Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
CONVENŢIE din 25 aprilie 2015 între România şi Republica Italiană pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi prevenirea evaziunii fiscale
EMITENT: Act Internaţional PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 217 din 24 martie 2016
──────────
Ratificată prin Legea nr. 28 din 17 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 217 din 24 martie 2016.
──────────
România şi Republica Italiană,
dorind să încheie o convenţie pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi prevenirea evaziunii fiscale,
au convenit după cum urmează:
CAP. I
Domeniul de aplicare a convenţiei
ART. 1
Persoane vizate
Prezenta convenţie se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
ART. 2
Impozite vizate
1. Prezenta convenţie se aplică impozitelor pe venit stabilite în numele unui stat contractant sau al subdiviziunilor sale politice ori administrative sau al autorităţilor sale locale ori al unităţilor sale administrativ-teritoriale, indiferent de modul în care acestea sunt percepute.
2. Sunt considerate impozite pe venit toate impozitele stabilite pe venitul total sau pe elementele de venit, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrăinarea proprietăţii mobiliare sau imobiliare, impozitele pe sumele totale ale salariilor plătite de întreprinderi, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului.
3. Impozitele existente asupra cărora se aplică convenţia sunt, în special:
(a) în cazul Italiei:
(i) impozitul pe venitul obţinut de persoanele fizice;
(ii) impozitul pe venitul companiilor;
(iii) impozitul regional pe activităţi productive, indiferent dacă acestea sunt sau nu colectate prin reţinere la sursă
(denumite, în continuare, "impozit italian");
(b) în cazul României:
(i) impozitul pe venit;
(ii) impozitul pe profit
(denumite, în continuare, "impozit român").
4. Convenţia se aplică de asemenea oricăror impozite identice sau în esenţă similare care sunt stabilite după data semnării convenţiei, în plus sau în locul impozitelor existente. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricăror modificări importante aduse în legislaţiile lor fiscale.
CAP. II
Definiţii
ART. 3
Definiţii generale
1. În sensul prezentei convenţii, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:
(a) termenul "Italia" înseamnă Republica Italiană şi include orice zonă din afara apelor teritoriale care este desemnată ca fiind o zonă în interiorul căreia Italia poate să exercite, în conformitate cu legislaţia sa şi cu dreptul internaţional, drepturi suverane cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale ale fundului mării, subsolului şi apelor supraiacente;
(b) termenul "România" înseamnă teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritorială şi spaţiul aerian de deasupra acestora, asupra cărora România îşi exercită suveranitatea, precum şi zona contiguă, platoul continental şi zona economică exclusivă asupra cărora România îşi exercită drepturile suverane şi jurisdicţia, în conformitate cu legislaţia sa şi cu normele şi principiile dreptului internaţional;
(c) expresiile "un stat contractant" şi "celălalt stat contractant" înseamnă România sau Italia, după cum cere contextul;
(d) termenul "persoană" include o persoană fizică, o societate şi orice altă asociere de persoane;
(e) termenul "societate" înseamnă orice persoană juridică sau orice entitate care este considerată ca fiind o persoană juridică în scopul impozitării;
(f) expresiile "întreprindere a unui stat contractant" şi "întreprindere a celuilalt stat contractant" înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;
(g) expresia "transport internaţional" înseamnă orice transport efectuat cu o navă sau aeronavă exploatată de o întreprindere care îşi are locul conducerii efective într-un stat contractant, cu excepţia cazului când nava sau aeronava este exploatată numai între locuri din celălalt stat contractant;
(h) expresia "autoritate competentă" înseamnă:
(i) în cazul Italiei, Ministerul Economiei şi Finanţelor;
(ii) în cazul României, Ministerul Finanţelor Publice;
(i) termenul "naţional" înseamnă:
(i) orice persoană fizică având naţionalitatea sau cetăţenia acelui stat contractant; şi
(ii) orice persoană juridică, parteneriat sau asociaţie având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare în acel stat contractant.
2. În ceea ce priveşte aplicarea convenţiei în orice moment de un stat contractant, orice termen care nu este definit în aceasta va avea, dacă contextul nu cere o interpretare diferită, înţelesul pe care îl are la momentul respectiv în baza legislaţiei acelui stat referitoare la impozitele pentru care se aplică convenţia, orice înţeles pe care îl are în baza legislaţiei fiscale a acelui stat prevalând asupra înţelesului pe care termenul îl are în alte legi ale acelui stat.
ART. 4
Rezident
1. În sensul prezentei convenţii, expresia "rezident al unui stat contractant" înseamnă orice persoană care, în baza legislaţiei acelui stat, este supusă impozitării acolo datorită domiciliului său, rezidenţei sale, locului său de conducere sau oricărui altui criteriu de natură similară şi include de asemenea acel stat şi orice subdiviziune politică ori administrativă sau autoritate locală ori unitate administrativ-teritorială a acestuia. Totuşi, această expresie nu include o persoană care este supusă impozitării în acel stat numai pentru faptul că realizează venituri din surse situate în acel stat.
2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, atunci statutul său se determină după cum urmează:
(a) aceasta va fi considerată rezidentă numai a statului în care are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa; dacă aceasta dispune de o locuinţă permanentă în ambele state, ea va fi considerată rezidentă numai a statului cu care legăturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);
(b) dacă statul în care aceasta are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă aceasta nu dispune de o locuinţă permanentă în niciunul dintre state, ea va fi considerată rezidentă numai a statului în care locuieşte în mod obişnuit;
(c) dacă aceasta locuieşte în mod obişnuit în ambele state sau în niciunul dintre ele, ea va fi considerată rezidentă numai a statului al cărui naţional este;
(d) dacă aceasta este naţional al ambelor state sau al niciunuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.
3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizică, este rezidentă a ambelor state contractante, autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve problema de comun acord având în vedere locul conducerii sale efective. În absenţa unui astfel de acord, această persoană nu va fi îndreptăţită să solicite vreo înlesnire sau scutire de la plata impozitelor care este prevăzută de convenţie.
ART. 5
Sediu permanent
1. În sensul prezentei convenţii, expresia "sediu permanent" înseamnă un loc fix de afaceri prin care o întreprindere îşi desfăşoară în întregime sau în parte activitatea sa.
2. Expresia "sediu permanent" include, în special:
(a) un loc de conducere;
(b) o sucursală;
(c) un birou;
(d) o fabrică;
(e) un atelier; şi
(f) o mină, un puţ petrolier sau de gaze, o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.
3. Un şantier de construcţii sau un proiect de construcţii ori de instalare constituie un sediu permanent numai dacă acesta durează mai mult de 12 luni.
4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, expresia "sediu permanent" se consideră că nu include:
(a) folosirea de instalaţii numai în scopul depozitării, expunerii sau livrării de bunuri sau mărfuri aparţinând întreprinderii;
(b) menţinerea unui stoc de bunuri sau mărfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul depozitării, expunerii sau livrării;
(c) menţinerea unui stoc de bunuri sau mărfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul prelucrării de către o altă întreprindere;
(d) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul cumpărării de bunuri sau mărfuri ori al colectării de informaţii pentru întreprindere;
(e) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul desfăşurării pentru întreprindere a oricărei altei activităţi cu caracter pregătitor sau auxiliar;
(f) menţinerea unui loc fix de afaceri numai pentru orice combinare a activităţilor menţionate în subparagrafele de la (a) la (e), cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultă din această combinare să aibă un caracter pregătitor sau auxiliar.
5. Prin derogare de la prevederile paragrafelor 1 şi 2, atunci când o persoană - alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică paragraful 6 - acţionează în numele unei întreprinderi şi are şi exercită în mod obişnuit într-un stat contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, acea întreprindere se consideră că are un sediu permanent în acel stat în privinţa oricăror activităţi pe care persoana le exercită pentru întreprindere, în afară de cazul în care activităţile unei astfel de persoane sunt limitate la cele menţionate în paragraful 4 care, dacă sunt exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu fac din acest loc fix de afaceri un sediu permanent în baza prevederilor acelui paragraf.
6. O întreprindere nu se consideră că are un sediu permanent într-un stat contractant numai pentru faptul că aceasta îşi exercită activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca astfel de persoane să acţioneze în cadrul activităţii lor obişnuite.
7. Faptul că o societate care este rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidentă a celuilalt stat contractant sau care îşi exercită activitatea de afaceri în celălalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a considera oricare din aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.
CAP. III
Impozitarea veniturilor
ART. 6
Venituri din proprietăţi imobiliare
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietăţi imobiliare (inclusiv veniturile din agricultură sau din exploatări forestiere) situate în celălalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.
2. Expresia "proprietăţi imobiliare" are înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietăţile în cauză sunt situate. Expresia include, în orice caz, accesoriile proprietăţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultură şi în exploatări forestiere, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul proprietăţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, a izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele şi aeronavele nu sunt considerate proprietăţi imobiliare.
3. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor obţinute din exploatarea directă, din închirierea sau din folosirea în orice altă formă a proprietăţii imobiliare.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplică de asemenea veniturilor provenind din proprietăţi imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietăţi imobiliare utilizate pentru exercitarea unor profesii independente.
ART. 7
Profiturile întreprinderii
1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când întreprinderea exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercită activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impozitate în celălalt stat, dar numai acea parte din ele care este atribuibilă acelui sediu permanent.
2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se atribuie în fiecare stat contractant acelui sediu permanent profiturile pe care acesta le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată, exercitând activităţi identice sau similare, în condiţii identice sau similare şi tratând cu toată independenţa cu întreprinderea a cărui sediu permanent este.
3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise ca deductibile cheltuielile efectuate pentru scopurile sediului permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul că s-au efectuat în statul în care se află situat sediul permanent sau în altă parte.
4. În măsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent să fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale părţi componente, nicio prevedere a paragrafului 2 nu împiedică acel stat contractant să determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzuală; metoda de repartizare adoptată trebuie să fie totuşi aceea prin care rezultatul obţinut să fie în concordanţă cu principiile enunţate în prezentul articol.
5. Niciun profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul că acel sediu permanent cumpără produse sau mărfuri pentru întreprindere.
6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie sediului permanent se determină în fiecare an prin aceeaşi metodă, dacă nu există motive temeinice şi suficiente de a proceda altfel.
7. Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, atunci prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului articol.
ART. 8
Transport maritim şi aerian
1. Profiturile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor sau aeronavelor sunt impozabile numai în statul contractant în care se află locul conducerii efective a întreprinderii.
2. Dacă locul conducerii efective a unei întreprinderi de transport maritim se află la bordul unei nave, atunci acesta se consideră a fi situat în statul contractant în care se află portul de înregistrare a navei sau dacă nu există un astfel de port în statul contractant în care este rezident cel care exploatează nava.
3. Prevederile paragrafului 1 se aplică de asemenea profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o activitate de afaceri desfăşurată în comun sau la o agenţie internaţională de transport.
ART. 9
Întreprinderi asociate
1. Când
(a) o întreprindere a unui stat contractant participă direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant sau
(b) aceleaşi persoane participă direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant,
şi, fie într-un caz, fie în celălalt, cele două întreprinderi sunt legate în relaţiile lor comerciale sau financiare de condiţii acceptate sau impuse care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile care fără aceste condiţii ar fi fost obţinute de una din întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute de fapt datorită acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impozitate în consecinţă.
2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi a acelui stat - şi impozitează în consecinţă - profiturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă impozitării în celălalt stat şi profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menţionat dacă condiţiile stabilite între cele două întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, atunci celălalt stat va proceda la modificarea corespunzătoare a sumei impozitului stabilit asupra acelor profituri. Orice astfel de modificare va fi făcută numai în conformitate cu procedura amiabilă prevăzută la articolul 25 din prezenta convenţie.
ART. 10
Dividende
1. Dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.
2. Totuşi, aceste dividende sunt de asemenea impozabile în statul contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi:
(a) 0 la sută din suma brută a dividendelor, dacă beneficiarul efectiv este o societate (alta decât un parteneriat) care deţine în mod direct cel puţin 10 la sută din capitalul societăţii plătitoare de dividende la data plăţii dividendelor şi care a făcut acest lucru sau va face acest lucru pentru o perioadă neîntreruptă de doi ani în decursul căreia se regăseşte acea dată;
(b) 5 la sută din suma brută a dividendelor în toate celelalte cazuri.
Prezentul paragraf nu afectează impunerea societăţii în ceea ce priveşte profiturile din care se plătesc dividendele.
3. Termenul "dividende" folosit în prezentul articol înseamnă venituri provenind din acţiuni, din acţiuni sau drepturi de folosinţă, din părţi miniere, din părţi de fondator sau din alte drepturi, care nu sunt titluri de creanţă, din participarea la profituri, precum şi veniturile din alte părţi sociale care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca şi veniturile din acţiuni de către legislaţia statului în care este rezidentă societatea care le distribuie.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidentă, printr-un sediu permanent situat acolo, sau desfăşoară în celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo şi deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile articolului 7 sau 14, după caz.
5. Când o societate rezidentă a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, celălalt stat nu poate percepe niciun impozit asupra dividendelor plătite de societate, cu excepţia cazului când asemenea dividende sunt plătite unui rezident al celuilalt stat sau când deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un sediu permanent sau de o bază fixă situate în celălalt stat, nici să supună profiturile nedistribuite ale societăţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite ale societăţii, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite reprezintă în întregime sau în parte profituri sau venituri provenind din celălalt stat.
6. Prevederile prezentului articol nu se aplică dacă scopul principal sau unul din scopurile principale ale oricărei persoane însărcinate cu emisiunea sau transferul acţiunilor sau al altor drepturi în legătură cu care sunt plătite dividendele este de a profita de acest articol prin intermediul acelei emisiuni sau al acelui transfer.
ART. 11
Dobânzi
1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.
2. Totuşi, aceste dobânzi sunt de asemenea impozabile în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar, dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 5 la sută din suma brută a dobânzilor.
3. Prin derogare de la prevederile paragrafului 2, dobânzile provenind dintr-un stat contractant sunt scutite de impozit în acel stat dacă:
(a) plătitorul dobânzilor este Guvernul acelui stat contractant sau o organizaţie locală a acestuia; sau
(b) dobânzile sunt plătite Guvernului celuilalt stat contractant sau unei autorităţi locale a acestuia ori unui organism sau agenţii (inclusiv unei instituţii financiare) care este deţinută în întregime de acel stat contractant sau de o autoritate locală a acestuia; sau
(c) dobânzile sunt plătite altor organisme sau agenţii (inclusiv instituţii financiare) care depind în privinţa fondurilor lor de aceleaşi entităţi menţionate mai sus în virtutea unor acorduri încheiate între guvernele statelor contractante.
4. Termenul "dobânzi" folosit în prezentul articol înseamnă venituri din titluri de creanţă de orice natură însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauză de participare la profiturile debitorului şi în special veniturile din titluri de stat şi veniturile din titluri de creanţă sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea titluri sau obligaţiuni. Penalităţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol.
5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activităţi comerciale sau industriale în celălalt stat contractant din care provin dobânzile printr-un sediu permanent situat acolo sau prestează servicii profesionale printr-o bază fixă situată acolo şi de care creanţa în legătură cu care sunt plătite dobânzile este efectiv legată. În această situaţie se aplică prevederile articolului 7 sau 14, după caz.
6. Dobânzile se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este însuşi acel stat, o subdiviziune politică ori administrativă, o autoritate locală sau o unitate administrativ-teritorială ori un rezident al acelui stat. Totuşi, când persoana care plăteşte dobânzile, fie că este sau nu un rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă în legătură cu care a fost contractată creanţa generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau bază fixă, atunci astfel de dobânzi se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.
7. Când datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma dobânzilor plătite, ţinând seama de creanţa pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la ultima sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
8. Prevederile prezentului articol nu se aplică dacă scopul principal sau unul din scopurile principale ale oricărei persoane însărcinată cu emisiunea sau transferul creanţei în legătură cu care sunt plătite dobânzile este de a profita de acest articol prin intermediul acelei emisiuni sau al acelui transfer.
ART. 12
Redevenţe
1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.
2. Totuşi, aceste redevenţe sunt de asemenea impozabile în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar, dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 5 la sută din suma brută a redevenţelor.
3. Termenul "redevenţe" folosit în prezentul articol înseamnă plăţi de orice fel primite pentru folosirea sau concesionarea oricărui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra programelor de calculator, filmelor de cinematograf şi filmelor sau benzilor folosite pentru emisiunile de radio sau de televiziune, orice patent, marcă de comerţ, desen sau model, plan, formulă sau procedeu secret ori pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza un echipament industrial, comercial sau ştiinţific ori pentru informaţii referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activităţi comerciale sau industriale în celălalt stat contractant din care provin redevenţele printr-un sediu permanent situat acolo sau prestează servicii profesionale printr-o bază fixă situată acolo şi de care dreptul sau proprietatea pentru care se plătesc redevenţele sunt efectiv legate. În această situaţie se aplică prevederile articolului 7 sau 14, după caz.
5. Redevenţele se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este însuşi acel stat, o subdiviziune politică ori administrativă, o autoritate locală, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident al acelui stat. Totuşi, când plătitorul redevenţelor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă de care este legată obligaţia de a plăti redevenţele şi acestea sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau bază fixă, atunci redevenţele se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.
6. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma redevenţelor plătite, având în vedere motivul pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la ultima sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
7. Prevederile prezentului articol nu se aplică dacă scopul principal sau unul din scopurile principale ale oricărei persoane însărcinată cu emisiunea sau transferul drepturilor în legătură cu care sunt plătite redevenţele este de a profita de acest articol prin intermediul acelei emisiuni sau al acelui transfer.
