Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
CONVENŢIE nr. 182 din 17 iunie 1999 privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor şi acţiunea imediata în vederea eliminării lor
EMITENT: Organizaţia Internaţională a Muncii PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 577 din 17 noiembrie 2000
──────────
Ratificată prin Legea nr. 203 din 15 noiembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 577 din 17 noiembrie 2000.
──────────
──────────
*) Traducere
──────────
Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii,
convocată la Geneva de Consiliul de administraţie al Biroului Internaţional al Muncii, care s-a reunit la 1 iunie 1999 în cea de-a 87-a sesiune,
considerând necesitatea de a adopta noi instrumente în privinta interzicerii şi eliminării celor mai grave forme ale muncii copiilor, ca prioritate majoră a acţiunii naţionale şi internaţionale, mai ales a cooperării şi asistenţei internaţionale, pentru a completa Convenţia şi Recomandarea privind vârsta minima de angajare, 1973, care rămân instrumente fundamentale în ceea ce priveşte munca copiilor,
considerând ca eliminarea efectivă a celor mai grave forme de muncă a copiilor necesita o acţiune imediata de ansamblu, care să ţină seama de importanţa unei educatii de baza gratuite şi de necesitatea de a-i sustrage pe copiii în cauza de la toate aceste forme de muncă şi de a asigura readaptarea lor şi integrarea lor socială, luând în considerare şi nevoile propriilor familii,
reamintind Rezoluţia privind eliminarea muncii copiilor, adoptată de Conferinţa Internationala a Muncii la cea de-a 46-a sesiune a sa, în 1996,
recunoscând ca munca copiilor este determinata într-o mare măsura de saracie şi ca soluţia pe termen lung rezida într-o creştere economică susţinută care să conducă la progres social şi, în particular, la atenuarea saraciei şi la educaţie universala,
amintind Convenţia drepturilor copilului, adoptată la 20 noiembrie 1989 de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite,
amintind Declaraţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii referitoare la principiile şi drepturile fundamentale în munca şi mecanismul sau de aplicare, adoptată de Conferinţa Internationala a Muncii la cea de-a 86-a sesiune în 1998,
amintind ca unele dintre cele mai grave forme ale muncii copiilor sunt acoperite de alte instrumente internaţionale şi, în particular, de Convenţia asupra muncii forţate, 1930, şi de Convenţia suplimentară a Naţiunilor Unite privind abolirea sclaviei, a comerţului cu sclavi şi a instituţiilor şi practicilor similare sclaviei, 1956,
după ce a decis sa adopte diverse propuneri referitoare la munca copiilor, problema care constituie punctul 4 al ordinii de zi a sesiunii,
după ce a decis ca aceste propuneri vor lua forma unei convenţii internaţionale,
adopta la 17 iunie 1999 convenţia următoare, care va fi denumita Convenţia privind cele mai grave forme ale muncii copiilor, 1999.
ART. 1
Orice membru care ratifica prezenta convenţie trebuie să ia măsuri imediate şi eficiente pentru a asigura interzicerea şi eliminarea urgenta a celor mai grave forme ale muncii copiilor.
ART. 2
În sensul prezentei convenţii, termenul copil se aplică tuturor persoanelor în vârsta de până la 18 ani.
ART. 3
În sensul prezentei convenţii, expresia cele mai grave forme ale muncii copiilor include:
a) toate formele de sclavie sau practicile similare, ca de exemplu: vânzarea de sau comerţul cu copii, servitutea pentru datorii şi munca de servitor, precum şi munca forţată sau obligatorie, inclusiv recrutarea forţată sau obligatorie a copiilor în vederea utilizării lor în conflictele armate;
b) utilizarea, recrutarea sau oferirea unui copil în scopul prostituarii, producţiei de material pornografic sau de spectacole pornografice;
c) utilizarea, recrutarea sau oferirea unui copil în scopul unor activităţi ilicite, mai ales pentru producţia şi traficul de stupefiante, asa cum le definesc convenţiile internaţionale pertinente;
d) muncile care, prin natura lor sau prin condiţiile în care se exercită, sunt susceptibile sa dăuneze sănătăţii, securităţii sau moralităţii copilului.
ART. 4
1. Tipurile de muncă vizate la art. 3 lit. d) trebuie să fie stabilite de legislaţia naţionala sau de autoritatea competentă, după consultări cu organizaţiile patronilor şi lucrătorilor interesate, luându-se în considerare normele internaţionale pertinente şi, în particular, paragrafele 3 şi 4 ale Recomandarii privind cele mai grave forme ale muncii copiilor, 1999.
2. Autoritatea competenţa, după consultări cu organizaţiile interesate ale patronilor şi lucrătorilor, trebuie să localizeze tipurile de muncă astfel determinate.
3. Lista cuprinzând tipurile de muncă determinate conform paragrafului 1 al prezentului articol trebuie să fie periodic examinata şi, la nevoie, revizuită după consultări cu organizaţiile interesate ale patronilor şi lucrătorilor.
ART. 5
Orice membru trebuie, după consultări cu organizaţiile patronilor şi lucrătorilor, sa stabilească sau sa desemneze mecanisme adecvate pentru monitorizarea aplicării dispoziţiilor care dau efect prezentei convenţii.
ART. 6
1. Orice membru trebuie să elaboreze şi sa pună în aplicare programe de acţiune în vederea eliminării cu prioritate a celor mai grave forme ale muncii copiilor.
2. Aceste programe de acţiune trebuie să fie elaborate şi puse în practica după consultarea instituţiilor publice competente şi a organizaţiilor patronilor şi lucrătorilor şi, dacă este cazul, cu luarea în considerare a opiniilor altor grupuri interesate.
ART. 7
1. Orice membru trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a asigura punerea efectivă în practica şi respectarea dispoziţiilor care dau efect prezentei convenţii, inclusiv prin stabilirea şi aplicarea de sancţiuni penale sau, dacă este cazul, de alte sancţiuni.
2. Orice membru trebuie, ţinând seama de importanţa educaţiei pentru eliminarea muncii copiilor, sa ia măsuri eficiente într-o perioadă determinata, pentru:
a) a preveni angajarea copiilor în cele mai grave forme ale muncii copiilor;
b) a prevedea ajutorul direct necesar şi adecvat pentru a-i sustrage pe copii de la cele mai grave forme ale muncii copiilor şi a asigura readaptarea lor şi integrarea lor socială;
c) a asigura accesul lor la educaţia de baza gratuita şi, ori de câte ori este posibil şi potrivit, la formarea profesională a tuturor copiilor sustrasi de la cele mai grave forme ale muncii copiilor;
d) a identifica copii expusi în mod particular riscurilor şi a intră în contact direct cu ei;
e) a tine seama de situaţia particulară a fetelor.
3. Orice membru trebuie să desemneze autoritatea competentă însărcinată cu punerea în practica a dispoziţiilor prezentei convenţii.
ART. 8
Membrii trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru a se sprijini reciproc în punerea în practica a dispoziţiilor prezentei convenţii printr-o cooperare şi/sau o asistenţa internationala consolidata, inclusiv prin măsuri de sustinere a dezvoltării economice şi sociale, a programelor de eradicare a saraciei şi educaţiei universale.
ART. 9
Ratificarile prezentei convenţii vor fi comunicate directorului general al Biroului Internaţional al Muncii şi vor fi înregistrate de acesta.
ART. 10
1. Prezenta convenţie nu îi va obliga decât pe membrii Organizaţiei Internaţionale a Muncii ale căror ratificări vor fi fost înregistrate de directorul general al Biroului Internaţional al Muncii.
2. Convenţia va intră în vigoare la 12 luni după ce ratificarile a 2 membri vor fi fost înregistrate de directorul general.
3. Ulterior aceasta convenţie va intră în vigoare pentru fiecare membru la 12 luni după data la care ratificarea sa va fi fost înregistrată.
ART. 11
1. Orice membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe după expirarea unei perioade de 10 ani după data iniţială de la intrarea în vigoare a convenţiei, printr-un act comunicat directorului general al Biroului Internaţional al Muncii şi înregistrat de acesta. Denunţarea nu va avea efect decât după un an de la înregistrarea ei.
2. Orice membru care a ratificat prezenta convenţie şi care, în termen de un an după expirarea perioadei de 10 ani menţionate la paragraful precedent nu va folosi posibilitatea de denunţare prevăzută în prezentul articol, va fi legat pentru o noua perioada de 10 ani şi, prin urmare, va putea sa denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani în condiţiile prevăzute în prezentul articol.
ART. 12
1. Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor membrilor Organizaţiei Internaţionale a Muncii înregistrarea tuturor ratificărilor şi tuturor actelor de denunţare care îi vor fi comunicate de către membrii acesteia.
2. Notificând membrilor organizaţiei înregistrarea celei de-a doua ratificări care îi va fi fost comunicată, directorul general va atrage atenţia membrilor Organizaţiei Internaţionale a Muncii asupra datei la care prezenta convenţie va intră în vigoare.
ART. 13
Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va comunică secretarului general al Naţiunilor Unite, în scopul înregistrării, informaţii complete în privinta tuturor ratificărilor şi tuturor actelor de denunţare pe care le va fi înregistrat conform articolelor precedente.
ART. 14
De fiecare data când va considera necesar Consiliul de administraţie al Biroului Internaţional al Muncii va prezenta Conferintei Generale a Organizaţiei Internaţionale a Muncii un raport asupra aplicării prezentei convenţii şi va examina dacă exista posibilitatea să fie înscrisă pe ordinea de zi a Conferintei problema revizuirii sale totale sau parţiale.
ART. 15
1. În cazul în care Conferinţa va adopta o noua convenţie care ar duce la revizuirea totală sau parţială a prezentei convenţii şi dacă noua convenţie nu dispune altfel:
a) ratificarea de către un membru al noii convenţii care implica revizuirea va atrage de drept, fără a tine seama de prevederile art. 11, denunţarea imediata a prezentei convenţii, cu condiţia ca noua convenţie care atrage revizuirea să între în vigoare;
b) începând cu data intrării în vigoare a noii convenţii care atrage revizuirea prezenta convenţie va inceta sa mai fie deschisă ratificării de către membri.
2. În orice caz prezenta convenţie va rămâne în vigoare în conţinutul şi forma sa actuala pentru acei membri care au ratificat-o, dar care nu au ratificat convenţia de revizuire.
ART. 16
Versiunile în limbile franceza şi engleza ale textului prezentei convenţii au valoare egala.
Textul precedent este textul autentic al convenţiei adoptate în unanimitate de Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii la cea de-a 87-a sesiune care a avut loc la Geneva şi care a fost declarata închisă pe data de 17 iunie 1999.
Drept urmare, şi-au pus semnăturile în aceasta a optsprezecea zi a lunii iunie 1999:
Alhaji Muhammad Mumuni,
preşedintele Conferintei
Juan Somavia,
directorul general al
Biroului Internaţional al Muncii
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
