Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
──────────*) Traducere.────────── PREAMBUL Părţile la prezenta convenţie, constientizand ca este deosebit de important, în interesul generaţiilor prezente şi viitoare, să se protejeze fiinţele umane şi mediul împotriva efectelor accidentelor industriale, recunoscând ca este important şi urgent să se prevină efectele nocive grave ale accidentelor industriale asupra fiintelor umane şi mediului şi să se promoveze toate măsurile de natura sa încurajeze aplicarea raţională, economică şi eficienta a măsurilor de prevenire, pregătire şi intervenţie, pentru a permite o dezvoltare economică durabila şi corespunzătoare din punct de vedere al protecţiei mediului, ţinând cont de faptul ca efectele accidentelor industriale se pot face simtite dincolo de frontiere şi necesita cooperarea dintre state, afirmând necesitatea de a promova o cooperare internationala activa între statele în cauza înainte, în timpul şi după producerea unui accident, de a intensifica strategiile corespunzătoare şi de a întări şi a coordona acţiunea la toate nivelurile corespunzătoare, în scopul prevenirii, pregătirii şi intervenţiei în cazul efectelor transfrontiere ale accidentelor industriale, remarcand importanţa şi utilitatea acordurilor bilaterale şi multilaterale pentru prevenirea, pregătirea şi intervenţia în cazul efectelor accidentelor industriale, constiente de rolul jucat în aceasta privinta de Comisia Economică a Naţiunilor Unite pentru Europa (CEE) şi reamintind, între altele, Codul de conduita al CEE privind poluarea accidentala a apelor interioare transfrontiere şi Convenţia privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontier, având în vedere dispoziţiile relevante ale Actului final al Conferintei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (CSCE), Documentul final al Reuniunii reprezentanţilor statelor participante la CSCE de la Viena şi rezultatele Reuniunii CSCE privind protecţia mediului de la Sofia, precum şi activităţile şi mecanismele relevante ale Programului Naţiunilor Unite în domeniul mediului (PNUM), în special programul APELL, ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM), în special Codul practicilor de prevenire a accidentelor industriale majore, şi din cadrul altor organizaţii internaţionale relevante, luând în considerare dispoziţiile relevante ale Declaraţiei Conferintei Naţiunilor Unite privind mediul uman, în special principiul 21, conform căruia statele, în conformitate cu Carta Naţiunilor Unite şi cu principiile de drept internaţional, au dreptul suveran de a-şi exploata propriile resurse în funcţie de politica lor de mediu şi răspunderea de a garanta ca activităţile desfăşurate în cadrul jurisdicţiei lor sau sub controlul lor nu afectează mediul altor state ori zone situate în afară limitelor jurisdicţiei lor, ţinând cont de principiul "poluatorul plăteşte" ca principiu general al dreptului internaţional în domeniul mediului, subliniind principiile dreptului internaţional şi ale uzantei internaţionale, în special principiile bunei vecinătăţi, reciprocităţii, nediscriminarii şi bunei-credinţe, au convenit asupra următoarelor dispoziţii: ART. 1 Definiţii În sensul prezentei convenţii: a) accident industrial reprezintă un eveniment cauzat de o acţiune necontrolata în desfăşurarea unei activităţi care presupune utilizarea de substanţe periculoase: (i) într-o instalatie, de exemplu în timpul fabricării, utilizării, stocării, manipulării ori eliminării; sau (ii) în timpul transportului, în măsura în care se încadrează în prevederile art. 2 alin. 2 lit. d); b) activitate periculoasa reprezintă orice activitate în care una sau mai multe substanţe periculoase sunt ori pot fi prezente în cantităţi egale sau superioare cantităţilor limita enumerate în anexa nr. I la prezenta convenţie şi care poate avea efecte transfrontiere; c) efecte reprezintă orice consecinţa nociva directa sau indirecta, imediata ori intarziata a unui accident industrial, care afectează în special: (i) fiinţele umane, flora şi fauna; (ii) solul, apa, aerul şi peisajul; (iii) interactiunea dintre factorii menţionaţi la pct. (i) şi (îi); (iv) bunurile materiale şi patrimoniul cultural, inclusiv monumentele istorice; d) efecte transfrontiere reprezintă efectele grave care se manifesta în limitele jurisdicţiei unei părţi, ca urmare a unui accident industrial produs sub jurisdicţia unei alte părţi; e) operator reprezintă orice persoană fizica sau juridică, inclusiv autorităţile publice, care este răspunzătoare de o activitate, cum ar fi supravegherea, planificarea pentru desfăşurarea unei activităţi sau desfăşurarea unei activităţi; f) parte reprezintă, în cazul în care nu se prevede altfel, o parte contractantă la prezenta convenţie; g) parte de origine reprezintă orice parte sau părţi sub jurisdicţia căreia/cărora se produce sau se poate produce un accident industrial; h) parte afectată reprezintă orice parte sau părţi afectată/afectate sau care poate/pot fi afectată/afectate de efectele transfrontiere ale unui accident industrial; i) părţi implicate reprezintă orice parte de origine şi orice parte afectată; j) publicul reprezintă una sau mai multe persoane fizice sau juridice. ART. 2 Domeniul de aplicare 1. Prezenta convenţie se aplică prevenirii, pregătirii şi intervenţiei în cazul accidentelor industriale care pot avea efecte transfrontiere, inclusiv al efectelor unor astfel de accidente provocate de catastrofe naturale, precum şi cooperării internaţionale privind asistenţa mutuala, cercetarea şi dezvoltarea, schimbul de informaţii şi schimburile de tehnologii în domeniul prevenirii, pregătirii şi intervenţiei în cazul accidentelor industriale. 2. Prezenta convenţie nu se aplică în cazul: a) accidentelor nucleare sau urgentelor radiologice; b) accidentelor care se produc la instalaţiile militare; c) cedarii digurilor, cu excepţia efectelor accidentelor industriale provocate de aceasta; d) accidentelor din transporturile terestre, cu următoarele excepţii: (i) intervenţii de urgenţă ca urmare a unor astfel de accidente; (ii) transporturi pe amplasamentul unde se desfăşoară activităţi periculoase; e) eliberării accidentale de organisme modificate genetic; f) accidentelor cauzate de activităţi în mediul marin, inclusiv explorarea sau exploatarea fundurilor de mare; g) scurgerilor de produse petroliere sau de alte substanţe nocive în mare. ART. 3 Dispoziţii generale 1. Ţinând cont de eforturile deja depuse la nivel naţional şi internaţional, părţile adopta măsurile corespunzătoare şi cooperează în cadrul prezentei convenţii pentru a proteja fiinţele umane şi mediul împotriva accidentelor industriale, prin prevenirea în măsura posibilului a acestor accidente, prin diminuarea frecvenţei şi a gravitatii lor şi prin atenuarea efectelor lor. În acest scop trebuie aplicate măsurile de prevenire, pregătire şi intervenţie, inclusiv măsurile de refacere. 2. Părţile dezvolta şi aplica fără întârziere, prin intermediul schimburilor de informaţii, al consultărilor şi al altor măsuri de cooperare, politici şi strategii care au drept scop reducerea riscurilor de accidente industriale şi îmbunătăţirea măsurilor de prevenire, pregătire şi intervenţie, inclusiv a măsurilor de refacere, ţinând cont, pentru a evita suprapunerile inutile, de eforturile deja realizate la nivel naţional şi internaţional. 3. Părţile se asigura ca operatorul este obligat sa ia toate măsurile necesare pentru ca activitatea periculoasa să se desfăşoare în deplina siguranţa şi pentru a preveni accidentele industriale. 4. În aplicarea dispoziţiilor prezentei convenţii părţile adopta măsurile legale, de reglementare, administrative şi financiare corespunzătoare pentru prevenirea, pregătirea şi intervenţia în cazul accidentelor industriale. 5. Dispoziţiile prezentei convenţii nu aduc atingere obligaţiilor părţilor în temeiul dreptului internaţional privind accidentele industriale şi activităţile periculoase. ART. 4 Identificare, consultare şi aviz 1. În vederea adoptării măsurilor preventive şi stabilirii măsurilor de pregătire, partea de origine ia măsurile corespunzătoare pentru a identifica activităţile periculoase în cadrul jurisdicţiei sale şi asigura notificarea părţilor afectate cu privire la orice activitate de acest tip propusă sau existenta. 2. La iniţiativa oricăreia dintre aceste părţi, părţile implicate angajează discuţii cu privire la identificarea acelor activităţi periculoase care, în mod rezonabil, pot avea efecte transfrontiere. Dacă părţile implicate nu cad de acord asupra includerii unei activităţi în categoria activităţilor periculoase de acest tip, una dintre părţi, oricare ar fi ea, poate supune problema în discuţie avizului unei comisii de ancheta, în conformitate cu anexa nr. II la prezenta convenţie, dacă părţile implicate nu convin asupra unei alte metode de soluţionare a problemei respective. 3. În ceea ce priveşte activităţile periculoase propuse sau existente, părţile aplica procedurile descrise în anexa nr. III la prezenta convenţie. 4. Atunci când o activitate periculoasa face obiectul unei evaluări a impactului asupra mediului, conform Convenţiei privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontier, şi dacă aceasta evaluare include o estimare a efectelor accidentelor industriale rezultate din activitatea periculoasa care se desfăşoară conform dispoziţiilor prezentei convenţii, decizia finala adoptată în sensul Convenţiei privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontier trebuie să îndeplinească cerinţele relevante prevăzute de prezenta convenţie. ART. 5 Extinderea voluntara Părţile implicate ar trebui, la iniţiativa oricăreia dintre părţi, sa initieze discuţii cu privire la includerea în categoria activităţilor periculoase a unei activităţi care nu este prevăzută în anexa nr. I. Părţile implicate pot sa recurgă, de comun acord, la un mecanism consultativ la alegerea lor sau la o comisie de ancheta, în sensul anexei nr. II, pentru consultare. Dacă părţile implicate convin în aceasta privinta, prezenta convenţie sau orice parte a acesteia se aplică activităţii în cauza ca şi cum ar fi o activitate periculoasa. ART. 6 Prevenirea 1. Părţile iau măsuri corespunzătoare pentru prevenirea accidentelor industriale, inclusiv măsuri care să determine operatorii sa acţioneze în vederea reducerii riscului de accidente industriale. Aceste măsuri pot include, dar nu se limitează la măsurile menţionate în anexa nr. IV la prezenta convenţie. 2. Pentru orice activitate periculoasa partea de origine solicita operatorului sa demonstreze desfăşurarea în condiţii de siguranţă a activităţii periculoase prin furnizarea de informaţii, de exemplu detalii esenţiale ale procesului, inclusiv, dar fără a se limita la analiza şi evaluarea descrise în detaliu în anexa nr. V la prezenta convenţie. ART. 7 Luarea deciziilor privind alegerea amplasamentului În cadrul sistemului sau juridic partea de origine trebuie să instituie strategiile privind alegerea amplasamentului pentru noile activităţi periculoase şi modificările semnificative ale activităţilor periculoase existente, în scopul limitării pe cat posibil a riscului pentru populaţie şi mediu pentru toate părţile afectate. În cadrul sistemelor lor juridice părţile afectate trebuie să instituie politici legate de proiectele de amenajare importante în zonele care pot fi afectate de efectele transfrontiere ale unui accident industrial care rezultă în urma unei activităţi periculoase, astfel încât sa limiteze pe cat posibil riscurile. La elaborarea şi instituirea acestor politici părţile ar trebui sa ia în considerare elementele enumerate în anexa nr. V pct. 2 subpct. 1-8 şi în anexa nr. VI la prezenta convenţie. ART. 8 Pregătirea pentru situaţii de urgenta 1. Părţile iau măsuri adecvate pentru stabilirea şi menţinerea pregătirii în vederea unor situaţii de urgenta, astfel încât să poată face faţa accidentelor industriale. Părţile asigura luarea măsurilor de pregătire pentru a atenua efectele transfrontiere ale unor astfel de accidente, măsurile care trebuie luate pe amplasament fiind în sarcina operatorului. Aceste măsuri pot include, dar nu se limitează la măsurile menţionate în anexa nr. VII la prezenta convenţie. În special, părţile implicate trebuie să se informeze reciproc cu privire la planurile lor de urgenta. 2. Partea de origine asigura, în ceea ce priveşte activităţile periculoase, elaborarea şi aplicarea planurilor de urgenta pe amplasament, inclusiv măsuri de intervenţie corespunzătoare şi alte măsuri pentru prevenirea sau limitarea efectelor transfrontiere. Partea de origine furnizează celorlalte părţi implicate elementele de care dispune pentru elaborarea planurilor de urgenta. 3. Fiecare parte asigura, în ceea ce priveşte activităţile periculoase, elaborarea şi aplicarea planurilor de urgenta în afară amplasamentului, care includ măsuri ce trebuie luate pe teritoriul sau pentru a preveni şi a limita efectele transfrontiere. La elaborarea acestor planuri trebuie să se ţină seama de concluziile analizei şi evaluării, în special de elementele menţionate în anexa nr. V pct. 2 subpct. 1-5. Părţile implicate fac eforturi pentru ca aceste planuri să fie compatibile. Unde este necesar, părţile implicate elaborează planuri de urgenta comune în afară amplasamentului, pentru a facilita adoptarea unor măsuri de intervenţie adecvate. 4. Planurile de urgenta ar trebui reexaminate periodic sau, când împrejurările impun acest lucru, ţinându-se cont de experienta dobandita din rezolvarea situaţiilor reale de urgenta. ART. 9 Informarea şi participarea publicului 1. Părţile asigura informarea corespunzătoare a publicului în zonele care pot fi afectate de un accident industrial ca urmare a unei activităţi periculoase. Aceste informaţii sunt difuzate pe căile pe care părţile le considera adecvate, cuprind elementele prevăzute în anexa nr. VIII la prezenta convenţie şi trebuie să ţină seama de elementele menţionate în anexa nr. V pct. 2 subpct. 1-4 şi 9. 2. În conformitate cu dispoziţiile prezentei convenţii şi ori de câte ori este posibil şi adecvat, partea de origine oferă publicului din zonele care pot fi afectate posibilitatea de a participa la procedurile relevante pentru a-şi face cunoscute punctele de vedere şi preocuparile privind măsurile de prevenire şi de pregătire şi se asigura ca posibilitatea oferită publicului de către partea afectată este echivalenta celei oferite publicului de partea de origine. 3. În conformitate cu sistemul lor juridic şi, dacă doresc, pe baza reciprocităţii, părţile asigura persoanelor fizice şi juridice care sunt sau pot fi afectate în mod negativ de efectele transfrontiere ale unui accident industrial care survine pe teritoriul unei părţi accesul şi tratamentul în cadrul procedurilor administrative şi judiciare relevante, echivalente cu cele asigurate persoanelor aflate sub jurisdicţia lor, inclusiv posibilitatea de a iniţia o acţiune în justiţie şi de a formula recurs împotriva unei decizii care aduce atingere drepturilor lor. ART. 10 Sistemele de notificare a accidentelor industriale 1. Părţile prevăd instituirea şi exploatarea la nivelurile corespunzătoare a unor sisteme de notificare a accidentelor industriale, compatibile şi eficiente, în vederea obţinerii şi transmiterii notificărilor de accidente industriale, care conţin informaţiile necesare pentru intervenţia în cazul efectelor transfrontiere. 2. În caz de accident industrial sau de ameninţare iminenta cu un accident industrial care are sau poate avea efecte transfrontiere, partea de origine asigura notificarea fără întârziere a părţilor afectate, la nivelurile corespunzătoare, prin intermediul sistemelor de notificare a accidentelor industriale. O astfel de notificare cuprinde elementele indicate în anexa nr. IX la prezenta convenţie. 3. În caz de accident industrial sau de ameninţare iminenta cu un accident industrial, părţile implicate asigura activarea planurilor de urgenta, elaborate în conformitate cu art. 8, în cel mai scurt timp posibil şi în măsura adecvată împrejurărilor. ART. 11 Intervenţia 1. În caz de accident industrial sau de ameninţare iminenta cu un accident industrial, părţile asigura luarea unor măsuri de intervenţie adecvate în cel mai scurt timp posibil şi prin utilizarea celor mai eficiente metode, pentru a contracara şi a limita efectele acestui accident. 2. În caz de accident industrial sau de ameninţare iminenta cu un accident industrial care are sau poate avea efecte transfrontiere, părţile implicate asigura evaluarea efectelor - dacă este posibil, în comun - în vederea luării măsurilor de intervenţie corespunzătoare. Părţile implicate trebuie să îşi coordoneze măsurile de intervenţie. ART. 12 Asistenţa reciprocă 1. Dacă una dintre părţi are nevoie de asistenţa în caz de accident industrial, aceasta o poate solicita altor părţi, indicând domeniul şi tipul asistenţei necesare. Partea care primeşte cererea de asistenţa ia o decizie rapida şi înştiinţează prompt partea care a prezentat cererea dacă este în măsura sa furnizeze asistenţa necesară, indicând domeniul asistenţei pe care ar putea-o furniza şi condiţiile de acordare a acestei asistente. 2. Părţile implicate cooperează pentru a facilita furnizarea rapida a asistenţei convenite în temeiul alin. 1, inclusiv, dacă este cazul, luarea de măsuri care vizează limitarea pe cat posibil a consecinţelor şi efectelor accidentului industrial, şi pentru a furniza asistenţa cu caracter general. Dacă înţelegerile dintre părţi pentru acordarea asistenţei reciproce nu sunt reglementate prin acorduri bilaterale sau multilaterale, asistenţa este furnizată conform anexei nr. X la prezenta convenţie, cu condiţia ca părţile sa nu convină altfel. ART. 13 Raspunderi şi obligaţii Părţile sprijină eforturile internaţionale corespunzătoare pentru elaborarea de norme, criterii şi proceduri cu privire la raspunderi şi obligaţii. ART. 14 Cercetare şi dezvoltare Dacă este cazul, părţile iniţiază şi cooperează în executarea lucrărilor de cercetare şi dezvoltare a metodelor şi tehnologiilor de prevenire, pregătire şi intervenţie în cazul accidentelor industriale. În acest scop părţile încurajează şi promovează în mod activ cooperarea ştiinţifică şi tehnologică, inclusiv cercetarea procedeelor mai puţin periculoase destinate limitării riscurilor de accidente, precum şi prevenirii şi limitării consecinţelor accidentelor industriale. ART. 15 Schimbul de informaţii Părţile fac schimburi de informaţii, la nivel multilateral şi bilateral, care pot fi obţinute în mod rezonabil, inclusiv elementele menţionate în anexa nr. XI la prezenta convenţie. ART. 16 Schimbul de tehnologii 1. În conformitate cu dispoziţiile lor legale şi de reglementare şi cu practicile lor, părţile facilitează schimbul de tehnologii în vederea prevenirii, pregătirii şi intervenţiei în cazul efectelor accidentelor industriale, în special prin promovarea: a) schimbului de tehnologii disponibile prin diferite modalităţi financiare; b) contactelor directe şi cooperării în sectorul industrial; c) schimbului de informaţii şi de experienta; şi d) acordării de asistenţa tehnica. 2. În promovarea activităţilor menţionate la alin. 1 lit. a)-d) părţile creează condiţii favorabile prin facilitarea contactelor şi a cooperării dintre organizaţiile corespunzătoare şi persoanele fizice atât din sectorul public, cat şi din cel privat, care pot furniza tehnologie, servicii de proiectare şi inginerie, echipament sau mijloace financiare. ART. 17 Autorităţi competente şi puncte de contact 1. Fiecare parte desemnează sau stabileşte una ori mai multe autorităţi competente în sensul prezentei convenţii. 2. Fără a aduce atingere altor înţelegeri încheiate la nivel bilateral sau multilateral, fiecare parte desemnează sau stabileşte un punct de contact în scopul notificării accidentelor industriale în temeiul art. 10 şi un punct de contact în scopul acordării de asistenţa reciprocă în temeiul art. 12. Ar fi preferabil ca punctul de contact desemnat să fie acelaşi în ambele cazuri. 3. În termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei convenţii în ceea ce o priveşte, fiecare parte informează celelalte părţi, prin intermediul secretariatului prevăzut la art. 20, cu privire la organismul sau organismele pe care le-a stabilit pentru a îndeplini funcţia de punct de contact şi de autoritate competentă. 4. În termen de o luna de la data adoptării deciziei, fiecare parte informează celelalte părţi prin intermediul secretariatului cu privire la orice schimbare referitoare la desemnarea sau desemnarile pe care le-a făcut în aplicarea alin. 3. 5. Fiecare parte menţine operationale în orice moment punctul sau de contact şi sistemele de notificare a accidentelor industriale prevăzute la art. 10. 6. Fiecare parte menţine operationale în orice moment punctul sau de contact şi autorităţile care au sarcina de a adresa şi de a primi cererile de asistenţa şi de a accepta ofertele de asistenţa în aplicarea art. 12. ART. 18 Conferinţa părţilor 1. Reprezentanţii părţilor constituie Conferinţa părţilor la prezenta convenţie şi organizează reuniuni în mod periodic. Prima reuniune a Conferintei părţilor este convocată în termen de cel mult un an de la data intrării în vigoare a prezentei convenţii. După aceea, Conferinţa părţilor se reuneste cel puţin o dată pe an sau la cererea scrisă a oricărei părţi, cu condiţia ca aceasta cerere să fie sprijinita de cel puţin o treime din numărul părţilor în termen de 6 luni de la comunicarea ei de către secretariat. 2. Conferinţa părţilor: a) analizează modul de aplicare a prevederilor prezentei convenţii; b) îndeplineşte funcţiile consultative care au ca obiectiv întărirea capacităţii părţilor de a preveni efectele transfrontiere ale accidentelor industriale, de a se pregati şi a le combate şi de a facilita acordarea de asistenţa tehnica şi de consultanţa la cererea părţilor care se confrunta cu accidente industriale; c) stabileşte, dacă este nevoie, grupuri de lucru şi alte mecanisme corespunzătoare pentru examinarea problemelor privind aplicarea şi dezvoltarea prezentei convenţii şi, în acest scop, pentru pregătirea studiilor şi a altor documente corespunzătoare şi pentru prezentarea de recomandări Conferintei părţilor spre examinare; d) îndeplineşte alte astfel de funcţii care se dovedesc necesare în temeiul dispoziţiilor prezentei convenţii; e) la prima ei reuniune analizează şi adopta prin consens regulamentul de procedura al reuniunilor ei. 3. În exercitarea funcţiilor sale Conferinţa părţilor cooperează, atunci când considera necesar, cu alte organizaţii internaţionale relevante. 4. La prima sa reuniune Conferinţa părţilor stabileşte un program de lucru, ţinând cont în special de elementele menţionate în anexa nr. XII la prezenta convenţie. În plus, Conferinţa părţilor decide asupra metodei de lucru, în special asupra utilizării centrelor naţionale, cooperării cu organizaţiile internaţionale relevante şi stabilirii unui sistem în vederea facilitării aplicării prezentei convenţii, în special în scopul asistenţei reciproce în cazul unui accident industrial, şi în vederea dezvoltării activităţilor relevante desfăşurate în cadrul organizaţiilor internaţionale competente. În cadrul programului sau de lucru Conferinţa părţilor trece în revista centrele naţionale, regionale şi internaţionale existente, precum şi alte organisme şi programe destinate coordonării informaţiilor şi eforturilor în prevenirea, pregătirea şi intervenţia în cazul accidentelor industriale, în vederea identificarii instituţiilor sau a centrelor internaţionale suplimentare care pot fi necesare pentru îndeplinirea sarcinilor enumerate în anexa nr. XII. 5. La prima sa reuniune Conferinţa părţilor începe sa studieze procedurile în vederea creării celor mai favorabile condiţii pentru schimbul de tehnologie în domeniul prevenirii, pregătirii şi intervenţiei în cazul efectelor accidentelor industriale. 6. Conferinţa părţilor adopta liniile directoare şi criteriile pentru a facilita identificarea activităţilor periculoase în sensul prezentei convenţii. ART. 19 Dreptul de vot 1. Sub rezerva dispoziţiilor alin. 2, fiecare parte la prezenta convenţie are dreptul la un vot. 2. Organizaţiile regionale de integrare economică definite la art. 27 îşi exercită, în domeniile lor de competenţa, dreptul de a vota cu un număr de voturi egal cu numărul statelor membre care sunt parte la prezenta convenţie. Astfel de organizaţii nu îşi exercită dreptul de vot dacă statele lor membre îşi exercită dreptul de vot şi invers. ART. 20 Secretariatul Secretarul executiv al Comisiei Economice pentru Europa îndeplineşte următoarele funcţii de secretariat: a) convoacă şi pregăteşte reuniunile părţilor; b) transmite părţilor rapoarte şi alte informaţii primite în aplicarea dispoziţiilor prezentei convenţii; c) îndeplineşte alte astfel de funcţii pe care i le pot atribui părţile. ART. 21 Soluţionarea diferendelor 1. Dacă între doua sau mai multe părţi apare un diferend cu privire la interpretarea sau la aplicarea prezentei convenţii, aceste părţi cauta o soluţie prin negocieri sau prin orice alta metoda de soluţionare a diferendelor pe care o considera acceptabilă. 2. La semnarea, ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea la prezenta convenţie ori în orice moment ulterior, o parte poate declara în scris depozitarului ca, pentru diferendele care nu au fost soluţionate conform alin. 1, accepta una sau ambele metode de soluţionare a diferendelor, prezentate ca fiind obligatorii în relaţiile cu orice parte care accepta aceeaşi obligaţie: a) supunerea diferendului Curţii Internaţionale de Justiţie; b) arbitrajul, conform procedurii menţionate în anexa nr. XIII la prezenta convenţie. 3. Dacă părţile în disputa au acceptat cele doua metode de soluţionare a diferendelor, prevăzute la alin. 2, diferendul nu poate fi înaintat decât Curţii Internaţionale de Justiţie, cu excepţia cazului în care părţile în disputa au convenit altfel. ART. 22 Restricţiile privind furnizarea de informaţii 1. Dispoziţiile prezentei convenţii nu aduc atingere drepturilor sau obligaţiilor părţilor de a proteja, conform dispoziţiilor legale, de reglementare şi administrative sau practicilor judiciare naţionale acceptate şi regulamentelor internaţionale aplicabile, informaţiile privind datele personale, secretul industrial şi comercial, inclusiv proprietatea intelectuală sau securitatea naţionala. 2. Dacă una dintre părţi decide totuşi sa furnizeze astfel de informaţii protejate unei alte părţi, partea care primeşte aceste informaţii protejate respecta caracterul confidenţial al informaţiilor primite şi condiţiile în care acestea sunt furnizate şi nu utilizează aceste informaţii decât în scopul pentru care au fost furnizate. ART. 23 Aplicarea Părţile raportează periodic cu privire la aplicarea prezentei convenţii. ART. 24 Acorduri bilaterale şi multilaterale 1. Pentru a pune în aplicare obligaţiile care le revin în temeiul dispoziţiilor prezentei convenţii, părţile pot sa continue sau sa initieze participarea la noi acorduri bilaterale ori multilaterale sau la alte înţelegeri. 2. Dispoziţiile prezentei convenţii nu aduc atingere dreptului părţilor de a adopta, prin acord bilateral sau multilateral, dacă este cazul, măsuri mai stricte decât cele prevăzute de prezenta convenţie. ART. 25 Statutul anexelor Anexele la prezenta convenţie fac parte integrantă din aceasta. ART. 26 Modificări ale convenţiei 1. Orice parte poate propune modificări la prezenta convenţie. 2. Textul oricărei propuneri de modificare a prezentei convenţii este prezentat în scris secretarului executiv al Comisiei Economice pentru Europa, care îl transmite tuturor părţilor. Conferinţa părţilor examinează propunerile de modificare la reuniunea sa anuală următoare, cu condiţia ca secretarul executiv al Comisiei Economice pentru Europa sa fi transmis propunerile părţilor cu cel puţin 90 de zile înainte. 3. Pentru alte modificări ale prezentei convenţii, cu excepţia celor la anexa nr. I, a căror procedura este descrisă la alin. 4: a) modificările sunt adoptate prin consens de către părţile prezente la reuniune şi sunt prezentate de către depozitar tuturor părţilor pentru ratificare, acceptare sau aprobare; b) instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare a modificărilor se depun la depozitar. Modificările adoptate conform prezentului articol intră în vigoare pentru părţile care le-au acceptat în termen de 90 de zile de la data primirii de către depozitar a celui de-al saisprezecelea instrument de ratificare, acceptare sau aprobare; c) prin urmare, modificările intră în vigoare pentru orice altă parte în termen de 90 de zile de la depunerea de către aceasta parte a instrumentelor sale de ratificare, acceptare sau aprobare a modificărilor. 4. Pentru modificările la anexa nr. I: a) părţile fac toate eforturile pentru a ajunge la un acord prin consens. Dacă toate eforturile în acest sens rămân inutile şi nici un acord nu se realizează, modificările se adoptă în ultima instanţa prin vot, cu majoritatea a noua zecimi din părţile prezente la reuniune şi votante. Dacă au fost adoptate la conferinţa părţilor, modificările sunt comunicate părţilor cu o recomandare de aprobare; b) la expirarea termenului de 12 luni de la data comunicării lor de către secretarul executiv al Comisiei Economice pentru Europa, modificările la anexa nr. I intră în vigoare pentru părţile la prezenta convenţie care nu au prezentat o notificare în conformitate cu dispoziţiile lit. c), cu condiţia ca cel puţin 16 părţi sa nu fi prezentat aceasta notificare; c) fiecare parte care nu poate aproba o modificare a anexei nr. I notifica în scris secretarului executiv al Comisiei Economice pentru Europa în termen de 12 luni de la data comunicării adoptării. Secretarul executiv informează fără întârziere toate părţile cu privire la orice astfel de notificare primită. O parte poate în orice moment substitui acceptarea notificării sale anterioare, modificarea anexei nr. I intrand astfel în vigoare în ceea ce priveşte partea respectiva; d) în sensul prezentului alineat, părţi prezente şi votante reprezintă părţile prezente care au votat afirmativ sau negativ. ART. 27 Semnarea Prezenta convenţie este deschisă pentru semnare la Helsinki în perioada 17-18 martie 1992, apoi la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite din New York până la 18 septembrie 1992 tuturor statelor membre ale Comisiei Economice pentru Europa, precum şi statelor care au statut consultativ pe lângă Comisia Economică pentru Europa în temeiul alin. (8) din Rezoluţia 36 (IV) a Consiliului Economic şi Social din 28 martie 1947 şi organizaţiilor regionale de integrare economică constituite de state suverane membre ale Comisiei Economice pentru Europa, cărora statele membre le-au transferat competenţa în domenii reglementate de prezenta convenţie, inclusiv competenţa de a încheia tratate privind aceste domenii. ART. 28 Depozitarul Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite îndeplineşte funcţia de depozitar al prezentei convenţii. ART. 29 Ratificarea, acceptarea, aprobarea şi aderarea 1. Prezenta convenţie este supusă ratificării, acceptării sau aprobării de către statele semnatare şi organizaţiile regionale de integrare economică prevăzute la art. 27. 2. Prezenta convenţie este deschisă aderării statelor şi organizaţiilor prevăzute la art. 27. 3. Orice organizaţie prevăzută la art. 27 care devine parte la prezenta convenţie, fără ca vreunul dintre statele sale membre sa devină parte la aceasta, este supusă tuturor obligaţiilor care decurg din prezenta convenţie. Atunci când unul sau mai multe state membre ale unei astfel de organizaţii sunt parte la prezenta convenţie, aceasta organizaţie şi statele sale membre convin asupra responsabilităţilor lor respective în executarea obligaţiilor contractuale în temeiul prezentei convenţii. În astfel de cazuri organizaţia şi statele membre nu sunt abilitate sa exercite drepturile care decurg din prezenta convenţie. 4. În instrumentele lor de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare organizaţiile regionale de integrare economică prevăzute la art. 27 îşi declara domeniul de competenţa în problemele reglementate de prezenta convenţie. În plus aceste organizaţii informează depozitarul cu privire la orice modificare importanţa a domeniului lor de competenţa. ART. 30 Intrarea în vigoare 1. Prezenta convenţie intră în vigoare în a nouazecea zi de la data depunerii celui de-al saisprezecelea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare. 2. În sensul alin. 1, orice instrument depus de o organizaţie menţionată la art. 27 nu se adauga celor depuse de către statele membre ale unei astfel de organizaţii. 3. În privinta fiecărui stat sau fiecărei organizaţii prevăzute la art. 27, care ratifica, accepta, aproba prezenta convenţie sau adera la ea după depunerea celui de-al saisprezecelea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, prezenta convenţie intră în vigoare în a nouazecea zi de la data depunerii de către acest stat sau aceasta organizaţie a instrumentului sau de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare. ART. 31 Retragerea 1. În orice moment după expirarea unui termen de 3 ani de la data la care prezenta convenţie intră în vigoare în privinta unei părţi, aceasta parte se poate retrage din prezenta convenţie prin notificare scrisă adresată depozitarului. Retragerea îşi produce efectele în a nouazecea zi de la data primirii notificării de către depozitar. 2. Orice astfel de denunţare nu aduce atingere aplicării art. 4 unei activităţi care a făcut obiectul unei notificări în aplicarea art. 4 alin. 1 sau al unei cereri de discutare în aplicarea art. 4 alin. 2. ART. 32 Texte autentice Originalul prezentei convenţii, ale carei texte în limbile engleza, franceza şi rusa sunt în egala măsura autentice, se depune la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Drept care subsemnaţii, pe deplin autorizaţi, au semnat prezenta convenţie. Adoptată la Helsinki la 17 martie 1992. ANEXA I Substanţe periculoase pentru definirea activităţilor periculoase Cantităţile indicate mai jos se referă la fiecare activitate sau grup de activităţi. Atunci când cifrele din partea I reprezintă o gama de cantităţi, cantitatea limita este cea care corespunde valorii maxime din acest caz. La 5 ani după intrarea în vigoare a prezentei convenţii, cantitatea inferioară indicată în fiecare gama este cea care devine cantitatea limita, cu excepţia cazului în care convenţia a fost modificată. Atunci când o substanţa sau un preparat menţionat în partea a II-a aparţine şi unei categorii din partea I, se aplică cantitatea limita indicată în partea a II-a. Pentru identificarea activităţilor periculoase părţile ţin cont de posibilitatea previzibila de agravare a riscurilor în cauza, precum şi de cantităţile de substanţe periculoase din vecinătatea lor, a căror responsabilitate revine unuia sau mai multor operatori. PARTEA I Categoriile de substanţe şi de preparate care nu sunt desemnate special în partea a II-a
┌──────────────────────────────────────┬─────────┐
│ │Cantitate│
│Categorie │limită │
│ │(tone) │
├──────────────────────────────────────┼─────────┤
│1.Gaze inflamabile1(a), inclusiv GLP │200 │
│........................ │ │
├──────────────────────────────────────┼─────────┤
│2.Lichide foarte inflamabile1(b) │50000 │
│............................ │ │
├──────────────────────────────────────┼─────────┤
│3.Substanţe foarte toxice1(c) │20 │
│............................... │ │
├──────────────────────────────────────┼─────────┤
│4.Substanţe toxice1(d) │500-200 │
│......................................│ │
├──────────────────────────────────────┼─────────┤
│5.Substanţe de oxidante1(e) │500-200 │
│................................. │ │
├──────────────────────────────────────┼─────────┤
│6.Substanţe explozive1(f) │200-50 │
│................................... │ │
├──────────────────────────────────────┼─────────┤
│7.Lichide inflamabile1(g) (manipulate │ │
│în condiţii speciale de presiune şi │200 │
│temperatură) ...................... │ │
├──────────────────────────────────────┼─────────┤
│8.Substanţe periculoase pentru mediu1 │200 │
│(h) .................... │ │
└──────────────────────────────────────┴─────────┘
PARTEA II Substanţe desemnate nominal
┌─────────────────────────────────────────────────────┬─────────┐
│ │Cantitate│
│Categorie │limită │
│ │(tone) │
├─────────────────────────────────────────────────────┼─────────┤
│1.Amoniac │500 │
│.................................................. │ │
├─────────────────────────────────────────────────────┼─────────┤
│2.(a) Azotat de amoniu2) │2500 │
│................................... │ │
├─────────────────────────────────────────────────────┼─────────┤
│(b) Azotat de amoniu sub formă de îngrăşământ3) │10000 │
│.......... │ │
├─────────────────────────────────────────────────────┼─────────┤
│3.Acrilonitril │200 │
│............................................. │ │
├─────────────────────────────────────────────────────┼─────────┤
│4.Clor │25 │
│.....................................................│ │
├─────────────────────────────────────────────────────┼─────────┤
│5.Oxid de etilenă │50 │
│.......................................... │ │
├─────────────────────────────────────────────────────┼─────────┤
│6.Acid cianhidric │20 │
│.......................................... │ │
├─────────────────────────────────────────────────────┼─────────┤
│7.Acid fluorhidric │50 │
│......................................... │ │
├─────────────────────────────────────────────────────┼─────────┤
│8.Acid sulfuric │50 │
│............................................ │ │
├─────────────────────────────────────────────────────┼─────────┤
│9.Dioxid de sulf │250 │
│........................................... │ │
├─────────────────────────────────────────────────────┼─────────┤
│10.Trioxid de sulf │75 │
│.......................................... │ │
├─────────────────────────────────────────────────────┼─────────┤
│11.Alchili de plumb │50 │
│......................................... │ │
├─────────────────────────────────────────────────────┼─────────┤
│12.Fosgen │0,75 │
│................................................... │ │
├─────────────────────────────────────────────────────┼─────────┤
│13.Izocianat de metil │0,15 │
│....................................... │ │
└─────────────────────────────────────────────────────┴─────────┘
NOTE 1. Criterii indicative. În absenta altor criterii corespunzătoare, Părţile pot aplica criteriile următoare pentru clasificarea substanţelor sau preparatelor în sensul părţii I la prezenta anexa. (a) Gaze inflamabile: substanţe care, în stare gazoasa, la presiune normală şi în amestec cu aerul devin inflamabile şi al căror punct de fierbere la presiune normală este egal sau mai mic de 20 °C. (b) Lichide foarte inflamabile: substanţe al căror punct de aprindere este mai mic de 21 °C şi al căror punct de fierbere la presiune normală este mai mare 20 °C. (c) Substanţe foarte toxice: substanţe ale căror proprietăţi corespund celor care sunt enunţate în tabelele 1 sau 2 de mai jos şi care, datorită proprietăţilor lor fizice şi chimice au capacitatea de a genera accidente industriale. Tabelul 1
┌────────────┬──────────────┬──────────┐
│DL(50) │DL(50) │CL(50) (3)│
│(ingestie) │(absorbţie │mg/l │
│(1) mg/kg de│cutanată)(2) │(inhalare)│
│masă a │mg/kg de masă │CL(50) │
│corpului DL │a corpului DL │≤0,5 │
│(50) ≤25 │(50) ≤50 │ │
├────────────┴──────────────┴──────────┤
│(1) DL(50) prin ingestie la şobolani. │
│(2) DL(50) prin absorbţie cutanată la │
│şobolani sau iepuri. │
│(3) CL(50) prin inhalare (patru ore) │
│la şobolan. │
└──────────────────────────────────────┘
Tabelul 2
┌───────────────────────────────────┬──┐
│Doza de reacţie discriminatorie │<5│
│mg/kg de masă a corpului │ │
├───────────────────────────────────┴──┤
│când toxicitatea acută prin ingestia │
│substanţei la animal a fost │
│determinată prin metoda dozei fixate │
└──────────────────────────────────────┘
(d) Substanţe toxice: substanţe ale căror proprietăţi corespund celor care sunt indicate în tabelele 3 sau 4 şi care în temeiul proprietăţilor lor fizice şi chimice au capacitatea de a genera accidente industriale. Tabelul 3
┌────────────┬──────────────┬──────────┐
│DL(50) │DL(50) │ │
│(ingestie) │(absorbţie │CL(50) (3)│
│(1) │cutanată)(2) │mg/l │
│mg/kg de │mg/kg de masă │(inhalare)│
│masă a │a corpului │0,5 <CL │
│corpului │50 <DL(50) │(50) ≤2 │
│25 <DL(50) │≤400 │ │
│≤200 │ │ │
├────────────┴──────────────┴──────────┤
│(1) DL(50) prin ingestie la şobolani. │
│(2) DL(50) prin absorbţie cutanată la │
│şobolani sau iepuri. │
│(3) CL(50) prin inhalare (patru ore) │
│la şobolan. │
└──────────────────────────────────────┘
Tabelul 4
┌───────────────────────────────────┬──┐
│Doza de reacţie discriminatorie mg/│= │
│kg de masă a corpului │5 │
├───────────────────────────────────┴──┤
│când toxicitatea acută prin ingestia │
│substanţei la animal a fost │
│determinată de metoda dozei fixate │
└──────────────────────────────────────┘
(e) Substanţe oxidante: substanţe care dau naştere la reacţii puternic exoterme atunci când intră în contact cu alte substanţe, în special cu cele inflamabile. (f) Substanţe explozive: substanţe care pot exploda sub efectul unei flăcări sau care sunt mai sensibile la şocuri sau frecare decât dinitrobenzenul. (g) Lichide inflamabile: substanţe al căror punct de aprindere este mai mic decât 55 °C şi care rămân lichide sub presiune, astfel încât în condiţii speciale de procesare, de exemplu sub presiune mare şi la temperatura ridicată, au capacitatea de a genera accidente industriale. (h) Substanţe periculoase pentru mediu: substanţe care prezintă valori ale toxicităţii acute pentru mediul acvatic corespondente celor indicate în tabelul 5. Tabelul 5
┌────────────┬────────────┬────────────┐
│CL(50) (1) │CE(50) (2) │CI(50) (3) │
│mg/l │mg/l │mg/l │
│CL(50)≤10 │CE(50)≤10 │CI(50)≤10 │
├────────────┴────────────┴────────────┤
│(1) CL(50) la peşte (96 ore) │
│(2) CE(50) la daphnia (48 ore) │
│(3) CI(50) la alge (72 ore) │
│atunci când substanţa nu este uşor │
│degradabilă sau când log Pow >3,0 │
│(excepţie făcând cazul în care FBC │
│determinat experimental este mai mic │
│decât 100). │
└──────────────────────────────────────┘
(i) DL = doza letală, (j) CL = concentraţie letală, (k) CE = concentraţia efectivă, (l) CI = concentraţie de inhibiţie, (m) Pow = coeficient de partiţie octanol/apă. (n) FBC = factor de bioconcentrare. 2. Azotatul de amoniu şi amestecul de azotat de amoniu, când conţinutul de azot corespunzător azotatului de amoniu este mai mare de 28% în masa; soluţiile apoase de azotat de amoniu când concentraţia de azotat de amoniu este peste 90% în masa. 3. Îngrăşăminte cu azotat de amoniu simple sau compuse când conţinutul de azot corespunzător azotatului de amoniu este peste 28% în masa (un ingrasamant compus cu azotat de amoniu conţine şi fosfor şi/sau potasiu). 4. Amestecurile şi preparatele care conţin astfel de substanţe sunt tratate în acelaşi mod ca şi substantele pure, dacă nu prezintă mai multe proprietăţi echivalente şi nu pot avea efecte transfrontiere. ANEXA II Procedura comisiei de ancheta în temeiul art. 4 şi 5 din convenţie 1. Partea sau părţile solicitante notifica secretariatului problema/problemele pe care o/le înaintează unei comisii de ancheta constituite conform dispoziţiilor prezentei anexe. Aceasta notificare identifica obiectul anchetei. Secretariatul informează imediat toate părţile la convenţie despre cererea de ancheta. 2. Comisia de ancheta este compusa din trei membri. Atât partea solicitanta, cat şi cealaltă parte la procedura de ancheta numesc un expert ştiinţific sau tehnic, iar cei doi experţi astfel numiţi desemnează de comun acord un al treilea expert care este preşedintele comisiei de ancheta. Acesta din urma nu trebuie nici să fie cetăţean al uneia dintre părţile la procedura de ancheta, nici să îşi aibă reşedinţa obişnuită pe teritoriul uneia dintre aceste părţi, nici să fie în serviciul uneia dintre ele şi nici să se fi ocupat deja de afacerea în cauza în alta calitate. 3. Dacă preşedintele comisiei de ancheta nu a fost desemnat în termen de doua luni de la numirea celui de-al doilea expert, secretarul executiv al Comisiei Economice pentru Europa trebuie să desemneze preşedintele, la cererea uneia dintre părţi, într-un nou termen de doua luni. 4. Dacă una dintre părţile la procedura de ancheta nu numeşte un expert în termen de o luna de la primirea notificării adresate de secretariat, cealaltă parte îl poate informa pe secretarul executiv al Comisiei Economice pentru Europa, care desemnează preşedintele comisiei de ancheta într-un nou termen de doua luni. La desemnarea sa, preşedintele comisiei de ancheta cere părţii care nu a numit un expert să facă acest lucru în termen de o luna. Dacă acest termen nu este respectat, preşedintele informează secretarul executiv al Comisiei Economice pentru Europa, care face numirea în termen de alte doua luni. 5. Comisia de ancheta îşi adopta regulamentul de procedura. 6. Comisia de ancheta poate lua toate măsurile adecvate pentru exercitarea funcţiei sale. 7. Părţile la procedura de ancheta facilitează sarcina comisiei de ancheta prin toate mijloacele avute la dispoziţie, în special: a) furnizează comisiei de ancheta toate documentele, facilităţile şi informaţiile relevante; b) permit comisiei de ancheta, dacă este necesar, sa citeze şi sa audieze martori sau experţi. 8. Părţile şi experţii protejeaza secretul informaţiilor pe care le primesc cu titlu confidenţial în timpul lucrărilor comisiei de ancheta. 9. Dacă una dintre părţile la procedura de ancheta nu se prezintă în faţa comisiei de ancheta sau se abţine de la prezentarea cazului sau, cealaltă parte poate cere comisiei de ancheta sa dea curs procedurii şi să îşi finalizeze lucrările. Absenta unei părţi sau incapacitatea acesteia de a-şi prezenta cazul nu constituie un obstacol în continuarea sau finalizarea lucrărilor comisiei de ancheta. 10. Dacă comisia de ancheta nu stabileşte altfel în funcţie de circumstanţele specifice ale problemei în cauza, cheltuielile comisiei de ancheta, inclusiv remuneraţia membrilor săi, sunt suportate în cuantum egal de către părţile la procedura de ancheta. Comisia de ancheta tine evidenta tuturor cheltuielilor şi pune la dispoziţia părţilor un bilanţ final. 11. Orice parte care, în ceea ce priveşte obiectul procedurii de ancheta, are un interes de ordin material şi care poate fi afectată de avizul comisiei de ancheta poate interveni în procedura cu acordul comisiei de ancheta. 12. Deciziile comisiei de ancheta în probleme referitoare la procedura sunt adoptate de majoritatea membrilor săi. Avizul final al comisiei de ancheta reflecta opinia majorităţii membrilor săi şi trebuie să includă orice opinie contrară. 13. Comisia de ancheta îşi prezintă avizul final în termen de doua luni de la data la care a fost constituită, cu excepţia cazului în care considera necesară prelungirea acestui termen cu o perioadă care să nu depăşească doua luni. 14. Avizul final al comisiei de ancheta se bazează pe principii ştiinţifice acceptate. Comisia de ancheta comunică avizul sau final părţilor la procedura de ancheta şi secretariatului. ANEXA III Proceduri în temeiul art. 4 din convenţie 1. Partea de origine poate cere consultarea altei părţi conform pct. 2-5, pentru a determina dacă aceasta parte este sau nu este o parte afectată. 2. Dacă o activitate propusă sau existenta este periculoasa, partea de origine notifica la nivelurile corespunzătoare, în scopul asigurării unor consultări adecvate şi eficiente, oricărei părţi pe care o poate considera afectată, cat mai curând posibil şi cel mai târziu atunci când îşi informează publicul cu privire la activitatea propusă sau existenta în cauza. În cazul activităţilor periculoase existente, o astfel de notificare este furnizată în termen de cel mult 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei convenţii pentru partea de origine. 3. Notificarea trebuie să conţină, între altele: a) informaţii despre activitatea periculoasa, inclusiv orice informaţie sau raport disponibil, cum ar fi informaţiile furnizate în conformitate cu art. 6 din convenţie, cu privire la efectul transfrontier pe care l-ar putea avea în caz de accident industrial; b) indicarea unui termen rezonabil pentru comunicarea unui răspuns în conformitate cu pct. 4, ţinând cont de natura activităţii, şi poate include informaţiile menţionate la pct. 6. 4. Părţile notificate răspund părţii de origine în intervalul specificat în notificare, anuntand primirea acesteia şi indicând dacă intenţionează sa angajeze consultări sau nu. 5. Dacă o parte notificată înştiinţează că nu are intenţia de a angaja consultări sau dacă nu răspunde în termenul specificat în notificare, dispoziţiile punctelor următoare nu se aplică. Într-un asemenea caz nu se aduce atingere dreptului părţii de origine de a stabili dacă trebuie să procedeze la evaluare şi la analiza pe baza legislaţiei şi practicii sale naţionale. 6. Atunci când o parte notificată îi comunică dorinţa de a angaja consultări, partea de origine furnizează acestei părţi, dacă nu a făcut-o încă: a) informaţiile relevante cu privire la desfăşurarea analizei, cu o planificare pentru transmiterea observaţiilor; b) informaţiile relevante despre activitatea periculoasa şi efectele transfrontiere pe care le-ar putea avea în caz de accident industrial; c) posibilitatea de a participa la evaluarea informaţiilor sau a oricărui raport care demonstreaza eventualele efecte transfrontiere. 7. Partea afectată furnizează părţii de origine, la cererea acesteia, informaţiile care pot fi obţinute în mod rezonabil în privinta zonei aflate sub jurisdicţia sa şi care poate fi afectată, dacă aceste informaţii sunt necesare pentru pregătirea evaluării şi analizei şi pentru adoptarea de măsuri. Informaţiile sunt furnizate prompt şi, dacă este cazul, prin intermediul unui organism comun, dacă acesta exista. 8. Partea de origine pune la dispoziţia părţii afectate direct sau prin intermediul unui organism comun, dacă acesta exista, documentele referitoare la analiza şi evaluarea descrise la pct. 1 şi 2 din anexa nr. V la convenţie. 9. Părţile implicate informează publicul din zonele care, în mod rezonabil, pot fi afectate de activitatea periculoasa şi iau măsuri pentru ca documentele privind analiza şi evaluarea să fie distribuite publicului şi autorităţilor din zona în cauza. Părţile le oferă posibilitatea de a formula observaţii sau obiecţii cu privire la activitatea periculoasa şi procedează astfel încât punctele lor de vedere să fie transmise autorităţii competente a părţii de origine fie direct, fie, dacă este cazul, prin intermediul părţii de origine, într-un termen rezonabil. 10. La finalizarea documentelor referitoare la analiza şi evaluare, partea de origine angajează fără întârziere consultări cu partea afectată în ceea ce priveşte, între altele, efectele transfrontiere ale activităţilor periculoase în caz de accident industrial şi măsurile de limitare sau de eliminare a acestor efecte. Consultarile pot face referire la: a) posibilele soluţii alternative, inclusiv opţiunea "non-activa" şi măsurile care ar putea fi luate pentru a atenua efectele transfrontiere, cheltuielile fiind suportate de partea de origine; b) alte forme de asistenţa reciprocă avute în vedere pentru limitarea efectelor transfrontiere; c) orice alta problema relevanta. Părţile implicate convin, la începutul consultărilor, asupra unui termen rezonabil pentru durata consultărilor. Aceste consultări pot avea loc prin intermediul unui organism comun adecvat, dacă acesta exista. 11. Părţile implicate asigura ca se va tine cont în mod adecvat de analiza şi de evaluare, precum şi de observaţiile primite în temeiul pct. 9 şi de rezultatul consultărilor menţionate la pct. 10. 12. Părţile de origine notifica părţilor afectate orice decizie luată în privinta activităţii, precum şi motivele şi considerentele pe care se bazează. 13. Dacă unele informaţii suplimentare relevante cu privire la efectele transfrontiere ale unei activităţi periculoase, care nu au fost disponibile în momentul în care aceasta activitate a făcut obiectul consultărilor, sunt aduse la cunoştinţa unei părţi implicate, aceasta parte informează imediat cealaltă/celelalte parte/părţi în aceasta privinta. La solicitarea uneia dintre părţile implicate, au loc noi consultări. ANEXA IV Măsuri preventive în temeiul art. 6 din convenţie Măsurile de mai jos pot fi aplicate de către părţi, autorităţi competente, operatori sau în cadrul eforturilor concertate, conform legislaţiei şi practicii naţionale: 1. fixarea obiectivelor generale sau specifice în materie de securitate; 2. adoptarea dispoziţiilor legislative sau a liniilor directoare privind măsurile de securitate şi normele de securitate; 3. identificarea acelor activităţi periculoase care necesita aplicarea măsurilor preventive speciale, care pot include un sistem de licentiere sau autorizare; 4. evaluarea analizelor de risc sau a studiilor de securitate privind activităţile periculoase şi a unui plan de acţiune în vederea aplicării măsurilor necesare; 5. punerea la dispoziţie autorităţilor competente a informaţiilor necesare pentru evaluarea riscurilor; 6. aplicarea tehnologiei celei mai adecvate pentru a preveni accidentele industriale şi a proteja fiinţele umane şi mediul; 7. educarea şi formarea corespunzătoare a tuturor persoanelor angajate în activităţi periculoase pe amplasament, atât în situaţii normale, cat şi anormale, în vederea prevenirii accidentelor industriale; 8. stabilirea unor structuri şi practici de gestiune interna destinate aplicării şi menţinerii eficiente a regulamentelor de securitate; 9. supravegherea activităţilor periculoase şi efectuarea controalelor şi verificărilor. ANEXA V Analiza şi evaluare 1. Extinderea şi gradul de detaliere a analizei şi evaluării activităţii periculoase trebuie să varieze în funcţie de scopul pentru care sunt efectuate. 2. Tabelul următor ilustreaza, în sensul articolelor relevante din convenţie, elementele care trebuie luate în considerare în cadrul analizei şi evaluării, în scopurile enumerate mai jos:
┌─────────────┬────────────────────────┐
│Obiectul │Elementele care trebuie │
│analizei │luate în considerare │
├─────────────┼────────────────────────┤
│ │1.Cantităţile şi │
│ │proprietăţile │
│ │substanţelor periculoase│
│ │existente pe amplasament│
│ ├────────────────────────┤
│ │2.Scurte scenarii │
│ │descriptive ale unui │
│ │eşantion reprezentativ │
│ │de accidente industriale│
│ │care pot fi provocate de│
│ │o activitate │
│ │periculoasă, cu │
│ │indicarea probabilităţii│
│ │fiecăruia │
│ ├────────────────────────┤
│ │3.Pentru fiecare │
│ │scenariu: │
│ │a) cantitatea │
│ │aproximativă a emisiei │
│ │b) mărimea şi gravitatea│
│Planificarea │consecinţelor asupra │
│pentru │mediului uman şi nonuman│
│situaţii de │în condiţii favorabile │
│urgenţă în │şi nefavorabile, │
│temeiul art. │inclusiv întinderea │
│8 │zonelor de risc │
│ │c) scară de timp în care│
│ │fenomenul declanşator ar│
│ │putea degenera în │
│ │accident industrial │
│ │d) orice acţiune care ar│
│ │putea fi întreprinsă │
│ │pentru a se limita pe │
│ │cât posibil │
│ │probabilitatea agravării│
│ ├────────────────────────┤
│ │4.Mărimea şi repartiţia │
│ │populaţiei în │
│ │vecinătate, inclusiv │
│ │orice concentrare mare │
│ │de persoane care se │
│ │poate afla în zona de │
│ │risc │
│ ├────────────────────────┤
│ │5.Vârsta, mobilitatea şi│
│ │vulnerabilitatea acestei│
│ │populaţii │
├─────────────┼────────────────────────┤
│ │În plus faţă de │
│ │elementele prevăzute la │
│ │subpct. 1-5 de mai sus: │
│ │6.Gravitatea daunei │
│ │provocate persoanelor şi│
│ │mediului, în funcţie de │
│ │natura şi de │
│ │circumstanţele emisiei │
│Luarea │7.Distanţa dintre │
│deciziilor │amplasarea activităţii │
│privind │periculoase şi locul în │
│amplasamentul│care se pot face simţite│
│în temeiul │efectele nocive asupra │
│art. 7 │persoanelor şi mediului │
│ │în caz de accident │
│ │industrial │
│ │8.Aceleaşi informaţii, │
│ │ţinând cont nu numai de │
│ │situaţia actuală, ci şi │
│ │de dezvoltările viitoare│
│ │planificate sau care │
│ │puteau fi prevăzute în │
│ │mod rezonabil │
├─────────────┼────────────────────────┤
│ │În plus faţă de │
│Informarea │elementele prevăzute la │
│publicului În│subpct. 1-4 de mai sus: │
│temeiul art. │9.Persoanele care pot fi│
│9 │afectate în caz de │
│ │accident industrial │
├─────────────┼────────────────────────┤
│ │În plus faţă de │
│ │elementele prevăzute la │
│ │subpct. 4-9 de mai sus, │
│ │vor fi necesare versiuni│
│ │mai detaliate şi ale │
│ │descrierilor şi │
│ │evaluărilor prevăzute la│
│ │subpct. 1-3 pentru │
│ │adoptarea măsurilor │
│ │preventive. În afara │
│ │acestor descrieri şi │
│ │evaluări, trebuie avute │
│ │în vedere elementele de │
│ │mai jos: │
│ │10.Cantităţile de │
│ │materii periculoase │
│ │manipulate şi condiţiile│
│ │de manipulare │
│ │11.Lista scenariilor │
│ │pentru diverse tipuri de│
│ │accidente industriale │
│ │care au efecte grave, cu│
│ │exemple referitoare la │
│ │toate incidentele │
│ │posibile, de la cele mai│
│ │puţin importante la cele│
│ │mai importante, şi a │
│ │efectelor pe care le pot│
│ │avea activităţile │
│ │desfăşurate în │
│ │vecinătate │
│ │12.Pentru fiecare │
│ │scenariu, o descriere a │
│ │fenomenelor care ar │
│ │putea fi la originea │
│ │unui accident industrial│
│ │şi înlănţuirea │
│ │evenimentelor care ar │
│ │putea duce la agravarea │
│ │lor │
│ │13.O evaluare cel puţin │
│ │în termeni generali a │
│Măsuri │gradului de │
│preventive în│probabilitate a │
│temeiul art. │fiecăruia dintre aceste │
│6 │evenimente, ţinând cont │
│ │de măsurile prevăzute la│
│ │subpct. 14 │
│ │14.O descriere a │
│ │măsurilor preventive │
│ │privind echipamentul şi │
│ │procedurile destinate să│
│ │reducă pe cât posibil │
│ │probabilitatea fiecărui │
│ │eveniment │
│ │15.O evaluare a │
│ │efectelor pe care le-ar │
│ │putea avea nerespectarea│
│ │condiţiilor de │
│ │exploatare normale şi │
│ │măsurile care trebuie │
│ │adoptate în consecinţă │
│ │pentru a opri în │
│ │condiţii de siguranţă │
│ │activitatea periculoasă │
│ │sau orice fază a │
│ │acesteia în caz de │
│ │urgenţă şi necesitatea │
│ │instruirii personalului │
│ │de conducere astfel │
│ │încât acesta să poată │
│ │recunoaşte abaterile de │
│ │la condiţiile normale în│
│ │stadii incipiente şi să │
│ │ia măsurile adecvate │
│ │16.O evaluare indicând │
│ │până în ce punct │
│ │modificările, lucrările │
│ │de reparaţii şi cele de │
│ │întreţinere care │
│ │prezintă interes pentru │
│ │activitatea periculoasă │
│ │ar putea compromite │
│ │măsurile de control şi │
│ │măsurile adoptate în │
│ │consecinţă pentru ca │
│ │acest control să fie │
│ │menţinut │
└─────────────┴────────────────────────┘
ANEXA VI Luarea deciziilor privind amplasamentul în temeiul art. 7 din convenţie Dispoziţiile de mai jos ilustreaza elementele care trebuie luate în considerare în temeiul art. 7 din convenţie: 1. rezultatele analizei şi evaluării riscurilor, inclusiv o evaluare, în temeiul anexei nr. V la convenţie, a caracteristicilor fizice ale zonei în care este prevăzută desfăşurarea activităţii periculoase; 2. rezultatele proceselor de consultare şi de participare a publicului; 3. o analiza a creşterii sau diminuării riscului antrenat de fiecare element nou pe teritoriul părţii afectate, în raport cu o activitate periculoasa existenta pe teritoriul părţii de origine; 4. evaluarea riscurilor de mediu, inclusiv a oricăror efecte transfrontiere; 5. evaluarea noilor activităţi periculoase care ar putea reprezenta o sursa de risc; 6. se va lua în considerare ca amplasamentele activităţilor periculoase noi, precum şi modificările semnificative ale activităţilor periculoase existente să fie la o distanta suficienta faţă de aglomerarile existente, precum şi stabilirea unui perimetru de securitate în jurul amplasamentului cu activităţi periculoase; în interiorul acestui perimetru elementele care ar avea ca efect creşterea cifrei populaţiei expuse sau sporirea în alt mod a gravitatii riscului trebuie examinate îndeaproape. ANEXA VII Măsuri de pregătire pentru situaţii de urgenta în temeiul art. 8 din convenţie 1. Toate planurile de urgenta, atât pe amplasament, cat şi în afară lui, trebuie coordonate astfel încât să se asigure o intervenţie completa şi eficienta la accidentele industriale. 2. Planurile de urgenta trebuie să cuprindă măsurile necesare pentru localizarea situaţiilor de urgenta şi pentru prevenirea sau limitarea pe cat posibil a efectelor transfrontiere. Acestea trebuie să prevadă şi dispoziţiile pentru alertarea populaţiei şi, dacă este cazul, organizarea operaţiunilor de evacuare şi alte operaţiuni de protecţie sau de salvare, precum şi serviciile sanitare. 3. Planurile de urgenta ar trebui să ofere personalului care munceste pe amplasament, persoanelor care risca să fie afectate în afară amplasamentului şi echipelor de salvare detalii cu privire la procedurile tehnice şi de organizare corespunzătoare în cazul unui accident industrial care poate avea efecte transfrontiere şi pentru a preveni şi a limita pe cat posibil efectele acestuia asupra populaţiei şi mediului atât pe amplasament, cat şi în afară lui. 4. Planurile de urgenta aplicabile pe amplasament ar putea, de exemplu: a) sa indice atribuţiile şi responsabilităţile organizatorice pe amplasament în situaţii de urgenta; b) sa descrie demersurile ce trebuie urmate în caz de accident industrial sau de ameninţare iminenta cu un astfel de accident pentru a controla situaţia sau evenimentul ori sa indice unde se poate găsi o astfel de descriere; c) sa descrie echipamentul şi resursele disponibile; d) sa indice măsurile de alertare rapida în caz de accident industrial a autorităţilor publice însărcinate cu primul ajutor în afară amplasamentului, inclusiv tipul de informaţii care se comunică cu ocazia alertei iniţiale şi măsurile pentru punerea la dispoziţie a informaţiilor detaliate pe măsura ce acestea devin disponibile; e) sa indice măsurile de formare a personalului în vederea îndeplinirii sarcinilor care îi revin. 5. Planurile de urgenta aplicabile în afară amplasamentului ar putea, de exemplu: a) sa indice atribuţiile şi responsabilităţile organizatorice în afară amplasamentului în caz de urgenta, în special modalităţile de integrare în planurile aplicabile pe amplasament; b) sa indice metodele şi procedurile care trebuie urmate de către personalul de salvare şi cel medical; c) sa indice metodele de identificare rapida a zonei afectate; d) sa indice măsuri pentru ca accidentul industrial să fie prompt notificat părţilor afectate sau care pot fi afectate şi pentru ca aceasta legătură să fie menţinută ulterior; e) sa identifice resursele necesare pentru punerea în aplicare a planurilor şi măsurilor de coordonare; f) sa indice măsurile de informare a publicului, inclusiv, dacă este cazul, măsurile de completare şi redifuzare a informaţiilor furnizate în conformitate cu art. 9 din convenţie; g) sa indice măsurile în materie de instruire şi exercitii. 6. Planurile de urgenta ar putea include măsuri de tratare, colectare, curatare, stocare, inlaturare şi eliminare în deplina securitate a substanţelor periculoase şi materialelor contaminate şi de reconstrucţie. ANEXA VIII Informaţii furnizate publicului în temeiul art. 9 din convenţie 1. Denumirea societăţii, adresa unde se desfăşoară activitatea periculoasa şi identificarea, prin poziţia pe care o ocupa, a persoanei care furnizează informaţia 2. Explicarea, în termeni simpli, a activităţii periculoase, inclusiv a riscurilor acesteia 3. Denumirile comune sau denumirile generice ori clasificarea generală a periculozitatii substanţelor şi preparatelor care sunt utilizate în cadrul activităţii periculoase, cu indicarea principalelor caracteristici de periculozitate 4. Informaţii generale rezultate din evaluarea impactului asupra mediului, dacă acestea sunt disponibile şi relevante 5. Informaţii generale referitoare la natura accidentului industrial care ar putea eventual să se producă în cadrul activităţii periculoase, inclusiv la efectele pe care le-ar putea avea asupra populaţiei şi mediului 6. Informaţii adecvate cu privire la modul în care populaţia afectată va fi avertizata şi informată în caz de accident industrial 7. Informaţii adecvate cu privire la măsurile pe care populaţia afectată ar trebui să le ia şi la comportamentul pe care ar trebui sa îl adopte în caz de accident industrial 8. Informaţii adecvate cu privire la măsurile referitoare la activitatea periculoasa, inclusiv cu privire la legăturile cu serviciile de salvare, pentru a face faţa accidentelor industriale, pentru a le limita gravitatea şi a le atenua efectele 9. Informaţii generale cu privire la planul de urgenta în afară amplasamentului, elaborat de serviciile de urgenta pentru a combate orice efect în afară amplasamentului, inclusiv efectele transfrontiere ale unui accident industrial 10. Informaţii generale cu privire la cerinţele şi condiţiile speciale pe care activitatea periculoasa trebuie să le satisfacă conform dispoziţiilor de reglementare şi/sau administrative naţionale relevante, inclusiv sistemele de licentiere sau autorizare 11. Detalii cu privire la locul de unde pot fi obţinute informaţii relevante suplimentare ANEXA IX Sisteme de notificare a accidentelor industriale în temeiul art. 10 din convenţie 1. Sistemele de notificare a accidentelor industriale permit transmiterea în cel mai scurt timp posibil a datelor şi previziunilor conform codurilor stabilite în prealabil şi utilizând sisteme compatibile de transmisie şi prelucrare a datelor pentru a avertiza şi a interveni în caz de urgenta şi pentru a lua măsuri de atenuare şi de limitare a consecinţelor efectelor transfrontiere, ţinând cont de diverse necesitaţi la diferite niveluri. 2. Notificarea în caz de accident industrial trebuie să includă următoarele: a) tipul şi amploarea accidentului industrial, substantele periculoase în cauza (dacă sunt cunoscute) şi gravitatea efectelor pe care le poate avea; b) ora şi locul exact ale accidentului; c) orice alta informaţie disponibilă, necesară unei intervenţii eficiente în caz de accident industrial. 3. Notificarea unui accident industrial trebuie să fie completată la intervale adecvate sau ori de câte ori este necesar prin notificarea de informaţii relevante suplimentare cu privire la evoluţia situaţiei privind efectele transfrontiere. 4. Teste şi analize se efectuează periodic pentru verificarea eficacitatii sistemelor de notificare a accidentelor industriale, inclusiv instruirea periodică a personalului implicat. Dacă este cazul, astfel de încercări, teste, analize şi activităţi de instruire sunt efectuate în comun. ANEXA X Asistenţa reciprocă în temeiul art. 12 din convenţie 1. Direcţia generală, controlul, coordonarea şi supravegherea generală a asistenţei revin părţii care solicită asistenţa. Personalul care participa la operaţiunea de asistenţa acţionează conform legislaţiei relevante a părţii care solicită asistenţa. Autorităţile competente ale acesteia din urma cooperează cu autoritatea desemnată de partea care furnizează asistenţa, în conformitate cu art. 17 din convenţie, ca fiind responsabile de conducerea directa a personalului şi utilizarea echipamentului pus la dispoziţie de aceasta parte. 2. Partea care solicită asistenţa pune la dispoziţie, în limita mijloacelor sale, facilităţi şi servicii locale în vederea unei administrări corecte şi eficiente a asistenţei şi asigura protecţia personalului, echipamentului şi dotărilor aduse pe teritoriul sau în acest scop de către partea care furnizează asistenţa sau în numele sau. 3. Dacă nu se convine altfel de către părţile implicate, asistenţa este furnizată pe cheltuiala părţii care solicită asistenţa. Partea care furnizează asistenţa poate în orice moment sa renunţe integral sau parţial la rambursarea costurilor. 4. Partea care solicită asistenţa face toate eforturile pentru a acorda părţii care furnizează asistenţa şi persoanelor care acţionează în numele sau privilegiile, imunitatea sau facilităţile necesare pentru exercitarea prompta a funcţiilor lor de asistenţa. Partea care solicită asistenţa nu are obligaţia de a aplica aceasta dispoziţie cetăţenilor săi sau rezidenţilor permanenţi şi nici de a le acorda privilegiile şi imunitatea menţionate anterior. 5. O parte, la cererea părţii care solicită sau a părţii care furnizează asistenţa, facilitează tranzitul pe teritoriul sau al personalului, echipamentului şi bunurilor implicate în operaţiunea de asistenţa, care au făcut obiectul unei notificări în forma corecta şi legală, cu destinaţie sau provenind de pe teritoriul părţii care solicită asistenţa. 6. Partea care solicită asistenţa facilitează pentru personalul, echipamentul şi bunurile utilizate în operaţiunea de asistenţa, care au făcut obiectul unei notificări în forma corecta şi legală, intrarea, şederea şi părăsirea teritoriului sau naţional. 7. În ceea ce priveşte actele care rezultă direct din asistenţa furnizată, partea care solicită asistenţa trebuie, în caz de deces al unor persoane sau vătămări corporale, de pierdere de bunuri ori daune materiale sau deteriorarea mediului cauzate pe teritoriul sau în timpul furnizarii asistenţei solicitate, sa scoată din cauza şi sa recompenseze partea care furnizează asistenţa sau persoanele care acţionează în numele sau şi să le acorde compensaţii în caz de deces sau daune suferite de acestea şi în caz de pierdere ori deteriorare a echipamentului sau a altor bunuri implicate în operaţiunea de asistenţa. Partea care solicită asistenţa este răspunzătoare de rezolvarea plangerilor terţilor împotriva părţii care furnizează asistenţa sau împotriva persoanelor care acţionează în numele sau. 8. Părţile implicate cooperează îndeaproape pentru a facilita soluţionarea procedurilor legale şi a plangerilor care ar putea rezultă din operaţiunea de asistenţa. 9. Orice parte poate solicita asistenţa cu privire la tratamentul medical sau la relocarea temporară pe teritoriul altei părţi a persoanelor implicate într-un accident. 10. După consultări adecvate şi prin notificare, partea afectată sau care solicită asistenţa poate să solicite în orice moment încetarea asistenţei primite sau furnizate în temeiul prezentei convenţii. O dată ce o astfel de solicitare a fost facuta, părţile implicate se consulta în vederea luării unor măsuri pentru încetarea asistenţei în condiţii corespunzătoare. ANEXA XI Schimbul de informaţii în temeiul art. 15 din convenţie Informaţiile trebuie să includă următoarele elemente, care pot face, de asemenea, obiectul unei cooperări multilaterale şi bilaterale: a) măsuri legislative şi administrative, politici, obiective şi prioritati privind prevenirea, pregătirea şi intervenţia, activităţi ştiinţifice şi măsuri tehnice pentru reducerea riscului de accidente industriale care rezultă din activităţi periculoase, inclusiv pentru atenuarea efectelor transfrontiere; b) măsuri şi planuri de urgenta la nivel adecvat având incidenţa asupra altor părţi; c) programe de supraveghere, planificare şi cercetare-dezvoltare, inclusiv aplicarea şi controlul acestora; d) măsuri adoptate în vederea prevenirii, pregătirii şi intervenţiei în cazul accidentelor industriale; e) experienta dobandita în materie de accidente industriale şi cooperarea privind intervenţia în cazul accidentelor industriale care au efecte transfrontiere; f) dezvoltarea şi aplicarea celor mai bune tehnologii disponibile pentru a îmbunătăţi protecţia mediului şi securitatea; g) pregătirea şi intervenţia în situaţii de urgenta; h) metode utilizate pentru prevederea riscurilor, inclusiv criterii pentru monitorizarea şi evaluarea efectelor transfrontiere. ANEXA XII Sarcini pentru activitatea de asistenţa reciprocă în temeiul art. 18 alin. 4 din convenţie 1. Culegerea şi difuzarea informaţiilor şi datelor: a) constituirea şi exploatarea unui sistem de notificare a accidentelor industriale, care să permită furnizarea de informaţii cu privire la accidentele industriale şi la experţi, pentru a-i implica pe aceştia din urma cat mai rapid posibil în furnizarea de asistenţa; b) constituirea şi exploatarea unei bănci de date pentru primirea, procesarea şi difuzarea informaţiilor necesare cu privire la accidentele industriale, inclusiv la efectele lor, precum şi la măsurile aplicate şi eficacitatea lor; c) elaborarea şi păstrarea unei liste de substanţe periculoase, inclusiv caracteristicile lor relevante, şi de informaţii cu privire la modul în care se procedează cu acestea în caz de accident industrial; d) elaborarea şi păstrarea unui registru de experţi care să ofere consultanţa şi alte tipuri de asistenţa privind măsurile de prevenire, pregătire şi intervenţie, inclusiv măsurile de reconstrucţie; e) păstrarea unei liste de activităţi periculoase; f) elaborarea şi păstrarea unei liste de substanţe periculoase reglementate de dispoziţiile părţii I din anexa nr. I la convenţie. 2. Cercetare, instruire şi metodologii: a) dezvoltarea şi furnizarea de modele bazate pe experienta dobandita în materie de accidente industriale, precum şi de scenarii de prevenire, pregătire şi intervenţie; b) promovarea educaţiei şi instruirii, organizarea de colocvii internaţionale şi promovarea cooperării în materie de cercetare-dezvoltare. 3. Asistenţa tehnica: a) îndeplinirea funcţiilor consultative destinate intaririi capacităţii părţilor de a aplica măsurile de prevenire, pregătire şi intervenţie; b) asumarea, la cererea unei părţi, a inspectarii activităţilor sale periculoase şi furnizarea de asistenţa în vederea organizării inspecţiilor naţionale conform dispoziţiilor din prezenta convenţie. 4. Asistenţa în caz de urgenta: - acordarea, la cererea unei părţi, de asistenţa tehnica, în special prin trimiterea la locul accidentului industrial de experţi care să furnizeze consultanţa şi alte tipuri de asistenţa pentru intervenţia în cazul unui accident industrial. ANEXA XIII Arbitraj 1. Partea sau părţile solicitante notifica secretariatului ca părţile au convenit sa supună diferendul arbitrajului în conformitate cu art. 21 alin. 2 din convenţie. Notificarea precizează obiectul arbitrajului şi indica, în special, articolele prezentei convenţii a căror interpretare sau aplicare este în cauza. Secretariatul transmite informaţiile primite tuturor părţilor la prezenta convenţie. 2. Tribunalul de arbitraj este compus din trei membri. Partea sau părţile solicitante şi cealaltă/celelalte parte/părţi în disputa numesc un arbitru, iar cei doi arbitri astfel numiţi desemnează de comun acord un al treilea arbitru, care va fi preşedintele tribunalului de arbitraj. Acesta din urma nu trebuie să fie cetăţean al uneia dintre părţile în disputa, nici să îşi aibă reşedinţa obişnuită pe teritoriul uneia dintre aceste părţi, nici să fie în serviciul uneia dintre ele şi nici să se fi ocupat deja de afacerea în cauza în alta calitate. 3. Dacă preşedintele tribunalului de arbitraj nu a fost desemnat în termen de doua luni de la numirea celui de-al doilea arbitru, secretarul executiv al Comisiei Economice pentru Europa trebuie să desemneze preşedintele, la cererea uneia dintre părţile în disputa, într-un nou termen de doua luni. 4. Dacă una dintre părţile în disputa nu numeşte un arbitru în termen de doua luni de la primirea solicitării, cealaltă parte poate informa secretarul executiv al Comisiei Economice pentru Europa, care desemnează preşedintele tribunalului de arbitraj într-un nou termen de doua luni. La desemnarea sa, preşedintele tribunalului de arbitraj solicita părţilor care nu au numit un arbitru să facă acest lucru în termen de doua luni. Dacă acest interval nu este respectat, preşedintele comunică acest lucru secretarului executiv al Comisiei Economice pentru Europa, care face numirea într-un nou termen de doua luni. 5. Tribunalul de arbitraj da sentinta conform dreptului internaţional şi dispoziţiilor din prezenta convenţie. 6. Orice tribunal de arbitraj constituit în aplicarea dispoziţiilor din prezenta anexa îşi stabileşte regulamentul de procedura. 7. Deciziile tribunalului de arbitraj atât asupra chestiunilor de procedura, cat şi de fond sunt adoptate de membrii săi cu majoritate de voturi. 8. Tribunalul poate lua toate măsurile adecvate pentru stabilirea faptelor. 9. Părţile în disputa facilitează sarcina tribunalului de arbitraj prin toate mijloacele aflate la dispoziţia lor, în special: a) furnizează tribunalului toate documentele, facilităţile şi informaţiile relevante; b) permit tribunalului, dacă este necesar, sa citeze şi sa audieze martori sau experţi. 10. Părţile în disputa şi arbitrii protejeaza secretul oricărei informaţii pe care o primesc cu titlu confidenţial în timpul procedurii de arbitraj. 11. Tribunalul de arbitraj poate, la cererea uneia dintre părţi, sa recomande măsuri intermediare de protecţie. 12. Dacă una dintre părţile în disputa nu se prezintă în faţa tribunalului de arbitraj sau nu îşi apara cazul, cealaltă parte poate solicita tribunalului sa continue procedura şi sa pronunţe sentinta definitivă. Absenta unei părţi sau incapacitatea acesteia de a-şi apara cazul nu împiedica desfăşurarea procedurii. 13. Tribunalul de arbitraj poate audia şi determina contestaţiile care rezultă direct din obiectul disputei. 14. Dacă tribunalul de arbitraj nu decide altfel în funcţie de împrejurările speciale ale cazului, cheltuielile de judecată, inclusiv remunerarea membrilor săi, sunt suportate în mod egal de părţile în disputa. Tribunalul tine o evidenta a tuturor cheltuielilor şi o pune la dispoziţie părţilor în final. 15. Fiecare parte la prezenta convenţie care are, în ceea ce priveşte obiectul disputei, un interes de ordin juridic şi care poate fi afectată de o decizie adoptată în cazul respectiv poate interveni în procedura cu acordul tribunalului. 16. Tribunalul de arbitraj pronunţa sentinta în termen de 5 luni de la data la care a fost constituit, cu excepţia cazului în care considera necesară prelungirea termenului cu o perioadă care să nu depăşească 5 luni. 17. Sentinta tribunalului de arbitraj este însoţită de o expunere de motive. Ea este definitivă şi obligatorie pentru toate părţile în disputa. Tribunalul de arbitraj o comunică părţilor în disputa şi secretariatului. Acesta din urma transmite informaţiile primite tuturor părţilor la prezenta convenţie. 18. Orice diferend între părţi legat de interpretarea sau de executarea sentinţei poate fi supus de către una dintre părţi tribunalului care a pronunţat sentinta sau, dacă acesta din urma nu poate fi sesizat, unui alt tribunal constituit în acest scop în acelaşi mod ca şi primul. -------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
