Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   CONVENŢIE din 18 octombrie 2017  între România şi Regatul Spaniei pentru eliminarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit  şi prevenirea evaziunii fiscale şi a evitării plăţii impozitelor    Twitter Facebook
Cautare document

 CONVENŢIE din 18 octombrie 2017 între România şi Regatul Spaniei pentru eliminarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi prevenirea evaziunii fiscale şi a evitării plăţii impozitelor

EMITENT: Act Internaţional
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 1079 din 20 decembrie 2018
──────────
    Ratificată prin Legea nr. 309 din 12 decembrie 2018, publicată în Monitorul oficial, Partea I, nr. 1079 din 20 decembrie 2018.
──────────
    România şi Regatul Spaniei,
    dorind să dezvolte în continuare relaţiile lor economice şi să extindă cooperarea lor în domeniul fiscal,
    intenţionând să încheie o convenţie pentru eliminarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi prevenirea evaziunii fiscale şi a evitării plăţii impozitelor fără a crea oportunităţi de neimpozitare sau impozitare redusă prin evaziune fiscală sau evitarea plăţii impozitelor, inclusiv prin aranjamente de utilizare abuzivă a tratatelor fiscale în scopul obţinerii înlesnirilor prevăzute de prezenta convenţie în beneficiul indirect al rezidenţilor unor state terţe,
    au convenit după cum urmează:
    ART. 1
    Persoane vizate
    1. Prezenta convenţie se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
    2. În sensul prezentei convenţii, veniturile obţinute de sau prin intermediul unei entităţi sau aranjament care este tratat în întregime sau în parte ca fiind transparent din punct de vedere fiscal în baza legislaţiei fiscale a oricăruia dintre statele contractante se consideră a fi venituri ale unui rezident al unui stat contractant, însă numai în măsura în care veniturile sunt tratate în scopul impozitării în acel stat ca fiind venituri ale unui rezident al acelui stat.

    ART. 2
    Impozite vizate
    1. Prezenta convenţie se aplică impozitelor pe venit stabilite în numele unui stat contractant sau al subdiviziunilor politice sau unităţilor administrativ-teritoriale ale acestuia, indiferent de modul în care acestea sunt percepute.
    2. Sunt considerate impozite pe venit toate impozitele stabilite pe venitul total sau pe elementele de venit, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrăinarea proprietăţii mobiliare sau imobiliare, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului.
    3. Impozitele existente asupra cărora se aplică convenţia sunt, în special:
    a) în cazul României:
    (i) impozitul pe venit; şi
    (ii) impozitul pe profit;

    b) în cazul Spaniei:
    (i) impozitul pe venitul persoanelor fizice;
    (ii) impozitul pe corporaţie; şi
    (iii) impozitul pe venitul nerezidenţilor.


    4. Convenţia se aplică, de asemenea, oricăror impozite identice sau substanţial similare care sunt stabilite după data semnării convenţiei, în plus sau în locul impozitelor existente.
    Autorităţile competente ale statelor contractante se vor notifica reciproc cu privire la orice modificări semnificative care au fost făcute în legislaţiile lor fiscale.


    ART. 3
    Definiţii generale
    1. În sensul prezentei convenţii, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:
    a) termenul „România“ înseamnă teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritorială şi spaţiul aerian de deasupra acestora, asupra cărora România îşi exercită suveranitatea, precum şi zona contiguă, platoul continental şi zona economică exclusivă asupra cărora România exercită drepturi suverane şi jurisdicţie, în conformitate cu legislaţia sa şi cu normele şi principiile dreptului internaţional;
    b) termenul „Spania“ înseamnă Regatul Spaniei şi, atunci când este folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul Regatului Spaniei, inclusiv apele interioare, spaţiul aerian, marea teritorială şi orice zonă dincolo de marea teritorială asupra cărora, în conformitate cu dreptul internaţional şi prin aplicarea legislaţiei sale interne, Regatul Spaniei exercită sau poate exercita în viitor jurisdicţie sau drepturi suverane cu privire la fundul mării, subsolul şi apele de deasupra acestuia şi resursele lor naturale;
    c) expresiile „un stat contractant“ şi „celălalt stat contractant“ înseamnă România sau Spania, după cum cere contextul;
    d) termenul „persoană“ include o persoană fizică, o societate şi orice altă asociere de persoane;
    e) termenul „societate“ înseamnă orice persoană juridică sau orice entitate care este tratată ca fiind o persoană juridică în scopuri fiscale;
    f) termenul „întreprindere“ este folosit în cazul desfăşurării oricărei activităţi de afaceri;
    g) expresiile „întreprindere a unui stat contractant“ şi „întreprindere a celuilalt stat contractant“ înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;
    h) expresia „trafic internaţional“ înseamnă orice transport efectuat cu o navă sau aeronavă exploatată de o întreprindere care îşi are locul conducerii efective într-un stat contractant, cu excepţia cazului când nava sau aeronava este exploatată numai între locuri din celălalt stat contractant;
    i) expresia „autoritate competentă“ înseamnă:
    (i) în cazul României, ministrul finanţelor publice sau reprezentantul său autorizat;
    (ii) în cazul Spaniei, ministrul finanţelor şi funcţiei publice sau reprezentantul său autorizat;

    j) termenul „naţional“ înseamnă:
    (i) în cazul României, orice persoană fizică având cetăţenia română în conformitate cu legislaţia României şi orice persoană juridică, asociere de persoane şi orice altă entitate constituită şi având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare în România;
    (ii) în cazul Spaniei, orice persoană fizică având naţionalitatea Spaniei şi orice persoană juridică, parteneriat, asociaţie sau orice altă entitate constituită şi având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare în Spania;

    k) expresia „activitate de afaceri“ include prestarea unor servicii profesionale şi a altor activităţi cu caracter independent;
    l) expresia „schemă de pensii“ înseamnă:
    (i) în România, orice schemă sau alt aranjament stabilit în România care:
    A) este în general scutit de impozitul pe venit în România; şi
    B) funcţionează pentru a administra sau pentru a acorda pensii sau prestaţii în legătură cu pensionarea sau pentru a obţine venituri în beneficiul unuia sau al mai multor astfel de aranjamente;

    (ii) în Spania, orice schemă, fond, instituţie de ajutor reciproc sau altă entitate stabilită în Spania:
    A) care funcţionează în principal pentru gestionarea dreptului beneficiarilor săi de a primi venituri sau capital la pensionare, ca urmaş, în caz de văduvie, ca orfan sau pentru handicap sau pentru a obţine venituri în beneficiul uneia sau al mai multor astfel de entităţi; şi
    B) ale cărei contribuţii sunt deductibile la calculul bazei impozabile în cazul impozitelor pe venit.



    2. În ceea ce priveşte aplicarea convenţiei în orice moment de un stat contractant, orice termen care nu este definit în aceasta va avea, dacă contextul nu cere o interpretare diferită, înţelesul pe care îl are la momentul respectiv în baza legislaţiei acelui stat referitoare la impozitele pentru care se aplică convenţia, orice înţeles în baza legislaţiei fiscale aplicabile în acel stat prevalând asupra înţelesului dat termenului în baza altor legi ale acelui stat.

    ART. 4
    Rezident
    1. În sensul prezentei convenţii, expresia „rezident al unui stat contractant“ înseamnă orice persoană care, în baza legislaţiei acelui stat, este supusă impozitării acolo datorită domiciliului său, reşedinţei sale, locului său de conducere, locului său de înregistrare sau oricărui alt criteriu de natură similară şi include de asemenea acel stat şi orice subdiviziune politică, autoritate locală sau unitate administrativ-teritorială a acestuia. Totuşi, această expresie nu include o persoană care este supusă impozitării în acel stat numai pentru faptul că realizează venituri din surse situate în acel stat.
    2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, atunci statutul său se determină după cum urmează:
    a) aceasta va fi considerată rezidentă numai a statului în care are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa; dacă aceasta dispune de o locuinţă permanentă în ambele state, ea va fi considerată rezidentă numai a statului cu care legăturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);
    b) dacă statul în care aceasta are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă aceasta nu dispune de o locuinţă permanentă în niciunul dintre state, ea va fi considerată rezidentă numai a statului în care locuieşte în mod obişnuit;
    c) dacă aceasta locuieşte în mod obişnuit în ambele state sau în niciunul dintre ele, ea va fi considerată rezidentă numai a statului al cărui naţional este;
    d) dacă aceasta este naţional al ambelor state sau al niciunuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.

    3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizică, este rezidentă a ambelor state contractante, atunci aceasta va fi considerată rezidentă numai a statului în care este situat locul conducerii sale efective.

    ART. 5
    Sediu permanent
    1. În sensul prezentei convenţii, expresia „sediu permanent“ înseamnă un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi desfăşoară în întregime sau în parte activitatea sa.
    2. Expresia „sediu permanent“ include, în special:
    a) un loc de conducere;
    b) o sucursală;
    c) un birou;
    d) o fabrică;
    e) un atelier, şi
    f) o mină, un puţ petrolier sau de gaze, o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.

    3. Un şantier de construcţii sau un proiect de construcţii sau de instalare constituie sediu permanent numai atunci când acesta durează mai mult de douăsprezece luni.
    4. Prin derogare de la prevederile anterioare ale acestui articol, expresia „sediu permanent“ se consideră că nu include:
    a) folosirea de instalaţii numai în scopul depozitării, expunerii sau livrării de bunuri sau mărfuri aparţinând întreprinderii;
    b) menţinerea unui stoc de bunuri sau mărfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul depozitării, expunerii sau livrării;
    c) menţinerea unui stoc de bunuri sau mărfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul prelucrării de către o altă întreprindere;
    d) menţinerea unui stoc de bunuri sau mărfuri aparţinând întreprinderii care sunt expuse în cadrul unui târg comercial sau al unei expoziţii şi care sunt vândute de întreprindere în cel mult o lună de la închiderea unui astfel de târg sau a unei altfel de expoziţii;
    e) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul cumpărării de bunuri sau mărfuri ori al colectării de informaţii pentru întreprindere;
    f) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul desfăşurării pentru întreprindere a oricărei alte activităţi cu caracter pregătitor sau auxiliar;
    g) menţinerea unui loc fix de afaceri numai pentru orice combinare a activităţilor menţionate în subparagrafele de la a) la f), cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultă din această combinare să aibă un caracter pregătitor sau auxiliar.

