Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   CONTRACT COLECTIV DE MUNCA nr. 59.493 din 20 decembrie 2012  la nivelul grupului de unitati din sectorul de activitate constructii de masini pe anii 2013-2014    Twitter Facebook
Cautare document

CONTRACT COLECTIV DE MUNCA nr. 59.493 din 20 decembrie 2012 la nivelul grupului de unitati din sectorul de activitate constructii de masini pe anii 2013-2014

EMITENT: MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI SI PROTECTIEI SOCIALE
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL, PARTEA a V-a, nr. 4 din 24 ianuarie 2013
    Înregistrat la M.M.F.P.S. - S.D.S. sub nr. 59493 din data de 20.12.2012

    În temeiul Legii nr. 62/2011, republicată, se încheie prezentul contract colectiv de muncă unic între salariaţii şi angajatorii din industria construcţii de maşini.
    Salariaţii/angajaţii sunt reprezentaţi, în conformitate cu prevederile Legii nr. 62/2011, republicată, prin:
    1. Federaţia Sindicatelor din Construcţii de Maşini - F.S.C.M.;
    2. Federaţia ÎNFRĂŢIREA a Sindicatelor din Ramura Metal;
    3. Federaţia Sindicală Automobilul Românesc.
    Angajatorii, indiferent de natura capitalului şi de forma de organizare, sunt reprezentaţi prin Federaţia Patronală din Industria Construcţiilor de Maşini, conform Legii nr. 62/2011.

    Preambul

    Prevederile prezentului contract colectiv de muncă la nivel de grup de unităţi din sectorul de activitate construcţii de maşini se aplică la unităţile care au ca obiect principal de activitate producţia de construcţii metalice şi produse din metal, maşini şi echipamente, mijloace de transport rutier şi alte mijloace de transport, construcţii metalice navale, cuprinse în Anexa nr. 1 la prezentul contract.

    CAP. I
    Dispoziţii generale

    Introducere
    ART. 1
    Prezentul contract colectiv de muncă este un contract-cadru care stabileşte, în principal, drepturile minime garantate pentru salariaţi şi obligaţiile acestora, precum şi drepturile şi obligaţiile părţilor semnatare cu privire la:
    a) timpul de muncă şi timpul de odihnă;
    b) salarizarea şi alte drepturi salariale;
    c) condiţii de muncă şi protecţia muncii;
    d) măsuri de protecţie specială;
    e) munca şi protecţia femeilor şi tinerilor;
    f) încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractului individual de muncă;
    g) formarea profesională, economică, socială şi sindicală;
    h) drepturi şi imunităţi sindicale;
    i) obligaţii generale ale părţilor.

    Sfera de aplicare
    ART. 2
    În contractele colective de muncă la nivel de unitate, părţile contractante vor conveni, printr-o clauză expresă, plata unei contribuţii lunare de către salariaţi, alţii decât membrii de sindicat, cu acordul acestora. Contribuţia nu va depăşi cotizaţia sindicală, va fi administrată în comun de angajator şi sindicatul reprezentativ şi va fi utilizată exclusiv pentru pregătirea şi desfăşurarea negocierilor colective.
    ART. 3
    Părţile semnatare la nivel de unitate, în funcţie de specificul unităţii, vor adapta sau adăuga clauze la contract conform Legii nr. 62/2011 (republicată) privind dialogul social.
    ART. 4
    Pe baza prevederilor prezentului contract colectiv de muncă se vor încheia contractele de muncă la nivel de unităţi.

    Clauze de recunoaştere
    ART. 5
    Angajatorul recunoaşte partea cu care încheie contractul ca reprezentantă a salariaţilor din unităţile în care federaţiile semnatare au organizaţii afiliate, conform Anexei nr. 1.
    ART. 6
    Părţile se obligă să aducă la cunoştinţa celor pe care îi reprezintă prevederile prezentului contract colectiv de muncă.
    ART. 7
    Reprezentanţii angajatorilor şi reprezentanţii federaţiilor sindicale vor verifica, la cererea uneia dintre părţi, modul în care sunt respectate în unităţi drepturile stipulate în prezentul contract colectiv de muncă.

    Colaborarea dintre părţile contractante
    ART. 8
    Părţile se angajează la realizarea prevederilor prezentului contract colectiv de muncă pe principiul bunei-credinţe, cu respectarea legii.

    Durata contractului colectiv de muncă; modificarea acestuia
    ART. 9
    (1) Prezentul contract colectiv de muncă se încheie pentru o perioadă de 2 ani, cu începere de la data de 1.01.2013 şi până la data de 31.12.2014.
    (2) Cu cel puţin 60 de zile calendaristice înainte de expirarea termenului pentru care a fost încheiat, părţile pot conveni asupra prelungirii valabilităţii contractului sau asupra renegocierii lui.
    ART. 10
    (1) Clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate în orice moment, conform legii, ori de câte ori părţile convin în acest sens.
    (2) Cererea de modificare se va comunica celeilalte părţi în scris şi va conţine atât motivele care au determinat-o, cât şi propunerile concrete.
    (3) Negocierile cu privire la modificare nu vor putea începe mai târziu de 15 zile de la data comunicării şi nici mai devreme de 48 de ore de la data acesteia.
    (4) Reprezentanţii angajatorilor vor transmite cererile de modificare federaţiilor semnatare, iar acestea vor depune cererile lor de modificare, cu punct de vedere unic, la secretariatul comisiei paritare, constituite conform art. 13.
    (5) Părţile se angajează ca în perioada prevăzută la alin. 3 să nu declanşeze greve şi, respectiv, să nu procedeze la desfaceri de contracte individuale pentru motive legate de modificările propuse prezentului contract.
    ART. 11
    Modificările aduse contractului fac parte integrantă din contractul colectiv de muncă şi produc aceleaşi efecte ca şi contractul însuşi, de la data înregistrării lor.
    ART. 12
    (1) Interpretarea clauzelor contractului se face prin consens.
    (2) Dacă nu se realizează consensul, clauza se interpretează conform hotărârii comisiei paritare până la decizia finală a instanţei de judecată.
    ART. 13
    (1) Pentru soluţionarea pe cale amiabilă a litigiilor intervenite cu ocazia executării, modificării sau încetării prezentului contract colectiv de muncă, părţile convin să constituie o comisie paritară.
    (2) Componenţa, organizarea şi funcţionarea comisiei paritare se stabilesc prin regulamentul prezentat în Anexa nr. 2.
    ART. 14
    Declanşarea procedurii prevăzute la art. 13 nu constituie impediment pentru sesizarea instanţei de judecată competente, potrivit prevederilor legale privind soluţionarea conflictelor de muncă.
    ART. 15
    (1) Drepturile salariaţilor prevăzute în prezentul contract colectiv de muncă nu pot să reprezinte cauza reducerii altor drepturi care au fost recunoscute anterior prin negociere, în afara cazurilor în care, prin lege, se dispune în mod expres altfel.
    (2) În situaţiile în care, în privinţa drepturilor ce decurg din prezentul contract colectiv de muncă pentru părţile semnatare, intervin reglementări modificatoare legale mai favorabile, acestea vor face parte, de drept, din contract.
    ART. 16
    (1) Părţile contractante se obligă ca, pentru perioada de aplicare a prezentului contract colectiv de muncă, să nu promoveze şi să nu susţină reglementări interne a căror adoptare ar conduce la diminuarea drepturilor ce decurg din contractele colective de muncă, oricare ar fi nivelul la care acestea au fost încheiate.
    (2) Părţile convin să facă intervenţiile necesare pentru respectarea prevederilor legale şi, respectiv, pentru consultarea organizaţiilor sindicale şi patronale semnatare, în toate cazurile în care se iniţiază acte normative ce privesc relaţiile de muncă.

    CAP. II
    Timpul de muncă şi timpul de odihnă

    II.1. - Durata muncii

    Durata normală a muncii
    ART. 17
    (1) Durata normală a timpului de lucru este de 8 ore pe zi şi, respectiv, de 40 de ore pe săptămână.
    (2) La locurile de muncă unde specificul activităţii impune, pot fi stabilite forme specifice de organizare a timpului de lucru, după caz, în tură, tură continuă, turnus, program fracţionat.
    (3) Locurile de muncă la care se aplică formele specifice de organizare a programului de lucru, precum şi modalităţile concrete de organizare şi evidenţă a muncii prestate se stabilesc prin contractul colectiv de muncă de la nivelul unităţii.
    ART. 18
    (1) Zilele de repaus săptămânal sunt sâmbăta şi duminica.
    (2) În cazul unităţilor, subunităţilor sau al locurilor de muncă a căror activitate nu poate fi întreruptă, zilele de repaus pot fi acordate, prin rotaţie, în alte zile decât sâmbăta şi duminica, astfel încât fiecare salariat să beneficieze, cel puţin o dată pe lună, de repausul săptămânal succesiv în zilele de sâmbătă şi duminică sau cumulat pe o perioadă mai mare.
    (3) Situaţiile prevăzute la alin. 2 se vor stabili prin contractul colectiv de muncă la nivelul unităţii.
    (4) În situaţia prevăzută la alin. 2, salariaţii vor beneficia de un spor la salariu, stabilit prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
    ART. 19
    (1) Începerea şi sfârşitul programului zilnic de lucru se stabilesc prin regulamentul intern, întocmit împreună cu sindicatul reprezentativ, conform legii.
    (2) Pentru unele categorii de personal, cum ar fi femei care îngrijesc copii de vârstă preşcolară, salariaţi care urmează cursurile unei instituţii de învăţământ, persoane cu gradul III de invaliditate, persoane cu recomandări medicale sau cu handicap, precum şi în alte situaţii stabilite prin contractul colectiv de muncă se pot aproba programe de muncă speciale, cu alte ore de începere a programului.
    ART. 20
    Activitatea, conform programului stabilit, începe şi se sfârşeşte la locul de muncă, în ţinută de lucru.
    ART. 21
    Pentru un program normal de lucru, salariaţii beneficiază de o pauză de masă de minimum 15 minute. Din timpul negociat pentru pauza de masă, 15 minute se includ în programul de lucru. Timpul afectat pauzei de masă va fi acordat, de regulă, la jumătatea duratei schimbului.

    Durata redusă de muncă
    ART. 22
    (1) Salariaţii care desfăşoară activitatea în locuri de muncă cu condiţii deosebite beneficiază de reducerea duratei normale a timpului de lucru sub 8 ore pe zi, în condiţiile prevăzute de lege.
    (2) Reducerea duratei timpului de lucru la locuri de muncă cu condiţii deosebite nu afectează salariul, vechimea în muncă şi celelalte drepturi aferente duratei normale a timpului de lucru.
    (3) Durata reducerii timpului normal de lucru şi categoriile de personal care beneficiază de acest program se stabilesc prin contractul colectiv de muncă la nivelul unităţii.
    (4) Munca prestată peste durata convenită conform alin. 3 se consideră muncă suplimentară.
    ART. 23
    Pentru unele activităţi, locuri de muncă şi categorii de personal, prevăzute în contractul colectiv de muncă, se pot stabili programe de lucru parţiale, corespunzătoare unor fracţiuni de normă. Drepturile salariaţilor care lucrează în astfel de condiţii se acordă proporţional cu timpul lucrat.

    Munca suplimentară
    ART. 24
    (1) Munca prestată peste programul normal de lucru, la solicitarea angajatorului, este considerată muncă suplimentară.
    (2) Salariaţii pot fi chemaţi de angajator să presteze muncă suplimentară numai cu consimţământul lor şi în limita a 8 ore/săptămână.
    ART. 25
    (1) Orele de muncă suplimentare, contabilizate separat de orele normale de muncă, vor fi plătite cu un spor de 100% aplicat la salariul de bază.
    (2) Modalitatea de compensare a orelor de muncă suplimentară se va stabili împreună cu salariatul în momentul acceptării efectuării acestora.
    (3) Recuperările se vor acorda în următoarele 60 de zile, în baza unor programări stabilite împreună cu salariaţii.
    ART. 26
    (1) La nivel de unitate se poate stabili ca personalul care, prin natura muncii, lucrează sistematic peste programul normal de lucru să primească un spor de ore suplimentare.
    (2) În acest caz, sporul de ore suplimentare nu va mai fi calculat conform art. 25 alin. 1, ci acesta se va stabili la nivel de unitate şi va fi în cuantum de minimum 15% din salariul de bază brut lunar.
    (3) Categoriile de personal care pot beneficia de prevederile alin. 1 se vor stabili prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
    ART. 27
    Munca prestată suplimentar în zilele de repaus sau de sărbători legale şi religioase, peste durata normală a zilei de lucru, se va plăti cu un spor suplimentar de 50% peste sporurile normale.

    Munca în timpul nopţii
    ART. 28
    Se consideră muncă desfăşurată în timpul nopţii munca prestată - minimum 4 ore - în intervalul cuprins între orele 22 şi 6, cu posibilitatea de abatere cu o oră în plus sau în minus faţă de aceste limite.
    ART. 29
    Este interzisă prestarea muncii în timpul nopţii de către femei gravide, lăuze şi cele care alăptează. Aceste situaţii trebuie comunicate angajatorului împreună cu acte doveditoare.
    ART. 30
    (1) Munca prestată în timpul nopţii se plăteşte cu un spor de 25% din salariul de bază sau timpul de muncă se reduce cu o oră, dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puţin 3 ore din durata normală a programului de lucru zilnic.
    (2) De acest spor beneficiază şi salariaţii care lucrează în condiţii deosebite, unde durata muncii este mai mică de 8 ore pe zi.
    ART. 31
    În cazul în care munca suplimentară în timpul nopţii va fi prestată într-o zi de repaus sau de sărbătoare, conform art. 35, ea va fi plătită ca în exemplul următor:
    - tariful unei ore normale - 100% salariul de bază;
    - majorarea pentru ora lucrată în zi de repaus sau de sărbătoare - 100% salariul de bază;
    - majorarea pentru ora lucrată în timpul nopţii - 25% din salariul de bază;
      TOTAL - 225%.