ART. 13
Câştiguri de capital
1. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea proprietăţilor imobiliare la care se face referire în articolul 6 şi care sunt situate în celălalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.
2. Câştigurile provenind din înstrăinarea proprietăţii mobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a proprietăţii mobiliare aparţinând de o bază fixă de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câştigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a unei asemenea baze fixe, sunt impozabile în celălalt stat.
3. Câştigurile provenind din înstrăinarea navelor sau aeronavelor exploatate în trafic internaţional sau a proprietăţilor mobiliare necesare exploatării unor asemenea nave sau aeronave sunt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
4. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea acţiunilor a căror valoare este legată în mod direct sau indirect, în proporţie de peste 50 la sută, de proprietăţi imobiliare situate în celălalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.
5. Câştigurile provenind din înstrăinarea oricăror proprietăţi, altele decât cele la care se face referire în paragrafele 1, 2, 3 şi 4, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.
ART. 14
Profesii independente
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unor servicii profesionale sau a altor activităţi cu caracter independent sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul în care acesta dispune în mod obişnuit de o bază fixă în celălalt stat contractant în scopul exercitării activităţilor sale. Dacă dispune de o astfel de bază fixă, veniturile pot fi impozitate în celălalt stat contractant, dar numai acea parte din ele care este atribuibilă acelei baze fixe.
2. Expresia "servicii profesionale" cuprinde în special activităţile independente cu caracter ştiinţific, literar, artistic, educaţional sau pedagogic, precum şi exercitarea independentă a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist, contabil şi auditor.
ART. 15
Profesii dependente
1. Sub rezerva prevederilor articolelor 16, 18 şi 19, salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când activitatea salariată este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariată este astfel exercitată, asemenea remuneraţii primite sunt impozabile în celălalt stat.
2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată exercitată în celălalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menţionat dacă:
(a) beneficiarul este prezent în celălalt stat pentru o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în orice perioadă de douăsprezece luni începând sau sfârşind în anul fiscal vizat şi
(b) remuneraţiile sunt plătite de un angajator sau în numele unui angajator care nu este rezident al celuilalt stat şi
(c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o bază fixă pe care angajatorul le are în celălalt stat.
3. Prin derogare de la prevederile anterioare ale acestui articol, remuneraţiile primite pentru o activitate salariată exercitată la bordul unei nave sau aeronave exploatate în trafic internaţional sunt impozabile în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
4. Dacă un rezident al unui stat contractant devine rezident al celuilalt stat contractant, plăţile compensatorii primite de un astfel de rezident în virtutea activităţii sale salariate din primul stat menţionat sunt impozabile în acel stat contractant.
ART. 16
Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie
Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie şi alte plăţi similare primite de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de director unic sau de membru al consiliului de administraţie al unei societăţi care este rezidentă a celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.
ART. 17
Artişti şi sportivi
1. Prin derogare de la prevederile articolelor 14 şi 15, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitate de artist de spectacol, cum sunt artiştii de teatru, de film, de radio sau de televiziune, ori ca interpret muzical sau ca sportiv, din activităţile lui personale desfăşurate în această calitate în celălalt stat contractant, sunt impozabile în celălalt stat.
2. Când veniturile în legătură cu activităţile personale desfăşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv, în această calitate, nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, prin derogare de la prevederile articolelor 7, 14 şi 15, sunt impozabile în statul contractant în care sunt exercitate activităţile artistului de spectacol sau ale sportivului.
3. Veniturile obţinute de artiştii de spectacol sau de interpreţii muzicali ori de sportivi, rezidenţi ai unui stat contractant, din activităţile desfăşurate de aceştia în celălalt stat contractant, în cadrul unui program de schimburi culturale sau sportive convenit de cele două state contractante, nu sunt impozabile în celălalt stat contractant.
ART. 18
Pensii
Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al articolului 19, pensiile şi alte remuneraţii similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru activitatea salariată desfăşurată în trecut sunt impozabile numai în acel stat.
ART. 19
Funcţii publice
1. (a) Salariile şi alte remuneraţii similare plătite de un stat contractant sau de o subdiviziune politică ori administrativă sau de o autoritate locală ori de o unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau subdiviziuni ori autorităţi sau unităţi sunt impozabile numai în acel stat.
(b) Totuşi, aceste salarii şi alte remuneraţii similare sunt impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă serviciile sunt prestate în acel stat şi persoana fizică este rezidentă a acelui stat şi:
(i) este un naţional al acelui stat; sau
(ii) nu a devenit rezidentă a acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.
2. (a) Orice pensii plătite de sau din fonduri create de un stat contractant sau de o subdiviziune politică ori administrativă sau de o autoritate locală ori de o unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau subdiviziuni ori autorităţi sau unităţi sunt impozabile numai în acel stat.
(b) Totuşi, astfel de pensii sunt impozabile numai în celălalt stat contractant dacă persoana fizică este rezidentă şi naţional al acelui stat.
3. Prevederile articolelor 15, 16, 17 şi 18 se aplică salariilor şi pensiilor plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate de afaceri desfăşurată de un stat contractant sau de o subdiviziune politică ori administrativă sau de o autoritate locală ori de o unitate administrativ-teritorială a acestuia.
ART. 20
Studenţi
1. Sumele pe care le primeşte pentru întreţinere, educaţie sau pregătire un student sau un practicant care este sau a fost imediat anterior venirii sale într-un stat contractant un rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat menţionat numai în scopul educaţiei sau pregătirii sale, nu sunt impozabile în acel stat, cu condiţia ca astfel de sume să provină din surse situate în afara acelui stat.
2. Avantajele prevăzute de prezentul articol se vor acorda numai pentru o perioadă care să nu depăşească şase ani consecutivi de la data sosirii acestuia în primul stat menţionat.
ART. 21
Profesori, învăţători şi cercetători
Prin derogare de la prevederile articolelor 14 şi 15, remuneraţiile obţinute de un profesor, învăţător sau cercetător care este rezident al unui stat contractant şi care face o vizită temporară în celălalt stat contractant în scopul predării sau cercetării pentru o perioadă de timp care să nu depăşească doi ani, la o universitate sau la orice instituţie educaţională sau de cercetare nonprofit, sunt impozabile numai în primul stat menţionat.
ART. 22
Alte venituri
1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt tratate în articolele precedente ale prezentei convenţii sunt impozabile numai în acel stat.
2. Prevederile paragrafului 1 nu se aplică veniturilor, altele decât veniturile din proprietăţi imobiliare aşa cum sunt definite în paragraful 2 al articolului 6, dacă primitorul unor astfel de venituri, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo sau exercită în celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo şi dreptul sau proprietatea în legătură cu care venitul este plătit sunt efectiv legate de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile articolului 7 sau 14, după caz.
CAP. IV
Metode de eliminare a dublei impuneri
ART. 23
Eliminarea dublei impuneri
1. S-a convenit ca dubla impunere să fie evitată în conformitate cu următoarele paragrafe ale acestui articol.
2. În cazul Italiei:
Dacă un rezident al Italiei deţine elemente de venit care sunt impozabile în România, Italia poate include respectivele elemente de venit, la determinarea impozitelor sale pe venit menţionate la articolul 2 al prezentei convenţii, în baza asupra căreia sunt percepute astfel de impozite, exceptând cazul în care anumite prevederi ale prezentei convenţii prevăd altceva.
În această situaţie, Italia va deduce din impozitele astfel calculate impozitul pe venit plătit în România, însă la nivelul unei sume care să nu depăşească acea parte a impozitului italian menţionat mai sus raportat la partea pe care respectivele elemente de venit o reprezintă în venitul total.
Impozitul plătit în România pentru care se acordă deducerea reprezintă numai suma pro rata care corespunde venitului din străinătate care este inclus în venitul total.
Totuşi, deducerea nu va fi acordată dacă elementul de venit este supus în Italia unui impozit de substituţie sau unui impozit final cu reţinere la sursă sau unei impozitări de substituţie la aceeaşi rată ca şi impozitul final cu reţinere la sursă, precum şi la cererea primitorului, în conformitate cu legislaţia italiană.
3. În cazul României:
Când un rezident al României realizează venituri care, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, sunt impozitate în Italia, România va acorda ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident o sumă egală cu impozitul pe venit plătit în Italia.
Totuşi, această deducere nu va putea depăşi acea parte a impozitului pe venit, astfel cum este calculată înainte ca deducerea să fie acordată, care este atribuibilă venitului care poate fi impozitat în Italia.
CAP. V
Prevederi speciale
ART. 24
Nediscriminarea
1. Naţionalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant vreunei impozitări sau obligaţii legate de aceasta, diferită sau mai împovărătoare decât impozitarea şi obligaţiile conexe la care sunt sau pot fi supuşi naţionalii celuilalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie, mai ales în ceea ce priveşte rezidenţa. Această prevedere se aplică, de asemenea, independent de prevederile articolului 1, persoanelor care nu sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
2. Impozitarea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în condiţii mai puţin favorabile în celălalt stat decât impozitarea stabilită întreprinderilor celuilalt stat care desfăşoară aceleaşi activităţi. Această prevedere nu va fi interpretată ca obligând un stat contractant să acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant vreo deducere personală, înlesnire sau reducere în ceea ce priveşte impozitarea, pe considerente legate de statutul civil sau de responsabilităţile familiale, pe care le acordă propriilor săi rezidenţi.
3. Cu excepţia cazului când se aplică prevederile paragrafului 1 al articolului 9, paragrafului 7 al articolului 11 sau paragrafului 6 al articolului 12, dobânzile, redevenţele şi alte plăţi efectuate de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce, în scopul determinării profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plătite unui rezident al primului stat menţionat.
4. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este integral sau parţial deţinut sau controlat în mod direct sau indirect de unul sau de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant menţionat vreunei impozitări sau obligaţii legate de aceasta care să fie diferită sau mai împovărătoare decât impozitarea şi obligaţiile conexe la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menţionat.
5. Prevederile acestui articol se aplică, independent de prevederile articolului 2, impozitelor de orice fel şi natură.
6. Totuşi, prevederile menţionate în paragrafele precedente ale acestui articol nu limitează aplicarea prevederilor interne în vederea prevenirii evitării plăţii impozitelor şi a evaziunii fiscale.
ART. 25
Procedura amiabilă
1. Când o persoană consideră că datorită măsurilor luate de unul sau de ambele state contractante rezultă sau va rezulta pentru ea o impozitare care nu este conformă cu prevederile prezentei convenţii, ea poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia internă a acelor state, să supună cazul său autorităţii competente a statului contractant al cărui rezident este sau, dacă situaţia sa se încadrează în prevederile paragrafului 1 al articolului 24, acelui stat contractant al cărui naţional este. Cazul trebuie prezentat în trei ani de la prima notificare a acţiunii din care rezultă o impozitare care nu este în conformitate cu prevederile convenţiei.
2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamaţia îi pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsură să ajungă la o soluţionare corespunzătoare, să rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu convenţia.
3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultăţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării convenţiei. De asemenea, acestea se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri în cazurile neprevăzute de convenţie.
4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele, inclusiv în cadrul unei comisii mixte formată din acestea sau din reprezentanţii lor, în scopul realizării unei înţelegeri în sensul paragrafelor precedente.
ART. 26
Schimbul de informaţii
1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor schimba astfel de informaţii care se consideră că sunt relevante pentru aplicarea prevederilor prezentei convenţii sau pentru administrarea ori implementarea legislaţiilor interne privitoare la impozitele de orice fel şi natură percepute în numele statelor contractante sau al subdiviziunilor politice ori administrative sau al autorităţilor locale ori al unităţilor administrativ-teritoriale ale acestora, în măsura în care impozitarea la care se referă nu este contrară convenţiei, precum şi în vederea prevenirii evitării plăţii impozitelor şi a evaziunii fiscale. Schimbul de informaţii nu este limitat de articolele 1 şi 2.
2. Orice informaţie obţinută în baza paragrafului 1 de un stat contractant va fi tratată ca fiind secretă în acelaşi mod ca şi informaţia obţinută în baza legislaţiei interne a acelui stat şi va fi dezvăluită numai persoanelor sau autorităţilor (inclusiv instanţelor judecătoreşti şi organelor administrative) însărcinate cu stabilirea, încasarea, aplicarea, urmărirea sau soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul paragrafului 1 sau cu supravegherea acţiunilor menţionate anterior. Asemenea persoane sau autorităţi vor folosi informaţia numai în astfel de scopuri. Acestea pot dezvălui informaţia în procedurile judecătoreşti sau în deciziile judiciare.
3. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu vor fi interpretate ca impunând unui stat contractant obligaţia:
(a) de a lua măsuri administrative contrare legislaţiei şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;
(b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei sau în cadrul practicii administrative obişnuite a acelui sau a celuilalt stat contractant;
(c) de a furniza informaţii care ar dezvălui un secret comercial, de afaceri, industrial sau profesional ori un procedeu comercial sau informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.
4. Dacă un stat contractant solicită informaţii în conformitate cu acest articol, celălalt stat contractant va utiliza măsurile sale de culegere a informaţiilor pentru a obţine informaţiile solicitate, chiar dacă celălalt stat nu are nevoie de astfel de informaţii în scopurile sale fiscale proprii. Obligaţia prevăzută în propoziţia anterioară este supusă limitărilor prevăzute de paragraful 3, însă aceste limitări nu vor fi interpretate în niciun caz ca permiţând unui stat contractant să refuze furnizarea de informaţii doar pentru faptul că acesta nu are niciun interes naţional faţă de informaţiile respective.
5. Prevederile paragrafului 3 nu vor fi interpretate în niciun caz ca permiţând unui stat contractant să refuze furnizarea de informaţii doar pentru faptul că informaţiile sunt deţinute de o bancă, de o altă instituţie financiară, de un împuternicit sau de o persoană care acţionează ca agent sau în calitate fiduciară sau pentru că acestea se referă la drepturile de proprietate deţinute în cadrul unei persoane.
ART. 27
Membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare
Prevederile prezentei convenţii nu afectează privilegiile fiscale de care beneficiază membrii misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare în baza regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale.
ART. 28
Rambursări
1. Impozitele reţinute la sursă într-un stat contractant vor fi rambursate la cererea contribuabilului sau a statului al cărui rezident este acesta dacă dreptul de colectare a impozitelor respective este afectat de prevederile prezentei convenţii.
2. Cererile de rambursare, prezentate în termenele prevăzute de legislaţia statului contractant care este obligat să efectueze rambursarea, vor fi însoţite de un certificat oficial al statului contractant al cărui rezident este contribuabilul care să certifice îndeplinirea condiţiilor necesare pentru a avea dreptul la aplicarea înlesnirilor prevăzute de prezenta convenţie.
CAP. VI
Prevederi finale
ART. 29
Intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie va fi supusă ratificării în statele contractante.
2. Prezenta convenţie va intra în vigoare la data primirii ultimei din cele două notificări prin care statele contractante îşi comunică reciproc, pe cale diplomatică, îndeplinirea procedurilor lor de ratificare, iar prevederile sale vor produce efecte:
(a) în ceea ce priveşte impozitele reţinute la sursă, la sumele obţinute la sau după 1 ianuarie a anului calendaristic imediat următor celui în care prezenta convenţie intră în vigoare;
(b) în ceea ce priveşte alte impozite pe venit, la impozitele percepute pentru orice perioadă impozabilă începând cu sau după 1 ianuarie a anului calendaristic imediat următor celui în care prezenta convenţie intră în vigoare.
3. Convenţia între Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii Italiene pentru evitarea dublei impuneri în materie de impozite pe venit şi pe avere şi pentru prevenirea evaziunii fiscale, semnată la Bucureşti la 14 ianuarie 1977, îşi va înceta valabilitatea şi nu va mai produce efecte atunci când prezenta convenţie va intra în vigoare şi va produce efecte.
ART. 30
Modificări
Prezenta convenţie poate fi modificată de comun acord de către statele contractante pe cale diplomatică. Modificările vor intra în vigoare prin respectarea aceloraşi proceduri prevăzute în prezenta convenţie pentru intrarea sa în vigoare.
ART. 31
Denunţarea
Prezenta convenţie va rămâne în vigoare până la denunţarea sa de către unul din statele contractante. Fiecare stat contractant poate denunţa convenţia după o perioadă de cinci ani de la data la care convenţia a intrat în vigoare prin transmiterea unei note de denunţare pe cale diplomatică cu cel puţin şase luni înainte de sfârşitul oricărui an calendaristic. În această situaţie, convenţia va înceta să producă efecte:
(a) în ceea ce priveşte impozitele reţinute la sursă, la sumele obţinute la sau după 1 ianuarie a anului calendaristic imediat următor celui în care este transmisă nota;
(b) în ceea ce priveşte alte impozite pe venit, la impozitele percepute pentru orice perioadă impozabilă începând cu sau după 1 ianuarie a anului calendaristic imediat următor celui în care este transmisă nota.
Drept care subsemnaţii, autorizaţi în bună şi cuvenită formă, au semnat prezenta convenţie.
Semnată la Riga, la 25 aprilie 2015, în două exemplare originale, în limbile română, italiană şi engleză, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe de interpretare sau aplicare, textul în limba engleză va prevala.
PENTRU ROMÂNIA,
Eugen Orlando Teodorovici,
ministrul finanţelor publice
PENTRU REPUBLICA ITALIANĂ,
Pier Carlo Padoan,
ministrul economiei şi finanţelor
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