    5. Prin derogare de la prevederile paragrafelor 1 şi 2, atunci când o persoană - alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică paragraful 6 - acţionează în numele unei întreprinderi şi are şi exercită în mod obişnuit într-un stat contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, acea întreprindere se consideră că are un sediu permanent în acel stat în privinţa oricăror activităţi pe care persoana le exercită pentru întreprindere, în afară de cazul când activităţile unei astfel de persoane sunt limitate la cele menţionate în paragraful 4, care, dacă sunt exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu fac din acest loc fix de afaceri un sediu permanent în baza prevederilor acelui paragraf.
    6. O întreprindere nu se consideră că are un sediu permanent într-un stat contractant numai pentru faptul că aceasta îşi exercită activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca astfel de persoane să acţioneze în cadrul activităţii lor obişnuite de afaceri.
    7. Faptul că o societate care este rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidentă a celuilalt stat contractant sau care îşi exercită activitatea de afaceri în celălalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una din aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.

    ART. 6
    Venituri din proprietăţi imobiliare
    1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietăţi imobiliare (inclusiv veniturile din agricultură sau din silvicultură) situate în celălalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.
    2. Expresia „proprietăţi imobiliare“ are înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietăţile în cauză sunt situate. Expresia include, în orice caz, accesoriile proprietăţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultură şi în silvicultură, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul proprietăţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele şi aeronavele nu sunt considerate proprietăţi imobiliare.
    3. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor obţinute din exploatarea directă, din închirierea sau din folosirea în orice altă formă a proprietăţilor imobiliare.
    4. Când deţinerea acţiunilor sau a altor drepturi îndreptăţeşte direct sau indirect deţinătorul unor astfel de acţiuni sau drepturi să beneficieze de proprietăţi imobiliare, veniturile obţinute din exploatarea directă, din închirierea sau din folosirea în orice altă formă a unui astfel de drept sunt impozabile în statul contractant în care sunt situate proprietăţile imobiliare.
    5. Prevederile paragrafelor 1, 3 şi 4 se aplică de asemenea veniturilor provenind din proprietăţi imobiliare ale unei întreprinderi.

    ART. 7
    Profiturile din activitatea de afaceri
    1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când întreprinderea exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercită activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat, dar numai acea parte din ele care este atribuibilă acelui sediu permanent.
    2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se atribuie în fiecare stat contractant acelui sediu permanent profiturile pe care acesta le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată, exercitând activităţi identice sau similare, în condiţii identice sau similare, şi tratând cu toată independenţa cu întreprinderea al cărei sediu permanent este.
    3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise ca deductibile cheltuielile efectuate pentru scopurile sediului permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul că s-au efectuat în statul în care se află situat sediul permanent sau în altă parte.
    4. Niciun profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul că acel sediu permanent cumpără produse sau mărfuri pentru întreprindere.
    5. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie unui sediu permanent se determină în fiecare an prin aceeaşi metodă, dacă nu există motive temeinice şi suficiente de a proceda altfel.
    6. Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, atunci prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului articol.

    ART. 8
    Transport naval şi aerian
    1. Profiturile din exploatarea în trafic internaţional a navelor sau aeronavelor sunt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
    2. Dacă locul conducerii efective a unei întreprinderi de transport naval se află la bordul unei nave, atunci acesta se consideră a fi situat în statul contractant în care este situat portul de înregistrare a navei sau, dacă nu există un astfel de port, în statul contractant în care este rezident cel care exploatează nava.
    3. Prevederile paragrafului 1 se aplică de asemenea profiturilor din participarea la un pool, la o activitate de afaceri desfăşurată în comun sau la o agenţie internaţională de transport.

    ART. 9
    Întreprinderi asociate
    1. Când:
    a) o întreprindere a unui stat contractant participă direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau
    b) aceleaşi persoane participă direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant şi, fie într-un caz, fie în celălalt, cele două întreprinderi sunt legate în relaţiile lor comerciale sau financiare de condiţii acceptate sau impuse care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile care fără aceste condiţii ar fi fost obţinute de una din întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute de fapt datorită acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impozitate în consecinţă.

    2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi a acelui stat - şi impozitează în consecinţă - profiturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă impozitării în celălalt stat contractant şi celălalt stat agreează că profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menţionat dacă condiţiile stabilite între cele două întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, atunci celălalt stat va face o modificare corespunzătoare a sumei impozitului stabilit asupra acelor profituri. La efectuarea acestei modificări se va ţine seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

    ART. 10
    Dividende
    1. Dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.
    2. Totuşi, dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant sunt de asemenea impozabile în acel stat potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dividendelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 5 la sută din suma brută a dividendelor.
    3. Prin derogare de la prevederile paragrafului 2, statul contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende va scuti de impozit dividendele plătite dacă beneficiarul efectiv al dividendelor este:
    a) o societate care este rezidentă a celuilalt stat contractant şi care deţine pentru mai mult de un an, direct sau indirect, cel puţin 10 la sută din capitalul societăţii plătitoare de dividende;
    b) o schemă de pensii care este rezidentă a celuilalt stat contractant.
    Prezentul paragraf nu afectează impunerea societăţii cu privire la profiturile din care se plătesc dividendele.

    4. Termenul „dividende“ folosit în prezentul articol înseamnă venituri provenind din acţiuni, din acţiuni sau drepturi de folosinţă, din părţi miniere, din părţi de fondator sau din alte drepturi, care nu sunt titluri de creanţă, din participarea la profituri, precum şi veniturile din alte părţi sociale care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca veniturile din acţiuni de către legislaţia statului în care este rezidentă societatea care le distribuie.
    5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidentă, printr-un sediu permanent situat acolo, şi deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care sunt plătite dividendele este efectiv legată de un asemenea sediu permanent. În această situaţie, se aplică prevederile articolului 7.
    6. Când o societate rezidentă a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, celălalt stat nu poate percepe niciun impozit asupra dividendelor plătite de societate, cu excepţia cazului când asemenea dividende sunt plătite unui rezident al celuilalt stat sau când deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un sediu permanent situat în celălalt stat, nici să supună profiturile nedistribuite ale societăţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite ale societăţii, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite reprezintă în întregime sau în parte profituri sau venituri provenind din celălalt stat.

    ART. 11
    Dobânzi
    1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.
    2. Totuşi, dobânzile provenind dintr-un stat contractant sunt de asemenea impozabile în acel stat potrivit legislaţiei acelui stat, dar, dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 3 la sută din suma brută a dobânzilor.
    3. Prin derogare de la prevederile paragrafului 2, dobânzile provenind dintr-un stat contractant sunt scutite de impozit în acel stat dacă sunt realizate şi obţinute efectiv de celălalt stat contractant sau de o subdiviziune politică sau unitate administrativ-teritorială a acestuia sau de orice agenţie sau bancă sau instituţie a acelui stat sau a acelei subdiviziuni politice sau unităţi administrativ-teritoriale sau dacă creanţele unui rezident al celuilalt stat contractant sunt garantate, asigurate sau finanţate de o instituţie financiară deţinută în întregime sau în principal de celălalt stat.
    4. Termenul „dobânzi“ folosit în prezentul articol înseamnă venituri din titluri de creanţă de orice fel însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauză de participare la profiturile debitorului şi în special veniturile din titluri de stat şi veniturile din titluri sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea titluri sau obligaţiuni, precum şi toate celelalte venituri care sunt asimilate veniturilor din împrumuturi în bani de către legislaţia fiscală a statului din care provin veniturile. Penalităţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol.
    5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin dobânzile printr-un sediu permanent situat acolo şi creanţa în legătură cu care sunt plătite dobânzile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent. În această situaţie se aplică prevederile articolului 7.
    6. Dobânzile se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este rezident al acelui stat. Totuşi, când plătitorul dobânzilor, fie că este, fie că nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent în legătură cu care a fost contractată creanţa generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi se suportă de un asemenea sediu permanent, atunci astfel de dobânzi se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent.
    7. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma dobânzilor, ţinând seama de creanţa pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la ultima sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

    ART. 12
    Redevenţe
    1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.
    2. Totuşi, redevenţele provenind dintr-un stat contractant sunt de asemenea impozabile în acel stat potrivit legislaţiei acelui stat, dar, dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 3 la sută din suma brută a redevenţelor.
    3. Termenul „redevenţe“ folosit în prezentul articol înseamnă plăţi de orice fel primite pentru folosirea sau dreptul de a folosi orice drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra programelor de calculator şi filmelor de cinematograf, orice patent, marcă de comerţ, desen sau model, plan, formulă sau procedeu secret sau pentru informaţii referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.
    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin redevenţele printr-un sediu permanent situat acolo şi dreptul sau proprietatea în legătură cu care sunt plătite redevenţele este efectiv legată de un asemenea sediu permanent. În această situaţie se aplică prevederile articolului 7.
    5. Redevenţele se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este rezident al acelui stat. Totuşi, când plătitorul redevenţelor, fie că este, fie că nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent de care este legată obligaţia de a plăti redevenţele şi acestea sunt suportate de un asemenea sediu permanent, atunci astfel de redevenţe se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent.
    6. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma redevenţelor, având în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la ultima sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

    ART. 13
    Câştiguri de capital
    1. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea proprietăţilor imobiliare menţionate la articolul 6 şi situate în celălalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.
    2. Câştigurile din înstrăinarea proprietăţii mobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant, inclusiv astfel de câştiguri din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere), sunt impozabile în celălalt stat contractant.
    3. Câştigurile din înstrăinarea navelor sau aeronavelor exploatate în trafic internaţional sau a proprietăţilor mobiliare necesare exploatării unor astfel de nave sau aeronave sunt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
    4. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea acţiunilor, altele decât acţiunile care sunt tranzacţionate în mod substanţial şi obişnuit la o bursă de valori, sau a unor drepturi comparabile a căror valoare provine în proporţie de peste 50 la sută, direct sau indirect, din proprietăţi imobiliare situate în celălalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat. La determinarea acestui procent nu vor fi luate în calcul proprietăţile imobiliare utilizate de o societate în cadrul activităţii sale obişnuite de afaceri.
    5. Câştigurile din înstrăinarea acţiunilor sau a altor drepturi care îl îndreptăţesc direct sau indirect pe deţinătorul unor astfel de acţiuni sau drepturi să beneficieze de proprietăţi imobiliare situate într-un stat contractant sunt impozabile în acel stat.
    6. Câştigurile din înstrăinarea oricăror proprietăţi, altele decât cele menţionate la paragrafele 1, 2, 3, 4 şi 5, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.

    ART. 14
    Venituri din activitatea salariată
    1. Sub rezerva prevederilor articolelor 15, 17 şi 18, salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când activitatea salariată este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariată este astfel exercitată, asemenea remuneraţii sunt impozabile în celălalt stat.
    2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată exercitată în celălalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menţionat dacă:
    a) beneficiarul este prezent în celălalt stat pentru o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în orice perioadă de douăsprezece luni începând sau sfârşind în anul fiscal vizat; şi
    b) remuneraţiile sunt plătite de un angajator sau în numele unui angajator care nu este rezident al celuilalt stat; şi
    c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent pe care angajatorul îl are în celălalt stat.

    3. Prin derogare de la prevederile anterioare ale prezentului articol, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată exercitată la bordul unei nave sau aeronave exploatate în trafic internaţional sunt impozabile în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

    ART. 15
    Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie
    Remuneraţiile şi alte plăţi similare obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie al unei societăţi care este rezidentă a celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

    ART. 16
    Artişti şi sportivi
    1. Prin derogare de la prevederile articolelor 7 şi 14, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitate de artist de spectacol, cum sunt artiştii de teatru, de film, de radio sau de televiziune, ori ca muzician sau ca sportiv, din activităţile sale personale desfăşurate în această calitate în celălalt stat contractant, sunt impozabile în celălalt stat.
    2. Când veniturile în legătură cu activităţile personale desfăşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv, în această calitate, nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, prin derogare de la prevederile articolelor 7 şi 14, sunt impozabile în statul contractant în care sunt desfăşurate activităţile artistului de spectacol sau ale sportivului.
    3. Prin derogare de la prevederile paragrafelor 1 şi 2, veniturile obţinute din activităţile desfăşurate de artişti sau de sportivi într-un stat contractant, atunci când vizita în acel stat este finanţată din fonduri publice ale celuilalt stat sau ale unei subdiviziuni politice, autorităţi locale sau unităţi administrativ-teritoriale a acestuia sau de o agenţie publică a celuilalt stat sau subdiviziuni, autorităţi sau unităţi şi activitatea nu este desfăşurată în scopul de a obţine profit, sunt scutite de impozit în statul contractant în care sunt desfăşurate aceste activităţi.

    ART. 17
    Pensii
    Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al articolului 18, pensiile şi alte remuneraţii similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru activitatea salariată desfăşurată în trecut sunt impozabile numai în acel stat.

    ART. 18
    Funcţii publice
    1. a) Salariile şi alte remuneraţii similare plătite de un stat contractant sau de o subdiviziune politică, autoritate locală sau unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau subdiviziuni, autorităţi sau unităţi sunt impozabile numai în acel stat.
    b) Totuşi aceste salarii şi alte remuneraţii similare sunt impozabile numai în celălalt stat contractant dacă serviciile sunt prestate în acel stat şi persoana fizică este rezidentă a acelui stat şi
    (i) este un naţional al acelui stat; sau
    (ii) nu a devenit rezidentă a acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.


    2. a) Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, pensiile şi alte remuneraţii similare plătite de sau din fonduri create de un stat contractant sau de o subdiviziune politică, autoritate locală sau unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau subdiviziuni, autorităţi sau unităţi sunt impozabile numai în acel stat.
    b) Totuşi astfel de pensii şi alte remuneraţii similare sunt impozabile numai în celălalt stat contractant dacă persoana fizică este rezidentă şi naţional al acelui stat.

    3. Prevederile articolelor 14, 15, 16 şi 17 se aplică salariilor, pensiilor şi altor remuneraţii similare plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate de afaceri desfăşurată de un stat contractant sau de o subdiviziune politică, autoritate locală sau unitate administrativ-teritorială a acestuia.

    ART. 19
    Studenţi şi practicanţi
    Sumele pe care le primeşte pentru întreţinere, educaţie sau pregătire un student sau un practicant care este sau a fost imediat anterior vizitei sale într-un stat contractant un rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat menţionat numai în scopul educaţiei sau pregătirii sale nu sunt impozabile în acel stat, cu condiţia ca astfel de sume să provină din surse situate în afara acelui stat.

    ART. 20
    Alte venituri
    1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt tratate la articolele precedente ale prezentei convenţii, sunt impozabile numai în acel stat.
    2. Prevederile paragrafului 1 nu se aplică asupra veniturilor, altele decât veniturile provenind din proprietăţile imobiliare aşa cum sunt definite în paragraful 2 al articolului 6, dacă primitorul unor astfel de venituri, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo şi dreptul sau proprietatea în legătură cu care sunt plătite veniturile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent. În această situaţie se aplică prevederile articolului 7.

    ART. 21
    Eliminarea dublei impuneri
    S-a convenit ca dubla impunere să fie evitată după cum urmează:
    1. În cazul României:
    Când un rezident al României realizează venituri care, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, sunt impozitate în Spania, România va acorda, ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident, o sumă egală cu impozitul pe venit plătit în Spania.
    Totuşi, această deducere nu va putea depăşi acea parte a impozitului pe venit, astfel cum este calculată înainte ca deducerea să fie acordată, care este atribuibilă veniturilor care sunt impozitate în Spania.

    2. În cazul Spaniei, dubla impunere va fi evitată având în vedere fie prevederile legislaţiei sale interne, fie următoarele prevederi conforme cu legislaţia internă a Spaniei:
    a) Când un rezident al Spaniei realizează venituri care, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, sunt impozitate în România, Spania va acorda:
    (i) ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident, o sumă egală cu impozitul pe venit plătit în România;
    (ii) deducerea impozitului pe corporaţie plătit efectiv de societatea care distribuie dividendele, perceput asupra profiturilor din care sunt plătite astfel de dividende, în conformitate cu legislaţia internă a Spaniei.
    Totuşi această deducere nu va putea depăşi acea parte a impozitului pe venit, astfel cum este calculată înainte ca deducerea să fie acordată, care este atribuibilă veniturilor care sunt impozitate în România.

    b) Când, în conformitate cu orice prevedere din prezenta convenţie, veniturile obţinute de un rezident al Spaniei sunt scutite de impozit în Spania, Spania poate, cu toate acestea, ca la calculul sumei impozitului aferent veniturilor rămase ale unui astfel de rezident să ia în considerare veniturile scutite.