    II.2. - Zilele de sărbătoare

    ART. 32
    Se consideră sărbători religioase şi legale, fiind zile de repaus, următoarele:
    - 1 şi 2 ianuarie;
    - prima şi a doua zi de Paşte;
    - 1 Mai;
    - prima şi a doua zi de Rusalii;
    - 15 august - Adormirea Maicii Domnului;
    - 30 noiembrie - Sfântul Apostol Andrei Cel Întâi Chemat, Ocrotitorul României;
    - 1 Decembrie;
    - prima şi a doua zi de Crăciun;
    - pentru alte culte se pot acorda alte zile libere în locul celor de mai sus în funcţie de prevederile legale.
    ART. 33
    La nivel de unităţi se va acorda o zi liberă în funcţie de specificul activităţii (de exemplu, Ziua Constructorului de Maşini, Ziua Navalistului etc.).
    ART. 34
    Munca în zilele de sărbătoare este cea efectuată pe parcursul unei rotaţii complete a schimburilor.
    ART. 35
    (1) Munca prestată în zilele de sărbători legale şi religioase se consideră muncă suplimentară şi, în cazul în care nu a fost compensată cu ore libere plătite, se plăteşte cu un spor de 100% salariul de bază.
    (2) Pentru persoanele care se află în concediu de odihnă, zilele în cauză nu se iau în calculul concediului respectiv.
    ART. 36
    Pentru realizarea unor punţi din ajunul sărbătorilor, de comun acord între administraţia unităţii şi sindicatul reprezentativ, se poate hotărî lucrul în zilele de sâmbătă, munca respectivă nefiind considerată muncă suplimentară.

    II.3. - Concedii

    Concediul normal de odihnă
    ART. 37
    (1) Salariaţii au dreptul în fiecare an calendaristic la un concediu de odihnă plătit, de minimum 21 de zile lucrătoare.
    (2) Diferenţierea în funcţie de vechime se va stabili prin contractul colectiv de muncă la nivel de unităţi.
    ART. 38
    Efectuarea concediului anual de odihnă este obligatorie în perioada în care a fost programată, atât pentru salariaţi, cât şi pentru administraţie.
    ART. 39
    (1) Programarea concediilor de odihnă colective se face de către conducerea unităţii împreună cu organizaţia sindicală reprezentativă, la sfârşitul fiecărui an, pentru anul următor. Programările individuale au în vedere şi opţiunile fiecărui salariat.
    (2) Data începerii concediului de odihnă în perioada programată va fi comunicată de salariat cu minimum 15 zile înainte de plecare.
    ART. 40
    În cazul în care există salariaţi care nu au efectuat integral sau deloc concediul de odihnă în cursul anului, acesta va fi reprogramat până la sfârşitul anului următor, în perioada solicitată de salariat.
    ART. 41
    Salariatul chemat din concediu are dreptul la o compensare din partea unităţii, care constă în:
    - plata transportului dus-întors din localitatea unde se află în concediu;
    - plata unei indemnizaţii de întrerupere, de minimum 15% din salariul negociat, pentru zilele programate şi neefectuate;
    - despăgubiri datorate cheltuielilor făcute de salariat, dacă acesta se află la odihnă sau tratament;
    - timpul consumat cu deplasarea dus-întors se consideră timp lucrat şi se adaugă la concediul de odihnă plătit.
    ART. 42
    Concediul de odihnă se efectuează integral sau se poate acorda fracţionat, în tranşe, dacă interesele serviciului o cer, sau la solicitarea salariatului, dacă nu e afectată desfăşurarea normală a activităţii în unitate, cu condiţia însă ca una din fracţiuni să fie de cel puţin 10 zile lucrătoare.
    ART. 43
    La unităţile unde este posibil se va acorda întregul concediu de odihnă sau o fracţiune de cel puţin 10 zile lucrătoare tuturor salariaţilor, în aceeaşi perioadă.
    ART. 44
    În situaţia în care ambii soţi lucrează în aceeaşi unitate, ei au dreptul la programarea în aceeaşi perioadă a concediului de odihnă.
    ART. 45
    (1) În cazul în care salariatul are bilet de tratament, el va beneficia de concediul său de odihnă în perioada pentru care are bilet.
    (2) Prevederile alin. 1 se pot aplica şi în situaţia în care salariatul are bilet de odihnă, în funcţie de posibilităţile agentului economic.
    ART. 46
    (1) Salariaţii au dreptul la efectuarea concediului de odihnă anual, a cărui durată se stabileşte prin contractul individual de muncă. Concediile medicale ale salariatului pentru accidente de muncă, boli profesionale şi asimilate acestora nu pot reprezenta cauza reducerii concediului de odihnă anual. La nivel de unitate se pot conveni şi alte situaţii pentru care concediul de odihnă nu se reduce.
    (2) Salariaţii au dreptul la un concediu de odihnă proporţional cu perioada lucrată în acel an. În acest caz, prin acord între angajator şi salariaţii în cauză, se poate conveni efectuarea concediului de odihnă după 6 luni de la data angajării.
    (3) Pentru salariaţii care lucrează cu fracţiuni de normă, la cererea lor, durata concediului de odihnă - în număr de zile întregi - şi indemnizaţia vor fi acordate în raport cu vechimea în muncă şi proporţional cu timpul lucrat.
    ART. 47
    În cazul în care un salariat demisionează ori în cazul în care i se desface contractul individual de muncă, din motive imputabile lui, după efectuarea concediului de odihnă, şi acesta a încasat drepturile băneşti aferente concediului, unitatea va reţine din ultimul salariu suma corespunzătoare concediului efectuat în plus.
    ART. 48
    Unitatea nu poate pretinde suma de bani corespunzătoare concediului de odihnă deja efectuat în cazurile când contractul individual de muncă a încetat ca urmare a:
    - iniţiativei unităţii, din motive neimputabile salariatului;
    - decesului.
    ART. 49
    (1) Elementele care constituie baza de calcul pentru stabilirea indemnizaţiei cuvenite salariaţilor pentru concediul de odihnă se prevăd în contractul colectiv de muncă de la nivel de unităţi şi aceasta nu poate fi mai mică decât valoarea totală a drepturilor salariale cuvenite pentru perioada respectivă. Indemnizaţia de concediu de odihnă se va calcula conform prevederilor din Codul muncii.
    (2) Prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, în raport cu posibilităţile economico-financiare ale acesteia, pe lângă indemnizaţia de concediu se va plăti şi o primă de vacanţă.
    (3) Indemnizaţiile prevăzute la alin. 1 şi 2 se plătesc la plecarea în concediu, cu cel puţin 5 zile lucrătoare înainte.

    Alte concedii şi zile libere
    ART. 50
    În afara concediului normal de odihnă, anumite categorii de salariaţi beneficiază de concediu suplimentar de odihnă plătit.
    ART. 51
    Tinerii sub 18 ani beneficiază, conform legii, de un concediu de odihnă de minimum 24 de zile lucrătoare.
    ART. 52
    (1) La solicitarea salariatului, angajatorul va acorda o singură dată un concediu fără plată de 30 de zile calendaristice pentru susţinerea examenului de admitere în învăţământul superior sau la studii doctorale. Aceste zile se pot acorda şi fracţionat.
    (2) Cursanţii şcolilor de maiştri şi doctorale în domenii utile activităţii societăţii, înscrişi la studii cu acordul angajatorului, vor beneficia o singură dată de un concediu plătit de până la 30 de zile calendaristice pentru a susţine examenul de absolvire, fără a li se afecta concediul legal de odihnă.
    (3) În cazul în care salariatul doreşte să susţină examenul de bacalaureat sau teza de doctorat, angajatorul îi va acorda acestuia o singură dată un concediu fără plată de până la 30 de zile calendaristice.
    (4) Studenţii din învăţământul superior, seral sau fără frecvenţă, beneficiază de câte un concediu fără plată de până la 60 de zile calendaristice, la cerere, eşalonat sau integral, pentru fiecare an de studiu, numai pe durata normală a cursurilor facultăţii dacă este prima facultate pe care o urmează. Dacă studiile se fac în baza unui contract cu unitatea, studenţii pot beneficia şi de un concediu de studii plătit, pentru fiecare an de studiu.
    ART. 53
    (1) Persoanele care lucrează în locuri de muncă cu condiţii deosebite beneficiază, conform prevederilor legale, de concedii de odihnă suplimentare de minimum 3 zile lucrătoare plătite.
    (2) Nominalizarea locurilor de muncă şi a categoriilor de personal care au dreptul la concedii suplimentare se face prin contractul colectiv de muncă la nivel de unităţi.
    ART. 54
    În afara concediului de odihnă, în baza documentelor prezentate, salariaţii au dreptul la un număr de zile calendaristice libere, plătite, pentru evenimente de familie deosebite, după cum urmează:
    a) căsătoria salariatului, 5 zile;
    b) căsătoria unui copil, 2 zile;
    c) naşterea sau adopţia unui copil, 2 zile;
    d) decesul soţului (soţiei), copiilor, părinţilor, socrilor, 3 zile;
    e) decesul bunicilor, fraţilor, surorilor, 1 zi;
    f) mutarea într-o locuinţă din altă localitate, 5 zile.
    ART. 55
    Se acordă, la cererea salariatului, o dată pe an, 30 de zile calendaristice de concediu fără plată, pentru vizitarea soţului (soţiei) detaşat(e) în străinătate în interes de serviciu.
    ART. 56
    Pentru situaţii deosebite, altele decât cele prevăzute la art. 52 şi 55, salariaţii pot beneficia de zile de concediu fără plată, maximum 30 de zile într-un an, cumulate, dacă activitatea unităţii permite acest lucru.

    Învoiri
    ART. 57
    La cererea salariatului se acordă un număr de ore de învoire fără plată sau care pot fi recuperate, în următoarele situaţii:
    - efectuarea unor analize, tratament medical;
    - citaţie în faţa instanţei, procuraturii, poliţiei;
    - alte situaţii, când salariatul solicită şi activitatea unităţii permite acest lucru.

    CAP. III
    Salarizarea

    ART. 58
    (1) Pentru munca prestată în condiţiile prevăzute în contractul individual de muncă, fiecare salariat are dreptul la un salariu în bani, convenit prin acest contract, indiferent de natura unităţii în care îşi desfăşoară activitatea.
    (2) Salariul este confidenţial, angajatorul având obligaţia de a lua măsurile necesare pentru asigurarea confidenţialităţii.
    (3) În scopul promovării intereselor şi al apărării drepturilor salariaţilor, confidenţialitatea salariilor nu poate fi opusă organizaţiei sindicale reprezentative, în strictă legătură cu interesele acestora şi în relaţia directă cu angajatorul.
    ART. 59
    (1) În vederea stabilirii drepturilor ce decurg din contractul individual de muncă, salariaţii din unităţi sunt clasificaţi în funcţie de conţinutul activităţii şi de cerinţele postului.
    (2) Se stabilesc coeficienţii minimi de ierarhizare pentru următoarele categorii de salariaţi:
    - muncitori necalificaţi - 1;
    - muncitori calificaţi - 1,2;
    - liceu - 1,2;
    - postliceal - 1,25;
    - maiştri şi similare - 1,3;
    - subingineri - 1,5;
    - studii superioare - 2.
    (3) Prevederile alin. 2 nu se aplică pentru personalul angajat la debut în profesie pe perioada de stagiu.
    ART. 60
    (1) Salariul de bază minim pentru societăţile la care se aplică prezentul contract, pentru activităţi ce necesită o atestare a calificării, pentru un program normal de lucru este de 900 lei/lună, începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2013.
    (2) În situaţii excepţionale prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, se poate negocia un alt nivel al salariului minim, dar nu mai mic decât salariul minim pe economie, pe o perioadă care să nu depăşească 6 luni, după care vor fi reluate negocierile.
    (3) Situaţiile excepţionale vor fi stabilite pe baza documentelor economice prezentate sindicatului reprezentativ de către conducerea unităţii, conform legii.
    (4) Majorările de salarii pentru perioada valabilităţii prezentului contract se vor negocia la nivel de unităţi, corespunzător creşterii productivităţii muncii sau altor indicatori de eficienţă, în baza bugetului de venituri şi cheltuieli.
    (5) Alte venituri: tichete de masă, tichete cadou şi tichete de creşă acordate conform prevederilor legale şi înţelegerii părţilor.
    ART. 61
    (1) Sporurile minime ce se acordă la salariul de bază, în condiţiile prezentului contract, sunt:
    a) pentru condiţii deosebite de muncă, grele, periculoase sau penibile, proporţional cu timpul efectiv lucrat în condiţiile respective, 10%;
    b) pentru orele suplimentare şi pentru orele lucrate în zilele libere şi în zilele de sărbători legale, 100%;
    c) pentru vechime în muncă, minimum 5% pentru 3 ani vechime şi maximum 25% la o vechime de peste 20 de ani, diferenţa pe tranşe de vechime stabilindu-se prin contractul colectiv de muncă de la nivel de unităţi;
    d) pentru lucrul în timpul nopţii, 25%.
    (2) Pentru condiţii nocive de muncă, pe baza determinărilor efectuate de organele de specialitate, proporţional cu timpul efectiv lucrat în condiţiile respective, se acordă un spor de 10% din salariul minim negociat la nivel de unitate.
    (3) Pentru exercitarea şi a unei alte funcţii se poate acorda un spor de până la 50% din salariul de bază al funcţiei înlocuite, începând cu luna a 3-a de cumul; cazurile în care se aplică această prevedere şi cuantumul sporului se vor stabili prin negocieri la contractele de muncă la nivel de unităţi.
    (4) Prin contractul colectiv de muncă la nivel de unităţi pot fi negociate şi alte categorii de sporuri.
    (5) La nivelul unităţii se poate negocia introducerea unor sporuri în salariul de bază.
    ART. 62
    (1) Adaosurile la salariul de bază sunt:
    a) plusul de acord;
    b) premii acordate din fondul de premiere;
    c) prima de vacanţă acordată în condiţiile art. 49;
    d) bonificaţia de sfârşit de an ce se va acorda în două tranşe, din care una înaintea sărbătorilor de iarnă;
    e) alte adaosuri convenite prin contractul colectiv de muncă la nivelul unităţii.
    ART. 63
    (1) În funcţie de formele de organizare a muncii se pot aplica următoarele forme de salarizare:
    a) în regie sau după timp;
    b) în acord;
    c) pe bază de tarife sau cote procentuale din veniturile realizate;
    d) pe bază de indicatori;
    e) alte forme.
    (2) Organizarea muncii şi salarizarea în acord pot avea loc într-una din următoarele forme:
    a) acord direct;
    b) acord progresiv;
    c) acord indirect;
    d) alte forme.
    (3) Forma de organizare a muncii şi forma de salarizare ce ar urma să se aplice fiecărei activităţi şi fiecărui loc de muncă se stabilesc prin contractul colectiv de muncă de la nivelul unităţii.
    ART. 64
    (1) Unitatea are obligaţia să asigure condiţiile necesare realizării de către fiecare salariat a sarcinilor ce-i revin în cadrul programului zilnic de muncă stabilit.
    (2) În situaţia în care unitatea nu poate asigura pe durata unei zile de lucru, parţial sau total, condiţiile necesare realizării sarcinilor de serviciu, aceasta este obligată să plătească salariaţilor salariul de bază pentru timpul cât lucrul a fost întrerupt.
    (3) În situaţii deosebite, când activitatea a fost întreruptă mai mult de o zi, salariaţii vor primi minim 75% din salariul de bază individual, cu condiţia ca încetarea lucrului să nu fie imputabilă salariaţilor şi dacă în tot acest timp aceştia au rămas la dispoziţia angajatorului. Pentru situaţiile de mai sus, salariaţii vor beneficia şi de alte drepturi prevăzute de lege.
    ART. 65
    Corelarea salariilor cu rata inflaţiei se face pe baza datelor furnizate de Institutul Naţional de Statistică, conform metodologiei stabilite prin contractul colectiv de muncă la nivel de unităţi.
    ART. 66
    (1) Plata salariilor se face periodic, la datele ce vor fi stabilite prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
    (2) Indiferent de forma de plată (numerar, card, cont curent), salariatul va primi lunar nota de calcul al drepturilor salariale.
    ART. 67
    (1) Toate drepturile băneşti cuvenite salariaţilor se plătesc înaintea oricăror obligaţii financiare ale unităţii.
    (2) În caz de insolvenţă, faliment sau de lichidare judiciară, salariaţii au calitatea de creditori privilegiaţi, iar drepturile lor băneşti constituie creanţe privilegiate, urmând să fie plătite integral, înainte de a-şi revendica cota-parte ceilalţi creditori, cu respectarea prevederilor legale.
    ART. 68
    Unitatea este obligată să ţină evidenţe în care să se menţioneze activitatea desfăşurată în baza contractului individual de muncă şi drepturile de care salariaţii au beneficiat şi să le elibereze dovezi despre aceasta.

    CAP. IV
    Securitatea şi sănătatea în muncă

    ART. 69
    (1) Părţile se obligă să îndeplinească prevederile Legii nr. 319/2006 pentru ameliorarea continuă a condiţiilor de muncă, pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale.
    (2) La stabilirea măsurilor vizând condiţiile de muncă, părţile implicate vor ţine seama de următoarele principii de bază:
    a) măsurile preconizate să vizeze, mai întâi, ameliorarea reală a condiţiilor de muncă şi numai dacă acest lucru nu este posibil la un moment dat să se procedeze la compensări băneşti sau de altă natură;
    b) pentru participarea nemijlocită a salariaţilor la luarea deciziilor se va înfiinţa Comitetul de Sănătate şi Securitate în Muncă. C.S.S.M. este constituit din reprezentanţi desemnaţi de sindicatul reprezentativ din unitate şi reprezentanţi desemnaţi de angajator pe de altă parte, în număr egal;
    c) măsurile pentru ameliorarea condiţiilor de muncă să fie stabilite împreună cu reprezentanţii sindicali, acestea urmând a fi anexate la contractele colective de muncă.

    IV.1. - Condiţii de securitate şi sănătate în muncă

    ART. 70
    Securitatea şi sănătatea în muncă reprezintă un ansamblu de activităţi organizatorice şi tehnice, ce are drept scop protejarea vieţii, integrităţii organismului şi sănătăţii angajaţilor, precum şi garantarea unor condiţii normale de lucru în realizarea atribuţiilor de serviciu.
    ART. 71
    Părţile consideră prevederile legislaţiei şi ale normelor generale republicane şi departamentale de securitate şi sănătate în muncă, precum şi pe cele cuprinse în prezentul contract colectiv de muncă minimale şi obligatorii. În contractele colective de muncă la nivel de unităţi sau al unităţilor vor fi incluse clauze suplimentare de punere în aplicare.
    ART. 72
    Obligaţia şi răspunderea privind asigurarea măsurilor de securitate şi sănătate în muncă pentru salariaţi revin în totalitate angajatorului, cu respectarea prevederilor legale.

    Securitatea muncii
    ART. 73
    Pentru asigurarea securităţii corespunzătoare a salariaţilor în procesul muncii, unitatea are obligaţia de a adopta cel puţin următoarele măsuri:
    a) efectuarea instructajelor periodice de securitate şi sănătate a muncii;
    b) asigurarea dotării instalaţiilor, maşinilor şi utilajelor cu dispozitive de protecţie, cu aparatură de măsură şi control al parametrilor tehnologici şi de avertizare a stărilor de pericol, precum şi efectuarea verificărilor periodice în scopul menţinerii în permanentă stare de funcţionare a acestora;
    c) asigurarea funcţionării permanente a instalaţiilor şi sistemelor de captare, reţinere şi neutralizare a substanţelor nocive degajate în desfăşurarea proceselor tehnologice;
    d) analizarea periodică, împreună cu inspectoratele de stat teritoriale pentru securitatea şi sănătatea muncii şi cu organele sanitare competente, a cauzelor accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor profesionale;
    e) îndepărtarea de urgenţă a cauzelor generatoare de accidente de muncă şi adoptarea unor măsuri eficiente în vederea eliminării grabnice a cauzelor îmbolnăvirilor profesionale;
    f) diagnosticarea factorilor nocivi ale căror niveluri depăşesc limitele admise în normele naţionale şi internaţionale la care România a aderat;
    g) admiterea la lucru numai a persoanelor care, în urma controlului medical periodic şi a verificării aptitudinilor psihoprofesionale, corespund sarcinilor de muncă pe care urmează să le execute;
    h) măsurarea periodică a parametrilor ce caracterizează condiţiile de muncă şi factorii de mediu cu aparatură şi personal autorizat; la prelucrarea şi analiza probelor vor participa şi reprezentanţi din partea organizaţiei sindicale reprezentative;
    i) aplicarea unor măsuri în vederea eliminării tuturor factorilor de risc ce pot pune în pericol viaţa sau sănătatea oamenilor.
    ART. 74
    (1) La angajarea unui salariat sau la schimbarea locului de muncă sau a felului muncii, acesta va fi instruit şi testat efectiv cu privire la riscurile pe care le presupune noul său loc de muncă şi la normele de securitate şi sănătate a muncii, pe care este obligat, în procesul muncii, să le cunoască şi să le respecte.
    (2) În cazurile în care în procesul muncii intervin schimbări ce impun aplicarea unor norme noi de securitate şi sănătate a muncii, salariaţii vor fi instruiţi în condiţiile prevăzute la alineatul precedent.
    ART. 75
    (1) Angajatorul va finanţa întregul ansamblu al activităţilor legate de protecţia muncii, potrivit obligaţiilor ce-i revin din legislaţia în domeniu şi din contractele colective de muncă.
    (2) Prin contractele colective de muncă la nivelul unităţilor se prevăd măsurile specifice, periodicitatea controalelor, metodologia de control, obligaţiile şi răspunderile în domeniul protecţiei muncii, în conformitate cu reglementările legale.
    (3) Timpul afectat acestor activităţi se include în timpul de muncă şi este salarizat.
    ART. 76
    Este interzisă repunerea în funcţiune a unităţilor, instalaţiilor, maşinilor şi utilajelor care au fost oprite de organele teritoriale de specialitate, din cauza nerespectării normelor de protecţie a muncii, înainte de a fi eliminate abaterile pentru care s-a dispus oprirea.
    ART. 77
    (1) Angajatorul are obligaţia să notifice salariaţii asupra tuturor riscurilor specifice postului la care se expun în procesul muncii.
    (2) În condiţiile nerespectării obligaţiilor de la alineatul precedent sau în lipsa unor condiţii de muncă în măsură să le asigure securitatea în procesul muncii, salariaţii pot refuza lucrul pe perioada în care persistă pericolul fără a suporta nicio diminuare a drepturilor înscrise în contractul individual de muncă.
    (3) Refuzul lucrului în condiţiile alineatelor (1) şi (2) se va face în situaţii bine justificate. Salariatul afectat va notifica de îndată şeful ierarhic asupra situaţiei care periclitează securitatea muncii. Refuzul lucrului nu va constitui o cauză de reziliere a contractului individual de muncă din iniţiativa unităţii dacă se respectă prevederile prezentului articol.
    ART. 78
    (1) Salariaţii au, în principal, următoarele obligaţii:
    a) să-şi însuşească şi să respecte regulile şi instrucţiunile de protecţie a muncii, specifice activităţii prestate;
    b) să se prezinte la serviciu în deplină capacitate de muncă, pentru a nu se expune ei sau a nu expune pe ceilalţi angajaţi la pericol;
    c) să utilizeze mijloace de protecţie individuală din dotare, corespunzător scopului pentru care au fost acordate.
    (2) Încălcarea acestor obligaţii, constatată de şefii ierarhici şi/sau de organele de inspecţie autorizată, atrage răspunderea disciplinară, administrativă şi materială, potrivit prevederilor Regulamentului intern, precum şi penală, după caz, potrivit legii.

    Acordarea echipamentului individual de protecţie şi a echipamentului de lucru
    ART. 79
    Angajatorul are obligaţia să asigure tuturor salariaţilor echipamentul individual de protecţie şi echipamentul de lucru.
    ART. 80
    (1) Sortimentele de echipament de lucru, pe meserii şi locuri de muncă, se stabilesc prin contractul colectiv de muncă la nivelul unităţii.
    (2) Frecvenţa de acordare a echipamentului, pe locuri de muncă şi meserii, se stabileşte la nivelul unităţii, prin contractul colectiv de muncă.
    (3) La stabilirea frecvenţei de acordare a echipamentului de lucru se va ţine cont, în mod obligatoriu, de calitatea acestuia.
    ART. 81
    Echipamentul poate fi acordat şi înainte de încheierea termenului stabilit, dacă se face dovada deteriorării lui ca urmare a unor avarii sau a unor condiţii de muncă accidentale.
    ART. 82
    (1) Echipamentul individual de protecţie se acordă gratuit.
    (2) Costul echipamentului de lucru se suportă în proporţie de minimum 50% de unitate.
    (3) Când angajatorul impune o anumită ţinută specială ca echipament de lucru, contravaloarea acesteia se suportă integral de acesta.
    ART. 83
    (1) Curăţirea, neutralizarea şi întreţinerea periodică a echipamentului de protecţie intră în obligaţiile angajatorului.
    (2) Extinderea prevederilor alin. 1 la echipamentul de lucru se va stabili în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
    ART. 84
    Neutilizarea echipamentului individual de protecţie poate atrage sancţiuni până la desfacerea contractului de muncă.

    Ocrotirea sănătăţii salariaţilor
    ART. 85
    (1) În vederea unei ocrotiri eficiente a sănătăţii salariaţilor, angajatorul va respecta următoarele obligaţii ce îi revin:
    a) angajările se vor face numai după efectuarea examenelor medicale, corespunzătoare fiecărei meserii sau fiecărui loc de muncă în parte;
    b) efectuarea, cel puţin o dată pe an, a controalelor medicale pentru salariaţi, conform normelor sanitare şi condiţiilor concrete de muncă;
    c) schimbarea locului de muncă în situaţia în care starea de sănătate a salariatului impune acest lucru, la recomandarea organelor medicale de specialitate, în raport cu calificarea salariatului şi cu posibilităţile unităţii;
    d) asigurarea asistenţei medicale corespunzătoare şi permanente în cadrul dispensarului de întreprindere sau în alte instituţii similare din imediata apropiere a unităţii;
    e) organizarea unui număr suficient de posturi de prim ajutor şi dotarea corespunzătoare a acestora cu materiale, conform necesarului prescris de organele sanitare;
    f) asigurarea permanenţei unui mijloc de transport pentru urgenţe şi în caz de accidente, cu dotare corespunzătoare.
    (2) Salariaţii sunt obligaţi să se supună examenelor medicale în condiţiile prevederilor alin. 1.
    (3) În cazul când dispoziţii legale speciale sau ale contractelor colective de muncă prevăd examinări medicale la termene mai scurte, determinate de condiţiile deosebite de la locurile de muncă, se vor aplica aceste prevederi.
    (4) Timpul necesar examinărilor medicale prevăzute la alin. (1) lit. b) şi alin. (3) va fi plătit conform încadrării salariatului.
    (5) Refuzul salariatului de a se prezenta la examinarea organizată potrivit alin. (1) constituie abatere disciplinară.
    ART. 86
    La cererea uneia din părţi, medicii de medicina muncii şi inspectorii de protecţie a muncii vor fi consultaţi în vederea reducerii duratei timpului de lucru şi a acordării de concedii de odihnă suplimentare.

    Igiena muncii
    ART. 87
    Angajatorul se obligă să respecte prevederile normelor şi normativelor din domeniul protecţiei şi igienei muncii, referitoare la dotarea salariaţilor cu materiale igienico-sanitare.
    ART. 88
    (1) Materialele igienico-sanitare se acordă gratuit.
    (2) Sortimentele şi frecvenţa de acordare a materialelor igienico-sanitare se stabilesc prin contractele colective de muncă la nivelul unităţii.
    (3) Servirea mesei de către salariaţi în condiţii de nocivitate şi toxicitate este interzisă.

    IV.2. - Condiţii sociale

    ART. 89
    (1) În vederea menţinerii şi a îmbunătăţirii condiţiilor de muncă şi a condiţiilor sociale în cadrul unităţilor, angajatorul este obligat să ia, cel puţin, următoarele măsuri:
    a) amenajarea ergonomică a locurilor de muncă;
    b) asigurarea condiţiilor optime de muncă (iluminat, microclimat - temperatură, aerisire, umiditate, zgomot, vibraţii);
    c) asigurarea vestiarelor la capacitate suficientă şi cu dotarea corespunzătoare;
    d) întreţinerea şi modernizarea grupurilor sociale şi a instalaţiilor sanitare;
    e) asigurarea apei calde şi a apei reci, precum şi a materialelor igienico-sanitare;
    f) servirea mesei la cantina unităţii şi la microcantinele de secţii; dotarea şi amenajarea corespunzătoare a acestora;
    g) îmbunătăţirea condiţiilor, a calităţii mesei şi diversificarea meniurilor.
    (2) Măsurile concrete, în sensul alin. 1, se stabilesc prin contractele colective la nivelul unităţilor.
    (3) Prin Comitetul de Securitate şi Sănătate în Muncă la nivel de unitate se vor stabili în colaborare cu structurile de protecţia muncii din unitate măsurile de protecţie specifice, precum şi programe de control al realizării măsurilor stabilite.
    ART. 90
    În scopul prevenirii şi diminuării nivelului stresului la locul de muncă, angajatorul împreună cu semnatarii contractului colectiv de muncă vor depune eforturile necesare în vederea transpunerii la nivelul unităţii a standardelor de management pentru gestionarea stresului la locul de muncă.

    IV.3. - Munca în condiţii deosebite

    ART. 91
    (1) Locurile de muncă se clasifică în locuri de muncă normale şi locuri de muncă cu condiţii deosebite şi speciale.
    (2) Locurile de muncă cu condiţii deosebite şi speciale sunt cele grele, periculoase, nocive, penibile sau altele asemenea şi se stabilesc prin contractele colective de muncă la nivel de unitate, conform legislaţiei în vigoare.
    ART. 92
    (1) Pentru prestarea activităţii în locurile de muncă cu condiţii deosebite şi speciale, determinate conform legii, salariaţii vor beneficia, după caz, de următoarele drepturi:
    a) sporuri la salariu, conform prevederilor art. 65 alin. 1;
    b) durata redusă a timpului de lucru;
    c) alimentaţie de protecţie a organismului;
    d) concedii suplimentare de minimum 3 zile pe an.
    (2) Categoriile de personal, locurile de muncă, cuantumurile şi condiţiile de acordare a avantajelor prevăzute la alin. 1 se stabilesc prin contractele colective de muncă la nivel de unităţi.
    ART. 93
    Locurile de muncă cu condiţii deosebite şi speciale şi categoriile de salariaţi care lucrează în aceste locuri vor fi prevăzute în contractele colective de muncă la nivel de unitate, cu respectarea actelor normative în vigoare.
    ART. 94
    Angajatorul va organiza, periodic, examinarea medicală a salariaţilor, în scopul de a constata dacă sunt apţi pentru desfăşurarea activităţii în postul pe care ar urma să-l ocupe sau pe care îl ocupă, precum şi pentru prevenirea îmbolnăvirilor profesionale. Examinarea medicală este gratuită, iar cheltuielile ocazionate de examinare se vor suporta conform legii. Condiţiile concrete urmează să fie stabilite la nivel de unitate.
    ART. 95
    (1) Pentru munca în condiţii deosebite, salariaţii vor beneficia de alimentaţie de protecţie a organismului, gratuit, conform legislaţiei în vigoare.
    (2) Alimentaţia de protecţie se poate acorda şi sub forma unei mese calde.
    (3) În cazul în care condiţiile de muncă se normalizează, salariaţii vor beneficia, pentru refacerea capacităţii de muncă, încă minimum o lună, de drepturile anterioare, după caz.
    (4) De dreptul prevăzut la alin. 1 beneficiază şi salariaţii care au lucrat cel puţin 6 luni în condiţiile alin. 1 şi îşi schimbă locul de muncă din motive ce nu le sunt imputabile, dacă dreptul de aceeaşi natură la noul loc de muncă este mai mic.
    (5) În toate cazurile în care condiţiile de muncă s-au modificat, determinând reclasificarea locurilor de muncă, salariaţii vor beneficia de drepturile aferente noii clasificări începând cu data schimbării condiţiilor de muncă, indiferent de momentul efectuării reclasificării de către organele competente, cu respectarea alin. (3) şi (4).
    (6) Neutilizarea alimentaţiei de protecţie şi a materialelor igienico-sanitare în incinta unităţii constituie abatere disciplinară.

    IV.4. - Organizarea şi normarea muncii

    ART. 96
    (1) Organizarea activităţii din cadrul unităţii prin stabilirea unor structuri organizatorice funcţionale, repartizarea tuturor salariaţilor pe locuri de muncă, cu precizarea atribuţiilor şi răspunderilor lor, elaborarea de norme de muncă fundamentate din punct de vedere tehnic, precum şi exercitarea controlului asupra modului de îndeplinire a obligaţiilor de serviciu de către salariaţi sunt de competenţa angajatorilor.
    (2) În exercitarea acestor atribuţii, angajatorii sunt obligaţi să ţină seama şi de prevederile prezentului contract colectiv de muncă.
    ART. 97
    (1) Normarea muncii se aplică tuturor categoriilor de salariaţi, atât pentru cei salarizaţi în acord, cât şi pentru cei salarizaţi în regie. Normele de muncă se exprimă - în funcţie de caracteristicile procesului de producţie sau ale altor activităţi ce se normează - sub formă de norme de timp, norme de producţie, norme de personal, sfere de atribuţii sau sub alte forme corespunzătoare specificului fiecărei munci. Normele de muncă se elaborează de către angajatori, cu acordul organizaţiilor sindicale reprezentative. Normele de muncă aprobate de conducătorul unităţii se fac cunoscute salariaţilor cu cel puţin 5 zile înainte de aplicare.
    (2) În cazul în care normele de muncă şi normativele de personal existente nu corespund prevederilor alin. 1, din iniţiativa angajatorului sau la solicitarea sindicatului reprezentativ, ele trebuie modificate conform procedurii prevăzute de lege, fără ca aceasta să conducă la diminuarea salariului.
    ART. 98
    (1) Sarcinile de serviciu trebuie să fie stabilite în limitele felului muncii, la care fiecare salariat s-a obligat prin contractul individual de muncă.
    (2) Pentru preîntâmpinarea sau înlăturarea efectelor calamităţilor, precum şi în situaţii care periclitează sănătatea sau viaţa unor persoane, fiecare salariat are obligaţia de a participa, indiferent de funcţia sau postul pe care îl ocupă, la executarea oricăror lucrări şi la luarea măsurilor cerute de conducerea unităţii.
    ART. 99
    Numărul de personal se va stabili în raport cu volumul activităţii, cu durata timpului normal de lucru şi normele de muncă, pentru a se evita încărcarea excesivă cu sarcini de muncă a salariaţilor.
    ART. 100
    (1) În toate cazurile în care munca este efectuată într-un ritm impus, colectiv sau individual, în normele de muncă se includ şi timpi de refacere a capacităţii de muncă.
    (2) Acolo unde natura muncii o impune, pentru a permite utilizarea reală a timpilor de refacere a capacităţii de muncă, numărul de personal va cuprinde un număr corespunzător de salariaţi pentru înlocuire.
    ART. 101
    Organizaţiile sindicale reprezentative sunt obligate să-şi prezinte motivat toate observaţiile privind normele de muncă şi atribuţiile de serviciu.
    ART. 102
    (1) În cazul în care există divergenţe la stabilirea normelor de muncă sau a normativelor de personal, la cererea oricăreia dintre părţi, se poate apela la o expertiză tehnică sau la orice altă procedură prevăzută în contractul colectiv de muncă.
    (2) Experţii vor fi desemnaţi de comun acord de către ambele părţi. Concluziile expertizei tehnice sunt obligatorii pentru părţi, plata acesteia fiind suportată de angajator pentru prima solicitare a sindicatelor reprezentative.

    CAP. V
    Măsuri de protecţie specială

    Pierderea temporară a capacităţii de muncă
    ART. 103
    (1) În cazul în care salariaţii lipsesc de la lucru din motive de incapacitate temporară de muncă, angajatorul poate compensa, din fonduri proprii, diferenţa dintre salariul de bază iniţial şi ajutorul la care are dreptul salariatul, potrivit legii.
    (2) Situaţiile în care se poate compensa diferenţa prevăzută la alin. 1 vor fi stabilite prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
    ART. 104
    Dacă salariatul se află în incapacitate temporară de muncă, angajatorul va aplica dispoziţiile Ordonanţei de Urgenţă nr. 158 din 17 noiembrie 2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, cu modificările şi completările ulterioare.
    ART. 105
    În cazul recomandărilor medicale, angajatorul va asigura trecerea salariaţilor în alte locuri de muncă şi, după caz, recalificarea acestora, în funcţie de posibilităţile fiecărei unităţi, care vor fi stabilite împreună cu sindicatul reprezentativ.
    ART. 106
    (1) Salariatul care a fost pensionat pentru incapacitate temporară de muncă după o perioadă de recuperare va fi reangajat, pe cât posibil, în funcţia avută la data pierderii capacităţii de muncă sau într-una echivalentă ca salariu.

    Munca persoanelor cu handicap
    ART. 107
    Persoanele cu handicap salariate în unitate beneficiază de următoarele drepturi conform legii:
    a) program redus de lucru;
    b) scutire de a presta serviciul în timpul nopţii;
    c) concedii de odihnă suplimentare;
    d) scutire de impozite pe salarii, conform legii;
    e) alte drepturi prevăzute de lege.
    ART. 108
    (1) În cazul unui accident de muncă produs din motive neimputabile salariatului, unitatea are obligaţii pecuniare constând în suportarea cheltuielilor pentru spitalizare şi medicaţie ce sunt necesare pentru tratarea vătămării corporale rezultate în mod direct în urma accidentului de muncă, precum şi pentru confecţionarea protezelor impuse în urma accidentului de muncă, dacă aceste cheltuieli nu au fost suportate de asigurător, conform legii.
    (2) În cazul accidentelor de muncă soldate cu invaliditate permanentă, unitatea va acorda un ajutor social în valoare de trei salarii de încadrare a salariatului.
    ART. 109
    (1) Angajatorul se obligă să nu refuze angajarea sau, după caz, menţinerea în muncă a persoanelor cu handicap, în cazurile în care acestea sunt apte pentru îndeplinirea obligaţiilor de serviciu ale posturilor sau locurilor de muncă existente. Dovada capacităţii va fi constatată de către medicul de medicina muncii.
    (2) Organizaţiile sindicale reprezentative vor sprijini angajarea şi menţinerea în muncă a persoanelor cu handicap în condiţiile alineatului precedent.

    Refacerea capacităţii de muncă
    ART. 110
    (1) Salariaţii pot beneficia de bilete de tratament şi/sau de odihnă recuperatorie în staţiuni balneoclimaterice şi turistice potrivit acordului părţilor din contractele colective de muncă la nivel de unitate.
    (2) Fiecare unitate va achiziţiona, cu ajutorul sindicatului reprezentativ, un număr corespunzător de bilete, în funcţie de posibilităţile financiare ale unităţii.
    (3) Repartizarea biletelor de tratament sau de odihnă recuperatorie se va face de către organizaţiile sindicale reprezentative şi de către angajator.
    ART. 111
    (1) Salariaţii care beneficiază de bilete de tratament sau odihnă recuperatorie au dreptul la reducerea costului biletelor, ţinându-se seama de salariul de bază, de sezon şi de afecţiunile de care suferă. Diferenţa de preţ va fi suportată de unitate.
    (2) Procentele de reducere a costului biletelor în raport cu criteriile prevăzute la alin. 1 se stabilesc prin contractele colective de muncă la nivelul unităţii, fără a fi mai mici de 50% din valoarea totală a biletului.
    (3) Costul călătoriei pe calea ferată, clasa a II-a, sau, acolo unde este posibil, cu mijloacele de transport auto în comun va fi suportat integral de unitate pentru salariatul beneficiar al biletului de tratament balnear sau de odihnă recuperatorie.
    (4) Contravaloarea biletelor acordate salariaţilor trimişi în staţiuni pentru tratarea unor boli profesionale sau a unor boli care, fără a intra în categoria bolilor profesionale, au fost contractate din cauza condiţiilor de muncă se suportă integral de unitatea economică, inclusiv costul transportului pe calea ferată, clasa a II-a, sau, acolo unde nu este posibil, pentru transportul auto în comun.
    (5) Transportul se poate efectua şi cu mijloacele proprii, caz în care unitatea va deconta cheltuielile la nivelul transportului pe calea ferată, clasa a II-a, în condiţiile alin. 3.

    Ajutoare materiale
    ART. 112
    (1) În afara ajutoarelor prevăzute de lege la care au dreptul, salariaţii vor beneficia şi de următoarele ajutoare:
    a) în cazul decesului salariatului, un ajutor acordat familiei, în valoare de cel puţin două salarii medii lunare pe unitate;
    b) în cazul în care decesul a survenit din cauza unui accident de muncă, a unui accident în legătură cu munca sau a unei boli profesionale, cuantumul ajutorului acordat familiei va fi de cel puţin trei salarii medii lunare pe unitate;
    c) în cazul decesului soţului/soţiei sau al unei rude de gradul I aflate în întreţinerea salariatului, angajatul va primi un ajutor în valoare de un salariu mediu lunar pe unitate;
    d) pentru naşterea unui copil, mama va primi un ajutor în valoare de cel puţin un salariu de bază mediu lunar pe unitate, plătit de unitate mamei, pentru naşterea fiecărui copil; dacă mama nu este salariată, soţul acesteia beneficiază de plata unui salariu mediu lunar pe unitate;
    e) salariaţii care se pensionează la limită de vârstă primesc de la unitate o indemnizaţie egală cu două salarii medii lunare pe unitate.
    (2) În cazurile de deces prevăzute la alin. 1, unitatea poate contribui material şi cu diverse servicii necesare soluţionării cu demnitate a problemelor în aceste împrejurări.
    (3) Ajutoarele acordate peste cuantumul prevăzut de lege sunt impozabile.
    ART. 113
    La nivelul unităţii se pot aloca fonduri prin bugetul de venituri şi cheltuieli, în limita prevederilor legale, care vor fi utilizate în principal pentru:
    a) construirea şi întreţinerea de creşe şi grădiniţe pentru copiii salariaţilor;
    b) amenajarea şi întreţinerea de cantine sau spaţii special amenajate pentru servirea mesei;
    c) construirea, amenajarea şi întreţinerea de oficii şi grupuri sociale la locul de muncă;
    d) cheltuieli cu formarea şi perfecţionarea pregătirii profesionale;
    e) cheltuieli cu formarea economico-socială şi educaţia în domeniul relaţiilor de muncă;
    f) cheltuieli suplimentare pentru protecţia muncii, materiale de protecţie şi igienico-sanitare, alimentaţie pentru întărirea rezistenţei organismului;
    g) cheltuieli necesare asigurării speciale a salariaţilor pentru cauze de accident şi deces, inclusiv plata primelor de asigurare la unităţile cu specific, conform contractelor colective de muncă la nivel de unitate;
    h) acţiuni cultural-sportive şi umanitare.
    ART. 114
    Dacă unitatea dispune de spaţii de locuit, cu excepţia celor de intervenţii sau de serviciu, repartizarea acestora se va face de către o comisie mixtă, administraţie-sindicat, conform criteriilor ce vor fi stabilite prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
    ART. 115
    (1) Pentru salariaţi, angajatorul poate asigura procurarea abonamentelor pe mijloacele de transport, indiferent de forma de organizare şi provenienţa capitalului unităţii.
    (2) Prin contractul colectiv de muncă la nivelul unităţii se vor negocia cote de participare a unităţii la suportarea costului abonamentelor.
    ART. 116
    (1) Unitatea va suporta cheltuielile de regie ale cantinei (în situaţii în care unitatea economică are în dotare), inclusiv cheltuielile cu salarizarea personalului de servire, dacă aceasta nu funcţionează ca unitate distinctă.
    (2) O cotă-parte din costul meniului la cantină, negociată prin contractul colectiv de muncă, poate fi suportată de unitate.
    ART. 117
    (1) Unitatea va contribui, anual, cu o sumă necesară sărbătoririi Crăciunului, Paştelui, a Zilei Copilului şi a zilei de 8 Martie.
    (2) Mărimea fondului şi utilizarea lui se negociază între angajator şi sindicatul reprezentativ.

    CAP. VI
    Munca şi protecţia femeilor şi tinerilor

    ART. 118
    (1) Femeile au dreptul, conform convenţiilor internaţionale, la tratament egal cu bărbaţii, în situaţii egale sau comparabile.
    (2) Este interzisă conceperea unor clauze discriminatorii; dacă există astfel de clauze, ele vor fi nule de drept.
    ART. 119
    (1) La angajare, femeile au dreptul la tratament nediscriminatoriu.
    (2) Angajarea şi/sau promovarea se vor face numai în funcţie de pregătire şi competenţă.
    (3) Va fi respectat principiul "salarizare egală la muncă egală cu bărbaţii".
    (4) Criteriul sexului nu poate fi o piedică la promovare.
    ART. 120
    (1) Femeile gravide, începând cu luna a 5-a de sarcină, nu vor fi trimise în deplasare în alte localităţi.
    (2) Femeile care au în îngrijire copii de vârstă preşcolară nu pot fi trimise în deplasare în alte localităţi, pentru o durată mai mare de o zi, decât cu acordul lor.
    ART. 121
    Femeile care au în îngrijire copii de până la 6 ani pot lucra cu 1/2 normă, dacă nu beneficiază de creşă sau cămin, fără a le fi afectate drepturile ce decurg din calitatea de salariat. Timpul în care au fost încadrate în aceste condiţii se consideră, la calculul vechimii în muncă, timp lucrat cu normă întreagă.
    ART. 122
    (1) Femeile au dreptul la concedii prenatale şi postnatale plătite, concedii pentru îngrijirea copiilor bolnavi, precum şi pentru creşterea copiilor, în condiţiile legii.
    (2) Salariatele care au în întreţinere copii de vârstă preşcolară şi care nu mai beneficiază de concediu medical plătit pentru îngrijirea copiilor bolnavi pot beneficia de minimum 6 zile libere/an, plătite cu salariul de bază, pentru îngrijirea copiilor care sunt internaţi în spital.
    (3) Zilele prevăzute la alineatul precedent se acordă la cerere, după prezentarea actului medical care face dovada internării.
    (4) În cazul decesului mamei, tatăl copilului, la cererea sa, va putea beneficia de concediul fără plată neutilizat de mamă la data decesului.
    ART. 123
    (1) Angajarea, respectiv reîncadrarea femeilor, după încetarea perioadei de întrerupere pentru creşterea copilului, se va face, pe cât posibil, în aceeaşi funcţie sau într-una echivalentă ca salariu.
    (2) Pe o perioadă de o lună de la reîncadrare, considerată perioadă de readaptare, persoana reîncadrată în condiţiile alin. 1 va beneficia cel puţin de salariul de bază.
    (3) În această perioadă, pentru motive neimputabile persoanei, concedierea este interzisă.
    (4) Pe o perioadă de minimum 6 luni de la reluarea activităţii, considerată perioadă de readaptare, salariaţii care au beneficiat de concediu de maternitate şi/sau de concediu legal plătit pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani nu vor putea fi concediaţi pentru motivul de necorespundere profesională prevăzut de Codul muncii.
    ART. 124
    În perioada de sarcină, femeile au dreptul la învoiri în vederea desfăşurării controalelor medicale periodice.
    ART. 125
    (1) Este interzisă femeilor gravide, începând cu luna a 5-a de sarcină, munca în locuri considerate cu condiţii deosebite.
    (2) La recomandarea medicului, femeile gravide vor beneficia de schimbarea locului de muncă; în limita posibilităţilor, schimbarea locului de muncă se va face într-o funcţie echivalentă ca salariu.
    ART. 126
    În unităţile care folosesc personal de sex femeiesc vor fi asigurate, obligatoriu, condiţiile necesare: vestiare şi grupuri sociale la capacitate corespunzătoare şi cu o dotare specifică.
    ART. 127
    Angajatorul poate hotărî acordarea unei zile libere plătite în vederea sărbătoririi zilei de 8 Martie, dacă aceasta este într-o zi lucrătoare.
    ART. 128
    Este interzisă concedierea persoanelor de sex femeiesc în perioada îmbolnăvirilor materializate prin concediu medical, gravidităţii şi a maternităţii, care au fost aduse la cunoştinţa angajatorului pe bază de certificate medicale, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.
    ART. 129
    Femeile cu copii în întreţinere, precum şi cele cu probleme sociale deosebite vor fi protejate în cazul unor măsuri de concediere.
    ART. 130
    Femeile vor participa în egală măsură cu bărbaţii la programele stabilite în vederea reciclării, în cazul introducerii unei tehnologii moderne, precum şi la programele de recalificare profesională.
    ART. 131
    (1) Salariata care renunţă la concediul legal pentru creşterea copilului în vârstă de până la doi ani, iar în cazul copilului cu handicap până la împlinirea vârstei de 3 ani beneficiază de reducerea duratei normale a timpului de lucru cu minimum 2 ore/zi, fără să-i fie afectate salariul de bază şi vechimea în muncă.
    (2) La cererea lor, în situaţiile prevăzute în alin. 1, femeile pot opta pentru program decalat, cu alte ore de începere şi terminare a lucrului, cu excepţia cazurilor când activitatea unităţii nu permite acest lucru.
    ART. 132
    (1) Tinerii care nu au împlinit vârsta de 18 ani nu pot presta muncă de noapte.
    (2) Femeile gravide, lăuzele şi cele care alăptează nu pot fi obligate să presteze muncă de noapte.
    ART. 133
    Concediul anual de odihnă poate fi întrerupt pe timpul concediului prenatal şi postnatal şi reprogramat.
    ART. 134
    (1) Unitatea împreună cu sindicatul reprezentativ vor soluţiona eventualele conflicte de natură să lezeze demnitatea femeii.
    (2) Reclamaţiile în acest sens din partea femeilor salariate vor fi soluţionate cu promptitudine şi confidenţial.
    ART. 135
    Părţile se obligă să asigure un regim de protecţie a tinerilor în vârstă de până la 18 ani, cel puţin la nivelul drepturilor specifice reglementate de legislaţia muncii şi de prevederile prezentului contract, pe care le socotesc ca fiind minimale.

    CAP. VII
    Încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractului individual de muncă

    VII.1. - Încheierea contractului individual de muncă

    ART. 136
    (1) Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze muncă pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu.
    ART. 137
    (1) Contractul individual de muncă se încheie în baza condiţiilor stabilite de lege şi cu respectarea contractului colectiv de muncă.
    (2) Nu vor putea fi incluse în contractele individuale de muncă şi nu vor putea face obiectul negocierii prevederi mai puţin avantajoase pentru salariaţi decât cele cuprinse în contractul colectiv de muncă.
    ART. 138
    Contractul individual de muncă va cuprinde, la angajare, cel puţin clauzele prevăzute în modelul aprobat de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi se va completa ulterior cu actele adiţionale intervenite pe parcursul derulării acestuia, în scris, câte un exemplar pentru fiecare parte, prin grija angajatorului.
    ART. 139
    (1) Contractul individual de muncă se încheie pe durată nedeterminată; se poate încheia şi pe durată determinată, în cazurile şi modalităţile prevăzute expres de lege şi de contractele colective de muncă.
    (2) În cazul schimbării locului de muncă, salariatul poate solicita renegocierea contractului individual de muncă.

    Angajarea şi încadrarea personalului
    ART. 140
    (1) Încheierea contractului individual de muncă se face cu respectarea drepturilor fundamentale ale cetăţeanului, numai pe criteriul aptitudinilor şi al competenţei profesionale, fără discriminări pe criterii de naţionalitate, sex, convingeri politice, religioase sau apartenenţă la un sindicat etc., pe bază de concurs, interviu sau examen. În acest sens, fiecare unitate îşi va elabora propria metodologie, care va fi adusă la cunoştinţa salariaţilor şi a candidaţilor.
    (2) Se pot face şi angajări din motive umanitare, în limita posibilităţilor angajatorului şi cu acordul sindicatului reprezentativ.
    ART. 141
    Cel care angajează are obligaţia să aducă la cunoştinţa salariaţilor şi a sindicatului reprezentativ posturile devenite vacante. Acestea se vor comunica Agenţiei Judeţene pentru ocuparea Forţei de Muncă numai după epuizarea posibilităţilor de ocupare prin redistribuire în cadrul unităţii.
    ART. 142
    (1) În cazul în care angajarea se face prin concurs şi/sau examen, tematica şi data examenului sau a concursului pentru ocuparea unui post vor fi afişate la sediul unităţii, vor fi publicate în presă sau vor fi aduse la cunoştinţă în alte modalităţi corespunzătoare, în vederea înscrierii candidaţilor.
    (2) În cazul în care angajarea se face prin concurs, dacă un salariat din unitate şi o persoană din afara unităţii obţin acelaşi rezultat, salariatul are prioritate la ocuparea postului.

    Perioada de probă
    ART. 143
    (1) Pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă, se poate stabili o perioadă de probă conform legii.
    (2) Angajarea succesivă a mai mult de trei persoane pe perioade de probă pentru acelaşi post este interzisă.
    (3) În perioada de probă, părţile pot denunţa unilateral contractul individual de muncă printr-o notificare scrisă la iniţiativa oricăreia dintre părţi.
    ART. 144
    Salarizarea în perioada de probă se va face cu respectarea salariului minim al categoriei de personal în care se angajează salariatul.
    ART. 145
    În cazul în care un angajat pe o perioadă determinată este angajat în continuare pe perioadă nedeterminată, se procedează conform legislaţiei în vigoare.

    VII.2. - Modificarea contractului individual de muncă

    ART. 146
    (1) În cazul în care salariatul solicită şi posibilităţile unităţii permit, poate fi operată mutarea în cadrul unităţii.
    (2) Un salariat mutat din cadrul unei subunităţi a întreprinderii la altă subunitate, în cadrul unei funcţii sau meserii de aceeaşi natură, nu poate fi supus unei noi perioade de probă.
    ART. 147
    În funcţie de necesităţile serviciului, salariaţii vor putea fi detaşaţi, din dispoziţiile angajatorului, în condiţiile prevăzute de legislaţia în domeniu şi cu drepturile prevăzute în contractul colectiv de muncă.
    ART. 148
    (1) Vor fi precizate, în scris, termenul pentru care se face detaşarea, condiţiile oferite, obligaţiile salariatului şi ale unităţii în această perioadă. Aceste elemente vor fi înscrise în documentele întocmite conform legii şi anexate la dosarul personal.
    (2) Detaşarea poate fi dispusă pe o perioadă de cel mult un an.
    (3) În mod excepţional, perioada detaşării poate fi prelungită, cu acordul ambelor părţi, din 6 în 6 luni.
    (4) Salariatul poate refuza detaşarea dispusă de angajatorul său numai în mod excepţional şi pentru motive personale temeinice.
    ART. 149
    (1) Salariatul detaşat îşi menţine toate drepturile pe care lea avut la data detaşării. Dacă la locurile de detaşare drepturile echivalente au niveluri mai mari sau se acordă şi alte drepturi, persoana detaşată beneficiază de acestea.
    (2) Salariatul detaşat are dreptul la plata cheltuielilor de transport şi cazare, precum şi la o indemnizaţie de detaşare, în condiţiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă.
    ART. 150
    Salariatul detaşat este obligat ca în perioada detaşării să respecte Regulamentul intern şi disciplina tehnologică şi de muncă din secţia sau unitatea unde a fost detaşat.
    ART. 151
    Unitatea va asigura salariaţilor trimişi în străinătate toate drepturile prevăzute de lege şi de contractul extern.
    ART. 152
    (1) În funcţie de interesele serviciului, salariaţii vor putea fi delegaţi în alte localităţi.
    (2) Delegarea poate fi dispusă pentru o perioadă ce nu poate depăşi maximul prevăzut de lege.
    ART. 153
    (1) Salariaţii unităţii trimişi în delegaţie, zilnic, vor beneficia de următoarele drepturi cu respectarea Codului fiscal:
    - decontarea cheltuielilor de transport;
    - decontarea costului cazării (hotel de maximum 2 stele);
    - diurnă de deplasare, minim 32 lei/zi;
    - decontarea cheltuielilor de cazare fără document justificativ, în sumă de minimum 100 lei, indexabilă.
    (2) Nivelurile de decontare pentru transport, diurnă şi cazare se stabilesc prin contractele colective de muncă la nivel de unitate.
    (3) Salariatul se va putea deplasa, cu acordul conducerii unităţii, cu autovehiculul propriu. În acest caz vor fi decontate cheltuielile cu carburantul la preţul zilei, la un consum de 10 litri la 100 de kilometri.
    ART. 154
    Timpul petrecut în mijloacele de transport, cu ocazia deplasărilor, se consideră timp de activitate în delegaţie.
    ART. 155
    Promovarea salariaţilor se face de către angajator în cadrul aceleiaşi meserii/funcţii sau în alte funcţii/meserii. Promovarea se face în aceleaşi condiţii cu angajarea, în funcţie de necesităţile unităţii, pe bază de examen, concurs sau alte proceduri.
    ART. 156
    Retrogradarea salariaţilor se va face numai în cazuri bine justificate de necorespundere profesională, în raport cu necesităţile postului ocupat, sau în cazuri de abateri disciplinare, conform Regulamentului intern, întocmit împreună cu sindicatul reprezentativ, potrivit legii.
    ART. 157
    Salariatul poate depune contestaţie la decizia de retrogradare, la conducerea unităţii.
    ART. 158
    (1) Contractul individual de muncă se poate modifica în ceea ce priveşte felul muncii, durata contractului, locul muncii, condiţiile de muncă şi drepturile salariale, numai prin acordul părţilor şi/sau în condiţiile legii.
    (2) Refuzul salariaţilor de a accepta o modificare a clauzelor referitoare la felul muncii sau la drepturile salariale nu dă dreptul angajatorului de a proceda la desfacerea unilaterală a contractului individual de muncă pentru aceste motive.

    VII.3. - Suspendarea contractului individual de muncă

    ART. 159
    (1) Suspendarea contractului individual de muncă poate avea loc, în condiţiile prevăzute de lege şi de contractul colectiv de muncă, prin următoarele moduri:
    - cu acordul părţilor;
    - din iniţiativa uneia dintre părţi.
    (2) Suspendarea contractului individual de muncă presupune suspendarea prestaţiei muncii de către salariat şi a plăţii drepturilor de natură salarială de către angajator.
    (3) Contractul individual de muncă se suspendă de drept pentru: concediu de maternitate, concediu de boală sau accidente, exercitarea unei funcţii în cadrul unei autorităţi executive, legislative ori judecătoreşti, unei funcţii de conducere salarizate în sindicat, forţă majoră, arest preventiv, alte cazuri expres prevăzute de lege.
    (4) Contractul individual de muncă poate fi suspendat din iniţiativa salariatului pentru concediul pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani, iar în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani, pentru concediul de îngrijire a copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani, iar în cazul copilului cu handicap, pentru afecţiunile intercurente până la împlinirea vârstei de 18 ani, pentru concediul paternal, concediul pentru formare profesională, pentru exercitarea unei funcţii elective în cadrul organismelor profesionale pe durata mandatului.
    (5) Contractul individual de muncă poate fi suspendat din iniţiativa angajatorului pentru următoarele motive: ca sancţiune disciplinară, pe durata anchetei disciplinare în condiţiile legii, detaşare, întreruperea temporară a activităţii pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare.

    Încetarea contractului individual de muncă
    ART. 160
    Contractul individual de muncă poate înceta astfel:
    a) de drept;
    b) ca urmare a acordului părţilor, la data convenită de acestea;
    c) ca urmare a voinţei unilaterale a uneia dintre părţi, în condiţiile limitativ prevăzute de lege.
    ART. 161
    Încetarea de drept a contractului individual de muncă se poate face în condiţiile art. 56 din Codul muncii.
    ART. 162
    (1) Dacă contractul de muncă a încetat ca urmare a iniţiativei uneia dintre părţi, preavizul este, obligatoriu, de minimum 20 de zile lucrătoare.
    (2) În cazul încetării raporturilor de muncă, ca urmare a acordului părţilor, nu este necesară acordarea preavizului.
    (3) În perioada preavizului, ambele părţi sunt obligate să respecte clauzele contractuale.
    (4) Decizia salariatului privind încetarea contractului de muncă (demisia) trebuie comunicată în scris celeilalte părţi, respectându-se următoarele termene, care încep să curgă de la data înregistrării cererii:
    - 20 de zile calendaristice, pentru salariaţii cu funcţie de execuţie;
    - 30 de zile calendaristice pentru salariaţii cu funcţie de conducere.

    Încetarea contractului individual de muncă din iniţiativa salariatului
    ART. 163
    (1) Salariatul poate solicita încetarea contractului individual de muncă după împlinirea unui termen de preaviz (demisie) fără a fi obligat să prezinte motivele care l-au determinat să facă acest lucru.
    (2) Salariatul poate cere rezilierea contractului său de muncă, fără preaviz, dacă:
    a) unitatea nu i-a achitat drepturile băneşti, cu excepţia cazurilor de forţă majoră;
    b) s-au efectuat acte violente împotriva sa de către reprezentanţii angajatorului.

    Încetarea contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului (concedierea)
    ART. 164
    (1) Concedierea reprezintă încetarea contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului.
    (2) Concedierea poate fi dispusă pentru motive care ţin de persoana salariatului sau pentru motive care nu ţin de persoana salariatului.
    ART. 165
    (1) Contractul individual de muncă poate fi desfăcut din iniţiativa angajatorului şi pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, când:
    a) unitatea îşi reduce personalul prin desfiinţarea unor posturi de natura celui ocupat de cel în cauză, ca urmare a reorganizării;
    b) unitatea îşi încetează activitatea prin dizolvare;
    c) unitatea se mută în altă localitate şi poate să-şi asigure pe plan local cadrele necesare;
    d) unitatea se mută în altă localitate, iar persoana încadrată nu acceptă să o urmeze;
    e) în postul ocupat de persoana încadrată în muncă este reintegrat, pe baza hotărârii organelor competente, cel care a deţinut anterior acest post.
    (2) Concedierea pentru motivele prevăzute mai sus va fi precedată de o perioadă de preaviz de 20 de zile lucrătoare.
    ART. 166
    La cererea justificată a persoanei preavizate sau a organizaţiei sindicale reprezentative, angajatorul poate lua hotărârea de a prelungi perioada de preaviz.
    ART. 167
    În situaţia în care desfacerea contractului de muncă nu poate fi evitată, angajatorul are obligaţia de a comunica în scris fiecărui salariat:
    a) termenul de preaviz, în condiţiile prevăzute în contractul colectiv de muncă;
    b) motivul pentru care i se va desface contractul de muncă;
    c) instanţa judecătorească la care se va adresa contestaţia privind preavizul;
    d) dacă îi oferă sau nu alt loc de muncă şi/sau cuprinderea într-o formă de calificare profesională.
    ART. 168
    (1) La disponibilizarea salariaţilor din motive neimputabile lor, unitatea va acorda o compensaţie echivalentă cu un salariu de bază, în afara drepturilor cuvenite la zi.
    (2) La nivel de unităţi se pot stabili, prin negociere, alte compensaţii de concediere.

    Încetarea contractului individual de muncă din motive care ţin de persoana salariatului
    ART. 169
    (1) Unitatea poate face concedieri, fără preaviz, în cazuri de abateri disciplinare grave sau abateri disciplinare repetate stabilite prin contractele colective de muncă la nivel de unităţi în funcţie de specificul şi activitatea fiecăreia, inclusiv în situaţii care nu constituie infracţiuni, dacă angajatul:
    a) a utilizat documente false la angajare;
    b) a sustras sau a favorizat sustragerea de obiecte aparţinând unităţii sau colegilor;
    c) a refuzat nejustificat dispoziţiile superiorilor sau a incitat pe alţii să o facă;
    d) a pus în pericol, prin acte deliberate sau prin imprudenţe grosolane, securitatea întreprinderii, a colaboratorilor sau a sa personală, ori a provocat avarii
    e) în interiorul unităţii s-a făcut vinovat de acte de violenţă sau insulte grave la adresa colegilor sau a conducătorilor;
    f) a provocat mari pagube materiale unităţii;
    g) a dezvăluit secrete ale unităţii, prin care a adus prejudicii acesteia;
    h) a introdus sau a consumat băuturi alcoolice în interiorul unităţii;
    i) a fost absent nemotivat, timp de 3 zile, de la serviciu;
    j) a falsificat un act generator de drepturi;
    k) ameninţă, împiedică sau obligă un salariat sau un grup de salariaţi să participe la grevă sau să muncească în timpul grevei.
    (2) În cazul încetării contractului de muncă, ca urmare a uneia din situaţiile prevăzute la alineatul precedent, se va proceda la efectuarea cercetării prealabile, conform legii; în cazul constatării vinovăţiei clare a salariatului, se poate lua hotărârea de concediere, ţinându-se seama de cauzele şi gravitatea faptei, de împrejurările în care a fost săvârşită, de gradul de vinovăţie a salariatului, dacă acesta a mai avut sau nu abateri şi de urmările faptei.
    (3) În cursul cercetării disciplinare prealabile, salariatul are dreptul să prezinte şi să susţină toate probele în favoarea sa, precum şi dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.
    ART. 170
    Este interzisă concedierea salariaţilor în cazurile prevăzute de lege, şi anume:
    a) pe criterii de sex, orientare sexuală, vârstă, apartenenţă naţională, rasă, etnie, religie, opţiune politică, origine socială, handicap, apartenenţă sau activitate sindicală;
    b) pentru exercitarea, în condiţiile legii, a dreptului la grevă şi a drepturilor sindicale;
    c) pe durata incapacităţii temporare de muncă, stabilită prin certificat medical, conform legii;
    d) pe durata când femeia salariată este gravidă, conform certificatului medical prezentat în acest sens, în concediu de maternitate sau pentru creşterea ori îngrijirea copilului;
    e) pe durata exercitării unei funcţii ca reprezentant ales în organele de conducere ale organizaţiei sindicale reprezentative, cu excepţia situaţiei în care concedierea este dispusă pentru o abatere disciplinară gravă;
    f) pe durata efectuării concediului de odihnă.
    ART. 171
    La cererea persoanei concediate, unitatea are obligaţia să-i elibereze date scrise asupra activităţii din perioada cât a fost angajat.
    ART. 172
    În perioada preavizului şi cu anunţarea conducerii, salariaţii au dreptul să absenteze 4 ore pe zi de la programul unităţii, pentru a-şi căuta un nou loc de muncă, fără ca aceasta să afecteze salariul şi celelalte drepturi.
    La cererea persoanei respective, orele absentate se pot acorda prin cumul.

    Concedieri colective
    ART. 173
    Prin concediere colectivă se înţelege concedierea, într-o perioadă de 90 de zile calendaristice, dispusă de unul sau mai multe motive dintre cele prevăzute la art. 172, a unui număr de:
    a) cel puţin 10 salariaţi, dacă angajatorul care disponibilizează are încadraţi mai mult de 20 de salariaţi şi mai puţin de 100 de salariaţi;
    b) cel puţin 10% din salariaţi, la un efectiv de 100-300 de salariaţi;
    c) cel puţin 30 de salariaţi la un efectiv de peste 300 de salariaţi.

    VII.4. - Protejarea forţei de muncă

    ART. 174
    (1) În situaţia în care organele competente din unităţi au aprobat măsuri de reducere a activităţii ori de reorganizare a procesului de producţie, care vor determina reducerea numărului total de posturi din unitate şi deci încetarea unor contracte individuale de muncă, angajatorul este obligat să comunice în scris organizaţiei sindicale reprezentative numărul posturilor ce urmează să fie reduse, natura acestora, pe unitate şi compartimente, precum şi cauzele concrete care au dus la necesitatea acestor măsuri. Anunţarea organizaţiilor sindicale reprezentative se face cu minimum 15 zile calendaristice înainte de începerea scurgerii termenului de preaviz prevăzut la art. 172 din prezentul contract colectiv de muncă.
    (2) În perioada prevăzută la alin. 1, angajatorul este obligat să întreprindă simultan următoarele acţiuni, cu consultarea sindicatului reprezentativ:
    a) să identifice şi să valorifice posibilităţile de recalificare, în vederea redistribuirii în cadrul unităţii;
    b) să identifice posibilităţile de diminuare a duratei programului de lucru, cu reducerea corespunzătoare a salariului, în vederea evitării reducerii de personal sau a scăderii numărului celor cărora ar urma să li se desfacă contractul de muncă.
    (3) angajatorul va stabili criterii de apreciere a competenţei profesionale şi a disciplinei, pentru ierarhizarea în funcţie de acestea a salariaţilor din formaţiile de lucru care îşi vor reduce activitatea.
    (4) La disponibilizarea salariaţilor, datorată concedierilor colective, unitatea va acorda cel puţin un salariu mediu lunar pe unitate.
    ART. 175
    (1) La aplicarea efectivă a reducerii de personal în cazul unei concedieri colective, criteriile de selecţie a angajaţilor ale căror contracte individuale de muncă vor înceta vor fi stabilite prin contractele colective la nivel de unitate. În condiţii de competenţă egale, după anularea posturilor vacante de natura celor desfiinţate, salariaţii care ocupă posturile vizate de reducere şi ale căror contracte individuale de muncă încetează vor fi selectaţi în următoarea ordine:
    a) salariaţii care îndeplinesc condiţii de pensionare;
    b) salariaţii care au şi un alt loc de muncă sau care cumulează pensia cu salariul.
    (2) La desfacerea contractului de muncă din cauza reducerii de posturi, simultan vor fi avute în vedere următoarele criterii:
    a) dacă măsura ar afecta doi soţi care lucrează în aceeaşi unitate se va desface contractul de muncă al unuia din soţi;
    b) măsura să afecteze, mai întâi, salariaţii care nu au copii sau alte persoane în întreţinere;
    c) măsura să afecteze numai în ultimă instanţă salariaţii care sunt singurii susţinători ai familiei, precum şi salariaţii care mai au cel mult 3 ani până la pensionare, la cerere.
    (3) În cazul în care măsura desfacerii contractului de muncă ar afecta un salariat care a urmat o formă de calificare sau de perfecţionare a pregătirii profesionale, inclusiv şcoala profesională, şi a încheiat cu unitatea un contract sau act adiţional la contractul de muncă, prin care s-a obligat să presteze o activitate într-o anumită perioadă de timp, unitatea nu-i va putea pretinde acestuia despăgubiri pentru perioada rămasă nelucrată până la împlinirea termenului.
    ART. 176
    (1) Unitatea care îşi extinde sau îşi reia activitatea într-o perioadă de 9 luni de la luarea măsurilor de desfacere a contractului individual de muncă pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului are obligaţia să înştiinţeze, în scris, despre aceasta organizaţia sindicală reprezentativă şi să facă publică măsura.
    (2) Unitatea este obligată să reangajeze salariaţii cărora li s-a desfăcut contractul de muncă pentru motivele prevăzute la art. 182, care au pregătirea necesară pentru ocuparea posturilor vacante şi care s-au prezentat în termen de 15 zile de la data apariţiei anunţului.
    ART. 177
    Angajatorul va pune la dispoziţia organizaţiei sindicale reprezentative datele necesare referitoare la modul de aplicare a prevederilor articolelor 181, 182 şi 183.

    CAP. VIII
    Formarea profesională, economică, socială şi sindicală

    ART. 178
    (1) Prin termenul de formare profesională, părţile înţeleg să numească orice procedură prin care un salariat dobândeşte o calificare, o altă calificare, precum şi aceea prin care salariatul se specializează sau se pefecţionează, obţinând un certificat sau o diplomă care atestă aceste situaţii.
    (2) Activitatea de formare profesională de la alin. 1 cuprinde şi perfecţionarea în domeniul relaţiilor de muncă, al dreptului de asociere, libertăţilor şi pregătirii sindicale.
    (3) Angajatorul persoană juridică, ce are mai mult de 20 de salariaţi, elaborează anual planul de formare profesională, cu consultarea sindicatului reprezentativ, care va fi anexă la contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
    (4) Părţile convin să susţină Centrul de Expertiză în Formare Profesională din Ramura Construcţii de Maşini, având următoarele direcţii de acţiune:
    - conştientizarea beneficiilor formării profesionale continue pentru angajatori şi angajaţi;
    - optimizarea relaţiilor dintre partenerii sociali şi dezvoltarea colaborării cu instituţiile cu atribuţii în formarea profesională şi cu furnizorii de formare;
    - promovarea dezvoltării şi actualizării standardelor ocupaţionale şi a standardelor de pregătire profesională;
    - evaluarea şi certificarea calificărilor parţiale sau totale, independent de contextul în care acestea au fost dobândite.
    ART. 179
    La încheierea contractelor colective de muncă la nivel de unităţi, pentru partea privind formarea profesională se va ţine seama cel puţin de următoarele:
    a) nevoile de formare profesională prevăzute la art. 185 (1) vor fi stabilite de către angajator, iar cele de la art. 185 (2), de către angajator împreună cu sindicatul reprezentativ;
    b) cheltuielile pentru activitatea de formare profesională a salariaţilor se suportă de către unităţi;
    c) sindicatul reprezentativ va asista, prin împuterniciţii săi, la orice formă de examinare organizată în vederea absolvirii unui curs de formare profesională în cadrul unităţii;
    d) salariaţii care au încheiat acte adiţionale la contractul individual de muncă în vederea formării profesionale vor fi obligaţi să suporte cheltuielile ocazionate de aceasta - inclusiv şcolarizare, specializare, atestare, transport, masă, cazare - dacă decid să plece din unitate sau părăsesc unitatea din motive imputabile lor, înainte de împlinirea unui termen stabilit de comun acord cu angajatorul în condiţiile legii. Aceste prevederi se vor aplica şi pentru meseriile specifice profilului de producţie, care condiţionează nemijlocit realizarea programelor de fabricaţie, nominalizate de angajator cu informarea sindicatului reprezentativ.

    CAP. IX
    Drepturi şi imunităţi sindicale

    ART. 180
    (1) Angajatorul recunoaşte libera exercitare a dreptului sindical conform convenţiilor internaţionale la care România a aderat, precum şi libertatea de opinie a fiecărui salariat.
    (2) Angajatorul se obligă să adopte o poziţie imparţială faţă de organizaţiile sindicale şi faţă de reprezentanţii acestora din unităţi.
    ART. 181
    Sindicatul este organul reprezentativ oficial al salariaţilor în faţa angajatorului, iar acesta recunoaşte sindicatul ca organizaţie democratică şi factor de progres şi susţine activitatea acestuia. Legătura cu organizaţia sindicală trebuie să se bazeze pe încredere, bună-credinţă şi promptitudine în informare.
     ART. 182
    (1) Organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, din contractele colective şi individuale de muncă, în faţa instanţelor judecătoreşti, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărătorii proprii sau aleşi.
    (2) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres al celor în cauză. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală, dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată.
    ART. 183
    (1) În vederea exercitării dreptului sindical, unităţile vor asigura, gratuit, baza materială necesară funcţionării sindicatelor reprezentative conform legii, în cadrul şi în afara programului de lucru: spaţiul, mobilierul necesar, precum şi altele, potrivit unor modalităţi concrete ce se vor stabili prin contractele colective de muncă la nivelul unităţii.
    (2) Baza materială cu destinaţie cultural-sportivă, proprietatea unităţilor ori proprietatea sindicatelor, va putea fi folosită, fără plată, pentru acţiuni organizate de sindicate sau de unitate, în condiţiile prevăzute în contractul colectiv de muncă.
    ART. 184
    (1) Angajatorii au obligaţia de a invita delegaţii aleşi ai organizaţiilor sindicale reprezentative să participe în consiliile de administraţie sau în alte organe asimilate acestora, la discutarea problemelor de interes profesional, economic, social, cultural sau sportiv. În cazul societăţilor cu administrator unic, acesta sau un împuternicit al acestuia va avea periodic întâlniri cu organizaţiile sindicale reprezentative.
    (2) În scopul apărării drepturilor şi al promovării intereselor profesionale, economice, sociale, culturale sau sportive ale membrilor lor, organizaţiile sindicale reprezentative vor primi de la angajatori sau de la organizaţiile acestora informaţiile necesare pentru negocierea contractelor colective de muncă, precum şi pe cele privind constituirea şi folosirea fondurilor destinate îmbunătăţirii condiţiilor de muncă, protecţiei muncii şi utilităţilor sociale, asigurărilor şi protecţiei sociale.
    (3) Hotărârile consiliului de administraţie sau ale altor organe asimilate acestuia, privitoare la problemele de interes profesional, economic, social, cultural sau sportiv, vor fi comunicate în scris organizaţiilor sindicale reprezentative, în termen de 48 de ore de la data desfăşurării şedinţei.
    ART. 185
    (1) Unităţile se obligă să pună la dispoziţia organizaţiilor sindicale date scrise necesare fundamentării obiectivelor de acţiune sindicală, conform legii, iar organizaţiile sindicale vor păstra confidenţialitatea acestora.
    (2) Comisia paritară prevăzută prin contractul colectiv de muncă prezent va controla, prin membrii săi, modul în care reprezentanţii angajatorului asigură respectarea dreptului la informaţie al sindicatelor, prevăzut de legislaţia în vigoare, şi va interveni pentru restabilirea acestuia când este încălcat.
    ART. 186
    (1) Cu ocazia negocierilor colective, părţile pot apela la experţi din interior sau exterior.
    (2) Împuterniciţii organelor de conducere ale organizaţiilor patronale, precum şi ai federaţiilor sindicale semnatare vor verifica, la sesizarea uneia dintre părţi, modul în care sunt respectate prevederile din prezentul contract; administraţiile vor asigura intrarea în unitate a acestora în conformitate cu Regulamentul intern, precum şi protecţia în unitate, pe durata verificării, cu respectarea normativelor în vigoare.
    (3) Angajatorii recunosc dreptul organizaţiilor sindicale reprezentative de a verifica la locul de muncă modul în care sunt respectate drepturile salariaţilor prevăzute în contractele colective de muncă.
    ART. 187
    (1) Reprezentanţii sindicatelor şi organizaţiilor de tip federativ, confederativ etc. au dreptul la protecţie, conform legii.
    (2) Angajatorul se va abţine de la orice forme de condiţionare, constrângere sau limitare a dreptului acestora.
    (3) De asemenea, angajatorul este obligat să garanteze menţinerea locului de muncă corespunzător pregătirii lor profesionale, pe perioada deţinerii funcţiei în cadrul organizaţiei sindicale şi doi ani după expirarea mandatului, cu excepţia cazurilor când se constată abateri grave care nu au legătură cu activitatea sindicală, prevăzute în Regulamentul intern, valabil pentru toţi salariaţii.
    ART. 188
    (1) Persoanele cu funcţii în conducerea sindicatului reprezentativ sau a organizaţiilor de tip federativ sau confederativ, salarizate de organizaţia sindicală, îşi păstrează toate drepturile pe care le-au avut în calitate de angajaţi ai unităţii, la revenirea lor la locul de muncă, precum şi salariul corespunzător pe care l-ar fi avut dacă desfăşurau activitatea neîntrerupt.
    (2) Persoanele de la alin. 1 beneficiază de toate drepturile prevăzute de lege şi de contractele colective de muncă, iar pe locurile lor de muncă nu pot fi angajate alte persoane decât pe durată determinată.
    ART. 189
    (1) Timpul lunar de lucru al fiecărui salariat ales în organele de conducere a sindicatelor reprezentative se reduce cu 3 până la 5 zile pentru activităţi sindicale.
    (2) Numărul celor care vor beneficia de prevederile alin. 1, precum şi durata timpului se stabilesc prin contractul colectiv de muncă; numărul acestora este egal cu numărul persoanelor alese în organele de conducere a sindicatului reprezentativ, la nivelul unităţii.
    (3) Reducerea programului de lucru nu afectează drepturile salariale, plata făcându-se de unitate.
    (4) Prin negociere, orele destinate activităţilor sindicale care se acordă persoanelor alese în organele de conducere a sindicatelor reprezentative la nivel de unitate se pot cumula până la o normă întreagă pentru un reprezentant, pe unitate. În acest caz, cei care au cedat orele pentru activităţi sindicale vor desfăşura această activitate exclusiv în afara orelor de program. Nerespectarea acestei convenţii se consideră abatere disciplinară şi se sancţionează conform Regulamentului intern.
    ART. 190
    (1) Angajatorul permite participarea reprezentanţilor sindicali la diverse reuniuni sau acţiuni sindicale, considerând absenţele motivate.
    (2) Anual, federaţiile sindicale semnatare vor asigura pregătirea pentru acţiuni sindicale şi relaţii de muncă a unui număr de membri de sindicat, pe o durată de până la 15 zile. Angajatorul va fi anunţat cu minimum 15 zile înainte de începerea acţiunii.
    (3) În perioadele de timp prevăzute la alin. 2, unităţile vor plăti drepturile salariale ce se cuvin persoanelor cuprinse în forma de pregătire sindicală.
    ART. 191
    Reprezentanţii federaţiei sindicale la care sindicatul este afiliat sau ai Confederaţiei Naţionale, precum şi alţi invitaţi ai sindicatului (instructori, experţi etc.) vor avea acces în unitate; vor putea fi efectuate vizite sau scurte întâlniri cu conducerea unităţii sau cu salariaţii dacă procesul tehnologic permite, pentru soluţionarea unor probleme sociale ori pentru prevenirea unor eventuale conflicte de muncă, cu anunţarea prealabilă a conducerii unităţii.
    ART. 192
    În situaţia declanşării unor conflicte de interese, inclusiv a grevei, sindicatul reprezentativ şi conducerea unităţii au obligaţia ca, pe durata acestora, să protejeze patrimoniul unităţii şi să asigure funcţionarea neîntreruptă a utilajelor şi instalaţiilor tehnologice a căror oprire ar putea constitui un pericol pentru viaţa sau sănătatea oamenilor sau ar putea cauza pagube ireparabile.
    ART. 193
    Revendicările organizaţiei sindicale vor fi prezentate în scris conducerii unităţii, prin registratura generală a acesteia, care nu va refuza primirea şi înregistrarea lor.
    ART. 194
    Când salariatul solicită, el poate fi însoţit şi apărat la audienţele din faţa conducătorilor de către un reprezentant al sindicatului.
    ART. 195
    Unitatea poate sprijini cu fonduri băneşti organizaţiile sindicale reprezentative. Aceste fonduri şi destinaţia lor se vor negocia în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
    ART. 196
    Angajatorul va colabora cu organizaţiile sindicale reprezentative, permanent, în luarea măsurilor care implică interesele salariaţilor.

    Domeniul de colaborare
    Administraţia unităţii şi conducerea sindicatului reprezentativ stabilesc de comun acord domeniul de colaborare, care va îngloba cel puţin următoarele:
    - stabilirea orarului de muncă;
    - pauzele;
    - recuperările;
    - întreruperea parţială a lucrului;
    - munca suplimentară; planul orelor suplimentare;
    - programarea concediilor colective;
    - concedierile;
    - stabilirea zilelor nelucrătoare;
    - lucrul în schimburi; lucrul în timpul nopţii;
    - salarizarea (sistem, forme, niveluri de salarizare etc.);
    - sistemul de apreciere a muncii efectuate;
    - modul de prezentare a propunerilor şi sugestiilor;
    - măsurile de protecţie în caz de concediere;
    - amenajarea locurilor de muncă;
    - protejarea sănătăţii;
    - măsurile de securitate a muncii;
    - încălzire/climatizare la locul de muncă;
    - vestiarele, grupurile sociale, instalaţiile sanitare etc.;
    - cantinele-restaurant de întreprindere, microcantinele, chioşcurile de incintă;
    - ajutoarele sociale;
    - programele de formare profesională (perfecţionări, instruiri);
    - bibliotecile de întreprinderi;
    - elaborarea Regulamentului intern, care va include şi obligaţiile specifice salariaţilor;
    - privatizarea unităţii sau a unor părţi ale acesteia;
    - utilizarea activelor cu destinaţie social-culturală sau sportivă;
    - prestări de servicii în regim de subcontract, pentru activităţi specifice unităţii;
    - protejarea şi apărarea patrimoniului societăţii;
    - alte domenii prevăzute în contractele colective.

    Comunicările în cadrul întreprinderii
    În vederea aducerii la cunoştinţa salariaţilor a diverselor comunicări se vor utiliza panouri speciale de afişaj, puse la dispoziţie de unitate, amplasate în locuri uşor accesibile şi în număr suficient.
    ART. 197
    (1) Nimic nu poate fi afişat în afara panourilor de afişaj.
    (2) Toate comunicările afişate vor purta semnătura sau vor avea indicativul persoanei sau al organizaţiei care le-a emis.
    (3) Comunicările organizaţiei sindicale vor trebui să se limiteze la cadrul atribuţiilor sindicatului, reglementat prin legislaţia în vigoare şi prin contractele colective de muncă.
    (4) O copie a textului afişat va fi transmisă angajatorului, simultan cu afişarea.
    ART. 198
    În cazul în care unitatea este dotată cu staţie de radio-amplificare, sindicatul reprezentativ va avea acces liber la aceasta, ori de câte ori este nevoie, prin reprezentanţii săi autorizaţi.
    ART. 199
    (1) Angajatorul va permite organizaţiilor sindicale reprezentative constituite conform legii desfăşurarea adunărilor generale anuale şi a adunărilor generale extraordinare în incinta unităţii; în cazul unităţilor care îşi desfăşoară activitatea în cel puţin două schimburi, adunările se vor desfăşura în timpul programului de lucru.
    (2) Membrii organelor de conducere a organizaţiilor sindicale de tip federativ, confederativ etc. vor putea participa la întrunirile organelor pentru care au fost desemnaţi.
    (3) Participarea membrilor de sindicat la acţiunile menţionate la acest articol se va face fără diminuarea salariului, cu înştiinţarea conducerii societăţii.
    (4) La baza organizării şi desfăşurării activităţilor prevăzute la alin. 1-3 va sta principiul bunei-credinţe şi al dialogului social.

    CAP. X
    Obligaţiile părţilor

    ART. 200
    Angajatorul se obligă:
    1. să respecte şi să aplice prevederile legislaţiei muncii;
    2. să asigure toate condiţiile pentru funcţionarea unităţii în condiţii de rentabilitate, pe întreaga durată a prezentului contract;
    3. să impună respectarea disciplinei tehnologice, organizatorice, financiar-contabile şi a normelor de protecţie şi igienă a muncii;
    4. la cererea organizaţiei sindicale reprezentative, angajatorii vor reţine cotizaţia de sindicat pe statele de plată şi o vor vira sindicatului;
    - concomitent se va efectua şi deducerea fiscală a cotizaţiei din venitul lunar al membrilor de sindicat, conform prevederilor legale;
    - reţinerea şi deducerea fiscală a cotizaţiei se fac pe baza cererii organizaţiei sindicale reprezentative, la care se ataşează lista membrilor sindicatului reprezentativ şi semnătura acestora de acceptare a reţinerii; lista se înaintează angajatorului la începutul fiecărui an şi va fi actualizată ori de câte ori va fi necesar;
    5. să nu angajeze salariaţi permanenţi, temporari sau cu program parţial, în perioada declanşării sau desfăşurării în condiţii legale a conflictelor colective de muncă, pe locurile de muncă ale salariaţilor aflaţi în conflict;
    6. să prevadă în contractele de societate ale unităţilor cu participare străină, cu activităţi pe teritoriul României, o clauză prin care partea externă se obligă să respecte drepturile prevăzute în legislaţia muncii în vigoare, în contractul colectiv de muncă la nivel de unităţi, precum şi convenţiile O.I.M. ratificate de România;
    7. în toate situaţiile în care în perioada de valabilitate a contractului colectiv de muncă se modifică forma de proprietate asupra capitalului social, se majorează sau se reduce capitalul social rezultat din fuzionarea, divizarea sau lichidarea societăţii, angajatorul are obligaţia de a asigura transparenţa întregului proces, informând sindicatul reprezentativ asupra consecinţelor şi implicaţiilor în politica de personal şi de salarizare;
    8. să comunice în timp util hotărârile sale privind toate problemele importante din domeniul relaţiilor de muncă;
    9. la privatizarea societăţilor comerciale să se includă în contractul de vânzare-cumpărare respectarea prevederilor cuprinse în legislaţia în vigoare, respectiv condiţii de ordin calitativ, de exemplu menţinerea caracterului productiv al unităţii pentru o perioadă stabilită, asigurarea unei pieţe certe de desfacere a produselor, negocierea numărului de salariaţi, realizarea unor obiective de investiţii tehnologice sau sociale etc.;
    10. să pună la dispoziţia sindicatului reprezentativ, pentru negocierea contractului colectiv de muncă, informaţiile prevăzute de lege în măsura în care au fost aprobate de organele competente, cu condiţia respectării confidenţialităţii de către conducerea sindicatelor, cum ar fi: bilanţul pe anul anterior, bugetul pe anul în curs, structura şi volumul producţiei, numărul mediu de salariaţi.
    11. în situaţia când angajatorul foloseşte şi angajaţi ai unor firme subcontractoare pe o perioadă mai mare de 6 luni, salarizarea acestora se va face conform legislaţiei în vigoare;
    12. să reactualizeze Regulamentul intern conform contractului colectiv de muncă pe unitate, în termen de 30 de zile de la înregistrarea acestuia.
    ART. 201
    (1) Organizaţiile sindicale semnatare recunosc drepturile angajatorilor de a stabili, în condiţiile legii şi ale regulamentului intern, răspunderea disciplinară sau materială a salariaţilor care se fac vinovaţi de încălcarea normelor de disciplină a muncii sau aduc prejudicii unităţii.
    (2) Organizaţiile sindicale recunosc dreptul angajatorului de a stabili normele de disciplină tehnologică. Normele de disciplina muncii se stabilesc cu consultarea organizaţiilor sindicale reprezentative.
    (3) Angajatorii şi organizaţiile sindicale se recunosc ca parteneri sociali permanenţi. Părţile convin să depună eforturi în vederea promovării unui climat normal de muncă în unităţi, cu respectarea prevederilor legii, a contractelor colective de muncă la toate nivelurile, a Regulamentului intern, precum şi a drepturilor şi intereselor salariaţilor.
    ART. 202
    Salariaţii au următoarele obligaţii:
    1. să-şi însuşească şi să respecte regulile, regulamentele şi instrucţiunile stabilite conform legii, care le reglementează activitatea în cadrul unităţii, aduse la cunoştinţa lor prin grija angajatorului;
    2. salariatul care s-a angajat la o altă unitate trebuie să îşi dea demisia în cazul în care celălalt angajator este un concurent sau prin activitatea desfăşurată la noua unitate face concurenţă neloială unităţii unde este încadrat;
    3. să folosească materialele şi dotarea unităţii numai pentru activităţi legate de obiectul muncii sau de activitatea de salariat;
    4. să nu pretindă sau să nu primească de la colegii de muncă, de la subalterni, superiori sau persoane străine avantaje materiale pentru exercitarea atribuţiilor sale de serviciu sau favorizarea rezolvării unor servicii;
    5. să intervină responsabil în cazul unor avarii sau accidente tehnice sau umane, iar în situaţia de calamităţi naturale să se deplaseze din proprie iniţiativă la sediul unităţii pentru a contribui la salvarea şi refacerea patrimoniului;
    6. să dea relaţii (în scris), la solicitarea angajatorului, dacă este în cunoştinţă de cauză, în vederea efectuării cercetărilor prealabile privind accidente de muncă şi abateri disciplinare;
    7. să înregistreze şi să evidenţieze corect timpul efectiv lucrat (salariaţii desemnaţi pentru aceste operaţii);
    8. să anunţe şefii ierarhici imediat ce au luat cunoştinţă de producerea unui accident, păstrând, pe cât posibil, intactă starea de fapt în care s-a produs;
    9. să folosească concediile de boală sau incapacitate temporară de muncă conform prescripţiilor medicului;
    10. să nu lase fără supraveghere utilajele şi instalaţiile în funcţiune;
    11. să nu deterioreze, să nu degradeze sau să nu descompleteze, din neglijenţă sau în mod voit, mijloace de producţie, instalaţii şi dotări;
    12. să respecte procesul tehnologic stabilit;
    13. să menţină ordinea şi curăţenia la locul de muncă şi în incinta unităţii;
    14. să respecte măsurile de securitate şi sănătate a muncii în unitate;
    15. să păstreze secretul de serviciu.

    CAP. XI
    Dispoziţii finale

    ART. 203
    (1) Prevederile prezentului contract colectiv de muncă stau la baza negocierii contractelor colective de muncă de la celelalte niveluri.
    ART. 204
    În contractele individuale de muncă nu se pot prevedea clauze contrare celor din contractele colective de muncă la nivel de unităţi sau care să stabilească drepturi sub limitele considerate minime.
    ART. 205
    Prevederile contractelor individuale de muncă existente la data intrării în vigoare a contractelor colective de muncă vor fi puse de acord cu prevederile acestora din urmă.
    ART. 206
    Pentru salariaţii unităţii, care intră sub incidenţa contractelor colective de muncă şi care lucrează în alte meserii decât cele specifice sectorului de activitate, se pot negocia prevederi distincte la nivel de unitate.
    ART. 207
    În toate situaţiile de reorganizare când are loc un transfer de întreprindere şi/sau crearea unei noi unităţi, după caz, de privatizare a unităţilor, drepturile şi obligaţiile prevăzute de contractele de muncă se transmit noilor subiecte de drept rezultate din aceste operaţiuni juridice, dacă salariaţii acestora se află sub incidenţa prevederilor unui contract colectiv de muncă încheiat pe baza prezentului contract, până la încheierea unui nou contract colectiv de muncă sau până la expirarea celui existent. Părţile pot renegocia contractul colectiv de muncă aplicabil în condiţiile legii.
    ART. 208
    Prezentul contract colectiv de muncă (încheiat în 3 exemplare semnate în original) produce efecte începând cu data înregistrării lui de către una din părţi, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 62/2011, republicată.
    ART. 209
    Prezentul contract colectiv de muncă se va aplica şi unităţilor care pe parcursul valabilităţii acestui contract vor îndeplini condiţiile legale pentru a li se aplica acest contract, de la data la care şi pe perioada în care vor îndeplini aceste condiţii.

                              COMISIA DE NEGOCIERE

      PATRONAT FEPA - CM FEDERAŢII SINDICALE
       1. Marin Voinea 1. Federaţia Sindicatelor din
       2. Daniel Virnă Construcţii de Maşini
       3. Alexandru Costache Dan-Gheorghe Băjan,
       4. Ivan Firsa Gheorghe Coandă

                                     2. Federaţia ÎNFRĂŢIREA a Sindicatelor
                                            din Ramura Metal
                                             Adrian Damian

                                  3. Federaţia Sindicală Automobilul Românesc
                                                   Ilie Miu


    ANEXA 1


                                  LISTA
              cu societăţile comerciale beneficiare ale contractului
            colectiv de muncă unic la nivelul grupului de unităţi din
                  sectorul de activitate construcţii de maşini

    1. 24 Ianuarie - S.A. Ploieşti
    2. Aerostar - S.A. Bacău
    3. Altur - S.A. Slatina
    4. Astra Rail Industries - S.R.L. Punct de lucru Caracal
    5. Caromet - S.A. Caransebeş
    6. Comefin - S.A. Costeşti
    7. Componente Auto Topoloveni - S.A. Topoloveni
    8. Electroputere - S.A. Craiova
    9. Elemente Comandă Auto - S.A. Topoloveni
    10. Emerson Appliance Motor Europe - S.R.L. (ASKOLL) Ştefăneşti
    11. Fimaro - S.A. Cluj-Napoca
    12. Forsev - S.A. Drobeta-Turnu Severin
    13. Gospomas - S.A. Oneşti
    14. INAR - S.A. Braşov
    15. Islaz - S.A. Alexandria
    16. Mecanex - S.A. Botoşani
    17. Mecanica Ceahlău - S.A. Piatra-Neamţ
    18. Mecanica - S.A. Mârşa
    19. Mecanoenergetica - S.A. Drobeta-Turnu Severin
    20. Menarom - S.A. Galaţi
    21. ROMAN - S.A. Braşov
    22. Romradiatoare - S.A. Braşov
    23. Rotec - S.A. Buzău
    24. Rulmenţi - S.A. Bârlad
    25. Sculărie Reparaţii Utilaje - S.A. Topoloveni
    26. Severnav - S.A. Drobeta-Turnu Severin
    27. Sinterom - S.A. Cluj-Napoca
    28. SMR - S.A. Balş
    29. STX OSV - S.A. Tulcea
    30. STX OSV Accommodation - S.R.L. Tulcea
    31. STX OSV Electro - S.R.L. Tulcea
    32. STX OSV Piping - S.R.L. Tulcea
    33. Subansamble Auto - S.A. Piteşti
    34. Ubemar - S.A. Ploieşti
    35. Unirea - S.A. Cluj-Napoca
    36. Upetrolam - S.A. Bucureşti
    37. Uzina Mecanică - S.A. Mârşa
    38. Uzina Vagoane - S.A. Aiud
    39. Vulcan - S.A. Bucureşti
    40. World Machinery Works - S.A. Bacău



    ANEXA 2

                Regulament de organizare şi funcţionare a
              comisiei paritare la nivel de grup de unităţi

    1. Comisia paritară la nivel de grup de unităţi va fi compusă din câte 4 reprezentanţi pentru fiecare parte participantă la negocieri, desemnaţi în acest scop pentru perioada aplicării contractului. În termen de 10 zile de la data intrării în vigoare a prezentului contract, părţile îşi vor comunica reciproc reprezentanţii în comisie.
    2. Comisia se va întruni la cererea oricăreia dintre părţi, în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la formularea cererii, şi va adopta hotărâri valabile prin consens, în prezenţa a 3/4 din numărul total al membrilor.
    3. Comisia va fi prezidată, prin rotaţie, de câte un reprezentant al fiecărei părţi, ales în şedinţa respectivă.
    4. Hotărârea adoptată potrivit pct. 2 are putere obligatorie pentru părţile contractante.
    5. Secretariatul comisiei va fi asigurat prin rotaţie.

                                       -------
Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice