Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina: COD din 15 noiembrie 1979 pentru constructia si echipamentul unitatilor mobile de foraj marin (Codul MODU 1979) adoptat de Adunarea Organizatiei Maritime Consultative Interguvernamentale prin Rezolutia A.414(XI) la Londra la 15 noiembrie 1979*) Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

COD din 15 noiembrie 1979 pentru constructia si echipamentul unitatilor mobile de foraj marin (Codul MODU 1979) adoptat de Adunarea Organizatiei Maritime Consultative Interguvernamentale prin Rezolutia A.414(XI) la Londra la 15 noiembrie 1979*)

EMITENT: ACT INTERNATIONAL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.059 bis din 26 noiembrie 2005
Comenteaza legea
---------
*) Aprobat prin <>Legea nr. 315 din 10 noiembrie 2005 , publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.059 din 26 noiembrie 2005.
*) Traducere.

INTRODUCERE

1. Prezentul Cod este elaborat în vederea furnizãrii unei norme internaţionale aplicabilã unitãţilor mobile de foraj marin nou construite, astfel încât aplicarea ei va facilita deplasarea şi exploatarea în ape internaţionale a acestor unitãţi şi va avea ca rezultat un nivel de siguranţã pentru astfel de unitãţi şi pentru personalul de la bord, echivalent celui cerut de Convenţia internaţionalã din 1974 pentru ocrotirea vieţii umane pe mare şi Convenţia internaţionalã din 1966 asupra liniilor de încãrcare pentru navele convenţionale, care efectueazã voiaje internaţionale.
2. Pe parcursul elaborãrii Codului s-a convenit ca acesta sã se bazeze pe principii corecte de arhitecturã şi mecanicã navalã precum şi pe experienţa acumulatã în timpul exploatãrii unor asemenea unitãţi; mai mult decât atât s-a admis cã tehnica în materie de proiectare a unitãţilor mobile de foraj marin este nu numai complexã dar şi cã ea evolueazã rapid. Din acest motiv Codul, nu trebuie sã fie imuabil ci va fi reevaluat şi revizuit ori de câte ori este nevoie. În acest scop Organizaţia va reexamina periodic Codul ţinând cont atât de experienţã cât şi de viitoarea evoluţie în acest domeniu.
3. Orice unitate existentã care îndeplineşte cerinţele prezentului Codul trebuie sã fie consideratã legal îndreptãţitã pentru a i se elibera un certificat în conformitate cu acest Cod.
4. Codul nu vizeazã interzicerea utilizãrii unei unitãţi existente numai pentru cã proiectul, constructia şi echipamentul nu sunt conforme cu cerinţele sale. Multe unitãţi mobile de foraj marin existente au fost exploatate cu succes şi în deplinã siguranţã pe perioade lungi şi trebuie sã se ţinã cont de experienţa lor în materie de exploatare pentru a evalua dacã sunt adecvate pentru operaţii la scarã internaţionalã.
5. Un Stat riveran poate permite, ţinând seama de condiţiile locale de mediu, exploatarea oricãrei unitãţi conceputã conform unor norme mai puţin severe decât cele prevãzute în Cod. Totuşi orice unitate de acest fel trebuie sã satisfacã cerinţele de siguranţã care, în opinia Statului riveran, sunt corespunzãtoare pentru exploatarea prevãzutã şi garanteazã siguranţa generalã a unitãţii şi a personalului de la bord.
6. Codul nu conţine cerinţe privind forajul şi nici proceduri de control a sondelor submarine. Operaţiile de foraj sunt supuse controlului Statului riveran.

CUPRINS

CAPITOLUL 1
GENERALITĂŢI

1.1. - Scop
1.2. - Domeniul de aplicare
1.3. - Definiţii
1.4. - Scutiri
1.5. - Echivalente
1.6. - Inspecţii şi certificare
1.7. - Control
1.8. - Accidente
1.9. - Revizuirea Codului

CAPITOLUL 2
CONSTRUCŢIE, REZISTENŢĂ ŞI MATERIALE

2.1. - Generalitãţi
2.2. - Sarcini de calcul
2.3. - Analiza structuralã
2.4. - Consideraţii speciale pentru unitãţile de suprafaţã
2.5. - Consideraţii speciale pentru unitãţile autoridicãtoare
2.6. - Consideraţii speciale pentru unitãţile stabilizate prin coloane
2.7. - Materiale
2.8. - Dosar de construcţie
2.9. - Sudarea
2.10. - Probe

CAPITOLUL 3
COMPARTIMENTARE, STABILITATE ŞI BORD LIBER

3.1. - Proba de înclinãri
3.2. - Curbele momentelor de redresare şi a momentelor de înclinare
3.3. - Criterii de stabilitate în stare intactã
3.4. - Compartimentarea şi stabilitatea dupã avarie
3.5. - Extinderea avariei
3.6. - Integritatea etanşeitãţii la apã
3.7. - Bord liber

CAPITOLUL 4
INSTALAŢII DE MAŞINI PENTRU TOATE TIPURILE DE UNITĂŢI

4.1. - Generalitãţi (aplicabile capitolelor de la 4 la 8)
4.2. - Cerinţe pentru maşini
4.3. - Cãldãri de aburi şi instalaţii de alimentare a cãldãrilor
4.4. - Instalaţiile pentru tubulaturi de aburi
4.5. - Comenzi maşini
4.6. - Instalaţii de aer comprimat
4.7. - Instalaţii pentru combustibil lichid, ulei de ungere şi alte hidrocarburi inflamabile
4.8. - Instalaţii de santinã

CAPITOLUL 5
INSTALAŢII ELECTRICE PENTRU TOATE TIPURILE DE UNITĂŢI

5.1. - Cerinţe generale pentru instalaţii electrice
5.2. - Sursa principalã de energie electricã
5.3. - Sursa de energie electricã de avarie
5.4. - Instalaţia de pornire a generatoarelor de avarie
5.5. - Mãsuri împotriva electrocutãrii, incendiului şi altor pericole de origine electricã
5.6. - Comunicaţii interioare

CAPITOLUL 6
INSTALAŢII DE MAŞINI ŞI INSTALAŢII ELECTRICE ÎN ZONELE PERICULOASE PENTRU TOATE TIPURILE DE UNITĂŢI

6.1. - Zone
6.2. - Clasificarea zonelor periculoase
6.3. - Deschideri, acces şi condiţii de ventilaţie influenţând extinderea zonelor periculoase
6.4. - Ventilaţia spatiilor
6.5. - Situaţii de urgenţã datorate operaţiilor de foraj
6.6. - Instalaţii electrice în zonele periculoase
6.7. - Instalaţii de maşini în zonele periculoase

CAPITOLUL 7
INSTALAŢII DE MAŞINI ŞI INSTALAŢII ELECTRICE PENTRU UNITĂŢILE AUTOPROPULSATE

7.1. - Generalitãţi
7.2. - Marşul înapoi
7.3. - Cãldãri de abur şi instalaţii de alimentare a cãldãrilor
7.4. - Comenzi maşini
7.5. - Instalaţia de guvernare
7.6. - Instalaţia de guvernare electricã şi electrohidraulicã
7.7. - Comunicaţii între puntea de navigaţie şi compartimentul de maşini
7.8. - Instalaţia de alarmã pentru mecanici
7.9. 'ad Sursa principalã de energie electricã
7.10. - Sursa de energie electricã de avarie

CAPITOLUL 8
ÎNCĂPERI DE MAŞINI PERIODIC NESUPRAVEGHEATE PENTRU TOATE TIPURILE DE UNITĂŢI

8.1. - Generalitãţi
8.2. - Protecţia contra incendiului
8.3. - Protecţia contra inundãrii
8.4. - Comanda de pe puntea de navigaţie a maşinilor de propulsie
8.5. - Comunicaţii
8.6. - Instalaţia de alarmã
8.7. - Cerinţe speciale pentru maşini, cãldãri şi instalaţii electrice
8.8. - Dispozitive de siguranţã
8.9. - Alte unitãţi
8.10. - Încãperi de maşini utilizate în scopuri de foraj

CAPITOLUL 9
PROTECŢIA CONTRA INCENDIULUI

9.1. - Protecţia constructivã contra incendiului
9.2. - Protecţia încãperilor de locuit, de serviciu şi a posturilor de comandã
9.3. - Mijloace de evacuare
9.4. - Pompe de incendiu, magistrala de incendiu, hidranţi şi furtunuri
9.5. - Instalaţii de stingere a incendiului în încãperile de maşini şi în spaţii conţinând procese tehnologice de ardere
9.6. - Stingãtoare de incendiu portabile în încãperile de locuit, de serviciu şi spaţii de producţie
9.7. - Instalaţii pentru detecţia incendiului şi de alarmã
9.8. - Instalaţii pentru detecţia gazului şi de alarmã
9.9. - Echipamente de pompieri
9.10. - Amenajãri în încãperi de maşini şi spaţii de lucru
9.11. - Amenajãri aplicabile instalaţiilor pentru elicoptere
9.12. - Depozitarea buteliilor de gaz
9.13. - Dispoziţii diverse

CAPITOLUL 10
MIJLOACE ŞI DISPOZITIVE DE SALVARE

10.1. - Ambarcaţiuni de salvare
10.2. - Bãrci de urgenţã
10.3. - Veste de salvare
10.4. - Colaci de salvare
10.5. - Amarare, manevrã şi lansare
10.6. 'ad Instrucţiuni în caz de urgenţã
10.7. - Aparate de radio portabile
10.8. - Avertizare de urgenţã
10.9. - Necesarul farmaceutic de prim-ajutor
10.10. - Balustrade şi parapete
10.11. - Mijloace de îmbarcare

CAPITOLUL 11
INSTALAŢII DE RADIOCOMUNICAŢII

11.1. - Domeniul de aplicare
11.2. - Generalitãţi
11.3. - Unitãţi autopropulsate în deplasare
11.4. - Unitãţi remorcate sau unitãţi autopropulsate însoţite de nave de escortã
11.5. - Unitãţi staţionare pe locaţie sau efectuând operaţii de foraj
11.6. - Comunicaţii cu elicopterele
11.7. - Specificaţii tehnice de echipament
11.8. - Pericol de explozia gazului
11.9. - Încãperi de locuit pentru personalul de serviciu radio
11.10 - Inspecţia staţiei de radio

CAPITOLUL 12
INSTALAŢII DE RIDICARE

12.1. - Macarale
12.2. - Ascensoare pentru personal
12.3. - Turle de foraj

CAPITOLUL 13
AMENAJARI PENTRU ELICOPTERE

13.1. - Generalitãţi
13.2. - Construcţie
13.3. - Dotãri
13.4. - Mijloace vizuale

CAPITOLUL 14
REGULI DE EXPLOATARE

14.1. - Manualul de Exploatare
14.2. - Mãrfuri periculoase
14.3. - Prevenirea poluãrii
14.4. - Remorcaj
14.5. - Transferul de materiale, de echipament sau de personal
14.6. - Instalaţii de scufundare
14.7. - Siguranţa navigaţiei
Apendice - Formular model al Certificatului de siguranţã pentru unitatea mobilã de foraj marin


CODUL PENTRU CONSTRUCŢIA ŞI ECHIPAMENTUL UNITĂŢILOR MOBILE DE FORAJ MARIN

CAP. 1
GENERALITĂŢI

1.1. Scop
Scopul Codului pentru construcţia şi echipamentul unitãţilor mobile de foraj marin, numit mai departe Cod, este sã recomande criterii de proiectare, norme de construcţii şi alte mãsuri de siguranţã pentru unitãţile mobile de foraj marin, astfel încât sã reducã la minimum riscurile la care sunt supuse aceste unitãţi, personalul de bord şi mediul înconjurãtor,
1.2. Domeniul de aplicare
1.2.1. Codul se aplicã unitãţilor mobile de foraj marin definite în paragrafele de la 1.3.1. la 1.3.4.
1.2.2. Statul riveran poate impune condiţii suplimentare privitoare la exploatarea instalaţiilor industriale netratate de Cod.
1.3. Definiţii
Pentru aplicarea prezentului Cod, dacã nu se prevede în mod expres altfel, termenii folosiţi au semnificaţiile definite în paragrafele urmãtoare:
1.3.1. Unitate mobilã de foraj marin sau unitate înseamnã o navã capabilã sã efectueze operaţii de foraj pentru explorarea sau exploatarea resurselor subsolului marin, cum ar fi hidrocarburile lichide sau gazoase, sulful sau sarea.
1.3.2. Unitate de suprafaţã înseamnã o unitate construitã cu corp de deplasament de tip navã sau barjã, cu corp unic sau multiplu, destinatã sã fie exploatatã în regim de plutire.
1.3.3. Unitate autoridicatoare înseamnã o unitate cu picioare mobile capabilã sã-şi ridice corpul deasupra suprafeţei mãrii.
1.3.4. Unitate stabilizatã prin coloane înseamnã o unitate a cãrei punte principalã este legatã de un corp imersat sau de tãlpile de rezemare prin coloane sau chesoane.
1.3.5.
.1 Administratie înseamnã Guvernul Statului al cãrui pavilion unitatea este autorizatã sã-l arboreze.
.2 Stat riveran înseamnã Guvernul Statului care exercitã controlul administrativ al operaţiilor de foraj ale unitãţii.
1.3.6. Organizaţia înseamnã Organizaţia Maritimã Consultativã Inter-guvernamentalã (IMCO).
1.3.7. Certificat înseamnã Certificat de Siguranţã pentru Unitatea Mobilã de Foraj Marin.
1.3.8. Conventia SOLAS din 1974 înseamnã Convenţia Internaţionalã din 1974 pentru ocrotirea vieţii umane pe mare.
1.3.9. Convenţia din 1966 asupra liniilor de încãrcare înseamnã Convenţia internaţionalã din 1966 asupra liniilor de încãrcare.
1.3.10. Mod de exploatare înseamnã o condiţie sau manierã în care o unitate poate opera sau funcţiona atunci când se aflã în locaţie sau în tranzit. Modurile de exploatare ale unei unitãţi includ urmãtoarele:
.1 Condiţii de exploatare - situaţii în care unitatea se gãseşte în locaţie pentru operaţii de foraj şi când este supusã în timpul solicitãrilor de mediu şi exploatare la sarcini al cãror total este în limitele corespunzãtoare stabilite în proiectare pentru aceste operaţiuni conform proiectului unitãţii. Unitatea poate fi în plutire sau rezematã pe fundul mãrii, dupã caz.
.2 Condiţii de furtunã puternicã - situaţie în care unitatea poate fi supusã în timpul solicitãrilor de mediu, la cele mai mari sarcini pentru care ea a fost proiectatã. Operaţiile de foraj sunt presupuse întrerupte datoritã solicitãrilor puternice provocate de mediul înconjurãtor. Unitatea poate fi în condiţii de plutire sau rezematã pe fundul mãrii, dupã caz.
.3 Condiţii de tranzit - situaţia în care unitatea este în deplasare de la o locaţie geograficã la alta.
1.3.11. Bord liber este distanţa mãsuratã pe verticalã în jos la mijlocul navei, între marginea superioarã a liniei punţii şi marginea superioarã a liniei de încãrcare corespunzãtoare.
1.3.12. Lungime (L) înseamnã o lungime egalã cu 96% din lungimea totalã a plutirii situatã la o distanţã deasupra chilei egalã cu 85% din înãlţimea de construcţie minimã, mãsuratã de la faţa superioarã a chilei, sau cu distanţa între muchia prova a etravei şi axul cârmei la aceastã plutire, dacã aceastã valoare este mai mare. La unitãţile proiectate pentru a naviga cu chila înclinatã, plutirea la care se mãsoarã lungimea trebuie sa fie paralelã cu plutirea din proiect.
1.3.13. Etanş la intemperii înseamnã cã oricare ar fi condiţiile întâlnite pe mare, apa nu va pãtrunde în unitate.
1.3.14. Condiţii normale de exploatare şi locuit înseamnã:
.1 Condiţiile în care unitatea în ansamblul sãu, maşinile şi serviciile, mijloacele şi dispozitivele destinate sã asigure siguranţa navigaţiei când unitatea este în deplasare, siguranţa când unitatea este în serviciul industrial, protecţia contra incendiului şi inundãrii, semnalele şi comunicaţiile interioare şi exterioare, mijloacele de evacuare, vinciurile bãrcilor de urgenţã precum şi confortul corespunzãtor condiţiilor minimale de locuit, sunt la capacitatea de lucru în stare de funcţionare normalã; şi
.2 Operaţiunile de foraj.
1.3.15. Uşã etanşã la gaze înseamnã o uşã solidã, bine ajustatã şi compactã, conceputã sã reziste trecerii gazelor în condiţii atmosferice normale.
1.3.16. Sursa principalã de energie electricã înseamnã o sursã destinatã sã alimenteze cu energie electricã toate serviciile necesare menţinerii unitãţii în condiţii normale de exploatare şi de locuit.
1.3.17. Navã lipsitã de energie înseamnã situaţia în care maşinile principale de propulsie, cãldãrile şi maşinile auxiliare nu sunt în funcţiune datoritã lipsei de energie.
1.3.18. Tabloul principal de distribuţie înseamnã tabloul de distribuţie alimentat direct de la sursa principalã de energie electricã şi destinat sã distribuie energia electricã serviciilor unitãţii.
1.3.19. Tablou de distribuţie de avarie înseamnã tabloul de distribuţie care, în cazul întreruperii sistemului principal de alimentare cu energie electricã, este alimentat direct de la sursa de energie electricã de avarie şi/sau de la sursa tranzitorie de energie de avarie şi care este destinat sã distribuie energia electricã serviciilor de avarie ale unitãţii.
1.3.20. Sursa de energie electricã de avarie înseamnã o sursã de energie electricã destinatã sã alimenteze serviciile necesare în cazul întreruperii sursei principale de energie electricã.
1.3.21. Instalaţia de guvernare principalã înseamnã maşinile, agregatele de forţã, dacã existã, şi accesoriile instalaţiei de guvernare ca şi mijloacele utilizate pentru transmiterea momentului la axul cârmei, cum ar fi echea sau sectorul de eche, care sunt necesare pentru a realiza deplasarea cârmei şi guvernarea unitãţii în condiţii normale de serviciu.
1.3.22. Instalaţia de guvernare auxiliarã înseamnã echipamentul care este prevãzut pentru a realiza deplasarea cârmei şi guvernarea unitãţii în cazul avariei instalaţiei de guvernare principalã.
1.3.23. Agregatul de forţã al instalaţiei de guvernare înseamnã în cazul unei:
.1 maşini de cârmã electrice, un motor electric şi echipamentul electric asociat;
.2 maşini de cârmã electrohidraulocã, un motor electric cu echipamentul electric asociat şi pompa la care motorul este cuplat;
.3 alte maşini de cârmã hidraulicã, un motor de antrenare şi pompa la care este cuplat.
1.3.24. Viteza maximã de serviciu la marş inainte înseamnã cea mai mare vitezã pe care unitatea este proiectatã sã o menţinã în serviciu pe mare, la cel mai mare pescaj de exploatare.
1.3.25. Viteza maximã la marş înapoi înseamnã viteza estimatã pe care unitatea o poate atinge la puterea maximã de marş înapoi prevãzutã în proiect şi la pescajul maxim de exploatare.
1.3.26. Încãperi de maşini de categoria A sunt toate încãperile care conţin maşini cu combustie internã utilizate fie:
.1 pentru propulsia principalã; fie
.2 pentru alte scopuri dacã puterea lor totalã este de cel puţin 375 kilowaţi; sau conţin vreo cãldare cu combustibil lichid sau vreo instalaţie de combustibil lichid, precum şi puţurile care ajung duc la aceste încãperi.
1.3.27. Încãperi de maşini sunt toate încãperile de maşini de categoria A şi toate celelalte încãperi care conţin maşini de propulsie, cãldãri sau alte maşini cu combustie, instalaţii de combustibil lichid, maşini cu aburi şi motoare cu combustie internã, generatoare şi motoare electrice importante, staţii de ambarcare a combustibilului, instalaţii de ventilaţie şi aer condiţionat, instalaţii frigorifice sau dispozitive de stabilizare şi toate încãperile similare împreunã cu puţurile aferente acestor încãperi.
1.3.28. Posturi de comandã sunt acele spaţii unde se gãsesc aparatele radio ale unitãţii, aparatele principale de navigaţie ori sursa de energie electricã de avarie sau în care sunt centralizate instalaţiile de detecţie şi stingerea incendiului sau instalaţia de comandã şi poziţionare dinamicã a unitãţii. Totuşi la aplicarea capitolului 9, spaţiul în care se gãseşte sursa de energie electricã de avarie nu este considerat ca fiind un post de comandã.
1.3.29. Zonele periculoase sunt toate acele zone în care, datoritã eventualei prezenţe a unei atmosfere inflamabile rezultatã din operaţiile de foraj, utilizarea imprudentã a maşinilor sau echipamentului electric poate conduce la pericol de incendiu sau explozie.
1.3.30.
.1 Spaţii închise sunt spaţiile delimitate de planşee, pereţi şi/sau punţi care pot avea uşi şi/sau ferestre.
.2 Amplasamente semiînchise sunt amplasamente unde condiţiile naturale de ventilaţie sunt semnificativ deosebite faţã de acelea de pe punţile deschise, datoritã prezenţei de structuri ca rufuri, paravânturi şi pereţi care sunt dispuse astfel încât sã nu se poatã produce dispersarea gazelor.
1.3.31. Maşini şi echipamente tip industrial sunt maşinile şi echipamentele care sunt utilizate în legãturã cu operaţiunile de foraj.
1.3.32.
.1 Material imcombustibil este un material care nu arde şi nici nu emite vapori inflamabili în cantitate suficientã ca sã se aprindã spontan când este adus la temperatura de aproape 750°C, aceastã proprietate fiind determinatã cu ajutorul unei metode de încercare stabilitã, acceptate de cãtre Administraţie. Orice alt material este considerat material combustibil.
.2 Încercarea standard a rezistenţei la foc este o probã definitã prin regula 3.b) a capitolului II-2 din Convenţia SOLAS din 1974.
.3 Construcţii de tip A sunt construcţii definite prin regula 3.b) a capitolului II-2 din Convenţia SOLAS din 1974.
.4 Construcţii de tip B sunt construcţii definite prin regula 3.b) a capitolului II-2 din Convenţia SOLAS din 1974.
.5 Construcţii de tip C sunt construcţii realizate din materiale incombustibile aprobate de Administraţie. Ele nu sunt obligate sã satisfacã cerinţele referitoare la trecerea fumului şi flãcãrilor şi nici cerinţele privind limitarea creşterii temperaturii.
.6 Oţel sau alt material echivalent înseamnã oţel sau orice material care, el însuşi sau datoritã izolaţiei prevazute, posedã proprietãţi echivalente oţelului din punct de vedere al rezistenţei şi integritãţii, la sfârşitul aplicabilei încercãri standard a rezistenţei la foc (de exemplu un aliaj de aluminiu corespunzãtor izolat).
1.3.33. Spaţiile de lucru sunt spaţii deschise sau închise conţinând echipamente şi procese tehnologice, asociate operaţiilor de foraj, care nu sunt cuprinse în 1.3.27.
1.3.34. Încãperile de locuit cuprind spatii sociale, coridoare, spãlãtoare, cabine, birouri, infirmerii, cinema, sãli de jocuri şi de recreere, oficii fãrã instalaţii de gãtit şi spaţii similare. Spaţiile sociale sunt încãperile de locuit constituite din vestibule, sãli de mese, saloane şi alte spaţii de aceeaşi naturã permanent închise.
1.3.35. Încãperile de serviciu cuprind bucãtãriile, oficiile conţinând instalaţii de gãtit dulapuri de serviciu şi spaţii pentru depozitare, ateliere - altele decât cele care fac parte din încãperile de maşini şi spaţii de aceeaşi naturã ca şi puţurile aferente acestora.
1.3.36. Instalaţia de combustibil este echipamentul pentru prepararea combustibilului lichid destinat alimentãrii unei cãldãri sau echipamentul pentru preîncãlzirea combustibilului lichid destinat unui motor cu combustie internã şi include orice pompe, filtre şi încãlzitoare aducând combustibilul la o presiune mai mare de 0,18 N/mmp.
1.3.37. Ambarcaţiuni de salvare sunt ambarcaţiuni apte pentru evacuarea persoanelor de pe o unitate care va fi abandonatã şi care pot sã menţinã în viaţã aceste persoane, pânã la completa lor recuperare.
1.3.38. Barca de urgenţã este o barcã cu motor uşor de manevrat, capabilã sã poatã fi lansatã rapid la apã şi adecvatã recuperãrii rapide a unui om cãzut peste bord în mare şi sã poatã remorca o plutã de salvare pentru a o feri de un pericol imediat.
1.3.39. Instalaţia de scufundare este instalaţia şi echipamentul necesare pentru dirijarea în siguranţã a operaţiunilor de scufundare efectuate de pe o unitate mobilã de foraj marin.
1.4. Scutiri
O Administraţie poate scuti orice unitate care încorporeazã caracteristici noi, de la aplicarea oricãrei cerinţe din Cod care riscã sã împiedice cercetãrile vizând perfecţionarea acestor caracteristici. Totuşi, orice astfel de unitate trebuie sã îndeplineascã cerinţele de siguranţã pe care Administraţia, ţinând seama de serviciul intenţionat, le considerã cã asigurã siguranţa generalã a unitãţii. Administraţia care acordã o astfel de scutire trebuie sã înscrie menţiunile corespunzãtoare în certificat şi sã comunice amãnuntele şi motivele cãtre Organizaţie, pentru ca aceasta sã le poatã transmite Guvernelor contractante pentru informarea funcţionarilor lor.
1.5. Echivalenţe
1.5.1. Acolo unde Codul cere ca la bordul unei unitãţi sã fie montat sau prevãzut un material, o instalaţie, un aparat oarecare, un element de echipament, sau un anumit tip al acestora, sau ca o anumitã dispoziţie sã fie luatã ori o anumitã procedurã sau dotare sã fie îndeplinitã, Administraţia poate admite ca oricare alt material, instalaţie, aparat, element de echipament sau un tip acestora, sã fie montat sau prevãzut la bord, ori o altã dispoziţie sã fie luatã sau altã procedurã sau dotare sã fie efectuatã la bordul unitãţii, dacã este stabilit ca urmare unor probe sau de o altã manierã, cã aceste materiale, instalaţii, aparate, elemente de echipament sau tip al acestora, sau cã dispoziţia, procedura sau dotarea, au o eficacitate cel puţin egalã cu aceea prescrisã de Cod.
1.5.2. Când o Administraţie autorizeazã astfel înlocuirea unui material, instalaţie, aparat, un element de echipament, sau tip al acestora, ori o dispoziţie, procedurã, dotare, o concepţie sau o nouã utilizare, trebuie sã comunice caracteristicile cãtre Organizaţie, cu un raport asupra raţiunilor avansate, pentru ca aceasta sã le poatã transmite altor Guverne pentru informarea funcţionarilor lor.
1.6. Inspecţii şi certificare
1.6.1. Orice unitate trebuie sã fie supusã inspecţiilor specificate mai jos:
.1 Unei inspecţii iniţiale înaintea intrãrii în serviciu sau înainte ca certificatul prescris de prezenta secţiune a Codului sã-i fi fost eliberat pentru prima datã, care va cuprinde inspecţia completã a structurii, echipamentului, accesoriilor, amenajãrilor şi materialelor acolo unde Codul se aplicã unitãţii. Aceastã inspecţie trebuie sa fie astfel încât sã se asigure cã structura, echipamentul, accesoriile, amenajãrile şi materialele îndeplinesc pe deplin cerinţele aplicabile ale Codului;
.2 Inspecţiilor periodice la întervalele specificate de Administraţie, dar nedepãşind 5 ani, care sã permitã sã asigure cã structura, echipamentul, accesoriile, amenajãrile şi materialele îndeplinesc pe deplin cerinţele aplicabile ale Codului;
.3 Inspecţiilor intermediare la intervalele specificate de Administraţie, dar nedepãşind 30 de luni, care permit sã se asigure cã structura, accesoriile, amenajãrile, dispozitivele de siguranţa şi alte echipamente care îndeplinesc pe deplin cerinţele adecvate ale Codului şi sunt în stare bunã de funcţionare. Aceste inspecţii intermediare trebuie sã fie înscrise în certificatul eliberat în virtutea cerinţelor prezentei secţiuni;
.4 Inspecţiilor staţiei radio conform cerinţelor de la secţiunea 11.10;
.5 O inspecţie generalã sau parţialã în funcţie de circumstanţe, se va face de fiecare datã când se constatã o defecţiune sau un accident care afecteazã siguranţa unitãţii sau oricând se fac reparaţii sau modificãri importante. Inspecţia trebuie sã fie efectuatã astfel încât sã asigure cã reparaţiile sau modificãrile au fost eficient efectuate şi cã ele îndeplinesc în toate privinţele şi în deplinã conformitate cerinţele aplicabile ale Codului.
1.6.2. Aceste inspecţii trebuie efectuate de cãtre funcţionari ai Administraţiei. Administraţia poate totuşi sã încredinţeze aceste inspecţii fie unor inspectori desemnaţi în acest scop, sau unor organisme recunoscute de ea. În orice caz Administraţia respectivã, trebuie sã garanteze în totalitate efectuarea în întregime şi eficienta inspecţiilor.
1.6.3. Dupã încheierea oricãrei inspecţii prevãzutã în aceastã secţiune, nu trebuie fãcutã fãrã autorizaţia Administraţiei, nici o modificare importantã la structura, echipamentul, accesoriile, amenajãrile şi materialele care au facut obiectul inspecţiilor, cu excepţia înlocuirii unui astfel de echipament sau accesoriu, în scopul reparaţiilor sau întreţinerii curente.
1.6.4. În urma inspecţiei efectuate în conformitate cu cerinţele prezentei secţiuni, un certificat poate fi eliberat fie de cãtre funcţionarii Administraţiei, fie de cãtre un agent sau un organism, oficial autorizat de Administraţie. În orice caz, Administraţia îşi asumã întreaga responsabilitate asupra certificatului.
1.6.5. Certificatul trebuie întocmit în limba oficialã a ţãrii care îl emite, conform modelului prezentat în Apendicele la Cod. Când limba utilizatã nu este nici engleza, nici franceza, certificatul trebuie însoţit de o traducere într-una din aceste douã limbi.
1.6.6. Toate scutirile acordate în baza secţiunii 1.4 trebuie sã fie indicate clar în certificat.
1.6.7. Un certificat trebuie sã fie eliberat pentru o perioadã precizatã de Administraţie, dar care sã nu depãşeascã 5 ani de la data eliberãrii.
1.6.8. Nu este permisã nici o prelungire a perioadei de valabilitate, de 5 ani, a unui certificat.
1.6.9. Un certificat înceteazã de a mai fi valabil dacã construcţia, echipamentul, accesoriile, amenajãrile sau materialele specificate în Cod au suferit, fãrã acordul Administraţiei, modificãri importante, de altã naturã decât o simplã înlocuire de echipament sau de accesorii în scop de reparaţie de întreţinere sau dacã inspecţiile cerute de Administraţie în conformitate cu cerinţele de la paragraful 1.6.1 n-au fost efectuate.
1.6.10. Certificatul eliberat unei unitãţi trebuie sã-şi înceteze valabilitatea în cazul transferului unitãţii sub pavilionul altei ţãri.
1.6.11. Privilegiile Codului nu pot fi revendicate în favoarea unei unitãţi care nu posedã un certificat valabil.
1.7. Control
1.7.1. Orice unitate ce posedã un certificat eliberat în virtutea secţiunii 1.6 este supusã, atât timp cât este sub jurisdicţia altor Guverne, controlului inspectorilor autorizaţi, în conformitate cu prevederile legale ale acestor Guverne, în mãsura în care acest control are ca obiect sã verifice cã la bord existã un certificat valabil. Acest certificat va trebui sã fie acceptat numai dacã nu existã motive suficiente de a crede cã starea unitãţii sau a echipamentului sãu nu corespunde în fond indicaţiilor acestui certificat şi Manualului de Exploatare. În acest caz, inspectorul care exercitã controlul poate lua anumite mãsuri în etape necesare astfel încât sã permita unitãţii sã opereze cu titlu temporar fãrã pericol excesiv pentru unitate şi nici pentru personalul de la bord, în cazul în care controlul duce la o intervenţie oarecare, inspectorul care efectueazã controlul, va trebui sã informeze imediat, în scris, Administraţia sau Consulul ţãrii unde unitatea este înmatriculatã, asupra tuturor circumstanţelor care au fãcut necesarã aceastã intervenţie iar faptele trebuie raportate Organizaţiei.
1.7.2. Fãrã a ţine seama de dispoziţiile paragrafului 1.7.1., dispoziţiile secţiunii 1.6 nu afecteazã cu nimic dreptul Statului riveran conform dreptului internaţional sã aplice propriile cerinţe în ce priveşte reglementarea, supravegherea şi inspecţia unitãţilor angajate sau care intenţioneazã sã se angajeze în explorarea sau exploatarea resurselor naturale din acele pãrti ale solului şi subsolului marin, asupra cãruia acest Stat este în drept sã-şi exercite drepturile sale suverane.
1.8. Accidente
Fiecare Administraţie trebuie sã transmitã Organizaţiei toate informaţiile adecvate privind concluziile anchetelor asupra oricãror accidente survenite la oricare dintre unitãţile sale supuse cerinţelor Codului. Rapoartele sau recomandãrile stabilite de Organizaţie pe baza acestor informaţii nu trebuie sã dezvãluie identitatea sau naţionalitatea unitãţilor în cauzã, nici sã impute în nici o manierã responsabilitatea acestui accident unei unitãţi sau unei persoane sau sa se poatã prezuma responsabilitatea lor.
1.9. Revizuirea Codului
1.9.1. Codul va fi revizuit de cãtre Organizaţie ori de câte ori se considerã necesarã modificarea cerinţelor existente şi formularea de cerinţe pentru noile dezvoltãri în tehnicile de proiectare, echipare sau tehnologie.
1.9.2. Când o Administraţie considerã credibilã o inovaţie în domeniul proiectãrii, echipamentului sau tehnologiei, ea poate comunica informaţii detaliate asupra acestui element nou Organizaţiei, pentru ca aceasta sã examineze dacã aceasta va fi inclusã în Cod.

CAP. 2
CONSTRUCŢIE, REZISTENŢĂ ŞI MATERIALE

2.1. Generalitãţi
2.1.1. Administraţiile trebuie sã ia mãsurile corespunzãtoare pentru a asigura implementarea şi folosirea uniformã a cerinţelor prezentului capitol.
2.1.2. Examinarea şi aprobarea proiectului fiecãrei unitãţi trebuie sã fie efectuatã de cãtre funcţionarii Administraţiei. Totuşi, Administraţia poate încredinţa aceastã functie unor organizaţii de certificare nominalizate în acest scop sau unor organizaţii recunoscute de ea. În toate cazurile Administraţia în cauzã trebuie sã garanteze cã proiectul a fost examinat în întregime şi de o manierã competentã.
2.2. Sarcini de calcul
2.2.1.
.1 Modurile de exploatare ale fiecãrei unitãţi trebuie sã fie cercetate în funcţie de condiţii de încãrcare realiste, cuprinzând sarcinile gravitaţionale şi cele date de mediul înconjurãtor în care va avea loc exploatarea. Trebuie sã se ţinã seama, dupã caz, de urmãtoarele elemente ale mediului înconjurãtor:
.1 - Vânt
.2 'ad Val
.3 - Curent
.4 - Gheaţã
.5 - Proprietãţile fundului mãrii
.6 - Temperatura
.7 - Depuneri biologice
.8 - Seisme
.2 În fiecare caz posibil, condiţiile de mediu de mai sus utilizate pentru proiectarea unitãţii, trebuie sã fie stabilite pe baza unor date semnificative cu o perioadã de apariţie de minimum 50 de ani pentru cele mai defavorabile condiţii de mediu anticipate.
.3 Pentru argumentarea calculelor sau pentru extinderea lor, pot fi utilizate rezultatele încercãrilor pe modele adecvate
.4 Limitele impuse prin proiect pentru fiecare mod de exploatare, trebuie sã fie indicate în Manualul de Exploatare.

Sarcini datorate vântului
2.2.2. Pentru determinarea sarcinilor datorate vântului trebuie sã se ia în consideraţie vitezele medii a vântului şi a rafalei, dupã caz. Presiunile şi forţele ce rezultã trebuie calculate conform metodei indicate la paragraful 3.2 sau prio oricare alte metode acceptate de cãtre Administraţie.

Sarcini datorate valurilor
2.2.3.
.1 Caracteristicile valului de calcul trebuie sã fie determinate pe baza spectrului energetic al valului de calcul sau pe baza valurilor deterministice de calcul având forme şi dimensiuni corespunzãtoare. Trebuie ţinut cont de valurile cu înãlţime mai micã, care datoritã frecvenţei, pot avea efecte considerabile asupra elementelor structurii.
.2 Forţele valurilor, utilizate în calculele de proiectare, trebuie sã includã efectele imersiunii, înclinãrii şi acceleraţiei provocate de mişcare. Teoriile folosite pentru calculul forţelor valurilor şi alegerea coeficienţilor trebuie sã fie acceptate de cãtre Administraţie.

Sarcini datorate curenţilor
2.2.4. Trebuie ţinut cont de interacţiunea curentului şi valurilor. Dacã este necesar se vor suprapune cele douã mişcãri combinând vectorial viteza curentului şi viteza punctualã a valului. Viteza rezultantã se va folosi pentru calcularea forţei cu care curentul şi valurile solicitã structura.

Sarcini datorate curenţilor turbionari
2.2.5. Se va ţine cont de sarcinile induse în elementele structurii de forţele curenţilor turbionari.

Sarcini pe punţi
2.2.6. Trebuie elaborat un plan de încãrcare, acceptat de cãtre Administraţiei, care sã indice sarcinile maxime de calcul, uniforme şi concentrate, pentru fiecare zonã a punţilor şi pentru fiecare mod de exploatare.

Alte sarcini
2.2.7. Alte sarcini importante trebuie determinate printr-o metodã, acceptatã de cãtre Administraţie.
2.3. Analiza structuralã
2.3.1. Pentru toate modurile de exploatare se vor analiza suficient de multe condiţii de încãrcare pentru a permite stabilirea cazurilor de calcul critice ale tuturor elementelor structurale principale. Aceastã analizã din cadrul proiectului trebuie sã fie acceptatã de cãtre Administraţiei.
2.3.2. Eşantionajul trebuie determinat pe baza criteriilor ce combinã în mod raţional, componentele îndividuale ale tensiunilor care solicitã fiecare element structural. Valorile tensiunilor admisibile trebuie sã fie acceptate de cãtre Administraţie.
2.3.3. Tensiunile locale, inclusiv cele cauzate de sarcini circumferenţiale asupra elementelor tubulare, trebuie cumulate cu tensiunile primare pentru stabilirea nivelurilor de tensiune combinatã.
2.3.4. Rezistenţa la flambaj a elementelor de structurã trebuie evaluatã, dupã caz.
2.3.5. Când Administraţia considerã necesar, trebuie elaboratã o analizã a rezistenţei la obosealã bazatã pe detalii despre zonele de locaţie sau mediul înconjurãtor în care este preconizatã exploatarea.
2.3.6. La proiectarea elementelor principale de structurã trebuie ţinut cont de efectul de crestãturã, de concentrãrile locale de tensiuni şi de alţi factori care mãresc tensiunile.
2.3.7. Unde este posibil, nodurile structurale nu trebuie sã fie concepute astfel încât sã transmitã tensiunile primare de întindere, pe direcţia grosimii tablelor la nod. Când aceste îmbinãri sunt inevitabile, proprietãţile materialelor tablelor şi metodele de inspecţie alese pentru prevenirea destrãmãrii lamelare, trebuie sã fie acceptate de cãtre Administraţie.
2.4. Consideraţii speciale pentru unitãţile de suprafaţã
2.4.1. Rezistenţa cerutã unitãţii de suprafaţã trebuie menţinutã la nivelul puţului de foraj şi o atenţie specialã trebuie acordatã continuitãţii elementelor longitudinale. Tablele puţului trebuie, de asemenea, sã fie judicios întãrite pentru prevenirea oricãrei avarii când unitatea este în deplasare.
2.4.2. Trebuie acordatã atenţie eşantionajului pentru menţinerea rezistenţei la nivelul gurilor mari de magazii.
2.4.3. Elementele de structurã în zona componentelor instalaţiei de manevrã de poziţionare, precum somare sau vinciuri, trebuie sã fie proiectate pentru a rezista la solicitãrile ce apar când parâma de legare este solicitatã pânã la limita sa de rupere.
2.5. Consideraţii speciale pentru unitãţile autoridicatoare
2.5.1.
.1 Rezistenţa corpului trebuie evaluatã în poziţia ridicatã, pentru condiţiile de mediu specificate, cu sarcinile gravitaţionale maxime la bord şi suportate de toate picioarele. Repartizarea acestor sarcini în structura corpului trebuie determinatã printr-o metodã de analizã raţionalã. Calculele de eşantionaj trebuie efectuate în funcţie de aceastã analizã, dar nu trebuie sã fie inferioare celor cerute pentru alte moduri de exploatare.
.2 Unitatea trebuie proiectatã în aşa fel încât corpul sã rãmânã deasupra celor mai înalte valuri de calcul incluzând efectul combinat cu mareele astronomice şi de furtunã. Distanţa minimã între aceste valuri şi corp poate fi de 1,2 metri sau 10% din suma mareei astronomice, a mareei de furtunã şi înãlţimea valului de calcul deasupra nivelului mediu al apei calme, care din cele douã valori este mai micã.
2.5.2.
.1 Picioarele trebuie proiectate astfel încât sã reziste sarcinilor dinamice la care pot fi expuse tronsoanele lor nesusţinute în timpul coborârii pe fund şi sã reziste, de asemenea, şocului la contactul cu fundul, datorat acţiunii valului asupra corpului. Mişcãrile maxime de calcul, starea mãrii şi caracteristicile fundului pentru operaţiile de ridicare sau coborâre ale corpului, trebuie prevãzute cu claritate în Manualul de Exploatare.
.2 Pentru evaluarea rezistenţei picioarelor când unitatea este în poziţie ridicatã, trebuie sã se ţinã seama de momentul de rãsturnare maxim ce se exercitã asupra unitãţii datorat celei mai defavorabile combinaţii posibile, dintre sarcinile gravitaţionale şi cele datorate mediului înconjurãtor.
.3 Picioarele trebuie proiectate sã reziste condiţiilor de mediu cele mai defavorabile prevãzute în timpul deplasãrii unitãţii, ţinând cont de vânt, de momentul dat de sarcinile gravitaţionale şi acceleraţiile apãrute din mişcãrile unitãţii. Trebuie furnizate Administraţiei calculele sau o analizã pe baza încercãrilor pe model sau o combinaţie a acestora. În Manualul de Exploatare trebuie prevãzute condiţiile de deplasare acceptabile. Pentru anumite condiţii de deplasare poate fi necesarã ranforsarea picioarelor, susţinerea lor, sau demontarea lor, pentru a le asigura integritatea structuralã.
2.5.3. Elementele structurale care transmit sarcini între picioare şi corp trebuie dimensionate pentru sarcinile maxime transmise şi dispuse astfel încât sã difuzeze sarcinile în structura corpului.
2.5.4.
.1 Dacã este prevãzut un tanc auxiliar pentru rezemarea pe fund, trebuie acordatã atenţie fixãrii picioarelor în aşa fel încât sarcinile sã fie distribuite în interiorul tancului auxiliar.
.2 Dacã în interiorul unui tanc auxiliar sunt prevãzute chesoane care nu sunt în legãturã cu marea (închise) acestea vor fi eşantionate la o presiune corespunzãtoare adâncimii maxime şi efectului mareei.
.3 Tancurile auxiliare trebuie sã fie eşantionate astel încât sã reziste sarcinilor apãrute în timpul manevrei de coborâre, inclusiv şocului la contactul cu fundul datorat acţiunii valurilor asupra corpului.
.4 Trebuie ţinut cont de efectul unei posibile acţiuni de eroziune (pierderea sprijinului pe fund). Trebuie studiat îndeosebi efectul unor plãci manta, dacã sunt prevãzute.
2.5.5. Cu excepţia acelor unitãţi care utilizeazã un tanc auxiliar, posibilitatea de preîncãrcare a fiecãrui picior trebuie sã fie prevãzutã pânã la sarcina maximã combinatã aplicabila dupã poziţionarea iniţialã pe locaţie. Aceste proceduri de preîncãrcare trebuie incluse în Manualul de Exploatare.
2.5.6. Pentru rufurile situate aproape de bordajul exterior al unitãţii poate fi cerut un eşantionaj similar cu cel pentru pereţii frontali expuşi. Eşantionajul altor rufuri trebuie sã fie adaptat dimensiunilor, funcţiilor şi amplasamentului.
2.6. Consideraţii speciale pentru unitãţile stabilizate prin coloane
2.6.1.
.1 Cu excepţia cazului când structurile punţii sunt concepute sã reziste impactului valurilor, trebuie sa se menţinã o distanţã acceptatã de cãtre Administraţie, între creasta valurilor şi structura punţii. Trebuie furnizate Administraţiei rezultatele probelor pe modele, informaţii din experienţa exploatãrii recente a unor unitãţi concepute de manierã similarã sau calcule indicând cã s-au luat mãsuri adecvate pentru ca aceastã distanţã sã fie respectatã.
.2 Pentru unitãţile rezemate pe fundul mãrii în timpul exploatãrii, distanţa cerutã trebuie sã fie aceeaşi cu cea indicatã la aliniatul 2.5.1.2.
2.6.2.
.1 Eşantionajul structurii superioare nu trebuie sã fie inferior celui cerut pentru sarcinile indicate în planul de încãrcare a punţii.
.2 Când structura superioarã întrã în plutire într-un mod de exploatare aprobat sau într-o situaţie de avarie conformã cu cerinţele de stabilitate, trebuie acordatã o atenţie deosebitã sarcinilor care solicitã structura din aceastã cauzã.
2.6.3.
.1 Eşantionajul coloanelor, pãrţilor inferioare ale corpului şi tãlpilor de rezemare trebuie sã se bazeze pe o evaluare a sarcinilor datorate presiunii hidrostatice şi a sarcinilor combinate incluzând cele datorate malurilor şi curenţilor.
.2 Când o coloanã, partea inferioarã a corpului sau o talpã de rezemare face parte din cadrul structural general al unitãţii, trebuie sã se ţinã seama în plus, de tensiunile rezultate din deformaţiile datorate aplicãrii încãrcãrilor combinate.
.3 Trebuie sã se ţinã cont în mod deosebit de detaliile şi legãturile structurale în zonele supuse unor sarcini locale ridicate rezultate, de exemplu, din avarii exterioare, impactul valurilor, umplerea parţialã a tancurilor sau de operaţii de rezemare pe fundul mãrii.
.4 Când o unitate este proiectatã sã fie exploatatã fiind rezematã pe fundul mãrii, picioarele trebuie proiectate astfel încât sã reziste şocurilor la contactul cu fundul produse de acţiunea valurilor asupra corpului. Pentru aceste unitãţi trebuie de asemenea evaluate efectele unei posibile acţiuni de eroziune (pierderea sprijinului pe fundul mãrii). Trebuie studiat îndeosebi efectul unor plãci manta dacã acestea sunt prevãzute.
.5 Elementele de structurã în zona componentelor instalaţiei de manevrã-legare de poziţionare, cum ar fi somare şi vinciuri, trebuie sã fie concepute sã reziste la solicitãrile ce apar când parâma de legare este tensionatã pânã la limita de rupere.
2.6.4.
.1 Elementele de contravântuire trebuie concepute astfel ca sã facã structura sã reziste în mod eficient la efectul combinat al sarcinilor aplicabile şi, când unitatea este aşezatã pe fundul mãrii, la o posibilã repartiţie inegalã a sarcinilor din rezemarea pe fund. Dupã caz, elementele de contravântuire trebuie, de asemenea, sa fie studiate în cazul eforturilor combinate cuprinzând solicitãri de încovoiere localã datoritã flotabilitãţii, forţelor din valuri şi forţelor din curenţi.
.2 Dupã caz, trebuie ţinut cont de tensiunile locale cauzate de impactul valurilor.
.3 Când contravântuirile sunt etanşe, acestea trebuie proiectate astfel ca sã previnã deformaţiile datorate presiunii hidrostatice.
.4 Trebuie studiatã necesitatea prevederii de coaste inelare la contravântuirile tubulare pentru menţinerea rigiditãţii şi formei.
2.7. Materiale
Unitãţile trebuie construite din oţel sau alt material adecvat având proprietãţi acceptate de cãtre Administraţie.
2.8. Dosar de construcţie
Trebuie pregãtit un dosar de construcţie iar o copie se va gãsi la bordul unitãţii. Acest dosar trebuie sã conţinã în special planurile indicând amplasamentul şi extinderea aplicãrii diferitelor grade şi rezistenţe a materialelor, ca şi descrierea materialelor şi procedurilor de sudare folosite şi orice alte informaţii importante privind construcţia unitãţii. Dosarul trebuie sã conţinã, de asemenea, restricţii sau interdicţii referitoare la reparaţii sau modificãri.
2.9. Sudarea
Procedurile de sudare utilizate în timpul construcţiei trebuie sã fie acceptate de cãtre Administraţie. Sudorii trebuie sã fie calificaţi pentru tehnologia şi procedurile de sudare utilizate. Alegerea sudurilor pentru probe şi procedurile utilizate trebuie sã fie acceptate de cãtre Administraţie.
2.10. Probe
La finalul construcţiei pereţii tancurilor trebuie supuşi unor probe acceptate de cãtre Administraţie.

CAP. 3
COMPARTIMENTARE, STABILITATE ŞI BORD LIBER

3.1. Proba de înclinãri
3.1.1. Pentru prima unitate dintr-o serie de acelaşi tip trebuie cerutã o probã de înclinãri, la o datã cât mai apropiatã posibil de finalizarea sa, pentru a determina cât mai corect greutatea navei goale şi poziţia centrului sãu de greutate. Proba trebuie efectuatã în prezenţa unui inspector al Administraţiei, al unei persoane oficial autorizatã sau a reprezentantului unei organizaţii autorizate.
3.1.2. Pentru unitãţile urmãtoare de acelaşi tip care sunt identice din punct de vedere al formei corpului şi al amenajãrii cu excepţia unor diferenţe minore la maşini sau dotare, vor fi suficiente calcule detaliate ale diferenţelor de greutate şi poziţie a centrelor de greutate, cu condiţia ca exactitatea calculelor sã fie confirmatã printr-o verificare a deadweight.
3.1.3. Rezultatele probei de îoclinãri sau probei de deadweight şi a probei de înclinãri corectate pentru a ţine seama de diferenţele de greutate, trebuie sã fie menţionate în Manualul de Exploatare.
3.2. Curbele momentelor de redresare şi ale momentelor de înclinare
3.2.1.
.1 Curbele momentelor de redresare şi a momentelor de înclinare datorate vântului similare celor din figura 1 însoţite, de calculele corespunzãtoare, trebuie sã fie determinate pentru toatã gama de pescaje de exploatare, inclusiv pentru pescajele corespunzãtoare situaţiei de deplasare, luând în consideraţie cantitatea maximã de încãrcãturã şi materiale pe punte, în poziţia cea mai defavorabilã aplicabilã. Curbele momentelor de redresare şi de înclinare datoritã vântului trebuie sã fie raportate la axele cele mai critice. Trebuie ţinut cont de efectul suprafeţelor libere în tancurile parţial umplute.
.2 Când echipamentul este de aşa naturã încât sã permitã coborârea lui şi arimarea, pot fi cerute curbe suplimentare pentru momentele de înclinare datorate vântului, iar aceste date trebuie sã indice clar poziţia acestui echipament.
3.2.2.
.1 Curbele momentelor de înclinare datorate vântului trebuie determinate pentru forţa vântului calculatã cu formula urmãtoare:
F = 'bdC(s)C(H)[ro]V²A (newtoni) în care:
F = forţa vântului (newtoni)
C(s) = coeficient de formã care depinde de forma elementului de structurã expus la vânt (vezi tabelul 1)
C(H) = coeficient de înãlţime care depinde de înãlţimea deasupra nivelului mãrii a elementului de structurã expus la vânt (vezi tabelul 2)
[ro] = densitatea masei de aer (1,222 Kg/mc)
V = viteza vântului (m/sec)
A = aria proiectata a tuturor suprafeţelor expuse, când unitatea este în poziţie dreaptã sau înclinatã (m²)

TABELUL 1
VALORILE COEFICIENTULUI C(s)


 ┌─────────────────────────────────────────────────────────────────┬──────────┐
 │ Formã                                                           │  C(s)    │
 ├─────────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┤
 │ Sfericã                                                         │   0,4    │
 │ Cilindricã                                                      │   0,5    │
 │ Suprafeţe plane mari (corp, ruf, suprafeţe netede sub punte)    │   1,0    │
 │ Turla de foraj                                                  │   1,25   │
 │ Cabluri                                                         │   1,2    │
 │ Traverse şi grinzi expuse sub punte                             │   1,3    │
 │ Piese mãrunte                                                   │   1,4    │
 │ Elemente izolate (macara, traversã, etc.)                       │   1,5    │
 │ Rufuri grupate sau structuri similare                           │   1,1    │
 └─────────────────────────────────────────────────────────────────┴──────────┘



TABELUL 2
VALORILE COEFICIENTULUI C(H)


 ┌─────────────────────────────────────────────────────────────────┬──────────┐
 │Înãlţimea deasupra nivelului mãrii (metri)                       │  C(H)    │
 ├─────────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┤
 │        0 -  15,3                                                │   1,00   │
 │     15,3 -  30,5                                                │   1,10   │
 │     30,5 -  46,0                                                │   1,20   │
 │     46,0 -  61,0                                                │   1,30   │
 │     61,0 -  76,0                                                │   1,37   │
 │     76,0 -  91,5                                                │   1,43   │
 │     91,5 - 106,5                                                │   1,48   │
 │    106,5 - 122,0                                                │   1,52   │
 │    122,0 - 137,0                                                │   1,56   │
 │    137,0 - 152,5                                                │   1,60   │
 │    152,5 - 167,5                                                │   1,63   │
 │    167,5 - 183,0                                                │   1,67   │
 │    183,0 - 198,0                                                │   1,70   │
 │    198,0 - 213,5                                                │   1,72   │
 │    213,5 - 228,5                                                │   1,75   │
 │    228,5 - 244,0                                                │   1,77   │
 │    244,0 - 256,0                                                │   1,79   │
 │    peste 256                                                    │   1,80   │
 └─────────────────────────────────────────────────────────────────┴──────────┘



.2 Forţa vântului trebuie sã fie consideratã din orice direcţie, în raport cu unitatea, iar viteza vântului trebuie sa fie urmãtoarea:
.1 În general, în larg, pentru condiţii normale de exploatare trebuie folositã viteza minimã a vântului de 36 m/s (70 noduri) iar pentru condiţiile unei furtuni puternice trebuie folositã o vitezã minimã a vântului de 51,5 m/sec (100 noduri).
.2 Când exploatarea unei unitãţi este limitatã la zone adãpostite (ape interioare adãpostite ca: lacuri, golfuri, mlaştini, râuri, etc) trebuie luatã în consideraţie o vitezã redusã a vântului, egalã cu cel puţin 25,8 m/s (50 noduri) pentru condiţii de exploatare normale.
.3 În calculul suprafeţelor proiectate în plan vertical aria suprafeţelor expuse vântului în funcţie de bandã şi asietã, cum ar fi suprafeţele de sub punţi etc., trebuie inclusã folosind factorul de formã potrivit. Aria elementelor zãbrelite se poate aproxima luând-o egalã cu 30% din aria proiectatã a conturului de gabarit frontalã şi posterioarã, adicã 60% din aria proiectatã a conturului de gabarit dintr-o singurã parte.
3.2.3. Pentru calculul momentului de înclinare dat de vânt braţul de rãsturnare a forţei vântului trebuie luat vertical între centrul de presiune al tuturor suprafeţelor velice şi centrul de aplicare a forţelor hidrodinamice a unitãţii. Se considerã cã unitatea pluteşte liber, fãrã sã fie împiedicatã de legãturi.
3.2.4. Curba momentului de înclinare datoratã vântului trebuie calculatã pentru un numãr suficient de unghiuri de înclinare pentru a determina traseul curbei. În cazul unitãţilor având un corp de formã analoagã cu acela al unei nave, se poate considera cã curba momentului de înclinare datorat vântului variazã cosinusoidal funcţie de înclinarea navei.
3.2.5. Momentele de înclinare date de vânt derivate din încercãrile efectuate în tunele de vânt pe un model reprezentativ al unitãţii, pot fi considerate ca alternative la paragrafele 3.2.2 la 3.2.4. Determinarea acestor momente de înclinare, trebuie sã includã efectul de portantã şi de frecare care se manifestã la diverse unghiuri de înclinare aplicabile.

NOTA(CTCE)
Figura 1 - Curbele momentului de redresare şi momentului de înclinare - se gaseste in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1059 bis din 26 noiembrie 2005, pag. 23. (A se vedea imaginea asociata).

3.3. Criterii de stabilitate în stare intactã
3.3.1. Stabilitatea unei unitãţi în fiecare mod de exploatare trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele criterii (vezi şi figura 1):
.1 Pentru unitãţile de suprafaţã şi unitãţile autoridicãtoare, aria de sub curba momentului de redresare pânã la a doua intersecţie sau pânã la unghiul de inundare, care este mai mic, trebuie sã fie mai mare cu cel puţin 40% faţã de aria de sub de curba momentului de înclinare dat de vânt, pânã la acelaşi unghi limitã.
.2 Pentru unitãţile stabilizate prin coloane aria de sub curba momentului de redresare pânã la unghiul de inundare, trebuie sã fie mai mare cu cel puţin 30% faţã de aria de sub curba momentului de înclinare dat de vânt pânã la acelaşi unghi limitã.
.3 Curba momentului de redresare trebuie sã fie pozitivã pentru toate unghiurile cuprinse între poziţia dreaptã şi a doua intersecţie.
3.3.2. Fiecare unitate trebuie sã poatã fi adaptatã la condiţiile de furtunã puternicã într-un termen care corespunde condiţiilor meteorologice. Procedurile recomandate şi timpul aproximativ necesar, atât pentru condiţiile de exploatare cât şi în timpul deplasãrii trebuie sã fie menţionate în Manualul de Exploatare.
3.3.3. Criterii de stabilitate alternative pot fi luate în considerare de cãtre Administraţie, de exemplu, criterii bazate pe probe în tunel de vânt şi teste de comportament pe valuri a unui model reprezentativ al unitãţii, cu condiţia pãstrãrii unui nivel echivalent de siguranţã.
3.4. Compartimentarea şi stabilitatea dupã avarie
3.4.1. Unitatea trebuie sã aibã un bord liber suficient şi sã fie compartimentatã prin punţi şi pereţi etanşi la apã în aşa fel încât sã aibã o flotabilitate şi o stabilitate suficiente pentru a rezista, ca regulã generalã, la inundarea oricãrui compartiment în orice condiţii de exploatare sau de deplasare, compatibile cu ipotezele de avarie enunţate în secţiunea 3.5.
3.4.2. Unitatea trebuie sã posede o rezervã de stabilitate suficientã dupã avarie pentru a putea rezista momentului de înclinare dat de vânt, viteza vântului fiind de 25,8 m/sec (50 noduri) şi vântul suflând din orice direcţie. În aceste circumstanţe plutirea finalã dupã inundare, ţinând cont de spãrturã, de asietã şi de înclinare, trebuie sã se gãseascã sub marginea inferioarã a oricãrei deschideri prin care s-ar putea produce o inundare progresivã.
3.4.3.
.1 Se va verifica satisfacerea prescripţiilor paragrafelor 3.4.1 şi 3.4.2 cu ajutorul calculelor care vor ţine cont de proporţiile şi caracteristicile proiectului unitãţii precum şi amenajarea şi configuraţia încãperilor deteriorate. În aceste calcule se va considera ipoteza cã unitatea se gãseşte în cea mai rea condiţie de serviciu posibilã, din punctul de vedere al stabilitãţii şi cã este în plutire liberã, fãrã legãturile de ancorare.
.2 Capacitatea de reducere a unghiurilor de înclinare printr-o drenare cu pompe sau balastarea altor încãperi sau aplicãrii forţelor de ancorare etc., nu trebuie sã fie consideratã ca justificând o relaxare a cerinţelor.
3.5. Extinderea avariei
3.5.1. Unitãţi de suprafaţã
.1 Pentru determinarea stabilitãţii dupã avarie a unitãţilor de suprafaţã trebuie sã se presupunã cã urmãtoarea extindere a avariei apare între pereţii eficienţi etanşi la apã:
.1 penetraţia orizontalã: 1,50 metri; şi
.2 extinderea verticalã: pornind de la linia de bazã, în sus, fãrã limitã superioarã.
.2 Distanţa dintre pereţii eficienti etanşi la apã, sau dintre pãrţile în trepte cele mai apropiate care se gãsesc în limitele presupuse ale penetrãrii orizontale nu trebuie sã fie mai micã de 3,0 metri; dacã aceastã distantã este mai micã, nu se va ţine seama de unu sau mai mulţi pereţi adiacenţi.
.3 Dacã o avarie având extinderea mai micã decât cea indicatã la paragraful 3.5.1.1, genereazã situaţie mai gravã, o astfel de avarie trebuie sã fie adoptatã ca ipotezã de calcul.
.4 Toate tubulaturile, instalaţiile de ventilaţie, puţuri tec, situate în limitele avariei menţionate la paragraful 3.5.1.1 trebuie sã fie considerate avariate. Trebuie prevãzute dispozitive eficace de închidere pe conturul etanş la apã pentru împiedicarea oricãrei inundãri progresive a altor spaţii destinate sã rãmânã intacte.
3.5.2 Unitãţi autoridicãtoare
.1 Pentru determinarea stabilitãţii dupã avarie a unitãţilor autoridicãtoare trebuie sã se considere cã urmãtoarea extindere ipoteticã a avariei apare între pereţii eficienţi etanşi la apã:
.1 penetraţia orizontalã: 1,5 metri; şi
.2 extindere verticalã: pornind de la linia de bazã în sus, fãrã limita superioarã.
.2 Distanţa dintre pereţii etanşi eficienţi sau dintre pãrtile în trepte cele mai apropiate care se gãsesc în limitele penetraţiei orizontale ipotetice, nu trebuie sa fie mai micã de 3 metri; dacã aceastã distanţã este mai micã nu se va ţine seama de unu sau mai mulţi pereţi adiacenţi.
.3 Dacã o avarie cu extinderea mai micã decât cea indicata la paragraful 3.5.2.1 genereazã o situaţie mai grava, o astfel de avarie mai micã trebuie sã fie adoptatã ca ipotezã de calcul.
.4 Dacã existã un tanc auxiliar, trebuie considerat cã platforma şi tancul auxiliar suportã avaria având dimensiunile menţionate mai sus, dar nu simultan, cu excepţia cazului când Administraţia considerã necesar din cauza vecinãtãţii imediate.
.5 Toate tubulaturile, instalaţiile de ventilaţie, puţurile, etc., situate în limitele avariei menţionate la paragraful 3.5.2.1 trebuie sã fie considerate avariate. Trebuie prevãzute dispozitive eficace de închidere pe conturul etanş la apã pentru împiedicarea oricãrei inundãri progresive a altor spaţii destinate sã rãmânã intacte.
3.5.3. Unitaţi stabilizate prin coloane
Pentru evaluarea stabilitãţii dupã avarie a unitãţilor stabilizate prin coloane trebuie sã se considere urmãtoarele situaţii ipotetice de avarii:
.1 Numai acele coloane situate la periferia unitãţii se considerã a fi avariate, iar avaria se considerã a fi situatã în pãrtile expuse ale coloanelor.
.2 Coloanele care sunt subîmpãrtite în încãperi etanşe prin platforme orizontale etanşe, trebuie în general considerate cã vor fi avariate în limitele oricãrui singur compartiment cuprins între douã platforme etanşe. Trebuie considerat cã, coloanele sunt inundate ca urmare a unei avarii având extinderea verticalã de 3 metri, producându-se la un nivel oarecare între 5 metri deasupra şi 3 metri dedesubtul pescajelor specificate în Manualul de Exploatare. Distanţe inferioare deasupra sau dedesubtul pescajelor pot fi utilizate cu acordul Administraţiei, ţinând cont de condiţiile de exploatare reale. Totuşi avaria având dimensiunile prescrise trebuie sã se producã într'ado zonã de cel puţin 1,50 metri deasupra sau dedesubtul pescajelor specificate în Manualul de Exploatare şi, când o platformã orizontalã etanşã se gãseşte în aceste limite, trebuie presupus cã ambele încãperile situate de o parte şi de alta a platformei în chestiune, sunt afectate de avarie.
.3 Nici un perete vertical nu trebuie considerat avariat cu excepţia cazului când distanţa care separã pereţii este inferioarã unei optimi din perimetrul coloanei, mãsurat la periferia nivelului pescajului considerat, caz în care unu sau mai mulţi pereţi nu vor fi luaţi în considerare.
.4 Trebuie presupusã o penetraţie orizontalã a avariei de 1,50 metri.
.5 Tãlpile de rezemare ale unitãţii trebuie considerate avariate când aceasta este exploatatã în situaţie de navã goalã sau este în deplasare aşa cum este arãtat în paragrafele 3.5.3.1 pânã la 3.5.3.4 sau la paragraful 3.5.2 ţinând cont de forma lor.
.6 Toate tubulaturile, instalaţiile de ventilaţie, puţurile etc, situate în limitele avariei trebuie presupuse avariate. Trebuie prevãzute mijloace eficace de închidere la nivelul conturului etanş pentru împiedicarea oricãrei inundãri progresive a altor spatii destinate sã rãmânã intacte.
3.6. Integritatea etanşeitãţii la apã
3.6.1. Numãrul deschiderilor practicate în pereţii etanşi trebuie redus la un minimum compatibil cu proiectul şi buna funcţionare a unitãţii. Când este necesar sã se practice deschideri în punţi şi pereţii etanşi la apã pentru a permite accesul sau trecerea tubulaturilor, canalelor de ventilaţie, cablurilor electrice etc, trebuie luate mãsuri pentru menţinerea etanşeitãţii la apã a încãperilor închise.
3.6.2.
.1 Dacã pe conturul etanş la apã sunt prevãzute valvule pentru asigurarea etanşeitãţii, acestea trebuie sã poatã fi acţionate dintr-un compartiment de pompe sau alt spaţiu supravegheat normal, o punte deschisã sau o punte situatã deasupra plutirii finale dupã inundare. În postul de comandã la distantã trebuie sã fie prevãzute indicatoare ale poziţiei valvulelor.
.2 La bordul unitãţii autoridicãtoare supapele cerute pe circuitul de ventilaţie pentru asigurarea etanşeitãţii la apã trebuie ţinute închise când unitatea este în plutire. În acest caz ventilaţia necesarã trebuie sã fie asiguratã prin alte metode alternative aprobate.
3.6.3. Deschideri interioare
.1 Dispozitivele care asigurã etanşeitatea la apã a deschiderilor interioare utilizate în timpul exploatãrii, atunci când unitatea este în plutire, trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele condiţii:
.1 Uşile trebuie sã fie acţionate de la distanţã dintr-un amplasament central situat pe puntea de deasupra plutirii finale dupã inundare şi trebuie, de asemenea, sã poatã fi acţionate local de fiecare parte a peretelui. În postul de comandã trebuie prevãzute dispozitive care sã arate dacã uşile sunt deschise sau închise.
.2 Dispozitivele de comandã la distanţã prescrise la paragraful 3.6.3.1.1 pot fi omise pentru uşile şi capacele care sunt normal închise când unitatea este în plutire, cu condiţia ca sã fie prevãzutã o instalaţie de alarmã (de ex. semnale luminoase) pentru a semnala personalului local şi din amplasamentul central, dacã uşile în chestiune sunt deschise sau închise. Trebuie afişat un avertisment pe toate aceste uşi sau capace pentru a arãta cã ele nu trebuie lãsate deschise când unitatea este în plutire.
.2 Dispozitivele care asigurã etanşeitatea la apã a deschiderilor interioare care sunt menţinute închise în permanenţã în timpul exploatãrii, trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele condiţii când unitatea este în plutire:
.1 Pe toate aceste dispozitive trebuie afişat un avertisment pentru a arãta cã ele trebuie menţinute închise când unitatea este în plutire; acest avertisment nu este necesar în cazul gurilor de vizitã a cãror închidere se face prin capace cu şuruburi fixate la intervale reduse.
.2 Pentru unitãţile autoridicãtoare trebuie menţionat în jurnalul de bord sau în raportul de cart, dupã caz, cã s-a verificat şi cã toate aceste deschideri au fost închise înainte ca unitatea sã intre în plutire.
3.6.4. Deschideri exterioare
.1 Când etanşeitatea la apã depinde de deschiderile exterioare care sunt utilizate în timpul exploatãrii când unitatea este în plutire, aceste deschideri trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele condiţii:
.1 Deschiderile ale cãror margine inferioarã nu trebuie sã fie imersatã inclusiv aerisirile (oricare ar fi dispozitivele lor de închidere), canalele de ventilaţie, orificiile de aspiraţie şi refulare ale instalaţiei de ventilaţie şi uşile neetanşe care nu sunt prevãzute cu dispozitive de închidere etanşã; şi
.2 Deschiderile cum sunt gurile de vizitã prevãzute cu capace fixate cu şuruburi la intervale apropiate, gurile mici de magazie*) şi hublourile de tip fix pot fi imersate.
--------
*) Gurile mici de magazie, care pot fi imersate în caz de avarie sunt acelea care permit accesul personalului în condiţii normale. Aceste deschideri vor fi închise prin aprobarea rapidã de folosirea diverselor materiale de etanşare cum ar fi acoperirea ce oţel sau alte astfel de materiale. Un sistem de alarmã (ex.: semnalele luminoase) va trebui pus în aplicare pentru a anunta personalul, atât pe cei aflaţi în preajmã, cât şi pe cei aflaţi într-o poziţie centralã, pentru a se putea observa dacã aceste guri mici de magazie sunt deschise sau închise în plus, este necesarã instalarea unui avizier în vederea verificãrii periodice a respectãrii normelor de închidere atâta timp cât nava este pe mare. Aceste deschideri nu trebuie considerate ieşiri de urgenţã.
.2 Cerinţele paragrafului 3.6.3.2. trebuie aplicate când etanşeitatea la apã depinde de deschiderile exterioare care sunt închise în permanenţã în timpul exploatãrii când unitatea este în plutire.
3.7. Bord liber
3.7.1. Generalitãţi
.1 Dispoziţiile Convenţiei din 1966 asupra liniilor de încãrcare, inclusiv dispoziţiile privitoare la certificare, trebuie sã se aplice la toate unitãţile iar certificatele trebuie eliberate în condiţii corespunzãtoare. Când nu este posibilã calcularea bordului liber minim al unei unitãţi cu ajutorul metodelor prevãzute de aceastã Convenţie, bordul liber minim trebuie determinat pe baza prescripţiilor aplicabile în materie de stabilitate în stare intactã, de stabilitate dupã avarie şi de construcţie pentru condiţii normale de deplasare sau de foraj când unitatea este în plutire. Bordul liber nu trebuie sã fie inferior celui calculat conform dispoziţiilor Convenţiei când acestea sunt aplicabile.
.2 Cerinţele Convenţiei din 1966 asupra liniilor de încãrcare cu privire la etanşeitatea la apã şi intemperii a punţilor, suprastructurilor, rufurilor, uşilor, capacelor de magazii, alte deschideri, aerisiri, canale de ventilaţie, scurgeri, prize de apã şi de descãrcare etc., vor fi luate de bazã pentru toate unitãţile în situaţia de plutire.
3.7.2. Unitati de suprafata
.1 Liniile de încãrcare, calculate conform cerinţelor Convenţiei din 1966 asupra liniilor de încãrcare, trebuie sã fie atribuite unitãţilor de suprafaţã şi trebuie sã satisfacã toate condiţiile de atribuire prevãzute în Convenţie.
.2 Când este necesar sã se atribuie un bord liber superior bordului liber minim pentru a îndeplini cerinţele în materie de stabilitate în stare intactã sau dupã avarie sau în virtutea oricãrei alte restricţii impuse de Administraţie, se vor aplica cerinţele de la Regula 6(6) din Convenţia din 1966 asupra liniilor de încãrcare. Când un astfel de bord liber este atribuit, mãrcile sezoniere de deasupra centrului mãrcii nu se vor aplica şi se vor aplica toate mãrcile sezoniere de sub centrul mãrcii. Dacã la cererea armatorului unitãţii, acesta doreşte atribuirea unui bord liber superior bordului liber minim, nu este necesarã aplicarea cerinţelor din Regula 6(6).
.3 Dacã în corp sunt practicate puţuri de foraj, volumul puţurilor trebuie scãzute din volumul deplasamentului unitãţii utilizat pentru calculul coeficientului de fineţe bloc. Bordul liber trebuie sã fie suplimentat cu o mãrime egalã cu volumul puţului împãrţit la suprafaţa plutirii pentru a compensa pierderea de flotabilitate.
.4 Procedura descrisã la paragraful 3.7.2.3 trebuie aplicatã la fel şi în cazul micilor degajãri sau îngustãrilor relative de la pupa unitãţii decupãri.
.5 Prelungirile exterioare îngustate din pupa unitãţii trebuie considerate ca apendice şi trebuie excluse din determinarea lungimii (L) şi din calculul de bord liber. Administraţia trebuie sã determine efectul acestor prelungiri exterioare asupra cerinţelor privitoare la rezistenţa unitãţii bazatã pe lungimea (L).
3.7.3. Unitati autoridicatoare
.1 Unitãţilor autoridicãtoare trebuie atribuit, bordul liber calculat conform cerinţelor Convenţiei din 1966 asupra liniilor de încãrcare. Când ele sunt în plutire şi când sunt în tranzit dintr-o zonã de exploatare în alta, aceste unitãţi trebuie supuse tuturor condiţiilor de atribuire definite în Convenţie, exceptând cazul când unitatea face obiectul unei scutiri precise. Totuşi, aceste unitãţi nu trebuie sã fie supuse cerinţelor Convenţiei când se sprijinã pe fundul mãrii sau când sunt în procesul de ridicare sau coborâre a picioarele lor.
.2 Când unitãţile au o configuraţie astfel încât nu li se poate calcula bordul liber minim conform metodelor normale definite în Convenţia din 1966 asupra liniilor de încãrcare, acest bord liber trebuie determinat pe baza cerinţelor relative la stabilitatea în stare intactã, stabilitatea dupã avarie şi structura construcţiei, aplicabile acestor unitãţi când sunt în plutire.
.3 Când este necesarã atribuirea unui bord liber mai mare decât bordul liber minim pentru îndeplinirea cerinţelor în materie de stabilitate în stare intactã sau dupã avarie sau în virtutea altor restricţii impuse de Administraţie, se vor aplica cerinţele Regulii 6(6) din Convenţia din 1966 asupra liniilor de încãrcare. Când este atribuit un astfel de bord liber mãrcile sezoniere de deasupra centrului mãrcii nu se vor aplica iar mãrcile sezoniere de sub centrul mãrcii rãmân. Dacã la cererea armatorului unitãţii, se atribuie un bord liber mai mare decât bordul liber minim, nu este necesarã aplicarea cerinţelor Regulii 6(6).
.4 Dacã în corp sunt practicate puţuri precum cele de foraj, volumul puţului trebuie scãzut din volumul deplasamentului unitãţii utilizat pentru calculul coeficientului de fineţe bloc. Bordul liber trebuie sã fie suplimentat cu o mãrime egala cu volumul puţului împãrţit la suprafaţa plutirii pentru a compensa pierderea de flotabilitate.
.5 Procedura descrisã la paragraful 3.7.3.4 trebuie aplicatã la fel şi în cazul micilor decupãri şi decupãrilor relativ înguste de la pupa unitãţii.
.6 Prelungirile exterioare din pupa unitãţii trebuie considerate ca apendici şi nu trebuie sã intre în determinarea lungimii (L) şi în calculul de bord liber. Administraţia trebuie sã determine efectul acestor prelungiri exterioare asupra cerinţelor privitoare la rezistenţa unitãţii bazatã pe lungime (L).
.7 Unitãţile autoridicãtoare pot sã aibã personal la bord cand sunt remorcate. In acest caz ele sunt supuse unei cerinţe referitoare la înãlţimea etravei, care este posibil sã nu fie întotdeauna în mãsurã sã fie respectatã. În aceste condiţii Administraţia trebuie atunci sã stabileascã mãsura în care cerinţele din Regula 39(3) din Convenţia din 1966 asupra liniilor de încãrcare sunt aplicabile la aceste unitãţi, ţinând seama de caracterul ocazional al acestor voiaje pe o rutã predeterminatã ca şi de condiţiile dominante, de vreme.
.8 Unele unitãţi autoridicãtoare utilizeazã tancuri auxiliare mari sau structuri de sprijin similare care contribuie la flotabilitate cand unitatea este în plutire. În acest caz nu se va ţine seama de tancul auxiliar sau de structuri de sprijinire similare pentru calculul de bord liber. Totuşi tancurile auxiliare sau structurile de sprijin similare, trebuie întotdeauna luate în consideraţie la evaluarea stabilitãţii unitãţii când este în plutire, dat fiind cã poziţia pe verticalã a tancului în raport cu corpul superior poate fi periculoasã.
3.7.4. Unitati stabilizate prin coloane
.1 Forma corpului acestui tip de unitãţi face imposibil calculul bordului liber geometric conform cerinţelor capitolului III al Convenţiei din 1966 asupra liniilor de încãrcare. În consecinţã bordul liber minim al fiecãrei unitãţi stabilizatã prin coloane trebuie determinat pe baza respectãrii prescripţiilor aplicabile privind:
.1 rezistenţa structurii unitãţii;
.2 distanţa minimã dintre creasta valului şi structura punţii (vezi paragraful 2.6.1); şi
.3 regulile de stabilitate în stare intactã şi dupã avarie.
.2 Bordul liber minim trebuie inscripţionat în locuri potrivite, pe structurã. Când este practic posibil, mãrcile trebuie sã fie vizibile pentru persoana însãrcinatã cu legarea unitãţii, de coborârea unitãţii sau orice altã operaţie a unitãţii.
.3 Puntea adãpostitã a fiecãrei unitãţi stabilizatã prin coloane trebuie fãcutã etanşã la intemperii.
.4 În general înãlţimile ramelor şi soclurilor deschiderilor în punţi, a trombelor şi a canalelor de ventilaţie, a pragurilor uşilor etc, în locurile expuse ca precum şi dispozitivelor lor de închidere, trebuie sã fie determinate de cerinţele de stabilitate atât în stare intactã cât şi dupã avarie. In mod deosebit toate deschiderile care pot fi imerse înainte de unghiul de înclinare, la care aria cerutã de sub curba braţului de redresare în stare intactã este atinsã, trebuie prevãzute cu dispozitive de închidere etanşe la intemperii. Dispozitive de închidere etanşe la intemperii trebuie instalate deopotrivã la deschiderile care duc la spaţiile al cãror volum este inclus în calculul curbelor de stabilitate, precum şi la scurgerile sanitare provenind din aceste spaţii şi trecând prin bordaj. În ceea ce priveşte stabilitatea dupã avarie, trebuie aplicate cerinţele paragrafului 3.6.4.1.
.5 Administraţiile trebuie sã acorde o atenţie aparte amplasamentelor deschiderilor care nu pot fi închise în caz de avarie, cum sunt prizele de aer ale generatoarelor de avarie, ţinând cont de curbele braţelor de redresare în stare intactã şi de plutirea finalã dupã avaria ipoteticã.

CAP. 4
INSTALATII DE MAŞINI PENTRU TOATE TIPURILE DE UNITĂŢI

4.1. Generalitãţi (Aceastã secţiune se aplicã capitolelor de la 4 la 8)
4.1.1. Cerinţele referitoare la maşini şi instalaţii electrice care figureazã în capitolele 4 pânã la 8 asigurã personalului un grad acceptabil de protecţie contra incendiului, electrocutãrii sau altor accidente. Cerinţele se aplicã atât echipamentului naval cât şi echipamentului industrial.
4.1.2. Regulile şi normele practice aplicate cu eficacitate de industria de foraj marin, care nu sunt în contradicţie cu prezentul Cod şi care sunt acceptate de cãtre Administraţie, pot fi aplicate suplimentar la prezentele cerinţe.
4.1.3. Toate maşinile, echipamentul electric, cãldãrile şi alte recipiente sub presiune precum şi tubulaturile, armãturile şi cablurile asociate, trebuie proiectate şi construite astfel încât sã fie corespunzãtoare serviciului cãruia îi sunt destinate iar ele trebuie sã fie instalate şi protejate astfel ca sã reducã la minimum orice pericol pentru personalul de bord, o atenţie deosebitã trebuie acordatã pieselor mobile, suprafeţelor fierbinţi şi altor surse de risc. La proiectare trebuie ţinut cont de materialele folosite la construcţie, utilizãrile maritime şi industriale pentru care materialul şi echipamentul este destinat cât şi de condiţiile de exploatare şi condiţiile de mediu înconjurãtor la care vor fi supuse.
4.2. Cerinţe pentru maşini
4.2.1. Toate cãldãrile, toate elementele maşinilor, toate circuitele de aburi, dispozitivele hidraulice, pneumatice şi alte instalaţii şi armãturile lor asociate, care suportã presiuni interne, înainte de punerea în funcţionare pentru prima oarã, trebuie supuse unor probe de presiune corespunzãtoare.
4.2.2. Trebuie luate mãsurile corespunzãtoare pentru uşurarea curãţirii, inspecţiei şi întreţinerii maşinilor, inclusiv cãldãrilor şi recipientelor sub presiune.
4.2.3. Maşinile care prezintã un risc de supraturare trebuie echipate cu dispozitive care sã împiedice depãşirea turaţiei de siguranţã.
4.2.4. Maşinile, inclusiv recipientele sub presiune sau orice element al acestor maşini care sunt supuse unor presiuni interne şi care pot fi supuse unor suprapresiuni periculoase, trebuie echipate, dupã caz, cu dispozitive care sã permitã protecţia lor contra presiunilor excesive.
4.2.5. Toate angrenajele şi toate axele şi cuplajele folosite la transmiterea puterii la maşinile esenţiale pentru siguranţa unitãţii sau persoanelor de la bord, trebuie sã fie proiectate şi construite astfel încât sã reziste solicitãrilor maxime de serviciu la care pot fi supuse în toate condiţiile de exploatare.
4.2.6. Motoarele cu combustie internã având un alezaj de cel puţin 200 milimetri sau un carter de cel puţin 0,6 metri cubi trebuie sã fie prevãzute cu supape de siguranţã de un tip aprobat, având o secţiune de descãrcare suficientã pentru a preveni orice explozie în carter. Aceste supape trebuie dispuse în aşa fel sau prevãzute cu mijloace care sã asigure cã evacuarea este direcţionatã astfel încât sã reducã la minim posibilitatea de rãnire a personalului.
4.2.7. Maşinile, dupã caz, trebuie sã fie prevãzute cu dispozitive de oprire automatã sau de alarmã în caz de defecţiune cum ar fi oprirea alimentãrii cu ulei de ungere, care pot conduce rapid la o panã generalã, o avarie sau o explozie. Administraţia poate autoriza mãsuri pentru scoaterea din funcţiune a dispozitivelor de oprire automatã.
4.2.8. Trebuie prevãzute mijloace prin care sã se asigurare sau sã se restabileascã funcţionarea normalã a instalaţiilor esenţiale, cum ar fi instalaţiile de balast la bordul unitãţilor semi-submersibile, instalaţiile de ridicare a corpului unitãţilor autoridicãtoare sau comanda obturatoarelor antierupţie, chiar în cazul defectãrii unuia dintre dispozitivele auxiliare esenţiale.
4.2.9. Trebuie prevãzute mijloace prin care sã se asigure pornirea maşinilor farã ajutor din exterior când unitatea este în starea de "navã lipsitã de energie".
4.3. Cãldãri de aburi şi instalaţii de alimentare a cãldãrilor
4.3.1. Toate cãldãrile de aburi şi toate generatoarele de aburi încãlzite fãrã flacãrã trebuie echipate cu cel puţin douã supape de siguranţã de o capacitate suficientã. Totuşi Administraţia poate, luând în consideraţie randamentul sau orice altã caracteristicã a cãldãrii sau generatorului de aburi încãlzit fãrã flacãrã, sã autorizeze instalarea unei singure supape de siguranţã dacã ea considerã cã este prevãzutã o protecţie adecvatã împotriva riscului de suprapresiune.
4.3.2. Toate cãldãrile cu combustibil lichid cu arzãtor care sunt prevãzute sã funcţioneze fãrã supraveghere umanã trebuie dotate cu dispozitive de siguranţã care sã permitã întreruperea alimentãrii cu combustibil lichid şi care sã declanşeze o alarmã la un post cu personal în cazul scãderii nivelului apei, defecţiunii la alimentarea cu aer sau stingere a flãcãrii.
4.3.3. Toate generatoarele de aburi care pot deveni periculoase în cazul întreruperii alimentãrilor cu apã trebuie prevãzute cu cel puţin douã instalaţii de alimentare cu apã independente inclusiv pompele de alimentare; se poate totuşi admite ca sã existe o singurã intrare în colectorul de aburi. In cazul instalaţiilor care nu sunt esenţiale pentru siguranţa unitãţii se cere o singurã instalaţie de alimentare cu apã dacã este prevãzut un dispozitiv de oprire automatã a producţiei de aburi în cazul întreruperii alimentãrii cu apã. Trebuie prevãzute dispozitive care sã previnã suprapresiunea în orice punct al instalaţiei de alimentare cu apã.
4.3.4. Cãldãrile trebuie prevãzute cu echipamente care sã permitã supravegherea şi controlul calitãţii apei de alimentare. În mãsura posibilului trebuie prevãzute dispozitive care permit împiedicarea pãtrunderii hidrocarburilor sau a altor agenţi contaminanţi care ar putea avea un efect nedorit asupra cãldãrilor.
4.3.5. Cãldãrile care sunt esenţiale pentru siguranţa unitãţii şi care sunt concepute sã aibã un nivel de apã trebuie echipate cu cel puţin douã indicatoare de nivel din care cel puţin unul trebuie sã fie cu sticlã cu citire directã.
4.4. Instalaţii pentru tubulaturi de aburi
4.4.1. Toate tubulaturile de aburi şi armãturile lor conectate la acestea prin care poate trece aburul trebuie sã fie concepute, constiuite şi instalate astfel încât sã reziste solicitãrilor maxime la care pot fi supuse.
4.4.2. Trebuie sã se prevadã dispozitive eficace de purjare a tuturor ţevilor de abur în care s-ar putea produce lovituri de berbec periculoase.
4.4.3. Dacã o ţeava de aburi sau o armãturã este susceptibilã sã primeascã aburi dintr-o sursã oarecare la o presiune superioarã celei la care a fost proiectatã, ţeava sau armãtura trebuie echipate cu un reductor de presiune eficace, o supapã de refulare şi un manometrul
4.5. Comenzi maşini
4.5.1. Maşinile care sunt esenţiale pentru siguranţa unitãţii trebuie prevãzute cu mijloace eficace pentru exploatare şi comandã.
4.5.2. Instalaţiile de pornire automatã, de funcţionare şi de comandã a maşinilor esenţiale pentru siguranţa unitãţii trebuie, în general, sã cuprindã dispozitive pentru comandã manualã care sã permitã scoaterea din funcţiune a comenzilor automate. O defecţiune a unui element oarecare din instalaţia de comandã automatã şi la distanţã nu trebuie sã împiedice folosirea comenzii manuale.
4.6. Instalaţii de aer comprimat
4.6.1. La bordul oricãrei unitãţi se vor prevedea mijloace prin care sã se evite presiuni excesive în oricare element al instalaţiei de aer comprimat şi de fiecare datã când cãmãşile de rãcire cu apã şi carcasele compresoarelor de aer sau frigorifice pot fi supuse unor suprapresiuni periculoase datorate unor scurgeri în acestea, din elementele ce conţin aer comprimat. Toate circuitele trebuie prevãzute cu armãturi corespunzãtoare de reglaj al presiunii.
4.6.2. Dispozitivele de pornire cu aer a motoarelor cu ardere internã trebuie protejate în mod adecvat contra efectului de retur al flãcãrii şi al exploziilor interne în tubulatura de aer de lansare.
4.6.3. Tubulatura de aer de lansare care leagã buteliile de aer cu motoarele cu combustie internã, trebuie sã fie complet separatã de tubulatura de descãrcare a compresoarelor.
4.6.4. Trebuie luate mãsuri pentru reducerea la minim a pãtrunderii de ulei în instalaţiile de lansare cu aer comprimat şi de golire a acestor instalaţii.
4.7. Instalatii pentru combustibil lichid, ulei de ungere şi alte hidrocarburi înflamabile.
4.7.1. Mãsurile luate pentru depozitare, distribuire şi folosire a combustibilului lichid trebuie sã fie astfel încât sã asigure siguranţa unitãţii şi a personalului de la bord.
4.7.2. Mãsurile luate pentru depozitarea, distribuirea şi folosirea uleiului utilizat în instalaţiile de ungere sub presiune trebuie sã fie astfel încât sã asigure siguranţa unitãţii şi a personalului de la bord.
4.7.3. Mãsurile luate pentru depozitarea, distribuţia şi folosirea altor hidrocarburi inflamabile destinate a fi folosite sub presiune în instalaţii de transmitere a puterii, sisteme de comandã şi de acţionare şi în instalaţiile de transfer a cãldurii, trebuie sã fie astfel încât sã asigure siguranţa unitãţii şi a personalului de la bord.
4.7.4. În compartimentele de maşini, tubulatura, accesoriile şi armãturile lor pentru hidrocarburi inflamabile trebuie sã fie dintr-un material aprobat de Administraţie, ţinând cont de riscul de incendiu.
4.8. Instalaţii de santinã
4.8.1. Orice unitate trebuie sã fie dotatã cu o instalaţie de santinã eficace ca sã permitã golirea şi drenarea oricãrui compartiment etanş, în toate condiţiile întâlnite în practicã, indiferent dacã unitatea este dreaptã sau înclinatã. Dacã sunt necesare, în acest scop se vor prevedea şi aspiraţii laterale. Dacã Administraţia considerã cã siguranţa unitãţii nu este afectatã, ea poate scuti de obligaţia de a instala mijloace de drenaj în unele încãperi.
4.8.2. Unitãţile trebuie sã aibã cel puţin douã pompe acţionate de la o sursã de energie şi cuplate la magistrala de santinã.

CAP. 5
INSTALAŢII ELECTRICE PENTRU TOATE TIPURILE DE UNITĂŢI (vezi, de asemenea, secţiunea 4.1)

5.1. Cerinţe generale pentru instalaţii electrice
5.1.1. Instalaţiile electrice trebuie sã fie astfel încât:
.1 toate serviciile electrice necesare pentru menţinerea unitãţii în condiţii de exploatare şi de locuit normale sã fie asigurate fãrã sã se recurgã la sursa de energie de avarie;
.2 serviciile electrice esenţiale siguranţei sã fie asigurate în cazul avariei sursei principale de energie electricã; şi
.3 siguranţa unitãţii şi a personalului sã fie asiguratã contra accidentelor de origine electricã.
5.1.2. Administraţiile trebuie sã ia mãsurile corespunzãtoare pentru a asigura implementarea şi aplicarea în mod uniform a prevederilor acestor cerinţe privitoare la instalaţiile electrice*).
----------
*) Se face referire la recomandãrile publicate de Comisia Internaţionalã de Electrotehnica
5.2. Sursa principalã de energie electricã
5.2.1.
.1 Orice unitate trebuie sã fie prevãzutã cu o sursã principalã de energie electricã cuprinzând cel puţin douã grupuri generatoare.
.2 Puterea acestor grupuri trebuie sã fie astfel încât sã asigure serviciile menţionate la paragraful 5.1.1.1 cu excepţia celor menţionate la paragraful 1.3.14.2 în cazul opririi oricãruia dintre aceste grupuri.
.3 Când transformatoarele sau convertizoarele constituie o parte esenţialã a instalaţiei de alimentare, instalaţia trebuie sã fie dispusã în aşa fel încât continuitatea alimentãrii sã fie asiguratã conform cerinţelor paragrafului 5.2.1.2.
5.2.2.
.1 Un circuit principal de iluminat electric care asigurã iluminatul tuturor pãrtilor unitãţii accesibile şi utilizate în mod normal de personal, trebuie sã fie alimentat de la sursa principalã de energie.
.2 Amplasarea circuitului principal de iluminat trebuie sã fie conceputã astfel încât un incendiu sau orice alt accident într-unul sau mai multe spaţii conţinând sursa principalã de energie, inclusiv transformatoarele sau convertizoarele, dacã existã, sã nu scoatã din funcţiune circuitul de iluminat de avarie prescris la paragraful 5.3.
.3 Amplasarea circuitului de iluminat de avarie trebuie sã fie conceputã astfel încât un incendiu sau orice alt accident într-unul sau mai multe spaţii conţinând sursa de energie de avarie, inclusiv transformatoarele sau convertizoarele, dacã existã, sã nu scoatã din funcţiune circuitul de iluminat principal prescris în prezentul paragraf.
5.3. Sursa de energie electricã de avarie
5.3.1.
.1 Toate unitãţile trebuie prevãzute cu o sursã autonomã de energie electricã de avarie.
.2 Sursa de energie de avarie, sursa tranzitorie de energie de avarie şi tabloul de distribuţie de avarie trebuie sã fie instalate pe, sau deasupra, celei mai de sus punţi continue sau pe o punte echivalentã, determinatã de Administraţie şi sã fie uşor accesibilã de pe o punte deschisã. Ele nu trebuie sã fie plasate în prova peretelui de coliziune, dacã existã, afarã de cazul în care Administraţia autorizeazã aceasta în circumstanţe excepţionale.
.3 Poziţia sursei de energie de avarie, sursei tranzitorii de energie de avarie şi tabloului de distribuţie de avarie în raport cu sursa principalã de energie trebuie sã fie astfel încât Administraţia sã poatã considera cã un incendiu sau orice alt accident survenit în spaţiul conţinând sursa principalã de energie electricã sau în oricare compartiment de maşini de categoria A nu afecteazã alimentarea cu energie de avarie sau distribuţia sa. Trebuie evitat atât cât este practic posibil ca spaţiul conţinând sursa de energie de avarie, sursa tranzitorie de energie de avarie şi tabloul de distribuţie de avarie sã fie adiacente încãperilor de maşini de categoria A sau spaţiilor conţinând sursa principalã de energie electricã. Când spaţiul care conţine sursa de energie de avarie, sursa tranzitorie de energie de avarie şi tabloul de distribuţie de avarie sunt adiacente compartimentului de maşini de categoria A, spaţiilor care conţin sursa principalã de energie electricã sau spaţiilor din Zona 1 sau Zona 2, separaţiile spaţiilor adiacente trebuie sã fie conforme cerinţelor paragrafului 9.1.
.4 Condiţionat de luarea de mãsuri corespunzãtoare pentru asigurarea în toate circumstanţele a funcţionarii independente a serviciilor de avarie, tabloul de distribuţie de avarie poate fi utilizat pentru alimentãri de circuite altele decât circuitele de avarie iar generatorul de avarie poate fi folosit în mod excepţional şi pentru perioade de scurtã duratã pentru alimentarea de circuite, altele decât circuitele de avarie.
5.3.2. Energia disponibilã trebuie sã fie suficientã pentru alimentarea tuturor serviciilor care sunt esenţiale pentru siguranţa în caz de avarie, ţinând cont de serviciile care pot sã funcţioneze simultan. Sursa de energie de avarie trebuie sã poatã alimenta simultan cel puţin serviciile urmãtoare pentru perioadele specificate mai departe, dacã funcţionarea lor depinde de o sursã de energie electricã, ţinând cont de curenţii de pornire şi de natura tranzitorie a unor sarcini:
.1 Timp de 18 ore, iluminat de avarie:
.1 la fiecare post de ambarcare, pe punte si în afara bordului;
.2 pe toate scãrile, coridoarele şi ieşirile din încãperile de serviciu şi de locuit, în ascensoare şi puţurile ascensoarelor:
.3 în încãperile de maşini şi în posturile generatoarelor principale inclusiv în locurile lor de comandã;
.4 în toate posturile de siguranţã şi în toate posturile de comandã a maşinilor;
.5 în toate spaţiile din care se efectueazã comanda operaţiilor de foraj şi în care se gãsesc comenzile maşinilor indispensabile execuţiei acestor operaţiuni sau echipamente ce permit întreruperea alimentãrii instalaţiilor energetice în caz de situaţie criticã;
.6 în locul sau locurile unde sunt depozitate echipamentele de pompieri;
.7 la pompa pentru sprinklere, dacã existã, la pompa de incendiu menţionatã la paragraful 5.3.2.4, la pompa de santinã de avarie, dacã existã, precum şi la locurile comenzilor lor de pornire; şi
.8 pe punţile de apuntare elicoptere;
.2
.1 Timp de 18 ore luminile de navigaţie, şi alte lumini şi semnale sonore cerute de Regulamentul Internaţional pentru prevenirea abordajelor pe mare în vigoare;
.2 Timp de 4 zile:
- toate luminile de semnalizare sau
- semnalele sonore care pot fi cerute pentru semnalizarea structurilor platformelor în mare;
.3 Timp de 18 ore:
.1 toate echipamentele de comunicaţii interioare care sunt necesare în caz de avarie;
.2 instalaţiile de detecţie a incendiului şi de alarmã;
.3 funcţionare cu intermitenţã a avertizoarelor de incendiu cu comandã manualã şi toate semnalele interioare cerute în caz de avarie şi
.4 posibilitatea de închidere a obturatoarelor antierupţie şi izolarea unitãţii de gura sondei, dacã are comandã electricã, afarã de cazul când aceste echipamente dispun de o alimentare independentã furnizatã de o baterie de acumulatori amplasatã convenabil în aşa fel sã poatã fi utilizatã în caz de avarie pentru o perioadã de 18 ore;
.4 Timp de 18 ore una dintre pompele de incendiu, dacã aceasta depinde de generatorul de avarie, pentru alimentarea sa;
.5 Timp de 18 ore cel puţin, echipamentul de scufundare instalat permanent, dacã el depinde de unitate pentru alimentarea cu energie electricã.
5.3.3. Sursa de energie de avarie poate fi ori un generator ori o baterie de acumulatori.
.1 Când sursa de energie de avarie este un generator acesta trebuie:
.1 sã fie acţionat de un motor de antrenare corespunzãtor cu alimentare independentã cu combustibil, al cãrei punct de inflamabilitate sã nu fie mai puţin de 43°C;
.2 sã porneascã automat în cazul cãderii alimentãrii electrice normale, dacã nu existã o sursã de energie tranzitorie, conform paragrafului 5.3.3.3. Când generatorul de avarie este pornit automat acesta trebuie sã fie conectat automat la tabloul de distribuţie de avarie; serviciile menţionate la paragraful 5.3.4 trebuie atunci sã fie cuplate automat la generatorul de avarie. În afarã de cazul când nu existã un al doilea sistem independent de pornire a generatorului de avarie sursa unicã de energie acumulatã, trebuie sã fie protejatã pentru a evita descãrcarea sa completã de cãtre instalaţia de pornire automatã; şi
.3 sã fie prevãzut cu o sursã tranzitorie de energie de avarie conform cerinţelor de la paragraful 5.3.4, afarã de cazul dacã generatorul de avarie este capabil sã alimenteze serviciile menţionate la paragraful 5.3.4, sã fie pornit automat şi sã furnizeze sarcinile cerute cât mai repede posibil în deplinã siguranţã dar fãrã ca acest timp sã depãşeascã 45 de secunde.
.2 Când sursa de energie de avarie este o baterie de acumulatori, aceasta trebuie sã poatã:
.1 sã suporte sarcina de avarie fãrã sã aibã nevoie de reîncãrcare iar variaţiile de tensiune din perioada de descãrcare sã nu depãşeascã plus sau minus 12% din tensiunea nominalã;
.2 sã se cupleze automat la tabloul de distribuţie de avarie în cazul cãderii alimentãrii principale; şi
.3 sã asigure imediat cel puţin serviciile menţionate la paragraful 5.3.4.
5.3.4. Acolo unde sursele tranzitorii de energie de avarie, menţionate la paragraful 5.3.3.1.3 trebuie sã fie construite dintr-o baterie de acumulatori plasatã convenabil în aşa fel sã poatã fi folositã în caz de avarie; aceastã baterie trebuie sã funcţioneze fãrã sã aibã nevoie de reîncãrcare şi fãrã ca variaţiile de tensiune în timpul perioadei de descãrcare sã depãşeascã plus sau minus 12% din tensiunea nominalã şi sã fie cu o capacitate suficientã şi astfel conceputã încât trebuie sã-i permitã în cazul cãderii sursei principale de energie sau sursei de energie de avarie, sã alimenteze automat timp de o jumãtate de orã cel puţin urmãtoarele servicii dacã ele depind în funcţionare de o sursã de energie electricã:
.1 Iluminatul cerut la paragrafele 5.3.2.1 şi 5.3.2.2. Pentru aceastã fazã de tranziţie, iluminatul de avarie cerut în încãperile de maşini şi spaţiile de locuit şi de serviciu poate fi asigurat de lãmpi individuale cu acumulatori, instalate permanent care se încarcã şi funcţioneazã automat;
.2 Întregul echipament esenţial de comunicaţii interioare cerut de paragrafele 5.3.2.3.1 şi 5.3.2.3.2; şi
.3 Cu intermitenţã serviciile cerute la paragrafele 5.3.2.3.3 şi 5.3.2.3.4,
afarã numai dacã în sensul paragrafelor 5.3.4.2 şi 5.3.4.3 aceste servicii dispun de o alimentare independentã furnizatã de o baterie de acumulatori situatã astfel încât sã poatã fi folositã în caz de avarie şi suficientã pentru perioada indicatã.
5.3.5.
.1 Tabloul de distribuţie de avarie trebuie instalat cât mai aproape posibil de sursa de energie de avarie iar, când acesta este un generator, tabloul de avarie trebuie, de preferinţã, sã fie plasat în aceeaşi încãpere.
.2 Nici o baterie de acumulatori instalatã ca urmare a prezentelor cerinţe ca sursã de energie de avarie sau tranzitorie nu trebuie plasatã în aceeaşi încãpere cu tabloul de distribuţie de avarie, cu excepţia cazului când s-au luat mãsuri corespunzãtoare aprobate de Administraţie pentru evacuarea gazelor degajate de aceste baterii. Pe tabloul principal de distribuţie sau în postul de comandã maşini într-un loc adecvat, se va instala un avertizor pentru a indica când sunt în descãrcare bateriile menţionate la paragraful 5.3.3.2 sau la paragraful 5.3.4 şi constituind fie sursa de energie de avarie fie sursa tranzitorie de energie.
.3 În exploatarea normalã, alimentarea tabloului de distribuţie avarie trebuie sã se facã de la tabloul principal de distribuţie printr-un cablu de interconectare care trebuie sã fie protejat convenabil contra suprasarcinilor şi scurt-circuitelor la nivelul tabloului principal de distribuţie. Instalaţia tabloului de distribuţie de avarie trebuie sã fie astfel încât cablul de interconectare sã fie decuplat automat de la tabloul de distribuţie de avarie în cazul cãderii sursei principale de energie. Când sistemul este conceput în aşa fel sã permitã alimentarea inversã, cablul de interconectare trebuie, de asemenea, protejat cel puţin la scurt circuit, în tabloul de distribuţie de avarie.
.4 Pentru a se asigura cã alimentarea de avarie va fi disponibilã rapid, se vor lua mãsuri, de fiecare datã când este necesar, pentru a deconecta automat din tabloul de distribuţie de avarie, circuitele altele decât cele de avarie astfel încât energia sã fie automat furnizatã circuitelor de avarie.
5.3.6. Generatorul de avarie şi motorul sãu de antrenare precum şi orice baterie de acumulatori de avarie trebuie concepute astfel încât sã poatã funcţiona la sarcina maximã nominalã când unitatea este în poziţie dreaptã şi când unghiul sãu de înclinare este egal cu unghiul de înclinare maxim în stare intactã şi dupã avarie determinat conform cerinţelor capitolului 3. Totuşi nu se cere ca ele sã funcţioneze când unitatea este înclinatã mai mult de 22,5 grade în raport cu axa longitudinalã şi/sau când este înclinatã cu 10 grade în raport cu axa transversalã.
5.3.7. Se vor lua mãsuri pentru verificarea periodicã a funcţionarii tuturor instalaţiilor de avarie. O astfel de verificare trebuie sã includã şi echipamentele de pornire automatã.
5.4. Instalaţia de pornire a generatoarelor de avarie
5.4.1. Generatoarele de avarie trebuie sã poatã fi pornite imediat, la rece, la o temperaturã de 0°C. Dacã acest lucru este imposibil sau dacã se aşteaptã temperaturi mai coborâte, trebuie prevãzute instalarea şi întreţinerea de echipamente de încãlzire, într-un mod acceptat de cãtre Administraţie, ca sã asigure o pornire rapidã.
5.4.2. Fiecare generator de avarie conceput sã porneascã automat, trebuie prevãzut cu echipamente de pornire acceptate de cãtre Administraţiei şi având suficientã energie acumulatã pentru cel puţin trei porniri consecutive. O a doua sursã de energie de rezervã trebuie prevãzutã pentru alte trei porniri în timp de 30 de minute, afarã numai dacã se poate face proba eficacitãţii unui dispozitiv de pornire manualã.
5.4.3. Se vor lua mãsuri pentru menţinerea continuã a energiei acumulate la nivelul cerut.
.1 Instalaţiile electrice şi hidraulice de pornire trebuie sã fie alimentate permanent de la tabloul de distribuţie de avarie.
.2 Instalaţia de pornire cu aer comprimat poate fi menţinutã în sarcinã de cãtre buteliile de aer comprimat principale şi auxiliare, prin intermediul unei valvule cu reţinere adecvatã sau printr-un compresor de aer de avarie acţionat de la tabloul de distribuţie de avarie.
.3 Toate aceste echipamente de pornire, de reîncãrcare şi de energie acumulatã trebuie amplasate în încãperea generatorului de avarie; ele nu pot fi folosite în alte scopuri decât pentru pornirea grupului generator de avarie. Aceasta cerinţã nu interzice alimentarea buteliilor de aer comprimat ale grupului generator de avarie de la circuitele de aer comprimat principale sau auxiliare prin intermediul unei valvule cu reţinere instalatã în încãperea generatorului de avarie.
5.4.4.
.1 Când pornirea automatã nu este cerutã de prescripţiile prezente şi când se poate proba eficacitatea, este autorizatã pornirea manualã; dispozitive de pornire manualã pot fi manivelele, demaroarele inerţiale, acumulatoarele hidraulice manuale sau cartuşele explozive.
.2 Când pornirea manuala nu este posibilã în practicã trebuie sã fie îndeplinite cerinţele prevãzute la paragrafele 5.4.2 şi 5.4.3, cu excepţia startului care poate fi comandat manual.
5.5. Mãsuri împotriva electrocutãrii, incendiului şi altor pericole de origine electricã
5.5.1.
.1 Toate pãrţile metalice descoperite ale maşinilor şi echipamentului electric care nu sunt destinate sã fie sub tensiune, dar sunt susceptibile sã devinã ca urmare a unui defect, trebuie legate la pãmânt dacã:
.1 tensiunea lor de alimentare nu depãşeşte 55 volţi în curent continuu sau 55 volţi în valoare eficace între conductori; nu se vor folosi autotransformatoare pentru obţinerea acestei din urmã tensiuni a curentului alternativ; sau
.2 dacã ele sunt alimentate la o tensiune egalã sau care nu depãşeşte 250 volti prin transformatoare de izolaţie de siguranţã care alimenteazã numai un singur consumator; sau
.3 ele sunt construite conform priricipiului dublei izolaţii.
.2 Administraţia poate cere mãsuri de precauţie suplimentare pentru echipamentul portabil. Trebuie acordatã o atenţie deosebitã echipamentului de acest tip dacã este prevãzut a fi utilizat în spaţii umede având mari suprafeţe conductoare.
.3 Orice aparat electric trebuie construit şi montat astfel încât sã nu producã accidente personalului în timpul manipulãrii sau prin atingere în condiţii normale de folosire.
.4 Se vor lua mãsuri ca maşinile instalate permanent, structurile metalice ale turlei de foraj, catargele şi punţile elicopterelor sã fie împãmântate, dacã aceasta nu este realizatã din construcţie.
5.5.2. Tablourile de distribuţie trebuie sã fie instalate astfel încât sã ofere în caz de nevoie, un acces uşor, la aparate şi echipamente pentru a reduce la minim riscurile la care este supus personalul. Pãrţile laterale, spatele şi, dacã e cazul, partea frontalã a acestor tablouri, trebuie sã fie protejate corespunzãtor. Piesele sub tensiune, expuse, a cãror tensiune în raport cu masa (împãmântarea) depãşeşte o tensiune care trebuie sã fie precizatã de Administraţie, nu trebuie sã fie instalate pe partea frontalã a acestor tablouri. În faţã şi în spate în locurile necesare se vor pune covoare sau grãtare izolatoare.
5.5.3. Nu se vor instala reţele de distribuţie cu retur prin corpul unitãţii, dar aceasta nu exclude instalarea în condiţii aprobate de Administraţie a urmãtoarelor echipamente:
.1 Instalaţii de protecţie catodicã cu curent impus;
.2 Instalaţii limitate şi locale împãmântate (de exemplu, instalaţii pentru pornirea motoarelor);
.3 Instalaţii de sudare limitate şi locale împãmântate; când Administraţia este convinsã cã este asigurat în mod satisfãcãtor caracterul echipotenţial al structurii, instalaţiile de sudare cu conductor de întoarcere prin corp pot fi instalate fãrã aceastã restricţie; şi
.4 Echipamente de control a gradului de izolare, cu condiţia ca intensitatea curentului sã nu depãşeascã 3 miliamperi în cele mai defavorabile condiţii.
5.5.4. În cazul utilizãrii fãrã împãmântare a unei reţele de distribuţie primarã sau secundarã pentru energie, încãlzire sau iluminat, se va prevedea un dispozitiv care sã poatã mãsura în permanenţã gradul de izolare în raport cu masa şi sã dea o alertã sonorã sau luminoasã când gradul de izolare este anormal de scãzut.
5.5.5.
.1 În afara unor circumstanţe excepţionale aprobate de Administraţie, toate armãturile şi tresele metalice ale cablurilor trebuie sã fie continue (din punct de vedere electric) şi împãmântate.
.2 Toate cablurile electrice trebuie sa fie cel puţin, de un tip cu întârziere a flãcãrii şi trebuie astfel instalate încât sã nu li se afecteze proprietãţile lor iniţiale de întârziere a propagãrii flãcãrii. Administraţiile pot autoriza folosirea de tipuri speciale de cabluri când aceasta este necesarã în unele cazuri particulare, cum ar fi cablurile pentru radiofrecvenţã care nu îndeplinesc cerinţele precedente.
.3 Cablurile şi traseele de cabluri care deservesc sursa de energie principalã sau de avarie, iluminatul comunicaţiile interioare sau semnalizãrile nu trebuie, în mãsura posibilului, sã traverseze bucãtãriile, încãperile de maşini de categoria A şi şahturile lor, nici alte zone cu risc ridicat de incendiu. Cablurile de conectare a pompelor de incendiu la tabloul de distribuţie de avarie vor fi de un tip rezistent la foc dacã ele traverseazã zone cu risc ridicat de incendiu. Când aceasta este posibilã, ele trebuie instalate astfel ca sã nu devinã inutilizabile prin încãlzirea pereţilor datoritã unui incendiu în spaţiul adiacent.
.4 Traseele de cabluri trebuie pozate în aşa fel încât sã se evite uzarea lor prin frecare sau orice altã deteriorare.
.5 Extremitãţile şi joncţiunile tuturor conductorilor trebuie sã fie realizate astfel ca sã conserve proprietãţile iniţiale ale cablului din punct de vedere electric, mecanic al nepropagãrii flãcãrii şi, dacã este necesar proprietãţile de rezistenţã la foc.
5.5.6.
.1 Fiecare circuit separat trebuie sã fie protejat contra scurt circuitelor. Fiecare circuit trebuie, de asemenea, sã fie protejat contra suprasarcinilor, cu excepţia prevederilor din paragraful 7.6 sau unde Administraţia permite în mod excepţional altfel.
.2 Calibrul sau reglajul corespunzãtor al dispozitivului de protecţie la suprasarcinã trebuie sã fie indicat în mod permanent în amplasamentul dispozitivului de protecţie.
5.5.7. Aparatele de iluminat trebuie dispuse în aşa fel încât sã se evite ca o creştere a temperaturii sã poate deteriora traseele de cabluri şi sã împiedice ca materialele din apropiere sã se încãlzeascã în mod exagerat.
5.5.8.
.1 Bateriile de acumulatori trebuie sa fie adãpostite în mod convenabil iar încãperile destinate în principal sã le conţinã trebuie sã fie construite corect şi ventilate în mod eficace.
.2 Instalarea echipamentului electric precum şi a altor echipamente care pot constitui sursã de aprindere a vaporilor inflamabili nu trebuie permisã în aceste încãperi, cu excepţia cazului prevãzut la paragraful 5.5.10.
.3 Bateriile de acumulatori, cu excepţia bateriilor pentru lãmpi de iluminat autonome funcţionând pe baterie, nu trebuie instalate în cabine sau dormitoare. Administraţia poate autoriza o derogare de la aceastã cerinţã când bateriile instalate sunt închise ermetic.
5.5.9. În magaziile de pituri, spaţiile de depozitare a acetilenei şi spaţii analoage, unde este posibil sã se acumuleze amestecurile inflamabile, precum şi în toate încãperile destinate în principal sã conţinã baterii de acumulatori, nu trebuie instalat nici un echipament electric în afarã de cazul în care Administraţia considerã cã acest echipament:
.1 este indispensabil în procesul exploatãrii;
.2 este de un tip care nu va aprinde amestecului considerat;
.3 este de un tip corespunzãtor pentru spaţiul considerat; şi
.4 este de un tip certificat pentru folosire în deplinã siguranţã într-o atmosferã conţinând vaporii sau gazele susceptibile sã se acumuleze.
5.5.10. Aparatura şi cablurile electrice trebuie sã fie excluse, când acest lucru este posibil, din toate încãperile unde sunt depozitate materiale şi obiecte explozive. Când este necesar iluminatul, acesta trebuie sã provinã din exterior prin pereţii compartimentului. Dacã nu este posibilã excluderea echipamentului electric dintr-un astfel de compartiment, acest echipament trebuie conceput şi utilizat aşa fel ca sã se reducã la minimum pericolele de incendiu sau de explozie.
5.6. Comunicaţii interioare
Trebuie prevãzute mijloace de comunicaţie interioarã pentru transferul informaţiilor între toate încãperile în care poate fi necesar sã se acţioneze în caz de avarie.

CAP. 6
INSTALAŢII DE MAŞINI ŞI INSTALAŢII ELECTRICE ÎN ZONELE PERICULOASE PENTRU TOATE TIPURILE DE UNITĂŢI (vezi şi 4.1)

6.1. Zone
Zonele periculoase sunt împãrţite astfel:
Zona 0: zona în care un amestec exploziv de gaz şi aer este prezent în permanentã sau pe perioade îndelungate.
Zona 1: zona în care un amestec exploziv de gaz şi aer poate apare în cursul exploatãrii normale.
Zona 2: zona în care este puţin probabil ca un amestec de gaz şi aer sã aparã sau dacã apare un astfel de amestec, va exista numai pentru scurt timp.
6.2. Clasificarea zonelor periculoase*)
---------
*) Identificarea şi extinderea zonelor periculoase din acest capitol au fost determinate luându-se în considerare practica curentã.
6.2.1. Din punctul de vedere al maşinilor şi instalaţiilor electrice, zonele periculoase sunt clasificate conform cerinţelor paragrafelor 6.2.2 la 6.2.4. Zonele periculoase care nu sunt menţionate în prezentul paragraf trebuie clasificate conform cerinţelor din paragraful 6.1.
Zone periculoase - Zona 0
6.2.2. Interiorul tancurilor închise şi a tubulaturilor pentru noroiul activ de foraj precum şi pentru produse extrase din gaz şi petrol şi anume tubulaturile de degajarea gazului sau locurile în care un amestec de petrol gaz şi aer este prezent în permanenţã sau pe durata unor lungi perioade de timp.
Zone periculoase - Zona 1
6.2.3.
.1 Spatii închise conţinând orice parte din instalaţia de circulaţie a noroiului de foraj care are o deschidere în aceste încãperi şi se gãseşte între sondã şi evacuarea finalã de degazare.
.2 Spaţii închise sau amplasamente semiînchise care se gãsesc sub podul sondei şi cuprinde o sursã posibilã de scãpãri, ca partea superioarã a unui racord clopot.
.3 Spaţii închise care se gãsesc pe podul sondei şi care nu sunt separate de spaţiile menţionate la paragraful 6.2.3.2 printr-o punte solidã.
.4 În exterior sau în amplasamente semiînchise, cu excepţia celor prevãzute în paragraful 6.2.3.2, zona situatã la mai puţin de 1,50 metri de limitele oricãrei deschideri spre un echipament care este parte a instalaţiei de foraj menţionatã la paragraful 6.2.3.1, de oricare dintre orificiile de ventilaţie a spaţiilor din Zona 1 sau unul dintre accesele în spaţiile din Zona 1
.5 Puţurile, canale sau construcţii similare, situate în amplasamente care ar putea fi clasate în Zona 2 dar care sunt dispuse astfel încât gazele nu se pot dispersa.
Zone periculoase - Zona 2
6.2.4.
.1 Spaţii închise conţinând porţiunile deschise ale instalaţiei de circulaţie a noroiului de foraj dintre orificiul final de evacuare a instalaţiei de degazare şi racordul de aspiraţie a pompei de noroi de foraj la haba de evacuare noroi.
.2 Spaţii deschise în limita turlei de foraj pânã la o înãlţime de pânã la 3 metri deasupra podului sondei.
.3
.1 Amplasamente semiînchise aflate sub podul sondei şi adiacent acestuia în limitele turlei de foraj sau extensia oricãrei incinte în interiorul cãreia sunt susceptibile acumulãri de gaze.
.2 Spaţii deschise sub podul sondei în limitele unui spaţiu sferic cu raza de 3 metri faţã de locul posibil de apariţie a amestecului de gaz 'ad aer, ca partea superioarã unui racord de clopot.
.4 Spaţiile ce se extind la 1,50 metri dincolo de Zona 1 specificatã la paragraful 6.2.3.4 şi dincolo de amplasamentele semiînchise specificate la paragraful 6.2.3.2.
.5 Spaţiile deschise în limitele unei sfere cu raza de 1.50 metri faţã de orice evacuãri de ventilaţie provenind dintr-un spaţiu din zona 2 sau de la un acces în acest spaţiu.
.6 Turlele de foraj semiînchise pânã la înãlţimea închiderii lor deasupra podului sondei sau pânã la o înãlţime de 3 metri deasupra acesteia în funcţie de care dintre aceste înãlţimi este mai mare.
6.3. Deschideri, acces şi condiţii de ventilaţie influenţând extinderea zonelor periculoase
6.3.1. Cu excepţia cazurilor justificate de motive de exploatare uşile de acces sau alte deschideri nu trebuie prevãzute între:
- un spaţiu fãrã pericol şi o zonã periculoasã;
- un spaţiu din Zona 2 şi un spaţiu din Zona 1.
Când sunt prevãzute astfel de uşi de acces sau alte deschideri, orice spaţiu închis nespecificat de cerinţele paragrafelor 6.2.3 şi 6.2.4 şi care comunicã direct cu un amplasament oarecare din Zona 1 sau din Zona 2 aparţine aceleiaşi categorii ca amplasamentul în chestiune, cu excepţia cazurilor urmãtoare:
.1 Un spaţiu închis având acces direct spre un amplasament oarecare din Zona 1 poate fi consideratã ca apartinând Zonei 2 dacã:
.1 accesul este prevãzut cu o uşã etanşã la gaze care se deschide spre Zona 2; şi
.2 ventilaţia este astfel încât, circulaţia aerului cu uşa deschisã, se face din spaţiul Zonei 2 spre spaţiul din Zona 1; şi
.3 orice diminuare a ventilaţiei declanşeazã o alarmã la un post de comandã cu cart permanent;
.2 Un spaţiu închis având acces direct spre un amplasament oarecare din Zona 2 nu este considerat periculos dacã:
.1 accesul este prevãzut cu o uşã cu autoînchidere etanşã la gaze, care se deschide în Zona fãrã pericol;
.2 ventilaţia este astfel încât circulaţia aerului cu uşa deschisã se face din spaţiul fãrã pericol spre amplasamentul din Zona 2; şi
.3 orice diminuare a ventilaţiei declanşeazã o alarmã la un post de comandã cu cart permanent;
.3 Un spaţiu închis având acces direct spre un amplasament oarecare din Zona 1 nu este considerat periculos dacã:
.1 accesul este prevãzut cu uşi cu autoînchidere, etanşe la gaze, formînd o ecluzã de aer; şi
.2 spaţiul este ventilat cu suprapresiune în raport cu spaţiul cu pericol; şi
.3 orice diminuare a suprapresiunii declanşeazã o alarmã la un post de comandã cu supraveghere permanentã.
Când Administraţia considerã cã instalaţiile de ventilaţie ale încãperii care se intenţioneazã sigurã, sunt suficiente pentru a împiedica orice intrare de gaz începând cu spaţiul din Zona 1, cele douã uşi cu autoînchidere care constitue ecluza (sasul) de aer pot fi înlocuite printr-o singurã uşã etanşã la gaze, cu autoînchidere, cu deschidere spre spaţiul fãrã pericol, şi care sã nu aibã dispozitiv de reţinere.
6.3.2. Instalaţiile cu tubulaturi trebuie astfel concepute încât sã împiedice comunicaţiile directe între zonele periculoase de categorii diferite precum şi între zonele periculoase şi zonele farã pericol.
6.4. Ventilaţia spaţiilor
6.4.1. Spaţiile închise periculoase trebuie sã fie ventilate. Când ventilaţia se face cu mijloace mecanice, ea trebuie sã fie astfel încât spaţiile închise periculoase sã fie menţinute la o presiune inferioarã celei a spaţiilor sau zonelor mai puţin periculoase, iar spaţiile închise fãrã pericol sã fie menţinute la o presiune superioarã în raport cu spaţiile adiacente periculoase.
6.4.2. Toate admisiile de aer ale spaţiilor închise periculoase trebuie sã provinã din zone farã pericol. Când conductele de aer trec printr-o zonã cu pericol mai mare, ele trebuie sã fie menţinute la o presiune superioarã în raport cu aceastã zonã.
6.4.3. Toate ieşirile de aer trebuie amplasate în zone exterioare care, în absenţa acestor ieşiri, ar fi la acelaşi pericol sau la unul mai mic decât spaţiul ventilat.
6.5. Situaţii de urgenţã datorate operaţiilor de foraj
6.5.1. Ţinând seama de condiţiile excepţionale în care pericolul se poate extinde dincolo de zonele menţionate mai sus, trebuie prevãzute dotãri speciale care sã înlesneascã decuplarea sau oprirea selectivã a urmãtoarelor:
.1 instalaţiile de ventilaţie:
.2 echipamentul electric care nu este esenţial;
.3 echipamentul electric esenţial;
.4 echipamentul de avarie cu excepţia bateriilor care alimenteazã iluminatul şi echipamentul radio;
.5 maşinile de antrenare a generatoarelor.
6.5.2. Instalaţiile electrice de oprire prevãzute în conformitate cu paragraful 6.5.1 trebuie sã fie concepute în aşa fel încât pericolul de oprire involuntarã datorat unei defecţiuni în instalaţia de oprire precum şi pericolul de declanşare accidentalã a instalaţiei de oprire sã fie reduse la minimum.
6.6. Instalatii electrice în zonele periculoase*)
------------
*) Echipamentul specificat în Grupa IIA Clasa T.1 din nr. 92 al publicaţiei Comisiei de electrotehnicã este considerat adecvat.
6.6.1. În zonele periculoase nu se vor utiliza decât echipamente şi trasee de cabluri necesare exploatãrii. Nu se vor instala decât cabluri şi tipurile de echipament descrise în prezentul capitol.
6.6.2. De fiecare datã când în cele ce urmeazã este folosit termenul de echipament certificat de tip acest echipament trebuie sã fie certificat ca fiind corespunzãtor pentru un amestec inflamabil de gaz şi aer, care poate apare.
6.6.3. Cablurile şi tipurile de echipamente electrice permise în zonele periculoase sunt urmãtoarele:
.1 Zona 0
Circuite sau echipament şi trasee de cabluri conexe certificate în execuţie cu protecţie intrinsecã.
.2 Zona 1
.1 Circuite sau echipament şi traseele de cabluri conexe certificate în execuţie cu protecţie intrinsecã.
.2 Echipament certificat pentru execuţie antiexplozivã.
.3 Echipament certificat pentru siguranţã mãritã; în cazul motoarelor cu siguranţã mãritã se va acorda o atenţie deosebitã protecţiei contra supracurenţilor.
.4 Echipament de tip cu capsulare presurizatã care este certificat fãrã pericol sau care este acceptat de Administraţie.
.5 Echipament într-o capsulã umplutã cu dielectric şi care este acceptat de conform cu cerinţele Administraţie.
.6 Trecerile de cabluri.
.3 Zona 2
.1 Circuite sau echipament şi traseele de cabluri conexe, certificate pentru execuţie cu protecţie intrinsecã.
.2 Echipament certificat pentru execuţie antiexploziva.
.3 Echipament certificat pentru siguranţã mãritã, în cazul motoarelor cu siguranţã mãritã se va acorda o atenţie deosebitã protecţiei contra supracurenţilor.
.4 Echipamentul de tip cu capsulare presurizatã, acceptat de cãtre Administraţie.
.5 Echipament într-o capsulã umplutã cu dielectric şi care este acceptat de cãtre Administraţie.
.6 Orice echipament de un tip pentru care asigurã absenţa, în serviciu normal, a scânteilor, a arcului şi a punctelor fierbinţi şi care este acceptat de cãtre Administraţie.
.7 Trecerile de cabluri.
6.6.4 Cablurile fixe instalate permanent, care trec prin Zona 1 trebuie sã fie prevãzute cu o acoperire conductivã cu înfãşurare sau înveliş pentru împãmântare. Cablurile flexibile care trec prin asemenea zone trebuie sã fie acceptate de cãtre Administraţie.
6.7. Instalaţii de maşini în zonele periculoase
6.7.1. Echipamentul mecanic trebuie sã fie limitat la minimum necesar pentru scopurile de exploatare.
6.7.2. Echipamentul mecanic şi maşinile care se gãsesc în zonele periculoase trebuie sã fie construite şi instalate în aşa fel încât sã reducã pericolul de aprindere prin scânteie datoritã generãrii electricitãţii statice sau frecãrii între pãrţile mobile sau urmare a temperaturilor ridicate a pãrţilor expuse provocate de eşapamente sau alte emisii.
6.7.3. Instalarea de maşini cu combustie internã poate fi permisã în Zonele periculoase 1 şi 2, dacã Administraţia considerã cã au fost luate suficiente precauţii contra pericolului de aprindere.
6.7.4. Instalarea de echipamente cu combustie poate fi permisã în Zonele periculoase 2 dacã Administraţia considerã cã au fost luate suficiente precauţii contra riscului de aprindere.

CAP. 7
INSTALAŢII DE MAŞINI ŞI INSTALAŢII ELECTRICE PENTRU UNITĂŢILE AUTOPROPULSATE (vezi şi 4.1)

7.1. Generalitãţi
7.1.1. Cerinţele prezentului capitol se aplicã unitãţilor concepute pentru a se propulsa prin propriile lor mijloace fãrã asistenţã exterioarã şi nu sunt aplicabile unitãţilor care sunt dotate numai cu mijloace necesare pentru fixarea pe locaţie sau pentru ajutor în operaţiile de remorcaj. Aceste cerinţe sunt suplimentare celor din capitolele 4, 5 şi 6.
7.1.2. Trebuie sã fie prevãzute mijloace prin care sã se asigure sau sã se restabileascã funcţionarea normalã a maşinilor de propulsie chiar în cazul în care una din maşinile auxiliare esenţiale devine inoperantã. O atenţie specialã trebuie acordatã defectãrii:
.1 unui grup generator care constituie o sursã principalã de energie electricã;
.2 surselor de alimentare cu aburi;
.3 instalaţiilor de alimentare cu apã a cãldãrilor;
.4 instalaţiilor care alimenteazã cu combustibil lichid cãldãrile sau motoarele;
.5 surselor de ulei de ungere sub presiune;
.6 surselor de apã sub presiune;
.7 unei pompe de comprimare şi a instalaţiilor care permit menţinerea vidului în condensoare;
.8 instalaţiilor mecanice de alimentare cu aer a cãldãrilor;
.9 unui compresor de aer şi buteliei folosite pentru lansare sau comenzi; şi
.10 instalaţiilor hidraulice, pneumatice sau electrice pentru comanda maşinii principale, inclusiv elicele cu pas variabil,
cu condiţia ca Administraţia, ţinând cont de consideraţii de siguranţã globale, sã poatã admite o reducere parţialã de randament în raport cu funcţionarea normalã, la întreaga capacitate.
7.1.3. Maşina principalã de propulsie şi toate echipamentele auxiliare esenţiale propulsiei şi siguranţei unitãţii, trebuie sã poatã funcţiona aşa cum au fost instalate la bord, când unitatea este în poziţie dreaptã sau când ea are o înclinare mai micã sau egalã cu 15 grade într-un bord sau altul în condiţii statice şi cu 22'bd grade în condiţii dinamice (ruliu) într-un bord sau altul, simultan cu o înclinare de 7'bd grade spre prova sau spre pupa în condiţii dinamice (tangaj). Administraţia poate permite o modificare a acestor unghiuri ţinând cont de tipul, dimensiunile şi condiţiile de funcţionare ale unitaţii.
7.1.4. Trebuie acordatã o atenţie deosebitã proiectãrii, construcţiei şi instalãrii maşinilor de propulsie în aşa fel ca vibraţiile lor, de orice mod, sã nu producã solicitãri excesive asupra maşinii de propulsie în condiţii normale de funcţionare.
7.2. Marşul înapoi
7.2.1. Energia la marş înapoi a unitãţii, trebuie sã fie suficientã pentru comanda unitãţii în toate condiţiile normale.
7.2.2. Trebuie probat cã instalaţia de propulsie permite inversarea sensului împingerii elicei într-un interval convenabil, în aşa fel încât sã opreascã unitatea pe o distanţã rezonabilã, când aceasta este în deplasare la marş înainte cu viteza maximã de serviciu.
7.2.3. Timpii de oprire traiectoriile navei şi distanţele înregistrate la probe împreunã cu rezultatele probelor pentru determinarea capacitãţii unitãţii având mai multe elice, pentru navigaţie şi manevre, când una sau mai multe elice sunt scoase din funcţiune, trebuie sã fie disponibile la bord pentru a fi utilizate de comandantul navei sau personalul desemnat pentru aceasta.*)
-------
*) Se referã la recomandãrile privind informaţiile ce trebuie incluse în folosirea jurnalelor de bord adoptatã de Organizaţie prin Rezoluţia A.209 (VII).
7.2.4. Când unitatea este echipatã cu mijloace suplimentare pentru manevrã sau oprire, acestea trebuie supuse la probe şi se vor consemna rezultatele probelor conform indicaţiilor din paragrafele 7.2.2 şi 7.2.3.
7.3. Cãldãri de abur şi instalaţii de alimentare a cãldãrilor
7.3.1. Cãldãrile acvatubulare care deservesc maşinile de propulsie cu turbine trebuie echipate cu alarmã de nivel maxim de apã.
7.3.2. Toate instalaţiile de generare a aburului care asigurã serviciile esenţiale pentru propulsia unitãţii trebuie prevãzute cu cel puţin douã circuite independente de alimentare cu apã, fiecare având pompele de alimentare; se admite totuşi, ca sã fie o singurã intrare în colectorul de aburi. Trebuie prevãzute mijloace pentru împiedicarea apariţiei suprapresiunilor în oricare punct al circuitelor.
7.4. Comenzi maşini
7.4.1. Maşinile principale şi auxiliare esenţiale pentru propulsia unitãţii trebuie prevãzute cu mijloace eficace pentru exploatarea şi comanda lor. Pe puntea de navigaţie trebuie prevãzut un indicator de pas pentru elicele cu pas variabil eiicace penirn exploatarea şi pentru elicele cu pas variabil
7.4.2. Când maşinile de propulsie sunt comandate de pe puntea de navigaţie şi încãperile de maşini au personal permanent de supraveghere, trebuie aplicate urmãtoarele:
.1 în toate condiţiile de navigaţie, inclusiv în timpul manevrei, trebuie sã se poatã comanda în întregime de pe puntea de navigaţie turaţia, sensul împingerii şi, dupã caz, pasul elicei;
.2 comanda de la distanţã trebuie sã se facã independent, pentru fiecare elice, cu un dispozitiv conceput şi construit în aşa fel încât acţionarea lui sã nu necesite o atenţie deosebitã a datelor referitoare la funcţionarea maşinii. Când mai multe elice sunt concepute sã funcţioneze simultan, ele pot fi comandate printr-un singur dispozitiv de comandã;
.3 maşina de propulsie principala trebuie prevãzutã cu un echipament de oprire de avarie pe puntea de navigaţie, independent faţã de sistemul de comandã al punţii de navigaţie;
.4 comenzile maşinii de propulsie efectuate de pe puntea de navigaţie trebuie sã fie semnalizate, dupã caz, în postul de comandã al maşinilor principale sau pe platforma de manevrã;
.5 comanda de la distanţã a maşinii de propulsie trebuie sã fie posibilã numai dintr-un singur post odatã; instalarea de echipamente de comandã interconectate este autorizatã în interiorul aceluiaşi post. Fiecare post trebuie prevãzut cu un echipament care sã indice postul care comandã maşina de propulsie. Transferul comenzii între puntea de navigaţie şi încãperi de maşini trebuie sã fie posibil numai din încãperea maşinii sau din compartimentul de comanda al maşinii;
.6 trebuie sã fie posibilã comanda localã a maşinilor de propulsie chiar în cazul defectãrii unei pãrţi oarecare a instalaţiei de comandã la distanţã;
.7 echipamentul de comandã la distanţã trebuie sã fie conceput în aşa fel încât în caz de defectare sã dea o alarma iar turaţia şi sensul împingerii sã rãmânã cele existente înaintea acestei defectãri pânã în momentul în care comanda localã întrã în acţiune, afarã numai dacã Administraţia considerã aceste dispoziţii imposibile în practicã;
.8 pe puntea de navigaţie trebuie sã fie prevãzute aparate care sa indice:
.1 turaţia şi sensul de rotaţie ale elicei, când aceasta are pas fix;
.2 turaţia şi pasul elicei când elicea are pas variabil;
.9 pe puntea de navigaţie şi în copartimentul de maşini trebuie sã fie prevãzutã o alarmã care sã indice presiunea joasã a aerului de pornire, la un nivel care sã permitã încã operaţiunile de pornire a motorului principal. Dacã sistemul de comandã la distanţã a motorului de propulsie este conceput pentru pornirea automatã, trebuie limitat numãrul tentativelor consecutive ratate de pornire automatã pentru a menţine un nivel suficient al presiunii de aer necesar pornirii locale a motorului.
7.4.3. Când maşina principalã de propulsie şi maşinile asociate, indusiv sursele principale de alimentare cu energie electricã, sunt echipate cu dispozitive de comandã automatã sau de la distanţã, de diferite grade şi care sunt supravegheate în permanenţã de personal dintr-un post de comandã, acest post de comandã trebuie conceput, echipat şi instalat în aşa fel ca exploatarea maşinii sã fie aşa de sigurã şi eficace ca şi cum ar fi sub supraveghere directã; în acest scop se aplicã în mod corespunzãtor paragrafele 8.2 pânã la 8.5. Trebuie sã se acorde o atenţie deosebitã protecţiei contra incendiului şi inundãrii.
7.5. Instalaţia de guvernare
7.5.1.
.1 Exceptând cerinţele paragrafului 7.5.2 unitãţile trebuie sã fie echipate cu o instalaţie de guvernare principalã şi o înstalaţie de guvernare auxiliarã acceptate de cãtre Administraţie. Instalaţia de guvernare principalã şi instalaţia de guvernare auxiliarã trebuie sã fie, pe cât posibil şi rezonabil în practicã, dispuse în aşa fel încât o singurã defecţiune a uneia dintre ele nu o facã pe cealaltã inutilizabilã.
.2 Instalaţia de guvernare principalã trebuie sã fie de o construcţie suficient de solidã pentru a permite sã guverneze unitatea la viteza maximã de serviciu ceea ce va fi demonstrat la probe. Instalaţia de guvernare principalã şi axul cârmei trebuie sã fie concepute în aşa fel încât sã nu fie deteriorate la viteza maximã la marş înapoi dar totuşi aceastã cerinţã nu trebuie demonstratã prin probe la viteza maximã de marş înapoi şi la unghiul maxim de bandã a cârmei.
.3 Când unitatea este la pescajul sãu maxim şi la marş înainte cu viteza maximã de serviciu, instalaţia de guvernare trebuie sã poatã manevra cârma din poziţia de 35 grade dintr-un bord la poziţia de 35 grade în celãlalt bord. Timpul necesar pentru trecerea cârmei de la 35 grade dintr-un bord oarecare la 30 grade în celãlalt bord nu trebuie sã depãşeascã 28 secunde în aceleaşi condiţii.
.4 Instalaţia de guvernare principalã trebuie acţionatã de o sursã de energie când aceasta este necesarã pentru îndeplinirea cerinţelor de la paragraful 7.5.1.3 şi în toate cazurile în care Administraţia cere un ax de cârmã al cãrui diametru la nivelul echei sã fie mai mare de 120 milimetri.
.5 Agregatul sau agregatele de forţã ale instalaţiei de guvernare trebuie sã fie concepute astfel încât sã porneascã automat, când, dupã o întrerupere de curent, s-a restabilit alimentarea cu energie.
.6 Instalaţia de guvernare auxiliarã trebuie sã fie de o construcţie suficient de solidã şi trebuie sã permitã guvernarea unitãţii la o vitezã de navigaţie acceptabilã şi trebuie sã poatã fi pusã rapid în acţiune în caz de avarie.
.7 Instalaţia de guvernare auxiliarã trebuie sã fie capabilã sã roteascã cârma de la poziţia de 15 grade într-un bord la 15 grade în celãlalt bord în cel mult 60 de secunde, unitatea fiind la pescajul sãu maxim, şi la marş înainte cu o vitezã egalã cu jumãtate din viteza maximã de serviciu sau la o vitezã de 7 noduri oricare dintre acestea este mai mare.
.8 Instalaţia de guvernare auxiliarã trebuie sã fie acţionatã de o sursã de energie când aceasta este necesarã pentru satisfacerea cerinţelor de la paragraful 7.5.1.7 şi în toate cazurile în care Administraţia cere un ax de cârmã al cãrui diametru la nivelul echei sã fie mai mare de 230 milimetri.
.9 Când instalaţia de guvernare principalã are douã sau mai multe grupuri de acţionare identice, nu este necesar sã se prevadã instalaţia de guvernare auxiliara dacã instalaţia de guvernare principalã poate acţiona cârma în condiţiile cerute la paragraful 7.5.1.3, când toate grupurile de acţionare sunt în funcţiune. În mãsura în care este rezonabil şi posibil în practicã, instalaţia de guvernare principalã trebuie sã fie dispusã în aşa fel încât o singurã defecţiune în oricare dintre tubulaturile sale sau grupurile sale de acţionare sã nu compromitã integritatea restului instalaţiei.
.10
.1 Instalaţia de guvernare principalã trebuie sã poatã fi comandatã de pe puntea de navigaţie şi din compartimentul maşinii de cârmã. Când echipamentul de comandã a instalaţiei de guvernare care este acţionat de pe puntea de navigaţie, este electric, el trebuie alimentat din circuitul de forţã al instalaţiei de guvernare, dintr-un punct situat în compartimentul maşinii de cârmã.
.2 Când instalaţia de guvernare principalã este dispusã conform cerinţelor din paragraful 7.5.1.9, trebuie prevãzute douã echipamente de comandã independente fiecare dintre ele fiind acţionate de pe puntea de navigaţie. Când echipamentul de comandã cuprinde un motor hidraulic cu telecomandã, Administraţia poate renunţa la aplicarea cerinţei referitoare la cel de-al doilea echipament de comandã independent.
.3 Când instalaţia de guvernare auxiliarã este acţionatã de o sursã de energie, ea trebuie prevãzutã cu un echipament de comandã acţionat de pe puntea de navigaţie şi care sã fie independent de echipamentul de comandã al instalaţiei de guvernare principalã.
.4 În compartimentul maşinii de cârmã se vor prevedea mijloace care sã permitã deconectarea echipamentului de comandã de circuitul de acţionare.
.11 Trebuie prevãzut un mijloc de comunicare între puntea de navigaţie şi compartimentul maşinii de cârma.
.12
.1 Când cârma este acţionatã de o sursã de energie, poziţia sa unghiularã exactã trebuie sã fie indicatã, pe puntea de navigaţie. Indicatorul unghiului cârmei trebuie sã fie independent de echipamentul de comandã al instalaţiei de guvernare.
.2 Poziţia unghiului cârmei trebuie sã fie identificabilã în compartimentul maşinii cârmei.
.13 Trebuie prevãzutã o alimentare cu energie de rezervã care sã intre în acţiune automat într-un termen de 45 secunde şi care sã fie suficientã pentru a alimenta cel puţin un grup motor al instalaţiei de guvernare conform cerinţelor paragrafului 7.5.1.7, precum şi echipamentul sãu de comandã şi indicatorul unghiului cârmei; aceastã sursã de alimentare cu energie de rezervã trebuie sã fie sursa de energie de avarie, fie altã sursã de energie independentã situatã în compartimentul maşinii de cârmã. Aceastã sursã de energie independentã trebuie sã fie utilizatã numai pentru acest scop şi trebuie sã aibã o capacitate suficientã pentru 10 minute de funcţionare continuã.
7.5.2. Dacã este instalatã o cârmã neconvenţionalã, Administraţia trebuie sã acorde o atenţie deosebitã instalaţiei de guvernare a unitãţii astfel încât sã se asigure gradul de fiabilitate şi eficacitate acceptabil conform cerinţelor de la paragraful 7.5.1.
7.6. Instalaţia de guvernare electricã şi electrohidraulicã
7.6.1. Se vor prevedea indicatoare a stãrii de funcţionare a motoarelor tuturor instalaţiilor de guvernare electrice sau electrohidraulice pe puntea de navigaţie şi într-un post corespunzãtor de comandã maşini.
7.6.2.
.1 Fiecare instalaţie de guvernare electricã sau electrohidraulicã cuprinzând unu sau mai multe grupuri de acţionare trebuie sã fie alimentate de cel puţin douã circuite din tabloul principal de distribuţie. Unul dintre circuite poate sã treacã prin tabloul de distribuţie de avarie. Orice instalaţie de guvernare electricã sau electrohidraulicã auxiliarã asociatã la o instalaţie de guvernare electricã sau electrohidraulicã principalã poate sã fie cuplatã la unul dintre circuitele alimentând aceasta din urmã. Circuitele care deservesc o instalaţie de guvernare electricã sau electrohidraulicã trebuie sã aibã o capacitate nominalã suficientã penttu alimentarea tuturor motoarelor care pot fi cuplate simultan şi pot sã funcţioneze simultan.
.2 Circuitele şi motoarele trebuie sã fie protejate contra scurtcircuitelor şi echipate cu alarmã de suprasarcinã. Echipamentele de protecţie la supracurenţi dacã existã, trebuie sã intre în acţiune când curentul este cel puţin egal cu dublul curentului la plinã sarcinã a motorului sau circuitului protejat şi sã fie concepute în aşa fel încât sa lase sã treacã curenţii de pornire corespunzãtori. Când se foloseşte o alimentare trifazatã trebuie prevãzutã o alarmã care sã indice avarierea oricãrei faze de alimentare. Alarmele cerute în prezentul subparagraf trebuie sã fie alarme sonore şi vizuale instalate pe puntea de navigaţie într-o poziţie de unde pot fi observate cu uşurinţã.
7.7. Comunicaţii între puntea de navigaţie şi compartimentul de maşini
Unitãţile trebuie sã fie prevãzute cu cel puţin douã mijloace independente care sã permitã transmiterea ordinelor de la puntea de navigaţie la poziţia din compartimentul de maşini sau în postul de comandã din care maşinile sunt comandate în mod normal. Unul dintre aceste mijloace trebuie sã fie constituit dintr-un telegraf maşini asigurând o reproducere vizualã a ordinelor şi a rãspunsurilor schimbate între compartimentul de maşini şi puntea de navigaţie. Trebuie luatã în consideraţie prevederea de mijloace de comunicare cu toate celelalte poziţii din care pot fi comandate maşinile.
7.8. Instalaţia de alarmã pentru mecanici
Se va prevedea o instalaţie de alarmã pentru mecanici care sã fie acţionatã din postul de comandã maşini sau de pe platforma de manevrã, dupã caz, şi care sã fie auzitã clar îe cabinele mecanicilor.
7.9. Sursa principalã de energie electricã
7.9.1. Suplimentar cerinţelor paragrafului 5.2, sursa principalã de energie electricã trebuie sã îndeplineascã cerinţele urmãtoare:
.1 Sursa principalã de energie a unitãţii trebuie sã fie proiectatã astfel încât serviciile menţionate la paragraful 5.1.1.1 sã poatã fi asigurate oricare ar fi viteza şi sensul de rotaţie ale maşinilor de propulsie sau ale axelor principale.
.2 Centrala electricã trebuie sã fie proiectatã astfel încât sã asigure cã în cazul în care oricare dintre generatoare sau sursa sa de energie principalã iese din funcţiune, generatorul (generatoarele) rãmas poate asigura alimentarea serviciilor electrice necesare pornirii maşinii principale de propulsie când unitatea este în stare de lipsã de energie. Generatorul de avarie poate fi utilizat pentru pornire când unitatea este în stare de lipsã de energie, dacã puterea sa, singurã sau combinatã cu a unuia dintre generatoare este suficientã pentru asigurarea simultanã a serviciilor menţionate la paragrafele 5.3.2.1 pânã la 5.3.2.3.
.3 Pentru unitãţile cu propulsie electricã autonomã aplicarea paragrafului 5.2.1.2 se poate limita numai la furnizarea unei puteri suficiente care sã permitã unitãţii sã se deplaseze în deplinã siguranţã.,
7.9.2. Tabloul principal de distribuţie trebuie sã fie plasat în raport cu un post de generator principal în aşa fel, pentru cât este cu putinţã, încât integritatea alimentãrii normale sã nu poatã fi afectatã decât de un incendiu sau altã deteriorare care s-ar produce într-o încãpere. Orice incintã înconjurãtoare conţinând tabloul principal de distribuţie, cum ar fi un post de comandã maşini situat în limitele compartimentului, nu este consideratã ca separând tablourile de distribuţie de generatoare.
7.9.3. La bordul tuturor unitãţilor ale cãror generatoare principale au o putere electricã instalatã de peste 3 megawaţi, barele principale trebuie divizate în cel puţin douã pãrţi, în mod normal cuplate prin conexiuni separate sau orice alt mijloc aprobat; generatoarele şi orice alt echipament duplicat trebuie, în mãsura posibilului, sã fie legate cu jumãtate din fiecare parte. Sunt permise amenajãri alternative echivalente.
7.10. Sursa de energie electricã de avarie
In afara serviciilor menţionate la secţiunea 5.3, sursa de energie de avarie trebuie sã poatã alimenta serviciile urmãtoare:
.1 timp de 18 ore, iluminatul de avarie al instalaţiei de guvernare;
.2 timp de 18 ore:
.1 echipamentul de navigaţie cerut de Regula 12 din capitolul V al Convenţiei SOLAS din 1974;
.2 funcţionarea cu intermitenţã a lãmpii de semnalizare de zi şi a sirenei unitãţii; în afarã de cazul când aceste servicii dispun de o alimentare independentã furnizatã de o baterie de acumulatori situatã convenabil în aşa fel încât sa poatã fi folositã în caz de situaţie de avarie şi suficientã pentru o perioadã de 18 ore;
.3 timp de 10 minute instalaţia de guvernare când aceasta trebuie astfel alimentatã în condiţiile paragrafului 7.5.1.3.

CAP. 8
ÎNCĂPERI DE MAŞINI PERIODIC NESUPRAVEGHEATE PENTRU TOATE TIPURILE DE UNITĂŢI (vezi şi 4.1)

8.1 Generalitãţi
8.1.1. Cerinţele din prezentul capitol sunt suplimentare celor din capitolele 4 pânã la 7 şi se aplicã încãperi de maşini exploatate fãrã prezenţa permanentã a personalului, indicate în cele de faţã. Mãsurile luate trebuie sã asigure unitãţii funcţionând ca o navã, inclusiv în timpul manevrei şi în încãperi de maşini de categoria A în timpul operaţiilor de foraj, dupã caz, un grad de siguranţã echivalent celui unei unitãţi ale cãrui încãperi de maşini sunt supravegherate de personal.
8.1.2. Cerinţele paragrafelor 8.1 pânã la 8.8 se aplicã unitãţilor concepute sã se propulseze prin propriile mijloace fãrã ajutor exterior şi nu sunt aplicabile unitãţilor care nu sunt dotate decât cu mijloacele necesare pentru fixare pe locaţie sau pentru a ajuta operaţiile de remorcaj.
8.1.3. Trebuie luate mãsuri acceptate de cãtre Administraţie pentru a asigura buna funcţionare a echipamentului la bordul fiecãrei unitãţi şi sã se prevadã inspecţii regulate şi probe de rutinã pentru a se asigura cã acest echipament continuã sã funcţioneze în mod corect.
8.1.4. Unitãţile trebuie sã aibã documente, care sunt acceptate de cãtre Administraţie şi care atestã cã acestea pot fi exploatate atunci când au încãperi de maşini periodic nesupravegheate.
8.2. Protecţia contra incendiului
8.2.1. Prevenirea incendiului
.1 Când este necesar, tubulaturile de combustibil lichid şi ulei de ungere trebuie sã fie prevãzute cu ecrane sau protejate corespunzãtor în aşa fel încât sã se evite atât cât este posibil ca hidrocarburile sã nu curgã sau sã nu fie pulverizate pe suprafeţe fierbinţi sau în prizele de aer ale maşinilor. Numãrul îmbinãrilor tubulaturilor de la aceste instalaţii trebuie redus la minimum. Trebuie acordatã o atenţie deosebitã tubulaturilor de combustibil lichid sub presiune; când este posibil în practicã scurgerile din aceste instalaţii de tubulaturi trebuie sã fie colectate şi sã se declanşeze o alarmã.
.2 Tancurile de serviciu de combustibil lichid care se umplu automat trebuie sã fie echipate cu dispozitive care sã permitã eliminarea riscului de deversare. Trebuie luate precauţii similare pentru toate celelalte aparate care trateazã automat lichidele inflamabile, cum sunt de exemplu separatoarele de combustibil lichid, care trebuie, de fiecare datã când este posibil în practicã, sã fie instalate într-un spaţiu special rezervat separatoarelor şi încãlzitoarelor.
.3 Când tancurile de serviciu de combustibil lichid sau tancurile de decantare sunt prevãzute cu echipament de încãlzire, trebuie prevãzut un avertizor care sã dea alarma în caz de temperaturã excesivã, dacã riscã sã fie depãşit punctul de inflamabilitate al combustibilului.
8.2.2. Detectarea incendiului
.1 În încãperile de maşini periodic nesupravegheate trebuie instalatã, o instalaţie aprobatã pentru detectarea incendiului care se bazeazã pe principiul autocontrolului şi sã includã facilitãţi pentru testãri periodice.
.2 Aceastã instalaţie de detecţie a incendiului trebuie sã fie astfel proiectatã iar detectoarele trebuie sã fie astfel dispuse încât sã descopere rapid începutul unui incendiu în orice parte a acestor încãperi şi în toate condiţiile normale de exploatare a maşinilor şi de variaţie a ventilaţie pe care le cere gama posibilã de temperaturi ambiante. Instalaţiile de detecţie care folosesc numai detectoare termice nu trebuie permise, cu excepţia spaţiilor cu înãlţime limitatã şi când utilizarea lor este în mod deosebit de corespunzãtoare. Instalaţia de detecţie trebuie sã declanşeze alarme sonore şi vizuale distincte de cele ale sistemelor care nu indica un incendiu, în locuri suficient de numeroase pentru a asigura cã aceste semnale de alarmã sunt vãzute şi auzite pe puntea de navigaţie, de cãtre un ofiţer mecanic responsabil. Când puntea de navigaţie este periodic nesuparvegheata, alarma sonorã trebuie datã într-un loc unde nu este de serviciu o persoanã responsabilã. Dupã ce instalaţia a fost montatã, ea trebuie supusã probelor în condiţii diferite de ventilaţie şi de exploatare a maşinilor. Când instalaţia de detecţie a incendiului este electricã, trebuie sã fie alimentatã automat de la o sursã de energie de avarie prin intermediul unei alimentãri separate, în cazul cãderii sursei principale de energie.
.3 Trebuie sã fie prevãzute instalaţii care descoperã începuturile de incendiu în colectoarele de baleiaj al motorului principal de propulsie şi care sã dea alarma, cu excepţia situaţiilor în care Administraţia considerã cã aceste instalaţii nu sunt necesare în unele cazuri particulare.
.4 Motoarele cu combustie internã a cãror putere este mai mare sau egalã cu 2,25 megawaţi sau ale cãror cilindri au un alezaj mai mare de 300 milimetri trebuie sã fie echipate cu detectoare de ceaţã de ulei sau dispozitive echivalente destinate sã evite riscurile de explozie în carter.
.5 Trebuie sã se prevadã instalaţii care descoperã incendiile în conductele de alimentare cu aer şi eşapamentele cãldãrilor şi care sã dea alarma, cu excepţia cazului când Administraţia considerã cã acestea nu sunt necesare în unele cazuri particulare.
8.2.3. Combaterea incendiului
.1 Trebuie prevãzutã o instalaţie fixã de stingere a incendiului aprobatã, la bordul unitãţilor cãrora nu li se aplicã prevederile paragrafului 9.5.
.2 Trebuie luate mãsuri pentru garantarea unei alimentãri imediate de la magistrala de incendiu la presiunea corespunzãtoare, ţinând seama de riscul de îngheţ, fie;
.1 printr-o instalaţie de comandã a pornirii la distanţã a uneia dintre pompele de incendiu principale. Una dintre aceste comenzi trebuie instalatã pe puntea de navigaţie şi alta în postul de control incendiu, dacã acesta existã; sau
.2 prin menţinerea sub presiune în permanenţã, a magistralei de incendiu printr-o pompã de incendiu principalã.
.3 Administraţia trebuie sã acorde atenţie deosebitã menţinerii integritãţii la foc a încãperilor de maşini, la alegerea amplasamentului şi la centralizarea comenzilor instalaţiei de stingere a incendiului, a instalaţiei de oprire cerute (ventilaţie, pompe de combustibil etc.) şi poate cere mijloace suplimentare de stingere a incendiului, alte echipamente de combatere a incendiului şi aparate de respirat.
8.3. Protecţia contra inundãrii
8.3.1. Puţurile de santinã din încãperile de maşini trebuie sa fie situate şi supravegheate astfel ca orice acumulare de lichide sã poatã fi descoperitã la unghiuri normale de asietã şi de bandã; ele trebuie sã aibã o capacitate suficientã pentru a colecta lichidele care se acumuleazã în mod normal în timpul perioadei de funcţionare fãrã supravegherea personalului.
8.3.2. Când pompele de santinã se pun în funcţiune automat trebuie prevãzute dispozitive de avertizare care sã indice dacã afluxul de lichide este superior debitului pompei sau dacã aceasta din urmã funcţioneazã mai des decât este normal prevãzut. În aceste cazuri, se pot autoriza puţuri mai mici, utilizabile în timpul unei perioade rezonabile. Dacã existã pompe de drenaj cu pornire automatã trebuie sã se acorde o atenţie deosebitã regulilor de prevenirea poluãrii cu hidrocarburi.
8.3.3. Comenzile oricãrei valvule care deserveşte o prizã de apã de mare, o descãrcare situatã sub linia de plutire sau un ejector de santinã trebuie sã fie plasate astfel ca sã se dispunã de un timp suficient pentru operare în cazul inundãrii compartimentului, ţinând cont de timpul necesar pentru a ajunge şi a acţiona aceste comenzi. Trebuie luat în consideraţie nivelul care va putea fi atins de inundare în cazul unei unitãţi în situaţia de sarcinã maximã şi prin urmare necesitatea unei comenzi situate deasupra acestui nivel.
8.4. Comanda de pe puntea de navigaţie a maşinilor de propulsie
8.4.1. În modul de funcţionare ca o navã, inclusiv în timpul manevrei, trebuie sã se poatã comanda în întregime de pe puntea de navigaţie turaţia, sensul împingerii şi, dupã caz, pasul elicei.
8.4.2. Comanda la distanţã menţionatã la paragraful 8.4.1 trebuie sã se efectueze prin intermediul unui singur dispozitiv pentru fiecare elice independentã, cu funcţionare automatã a ansamblului de aparate conexe, incluzând, dacã este necesar, dispozitive de protecţie a maşinii de propulsie contra suprasarcinilor. Totuşi, când mai multe elice sunt concepute sã funcţioneze simultan, aceste elice pot fi comandate printr-un singur dispozitiv de comandã.
8.4.3. Maşina principalã de propulsie trebuie prevãzutã, cu un dispozitiv de oprire a maşinii în caz de avarie pe puntea de navigaţie şi care sã fie independent de instalaţia de comandã de pe puntea de navigaţie menţionat la paragraful 8.4.2.
8.4.4. Comenzile dispozitivului de comandã a maşinii de propulsie efectuate de pe puntea de navigaţie trebuie sã fie indicate, dupã caz, în postul de comandã al maşinilor sau pe platforma de manevrã.
8.4.5. Comanda de la distanţã a maşinii de propulsie trebuie sã poatã sã fie posibilã numai dintr-un singur post odatã; instalarea de sisteme de comandã interconectate este autorizatã în interiorul unui singur post. Fiecare post trebuie sã fie prevãzut cu un dispozitiv care sã indice postul care comandã aparatul de propulsie. Transferul comenzii între puntea de navigaţie şi încãperea maşinii trebuie sã fie posibil numai din încãperea maşinii sau din postul de comandã al maşinilor.
8.4.6. Trebuie sã fie posibilã comanda localã a maşinilor esenţiale şi a maşinii de propulsie chiar în cazul avariei unei pãrţi oarecare a dispozitivelor automate sau de comandã la distanţã.
8.4.7. Instalaţia automatã de comandã la distanţã trebuie conceputã de aşa manierã ca în caz de avarie sã fie datã alanna iar turaţia şi sensul de rotaţie fixat pentru elice sã poatã fi menţinute pânã în momentul în care comanda localã întrã în acţiune, afarã numai dacã Administraţia nu considerã aceste cerinţe imposibile în practicã.
8.4.8. Pe puntea de navigaţie trebuie prevãzute aparate care sã indice:
.1 Turaţia şi sensul de rotaţie al elicei, când aceasta este cu pas fix;
.2 Turaţia şi pasul elicei, când aceasta este cu pas variabil.
8.4.9. Trebuie limitate numãrul tentativelor consecutive de pornire automatã ratate, pentru a menţine presiunea aerului necesar pornirii, la im nivel suficient. Trebuie prevãzutã o alarmã de presiune joasa a aerului de pornire, stabilitã la un nivel care sã permitã încã continuarea operaţiunilor de pornire a maşinii principale.
8.5. Comunicaţii
Trebuie prevãzut un mijloc fiabil de comunicare vocal, între sala maşinilor, postul de comandã sau platforma de manevrã, dupã caz, puntea de navigaţie şi cabinele ofiţerilor mecanici.
8.6. Instalatia de alarmã
8.6.1. Trebuie prevãzutã o instalaţie de alarmã pentru a indica orice defect de funcţionare care trebuie sã fie remediat.
8.6.2.
.1 Instalaţia de alarmã trebuie sã fie cuplatã la încãperile sociale şi la toate cabinele mecanicilor. Administraţia poate aproba şi alte dotãri.
.2 Instalaţia de alarmã trebuie cuplatã la încãperile sociale ale mecanicilor, ca şi la fiecare cabinã a mecanicilor prin intermediul unui comutator care sã asigure legãtura cu cel puţin una dintre aceste cabine. Administraţia poate aproba şi alte dotãri echivalente.
.3 Alarma trebuie sã fie datã pe puntea de navigaţie prin semnale sonore şi vizuale în toate cazurile care necesitã intervenţia ofiţerului de cart sau care trebuie sã-i atragã acestuia atenţia.
.4 Instalaţia de alarmã trebuie, pe cât posibil, sã fie conceputã în aşa fel încât sã fie de siguranţã intrinsecã.
.5 În cazul în care nu s-a luat nici o mãsurã pentru remedierea defecţiunii într-o perioadã de timp determinatã, instalaţia va trebui sã declanşeze alarma pentru mecanici, conform paragrafului 7.8.
8.6.3.
.1 Instalaţia de alarmã trebuie sã fie alimentatã în permanenţã şi dotatã cu un echipament de cuplare automatã la o sursã de energie de rezervã în cazul cãderii sursei normale de energie.
.2 Orice cãdere a sursei normale de energie a instalaţiei de alarmã trebuie sã declanşeze o alarmã.
8.6.4
.1 Instalaţia de alarmã trebuie sã poatã semnala simultan mai mult de o singurã defecţiune iar acceptarea unui semnal de alarmã nu trebuie sã anuleze o altã alarmã.
.2 Recepţionarea în amplasamentul menţionat în paragraful 8.6.2.1 a oricãrei alarme trebuie indicatã la poziţiile unde a fost datã. Echipamentele avertizoare trebuie sã continue sã funcţioneze pânã ce semnalul lor a fost luat în consideraţie iar semnalele vizuale trebuie menţinute pânã în momentul remedierii defecţiunii. Instalaţia de alarmã trebuie atunci sã se repunã automat în poziţia de funcţionare normalã.
8.7. Cerinţe speciale pentru maşini, cãldãri şi instalaţii electrice
8.7.1. Cerinţele speciale aplicabile maşinilor, cãldãrilor şi instalaţiilor electrice trebuie sã fie conforme cerinţelor prevãzute de Administraţie şi trebuie sã cuprindã cel puţin ceea ce urmeazã.
8.7.2. Sursa principalã de energie electricã
.1 La bordul unitãţilor unde energia electricã poate în mod normal sã fie furnizatã de un singur generator, trebuie prevãzute mãsuri adecvate de reducere a sarcinii pentru garantarea continuitãţii alimentãrii serviciilor necesare propulsiei şi guvernãrii unitãţii astfel încât sã se asigure siguranţa sa. Pentru a remedia cazul cãderii generatorului în funcţiune, trebuie prevãzutã pornirea şi cuplarea automatã la tabloul principal de distribuţie a unui generator de rezervã având o capacitate suficientã pentru a permite unitãţii sã se deplaseze în deplinã siguranţã şi sã asigure repornirea automatã a auxiliarelor esenţiale, inclusiv dacã este necesar dupã un program secvenţial de funcţionare. Administraţia poate scuti unitãţile de aceastã cerinţã când energia necesarã pentru asigurarea serviciilor menţionate la paragraful 5.1.1.1, exceptând serviciile menţionate la paragraful 1.3.14.2 este mai micã sau egalã cu 250 kilowaţi.
.2 Când energia electricã este furnizatã în mod normal de mai multe generatoare funcţionând simultan în paralel, trebuie prevãzute mãsuri (de exemplu reducerea sarcinii) care sã garanteze cã în cazul cãderii unui generator, celelalte continuã sã funcţioneze fãrã suprasarcinã pentru a permite unitãţii sã se deplaseze în deplinã siguranţã.
8.7.3. Funcţia de transfer
Când alte maşini auxiliare indispensabile propulsiei necesitã instalarea de maşini de rezervã, trebuie prevãzute aparate de transfer automat. Transferul trebuie sã antreneze declanşarea unei alarme.
8.7.4. Comanda automatã şi instalaţii de alarmã
.1 Instalaţia de comandã trebuie sã fie conceputã astfel încât serviciile necesare exploatãrii maşinii principale de propulsie şi a maşinilor sale auxiliare sã fie asigurate prin intermediul dispozitivelor automate necesare.
.2 Trebuie sã se prevadã mijloace care sã permitã menţinerea la un nivel suficient a presiunii de aer pentru pornire când motoarele ce asigurã propulsia principalã sunt cu combustie interna.
.3 Trebuie prevãzutã o instalaţie de alarmã care sã satisfacã cerinţele paragrafului 8.6 pentru toate nivelurile importante ale fluidelor, presiunilor, temperaturilor etc.
.4 Tablourile de alarmã precum şi instrumentele destinate sã indice defecţiunile care au declanşat o alarmã tebuie sã fie instalate într-un amplasament central corespunzãtor.
8.8. Dispozitive de siguranţã
Trebuie prevãzut un dispozitiv de siguranţã care antreneazã automat oprirea pãrţii afectate a instalaţiei în cazul unui defect grav de funcţionare a maşinilor sau cãldãrilor prezentând un pericol imediat şi care sã declanşeze o alarmã. Maşina de propulsie nu trebuie sã se opreascã automat, afarã de cazul când existã un risc de distrugere completã, de avarie gravã sau de explozie. Când existã un dispozitiv care sã permitã trecerea peste oprirea maşinii principale de propulsie el trebuie conceput astfel încât sã nu fie acţionat din neatenţie. În cazul folosirii acestui dispozitiv, trebuie sã funcţioneze un indicator vizual.
8.9. Alte unitãţi
Unitãţile, altele decât cele care sunt proiectate pentru a fi propulsate prin propriile lor mijloace, care au încãperi periodic nesupravegheate în care se gãsesc maşini asociate corespunzãtoare sistemului naval trebuie sã respecte pãrţile aplicabile ale paragrafelor 8.2, 8.3, 8.6, 8.7, şi 8.8.
8.10. Încãperi de maşini utilizate în scopuri de foraj
Dacã, la bordul unei unitãţi oarecare, încãperile de maşini de categoria A trebuie sã fie exploatate periodic nesupravegheate, aplicarea paragrafelor 8.2 şi 8.8 la încãperile de maşini de categoria A trebuie sã fie examinatã de Administraţie, o atenţie cu totul specialã fiind acordatã caracteristicilor maşinilor respective şi supravegherii preconizate pentru a asigura siguranţa.

CAP. 9
PROTECŢIA CONTRA INCENDIULUI

9.1. Protecţia constructivã contra incendiului
9.1.1. Aceste cerinţe se aplicã în principal unitãţilor a cãror corp de suprastructurã, pereţi structurali, punţi şi rufuri sunt din oţel.
9.1.2. Unitãţile construite din alte materiale pot fi acceptate, cu condiţia ca acestea sã asigure, cu avizul Administraţiei, un nivel de siguranţã echivalent.
9.1.3. Rezistenţa la foc a pereţilor şi punţilor
.1 Rezistenţa minimã la foc a punţilor şi pereţilor trebuie sã fie conformã nu numai cerinţelor specifice din prezenta secţiune şi de la secţiunea 9.2, dar şi celor din tabelele 3 şi 4 din prezenta secţiune.
.2 La aplicarea cerinţelor tabelelor trebuie ţinut cont de principiile urmãtoare:
.1 Tabelele 3 şi 4 trebuie sã se aplice pereţilor şi punţilor respective care separã spaţii adiacente.
.2 Pentru determinarea normelor de rezistenţã la foc aplicabile construcţiilor care separã spaţiile adiacente, aceste spaţii au fost clasificate în funcţie de riscul de incendiu pe care-l prezintã, în categoriile (1) la (10) de mai jos. Titlul fiecãrei categorii are un caracter general mai degrabã decât restrictiv. Numãrul din paranteze care precede titlul fiecãrei categorii se referã la coloana sau rândul corespunzãtor din tabele:
(1) "Posturile de comandã" sunt spaţiile definite la paragraful 1.3.28.
(2) "Coridoare" înseamnã coridoare şi holuri.
(3) "Încãperi de locuit" sunt spaţiile definite de paragraful 1.3.34, excluzând coridoarele.
(4) "Scãrile" înseamnã scãrile interioare, ascensoarele şi scãrile mecanice (altele decât cele care sunt în întregime în încãperile de maşini) precum şi casele lor. In aceastã privinţã o scarã care este închisã numai la un singur nivel trebuie consideratã ca fãcând parte din spaţiul de care nu este separatã printr-o uşã de incendiu.
(5) "Încãperi de serviciu (pericol redus)" înseamnã dulapuri de serviciu şi magaziile a cãror suprafaţã este mai micã de 2 metri pãtraţi, uscãtoriile şi spãlatoriile.
(6) "Încãperi de maşini de categoria A" sunt spaţiile definite la paragraful 1.3.26.
(7) "Alte încãperi de maşini" sunt spaţiile definite la paragraful 1.3.27 cu excepţia încãperilor de maşini de categoria A.
(8) "Zonele periculoase" sunt zone definite la paragraful 1.2.29.
(9) "Încãperi de serviciu (pericol ridicat)" înseamnã bucãtãrii, oficiile conţinând aparate de gãtit, magaziile de pituri, lampisteriile, dulapurile de serviciu şi magaziile având o suprafaţã egalã sau mai mare de 2 metri pãtraţi şi atelierele, altele decât cele situate în încãperile de maşini.
(10) "Punţi deschise" sunt spaţiile descoperite, cu excepţia zonelor periculoase.


TABELUL NR. 3
REZISTENŢA LA FOC A PEREŢILOR CARE SEPARĂ SPAŢII ADIACENTE



┌───────────────────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬────┐
│Spaţii             │ (1) │ (2) │ (3) │ (4) │ (5) │ (6) │ (7) │ (8) │ (9) │(10)│
├───────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼────┤
│Posturi de         │A-O  │     │     │     │     │     │     │     │     │    │
│comanda         (1)│   d/│ A-0 │A-60 │A-0  │A-15 │A-60 │A-15 │A-60 │A-60 │ *  │
├───────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼────┤
│Coridoare       (2)│     │C    │B-0  │B-O  │B-O  │A-60 │A-0  │A-0  │A-0  │ *  │
│                   │     │     │     │A-0  │     │     │     │     │     │    │
│                   │     │     │     │   b/│     │     │     │     │     │    │
├───────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼────┤
│Incaperi de        │     │     │C    │B-0  │B-O  │A-60 │A-0  │A-0  │A-O  │ *  │
│locuit          (3)│     │     │     │A-0  │     │     │     │     │     │    │
│                   │     │     │     │   b/│     │     │     │     │     │    │
├───────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼────┤
│Scari           (4)│     │     │     │B-0  │B-O  │A-60 │A-0  │A-0  │A-O  │ *  │
│                   │     │     │     │A-0  │A-0  │     │     │     │     │    │
│                   │     │     │     │   b/│   b/│     │     │     │     │    │
├───────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼────┤
│Incaperi de        │     │     │     │     │C    │A-60 │A-0  │A-0  │A-O  │ *  │
│serviciu (pericol  │     │     │     │     │     │     │     │     │     │    │
│redus)          (5)│     │     │     │     │     │     │     │     │     │    │
├───────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼────┤
│Incaperi de masini │     │     │     │     │     │*    │A-0  │A-60 │A-60 │ *  │
│de categoria A  (6)│     │     │     │     │     │ a/  │   a/│     │     │    │
├───────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼────┤
│Alte incaperi de   │     │     │     │     │     │     │A-0  │A-0  │A-O  │ *  │
│masini          (7)│     │     │     │     │     │     │   a/│     │     │    │
│                   │     │     │     │     │     │     │   c/│     │     │    │
├───────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼────┤
│Zone periculoase   │     │     │     │     │     │     │     │ -   │A-0  │ -  │
│                (8)│     │     │     │     │     │     │     │     │     │    │
├───────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼────┤
│Incaperi de        │     │     │     │     │     │     │     │     │A-0  │ *  │
│serviciu (pericol  │     │     │     │     │     │     │     │     │   c/│    │
│ridicat)        (9)│     │     │     │     │     │     │     │     │     │    │
├───────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼────┤
│Punti deschise (10)│     │     │     │     │     │     │     │     │     │ -  │
├───────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼────┤
└───────────────────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴────┘



TABELUL NR. 4
REZISTENŢA LA FOC A PUNŢILOR CARE SEPARA SPAŢII ADIACENTE



┌───────────────────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬────┐
│Spaţii     Spatii  │ (1) │ (2) │ (3) │ (4) │ (5) │ (6) │ (7) │ (8) │ (9) │(10)│
│dedesubt   deasupra│     │     │     │     │     │     │     │     │     │    │
│   ↓         ─→    │     │     │     │     │     │     │     │     │     │    │
├───────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼────┤
│Posturi de         │     │     │     │     │     │     │     │     │     │    │
│comanda         (1)│A-0  │ A-0 │A-0  │A-0  │A-0  │A-60 │A-0  │A-0  │A-0  │ *  │
├───────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼────┤
│Coridoare       (2)│A-0  │ *   │ *   │A-0  │ *   │A-60 │A-0  │A-0  │A-0  │ *  │
├───────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼────┤
│Incaperi de        │A-60 │A-0  │ *   │A-0  │ *   │A-60 │A-0  │A-0  │A-O  │ *  │
│locuit          (3)│     │     │     │     │     │     │     │     │     │    │
├───────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼────┤
│Scari           (4)│A-0  │A-0  │A-0  │ *   │A-O  │A-60 │A-0  │A-0  │A-O  │ *  │
├───────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼────┤
│Incaperi de        │A-15 │A-0  │A-0  │A-0  │ *   │A-60 │A-0  │A-0  │A-O  │ *  │
│serviciu (pericol  │     │     │     │     │     │     │     │     │     │    │
│redus)          (5)│     │     │     │     │     │     │     │     │     │    │
├───────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼────┤
│Incaperi de masini │A-60 │A-60 │A-60 │A-60 │A-60 │*    │A-60 │A-60 │A-60 │ *  │
│de categoria A  (6)│     │     │     │     │     │ a/  │     │     │     │    │
├───────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼────┤
│Alte incaperi de   │A-15 │A-0  │A-0  │A-0  │A-0  │A-0  │ *   │A-0  │A-O  │ *  │
│masini          (7)│     │     │     │     │     │ a/  │ a/  │     │     │    │
├───────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼────┤
│Zone periculoase   │A-60 │A-0  │A-0  │A-0  │A-0  │A-60 │A-0  │ -   │A-0  │ -  │
│                (8)│     │     │     │     │     │     │     │     │     │    │
├───────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼────┤
│Incaperi de        │A-60 │A-0  │A-0  │A-0  │A-0  │A-0  │A-0  │A-0  │A-0  │ *  │
│serviciu (pericol  │     │     │     │     │     │     │     │     │   c/│    │
│ridicat)        (9)│     │     │     │     │     │     │     │     │     │    │
├───────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼────┤
│Punti deschise (10)│ *   │ *   │ *   │ *   │ *   │ *   │ *   │ -   │ *   │ -  │
└───────────────────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴────┘

    Note:
    Notele de mai jos se aplicã tabelelor nr. 3 şi nr. 4 dupã caz.
    a/  Când spaţiul conţine o sursã de energie de avarie sau elemente ale
unei surse de energie de avarie adiacente unui spaţiu ce conţine un generator
de serviciu al navei sau elemente ale unui generator de serviciu al navei,
peretele sau puntea de separaţie dintre aceste spaţii trebuie sã fie de tip
"A-60".
    b/  Pentru clarificare în ceea ce priveşte aplicarea notei, vezi
paragrafele 9.2.1 şi 9.2.3.
    c/  Când spaţiile aparţin aceleiaşi categorii numerice şi apare
indicele c/, un perete sau o punte de tIpul indicat în tabele este necesar
numai când spaţiile adiacente servesc unor scopuri diferite, de exemplu la
categoria (9), o bucãtãrie situatã alãturi de altã bucãtãrie nu necesitã
un perete, dar o bucãtãrie situata alãturi de o magazie de pituri trebuie
prevãzutã cu perete de tip "A-0".
    d/  Pereţii care separã puntea de navigaţie, camera hãrţilor şi cabina
radio una de alta pot fi de tip "B-0".
    * Când apare un asterisc în tabele, construcţiile trebuie sã fie din
oţel sau din alt material echivalent dar nu este necesar sã fie de tip "A".



9.1.4. Ferestrele şi hublourile, cu excepţia ferestrelor de pe puntea de navigaţie trebuie sã fie fãrã posibilitate de deschidere. Ferestrele de la puntea de navigaţie pot fi cu posibilitate de deschidere cu condiţia sã fie concepute ca sã poatã fi închise rapid. Administraţia poate autoriza ca ferestrele şi hublourile din afara zonelor periculoase sã fie cu posibilitate de deschidere.
9.1.5. Uşile exterioare ale suprastructurilor şi rufurilor trebuie sã fie construite conform normelor "A-0" şi sã fie, dacã este posibil, cu autoînchidere.
9.2. Protecţia încãperilor de locuit, de serviciu şi a posturilor de comandã
9.2.1. Pereţii culoarelor, inclusiv uşile, trebuie sã fie construcţii de tip "A" sau de tip "B" şi sã se extindã din punte în punte. Cînd se folosesc plafoane sau cãptuşeli continue de tip "B" de o parte şi de alta a peretelui, peretele se poate opri la plafonul sau cãptuşeala continuã. Uşile cabinelor şi ale încãperilor de adunare montate în aceşti pereţi pot fi prevãzute cu deschideri de aerisire practicate în jumãtatea lor inferioarã. Uşile instalate într-un perete de tip "A" sau "B" care constituie casa scãrii nu trebuie sã aibã asemenea deschideri.
9.2.2. Scãrile trebuie construite din oţel sau alt material echivalent.
9.2.3. Pentru a evita ca un incendiu sã se propage rapid de la o punte la alta, scãrile care deservesc o singurã punte trebuie sã fie protejate cel puţin la un nivel cu pereţi de tip "A" sau "B" şi cu uşi cu autoînchidere. Puţurile ascensoarelor de personal trebuie sã fie protejate cu construcţii de tip "A". Scãrile şi puţurile ascensoarelor care traverseazã mai mult de o punte trebuie sã fie înconjurate cu construcţii de tip "A" şi protejate cu uşi din oţel cu autoînchidere la toate nivelurile. Uşile cu autoînchidere nu trebuie sã aibã dispozitive de reţinere. Totuşi se pot utiliza dispozitive de reţinere manevrabile de la distanţã în execuţie cu protecţie intrinsecã.
9.2.4. Spaţiile goale care se gãsesc în spatele plafoanelor, lambriurilor şi cãptuşelilor trebuie sã fie divizate prin ecrane bine ajustate pentru a evita tirajul. Ecartamentul acestor ecrane nu va depãşi 14 metri.
9.2.5. Plafoanele, cãptuşelile, pereţii şi izolaţiile, cu excepţia izolaţiilor compartimentelor frigorifice, trebuie sã fie din materiale incombustibile. Ecranele anticondens şi produsele adezive folosite la materialele izolante, precum şi izolaţiile tubulaturilor şi armãturilor frigorifice, nu trebuie sã fie neapãrat incombustibile; totuşi ele trebuie sã fie folosite în cantitãţi minimum posibile iar suprafaţa lor aparentã trebuie sã aibã o rezistenţã la propagarea flãcãrii acceptatã de cãtre Administraţie.
9.2.6. Scheletul, inclusiv grinzile şi piesele de asamblare ale pereţilor, cãptuşelilor, plafoanelor şi ecranelor antitiraj trebuie sã fie din materiale incombustibile.
9.2.7. Toate suprafeţele aparente ale coridoarelor şi ale caselor scãrilor şi cele ale spaţiilor ascunse sau inaccesibile trebuie sã aibã caracteristici de propagare lentã a flãcãrii.
9.2.8. Pereţii, cãptuşelile şi plafoanele pot avea placaje combustibile, cu condiţia ca grosimea lor sã nu depãşeascã 2 mm în interiorul oricãrui spaţiu altul decât coridoare, case de scãri şi posturi de comandã unde ele sã nu depãşeascã 1,5 mm.
9.2.9. Învelişurile nedemontabile ale punţilor, dacã sunt folosite, trebuie sã fie din materiale aprobate care nu sunt uşor inflamabile.
9.2.10. Vopselele, lacurile şi alte produse folosite la finisare pe suprafeţele interioare aparente trebuie sã fie de aşa naturã ca sã nu prezinte un risc excesiv de incendiu şi nu trebuie sã degajeze mari cantitãţi de fum sau alte substanţe toxice.
9.2.11. Canalele destinate ventilaţiei încãperilor de maşini de categoria A şi zonelor periculoase nu trebuie sã treacã prin încãperile de locuit, încãperile de serviciu sau posturile de comandã. Totuşi, Administraţia poate autoriza o derogare la aceastã cerinţã în urmãtoarele cazuri:
.1 canalele sunt din oţel şi izolate conform normei "A-60"
.2 canalele sunt din oţel, prevãzute cu un clapet antifoc de tip cu autoînchidere lângã peretele pe care-l traverseazã şi izolat conform normei "A-60" de la încãperea de maşini de categoria A pânã la un punct situat la cel puţin 5 metri dupã clapeta antifoc.
9.2.12. Canalele destinate ventilaţiei încãperilor de locuit, încãperilor de serviciu sau posturilor de comandã nu trebuie, ca regulã generalã, sã traverseze încãperile de maşini de categoria A, nici zonele cu pericol de explozie. Totuşi, Administraţia poate autoriza o derogare la aceastã cerinţã când canalele sunt din oţel şi un clapet antifoc cu autoînchidere, este instalat în apropierea porţiunilor de separaţie traversate.
9.2.13. Ferestrele şi hublourile orientate spre podul sondei, cu excepţia ferestrelor de pe puntea de navigaţie, trebuie dotate cu obloane interioare din oţel, sau din alt material echivalent. Aceste obloane pot fi înlocuite prin perdele de apã protejând ferestrele şi hublourile în discuţie.
9.3. Mijloace de evacuare
9.3.1. În interiorul încãperilor de locuit, încãperilor de serviciu şi posturilor de comandã trebuie aplicate urmãtoarele cerinţe:
.1 În orice zonã în care este posibil ca personalul sã poate fi de serviciu în mod regulat sau în care este cazat, trebuie sã existe cel puţin douã cãi de evacuare, cât mai depãrtate posibil una de alta, pentru a oferi mijloace de evacuare rapidã pânã la punţile deschise şi pânã la posturile de îmbarcare. Administraţia poate, cu titlu excepţional, sã permitã un singur mijloc de evacuare ţinând cont de natura şi de amplasamentul încãperilor precum şi de numãrul de persoane care, în mod normal ar putea sã locuiascã sau sã fie angajaţi la bord.
.2 În mod normal, pentru evacuãrile verticale trebuie folosite scãri; totuşi, se poate folosi o scarã verticalã pentru una dintre mijloacele de evacuare atunci când dispunerea unei scãri este practic imposibilã.
.3 Toate rutele de evacuare trebuie sã fie uşor accesibile şi degajate iar toate uşile tuturor ieşirilor care se gãsesc pe parcurs trebuie sã fie uşor de manevrat. Nu trebuie sã fie admise coridoarele fãrã ieşire cu o lungime mai mare de 7 metri.
9.3.2. Toate încãperile de maşini de categoria A trebuie sã fie prevãzut cu douã mijloace de evacuare fiecare conţinând una din urmãtoarele:
.1 douã ansambluri de scãri verticale din oţel, cât mai depãrtate una de alta care duc la uşile, la fel de distanţate una faţã de alta, care sunt situate în partea superioarã a încãperii şi permit accesul la puntea deschisã. În general, una dintre aceste scãri trebuie sã asigure un adãpost permanent contra incendiului de la partea inferioarã a încãperii pânã într-un loc sigur situat în exteriorul încãperii. Totuşi, Administraţia poate sã nu cearã existenţa unui astfel de adãpost dacã, din cauza amenajãrilor speciale sau a dimensiunilor speciale ale încãperii de maşini, existã o cale de evacuare sigurã de la partea inferioarã a acestei încãperi. Acest adãpost trebuie sã fie din oţel, izolat, dacã e cazul, într-un mod considerat satisfãcãtor de cãtre Administraţie şi la partea inferioarã sã fie prevãzut cu o uşã de oţel cu autoînchidere;
.2 o scarã verticalã din oţel care duce la o uşã situatã în partea superioarã a încãperii din care este prevãzut accesul şi permiţând sã se acceadã la puntea deschisã şi în partea inferioarã a încãperii într-un loc suficient de depãrtat de scara verticalã menţionatã, o uşã de oţel manevrabilã din ambele pãrţi, care constituie o cale de evacuare sigurã din partea inferioarã a încãperii pânã la puntea expusã. În mod excepţional, Administraţia poate, permite un mijloc de evacuare, ţinând cont de natura şi amplasamentul încãperii precum şi de numãrul de persoane în mod normal ar putea sã locuiascã sau sã fie angajaţi la bord.
9.3.3. În toate încãperile de maşini altele decât cele de categoria A trebuie prevãzute cãi de evacuare care sã fie acceptate de cãtre Administraţie, ţinând cont de natura şi amplasamentul încãperii şi dacã acolo în mod normal sunt persoane în serviciu sau nu.
9.3.4. Ascensoarele nu trebuie sã fie considerate ca fiind unul din mijloacele de evacuare cerute.
9.3.5. Administraţia trebuie sã ia în consideraţie ca suprastructurile şi rufurile sã fie dispuse astfel ca în cazul unui incendiu la podul de foraj, cel puţin o cale de evacuare spre postul de ambarcare şi ambarcaţiunile de salvare, sã fie protejatã, dacã este posibil, de radiaţiile flãcãrilor la incendiu.
9.4. Pompe de incendiu, magistrala de incendiu, hidranţi şi furtunuri
9.4.1.
.1 Trebuie sã se prevadã cel puţin douã pompe acţionate independent, amplasate fiecare astfel ca sã aspire apã direct din mare şi sã alimenteze o magistralã fixã de incendiu. Totuşi la bordul unitãţilor cu înãlţime mare de aspiraţie se pot instala pompe cu supra-compresiune şi tancuri de stocare, cu condiţia ca aceste mãsuri sã satisfacã cerinţele prezentului paragraf.
.2 Cel puţin una din pompele cerute trebuie sã fie rezervatã combaterii incendiului şi sã fie disponibilã în permanenţã acestui scop.
.3 Pompele, prizele de apã de mare şi sursele de energie ale pompelor trebuie sã fie dispuse astfel ca un incendiu ce s-ar declara într-o încãpere oarecare nu va scoate din funcţiune ambele pompe.
.4 Debitul pompelor menţionate trebuie sã fie suficient pentru echipamentul de combatere a incendiului alimentat prin magistrala de incendiu. Totuşi, nu este necesar ca debitul total al pompelor sã depãşeascã 180 metri cubi pe orã. Când numãrul pompelor instalate este superior numãrului cerut, debitul lor trebuie sã fie acceptate de cãtre Administraţie.
.5 Fiecare pompã trebuie sã fie aşa de puternicã astfel încât sã fie capabilã sã asigure alimentarea simultanã a cel puţin câte un jet provenind din doi hidranţi oarecare, furtunuri şi ajutaje de 19 mm, menţinând o presiune minimã de 0,35 newtoni pe milimetru pãtrat la fiecare hidrant de incendiu. Pe lângã acesta, când este prevãzutã o instalaţie de stingere cu spumã pentru protejarea punţii elicopterelor, pompa trebuie sã poatã menţine la nivelul instalaţiei cu spumã, o presiune de 0,7 newtoni pe milimetru pãtrat.
.6 Dacã una din pompele menţionate se gãseşte într-un spaţiu care în mod obişnuit este exploatat periodic nesupravegheat şi care, cu acordul Administraţiei, este considerat relativ îndepãrtat de zonele de lucru, trebuie ca sã se prevadã echipamente corespunzãtoare pentru comanda la distanţã a pornirii pompei şi acţionarea valvelor de aspiraţie şi refulare.
.7 Sub rezerva cerinţelor paragrafului 9.4.1.2, pompele sanitare, pompele de balast şi de santinã sau pompele de servicii generale pot fi considerate ca pompe de incendiu cu condiţia ca ele sã nu fie în mod normal folosite pentru pomparea combustibilului.
.8 Toate pompele centrifuge conectate la magistrala de incendiu trebuie sã fie prevãzute cu valvule de reţinere.
.9 Trebuie ca toate pompele conectate la magistrala de incendiu sã fie prevãzute cu supape de siguranţã dacã ele pot refula sub o presiune superioarã presiunii admise pentru calculul magistralei de încendiu, a hidranţilor şi furtunurilor. Dispunerea şi reglajul acestor supape trebuie sâ fie astfel ca ele sã împiedice presiunea excesivã în magistrala de incendiu.
9.4.2.
.1 Trebuie prevãzutã o magistralã de incendiu fixã, echipatã şi dispusã astfel ca sã poatã îndeplini cerinţele prezentului paragraf şi ale paragrafului 9.4.3.
.2 Diametrul ţevilor magistralei de apã de serviciu şi de incendiu trebuie sã fie suficient pentru a asigura folosirea eficace a debitului total cerut al pompelor de incendiu funcţionând simultan.
.3 Când pompele de incendiu necesare funcţioneazã simultan, presiunea menţinutã în magistralã trebuie sã fie acceptate de cãtre Administraţie şi suficientã pentru a permite funcţionarea sigurã şi eficace a întregului echipament pe care îl alimenteazã.
.4 Pe cât este posibil, magistrala trebuie sã treacã la o distanţã cât mai mare de zonele periculoase şi sã fie astfel amplasatã ca sã beneficieze la maximum de toatã protecţia termicã şi fizicã oferitã de structura unitãţii.
.5 Magistrala trebuie sã fie prevãzutã cu valvule de izolare dispuse în aşa fel ca sã permitã o folosire optimã în caz de deteriorare survenitã în orice parte a ei.
.6 Magistrala nu trebuie sã aibã alte racorduri decât cele necesare pentru combaterea incendiului.
.7 În scopul menţinerii aprovizionãrii cu apã trebuie luate toate precauţiile practice pentru protejarea magistralei de incendiu contra îngheţului.
.8 Pentru magistralele de incendiu şi hidranţi nu se vor folosi materiale ce devin rapid ineficace datoritã cãldurii, afarã de cazul când sunt protejate în mod adecvat. Ţevile şi hidranţii de incendiu trebuie sã fie amplasate astfel ca furtunurile sã se cupleze cu uşurinţã.
.9 Trebuie prevãzutã o valvulã sau un robinet pentru fiecare furtun de incendiu, în aşa fel ca un furtun oarecare sã poatã fi debranşat în timp ce pompele de incendiu sunt în funcţiune.
9.4.3.
.1 Numãrul şi repartiţia hidranţilor de incendiu trebuie sã fie astfel încât cel puţin douã jeturi de apã, neprovenind de la acelaşi hidrant, din care unul produs printr-un furtun de incendiu dintr-o singurã lungime, poate fi dirijat asupra unui punct oarecare al unitãţii de foraj, accesibil în mod normal persoanelor ce se gãsesc la bord când unitatea de foraj se deplaseazã sau efectueazã operaţii de foraj. Trebuie prevãzut un furtun pentru fiecare hidrant de incendiu.
.2 Furtunurile de incendiu trebuie fabricate din materiale aprobate de Administraţie şi trebuie sã fie de o lungime suficientã pentru a permite sã dirijeze un jet de apã asupra oricãrui spaţiu unde utilizarea lor poate sã fie necesarã. Lungimea lor maximã trebuie sã fie acceptatã de Aministraţie. Fiecare furtun de incendiu trebuie prevãzut cu un ajutaj combinat şi cu racordurile necesare. Furtunurile de incendiu precum şi uneltele şi accesoriile necesare trebuie sã fie în mod constant gata de folosire şi trebuie sã fie amplasate la vedere în apropierea hidranţilor sau racordurilor de incendiu.
9.4.4. Ajutajele de refulare trebuie sã îndeplineascã cerinţele urmãtoare:
.1 Ajutajele de refulare trebuie sã aibã diametre standardizate de 12 milimetri, 16 milimetri şi 19 milimetri, sau diametre pe cât posibil apropiate acestor valori. Folosirea de ajutaje de refulare cu un diametru superior poate fi autorizatã la aprecierea Administraţiei.
.2 Nu este necesarã utilizarea ajutajelor de refulare cu diametrul mai mare de 12 milimetri în încãperile de locuit şi de serviciu.
.3 Pentru încãperile de maşini şi în locurile deschise, diametrul ajutajelor de refulare trebuie sã fie acela care permite obţinerea celui mai mare debit posibil cu douã jeturi furnizate de la cea mai micã pompã, la presiunea menţionatã la paragraful 9.4.1.5 cu condiţia sã nu depãşeascã 19 milimetri.
9.4.5.
.1 Unitatea de foraj trebuie prevãzutã cu cel puţin un racord internaţional de legãturã cu uscatul conform cerinţelor din Regula 5(h) a capitolului II-2 al Convenţiei SOLAS din 1974.
.2 Dotãrile trebuie sã fie disponibile astfel încât sã permitã folosirea acestui racord în orice bord al unitãţii.
9.5. Instalaţii de stingere a incendiului în încãperile de maşini şi în spaţii conţinând procese tehnologice de ardere
9.5.1. În spaţiile cãldãrilor principale sau auxiliare cu combustibil lichid şi ale altor instalaţii de ardere cu o putere termicã echivalentã, sau în spaţii conţinând instalaţii de combustibil lichid sau tancuri de decantare, unitatea trebuie sã fie dotatã cu urmãtoarele:
.1 Una dintre urmãtoarele instalaţii fixe de stingere a incendiului:
.1 o instalaţie cu apã pulverizatã sub presiune conformã cu cerinţele Regulii 11, Capitolul II-2 al Convenţiei SOLAS din 1974;
.2 o instalaţie de stins incendiul conformã cerinţelor Regulii 8, Capitolul II-2 al Convenţiei SOLAS din 1974;
.3 o instalaţie cu hidrocarburi halogenate spre satisfacţia Administraţiei;
.4 o instalaţie fixã de stingere cu spumã cu coeficient mare de spumare conformã cu cerinţele Regulii 10, capitolul II-2 al Convenţiei SOLAS din 1974.
Dacã încãperea de maşini nu este complet separatã de spaţiile conţinând instalaţii de ardere ori când combustibilul lichid se poate scurge din aceste spaţii în încãperea de maşini, ansamblul format de încãperea de maşini şi spaţiul conţinând instalaţii de ardere trebuie considerate ca formând un singur compartiment;
.2 Cel puţin douã stingãtoare cu spumã portabile de un tip aprobat, sau dispozitive echivalente, în fiecare spaţiu incluzând o instalaţie de ardere şi în fiecare spaţiu conţinând o parte a instalaţiei de combustibilului lichid. În plus orice spaţiu trebuie sã aibã cel puţin un stingãtor de acelaşi tip având o capacitate de 9 litri pentru fiecare arzãtor; totuşi nu este necesarã o capacitate totalã a stingãtorului sau stingãtoarelor mai mare de 45 de litri într-un spaţiu.
.3 Un recipient conţinând nisip, rumeguş de lemn impregnat cu sodã sau orice altã materie uscatã aprobatã, în cantitate consideratã satisfãcãtoare de cãtre Administraţie. Un stingãtor portabil de un model aprobat constituie un echivalent acceptabil.
9.5.2. Încãperile conţinând maşini cu combustie internã folosite fie pentru propulsia principalã fie în alte scopuri, când puterea totalã a acestor maşini este de cel puţin 750 kilowaţi, trebuie sã fie prevãzute cu urmãtoarele echipamentele:
.1 una dintre instalaţiile fixe menţionate la paragraful 9.5.1.1; şi
.2 un stingãtor cu spumã de un model aprobat având o capacitate de cel puţin 45 litri sau un echipament echivalent în fiecare compartiment de maşini şi un stingãtor portabil cu spumã de un model agreat, pentru fiecare tranşã de 750 kilowaţi putere de ieşire, dezvoltatã de maşinã sau pentru o parte a acestei tranşe. Numãrul total de stingãtor astfel prevãzute nu poate fi inferior de douã, dar nu este necesar sã fie mai multe de 6.
9.5.3. Administraţia trebuie sã acorde o atenţie specialã echipamentelor de stingerea incendiului prevãzute în încãperile fãrã instalaţii fixe de stingerea incendiului care conţin turbine cu aburi separate de compartimentul cãldãri prin pereţi etanşi.
9.5.4. Când în opinia Administraţiei existã un pericol de incendiu în orice încãpere de maşini pentru care nu existã nici o cerinţã specialã în paragrafele 9.5.1 pânã la 9.5.3, relativ la un echipament de stingerea incendiului, trebuie prevãzute la interior sau în imediata apropiere a acestei încãperi, un numãr de stingãtoare portabile de un tip aprobat sau orice alte mijloace de stingerea incendiului acceptate de cãtre Administraţie.
9.6. Stingãtoare de incendiu portabile în încãperi de locuit, de serviciu şi spaţii de producţie
Încãperile de locuit, încãperile de serviciu şi spaţiile de producţie trebuie sã fie dotate cu stingãtoare de incendiu portabile de un model agreat, acceptate de cãtre Administraţie. Stigãtoarele aprobate trebuie sã fie conforme cerinţelor Regulii 7, Capitolul II-2 din Convenţia SOLAS din 1974.
9.7. Instalaţii pentru detecţia incendiului şi de alarmã
9.7.1. Trebuie prevãzutã o instalaţie automatã de detecţie a incendiului şi de alarmã în toate încãperile de locuit şi de serviciu. Aceastã instalaţie trebuie sã fie acceptatã de cãtre Administraţie.
9.7.2. Trebuie instalate, în amplasamente adecvate, repartizate pe ansamblul unitãţii un numãr suficient de posturi de avertizare manualã.
9.8. Instalaţii pentru detecţia gazului şi de alarmã
9.8.1. Trebuie sã fie prevãzutã, o instalaţie automatã fixã de detecţie a gazului şi de alarmã, acceptatã de cãtre Administaţie, dispusã în aşa fel ca sã supravegheze în permanenţã toate zonele închise ale unitãţii în care este posibil sã se producã o acumulare de gaz inflamabil şi capabilã sã indice în postul de comandã principal, prin semnale sonore şi luminoase, prezenţa şi localizarea unei acumulãri de gaze.
9.8.2. Trebuie sã se prevadã cel puţin douã echipamente portabile, de control al gazelor, capabile sã mãsoare în mod independent şi cu precizie, o concentrare de gaze inflamabile.
9.9. Echipamente de pompieri
9.9.1. Trebuie sã se prevadã cel puţin douã echipamente de pompier conforme cerinţelor paragrafelor a) şi b) ii), de la Regula 14 din capitolul II-2 al Convenţiei SOLAS din 1974.
9.9.2. Pentru fiecare echipament de respiraţie trebuie sã existe piese de schimb, acceptate de cãtre Administraţie.
9.9.3. În general echipamentele de pompieri trebuie depozitate în locuri uşor accesibile astfel încât sã fie gata de folosit iar dupã caz, unul dintre echipamente trebuie depozitat într-un loc uşor accesibil de pe o punte pentru elicopter.
9.10. Amenajãri în încãperi de maşini şi spaţii de lucru
9.10.1. Trebuie prevãzute mijloace pentru oprirea ventilatoarelor ce deservesc încãperile de maşini şi spaţiile de lucru şi pentru închiderea tuturor uşilor, canalelor de ventilaţie, spaţiilor inelare în jurul coşurilor de fum şi altor deschideri cãtre spaţiile menţionate. În caz de incendiu, aceste mijloace trebuie sã poatã fi comandate din exteriorul acestor spatii.
9.10.2. Motoarele ventilatoarelor cu tiraj forţat şi ale ventilatoarelor de tiraj indus, ale ventilatoarelor pentru presurizare motoarelor electrice, pompele de transfer combustibil lichid, pompele şi echipamentele instalaţiilor de combustibil lichid şi alte pompe de combustibil similare trebuie prevãzute cu mijloace de comandã la distanţã situate în exteriorul spaţiilor considerate, pentru ca ele sã poatã fi oprite dacã se declarã un incendiu în interiorul spaţiilor în care sunt situate.
9.10.3. Toate tubulaturile de aspiraţie de combustibil lichid provenind dintr-un tanc de rezervã, dintr-un tanc de decantare sau dintr'adun tanc de serviciu, care se gãsesc deasupra dublului fond, trebuie prevãzute cu un robinet sau o valvulã care sã poatã fi închisã din exteriorul spaţiilor considerate, în cazul apariţiei unui incendiu în interiorul spaţiului în care sunt situate aceste tancuri. In cazul particular al tancurilor situate într-un tunel de linie de axe sau de tubulaturi, valvulele trebuie fixate pe tancuri, dar în caz de incendiu ele trebuie sã poatã fi comandate printr-o valvulã adiţionalã situatã pe canalizarea sau tubulatura instalatã în afara tunelului sau tunelelor.
9.11. Amenajãri aplicabile instalaţiilor pentru elicoptere
9.11.1. Punţile elicopterelor trebuie construite din oţel sau alt material echivalent rezistent la incendiu. Dacã spaţiul situat sub puntea elicopterelor este un spaţiu cu risc ridicat de incendiu, norma de izolaţie trebuie sã fie acceptate de cãtre Administraţie.
9.11.2. Pe toate punţile elicopterelor trebuie prevãzut şi depozitat materialul urmãtor, în imediata apropiere a mijloacelor de acces la punte:
.1 stingãtoare cu praf de capacitate totalã minimã de 45 kilograme;
.2 un echipament cu spumã adecvat compus din tunuri sau ţevi de derivaţie care pot proiecta soluţie spumantã în regim de 6 litri pe minut timp de 5 minute pe fiecare metru pãtrat de arie cuprinsã în interiorul unui cerc de diametru "D", unde "D" este distanţa în metri între rotorul principal şi rotorul de coadã, între extremitãţi, mãsurat în axa longitudinalã a unui elicopter având rotor principal unic şi între douã rotoare, în cazul unui elicopter cu douã rotoare;
.3 stingãtoare cu bioxid de carbon cu o capacitate totalã minimã de 18 kilograme, din care unul sã fie echipat astfel ca sã poatã ajunge în zona motorului oricãrui elicopter ce foloseşte puntea; şi
.4 cel puţin douã ajutaje de tip combinat şi furtunuri suficiente pentru a ajunge într-un punct oarecare al punţii elicopterelor.
9.11.3. În timpul sosirilor şi plecãrilor elicopterelor trebuie instituitã o procedurã prestabilitã pentru adunarea unui personal care a fost instruit corespunzãtor în vederea prevenirii incendiului.
9.11.4.
.1 Se va desemna o zonã specialã pentru depozitarea de tancuri de combustibil care trebuie sã fie:
.1 cât mai îndepãrtatã posibil de încãperile de locuit, de cãile de evacuare şi posturile de îmbarcare; şi
.2 izolatã adecvat de zonele conţinând o sursã de vapori inflamabili.
.2 Zona de depozitare a combustibilului trebuie sã dispunã de instalaţii pentru recuperarea şi dirijarea spre o zonã sigurã, a combustibilului rãspândit oriunde, ca urmare a unei scurgeri.
.3 Tancurile şi echipamentul conex trebuie sã fie protejate contra deteriorãrilor materiale şi contra unui eventual incendiu survenit într-o zonã sau într-un spaţiu adiacent.
.4 În cazul utilizãrii de tancuri mobile de depozitare a combustibilului, trebuie acordatã o atenţie deosebitã urmãtoarelor:
.1 proiectãrii tancului pentru scopul care îi este destinat;
.2 amplasãrii şi mijloacele de fixare;
.3 împãmântãrii şi
.4 procedurilor de inspecţie.
.5 Robinetele de ieşire de pe tancurile de depozitare combustibil trebuie sã fie prevãzute cu un mijloc care sã le permitã închiderea în caz de incendiu.
.6 Instalaţia de pompare a combustibilului trebuie sã fie protejatã contra oricãrei deteriorãri, cuplatã la un singur tanc odatã iar conductele situate între tancuri şi instalaţia de pompare trebuie sã fie cât mai scurte posibil, confecţionate din oţel sau dintr-un material echivalent.
.7 Echipamentele de stingere a incendiului destinate sã protejeze zona desemnatã, trebuie sã fie acceptate de cãtre Administraţie.
9.11.5.
.1 Instalaţiile de pompare a combustibilului şi echipamentul de comandã conex funcţionând cu electricitate trebuie sã fie de un tip corespunzãtor ţinând cont de amplasament şi de pericolul potenţial.
.2 Instalaţiile de pompare a combustibilului trebuie sã fie prevãzute cu un echipament care sã împiedice o suprapresiune în ţeava de aspiraţie sau ţeava de refulare.
.3 Procedura de urmat şi precauţiile de luat în timpul operaţiunii de aprovizionare cu carburant trebuie sã fie conformã practicilor admise ca satistacãtoare.
.4 Trebuie atrasã atenţia necesarã asupra împãmântãrii întregului echipament folosit pentru operaţiunile de aprovizionare cu carburant.
.5 În locuri adecvate, trebuie afişate panouri cu "FUMATUL INTERZIS".
9.12. Depozitarea buteliilor de gaz
9.12.1. Când o unitate are simultan la bordul mai mult de o butelie de oxigen şi o butelie cu acetilenã, aceste butelii trebuie amplasate în conformitate cu urmãtoarele:
.1 Instalaţiile permanente cu tubulaturi pentru oxiacetilenã sunt admisibile dacã ele rãspund urmãtoarelor condiţii:
.1 toate ţevile fixe sunt din oţel şi prevãzute cu noduri de îmbinare adecvate;
.2 în instalaţie nu se va folosi material conţinând mai mult de 80% cupru, cu excepţia sudãrii capetelor sau tãierii;
.3 s-a ţinut cont de dilatarea ţevilor;
.4 tubulaturile trebuie sã corespundã presiunilor prevãzute.
.2 Dacã douã sau mai multe butelii din fiecare gaz trebuie sã fie transportate în spaţii închise, trebuie sã se prevadã spaţii de depozitare distincte.
.3 Compartimentele de depozitare trebuie sã fie din oţel bine ventilate şi sã aibã acces de pe puntea deschisã.
.4 Buteliile trebuie sã poatã fi mutate rapid şi uşor în caz de incendiu.
.5 În depozitul buteliilor de gaz sã fie instalate panouri cu "FUMATUL INTERZIS".
.6 Dacã buteliile sunt depozitate sub cerul liber trebuie prevãzute mijloace pentru:
.1 evitarea deteriorãrii buteliilor şi tubulaturilor aferente;
.2 reducerea la minimum a contactului cu hidrocarburile; şi
.3 asigurarea unui drenaj corespunzãtor.
9.12.2. Echipamentele de stingere a incendiului destinate protejãrii zonelor sau spaţiilor în care sunt depozitate aceste butelii trebuie sã fie spre satisfacţia Administraţiei.
9.13. Dispoziţii diverse
9.13.1. Conform cerinţelor Regulii 4 din Capitolul II-2 al Convenţiei SOLAS din 1974 trebuie afişat în permanenţã un plan de combatere a incendiului.
9.13.2. În timpul operaţiilor de foraj sau în deplasare, echipamentele de stingerea incendiului trebuie mentinute în bunã stare de funcţionare şi sã fie disponibile imediat în orice moment.

CAP. 10
MIJLOACE ŞI DISPOZITIVE DE SALVARE

10.1. Ambarcaţiuni de salvare
10.1.1. La bordul fiecãrei unitãţi trebuie sã se prevadã ambarcatiuni de salvare de o capacitate totalã suficientã pentru a primi de douã ori numãrul persoanelor de la bordul unitãţii, incluzând:
.1 ambarcaţiuni cu motor rigide, în întregime închise, protejate la foc şi de o capacitate suficientã pentru a primi totalitatea persoanelor de la bord; şi
.2 ambarcaţiuni capabile sã pluteascã şi de a se degaja dacã unitatea este scufundatã şi de o capacitate suficientã pentru a primi totalitatea persoanelor de la bord.
10.1.2. În cadrul aplicãrii cerinţelor de mai sus, trebuie sã se gãseascã la bord cel puţin douã ambarcaţiuni de salvare.
10.1.3. Ambarcaţiunile de salvare trebuie construite şi echipate astfel încât sã fie conforme cerinţelor Regulilor 5, 6, 7 şi 11 sau 15, 16 şi 17 din Capitolul III al Convenţiei SOLAS din 1974 pentru bãrcile şi respectiv plutele de salvare. Aceste reguli nu trebuie sa interzicã utilizarea de proiecte şi tehnologii noi, dacã acestea sunt spre satisfacţia Administraţiilor. Când, în opinia Administraţiei, unele elemente de echipamente prevãzute în regulile 11 şi 17 nu sunt necesare, Administraţia poate scuti unitatea de ele.
10.1.4. Ambarcaţiunile de salvare trebuie sã fie marcate astfel încât sã fie identificabile exact şi uşor.
10.2. Bãrci de urgenţã
10.2.1. Fiecare unitate trebuie prevãzutã cu o barcã de urgenţã, de un tip aprobat de Administraţie, care sã fie disponibilã în orice moment. În plus ea trebuie sã rãspundã urmãtoarelor condiţii:
.1 sã aibã o suficientã rezervã de flotabilitate;
.2 sã fie de o construcţie robustã;
.3 sã fie de dimensiuni suficiente pentru a permite sã îmbarce, fãrã sã se rãstoarne, o persoanã fãrã cunoştinţã;
.4 sã fie dotatã cu un motor de propulsie care poate fi pus în funcţiune cu uşurinţã în orice condiţii previzibile.
10.2.2. Una dintre ambarcaţiunile de salvare cu motor, rigidã şi în întregime închisã poate fi acceptatã ca barcã de urgenţã cu condiţia sã satisfacã cerinţele paragrafului 10.2.1.
10.3. Veste de salvare
Unitãţile trebuie prevãzute cu veste de salvare de un tip aprobat, satisfãcând cerinţele Regulii 22 din capitolul III al Convenţiei SOLAS din 1974, în numãrul necesar pentru toate persoanele de la bord, plus un numãr de veste de salvare de rezervã de 5% din numãrul de persoane de la bord.
10.4. Colaci de salvare
10.4.1. Fiecare unitate trebuie sã fie prevãzutã cu cel puţin 8 colaci de salvare de un tip aprobat satisfâcând cerinţele Regulii 21 din capitolul III al Convenţiei SOLAS din 1974. Numãrul şi amplasamentul colacilor trebuie sã fie astfel încât colacul de salvare sã fie accesibil cu uşurinţã din locurile expuse, mai ales la posturile de îmbarcare şi debarcare.
10.4.2. Doi dintre aceşti colaci trebuie prevãzuţi cu lumini cu aprindere automatã şi alţi doi trebuie sã fie echipaţi cu lumini cu aprindere automatã şi semnale fumigene cu declanşare automatã. Luminile cu aprindere automatã trebuie sã fie cu baterie electricã aprobatã de tip. Colacii prevãzuţi cu lumini cu aprindere automatã şi cu semnal fumigen cu declanşare automatã trebuie sã fie plasaţi lângã puntea de navigaţie, lângã postul de comandã principal sau în orice alt punct unde sunt la îndemâna personalului însãrcinat cu exploatarea.
10.4.3. Cel puţin doi colaci ai unitãţii, situaţi în amplasamente cât mai depãrtate, trebuie prevãzuţi cu saule de salvare plutitoare de o lungime egalã cu cel puţin o datã şi jumãtate distanţa între puntea de fixare a colacului şi plutirea la cel mai mic pescaj, sau 30 de metri, care din aceste lungimi este mai mare.
10.5. Amarare, manevrã şi lansare
Mijloacele şi dispozitivul de salvare trebuie sã fie amplasate sau amarate într-un mod acceptat de cãtre Administraţie, astfel încât:
.1 sã fie repartizate în locuri accesibile rapid şi uşor ţinând seama de caracteristicile, forma şi configuraţia specialã a unitãţii. Repartiţia trebuie sã fie astfel ca un incendiu sau alt accident într-o parte a unitãţii nu riscã sã imobilizeze toate mijloacele (vezi 9.3.5);
.2 în caz de avarie, fiecare dispozitiv şi articol care compune dispozitivul trebuie sã poatã fi utilizat rapid şi în siguranţã;
.3 persoanele de la bord sã poatã fi adunate la posturile de îmbarcare;
.4 instalaţiile de lansare la apã trebuie sã permitã lansarea la apã a ambarcaţiunilor de salvare în caz de avarie. Trebuie prevãzute dispozitive pentru declanşarea mecanismului de lansare la apã dintr-un amplasament situat la bordul ambarcaţiunii de salvare. De asemenea, trebuie prevãzute dispozitive pentru a permite degajarea dinamicã a ambarcaţiunilor rigide şi pentru degajarea automatã de alte ambarcaţiuni.
10.6. Instructiuni în caz de urgeaţã
10.6.1. Persoana responsabilã
.1 La bordul fiecãrei unitaţi se va desemna o persoanã sub ale cãrei ordine va fi plasat restul personalului, în caz de urgenţã. Aceastã persoanã trebuie sã fie desemnatã, cu indicarea titlului sãu, de cãtre proprietarul sau operatorul unitãţii, sau de cãtre un împuternicit al unuia dintre ei.
.2 Persoana trebuie sã fie familiarizatã cu caracteristicile, posibilitãţile şi limitele unitãţii şi sã cunoascã în totalitate responsabilitãţile ce-i revin cât priveşte organizarea şi mãsurile în caz de urgenţã, pentru conducerea instruirii şi exerciţiilor în caz de urgenţã cât şi ţinerea unor înregistrãri ale acestor exerciţii.
10.6.2. Rolul de apel
.1 Fiecare unitate trebuie sã aibã un rol de apel ţinut la zi şi corectat când este necesar, pentru a tine cont de modificarea ordinelor. Rolul de apel trebuie sã fie stabilit în aşa fel ca sã acopere cazurile de urgenţã care ar putea apare incluzând: explozia, incendiu, coliziunea, furtunã puternicã, om la apã şi abandonul.
.2 Trebuie sã fie stabilite sarcinile speciale de îndeplinit într-un loc determinat, funcţiile esenţiale fiind alocate personalului conform nevoilor. Rolul de apel trebuie sã reflecte toate aceste sarcini şi sã indice postul spre care fiecare om trebuie sã se ducã şi funcţiile pe care la va avea de îndeplinit. Aceste funcţii trebuie, dacã este posibil, sã fie comparabile cu cele care sunt îndeplinite în mod obişnuit de fiecare persoanã.
.3 Rolul de apel trebuie deopotrivã sã ţinã seama de toate celelalte persoane prezente la bord şi sã indice posturile unde aceştia trebuie sã se ducã ca şi funcţiile pe care vor fi chemaţi sã le îndeplineascã, dupã caz. Vizitatorii trebuie sã fie solicitaţi sã citeascã rolul de apel şi sã ateste în scris cã l-au înţeles.
10.6.3. Exerciţii pentru caz de urgenţã
.1 Trebuie efectuate exerciţii la intervale regulate simulând condiţiile de urgenţã enumerate în rolul de apel. Toate persoanele trebuie sã se ducã la posturile lor şi sã fie gata sã îndeplineascã functiile care le-au fost repartizate. Instrucţiunile necesare trebuie sã fie date astfel încât toţi membrii personalului sã fie familiarizaţi cu semnalele de alarmã precum şi cu posturile şi funcţiile lor.
.2 Exerciţiile trebuie sã fie conduse astfel încât persoanele care nu pot participa la o anume datã sã poatã participa la acelaşi tip de exerciţii ţinut la urmãtoarea datã de efectuare a exerciţiilor. Exerciţiile trebuie sã aibã loc în aşa fel ca toţi membrii personalului sã participe cel puţin o datã pe luna iar aceasta trebuie sã fie indicat în jurnalul de bord oficial sau în raportul de cart, dupã caz.
.3 Când exerciţiile implicã ambarcaţiuni de salvare rigide, acestea trebuie sã fie lansate la apã cel puţin o datã la 4 luni, dacã aceasta este posibil şi rezonabil cu avizul persoanei responsabile. Trebuie verificat în mod regulat dacã echipamentul ambarcaţiunilor de salvare este complet.
10.6.4. Semnale de urgenţã
.1 Fiecare unitate trebuie prevãzutã cu un sistem de alarmã generalã, astfel instalatã încât sã poatã fi auzit pe întreaga unitate. Posturile de declanşare a alarmei trebuie sã fie instalate într-un mod acceptat de cãtre Administraţie. Numãrul semnalelor folosite trebuie sã fie limitat la semnalul de urgenţã generalã, la semnalul de incendiu şi la semnalul de abandon al unitãţii. Aceste semnale trebuie sã fie descrise în rolul de apel.
.2 Semnalele de avertizare emise prin sistemul de alarmã generalã trebuie sã fie completate prin instrucţiuni date prin intermediul sistemului prevãzut pentru a se adresa tuturor persoanelor de la bord.
10.7. Aparate de radio portabile
Pentru ambarcaţiunea de salvare, fiecare unitate trebuie sã aibã la bord un aparat de radio portabil de un tip aprobat, îndeplinind cerinţele Regulii 13 din capitolul III al Convenţiei SOLAS din 1974. Acest aparat radio trebuie sã fie plasat într-un loc convenabil, astfel ca sã poatã fi pus uşor la bordul unei ambarcaţiuni de salvare în caz de urgenţã.
10.8. Avertizare de urgenţã
Fiecare unitate trebuie dotatã, într-un mod acceptat de cãtre Administraţie, cu mijloace care sã-i permitã sã dea avertizãri de urgentã, pe timp de zi şi pe timp de noapte, cuprinzând cel puţin 12 rachete paraşutã, capabile sã producã la mare înãlţime o luminã roşie strãlucitoare.
10.9. Necesarul farmaceutic de prim ajutor
Trebuie prevãzute, truse de prim ajutor în amplasamentele uşor accesibile, acceptate de cãtre Administraţie. Fiecare unitate trebuie, de asemenea, sã dispunã de o targa care sã permitã ridicarea unui rãnit la bordul unui elicopter.
10.10. Balustrade şi parapete
În vederea împiedicãrii cãderii persoanelor în apã, perimetrul neprotejat al tuturor punţilor şi platformelor precum şi al deschiderilor, trebuie înconjurat cu balustrade, parapete sau alte mijloace, acceptate de cãtre Administraţie.
10.11. Mijloace de îmbarcare
10.11.1. Trebuie prevãzute mijloace care sã permitã dupã caz, accesul în ambarcaţiunile de salvare sau în alte ambarcaţiuni. Aceste mijloace trebuie stabilite în funcţie de forma şi configuraţia unitãţii, de metodele de lansare la apã şi de îmbarcarea în mijloacele de salvare. Îmbarcarea trebuie sã solicite un efort fizic minim. Mijloacele de îmbarcare trebuie sã cuprindã:
.1 când este posibil, cel puţin douã schele sau scãri metalice înclinate, fixe şi separate la distanţã mare una de alta, pornind de la punte pânã la suprafaţa apei; şi
.2 pontoane pentru îmbarcare în deplinã siguranţã. Dacã din raţiuni de caracteristici constructive deosebite nu este posibil sã se prevadã pontoane, unitãţile trebuie prevãzute cu alte mijloace potrivite pentru îmbarcare în deplina siguranţã, acceptate de cãtre Administraţie.
1.11.2. Când sunt instalate pontoane, ele trebuie prevãzute cu mijloace de iluminat eficace. De asemenea, trebuie sã fie iluminatã suprafaţa apei din vecinãtate.

CAP. 11
INSTALAŢII DE RADIOCOMUNICAŢII

11.1. Domeniul de aplicare
11.1.1. Obiectul prezentului capitol este de a prevedea cerinţele minime pentru radiocomunicatii de sinistru şi de siguranţã între unitãţile mobile de foraj marin şi staţiile de coastã, navele şi aeronavele de sprijin, din cadrul Serviciului Maritim Mobil.
11.1.2. Cerinţele care urmeazã sunt aplicabile unitãţilor mobile de foraj marin în condiţiile de exploatare de mai jos:
.1 unitãţi autopropulsate în deplasare;
.2 unitãţi remorcate sau unitãţi autopropulsate însoţite de nave de escortã; şi
.3 unitãţi staţionare pe locaţie sau efectuând operaţiuni de foraj.
11.2. Generalitãţi
Statele riverane din zonele de interes comun trebuie sã stabileascã, în mãsura posibilului, cerinţe analoage în materie de radiocomunicaţii, pentru a evita confuziile într-o situaţie criticã, când oricare ar fi ambarcaţiunea auxiliarã, trebuie sã fie dirijatã cãtre un alt stat riveran.
11.3. Unitãţi autopropulsate, în deplasare
Orice unitate pe timpul deplasãrii în mare trebuie sã respecte dispoziţiile aplicabile privind staţiile de radio ale navelor de mãrfuri enunţate în capitolul IV al Convenţiei SOLAS din 1974 şi în rezoluţiile A.335 (IX) şi A.336 (IX) ale Adunãrii IMCO.
11.4. Unitãţi remorcate sau unitati autopropulsate însoţite de nave de escorta
11.4.1. Orice unitate cu personal la bord şi în remorcare trebuie sã fie prevãzutã:
.1 cu o staţie radiotelefonicã care satisface cerinţele paragrafelor a), c), d), e) şi f) ale Regulii 15 şi paragrafele b), c), d), e), f), h), i), j), l) şi m) ale regulii 16 din Capitolul IV al Convenţiei SOLAS din 1974 precum şi cerinţele rezoluţiei A.334 (IX) a Adunãrii IMCO;
.2 cu un mijloc de comunicare eficace între staţiile radiotelefonice şi postul de comandã al unitãţii;
.3 cu o staţie radiotelefonicã VHF (care satisface cerinţele rezoluţiei A.336 (IX) a Adunãrii IMCO);
.4 cel puţin o radiobalizã pentru localizarea sinistrelor (EPIRB) adaptatã zonei de exploatare; şi
.5 cu un mijloc adecvat de comunicare cu navele remorchere.
11.4.2. Orice unitate autopropulsatã însoţite de una sau mai multe nave de escortã trebuie sã respecte cerinţele paragrafului 11.3.
11.5. Unitãţi staţionare pe locaţie sau efectuând operaţii de foraj
Orice unitate staţionarã pe locaţie sau efectuând operaţii de foraj trebuie sã respecte cerinţele paragrafelor 11.4.1 pânã la 11.4.1.4 precum şi orice cerinţe suplimentare ale Statului riveran în materie de radiocomunicaţii.
11.6. Comunicaţii cu elicopterele
Orice unitate deservitã de elicoptere trebuie prevãzutã cu echipament de radiocomunicaţii necesar siguranţei de zbor, aşa cum este stabilit de Statul riveran.
11.7. Specificaţii tehnice de echipament
Echipamentul staţiei de radio trebuie sã facã obiectul unei aprobãri de tip corespunzând specificaţiei tehnice a Administraţiei care emite licenţa. În cazul existenţei acordului recunoaşterii reciproce, echipamentul astfel acceptat de o Administraţie trebuie sã fie acceptat şi de altã Administraţie.
11.8. Pericol de explozia gazului
Orice echipament radio instalat într-o zonã ca aceea definitã la paragraful 6.1 trebuie sa respecte cerinţele pãrţii C din Capitolul IV al Convenţiei SOLAS din 1974.
11.9. Încãperi de locuit pentru personalul de serviciu radio
La bordul fiecãrei unitãţi, cel puţin cabina unuia dintre operatorii radio trebuie sã fie situatã cât mai aproape posibil de poziţia de lucru radiotelefonic.
11.10. Inspecţia staţiei de radio
11.10.1. Staţia de radio a unei unitãţi trebuie supusã inspecţiilor specificate mai jos:
.1 înainte de intrarea în serviciu a staţiei, inspecţia efectuatã de Administraţia care elibereazã licenţa sau de cãtre reprezentantul sãu autorizat;
.2 când unitatea este deplasatã şi transferatã sub controlul administrativ al altui Stat riveran, inspecţia efectuatã de acest stat sau de cãtre reprezentantul sãu autorizat;
.3 la fiecare 12 luni, inspecţie efectuatã de Administraţie şi/sau de Administraţia Statului riveran sau de cãtre reprezentantul lor autorizat.
11.10.2. Administraţia poate recunoaşte Statul riveran ca fiind reprezentantul sãu autorizat.
11.10.3. De fiecare datã când un reprezentant autorizat al Statului riveran efectueazã o inspecţie, el trebuie sã elibereze un raport şi sã-l anexeze la documentele de serviciu radio iar o copie al acestui raport trebuie transmis la cerere, cãtre Administraţie.

CAP. 12
INSTALAŢII DE RIDICARE

12.1. Macarale
12.1.1.
.1 Orice macara, inclusiv structura de rezemare, care este folositã pentru transferul materialelor, echipamentelor sau personalului între unitate şi navele care o deservesc, trebuie sã fie proiectatã şi construitã într-un mod acceptat de cãtre Administraţie şi adaptatã serviciului cãreia îi este destinatã, conform cerinţelor stabilite de o societate de clasificare recunoscutã sau de standardele şi regulile naţionale sau internaţionale.
.2 Macaralele trebuie sã fie amplasate şi protejate în aşa fel încât sã se reducã la minimum orice pericol pentru personal, ţinând seama în special de elementele mobile şi alte pericole. La proiectarea lor trebuie sã se ţinã seama de materialele utilizate la construcţia lor, condiţiile de exploatare la care sunt supuse şi condiţiilor de mediu. Se vor elabora instrucţiuni adecvate pentru uşurarea curãţirii, inspecţiei şi întreţinerii.
12.1.2. Pentru fiecare macara trebuie examinat modul de oprire al funcţionãrii în cazul unei suprasarcini extreme, astfel ca macaragiul sã fie expus unui pericol minim.
12.1.3. Instalarea fiecãrei macarale trebuie supravegheatã de cãtre un inspector al Administraţiei sau o altã persoanã sau organism oficial autorizat, acordând o atenţie deosebitã structurii de susţinere a sa.
12.1.4. Dupã montarea la bord a tuturor macaralelor unitãţii şi înaintea punerii lor în funcţiune, trebuie procedat la proba de funcţionare şi de sarcinã. Aceste probe trebuie fãcute în prezenţa şi cu supravegherea unui inspector al Administraţiei sau a unei persoane sau unui organism oficial autorizat. Raportul acestor probe şi celelalte informaţii privind certificarea iniţialã trebuie sã fie uşor disponibile.
12.1.5. Toate macaralele trebuie inspectate la intervale care sã nu depãşeascã 12 luni. Ulterior, macaralele vor fi supuse la probe şi certificare la intervale de maxim 4 ani ori dupã modificãri sau reparaţii importante. Aceste probe trebuie sã fie efectuate în prezenta şi cu supravegherea unui inspector al Administraţiei sau a unei persoane sau organism oficial autorizat. Dosarul cu raportul acestor inspecţii şi probe precum şi certificatele trebuie sã fie disponibile prompt.
12.1.6. Într-un loc uşor vizibil de cãtre macaragiu se vor prevedea un tabel de sarcini (pe un material durabil) şi un indicator al unghiului fleşei macaralei.
12.1.7. In afara cazurilor când sarcinile sunt determinate şi au fost marcate înainte sã fie ridicate, fiecare macara trebuie sã fie echipatã, într-un mod acceptat de cãtre Administraţie, cu un dispozitiv de siguranţã care sã dea macaragiului o indicaţie continuã a sarcinii din cârlig şi a sarcinii nominale corespunzãtoare fiecãrei deschideri. Indicatorul trebuie sã emitã un semnal de avertizare clar şi continuu când sarcina este aproape de capacitatea nominalã a macaralei.
12.1.8. Administraţia trebuie sã ia în consideraţie instalarea de limitatoare de cursã în vederea asigurãrii funcţionãrii în deplinã siguranţã a macaralei.
12.1.9. Pentru fiecare macara trebuie prevãzut un manual de utilizare, uşor accesibil. Acest manual trebuie sã conţinã informaţii detaliate, referitoare la:
.1 standarde de proiectare, funcţionare, de montaj, de demontare şi de transport;
.2 toate limitãrile aplicabile atât în exploatarea normalã cât şi în caz de avarie, referitoare la sarcina de lucru în siguranţã, momentului de lucru în siguranţã, viteza maximã a vântului, banda şi asieta maxime, temperaturi de proiectare şi instalaţii de frânare;
.3 toate dispozitivele de siguranţã;
.4 schemele echipamentului şi instalaţiilor electrice, hidraulice şi pneumatice;
.5 materialele folosite la construcţie, procedurile de sudare şi volumul probelor nedistructive; şi
.6 instrucţiuni de întreţinere şi verificãri periodice.
12.2. Ascensoare pentru personal
12.2.1. Ascensoarele destinate personalului trebuie sã aibã un proiect acceptat de cãtre Administraţie şi adecvat pentru serviciul prevãzut.
12.2.2. Construcţia şi instalarea trebuie supravegheatã de un inspector al Administraţiei sau de o persoanã sau organism oficial autorizat. Inspecţiile trebuie sã fie fãcute în momentul instalãrii, apoi la intervale care sã nu depãşeascã 12 luni, iar certificatele şi rapoartele trebuie sã fie disponibile prompt.
12.2.3. Fiecare cabina de ascensor situatã într-o coloanã a unei unitãţi stabilizatã prin coloane trebuie sã aibã o ieşire de avarie, având acces la o scarã de avarie în puţul ascensorului.
12.3. Turle de foraj
Fiecare turlã de foraj şi elementele structurale de suport trebuie sã aibã un proiect spre satisfacţia Administraţiei. Sarcina nominalã a fiecãrui palan trebuie indicatã în Manualul de Exploatare.

CAP. 13
AMENAJĂRI PENTRU ELICOPTERE

13.1. Generalitãţi
Fiecare punte pentru elicopter de la bordul unei unitãţi trebuie sã aibã dimensiuni suficiente şi sã fie situatã în aşa fel încât accesul sã fie degajat pentru a permite celui mai mare elicopter care foloseşte puntea sã opereze în cele mai nefavorabile condiţii prevãzute pentru exploatarea elicopterului.
13.2. Construcţie
13.2.1. Puntea elicopterelor trebuie sã aibã un proiect şi o construcţie adecvatã pentru serviciul prevãzut, acceptat de cãtre Administraţie.
13.2.2.
.1*) În general puntea elicopterelor trebuie sã aibã dimensiuni suficiente pentru a cuprinde un cerc cu diametrul cel puţin egal cu diametrul rotorului celui mai mare elicopter preconizat sã foloseascã puntea. Puntea trebuie sã aibã un sector de decolare şi de apropiere în întregime degajat de cel puţin 180°.
Baza acestui sector trebuie sã fie tangentã la periferia cercului descris mai sus şi reprodus în figura 2. În exteriorul sectorului de decolare şi apropiere, obstacolele situate la o distanţã de pânã la o treime din diametrul palelor rotorului de cercul descris mai sus, nu trebuie sã depãşeascã în înãlţime, în raport cu marginea punţii, jumãtatea distanţei orizontale care le separã de cercul descris mai sus.
.2*) În zonele unde predominã condiţiile climaterice defavorabile, ca în Marea Nordului, un Stat riveran poate cere, pentru unitãţile în exploatare în apele sale teritoriale sau pe platoul continental, o punte pentru elicopter de dimensiuni suficiente pentru a conţine un cerc cu diametrul egal cu cel puţin lungimea maximã a celui mai mare elicopter ce va folosi puntea. Partea degajatã a sectorului de decolare şi apropiere nu trebuie sã fie mai micã de 210° iar vârful acestuia trebuie sã se gãseascã pe cercul descris mai sus şi reprodus în figura 2. În exteriorul sectorului de decolare şi apropiere, obstacolele situate la o distanţã de la periferia cercului descris mai sus, inferioarã unei treimi din lungimea maximã a elicopterului, nu tebuie sã depãşeascã în înãlţime, în raport cu nivelul punţii elicopterelor, a douã zecea parte din lungimea maximã a elicopterului. Lungimea maximã a elicopterului înseamnã distanţa cuprinsã între extremitatea palelor rotorului principal şi extremitatea rotorului din coadã când palele rotorului se gãsesc în axul longitudinal al elicopterului.
-----------
* Se face referire la orice reguli a autoritãţilor de aviaţie civilã în zonele de operare ale unitãţilor.
Dimensiunea punţii, aşa cum este descrisã în 13.2.2, este aplicabilã elicopterelor cu un singur rotor principal. Administraţia poate specifica diferite cerinţe dacã se va utiliza elicopter cu rotorul în tandem.

13.2.3. Puntea elicopterelor trebuie sã aibã o suprafaţã antiderapantã.
13.2.4. Puntea elicopterelor trebuie sã aibã un sistem de drenaj care sã împiedice lichidele sã stagneze, sã se rãspândeascã în alte pãrţi ale unitãţii şi sã cadã peste acestea, ţinând seama de folosirea materialului de luptã contra incendiului şi carburantul care se poate rãspândi.
13.3. Dotãri
13.3.1. Puntea elicopterelor trebuie sã fie fãrã nici un fel de proeminenţe, cu excepţia luminilor de aterizare sau alte proeminenţe esenţiale care pot fi instalate la periferia punţii, cu condiţia ca ele sã nu depãşeascã nivelul punţii cu mai mult de 15 centimetri.
13.3.2. Punctele de ancoraj destinate asigurãrii elicopterului trebuie sã fie retrase în puntea elicopterelor.
13.3.3. Puntea elicopterelor trebuie protejatã cu o plasã de siguranţã de cel puţin 1,5 metri lãţime. Bordul exterior al plasei nu trebuie sã se ridice cu mai mult de 15 centimetri deasupra punţii.
13.3.4. Puntea elicopterelor trebuie sã aibã pentru personal o cale de acces principalã cât şi una de avarie, situate cât mai departe posibil una de alta.
13.4. Mijloace vizuale
13.4.1. Trebuie prevãzut un indicator de vânt situat într-un loc degajat şi uşor vizibil pentru elicopterele care se apropie de puntea elicopterelor.
13.4.2. Puntea elicopterelor trebuie sã cuprindã marcajul urmãtor (vezi figura 2) într-o culoare contrastantã, dupã cum urmeazã:
.1 perimetrul cu o linie continuã de 40 centimetri lãţime;
.2 identificarea unitãţii; şi
.3 cercuri ţintã, ţinând cont de configuraţia punţii, tipul elicopterului şi cerinţele operaţionale.
13.4.3. Fiecare punte de elicoptere trebuie dotatã cu lumini albastre şi galbene alternative, care permit recunoaşterea uşoarã a suprafeţei de apuntare pe timp de noapte. Aceste lumini trebuie sã fie plasate pe conturul punţii, la intervale care sã nu depãşeascã 3 metri.

NOTA(CTCE)
Figura 2- Exemplu de marcare a punţii - se gaseste in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1059 bis din 26 noiembrie 2005, pag. 81. (A se vedea imaginea asociata).

Note:
1. Sectorul de decolare/apropiere şi aria de limitare a obstacolelor


definitã în paragraful 13.2.2.1 vizibilã prin linie solidã ──────────
    2. Sectorul de decolare/apropiere şi aria de limitare a obstacolelor


3. Cu toate cã se aratã o punte pentru elicoptere de formã pãtratã,
în mod obişnuit sunt utilizate şi alte configuraţii.

CAP. 14
REGULI DE EXPLOATARE

14.1. Manual de Exploatare
14.1.1. La bord, trebuie sã se gãseascã, la dispoziţia tuturor persoanelor interesate un Manual de Exploatare, cu instrucţiuni de exploatare în siguranţã a unitãţii în condiţii normale şi în caz de avarie, acceptat de cãtre Administraţie.
14.1.2. Manualul de Exploatare trebuie sã conţinã dupã caz, urmãtoarele informaţii:
.1 o descriere generalã a unitãţii;
.2 limitele impuse în proiectare pentru fiecare mod de exploatare, incluzând sarcina, înãlţimea valului, perioada valului, vântul, curentul, pescajul, temperatura, starea presupusã a fundului mãrii şi alţi factori ale mediului înconjurãtor;
.3 un plan general indicând compartimentele etanşe, închiderile, aerisirile, balastul permanent şi sarcinile admisibile pe punţi;
.4 date asupra "navei goale" şi curbele hidrostatice sau echivalentele lor;
.5 un plan de capacitãţi indicând capacitatea tancurilor, centrul lor de greutate şi corecţiile pentru suprafeţele libere lichide;
.6 instrucţiuni privind exploatarea unitãţii, mai ales a preparativelor şi timpii aproximativ necesari pentru a face faţã condiţiilor de furtunã puternicã, procedurile în cazul schimbãrii modului de exploatare şi a tuturor limitelor inerente exploatãrii;
.7 informaţii asupra stabilitãţii indicând înãlţimea maxim admisibilã a centrului de greutate în funcţie de pescaj sau alţi parametri pe baza conformitãţii cu criteriilor de stabilitate în stare intactã şi dupã avarie;
.8 exemple pentru condiţii de încãrcare pentru fiecare mod de exploatare şi instrucţiuni pentru stabilirea altor condiţii de încãrcare acceptabile;
.9 planuri şi instrucţiuni privind exploatarea instalaţiei de balast;
.10 schemele sursei principale de energie de avarie, precum şi ale instalaţiilor electrice;
.11 schemele instalaţiilor de transfer şi depozitare a combustibilului lichid;
.12 un plan indicând zonele cu pericol de explozie;
.13 un plan de combatere a incendiului cu indicarea tipului şi amplasamentului echipamentelor de combatere a incendiului şi rutele de evacuare din toate compartimentele;
.14 prevederi de siguranţã, în ce priveşte amplasamentul şi procedurile de folosire a mijloacelor de salvare precum şi metoda de evacuare a personalului de pe unitate;
.15 sarcina nominalã pentru fiecare palan din turla de foraj; şi
.16 identificarea elicopterului folosit pentru proiectarea punţii elicopterelor.
14.2. Mãrfuri periculoase
14.2.1. Mãrfurile periculoase trebuie depozitate de o manierã adecvatã şi sigurã, ţinând cont de natura lor. Mãrfurile incompatibile trebuie separate unele de altele.
14.2.2. Explozibilele prezentând un pericol mare, trebuie depozitate într-o magazie adecvatã care trebuie sã fie ţinutã închisã în siguranţã. Explozibilele trebuie separate de detonatoare. Aparatele electrice şi cablurile din oricare compartiment în care trebuie depozitaţi explozibili, trebuie proiectate şi folosite astfel încât sã se reducã pericolele de incendiu sau de explozie.
14.2.3. Lichidele inflamabile care degajã vapori periculoşi şi gaze inflamabile trebuie depozitate într-un spaţiu bine ventilat sau pe punte.
14.2.4. Substanţele predispuse la încãlzire sau inflamare spontanã nu trebuie admise la bord decât dacã s-au luat toate precauţiile necesare pentru evitarea declanşãrii unui incendiu.
14.2.5. Substanţele radioactive trebuie depozitate şi manipulate respectând condiţiile de siguranţã.
14.3. Prevenirea poluãrii
Trebuie sã se asigure cã unitatea poate sã respecte cerinţele convenţiilor internaţionale în vigoare.
14.4. Remorcaj
Echipamentele de remorcare trebuie sã fie instalate astfel încât sã reducã la minimum orice pericol pentru personal în cursul operaţiilor de remorcare. Proiectarea şi dotarea acestor echipamente trebuie sã fie compatibile atât pentru condiţii normale cât şi pentru condiţii de avarie.
14.5. Transferul de materiale, de echipament sau de personal
14.5.1. Operaţiile de transfer, înciusiv greutãţile sarcinilor de manevrat şi procedurile de urmat în caz de avarie, trebuie examinate şi aprobate de personalul de la bordul unitãţii şi de cel aflat la bordul navelor care o deservesc, înainte de începutul operaţiunilor. În tot timpul acestor operaţiuni se vor menţine comunicaţii directe cu macaragiul.
14.5.2. Unitatea trebuie sã posede cel puţin douã mijloace de legare independente pentru navele care o deservesc. Poziţiile de legare trebuie sã fie calculate astfel încât capacitatea de ridicare şi deschiderea braţului macaralei sã fie suficiente pentru asigurarea manipulãrii sarcinilor în condiţii de siguranţã.
14.5.3. Dispunerea echipamentului de legare de la bordul unitãţii pentru uşurarea operaţiunilor de transfer, trebuie sã fie hotãrâtã ţinând seama de pericolul de avarie în cazul unde nava de deservire va intra în contact cu unitatea.
14.5.4. În mãsura posibilului, parâmele (cablurile) de legare dintre unitate şi nava de aprovizionare trebuie sã fie dispuse în aşa fel încât sã reducã la minimum pericolul pentru echipajul navei de deservire şi pentru cel al unitãţii, în cazul ruperii uneia dintre ele.
14.5.5. La bordul unitãţii evacuãrile provenind, de exemplu, din instalaţia de evacuare a apelor uzate sau de la ventilaţia tancurilor de depozitare, trebuie sa fie dispuse astfel ca sã reducã la minimum pericolul pentru personalul care lucreazã pe puntea navelor auxiliare.
14.6. Instalaţii de scufundare
14.6.1. Dacã sunt prevãzute instalaţii de scufundare, acestea trebuie instalate, protejate şi întreţinute astfel încât sã se reducã la minimum, în mãsura în care este posibil în practicã, orice pericol la care este expus personalul sau unitatea, ţinând seama de pericolele de incendiu, de explozie şi altele.
14.6.2. Instalaţiile de scufundare trebuie sã fie proiectate, construite, întreţinute şi certificate conform unui standard sau unei reguli naţionale sau internaţionale într-un mod acceptat de cãtre Administraţie.
14.7. Siguranţa navigaţiei
14.7.1. Cerinţele Convenţiei asupra Regulamentului Internaţional pentru prevenirea abordajelor pe mare în vigoare, trebuie sã se aplice fiecãrei unitãţi cu excepţia când ea staţioneazã şi este angrenatã în operaţiuni de foraj.
14.7.2. Orice unitate care este staţionarã şi angrenatã în operaţiuni de foraj trebuie sã satisfacã regulile de siguranţa navigaţiei ale statului riveran în ale cãrui ape teritoriale sau pe al cãrui platou continental opereazã unitatea.

Apendice

Formular model al Certificatului de siguranţã pentru unitatea mobilã de foraj marin




         CERTIFICAT DE SIGURANŢĂ PENTRU UNITATEA MOBILĂ DE FORAJ MARIN
                                (Sigla oficialã)

                        Eliberat în virtutea cerinţelor

                CODULUI IMCO PENTRU CONSTRUCŢIA ŞI ECHIPAMENTUL
                        UNITĂŢILOR MOBILE DE FORAJ MARIN

    Sub autoritatea Guvernului
    ......................................................
    (numele oficial complet al ţãrii)

    de ..........................................................
      (titlul oficial complet al persoanei sau organizaţiei competente
                  autorizate de cãtre Administraţie)

 ┌─────────────────────────┬─────────────────────────┬────────────────────────┐
 │Numele sau numerele      │       Tipul             │Portul de               │
 │distinctive ale unitatii │(sectiunea 1.3 din Cod)  │inmatriculare           │
 ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤
 │                         │                         │                        │
 │                         │                         │                        │
 │                         │                         │                        │
 │                         │                         │                        │
 │                         │                         │                        │
 └─────────────────────────┴─────────────────────────┴────────────────────────┘

    Data la care a fost pusã chila sau data la care construcţia
    unitãţii se gãsea într-un stadiu echivalent sau la care
    au început lurãrile de transformare majorã ................


    SE CERTIFICĂ PRIN PREZENTUL:

    1. Cã unitatea susmenţionatã a fost inspectatã oficial în conformitate
cu cerinţele aplicabile ale Codului pentru Construcţia şi Echipamentul
Unitãţilor Mobile de Foraj Marin;
    2. Cã aceastã inspecţie aratã cã structura, echipamentul, dotãrile,
echipamentele staţiei radio, materialele unitãţii, cât şi starea lor,
sunt satisfãcãtoare din toate punctele de vedere şi cã unitatea este
în conformitate cu cerinţele relevante ale Codului;
    3. Cã mijloacele de salvare sunt prevãzute pentru un numãr total
de ......... persoane maximum, şi anume:
    4. Cã, în conformitate cu secţiunea 1.4 a Codului, cerinţele Codului
au fost modificate cu privire la unitate în felul urmãtor:

    Prezentul certificat este valabil pânã la ... ziua ..... 19....

    Eliberat la ................................. ziua ..... 19....
               (locul eliberãrii certificatului)

    Subsemnatul declar cã sunt autorizat oficial de cãtre susnumitul
Guvern pentru a elibera prezentul certificat.


                                      ..............................
                                      (Semnãtura persoanei oficiale
                                       şi/sau ştampila autoritãţii
                                      care elibereazã certificatul)



    (Sigla sau ştampila autoritãţii
      care elibereazã certificatul,
           dupã caz)



                                   INSPECŢII

    Se certificã prin prezentul cã în urma unei inspecţii cerute în
  secţiunea 1.6 din Cod, s-a constatat cã unitatea a fost gãsitã în
  conformitate cu cerinţele relevante ale Codului.

    Inspecţii intermediare

    Locul ..............................................      Data ..........
    Semnãtura si ştampila autoritãţii care elibereaza
    certificatul

    Locul ..............................................      Data ..........
    Semnãtura si ştampila autoritãţii care elibereaza
    certificatul

    Locul ..............................................      Data ..........
    Semnãtura si ştampila autoritãţii care elibereaza
    certificatul

    Locul ..............................................      Data ..........
    Semnãtura si ştampila autoritãţii care elibereaza
    certificatul

    Locul ..............................................      Data ..........
    Semnãtura si ştampila autoritãţii care elibereaza
    certificatul


-------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Altele, Act International, COD din 15 noiembrie 1979

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016