    ART. 22
    Nediscriminarea
    1. Naţionalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant la nicio impozitare sau obligaţie legată de aceasta diferită sau mai împovărătoare decât impozitarea şi obligaţiile conexe la care sunt sau pot fi supuşi naţionalii celuilalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie, mai ales în ceea ce priveşte rezidenţa. Prin derogare de la prevederile articolului 1, această prevedere se aplică, de asemenea, persoanelor care nu sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
    2. Impozitarea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în condiţii mai puţin favorabile în celălalt stat contractant decât impozitarea stabilită întreprinderilor celuilalt stat care desfăşoară aceleaşi activităţi. Această prevedere nu va fi interpretată ca obligând un stat contractant să acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant vreo deducere personală, înlesnire sau reducere în ceea ce priveşte impozitarea, pe considerente legate de statutul civil sau de responsabilităţile familiale, pe care le acordă propriilor săi rezidenţi.
    3. Cu excepţia cazului când se aplică prevederile paragrafului 1 al articolului 9, paragrafului 7 al articolului 11 sau paragrafului 6 al articolului 12, dobânzile, redevenţele şi alte plăţi efectuate de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sunt deductibile, în scopul determinării profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plătite unui rezident al primului stat menţionat.
    4. Întreprinderile unui stat contractant al căror capital este integral sau parţial deţinut sau controlat în mod direct sau indirect de unul sau de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant nu vor fi supuse în primul stat contractant menţionat niciunei impozitări sau obligaţii legate de aceasta care să fie diferită sau mai împovărătoare decât impozitarea şi obligaţiile conexe la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menţionat.
    5. Prevederile prezentului articol se aplică numai impozitelor care fac obiectul prezentei convenţii.

    ART. 23
    Procedura amiabilă
    1. Când o persoană consideră că datorită măsurilor luate de unul sau de ambele state contractante rezultă sau va rezulta pentru ea o impozitare care nu este conformă cu prevederile prezentei convenţii, ea poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia internă a acelor state, să supună cazul său autorităţii competente a statului contractant al cărui rezident este sau, dacă situaţia sa se încadrează în prevederile paragrafului 1 al articolului 22, acelei autorităţi competente a statului contractant al cărui naţional este. Cazul trebuie prezentat în termen de trei ani de la prima notificare a acţiunii din care rezultă o impozitare care nu este în conformitate cu prevederile convenţiei.
    2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamaţia îi pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsură să ajungă la o soluţionare corespunzătoare, să rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu convenţia. Orice înţelegere realizată va fi aplicată indiferent de perioada de prescripţie prevăzută în legislaţia internă a statelor contractante.
    3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultăţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării convenţiei. De asemenea, acestea se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri în cazuri care nu sunt prevăzute de convenţie.
    4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele în scopul realizării unei înţelegeri în sensul paragrafelor anterioare. Atunci când este recomandabil, pentru realizarea unei înţelegeri, să aibă loc un schimb oral de opinii, un astfel de schimb poate avea loc în cadrul unei comisii mixte formate din reprezentanţii autorităţilor competente ale statelor contractante.

    ART. 24
    Schimbul de informaţii
    1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor schimba astfel de informaţii care se consideră că sunt relevante pentru aplicarea prevederilor prezentei convenţii sau pentru administrarea ori implementarea legislaţiilor interne privitoare la impozitele de orice fel şi natură percepute în numele statelor contractante sau al subdiviziunilor politice, autorităţilor locale sau unităţilor administrativ-teritoriale ale acestora, în măsura în care impozitarea la care se referă nu este contrară convenţiei. Schimbul de informaţii nu este limitat de articolele 1 şi 2.
    2. Orice informaţie obţinută în baza paragrafului 1 de un stat contractant va fi tratată ca fiind secretă în acelaşi mod ca şi informaţia obţinută în baza legislaţiei interne a acelui stat şi va fi dezvăluită numai persoanelor sau autorităţilor (inclusiv instanţelor judecătoreşti şi organelor administrative) însărcinate cu stabilirea, încasarea, aplicarea, urmărirea sau soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul paragrafului 1 sau cu supravegherea acţiunilor menţionate anterior. Asemenea persoane sau autorităţi vor folosi informaţia numai în astfel de scopuri. Acestea pot dezvălui informaţia în procedurile judecătoreşti publice sau în deciziile judiciare. Fără a aduce atingere celor de mai sus, informaţiile primite de un stat contractant pot fi folosite în alte scopuri atunci când astfel de informaţii pot fi folosite în asemenea alte scopuri în baza legislaţiei statului solicitant şi autoritatea competentă a statului furnizor autorizează această folosire.
    3. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu vor fi interpretate în niciun caz ca impunând unui stat contractant obligaţia:
    a) de a lua măsuri administrative contrare legislaţiei şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;
    b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei sau în cadrul practicii administrative obişnuite a acelui sau a celuilalt stat contractant;
    c) de a furniza informaţii care ar dezvălui un secret comercial, de afaceri, industrial sau profesional ori un procedeu de fabricaţie sau informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice (ordre public).

    4. Dacă un stat contractant solicită informaţii în conformitate cu prezentul articol, celălalt stat contractant va utiliza măsurile sale de culegere a informaţiilor pentru a obţine informaţiile solicitate, chiar dacă celălalt stat nu are nevoie de astfel de informaţii pentru scopurile sale fiscale. Obligaţia prevăzută în propoziţia anterioară este supusă limitărilor prevăzute de paragraful 3, însă aceste limitări nu vor fi interpretate în niciun caz ca permiţând unui stat contractant să refuze furnizarea de informaţii doar pentru faptul că acesta nu are niciun interes naţional faţă de informaţiile respective.
    5. Prevederile paragrafului 3 nu vor fi interpretate în niciun caz ca permiţând unui stat contractant să refuze furnizarea de informaţii doar pentru faptul că informaţiile sunt deţinute de o bancă, de o altă instituţie financiară, de un împuternicit sau de o persoană care acţionează ca agent sau în calitate fiduciară sau pentru că acestea se referă la drepturile de proprietate deţinute în cadrul unei persoane.

    ART. 25
    Asistenţă în colectarea impozitelor
    1. Statele contractante îşi vor acorda reciproc asistenţă în colectarea creanţelor fiscale. Această asistenţă nu este limitată de articolele 1 şi 2. Autorităţile competente ale statelor contractante pot stabili de comun acord modul de aplicare a prezentului articol.
    2. Expresia „creanţă fiscală“ folosită în prezentul articol înseamnă o sumă datorată în legătură cu impozite de orice fel şi natură percepute în numele statelor contractante sau al subdiviziunilor politice, autorităţilor locale sau unităţilor administrativ-teritoriale ale acestora, în măsura în care impozitarea la care se referă nu este contrară prezentei convenţii sau oricărui alt instrument la care sunt parte statele contractante, precum şi dobânzile, penalităţile administrative şi cheltuielile de colectare sau cele privind măsurile asigurătorii legate de o astfel de sumă.
    3. Când o creanţă fiscală a unui stat contractant este executorie în baza legislaţiei acelui stat şi este datorată de o persoană care nu poate la momentul respectiv să împiedice colectarea sa în baza legislaţiei acelui stat, acea creanţă fiscală va fi acceptată în scopul colectării, la solicitarea autorităţii competente a acelui stat, de către autoritatea competentă a celuilalt stat contractant. Creanţa fiscală respectivă va fi colectată de către celălalt stat în conformitate cu prevederile legislaţiei sale aplicabile în cazul executării silite şi colectării propriilor sale impozite, ca şi când creanţa fiscală ar fi o creanţă fiscală a celuilalt stat.
    4. Când o creanţă fiscală a unui stat contractant este o creanţă în legătură cu care acel stat poate să ia măsuri asigurătorii, în baza legislaţiei sale, în vederea asigurării colectării acesteia, acea creanţă fiscală va fi acceptată în scopul luării măsurilor asigurătorii, la solicitarea autorităţii competente a acelui stat, de către autoritatea competentă a celuilalt stat contractant. Celălalt stat va lua măsurile asigurătorii cu privire la creanţa fiscală respectivă în conformitate cu prevederile legislaţiei sale, ca şi când creanţa fiscală ar fi o creanţă fiscală a celuilalt stat, chiar dacă la momentul când aceste măsuri sunt aplicate creanţa fiscală nu este executorie în primul stat menţionat sau este datorată de o persoană care are dreptul să împiedice colectarea sa.
    5. Prin derogare de la prevederile paragrafelor 3 şi 4, o creanţă fiscală acceptată de un stat contractant în scopul paragrafului 3 sau 4 nu va fi supusă în acel stat termenului de prescripţie sau acordării oricărei priorităţi aplicabile unei creanţe fiscale în baza legislaţiei acelui stat pe considerente legate de natura acesteia. În plus, o creanţă fiscală acceptată de un stat contractant în scopul paragrafului 3 sau 4 nu va avea în acel stat nicio prioritate aplicabilă acelei creanţe fiscale în baza legislaţiei celuilalt stat contractant.
    6. Procedurile legate de existenţa, valabilitatea sau suma unei creanţe fiscale a unui stat contractant nu vor fi aduse în atenţia instanţelor judecătoreşti sau organelor administrative ale celuilalt stat contractant.
    7. Când, în orice moment după ce a fost făcută o solicitare de către un stat contractant în baza paragrafului 3 sau 4 şi înainte ca celălalt stat contractant să colecteze şi să transmită respectiva creanţă fiscală primului stat menţionat, respectiva creanţă fiscală încetează să fie:
    a) în cazul unei solicitări făcute în baza paragrafului 3, o creanţă fiscală a primului stat menţionat care este executorie în baza legislaţiei acelui stat şi este datorată de o persoană care nu poate la momentul respectiv să împiedice colectarea sa în baza legislaţiei acelui stat; sau
    b) în cazul unei solicitări făcute în baza paragrafului 4, o creanţă fiscală a primului stat menţionat în legătură cu care acel stat poate să ia măsuri asigurătorii, în baza legislaţiei sale, în vederea asigurării colectării acesteia, autoritatea competentă a primului stat menţionat va informa cu promptitudine autoritatea competentă a celuilalt stat în legătură cu acest fapt şi, în funcţie de opţiunea celuilalt stat, primul stat menţionat fie îşi va suspenda, fie îşi va retrage solicitarea.

    8. Prevederile prezentului articol nu vor fi interpretate în niciun caz ca impunând unui stat contractant obligaţia:
    a) de a lua măsuri administrative contrare legislaţiei şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;
    b) de a lua măsuri care ar fi contrare ordinii publice (ordre public);
    c) să asigure asistenţă în cazul în care celălalt stat contractant nu a luat toate măsurile rezonabile de colectare sau asigurătorii, după caz, disponibile în baza legislaţiei sau practicii administrative a acestuia;
    d) să asigure asistenţă în acele cazuri în care povara administrativă pentru acel stat este în mod evident disproporţionată în raport cu beneficiul ce va fi obţinut de celălalt stat contractant.


    ART. 26
    Membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare
    Prevederile prezentei convenţii nu afectează privilegiile fiscale ale membrilor misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare în baza regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale.

    ART. 27
    Intrarea în vigoare
    1. Statele contractante vor notifica reciproc, pe cale diplomatică, îndeplinirea procedurilor interne necesare în fiecare stat contractant pentru intrarea în vigoare a prezentei convenţii.
    2. Prezenta convenţie va intra în vigoare după o perioadă de trei luni de la data primirii ultimei dintre notificările prevăzute la paragraful 1 şi va produce efecte cu privire la veniturile realizate în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care prezenta convenţie a intrat în vigoare.
    3. Convenţia dintre Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Regatului Spaniei pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe avere, semnată la Madrid la 24 mai 1979, îşi încetează valabilitatea la data intrării în vigoare a prezentei convenţii şi va înceta să se mai aplice de la data la care va produce efecte prezenta convenţie.
    4. Prin derogare de la prevederile paragrafului 2, prevederile articolelor 23, 24 şi 25 vor produce efecte de la data intrării în vigoare a prezentei convenţii, fără a ţine seama de perioada impozabilă la care se referă situaţia de fapt.

    ART. 28
    Încetarea valabilităţii
    Prezenta convenţie va rămâne în vigoare pe o perioadă nedeterminată. Fiecare dintre statele contractante poate înceta valabilitatea prezentei convenţii, pe cale diplomatică, prin transmiterea unei notificări scrise privind încetarea valabilităţii, cu cel puţin şase luni înainte de sfârşitul oricărui an calendaristic care începe la sau după expirarea unei perioade de cinci ani de la data intrării sale în vigoare. În această situaţie, convenţia nu va mai produce efecte cu privire la veniturile realizate în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost transmisă notificarea privind încetarea valabilităţii.

    Drept care subsemnaţii, autorizaţi în mod corespunzător în acest scop, au semnat prezenta convenţie.
    Semnată la Bucureşti la 18 octombrie 2017, în două exemplare originale, în limbile română, spaniolă şi engleză, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe de interpretare între texte, acestea vor fi soluţionate în conformitate cu textul în limba engleză.


                    Pentru România,
                    Teodor-Viorel Meleşcanu,
                    ministrul afacerilor externe
                    Pentru Regatul Spaniei,
                    Alfonso María Dastis Quecedo,
                    ministrul afacerilor externe şi al cooperării


    PROTOCOL
    La semnarea Convenţiei dintre România şi Regatul Spaniei pentru eliminarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi prevenirea evaziunii fiscale şi a evitării plăţii impozitelor, subsemnaţii au convenit asupra următoarelor prevederi care sunt parte integrantă a convenţiei:
    I. Dreptul de a beneficia de prevederile tratatului
    a) Prevederile prezentei convenţii nu afectează dreptul fiecărui stat contractant de a aplica regulile sale interne antiabuz, indiferent dacă acestea sunt sau nu sunt descrise astfel, cu condiţia ca acestea să nu conducă la o impozitare care este contrară prezentei convenţii.
    b) Prezenta convenţie nu împiedică statele contractante să aplice regulile interne privind societăţile străine controlate.
    c) Prin derogare de la prevederile prezentei convenţii, un beneficiu prevăzut de prezenta convenţie nu va fi acordat cu privire la un element de venit atunci când este rezonabil să se concluzioneze, având în vedere toate faptele şi circumstanţele relevante, că obţinerea acelui beneficiu a fost unul dintre scopurile principale ale oricărui aranjament sau ale oricărei tranzacţii care a condus în mod direct sau indirect la acordarea acelui beneficiu, cu excepţia cazului în care se stabileşte că acordarea acelui beneficiu în aceste circumstanţe este conformă cu obiectul şi scopul prevederilor relevante din prezenta convenţie.

    II. Cu referire la articolul 11 Prin derogare de la prevederile paragrafului 2, atât timp cât dobânzile care provin dintr-un stat contractant sunt scutite de impozit în acel stat, în conformitate cu legislaţia sa internă, cota prevăzută la paragraful 2 va fi redusă la zero.

    III. Cu referire la paragraful 4 al articolului 6 şi paragraful 5 al articolului 13 Niciun venit sau câştig obţinut dintr-o proprietate imobiliară nu va fi atribuit deţinătorilor de acţiuni sau alte drepturi de a beneficia de o astfel de proprietate imobiliară în baza unui contract de folosire a proprietăţii pe perioadă determinată, atunci când un astfel de beneficiu nu depăşeşte două săptămâni într-un an calendaristic.

    Drept care subsemnaţii, autorizaţi în mod corespunzător în acest scop, au semnat prezentul protocol.
    Semnat la Bucureşti la 18 octombrie 2017, în două exemplare originale, în limbile română, spaniolă şi engleză, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe de interpretare între texte, acestea vor fi soluţionate în conformitate cu textul în limba engleză.


                    Pentru România,
                    Teodor-Viorel Meleşcanu,
                    ministrul afacerilor externe
                    Pentru Regatul Spaniei,
                    Alfonso María Dastis Quecedo,
                    ministrul afacerilor externe şi al cooperării


    -----

Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice