Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   CONVENŢIE din 16 noiembrie 2001  privind garanţiile internaţionale în materie de echipamente mobile    Twitter Facebook
Cautare document

 CONVENŢIE din 16 noiembrie 2001 privind garanţiile internaţionale în materie de echipamente mobile

EMITENT: Act Internaţional
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 1013 din 21 decembrie 2017
──────────
    Conţinută de Legea nr. 252 din 13 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr 1013 din 21 decembrie 2017.
──────────
    Semnată la Cape Town la data de 16 noiembrie 2001
    Statele părţi la prezenta convenţie,
    conştiente de necesitatea de a achiziţiona şi utiliza echipamente mobile de valoare ridicată sau cu însemnătate economică deosebită şi de a facilita finanţarea achiziţiei şi utilizarea respectivelor echipamente într-un mod eficient,
    recunoscând avantajele finanţării garantate cu active şi ale leasingului în acest scop şi dorind să faciliteze acest tip de tranzacţii prin stabilirea de norme clare de reglementare a acestora,
    ţinând seama de necesitatea de a asigura faptul că garanţiile privind aceste echipamente sunt universal recunoscute şi protejate,
    dorind să asigure beneficii economice extinse şi reciproce pentru toate părţile interesate,
    considerând că respectivele norme trebuie să reflecte principiile care stau la baza finanţării garantate cu active şi a leasingului şi să promoveze autonomia părţilor, necesară în astfel de tranzacţii,
    conştiente de necesitatea de a stabili un cadru legal pentru garanţiile internaţionale în ceea ce priveşte respectivele echipamente şi, în acest scop, de a crea un sistem internaţional de înregistrare pentru protecţia acestora,
    luând în considerare obiectivele şi principiile enunţate în convenţiile existente referitoare la respectivele echipamente,
    au convenit asupra următoarelor prevederi:
    CAP. I
    Domeniul de aplicare şi prevederi generale
    ART. 1
    Definiţii
    În prezenta convenţie, cu excepţia cazurilor în care contextul impune altfel, următorii termeni sunt utilizaţi cu înţelesul prevăzut în cele ce urmează:
    (a) „contract“ înseamnă contract de constituire a unei garanţii, contract încheiat sub condiţie suspensivă sau contract de leasing;
    (b) „cesiune“ înseamnă un contract care, printr-o garanţie sau în alt mod, conferă cesionarului drepturi conexe, cu sau fără transferul garanţiilor internaţionale aferente;
    (c) „drepturi conexe“ se referă la toate drepturile la plăţi sau alte beneficii oferite de debitor în baza unui contract, care sunt garantate cu bunul sau asociate acestuia;
    (d) „iniţierea procedurilor de insolvenţă“ înseamnă momentul în care trebuie să înceapă procedurile de insolvenţă, conform legislaţiei aplicabile privind insolvenţa;
    (e) „cumpărător condiţionat“ este un cumpărător în cadrul unui contract încheiat sub condiţie suspensivă;
    (f) „vânzător condiţionat“ este un vânzător în cadrul unui contract încheiat sub condiţie suspensivă;
    (g) „contract de vânzare“ înseamnă un contract pentru vânzarea unui bun de către un vânzător unui cumpărător care nu face parte din contractele definite anterior la lit. (a) de mai sus;
    (h) „instanţă“ înseamnă o instanţă judecătorească sau un tribunal administrativ ori de arbitraj stabilit de către un stat contractant;
    (i) „creditor“ înseamnă creditorul privilegiat în cadrul unui contract de garanţie, un cumpărător condiţionat în cadrul unui contract încheiat sub condiţie suspensivă sau un locator într-un contract de leasing;
    (j) „debitor“ înseamnă garantul într-un contract de garanţie, cumpărătorul condiţionat într-un contract încheiat sub condiţie suspensivă, utilizatorul într-un contract de leasing sau o persoană al cărei drept asupra unui bun este grevat de un drept sau o garanţie înregistrabil(ă) neconsensual(ă);
    (k) „administratorul judiciar“ este o persoană autorizată să administreze reorganizarea sau lichidarea, inclusiv una autorizată în mod provizoriu, şi include un debitor aflat în posesia bunului, dacă acest lucru este permis prin legislaţia aplicabilă privind insolvenţa;
    (l) „proceduri de insolvenţă“ înseamnă falimentul, lichidarea sau alte proceduri judiciare sau administrative colective, inclusiv procedurile provizorii, în cadrul cărora activele şi afacerile debitorului fac obiectul controalelor şi supravegherii de către o instanţă în scop de reorganizare sau lichidare;
    (m) „persoanele interesate“ sunt:
    (i) debitorul;
    (ii) orice persoană care, în scopul asigurării îndeplinirii oricărei obligaţii în favoarea creditorului, acordă sau emite o cauţiune sau o garanţie la cerere sau o scrisoare de credit stand-by sau orice altă formă de asigurare a creditului;
    (iii) orice altă persoană care are drepturi privind bunul sau asupra bunului;

    (n) „tranzacţia internă“ este o tranzacţie de tipul celor enumerate la articolul 2 alineatul 2 literele (a)-(c), în cazul în care centrul intereselor principale ale tuturor părţilor în ceea ce priveşte astfel de tranzacţii, precum şi bunul relevant se află (astfel cum este specificat în protocol) în acelaşi stat contractant la momentul încheierii contractului şi în cazul în care garanţia existentă pentru tranzacţia în cauză a fost înregistrată într-un registru naţional din respectivul stat contractant, care a făcut o declaraţie conform articolului 50 alineatul 1;
    (o) „garanţie internaţională“ este garanţia unui creditor căreia i se aplică prevederile articolului 2;
    (p) „Registrul internaţional“ reprezintă modalităţile internaţionale de înregistrare în scopurile prezentei convenţii sau protocolului;
    (q) „contract de leasing“ este contractul prin care o persoană (locatorul) acordă dreptul de posesie sau control asupra unui bun (cu sau fără opţiunea de a-l achiziţiona) unei alte persoane (utilizatorul) în schimbul unei chirii sau al unei alte forme de plată;
    (r) „garanţie naţională“ însemnă o garanţie a unui creditor privind un bun, creat de o tranzacţie internaţională în cadrul unei declaraţii în temeiul articolului 50 alineatul (1);
    (s) „drept sau garanţie neconsensual(ă)“ înseamnă un drept sau o garanţie acordat(ă) conform legislaţiei unui stat contractant care a făcut o declaraţie în baza articolului 39 pentru a garanta îndeplinirea unei obligaţii, inclusiv o obligaţie faţă de un stat, un organism de stat sau o organizaţie interguvernamentală sau privată;
    (t) „notificare privind o garanţie naţională“ înseamnă o notificare înregistrată sau care urmează a fi înregistrată la Registrul internaţional cu privire la crearea unei garanţii naţionale;
    (u) „bun“ înseamnă un bun aparţinând uneia dintre categoriile care intră în sfera de aplicare a articolului 2;
    (v) „drept sau garanţie preexistent(ă)“ înseamnă un drept sau o garanţie de orice tip privind un bun sau asupra unui bun, care a fost creat sau a rezultat înainte de data intrării în vigoare a prezentei Convenţii, astfel cum este definit la articolul 60 alineatul 2 litera (a);
    (w) „indemnizaţii“ înseamnă încasări sub formă de bani sau sub o altă formă, provenite din pierderea totală sau parţială sau distrugerea fizică a bunului sau confiscarea, retragerea sau rechiziţionarea totală sau parţială a acestuia;
    (x) „cesiunea potenţială“ este cesiunea preconizată a fi efectuată în viitor în cazul producerii unui eveniment determinat, fie că survenirea evenimentului este sigură, fie că nu;
    (y) „garanţie internaţională potenţială“ înseamnă o garanţie privind un bun, preconizată a fi creată sau instituită în viitor ca garanţie internaţională, în cazul survenirii unui eveniment determinat (care poate fi achiziţia de către debitor a unei garanţii privind bunul), fie că survenirea evenimentului este sigură, fie că nu;
    (z) „vânzare potenţială“ înseamnă o vânzare preconizată pentru viitor, în cazul survenirii unui eveniment determinat, fie că survenirea evenimentului este sigură, fie că nu;
    (aa) „protocol“ înseamnă, pentru orice categorie de bunuri şi drepturi conexe cărora li se aplică prezenta convenţie, protocolul corespunzător respectivei categorii de bunuri şi drepturi conexe;
    (bb) „înregistrat“ înseamnă înscris în Registrul internaţional conform prevederilor din capitolul V;
    (cc) „garanţie înregistrată“ înseamnă o garanţie internaţională, un drept sau o garanţie necontractual(ă) înregistrabil(ă) sau o garanţie naţională specificată într-o notificare privind o garanţie naţională, înregistrată conform prevederilor din capitolul V;
    (dd) „drept sau garanţie necontractual(ă) înregistrabil(ă)“ înseamnă un drept sau o garanţie neconsensual(ă) înregistrabil(ă) conform unei declaraţii înaintate conform prevederilor articolului 40;
    (ee) „organism de înregistrare“ înseamnă, conform protocolului, persoana sau organismul desemnat prin acel protocol sau numit în temeiul articolului 17 alineatul 2 litera (b);
    (ff) „reglementări“ înseamnă reglementări emise sau aprobate de către Autoritatea de Supraveghere în temeiul protocolului;
    (gg) „vânzare“ înseamnă un transfer de proprietate asupra unui bun în urma încheierii unui contract de vânzare;
    (hh) „obligaţie garantată“ înseamnă o obligaţie garantată printr-o garanţie reală mobiliară;
    (ii) „contract de garanţie“ înseamnă un contract prin care un debitor acordă unui creditor privilegiat sau aprobă acordarea unei garanţii (inclusiv o garanţie privind dreptul de proprietate) privind un bun sau asupra unui bun pentru a garanta îndeplinirea unei obligaţii existente sau viitoare a debitorului sau a unui terţ;
    (jj) „garanţie reală mobiliară“ înseamnă o garanţie creată printr-un contract de garanţie;
    (kk) „Autoritate de Supraveghere“ înseamnă, conform protocolului, Autoritatea de Supraveghere la care se face referire în articolul 17 alineatul 1;
    (ll) „contract încheiat sub condiţie suspensivă“ înseamnă un contract de vânzare a unui bun, cu condiţia ca dreptul de proprietate să nu fie transferat până la îndeplinirea condiţiei sau a condiţiilor prevăzute în contract;
    (mm) „garanţie neînregistrată“ înseamnă o garanţie contractuală sau un drept sau o garanţie necontractual(ă) (cu excepţia garanţiei căreia i se aplică articolul 39) care nu a fost înregistrat(ă) , indiferent dacă este înregistrabilă sau nu conform prezentei convenţii; şi
    (nn) „în scris“ înseamnă o consemnare a informaţiilor (inclusiv a informaţiilor comunicate prin teletransmisie) care este pe suport material sau sub o altă formă care poate fi reprodusă ulterior pe suport material şi care indică în mod rezonabil aprobarea informaţiilor respective de către o persoană.


    ART. 2
    Garanţia internaţională
    1. Prezenta convenţie prevede constituirea şi efectele unei garanţii internaţionale pentru anumite categorii de echipamente mobile şi drepturi conexe.
    2. În scopurile prezentei convenţii, o garanţie internaţională privind echipamente mobile este o garanţie, creată în temeiul articolului 7, privind un bun identificabil în mod unic dintr-o categorie de astfel de bunuri enumerate la alineatul 3 şi indicate în protocol:
    (a) acordat de către debitor în baza unui contract de garanţie;
    (b) atribuit unei persoane care este vânzătorul condiţionat în cadrul unui contract încheiat sub condiţie suspensivă; sau
    (c) atribuit unei persoane care este locatorul în cadrul unui contract de leasing.
    O garanţie care intră în sfera de aplicare a prevederilor de la subparagraful (a) nu intră şi în sfera de aplicare a subparagrafelor (b) sau (c).

    3. Categoriile la care se face referire în alineatul precedent sunt următoarele:
    (a) corpuri de aeronave, motoare de aeronave şi elicoptere;
    (b) material rulant pentru căi ferate; şi
    (c) echipamente spaţiale.

    4. Legislaţia aplicabilă stabileşte dacă o garanţie care intră sub incidenţa alineatului 2 intră în sfera de aplicare a subparagrafului (a), (b) sau (c) din acel alineat.
    5. O garanţie internaţională referitoare la un bun se extinde şi asupra veniturilor produse de bunul respectiv.

    ART. 3
    Domeniul de aplicare
    1. Prezenta convenţie se aplică în cazul în care, în momentul încheierii contractului care instituie sau prevede garanţia internaţională, debitorul se află într-un stat contractant.
    2. Aplicabilitatea prezentei convenţii nu este afectată în cazul în care creditorul se află într-un stat necontractant.

    ART. 4
    Locaţia debitorului
    1. În scopurile articolului 3 alineatul 1, debitorul este situat în orice stat contractant:
    (a) în temeiul legislaţiei căruia a fost creat sau funcţionează;
    (b) în care îşi are sediul social sau sediul statutar;
    (c) în care îşi are administraţia centrală; sau
    (d) în care îşi desfăşoară activitatea.

    2. O referire din subparagraful (d) al alineatului anterior la locul în care debitorul îşi desfăşoară activitatea, în cazul în care acesta îşi desfăşoară activitatea în mai multe locuri, înseamnă locul în care acesta îşi desfăşoară activitatea principală sau, dacă nu există un astfel de loc, reşedinţa sa obişnuită.

    ART. 5
    Interpretarea şi legislaţia aplicabilă
    1. În interpretarea prezentei convenţii, trebuie să se ţină seama de scopurile acesteia, stabilite în preambul, de caracterul său internaţional şi de necesitatea de a promova uniformitatea şi previzibilitatea în aplicarea acesteia.
    2. Întrebările legate de chestiuni reglementate prin prezenta convenţie care nu sunt stabilite explicit în cadrul acesteia vor fi soluţionate în conformitate cu principiile generale pe care este fondată convenţia sau, în lipsa acestora, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
    3. Trimiterile la legislaţia în vigoare se referă la normele interne ale legislaţiei în vigoare, în virtutea normelor de drept internaţional privat ale statului competent.
    4. În cazul în care un stat cuprinde mai multe unităţi teritoriale, fiecare având propriile sale norme de drept cu privire la aspectul analizat, şi în cazul în care nu există nicio indicaţie privind unitatea teritorială relevantă, legislaţia acelui stat decide unitatea teritorială ale cărei reglementări se vor aplica. În absenţa unei astfel de reglementări, se va aplica legislaţia unităţii teritoriale cu care cazul are cele mai multe legături.

    ART. 6
    Relaţia dintre convenţie şi protocol
    1. Prezenta convenţie şi protocolul vor fi citite şi interpretate împreună, ca un singur document.
    2. În cazul unei neconcordanţe între prezenta convenţie şi protocol, protocolul va avea întâietate.

    CAP. II
    Constituirea unei garanţii internaţionale
    ART. 7
    Condiţii de formă
    O garanţie este constituită ca garanţie internaţională în conformitate cu prezenta convenţie în cazul în care contractul care o creează sau prevede:
    (a) este în scris;
    (b) se referă la un bun de care poate dispune debitorul, vânzătorul condiţionat sau locatorul;
    (c) permite identificarea unui bun în conformitate cu protocolul; şi
    (d) în cazul unui contract de garanţie, permite stabilirea obligaţiilor garantate, fără a fi însă necesar să se menţioneze o sumă sau suma maximă garantată.


    CAP. III
    Modalităţi de reparare în cazul neîndeplinirii obligaţiilor
    ART. 8
    Modalităţi de reparare aflate la dispoziţia creditorului
    1. În cazul neîndeplinirii obligaţiilor, astfel cum este prevăzut la articolul 11, cu condiţia ca debitorul să îşi fi dat în orice moment acordul şi sub rezerva oricărei declaraţii ce poate fi emisă de către un stat contractant în temeiul articolului 54, creditorul poate aplica oricare una sau mai multe dintre următoarele modalităţi de reparare:
    (a) să îşi însuşească sau să preia controlul asupra bunului care constituie garanţie în favoarea sa;
    (b) să vândă sau să închirieze orice astfel de bun;
    (c) să încaseze sau să primească orice venit sau profit rezultat din gestionarea sau utilizarea oricărui astfel de bun.

    2. Creditorul poate, în mod alternativ, să solicite un ordin judecătoresc care să autorizeze sau să impună oricare dintre acţiunile menţionate la alineatul precedent.
    3. Orice modalitate de reparare menţionată la subparagraful (a), (b) sau (c) al alineatului 1 sau prin articolul 13 trebuie aplicată în mod rezonabil din punct de vedere comercial. O modalitate de reparare este considerată a fi aplicată în mod rezonabil din punct de vedere comercial atunci când aceasta este aplicată în conformitate cu o prevedere a contractului de garanţie, cu excepţia cazului în care o astfel de prevedere este în mod evident nerezonabilă.
    4. Un creditor care propune să vândă sau să închirieze un bun în temeiul alineatului 1 va notifica mai întâi în scris într-un termen rezonabil cu privire la vânzare sau închiriere:
    (a) persoanele interesate specificate la articolul 1 litera (m) punctele (i) şi (ii); şi
    (b) persoanele interesate specificate la articolul 1 litera (m) punctul (iii), care au comunicat creditorului drepturile lor cu suficient timp înainte de vânzare sau închiriere.

    5. Orice sumă încasată sau primită de către creditor care rezultă din aplicarea oricăreia dintre modalităţile de reparare menţionate la alineatul 1 sau 2 va fi utilizată ca plată a sumei care reprezintă obligaţiile garantate.
    6. În cazul în care sumele încasate sau primite de către creditor, ce rezultă din aplicarea oricăreia dintre modalităţile de reparare menţionate la alineatul 1 sau 2, depăşesc suma garantată prin garanţia reală mobiliară şi costurile rezonabile apărute în aplicarea respectivei măsuri, atunci, cu excepţia cazului în care instanţa decide altfel, creditorul va distribui surplusul, în ordinea priorităţii, şi celorlalţi deţinători de garanţii înregistrate cu rang inferior sau care au fost aduse la cunoştinţa creditorului şi va plăti orice sumă rămasă debitorului.

    ART. 9
    Transferul proprietăţii în cazul îndeplinirii obligaţiei; efectul liberatoriu
    1. În orice moment după neîndeplinirea obligaţiei, aşa cum este prevăzută la articolul 11, creditorul şi toate persoanele interesate pot conveni de comun acord ca dreptul de proprietate (sau orice altă garanţie a debitorului) asupra oricărui bun care constituie o garanţie reală mobiliară să fie utilizat de către creditor pentru îndeplinirea sau în vederea îndeplinirii obligaţiei garantate.
    2. La solicitarea creditorului, instanţa poate hotărî ca dreptul de proprietate (sau orice altă garanţie a debitorului) asupra oricărui bun care constituie o garanţie reală mobiliară să treacă asupra creditorului pentru îndeplinirea obligaţiilor garantate.
    3. Instanţa aprobă solicitarea de la alineatul anterior numai dacă valoarea obligaţiilor garantate care trebuie îndeplinite printr-un astfel de transfer este proporţională cu valoarea bunului, ţinându-se seama de orice plată care trebuie să fie efectuată de către creditor oricăreia dintre persoanele interesate.
    4. În orice moment după neîndeplinirea obligaţiilor, astfel cum se prevede la articolul 11, şi înainte de vânzarea bunului care constituie garanţie sau de emiterea unui ordin conform alineatului 2, debitorul sau orice persoană interesată poate obţine ridicarea garanţiei reale mobiliare, plătind în întregime suma garantată, sub rezerva oricărei închirieri a bunului de către creditor conform articolului 8 alineatul 1 litera (b) sau prevăzută de un ordin judecătoresc, conform articolului 8 alineatul 2. În cazul în care, după respectiva neîndeplinire a obligaţiilor, suma garantată este plătită în întregime de către o persoană interesată, alta decât debitorul, acea persoană preia drepturile creditorului.
    5. Dreptul de proprietate sau orice altă garanţie a debitorului, transferate prin vânzare, conform articolului 8 alineatul 1 litera (b) sau prezentului articol alineatul 1 sau 2, este degrevat(ă) de orice altă garanţie de rang inferior garanţiei reale mobiliare a creditorului, în conformitate cu prevederile articolului 29.

    ART. 10
    Măsurile aflate la dispoziţia vânzătorului condiţionat sau a locatorului
    În cazul neîndeplinirii obligaţiilor în cadrul unui contract încheiat sub condiţie suspensivă sau al unui contract de leasing, astfel cum se prevede la articolul 11, vânzătorul condiţionat sau locatorul, după caz:
    (a) sub rezerva oricărei declaraţii potenţiale a unui stat contractant, conform articolului 54, poate să rezilieze contractul şi să îşi însuşească sau să preia controlul asupra oricărui bun care face obiectul contractului; sau
    (b) poate să solicite un ordin judecătoresc care să autorizeze sau să impună oricare dintre aceste acţiuni.


    ART. 11
    Înţelesul neîndeplinirii obligaţiilor
    1. Debitorul şi creditorul pot în orice moment să convină în scris asupra evenimentelor care constituie o neîndeplinire a obligaţiilor sau care dau naştere drepturilor şi modalităţilor de reparare specificate la articolele 8-10 şi 13.
    2. În cazul în care debitorul şi creditorul nu au convenit asupra acestor aspecte, „neîndeplinirea obligaţiilor“ în scopurile articolelor 8-10 şi 13 înseamnă o neîndeplinire care îl privează în mod substanţial pe creditor de ceea ce i se cuvine în baza contractului.

    ART. 12
    Măsuri suplimentare
    Pot fi aplicate orice alte modalităţi de reparare permise prin legislaţia în vigoare, inclusiv modalităţile de reparare asupra cărora părţile au convenit, cu condiţia ca acestea să nu vină în contradicţie cu prevederile imperative ale prezentului capitol, astfel cum este stabilit la articolul 15.

    ART. 13
    Măsuri provizorii
    1. Sub rezerva oricărei declaraţii pe care o poate face în temeiul articolului 55, un stat contractant se asigură că un creditor care aduce dovezi că debitorul nu şi-a îndeplinit obligaţiile, în aşteptarea soluţionării definitive a cererii sale şi cu condiţia ca debitorul să îşi fi dat, în orice moment, acordul în această privinţă, poate obţine din partea unei instanţe aplicarea în termen scurt a unor măsuri, sub forma unuia sau a mai multor ordine dintre cele enumerate în cele ce urmează, în funcţie de solicitarea creditorului:
    (a) conservarea bunului şi a valorii sale;
    (b) punerea în posesie, controlul sau custodia asupra bunului;
    (c) imobilizarea bunului; şi
    (d) închirierea sau, cu excepţia cazurilor prevăzute la subparagrafele (a)-(c), gestionarea bunului şi a veniturilor generate de acesta.

    2. La emiterea unui ordin conform alineatului precedent, instanţa poate impune condiţiile pe care le consideră necesare pentru a proteja persoanele interesate în eventualitatea în care:
    (a) creditorul, la punerea în aplicare a unui ordin care dispune aplicarea unor măsuri, nu îşi îndeplineşte oricare dintre obligaţiile ce îi revin faţă de debitor în baza prezentei convenţii sau protocolului; sau
    (b) creditorului nu îi este recunoscută creanţa, integral sau parţial, în momentul soluţionării definitive a respectivului litigiu.

    3. Înainte de a emite un ordin conform alineatului 1, instanţa poate solicita ca toate persoanele interesate să fie notificate cu privire la această solicitare.
    4. Nimic din prezentul articol nu afectează aplicarea articolului 8 alineatul 3 sau nu limitează posibilitatea instanţei de a dispune alte măsuri provizorii decât cele prevăzute în alineatul 1.

    ART. 14
    Cerinţe procedurale
    Sub rezerva articolului 54 alineatul 2, orice modalitate de reparare prevăzută în prezentul capitol trebuie aplicată în conformitate cu procedura prevăzută prin legislaţia locului în care va fi aplicată modalitatea de reparare.

    ART. 15
    Derogarea
    În relaţiile lor reciproce, oricare două sau mai multe părţi menţionate în prezentul capitol pot în orice moment, prin acord scris, să stabilească o derogare de la conţinutul oricăreia dintre prevederile anterioare din prezentul capitol sau să modifice efectele acestora, cu excepţia articolului 8 alineatele 3-6, articolului 9 alineatele 3 şi 4, articolului 13 alineatul 2 şi articolului 14.

    CAP. IV
    Sistemul internaţional de înregistrare
    ART. 16
    Registrul internaţional
    1. Un registru internaţional va fi instituit pentru înregistrarea:
    (a) garanţiilor internaţionale, a garanţiilor internaţionale potenţiale şi a drepturilor şi garanţiilor necontractuale înregistrabile;
    (b) cesiunilor şi cesiunilor potenţiale de garanţii internaţionale;
    (c) achiziţiilor de garanţii internaţionale prin subrogarea legală sau convenţională conform legislaţiei în vigoare;
    (d) notificărilor privind garanţiile naţionale; şi
    (e) subordonărilor de garanţii la care se face referire în oricare dintre subparagrafele precedente.

    2. Pot fi instituite diferite registre internaţionale pentru diferite categorii de bunuri şi drepturi conexe.
    3. În scopurile prezentului capitol şi ale capitolului V, termenul „înregistrare“ include, acolo unde este cazul, o modificare, prelungire sau o radiere a înregistrării.

    ART. 17
    Autoritatea de supraveghere şi organismul de înregistrare
    1. Va exista o autoritate de supraveghere aşa cum este prevăzut prin protocol.
    2. Autoritatea de Supraveghere:
    (a) va înfiinţa sau lua măsuri pentru înfiinţarea Registrului internaţional;
    (b) va numi sau va demite responsabilul organismului de înregistrare, dacă nu este prevăzut altfel în protocol;
    (c) în cazul în care se schimbă responsabilul organismului de înregistrare, se va asigura că toate drepturile necesare pentru funcţionarea efectivă continuă a Registrului internaţional îi vor reveni sau vor fi transmisibile noului responsabil;
    (d) după consultarea cu statele contractante, va stabili sau va aproba reglementările de aplicare a protocolului privind funcţionarea Registrului internaţional şi va asigura publicarea acestuia;
    (e) va stabili procedurile administrative prin care se pot înainta plângeri către Autoritatea de Supraveghere privind funcţionarea Registrului internaţional;
    (f) va supraveghea organismul de înregistrare şi funcţionarea Registrului internaţional;
    (g) la solicitarea organismului de înregistrare, îi va acorda asistenţă acestuia aşa cum consideră oportun Autoritatea de Supraveghere;
    (h) va stabili şi va revizui periodic structura tarifară a serviciilor şi a facilităţilor oferite de către Registrul internaţional;
    (i) va face tot ceea ce este necesar pentru a asigura existenţa unui sistem electronic eficient de înregistrare pe bază de notificări în vederea implementării obiectivelor prezentei convenţii şi ale protocolului; şi
    (j) va raporta periodic statelor contractante cu privire la îndeplinirea obligaţiilor sale în conformitate cu prezenta convenţie şi cu protocolul.

    3. Autoritatea de Supraveghere poate încheia orice acord necesar pentru îndeplinirea funcţiilor sale, inclusiv orice acord prevăzut în articolul 27 alineatul 3.
    4. Autoritatea de supraveghere va deţine toate drepturile de proprietate asupra bazelor de date şi a arhivelor Registrului internaţional.
    5. Organismul de înregistrare asigură funcţionarea eficientă a Registrului internaţional şi îndeplineşte funcţiile care i-au fost atribuite prin prezenta convenţie, prin protocol şi prin reglementări.

    CAP. V
    Alte aspecte legate de înregistrare
    ART. 18
    Cerinţe de înregistrare
    1. Protocolul şi reglementările vor specifica cerinţele, inclusiv criteriile de identificare a bunului:
    (a) pentru efectuarea unei înregistrări (care va include dispunerea transmiterii în prealabil pe cale electronică a oricărui consimţământ al oricărei persoane al cărei consimţământ este necesar conform articolului 20);
    (b) pentru efectuarea de căutări şi emiterea de certificate de căutare şi sub rezerva acestora;
    (c) pentru asigurarea confidenţialităţii informaţiilor şi a documentelor din cadrul Registrului internaţional, altele decât informaţiile şi documentele legate de o înregistrare.

    2. Organismului de înregistrare nu îi va reveni îndatorirea de a cerceta dacă un consimţământ pentru înregistrare în temeiul articolului 20 a fost cu adevărat acordat sau dacă este valabil.
    3. În cazul în care o garanţie înregistrată ca garanţie internaţională potenţială devine garanţie internaţională, nu este necesară o altă înregistrare, cu condiţia ca informaţiile despre înregistrare să fie suficiente pentru înregistrarea unei garanţii internaţionale.
    4. Organismul de înregistrare va lua măsurile necesare pentru ca înregistrările să fie introduse în baza de date a Registrului internaţional, să poată fi căutate în ordinea cronologică a primirii lor şi în fişier să se înregistreze data şi ora primirii.
    5. Protocolul poate dispune ca un stat contractant să poată desemna pe teritoriul său unul sau mai multe organisme ca punct sau puncte de intrare, prin intermediul căruia informaţiile necesare pentru înregistrare să fie transmise Registrului internaţional. Un stat contractant care creează un astfel de organism poate specifica cerinţele care trebuie să fie îndeplinite, dacă este cazul, înainte ca aceste informaţii să fie transmise Registrului internaţional.

    ART. 19
    Valabilitatea şi momentul înregistrării
    1. O înregistrare va fi valabilă numai dacă este efectuată în conformitate cu prevederile articolului 20.
    2. O înregistrare, dacă îndeplineşte condiţiile de valabilitate, va fi finalizată în momentul introducerii informaţiilor necesare în baza de date a Registrului internaţional, astfel încât să poată fi consultată.
    3. O înregistrare va putea fi consultată, în scopurile alineatului anterior, în momentul în care:
    (a) Registrul internaţional i-a atribuit un număr de fişier în ordine succesivă; şi
    (b) informaţiile privind înregistrarea, inclusiv numărul fişierului, sunt stocate pe suport durabil şi pot fi accesate la Registrul internaţional.

    4. În cazul în care o garanţie înregistrată iniţial ca garanţie internaţională potenţială devine garanţie internaţională, acea garanţie internaţională va fi considerată ca fiind înregistrată de la data înregistrării garanţiei internaţionale potenţiale, cu condiţia ca înregistrarea să fi fost valabilă imediat înainte de momentul constituirii garanţiei internaţionale, astfel cum este prevăzut prin articolul 7.
    5. Alineatul anterior se aplică cu modificările necesare la înregistrarea unei cesiuni potenţiale a unei garanţii internaţionale.
    6. O înregistrare trebuie să poată fi consultată în baza de date a Registrului internaţional în conformitate cu criteriile prevăzute în protocol.

    ART. 20
    Acordarea consimţământului pentru înregistrare
    1. O garanţie internaţională, o garanţie internaţională potenţială, o cesiune sau o cesiune potenţială a unei garanţii internaţionale poate fi înregistrată, iar apoi înregistrarea poate fi modificată sau prelungită înainte de expirare de către oricare dintre părţi cu acordul scris al celeilalte părţi.
    2. Subordonarea unei garanţii internaţionale unei alte garanţii internaţionale poate fi înregistrată în orice moment de către persoana sau cu acordul scris al persoanei a cărei garanţie a fost subordonată.
    3. O înregistrare poate fi radiată de către partea sau cu acordul scris al părţii în favoarea căreia a fost efectuată.
    4. Achiziţia unei garanţii internaţionale prin subrogare legală sau contractuală poate fi înregistrată de către persoana care se substituie creditorului.
    5. Un drept sau o garanţie neconsensual(ă) înregistrabil(ă) poate fi înregistrat(ă) de către deţinătorul acestora.
    6. O notificare a unei garanţii naţionale poate fi înregistrată de către deţinătorul acesteia.

    ART. 21
    Durata înregistrării
    Înregistrarea unei garanţii internaţionale rămâne în vigoare până în momentul radierii acesteia sau până la expirarea perioadei specificate în înregistrare.

    ART. 22
    Consultările
    1. Orice persoană poate, în modul prevăzut în protocol şi în reglementări, consulta sau solicita o consultare prin mijloace electronice în cadrul Registrului internaţional a garanţiilor internaţionale sau a garanţiilor internaţionale potenţiale înregistrate în acesta.
    2. În momentul primirii unei solicitări în acest sens, organismul de înregistrare va emite, în modul prevăzut în protocol şi în reglementări, un certificat de consultare în registru prin mijloace electronice cu privire la orice bun:
    (a) care menţionează toate informaţiile înregistrate cu privire la acesta, precum şi data şi ora înregistrării respectivelor informaţii; sau
    (b) care menţionează că nu există informaţii în cadrul Registrului internaţional cu privire la acesta.

    3. Un certificat de consultare eliberat în temeiul alineatului anterior va indica faptul că acel creditor al cărui nume este indicat în informaţiile privind înregistrarea a dobândit sau intenţionează să dobândească o garanţie internaţională privind bunul în cauză, dar nu va indica dacă este vorba despre o garanţie internaţională sau o garanţie internaţională potenţială, chiar dacă acest lucru poate fi confirmat prin informaţiile relevante privind înregistrarea.

    ART. 23
    Lista declaraţiilor şi a drepturilor sau garanţiilor neconsensuale declarate
    Organismul de înregistrare va ţine o evidenţă a declaraţiilor, a retragerilor declaraţiilor şi a categoriilor de drepturi sau garanţii necontractuale comunicate organismului de înregistrare de către depozitar, aşa cum au fost transmise de către statul contractant, în conformitate cu articolele 39 şi 40, şi a datei la care a avut loc fiecare astfel de declaraţie sau retragere a declaraţiei. Respectiva listă va fi înregistrată şi va putea fi consultată după numele statului declarant şi va fi pusă la dispoziţia oricărei persoane care solicită acest lucru, aşa cum este prevăzut în protocol şi în reglementări.

    ART. 24
    Valoarea probantă a certificatelor
    Un document care îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute prin reglementări, care constituie un certificat eliberat de Registrul internaţional este o dovadă la prima vedere:
    (a) a eliberării sale astfel; şi
    (b) a faptelor menţionate în acesta, inclusiv data şi ora înregistrării.


    ART. 25
    Radierea
    1. În cazul în care obligaţiile garantate printr-o garanţie reală mobiliară înregistrată sau obligaţiile care au dat naştere unui drept sau unei garanţii necontractuale înregistrate au fost îndeplinite sau în cazul în care au fost îndeplinite condiţiile de transfer al titlului în temeiul unui contract înregistrat încheiat sub condiţie suspensivă, deţinătorul garanţiilor în cauză va asigura radierea înregistrării, fără întârziere nejustificată, în urma cererii scrise a debitorului, predată sau primită la adresa acestuia indicată în înregistrare.
    2. În cazul în care a fost înregistrată o garanţie internaţională potenţială sau o cesiune potenţială a unei garanţii internaţionale, creditorul potenţial sau cesionarul potenţial va asigura radierea, fără întârziere nejustificată, în urma cererii scrise a debitorului sau a cedentului, predată sau primită la adresa acestuia, menţionată în înregistrare, înainte de valorificarea sau asumarea unui angajament de valorificare a bunului de către creditorul potenţial sau cesionarul potenţial.
    3. În cazul în care obligaţiile asigurate printr-o garanţie naţională specificată într-o notificare înregistrată privind o garanţie naţională au fost îndeplinite, deţinătorul respectivei garanţii va asigura radierea înregistrării, fără întârziere nejustificată, în urma cererii scrise a debitorului, predată sau primită la adresa acestuia menţionată în înregistrare.
    4. În cazul în care o înregistrare nu ar fi trebuit să fi fost efectuată sau este incorectă, persoana în favoarea căreia a fost efectuată înregistrarea va asigura radierea sau modificarea acesteia în urma cererii scrise a debitorului, predată sau primită la adresa acestuia menţionată în înregistrare.

    ART. 26
    Accesul la serviciile internaţionale de înregistrare
    Niciunei persoane nu îi va fi refuzat accesul la serviciile de înregistrare şi de consultare ale Registrului internaţional, cu excepţia cazului în care aceasta nu respectă procedurile prevăzute în prezentul capitol.

    CAP. VI
    Privilegii şi imunităţi ale Autorităţii de Supraveghere şi ale organismului de înregistrare
    ART. 27
    Personalitatea juridică; imunitatea
    1. Autoritatea de Supraveghere va beneficia de personalitate juridică internaţională, în cazul în care nu deţine deja o astfel de personalitate.
    2. Autoritatea de Supraveghere, cadrele sale de conducere şi angajaţii acesteia vor beneficia de respectiva imunitate în ceea ce priveşte procedurile judiciare şi administrative, aşa cum este specificat în protocol.
    3. (a) Autoritatea de Supraveghere va fi scutită de impozite şi va beneficia de respectivele alte privilegii ce pot fi prevăzute prin acord cu statul gazdă.
    (b) În scopurile prezentului paragraf, „stat gazdă“ înseamnă statul în care este situată Autoritatea de Supraveghere.

    4. Activele, documentele, bazele de date şi arhivele Registrului internaţional vor fi inviolabile şi vor beneficia de imunitate împotriva confiscării sau altor proceduri judiciare sau administrative.
    5. În scopurile oricărei reclamaţii împotriva organismului de înregistrare, în temeiul articolului 28 alineatul 1 sau al articolului 44, reclamantul va avea dreptul de a accesa respectivele informaţii şi documente ce pot fi necesare pentru a-şi putea susţine reclamaţia.
    6. Autoritatea de Supraveghere poate renunţa la inviolabilitatea şi imunitatea conferite prin prevederile alineatului 4.

    CAP. VII
    Răspunderea organismului de înregistrare
    ART. 28
    Răspundere şi garanţii financiare
    1. Organismul de înregistrare va fi răspunzător pentru despăgubiri pentru prejudiciul suferit de către o persoană, rezultat direct dintr-o eroare sau o omisiune a organismului de înregistrare, a cadrelor sale de conducere şi a angajaţilor săi sau dintr-o defecţiune a sistemului internaţional de înregistrare, cu excepţia cazului în care defecţiunea este cauzată de un eveniment de natură inevitabilă şi irezistibilă, care nu putea fi prevenit utilizând cele mai bune practici aplicate în prezent în domeniul proiectării şi operării registrelor electronice, inclusiv cele legate de crearea de copii de rezervă, de securitatea sistemelor şi de gestionarea reţelelor.
    2. Organismul de înregistrare nu va fi răspunzător în temeiul alineatului anterior pentru inexactitatea faptică a informaţiilor privind înregistrarea care au fost primite de organismul de înregistrare sau transmise de acesta în forma în care au fost primite, nici pentru actele sau circumstanţele care nu ţin de responsabilitatea organismului de înregistrare sau a cadrelor sale de conducere şi angajaţilor săi şi care au avut loc înainte de primirea informaţiilor privind înregistrarea la Registrul internaţional.
    3. Despăgubirile menţionate la alineatul 1 pot fi reduse în măsura în care persoana care a suferit prejudicii a cauzat sau a contribuit la producerea acelor prejudicii.
    4. Organismul de înregistrare va încheia o asigurare sau dispune de o garanţie financiară care să acopere răspunderea la care se face referire în prezentul articol, în măsura stabilită de Autoritatea de Supraveghere, în conformitate cu protocolul.

    CAP. VIII
    Efectele unei garanţii internaţionale faţă de terţi
    ART. 29
    Prioritatea garanţiilor concurente
    1. O garanţie înregistrată are prioritate faţă de o altă garanţie, înregistrată la o dată ulterioară, şi faţă de o garanţie neînregistrată.
    2. Prioritatea primei garanţii menţionate la alineatul precedent se aplică:
    (a) chiar dacă prima garanţie menţionată a fost constituită sau înregistrată cunoscându-se existenţa celeilalte garanţii; şi
    (b) chiar şi în ceea ce priveşte valorificarea de către deţinător a primei garanţii menţionate, cunoscându-se existenţa celeilalte garanţii.

    3. Cumpărătorul unui bun dobândeşte drepturile aferente acestuia:
    (a) sub rezerva unei garanţii înregistrate la momentul achiziţionării garanţiei respective; şi
    (b) liber de orice garanţie neînregistrată, chiar dacă are cunoştinţă de existenţa acesteia.

    4. Vânzătorul condiţionat sau utilizatorul dobândeşte dreptul sau garanţia asupra bunului în cauză:
    (a) sub rezerva unei garanţii înregistrate înainte de înregistrarea garanţiei internaţionale deţinute de către vânzătorul condiţionat sau locator; şi
    (b) liber de orice garanţie care nu a fost astfel înregistrată la momentul respectiv, chiar dacă cunoaşte existenţa acelei garanţii.

    5. Prioritatea garanţiilor sau a drepturilor concurente conform prezentului articol poate fi modificată printr-un acord încheiat între titularii garanţiilor în cauză, însă un cesionar al unei garanţii subordonate nu este obligat prin contract să subordoneze acea garanţie, cu excepţia cazului în care, în momentul cesiunii, subordonarea legată de contractul respectiv fusese deja înregistrată.
    6. Orice prioritate acordată prin prezentul articol unei garanţii pentru un bun se extinde şi asupra indemnizaţiilor aferente acestuia.
    7. Prezenta convenţie:
    (a) nu afectează drepturile pe care o persoană le deţine asupra unui obiect, altul decât un bun, înainte de instalarea acestuia pe un bun, în cazul în care, conform legislaţiei în vigoare, drepturile respective continuă să existe după instalare; şi
    (b) nu împiedică crearea de drepturi asupra unui obiect, altul decât un bun, care a fost instalat anterior pe un bun în cazul în care, conform legislaţiei în vigoare, acele drepturi sunt create.


    ART. 30
    Efectele insolvabilităţii
    1. În cadrul procedurilor de insolvenţă împotriva unui debitor, o garanţie internaţională este opozabilă dacă, înainte de începerea procedurilor de insolvenţă, garanţia în cauză a fost înregistrată în conformitate cu prezenta convenţie.
    2. Nimic din prezentul articol nu aduce atingere opozabilităţii unei garanţii internaţionale în cadrul procedurilor de insolvenţă, în cazul în care garanţia respectivă este opozabilă conform legislaţiei în vigoare.
    3. Nimic din prezentul articol nu aduce atingere:
    (a) niciunor norme de drept aplicabile procedurilor de insolvenţă privind evitarea unei tranzacţii, ca preferinţă, sau transfer care fraudează drepturile creditorilor; sau
    (b) niciunor norme de procedură legate de exercitarea drepturilor de proprietate care fac obiectul controlului sau supravegherii administratorului insolvabilităţii.


    CAP. IX
    Cesiunea drepturilor conexe şi a garanţiilor internaţionale; drepturi de subrogare
    ART. 31
    Efectele cesiunii
    1. Cu excepţia cazului în care părţile stabilesc altfel, o cesiune a drepturilor conexe realizată în conformitate cu articolul 32 transferă, de asemenea, cesionarului:
    (a) garanţia internaţională conexă; şi
    (b) toate garanţiile cedentului şi rangul acestora, în baza prezentei convenţii.

    2. Nimic din prezenta convenţie nu împiedică o cesiune parţială a drepturilor conexe ale cedentului. În cazul unei astfel de cesiuni parţiale, cedentul şi cesionarul pot conveni asupra drepturilor lor respective în ceea ce priveşte garanţia internaţională aferentă cesionată conform alineatului precedent, dar nu astfel încât să afecteze în mod negativ debitorul în lipsa acordului acestuia.
    3. Sub rezerva prevederilor alineatului 4, legislaţia în vigoare va determina excepţiile şi drepturile la compensare aflate la dispoziţia debitorului împotriva cesionarului.
    4. Debitorul poate, în orice moment, să renunţe prin acord scris la toate sau la oricare dintre excepţiile şi drepturile la compensare menţionate la alineatul anterior, altele decât excepţiile provenite din acte frauduloase ale cesionarului.
    5. În cazul unei cesiuni prin intermediul unei garanţii, drepturile conexe cesionate revin cedentului, în măsura în care mai există în momentul în care obligaţiile garantate prin cesiune au fost îndeplinite.

    ART. 32
    Cerinţele de formă ale cesiunii
    1. O cesiune a drepturilor conexe transferă garanţia internaţională aferentă numai dacă:
    (a) este încheiată în scris;
    (b) permite identificarea drepturilor conexe în cadrul contractului din care rezultă; şi
    (c) în cazul unei cesiuni prin intermediul unei garanţii, permite stabilirea obligaţiilor garantate prin cesiune în conformitate cu protocolul, însă fără a fi necesar să se menţioneze o sumă sau suma maximă garantată.

    2. O cesiune a unei garanţii internaţionale create sau prevăzute de către un contract de garanţie este valabilă numai dacă unele sau toate drepturile conexe sunt, de asemenea, cesionate.
    3. Prezenta convenţie nu se aplică unei cesiuni a drepturilor conexe care nu are ca efect şi transferarea garanţiei internaţionale aferente.

    ART. 33
    Obligaţiile debitorului faţă de cesionar
    1. În măsura în care drepturile conexe şi garanţia internaţională aferentă au fost transferate în conformitate cu articolele 31 şi 32, debitorul, în ceea ce priveşte drepturile şi garanţia în cauză, nu este obligat prin cesiune şi nu are datoria de a plăti sau de a oferi alte beneficii cesionarului decât în cazul în care:
    (a) debitorul a fost notificat în scris cu privire la cesiune de către cedent sau cu autoritatea acestuia; şi
    (b) notificarea identifică drepturile conexe.

    2. Indiferent de orice alt temei în baza căruia plata sau execuţia de către debitor îl eliberează de răspundere pe acesta din urmă, plata sau execuţia va produce efecte în acest sens dacă este efectuată în conformitate cu prevederile alineatului precedent.
    3. Nimic din prezentul articol nu va afecta rangul cesiunilor concurente.

    ART. 34
    Modalităţi de reparare pentru neîndeplinirea obligaţiilor privind cesiunea cu titlu de garanţie
    În cazul în care cedentul nu îşi îndeplineşte obligaţiile care rezultă din cesiunea drepturilor conexe şi a garanţiei internaţionale aferente cu titlu de garanţie, prevederile articolelor 8, 9 şi 11-14 se aplică în relaţiile dintre cedent şi cesionar (iar în ceea ce priveşte drepturile conexe, acestea se aplică în măsura în care prevederile în cauză se pot aplica bunurilor necorporale) ca şi cum:
    (a) referirile la obligaţia garantată şi garanţia reală mobiliară ar fi referiri la obligaţia garantată prin cesiunea drepturilor conexe, a garanţiei internaţionale aferente şi a garanţiei reale mobiliare create prin acea cesiune;
    (b) referirile la creditorul garantat sau creditorul, privind garantul sau debitorul ar fi referiri la cesionar şi cedent;
    (c) referirile la titularul garanţiei internaţionale ar fi referiri la cesionar; şi
    (d) referirile la bun ar fi referiri la drepturile conexe cesionate şi garanţia internaţională aferentă.


    ART. 35
    Rangul cesiunilor concurente
    1. În cazul în care există cesiuni concurente de drepturi conexe şi cel puţin una dintre cesiuni include garanţia internaţională aferentă şi este înregistrată, se aplică prevederile articolului 29, ca şi cum referirile la garanţia înregistrată ar fi referiri la o cesiune a drepturilor conexe şi a garanţiei înregistrate aferente şi ca şi cum referirile la o garanţie înregistrată sau neînregistrată ar fi referiri la o cesiune înregistrată sau neînregistrată.
    2. Prevederile articolului 30 se aplică la cesiunea drepturilor conexe ca şi cum referiri la o garanţie internaţională ar fi referiri la o cesiune a drepturilor conexe şi a garanţiei internaţionale aferente.

    ART. 36
    Prioritatea cesionarului cu privire la drepturile conexe
    1. Cesionarul drepturilor conexe şi al garanţiei internaţionale aferente a căror cesiune a fost înregistrată are prioritate în faţa unui alt cesionar al drepturilor conexe în temeiul articolului 35 alineatul (1) numai în cazul în care:
    (a) contractul care se află la originea drepturilor conexe prevede că acestea sunt garantate de către bun sau conexe acestuia; şi
    (b) drepturile conexe se raportează la un bun.

    2. În scopurile subparagrafului (b) al paragrafului precedent, drepturile conexe se raportează la un bun numai în măsura în care constau în drepturi la plată sau la executare aferente:
    (a) unei sume avansate şi utilizate pentru achiziţionarea bunului;
    (b) unei sume avansate şi utilizate pentru achiziţionarea unui alt bun, asupra căruia cedentul deţinea o altă garanţie internaţională, în cazul în care cedentul a transferat garanţia respectivă cesionarului, iar cesiunea a fost înregistrată;
    (c) preţului plătibil pentru bun;
    (d) chiriilor plătibile pentru bun; sau
    (e) altor obligaţii ce rezultă dintr-o tranzacţie la care se face referire în oricare dintre subparagrafele precedente.

    3. În toate celelalte cazuri, rangul cesiunilor concurente ale drepturilor conexe va fi stabilit prin legislaţia în vigoare.

    ART. 37
    Efectele insolvabilităţii cedentului
    Prevederile articolului 30 se aplică procedurilor de insolvenţă împotriva cedentului ca şi cum referirile la debitor ar fi referiri la cedent.

    ART. 38
    Subrogarea
    1. Sub rezerva prevederilor alineatului 2, nicio prevedere a prezentei convenţii nu aduce atingere achiziţionării de drepturi conexe şi de garanţii internaţionale aferente prin subrogare legală sau contractuală, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
    2. Prioritatea dintre orice garanţie de tipul celei menţionate la alineatul anterior şi o garanţie concurentă poate fi modificată printr-un acord scris încheiat între titularii garanţiilor respective, însă cesionarul unei garanţii subordonate nu este obligat prin contract să subordoneze garanţia în cauză, cu excepţia cazului în care, în momentul cesiunii, o subordonare referitoare la contractul respectiv fusese înregistrată.

    CAP. X
    Drepturile sau garanţiile care fac obiectul declaraţiilor statelor contractante
    ART. 39
    Drepturile care au prioritate fără înregistrare
    1. Un stat contractant poate declara, în orice moment, printr-o declaraţie depusă la Depozitarul protocolului, în mod general sau specific:
    (a) acele categorii de drepturi sau garanţii neconsensuale (altele decât un drept sau o garanţie care intră în sfera de aplicare a articolului 40) care, în baza legislaţiei acelui stat, au prioritate în faţa unei garanţii asupra unui bun echivalent cu cel al deţinătorului garanţiei internaţionale înregistrate şi care va avea prioritate asupra unei garanţii internaţionale înregistrate, fie în cadrul, fie în afara procedurilor de insolvenţă; şi
    (b) că nimic din prezenta convenţie nu va afecta dreptul unui stat, al unui organism de stat, al unei organizaţii interguvernamentale sau al altui furnizor privat de servicii publice de a sechestra sau de a reţine un bun, în baza legislaţiei acelui stat, pentru plata sumelor datorate respectivei/respectivului organism, organizaţii sau furnizor, legate în mod direct de serviciile respective, cu privire la acel bun sau la un alt bun.

    2. O declaraţie în temeiul alineatului anterior poate fi formulată astfel încât să acopere categoriile create după depunerea declaraţiei.
    3. Un drept sau o garanţie neconsensual(ă) are prioritate asupra unei garanţii internaţionale numai dacă dreptul sau garanţia neconsensual(ă) aparţine unei categorii vizate de o declaraţie depusă înainte de înregistrarea garanţiei internaţionale.
    4. Fără a aduce atingere prevederilor de la alineatul precedent, un stat contractant poate declara, la momentul ratificării, acceptării, aprobării sau aderării la protocol, faptul că un drept sau o garanţie aparţinând unei categorii vizate de o declaraţie făcută în conformitate cu subparagraful (a) al alineatului 1 are prioritate în faţa unei garanţii internaţionale înregistrate înainte de data respectivei ratificări, acceptări, aprobări sau aderări.

    ART. 40
    Drepturile sau garanţiile necontractuale înregistrabile
    Un stat contractant poate, în orice moment, printr-o declaraţie depusă la Depozitarul protocolului, să enumere categoriile de drepturi sau garanţii necontractuale care vor fi înregistrabile în temeiul prezentei convenţii, în ceea ce priveşte orice categorie de bunuri, ca şi cum dreptul sau garanţia ar fi o garanţie internaţională şi vor fi reglementate în mod corespunzător. O astfel de declaraţie poate fi modificată la anumite intervale de timp.

    CAP. XI
    Aplicarea convenţiei în ceea ce priveşte vânzările
    ART. 41
    Vânzarea şi vânzarea potenţială
    Prezenta convenţie se va aplica vânzării sau vânzării potenţiale a unui bun, aşa cum este prevăzut în protocol, cu orice modificări ale acestuia.

    CAP. XII
    Jurisdicţia
    ART. 42
    Alegerea instanţei competente
    1. Sub rezerva prevederilor articolelor 43 şi 44, instanţele dintr-un stat contractant alese de către părţile unei tranzacţii au jurisdicţie cu privire la orice litigiu legat de prezenta convenţie, fie că forul ales are sau nu legătură cu părţile sau cu tranzacţia. Respectiva competenţă este exclusivă, cu excepţia cazului în care părţile au convenit altfel.
    2. Orice astfel de acord va fi încheiat în scris sau în conformitate cu condiţiile de formă ale legislaţiei instanţei competente alese.

    ART. 43
    Jurisdicţia în temeiul prevederilor articolului 13
    1. Instanţele unui stat contractant alese de către părţi şi instanţele statului contractant pe teritoriul căruia este situat bunul au jurisdicţie să dispună măsurile prevăzute la articolul 13 alineatul 1 literele (a), (b) şi (c) şi articolul 13 alineatul 4 privind acel bun.
    2. Jurisdicţia pentru a dispune măsurile prevăzute la articolul 13 alineatul 1 litera (d) sau pentru a dispune alte măsuri provizorii în temeiul articolului 13 alineatul 4 poate fi exercitată:
    (a) fie de către instanţele alese de părţi; fie
    (b) de către instanţele unui stat contractant pe teritoriul căruia îşi are sediul debitorul, hotărârea dată de acestea fiind aplicabilă, prin termenii deciziei aferente, numai pe teritoriul acelui stat contractant.

    3. O instanţă are jurisdicţie în contextul alineatelor precedente chiar dacă soluţionarea definitivă a unui litigiu, menţionată la articolul 13 alineatul (1) va avea sau ar putea avea loc în faţa unei instanţe sau va fi sau ar putea fi supusă arbitrajului într-un alt stat contractant.

    ART. 44
    Jurisdicţia pentru emiterea de ordine împotriva organismului de înregistrare
    1. Instanţele statului pe teritoriul căruia organismul de înregistrare îşi are administraţia centrală au jurisdicţie exclusivă pentru acordarea de despăgubiri sau pentru emiterea de ordine împotriva organismului de înregistrare.
    2. În cazul în care o persoană nu răspunde unei solicitări înaintate în temeiul articolului 25 şi persoana în cauză nu mai există sau nu poate fi găsită în scopul emiterii unui ordin de radiere a înregistrării, instanţele menţionate la alineatul precedent au jurisdicţie exclusivă pentru cererea debitorului sau a debitorului potenţial de a emite un ordin adresat organismului de înregistrare prin care i se solicită acestuia radierea înregistrării.
    3. În cazul în care o persoană nu se supune ordinului instanţei competente conform prezentei convenţii sau, în cazul unei garanţii naţionale, ordinului instanţei competente care îi solicită persoanei în cauză să modifice sau să radieze o înregistrare, instanţele la care se face referire în alineatul 1 pot îndruma organismul de înregistrare să ia măsurile care vor conduce la aplicarea ordinului respectiv.
    4. Cu excepţia cazului în care se prevede altfel la alineatele anterioare, nicio instanţă nu poate emite ordine, decizii sau hotărâri judecătoreşti împotriva organismului de înregistrare sau care creează obligaţii pentru acesta.

    ART. 45
    Jurisdicţia cu privire la procedurile de insolvenţă
    Prevederile prezentului capitol nu sunt aplicabile procedurilor de insolvenţă.

    CAP. XIII
    Relaţia cu alte convenţii
    ART. 45 bis
    Relaţia cu Convenţia Naţiunilor Unite privind cesiunea de creanţă în comerţul internaţional
    Prezenta convenţie are prioritate în faţa Convenţiei Naţiunilor Unite privind cesiunea de creanţă în comerţul internaţional, deschisă în vederea semnării la New York la data de 12 decembrie 2001, deoarece se referă la cesiunea de creanţe care reprezintă drepturi conexe aferente garanţiilor internaţionale privind bunurile legate de aeronave, materialul rulant pentru căi ferate şi activele spaţiale.

    ART. 46
    Relaţia cu Convenţia UNIDROIT privind leasingul financiar internaţional
    Protocolul poate stabili relaţia dintre prezenta convenţie şi Convenţia UNIDROIT privind leasingul financiar internaţional, semnată la Ottawa la data de 28 mai 1988.

    CAP. XIV
    Prevederi finale
    ART. 47
    Semnarea, ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea
    1. Prezenta convenţie este deschisă în vederea semnării la Cape Town la data de 16 noiembrie 2001 de către statele participante la Conferinţa diplomatică pentru adoptarea unei Convenţii privind echipamentele mobile şi a unui Protocol aeronautic, desfăşurată la Cape Town între data de 29 octombrie şi data de 16 noiembrie 2001. După 16 noiembrie 2001, Convenţia va fi deschisă tuturor statelor pentru semnare la sediul Institutului Internaţional pentru Unificarea Dreptului Privat (UNIDROIT) de la Roma, până la intrarea sa în vigoare în conformitate cu articolul 49.
    2. Prezenta convenţie va face obiectul ratificării, acceptării sau aprobării de către statele semnatare.
    3. Orice stat care nu semnează prezenta convenţie poate adera la aceasta în orice moment.
    4. Ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea sunt efectuate prin depunerea unui document oficial în acest sens la Depozitar.

    ART. 48
    Organizaţiile regionale pentru integrare economică
    1. O organizaţie regională pentru integrare economică constituită din state suverane şi care are competenţa în anumite chestiuni reglementate de prezenta convenţie poate semna, accepta, aproba sau adera la aceasta, în mod similar. Organizaţia regională pentru integrare economică va avea în acest caz drepturile şi obligaţiile unui stat contractant, în măsura în care organizaţia în cauză are competenţe în chestiuni reglementate de prezenta convenţie. În cazul în care numărul statelor contractante este relevant pentru prezenta convenţie, Organizaţia regională pentru integrare economică nu va fi considerată drept stat contractant, alături de statele sale membre, care sunt state contractante.
    2. În momentul semnării, acceptării, aprobării sau aderării, organizaţia regională pentru integrare economică depune o declaraţie la Depozitar în care specifică respectivele chestiuni reglementate prin prezenta convenţie, în privinţa cărora competenţa a fost transferată către acea organizaţie de către statele sale membre. Organizaţia regională pentru integrarea economică va comunica prompt Depozitarului orice modificare adusă distribuirii competenţei, inclusiv noile transferuri de competenţă, specificate în declaraţia ce urmează acestui alineat.
    3. Orice referire privind un „stat contractant“ sau mai multe „state contractante“, un „stat parte“ sau mai multe “state părţi“ la prezenta convenţie se aplică, de asemenea, organizaţiei regionale pentru integrare economică, în cazul în care contextul impune astfel.

    ART. 49
    Intrarea în vigoare
    1. Prezenta convenţie intră în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de trei luni de la data depunerii celui de al treilea document de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, dar numai în ceea ce priveşte o categorie de bunuri căreia i se aplică protocolul:
    (a) de la momentul intrării în vigoare a protocolului;
    (b) sub rezerva prevederilor protocolului; şi
    (c) între statele părţi ale prezentei convenţii şi ale protocolului respectiv.

    2. Pentru alte state, prezenta convenţie intră în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de trei luni de la data depunerii documentului lor de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, dar numai în ceea ce priveşte o categorie de bunuri căreia i se aplică protocolul, sub rezerva, în ceea ce priveşte respectivul protocol, cerinţelor de la alineatul precedent subparagrafele (a), (b) şi (c).

    ART. 50
    Tranzacţii interne
    1. În momentul ratificării, acceptării, aprobării sau aderării la protocol, un stat contractant poate declara faptul că prezenta convenţie nu se va aplica unei tranzacţii care este o tranzacţie internă cu privire la statul respectiv, în ceea ce priveşte toate tipurile de bunuri sau o parte din acestea.
    2. Fără a aduce atingere prevederilor alineatului anterior, prevederile articolului 8 alineatul 4, ale articolului 9 alineatul 1, ale articolului 16, ale capitolului V, ale articolului 29 şi orice prevederi ale prezentei convenţii referitoare la garanţiile înregistrate se aplică unei tranzacţii interne.
    3. În cazul în care notificarea cu privire la o garanţie naţională a fost înregistrată la Registrul internaţional, rangul titularului garanţiei în cauză conform articolului 29 nu va fi afectat de faptul că aceasta revine unei alte persoane prin cesiune sau subrogare în temeiul legislaţiei în vigoare.

    ART. 51
    Protocoalele viitoare
    1. Depozitarul poate crea grupuri de lucru, în colaborare cu organizaţiile neguvernamentale pe care acesta le consideră relevante, pentru a evalua fezabilitatea extinderii aplicării prezentei convenţii, prin intermediul unuia sau al mai multor protocoale, la bunuri din orice categorie de echipamente mobile de valoare ridicată, pe lângă cele menţionate la articolul 2 alineatul 3, fiecare componentă a acestora fiind identificabilă în mod unic, şi la drepturile conexe legate de aceste bunuri.
    2. Depozitarul va comunica textul oricărui proiect preliminar de protocol referitor la o categorie de bunuri, pregătit de un grup de lucru, tuturor statelor părţi la prezenta convenţie, tuturor statelor membre ale Depozitarului, statelor membre ale Naţiunilor Unite care nu sunt membre ale Depozitarului şi ale organizaţiilor interguvernamentale relevante şi va invita aceste state şi organizaţii să participe la negocierile interguvernamentale pentru încheierea unui proiect de protocol pe baza proiectului preliminar de protocol.
    3. Depozitarul va comunica, de asemenea, textul oricărui proiect preliminar de protocol formulat de un grup de lucru organizaţiilor neguvernamentale pe care Depozitarul le consideră adecvate. Aceste organizaţii neguvernamentale vor fi invitate prompt să trimită Depozitarului observaţii cu privire la textul proiectului preliminar de protocol şi să participe ca observatori la elaborarea proiectului de protocol.
    4. În momentul în care organismele competente ale depozitarului consideră că protocolul în cauză poate fi adoptat, depozitarul va convoca o conferinţă diplomatică pentru adoptarea acestuia.
    5. După adoptarea unui protocol, sub rezerva prevederilor alineatului 6, prezenta convenţie se aplică categoriei de bunuri vizate de acesta.
    6. Articolul 45 bis din prezenta convenţie se aplică unui astfel de protocol numai dacă acest lucru este prevăzut în mod specific în protocolul respectiv.

    ART. 52
    Unităţi teritoriale
    1. Dacă un stat contractant are unităţi teritoriale în cadrul cărora sunt aplicabile sisteme diferite de legi în ceea ce priveşte chestiunile reglementate de prezenta convenţie, în momentul ratificării, acceptării, aprobării sau aderării, acesta poate declara că prezenta convenţie se extinde la toate unităţile sale teritoriale sau doar la una sau mai multe dintre acestea şi îşi poate modifica declaraţia depunând o altă declaraţie în orice moment.
    2. Orice astfel de declaraţie va indica în mod expres unităţile teritoriale în care se aplică prezenta convenţie.
    3. Dacă un stat contractant nu a depus o declaraţie în conformitate cu alineatul 1, prezenta convenţie se va aplica tuturor unităţilor teritoriale ale acelui stat.
    4. În cazul în care un stat contractant extinde prezenta convenţie la una sau mai multe dintre unităţile sale teritoriale, declaraţiile permise în temeiul prezentei convenţii pot fi depuse pentru fiecare astfel de unitate teritorială, iar declaraţia depusă pentru o unitate teritorială poate fi diferită de cele depuse pentru o altă unitate teritorială.
    5. Dacă, în virtutea unei declaraţii depuse în temeiul alineatului 1, prezenta convenţie se extinde la una sau mai multe unităţi teritoriale ale unui stat contractant:
    (a) debitorul este considerat a se afla într-un stat contractant doar dacă s-a constituit sau înfiinţat în conformitate cu o lege în vigoare într-o unitate teritorială în care se aplică prezenta convenţie sau dacă îşi are sediul social, sediul statutar, administraţia centrală sau reşedinţa obişnuită într-o unitate teritorială căreia i se aplică prezenta convenţie;
    (b) orice referire la amplasarea bunului într-un stat contractant se interpretează ca amplasarea bunului într-o unitate teritorială căreia i se aplică prezenta convenţie; şi
    (c) orice referire la autorităţile administrative din respectivul stat contractant se interpretează ca menţiune privind autorităţile administrative competente din unitatea teritorială căreia i se aplică prezenta convenţie.


    ART. 53
    Stabilirea instanţelor competente
    Un stat contractant poate declara, în momentul ratificării, acceptării, aprobării sau aderării la Protocol, „instanţa“ sau „instanţele“ competentă(e) în scopurile articolului 1 şi al capitolului XII din prezenta convenţie.

    ART. 54
    Declaraţii privind modalităţile de reparare
    1. În momentul ratificării, acceptării, aprobării sau aderării la Protocol, un stat contractant poate declara faptul că, pe perioada în care un bun grevat se află sau este controlat pe teritoriul său, creditorul nu va oferi un leasing asupra bunului pe teritoriul respectiv.
    2. În momentul ratificării, acceptării, aprobării sau aderării la Protocol, un stat contractant poate declara dacă măsurile aflate la dispoziţia creditorului, în temeiul oricărei prevederi a prezentei convenţii, a căror punere în aplicare nu este condiţionată în mod expres, prin prezenta convenţie, de introducerea unei cereri în faţa instanţei, pot fi exercitate doar cu permisiunea instanţei.

    ART. 55
    Declaraţii privind modalităţile de reparare aplicabile în aşteptarea soluţionării definitive
    În momentul ratificării, acceptării, aprobării sau aderării la Protocol, un stat contractant poate declara că nu va aplica prevederile articolului 13 sau ale articolului 43 sau ambelor, integral sau parţial. Declaraţia va enunţa condiţiile în care se va aplica articolul respectiv, în cazul în care acesta va fi aplicat parţial, sau ce alte măsuri provizorii vor fi aplicate.

    ART. 56
    Rezerve şi declaraţii
    1. Nu pot fi formulate rezerve în ceea ce priveşte prezenta convenţie, dar pot fi emise declaraţii permise de articolele 39, 40, 50, 52, 53, 54, 55, 57, 58 şi 60 în conformitate cu aceste prevederi.
    2. Orice declaraţie, declaraţie ulterioară sau retragere a unei declaraţii emise în conformitate cu prezenta convenţie va fi notificată în scris Depozitarului.

    ART. 57
    Declaraţii ulterioare
    1. Un stat membru poate face o declaraţie ulterioară, alta decât o declaraţie în conformitate cu articolul 60, în orice moment după data intrării în vigoare a prezentei convenţii, notificând în acest scop Depozitarul.
    2. O astfel de declaraţie ulterioară va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unui termen de şase luni de la data primirii notificării de către Depozitar. În cazul în care notificarea menţionează o perioadă mai lungă pentru ca declaraţia să intre în vigoare, acest lucru se va întâmpla în momentul expirării perioadei menţionate după primirea notificării de către Depozitar.
    3. Fără a aduce atingere alineatelor precedente, prezenta convenţie va continua să se aplice ca şi când nu s-ar fi făcut nicio astfel de declaraţie ulterioară, în ceea ce priveşte toate drepturile şi garanţiile care survin înainte de data intrării în vigoare a unei astfel de declaraţii ulterioare.

    ART. 58
    Retragerea declaraţiilor
    1. Orice stat parte care a făcut o declaraţie în temeiul prezentei convenţii, alta decât o declaraţie autorizată în baza articolului 60, poate retrage declaraţia respectivă în orice moment, prin notificarea Depozitarului. Retragerea va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unui termen de şase luni de la data primirii notificării de către Depozitar.
    2. Fără a aduce atingere alineatului precedent, prezenta convenţie va continua să fie aplicată ca şi când nu s-ar fi făcut nicio astfel de retragere a declaraţiei, în ceea ce priveşte toate drepturile şi garanţiile care survin înainte de data de la care o astfel de retragere intră în vigoare.

    ART. 59
    Denunţările
    1. Orice stat parte poate denunţa prezenta convenţie prin notificarea în scris a Depozitarului.
    2. Denunţarea intră în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unui termen de douăsprezece luni de la data primirii notificării de către Depozitar.
    3. Fără a aduce atingere alineatelor precedente, prezenta convenţie va continua să fie aplicată ca şi când nu s-ar fi făcut nicio denunţare, în ceea ce priveşte toate drepturile şi garanţiile care survin înainte de data de la care orice astfel de denunţare intră în vigoare.

    ART. 60
    Dispoziţii tranzitorii
    1. Dacă nu este declarat altfel de către un stat contractant, Convenţia nu se aplică drepturilor sau garanţiilor preexistente, care îşi păstrează prioritatea pe care o deţineau conform legii aplicabile înainte de data intrării în vigoare a prezentei convenţii.
    2. În scopurile articolului 1 litera (v) şi a stabilirii priorităţii în temeiul prezentei convenţii:
    (a) „data intrării în vigoare a prezentei convenţii“ înseamnă, pentru un debitor, momentul în care prezenta convenţie intră în vigoare sau momentul în care statul în care este situat debitorul devine stat contractant, oricare eveniment survine ultimul; şi
    (b) debitorul este situat în statul în care îşi are administraţia centrală sau, în lipsa acesteia, locul în care îşi desfăşoară activitatea sau, în cazul în care acesta îşi desfăşoară activitatea în mai multe locuri, locul în care acesta îşi desfăşoară activitatea principală sau, dacă nu are un loc în care îşi desfăşoară activitatea, reşedinţa sa obişnuită.

    3. Un stat contractant poate, conform alineatului 1, să specifice în declaraţia sa, o dată, nu mai devreme de trei ani de la data la care declaraţia intră în vigoare, la care prezenta convenţie şi Protocolul vor deveni aplicabile, în scopul stabilirii priorităţii, inclusiv protejarea oricărei priorităţi existente, pentru drepturile sau garanţiile preexistente rezultate dintr-un contract încheiat în momentul în care debitorul îşi avea sediul într-un stat menţionat la alineatul anterior subparagraful (b), însă numai în măsura şi în modul specificate în declaraţia sa.

    ART. 61
    Conferinţe de evaluare, amendamente şi aspecte conexe
    1. Depozitarul va întocmi rapoarte anuale sau la un alt interval cerut de circumstanţe, pentru statele părţi, privind modul de funcţionare în practică a regimului internaţional înfiinţat prin prezenta convenţie. În momentul întocmirii respectivelor rapoarte, Depozitarul va lua în considerare rapoartele Autorităţii de Supraveghere privind funcţionarea sistemului internaţional de înregistrare.
    2. La cererea a cel puţin douăzeci şi cinci la sută din statele părţi, Depozitarul va convoca la anumite intervale conferinţe de evaluare, în urma consultării cu Autoritatea de Supraveghere, pentru a analiza:
    (a) funcţionarea în practică a Convenţiei şi eficacitatea sa în facilitarea finanţării garantate cu active şi a leasingului bunurilor acoperite prin termenii săi;
    (b) interpretarea juridică şi aplicarea prevederilor prezentei convenţii şi reglementărilor;
    (c) funcţionarea sistemului internaţional de înregistrare, activitatea organismului de înregistrare şi supravegherea sa de către Autoritatea de Supraveghere, luând în considerare rapoartele Autorităţii de Supraveghere; şi
    (d) oportunitatea efectuării unor modificări la prezenta convenţie şi la dispoziţiile privind Registrul internaţional.

    3. Sub rezerva alineatului 4, orice amendament la prezenta convenţie va fi aprobat de o majoritate formată din cel puţin două treimi din statele părţi care participă la Conferinţa la care se face referire în alineatul precedent şi va intra în vigoare faţă de statele care au ratificat, acceptat sau aprobat acest amendament după ratificarea, acceptarea sau aprobarea sa de către trei state în conformitate cu prevederile articolului 49 referitoare la intrarea sa în vigoare.
    4. În cazul în care modificarea propusă la prezenta convenţie se referă la mai mult de o categorie de echipamente, modificarea trebuie aprobată de cel puţin două treimi din statele părţi la fiecare protocol, participante la Conferinţa menţionată la alineatul 2.

    ART. 62
    Depozitarul şi atribuţiile sale
    1. Documentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare sunt depozitate la Institutul Internaţional pentru Unificarea Dreptului Privat (UNIDROIT), desemnat prin prezenta drept Depozitar.
    2. Depozitarul:
    (a) va informa toate statele contractante cu privire la:
    (i) fiecare nouă semnătură sau depunere a unui document de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, împreună cu data acestora;
    (ii) data intrării în vigoare a prezentei convenţii;
    (iii) fiecare declaraţie făcută în conformitate cu prezenta convenţie, împreună cu data acesteia;
    (iv) retragerea sau modificarea oricărei declaraţii, împreună cu data acesteia; şi
    (v) notificarea oricărei denunţări a prezentei convenţii, împreună cu data acesteia şi data de la care începe să producă efecte;

    (b) va transmite copii certificate ale prezentei convenţii tuturor statelor contractante;
    (c) va pune la dispoziţia Autorităţii de Supraveghere şi a organismului de înregistrare o copie a fiecărui document de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, împreună cu data depunerii lor, a fiecărei declaraţii, retrageri sau amendament al unei declaraţii şi a fiecărei notificări de denunţare, împreună cu data notificării acestora, astfel încât informaţiile conţinute în acestea să fie disponibile uşor şi integral; şi
    (d) va îndeplini alte funcţii obişnuite pentru depozitari.


    Drept care plenipotenţiarii subsemnaţi, autorizaţi pe deplin, au semnat prezenta convenţie.
    Încheiată la Cape Town astăzi, şaisprezece noiembrie două mii unu, într-un singur document original în limbile engleză, arabă, chineză, franceză, rusă şi spaniolă, toate textele fiind în mod egal autentice, respectiva autenticitate producând efecte după verificarea concordanţei textelor unul cu celălalt de către Secretariatul Comun al Conferinţei, sub autoritatea preşedintelui Conferinţei, în termen de nouăzeci de zile de la prezenta.
    ----

Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice