţiu ce cuprinde imobile construite şi ale carei intrari şi iesiri sînt stabilite în mod special ca atare.
Alineatul n)
Vehiculele cu trei roti a cãror greutate în gol nu depãşeşte 400 kg vor fi asimilate motocicletelor.
Alineat suplimentar de adãugat la sfîrşitul acestui articol
Acest alineat se va citi astfel: "Se asimileazã pietonilor persoanele care imping sau trag un vehicul pentru copil, bolnav ori infirm, sau orice alt vehicul de mãrime redusã şi fãrã motor, cele care conduc cu bratul o bicicleta sau o motoreta, ca şi infirmii ce se deplaseaza într-un scaun rulant miscat de ei înşişi sau care circula cu viteza redusã."
4. La articolul 3 al convenţiei (Obligaţii ale pãrţilor contractante)
Paragraful 4
Mãsurile la care se referã acest paragraf nu vor putea sa modifice nici întinderea art. 39 al convenţiei şi nici sa facã facultativã dispoziţia pe care o conţine.
5. La articolul 6 al convenţiei (Comenzi date de agenţii de circulaţie)
Paragraful 3
Dispoziţiile acestui paragraf, care sînt recomandãri în convenţie, vor fi obligatorii.
6. La articolul 7 al convenţiei (Reguli generale)
Paragraful 2
Dispoziţiile acestui paragraf, care sînt recomandãri în convenţie, vor fi obligatorii.
Paragrafe suplimentare, de adãugat la sfîrşitul acestui articol Aceste paragrafe se vor citi astfel:
"Participanţii la circulaţie trebuie sa dea dovada de o prudenta sporitã fata de copii, infirmi, în special fata de orbi ce au un baston alb, precum şi fata de persoane în virsta.
Conducãtorii trebuie sa aibã grija ca vehiculele lor sa nu stînjeneascã pe participanţii la circulaţie şi proprietãţile alãturate drumului, mai ales prin producerea de zgomot, de praf sau de fum, atunci cînd este posibil de a evita sa o facã."
7. La articolul 8 al convenţiei (Conducatori)
Paragraful 2
Dispoziţia acestui paragraf, care este o recomandare în convenţie, va fi obligatorie.
8. La articolul 9 al convenţiei (Turme)
Dispoziţia acestui articol, care este o recomandare în convenţie, va fi obligatorie.
9. La articolul 10 al convenţiei (Locul pe partea carosabilã)
Titlul se va citi astfel: "Locul pe drum".
Paragraf suplimentar, de adãugat imediat dupã paragraful 1 al acestui articol
Acest paragraf se va citi astfel:
"a) În afarã cazului de stricta necesitate, orice conducãtor trebuie sa circule numai pe drumurile, pãrţile carosabile, benzile şi pistele destinate participanţilor la circulaţie din categoria din care face parte;
b) În cazul cînd nu le este destinatã nici o banda sau nici o pista, conducãtorii de motorete, de biciclete şi de vehicule fãrã motor pot, dacã aceasta se poate face fãrã dificultate pentru ceilalţi participanţi la circulaţie, sa foloseascã, în sensul de circulaţie, orice acostament practicabil."
10. La articolul 11 al convenţiei (Depãşirea şi circulaţia pe benzi)
Paragraful 5 alineatul b)
Aceasta dispoziţie nu va fi aplicatã.
Paragraful 6 alineatul b)
Ca urmare a neaplicarii alin. b) al paragrafului 5 al acestui articol, dispoziţia din ultima parte a frazei acestui alineat nu se va aplica.
Paragraful 8 alineatul b)
Acest alineat se va citi astfel: "imediat înainte şi pe trecerile la nivel neprevãzute cu bariere sau cu semibariere, afarã de cazul cînd circulaţia rutiera este dirijata de semnale luminoase de circulaţie ca cele folosite în intersectii." 11. La articolul 12 al convenţiei (Trecerea pe lîngã vehicule care circula din sens opus)
Acest paragraf se va citi astfel: "Pe drumurile de munte şi pe drumurile cu inclinare mare ce au caracteristici asemãnãtoare, unde trecerea pe lîngã vehicule care circula din sens opus este imposibila sau grea, obligaţia de a opri pentru a lasa sa treacã vehiculul care urca revine conducatorului de vehicul ce coboarã, cu excepţia cazului cînd, prin modul cum sînt dispuse refugiile pentru a permite vehiculelor sa opreascã este de asa natura încît, ţinînd seama de viteza şi poziţia vehiculelor, vehiculul care urca dispune de un refugiu în fata lui, iar mersul înapoi al unuia dintre vehicule ar fi necesar dacã vehiculul ce urca nu ar opri pe acest refugiu. În cazul în care unul din cele doua vehicule ce urmeazã sa se incruciseze trebuie sa meargã înapoi pentru a permite trecerea unul pe lîngã altul, ansamblurile de vehicule au prioritate fata de celelalte vehicule, vehiculele grele fata de vehiculele uşoare şi autocarele fata de autocamioane; atunci cînd este vorba de vehicule de aceeaşi categorie, cel care trebuie sa meargã înapoi este conducãtorul vehiculului care coboarã, afarã de cazul cînd aceasta este în mod evident mai uşor pentru conducãtorul vehiculului care urca, în special dacã se afla aproape de un refugiu."
12. La articolul 13 al convenţiei (Viteza şi distanta între vehicule)
Paragraful 4
Acest paragraf, inclusiv alineatele sale a) şi b), se va citi astfel: "În afarã localitãţilor, pe drumurile unde o singura banda este destinatã circulaţiei pe sens, în scopul de a usura depasirile, conducãtorii vehiculelor supuse unei restrictii speciale de viteza şi cei ai vehiculelor sau ai ansamblurilor de vehicule cu mai mult de 7 m lungime trebuie, cu excepţia cazului cînd depãşesc sau se pregãtesc sa depãşeascã, sa menţinã un interval între vehiculele lor în asa fel încît vehiculele ce le depãşesc sa poatã intra fãrã pericol în intervalul lãsat în fata vehiculului depãşit. Aceasta dispoziţie nu este aplicabilã atunci cînd circulaţia este foarte intensa şi nici atunci cînd depãşirea este interzisã".
13. La articolul 14 al convenţiei (Dispoziţii generale pentru manevre)
Paragraful 1
Acest paragraf se va citi astfel: "Orice conducãtor care vrea sa efectueze o manevra, cum ar fi ieşirea dintr-un şir de vehicule stationate sau intrarea într-un asemenea şir, devierea la dreapta sau la stinga pe partea carosabilã, mai ales pentru a schimba banda, virajul la stinga sau la dreapta pentru a circula pe alt drum sau pentru a intra într-un spaţiu alãturat, trebuie sa nu înceapã a efectua aceasta manevra decît dupã ce s-a asigurat ca o poate face fãrã a risca sa constituie un pericol pontru ceilalţi participanţi la circulaţie care îl urmeazã, îl preced sau cu care urmeazã sa se incruciseze, ţinînd seama de poziţia, direcţia şi viteza lor."
14. La articolul 15 al convenţiei (Dispoziţii speciale privitoare la vehiculele din serviciile regulate de transport în comun)
Dispoziţia acestui articol, care este o recomandare în convenţie, va fi obligatorie.
15. La articolul 18 al convenţiei (Intersectii şi obligaţia de a ceda trecerea)
Paragraful 3
Acest paragraf se va citi astfel: "Orice conducãtor care iese pe drum dintr-un spaţiu lateral este obligat sa cedeze trecerea persoanelor care circula pe acest drum."
Paragraful 4 alineatul b)
Acest alineat se va citi astfel: "În statele unde sensul de circulaţie este pe stinga, prioritatea la intersectii este dirijata printr-un semnal sau printr-un marcaj rutier."
16. La articolul 20 al convenţiei (Dispoziţii aplicabile pietonilor)
Paragraful 1
Acest paragraf se va citi astfel: "Pietonii trebuie, pe cît posibil, sa evite a circula pe partea carosabilã, dar dacã o folosesc ei trebuie sa o facã cu prudenta şi fãrã sa stinjeneasea sau sa împiedice circulaţia."
Paragraf suplimentar, de adãugat imediat dupã paragraful 2 al acestui articol
Acest paragraf se va citi astfel: "Cu toate dispoziţiile paragrafului 2 al acestui articol al convenţiei, infirmii ce se deplaseaza într-un scaun rulant pot, în toate cazurile, sa circule pe partea carosabilã."
Paragraful 4
Acest paragraf se va citi astfel: "Atunci cînd pietonii circula pe partea carosabilã, conform paragrafului 2, paragrafului suplimentar introdus dupã acest paragraf 2 şi paragrafului 3 al prezentului articol, ei trebuie sa meargã cît mai aproape posibil de marginea partii carosabile."
Paragraful 5
Acest paragraf se va citi astfel:
"a) În afarã localitãţilor, atunci cînd pietonii circula pe partea carosabilã, ei trebuie sa meargã pe partea opusã celei ce corespunde sensului circulaţiei, afarã de cazul cînd aceasta este de natura se le pericliteze siguranta, precum şi de împrejurãri speciale. Totuşi, persoanele care imping cu mina o bicicleta, o motoreta sau o motocicleta, infirmii ce se deplaseaza într-un scaun rulant şi grupurile de pietoni conduse de un responsabil sau care formeazã un cortegiu trebuie sa circule pe partea drumului corespunzãtoare sensului circulaţiei. În afarã de cazul cînd formeazã un cortegiu, pietonii care circula pe partea carosabilã trebuie, pe cît posibil, sa se deplaseze pe un singur şir dacã siguranta circulaţiei o cere, mai ales în caz de vizibilitate necorespunzãtoare sau de intensitate mare a circulaţiei de vehicule.
b) Dispoziţiile alin. a) al prezentului paragraf pot fi aplicate şi în localitali."
Paragraful 6 alineatul c)
Acest alineat se va citi astfel: "Pentru a traversa în afarã unei treceri pentru pietoni semnalizata ca atare sau delimitata prin marcaje aplicate pe partea carosabilã, pietonii nu trebuie sa se angajeze pe partea carosabilã înainte de a se fi asigurat ca o pot face fãrã a stinjeni circulaţia vehiculelor. Pietonii trebuie sa traverseze partea carosabilã perpendicular pe axa acesteia."
17. La articolul 21 al convenţiei (Conduita conducãtorilor fata de pietoni)
Paragraf suplimentar, de adãugat imediat dupã paragraful 1 al acestui articol
Acest paragraf se va citi astfel: "Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 1 al art. 7 şi ale paragrafului 1 al art. 13 ale convenţiei, cînd pe partea carosabilã nu exista trecere pentru pietoni semnalizata ca atare sau delimitata prin marcaje rutiere, conducãtorii care vireazã pentru a circula pe un alt drum nu trebuie sa o facã decît dupã ce au lãsat sa treacã pietonii care s-au angajat pe partea carosabilã a acestui drum, în condiţiile prevãzute la paragraful 6 al art. 20 al convenţiei, chiar dacã este necesar sa opreascã în acest scop."
Paragraful 3
Aceasta dispoziţie nu va fi aplicatã.
18. La articolul 23 al convenţiei (Oprirea şi stationarea)
Paragraful 1
Acest paragraf se va citi astfel: "În afarã localitãţilor, vehiculele şi animalele oprite sau stationate trebuie, pe cît posibil, sa stea în afarã partii carosabile. În localitãţi şi în afarã lor, acestea nu trebuie sa stea pe pistele pentru biciclete, pe trotuare ori pe acostamentele amenajate pentru circulaţia pietonilor, decît în limita în care legislaţia nationala în vigoare o permite."
Paragraful 2 alineatul b)
Acest alineat se va citi astfel: "Vehiculele altele decît bicicletele cu doua roti, motoretele cu doua roti sau motocicletele cu doua roti fãrã atas nu trebuie sa staţioneze în şir dublu pe partea carosabilã. Vehiculele oprite sau stationate trebuie sa fie aşezate paralel cu marginea partii carosabile, în afarã de cazul cînd dispunerea locurilor permite sa fie astfel."
Paragraful 3 alineatul a)
Acest alineat se va citi astfel: "Orice oprire şi stationare a unui vehicul este interzisã pe partea carosabilã:
i) la mai puţin de 5 m înaintea trecerilor pentru pietoni, pe trecerile pentru pietoni, pe trecerile pentru biciclisti şi pe trecerile la nivel cu calea feratã;
ii) pe sinele tramvaielor sau ale trenurilor ori aproape de acestea, cînd circulaţia tramvaielor sau trenurilor ar putea fi împiedicatã din aceasta cauza."
Text suplimentar, de adãugat imediat dupã punctul ii) al acestui alineat
Acest text se va citi astfel: "În apropiere de intersectii, la cel puţin 5 m de prelungirea marginii celei mai apropiate a partii carosabile transversale, precum şi în intersectii, afarã de indicaţia contrarã data de un indicator sau de un marcaj rutier."
Paragraful 3 alineatul b)
Text suplimentar, de adãugat imediat dupã punctul iii) al acestui alineat
Acest text se va citi astfel: "În locuri unde vehiculul ar acoperi un indicator sau un semnal luminos de circulaţie vederii participanţilor la circulaţie."
Paragraful 3 alineatul c) i)
Aceasta dispoziţie se va citi astfel: "Pe distanta stabilitã de legislaţia nationala în apropiere de trecerile la nivel şi la mai puţin de 15 m de o parte şi de alta a statiilor de autobuz, de troleibuz sau de vehicule pe sine, afarã de cazul cînd legislaţia nationala prevede o distanta mai mica."
Paragraful 3 alineatul c) v)
Aceasta dispoziţie nu va fi aplicatã.
Paragraful 5
Acest paragraf se va citi astfel:
"a) Orice vehicul cu motor, altul decît o motoreta cu doua roti fãrã atas, ca şi orice remorca, cuplata sau nu, imobilizata pe partea carosabilã în afarã unei localitãţi, trebuie sa fie semnalata celorlalţi conducatori care se apropie în asa fel încît aceştia sa fie avertizati din timp de prezenta acestuia:
i) atunci cînd conducãtorul a fost determinat sa imobilizeze vehiculul sau într-un loc unde oprirea este interzisã, conform dispoziţiilor paragrafului 3 b) i) sau ii) al acestui articol din convenţie;
ii) atunci cînd condiţiile sînt de asa natura încît conducãtorii ce se apropie nu pot, ori nu pot decît cu greutate, sa observe din timp obstacolul produs de vehicul.
b) Dispoziţiile alin. a) al prezentului paragraf pot fi aplicate şi în localitãţi.
c) Pentru aplicarea dispoziţiilor acestui paragraf, se recomanda ca legislatiile naţionale sa prevadã folosirea unuia dintre dispozitivele prevãzute la paragraful 56 al anexei nr. 5 din convenţie."
19. La articolul 25 al convenţiei (Autostrazi şi drumuri cu caracteristici asemãnãtoare)
Paragraful 1
Acest paragraf se va citi astfel: "Pe autostrazi ca şi pe drumurile speciale de intrare şi ieşire semnalizate ca autostrazi:
a) circulaţia este interzisã pietonilor, animalelor, bicicletelor, motoretelor dacã nu sînt asimilate motocicletelor şi tuturor vehiculelor, altele decît automobilele şi remorcile lor, precum şi automobilelor şi remorcilor care, prin construcţie, nu ar putea atinge în linie dreapta o viteza fixatã de legislaţia nationala, dar care nu va fi mai mica de 40 km/h;
b) se interzice conducãtorilor:
i) sa opreascã vehiculele sau sa staţioneze în alte locuri decît cele de stationare semnalizate; în caz de imobilizare forţatã a unui vehicul, conducãtorul sau trebuie sa se straduiasca sa-l scoatã în afarã partii carosabile şi în afarã benzii de urgenta, iar dacã nu o pot face, sa semnalizeze imediat de la distanta prezenta vehiculului pentru a avertiza din timp pe ceilalţi conducatori ce se apropie; dacã este vorba de unul dintre vehiculele carara li se aplica paragraful 5 al art. 23 din convenţie, se recomanda ca legislatiile naţionale sa prevadã folosirea unuia din dispozitivele prevãzute la paragraful 56 al anexei nr. 5 a convenţiei;
ii) sa întoarcã sau sa meargã înapoi ori sa pãtrundã pe banda de teren centrala, inclusiv pe racordurile transversale ce leagã între ele cele doua pãrţi carosabile."
Paragraf suplimentar, de adãugat imediat dupã paragraful 1 al acestui articol
Acest paragraf se va citi astfel: "Cînd o autostrada are trei sau mai multe benzi destinate unui sens de circulaţie, se interzice conducãtorilor de vehicule destinate transportului de mãrfuri a cãror greutate maxima autorizata depãşeşte 3,5 tone sau ansamblurilor de vehicule mai lungi de 7 m sa circule pe alte benzi decît pe cele doua de lîngã marginea partii carosabile corespunzãtoare sensului circulaţiei."
Paragraful 4
Acest paragraf se va citi astfel: "Pentru aplicarea paragrafului 1 al prezentului articol, astfel cum este redactat mai sus, a paragrafelor 2 şi 3 ale acestui articol al convenţiei, se asimileazã autostrazilor celelalte drumuri rezervate circulaţiei automobilelor semnalizate ca atare şi care nu deservesc proprietãţile alãturate drumului."
20. La articolul 27 al convenţiei (Dispoziţii speciale ce se aplica biciclistilor, conducãtorilor de motorete şi motociclete)
Paragraful 2
Acest paragraf se va citi astfel: "Se interzice biciclistilor sa circule fãrã a tine ghidonul cel puţin cu o mina, sa remorcheze bicicleta de un alt vehicul sau sa transporte, sa traga ori sa impinga obiecte ce stinjenesc conducerea sau sînt periculoase pentru ceilalţi participanţi la circulaţie. Aceleaşi dispoziţii se aplica conducãtorilor de motorete şi motociclete dar, în plus, aceştia trebuie sa ţinã ghidonul cu ambele miini, afarã de cazul cînd, eventual, semnalizeaza cu bratul conform convenţiei."
Paragraful 4
Acest paragraf se va citi astfel: "Conducãtorilor de motorete li se poate permite sa circule pe pistele de biciclete şi, dacã este necesar, li se poate interzice sa circule pe partea carosabilã."
21. La articolul 29 al convenţiei (Vehiculele pe sine)
Paragraful 2
Acest paragraf se va citi astfel: "Reguli speciale diferite de cele stabilite în cap. II al convenţiei vor putea fi adoptate pentru circulaţia pe drum a vehiculelar ce se deplaseaza pe sine. Totuşi, asemenea reguli nu vor putea fi contrare dispoziţiilor paragrafului 7 al art. 18 al convenţiei."
Paragraf suplimentar, de introdus la sfîrşitul acestui articol
Acest paragraf se va citi astfel: "Depãşirea vehiculelor pe sine, în mers sau oprite, a cãror cale este fixatã pe partea carosabilã, se efectueazã pe partea corespunzãtoare sensului circulaţiei. Dacã incrucisarea şi depãşirea nu se pot efectua pe partea corespunzãtoare sensului circulaţiei, datoritã trecerii inguste, aceste manevre se pot face pe partea opusã celei ce corespunde sensului circulaţiei, cu condiţia sa nu stînjeneascã sau sa punã în pericol pe participanţii la circulaţie ce vin din sens opus. Pe pãrţile carosabile cu sens unic depãşirea se poate efectua pe partea opusã celei ce corespunde sensului circulaţiei atunci cînd nevoile traficului o justifica."
22. La articolul 30 al convenţiei (Încãrcarea vehiculelor)
Paragraful 4
Începutul acestui paragraf se va citi: "Incarcaturile ce depãşesc lungimea vehiculului spre în fata, în spate şi pe pãrţile laterale, trebuie sa fie semnalizate suficient de vizibil în toate cazurile cînd marginile lor risca de a nu fi observate de conducãtorii celorlalte vehicule; între cãderea nopţii şi zorii zilei, precum şi în orice alte momente cînd vizibilitatea este insuficienta, aceasta semnalizare trebuie sa se facã în fata printr-o lumina alba şi un dispozitiv reflectorizant alb, iar în spate printr-o lumina roşie şi un dispozitiv reflectorizant roşu. În special, pe vehiculele cu motor,..."
Paragraful 4 alineatul b)
Acest alineat se va citi astfel: "Între cãderea nopţii şi zorii zilei, ca şi în orice alte momente cînd vizibilitatea este insuficienta, incarcaturile ce depãşesc lateral gabaritul vehiculului astfel încît extremitatea lor laterala sa fie la mai mult de 0,40 m de marginea exterioarã a luminii de poziţie din fata, trebuie sa fie semnalizate, spre în fata ca şi spre în spate, de cele a cãror extremitate laterala se afla cu mai mult de 0,40 m de marginea exterioarã a luminii roşii de poziţie din spate a vehiculului."
23. Articol suplimentar, de adãugat imediat dupã articolul 30 al convenţiei
Acest articol se va citi astfel:
"Transport de pasageri
Pasagerii nu vor fi transportaţi, ca numãr şi ca maniera, încît sa constituie un pericol."
24. La articolul 31 al convenţiei (Conduita în caz de accident) Paragraful 1
Alineat suplimentar, de adãugat la sfîrşitul paragrafului
Acest alineat se va citi astfel: "Atunci cînd accidentul n-a produs decît pagube materiale şi dacã o parte lezata n-a fost prezenta, persoanele implicate în accident trebuie, pe cît posibil sa dea pe loc indicaţii cu privire la numele şi adresa lor precum şi, în orice caz, sa dea cît mai curînd aceste date partii lezate pe calea cea mai directa sau, în lipsa, prin intermediul poliţiei".
25. La articolul 32 al convenţiei (Iluminarea: Dispoziţii generale)
Paragraful 6 alineatul a)
Acest alineat se va citi astfel: "carucioarele pentru copii, bolnavi sau infirmi şi orice alte vehicule de dimensiuni mici şi fãrã motor impinse sau trase de pietoni;"
Paragraful 7
Acest paragraf se va citi astfel:
"a) Noaptea, cînd circula pe partea carosabilã:
i) grupurile de pietoni, conduse de un responsabil sau care formeazã un cortegiu, trebuie sa aibã, pe partea opusã partii corespunzãtoare sensului circulaţiei, cel puţin o lumina alba sau galbena selectiv spre în fata şi o lumina roşie spre în spate, ori o lumina galben auto în ambele direcţii;
ii) conducãtorii de animale de tras, de calarie sau de povara, ori de vite, trebuie sa aibã, pe partea opusã partii corespunzãtoare sensului circulaţiei, cel pulin, fie o lumina alba sau galbena selectiv spre în fata şi o lumina roşie spre în spate, fie o lumina galben auto în ambele direcţii. Aceste lumini pot fi emise de acelaşi dispozitiv.
b) Luminile prevãzute la alin. a) al acestui paragraf nu sînt totuşi cerute dacã deplasarea se face într-o localitate corespunzãtor iluminata."
26. La articolul 34 al convenţiei (Derogãri)
Paragraful 2
Acest paragraf se va citi astfel: "Conducãtorii vehiculelor prioritare nu sînt obligaţi, cînd apropierea lor este anunţatã de avertizoarele speciale ale vehiculului şi fãrã sa punã în pericol pe ceilalţi participanţi la circulaţie, sa respecte în totul sau în parte dispoziţiile cap. II al convenţiei, asa cum au fost modificate prin prezentul acord, altele decît cele ale paragrafului 2 al art. 6. Conducãtorii acestor vehicule nu pot sa punã în funcţiune aceste avertizoare decît în cazurile justificate de urgenta misiunii lor."


─────────────
Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice