Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
CERINTE din 20 iunie 2008 pentru amenajarea si utilizarea terenurilor, altele decat aerodromurile autorizate, pe care pot ateriza, respectiv de pe care pot decola aeronave civile care executa zboruri interne incadrate in categoria operatiunilor aeriene civile de lucru aerian sau aviatie generala
EMITENT: MINISTERUL TRANSPORTURILOR PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 477 din 27 iunie 2008
CAP. I
Generalitãţi
1.1. Prevederi generale. Aplicabilitate
1.1.1. Prezenta reglementare stabileşte, în conformitate cu prevederile <>art. 9 pct. (5) lit. b) din Hotãrârea Guvernului nr. 1.172/2003 pentru aprobarea procedurii de autorizare a zborurilor cu aeronave civile şi de stat în spaţiul aerian naţional, cu modificãrile ulterioare, cerinţele minime pentru amenajarea şi utilizarea terenurilor, altele decât aerodromurile autorizate, destinate zborurilor aeronavelor care executã operaţiuni aeriene de lucru aerian sau aviaţie generalã în spaţiul aerian naţional.
1.1.2. Prevederile prezentei reglementãri se aplicã numai în cazul terenurilor amenajate şi utilizate cu caracter temporar, situate în afara localitãţilor urbane şi utilizate exclusiv pentru efectuarea zborurilor VFR, denumite în continuare terenuri temporare. Prin utilizare cu caracter temporar se înţelege utilizarea terenului pentru o perioadã mai micã de 6 luni într-un an calendaristic.
1.1.3. Operatorii aeronavelor poartã întreaga responsabilitate pentru stabilirea şi amenajarea terenurilor temporare pe care le utilizeazã, conform cerinţelor din prezenta reglementare, pentru realizarea condiţiilor de siguranţã a zborului, precum şi pentru supravegherea desfãşurãrii operaţiunilor aeriene civile desfãşurate pe aceste terenuri.
1.1.4. Terenurile temporare destinate a fi folosite pentru operaţiuni de lucru aerian sau aviaţie generalã se autorizeazã de cãtre operatorii aeronavelor implicaţi.
1.1.5. Ca parte integrantã a procesului de autorizare a terenurilor temporare, operatorii aeronavelor trebuie sã elaboreze o documentaţie tehnicã pentru fiecare teren temporar utilizat.
1.1.6. Formatul, structura şi conţinutul formularelor care alcãtuiesc documentaţia tehnicã de autorizare a terenurilor temporare de aeronauticã civilã se stabilesc de Autoritatea Aeronauticã Civilã Românã (AACR), se aprobã prin decizie a directorului general al AACR şi se publicã pe pagina web a AACR.
1.2. Definiţii
1.2.1. În sensul prezentei reglementãri, termenii utilizaţi au urmãtoarele semnificaţii:
- arie de decolare şi aterizare - suprafaţa pãtratã, delimitatã pe un heliport temporar şi destinatã aterizãrii şi decolãrii elicopterelor;
- arie de siguranţã - aria definitã în exteriorul ariei de decolare şi aterizare a unui heliport temporar, degajatã de obstacole, destinatã reducerii riscurilor deteriorãrii materiale în cazul în care elicopterul se abate accidental de la aria de decolare şi aterizare;
- forţã majorã - un eveniment imprevizibil şi inevitabil care genereazã imposibilitatea temporarã sau definitivã de executare a unui zbor în conformitate cu autorizarea acordatã;
- manual operaţional - documentul care stabileşte organizarea compartimentelor de zbor şi operaţionale ale operatorului aeronavei şi relaţiile dintre acestea, precum şi procedurile şi instrucţiunile care guverneazã activitatea acestora în vederea asigurãrii siguranţei zborului;
- obstacol - orice obiect fix (natural sau artificial, temporar ori permanent) sau mobil, ori pãrţi ale acestuia, care prin amplasare, proprietãţi fizice, caracteristici constructive şi/sau funcţionale afecteazã ori poate afecta siguranţa activitãţilor aeronautice;
- operator al aeronavei - persoana fizicã sau juridicã care efectueazã operaţiuni aeriene cu o aeronavã civilã; în cazul operaţiunilor aeriene civile de aviaţie generalã, operator al aeronavei este considerat pilotul aflat la comanda aeronavei; în cazul operaţiunilor aeriene civile de lucru aerian, operator al aeronavei este consideratã persoana deţinãtoare a documentului de certificare care stã la baza efectuãrii operaţiunii respective;
- pistã - suprafaţa dreptunghiularã definitã în perimetrul unui teren de zbor, amenajatã adecvat tipului de sol (înierbat sau sol compact) şi destinatã aterizãrii şi decolãrii avioanelor;
- siguranţa zborului - capacitate a activitãţii aeronautice constând în evitarea afectãrii sãnãtãţii sau pierderii de vieţi omeneşti, precum şi a producerii de pagube materiale;
- suprafeţe de limitare a (înãlţimii) obstacolelor - seria de suprafeţe care definesc un volum al spaţiului aerian pe şi în jurul unui teren temporar de aeronauticã civilã, care trebuie menţinut liber de obstacole cu scopul de a permite zborul aeronavelor în condiţii de siguranţã;
- teren de zbor - suprafaţa dreptunghiularã delimitatã pe un teren temporar şi destinatã aterizãrii şi decolãrii avioanelor;
- zbor VFR - zborul efectuat în conformitate cu regulile de zbor la vedere;
- zonã de siguranţã - zona adiacentã unui teren temporar de aeronauticã civilã, indiferent de proprietar, definitã cu scopul de a limita înãlţimea obstacolelor şi de a preveni efectele negative de orice naturã, directe şi/sau indirecte, asupra operãrii aeronavelor şi ansamblului activitãţilor aeronautice - în interesul siguranţei zborului aeronavelor şi securitãţii aeronautice;
1.2.2. Ceilalţi termeni aeronautici utilizaţi au înţelesul din Codul aerian civil.
CAP. II
Terenuri temporare pentru avioane
2.1. Caracteristici fizice ale terenului de zbor
2.1.1. La alegerea/stabilirea unui teren de zbor, operatorul aeronavei va urmãri ca terenul respectiv:
a) sã fie degajat de obstacole care pot afecta siguranţa zborului (reţele electrice/telefonice, clãdiri, stâlpi/piloni, canale, copaci, proeminenţe de teren etc.);
b) sã fie orientat cu axul longitudinal pe direcţia predominantã a vântului în zonã;
c) sã permitã aterizarea, rularea şi staţionarea avioanelor la sol, în condiţii de teren uscat sau umed;
d) sã nu prezinte denivelãri (gropi, şanţuri, muşuroaie etc.);
e) sã nu fie într-o zonã inundabilã şi sã permitã drenarea naturalã a apelor pluviale.
2.1.2. Terenul de zbor va fi de formã dreptunghiularã, cu lungimea de minimum 500 m şi lãţimea de 100 m.
2.1.3. Pentru siguranţa operaţiunilor aeriene:
a) suprafaţa terenului de zbor trebuie amenajatã şi menţinutã în stare bunã de utilizare, adecvat tipului de sol (înierbat sau sol compact);
b) lungimea terenului de zbor trebuie stabilitã astfel încât sã permitã decolarea şi aterizarea tipurilor de aeronave folosite, corespunzãtor caracteristicilor/performanţelor acestora, dar nu mai micã de 500 m;
c) panta longitudinalã a terenului de zbor nu trebuie sã fie mai mare de 2 %.
2.1.4. Dacã pe terenul de zbor se delimiteazã explicit o pistã de decolare-aterizare, aceasta va avea lungimea de minimum 500 m şi lãţimea de minimum 1,5 anvergura maximã a avioanelor folosite, dar nu mai puţin de 30 m.
2.1.5. - (1) Situarea terenului de zbor va fi definitã prin coordonate geografice cu precizia de o zecimalã de minut.
(2) Se admite şi definirea numai prin distanţe şi direcţii faţã de repere uşor de recunoscut pe teren şi pe hartã.
2.2. Identificarea şi evaluarea obstacolelor
2.2.1. Operatorul aeronavei trebuie sã identifice obstacolele semnificative din zona terenului temporar şi sã evalueze influenţa acestora asupra siguranţei zborului.
2.2.2. - (1) Regimul de obstacolare în zona terenului temporar se defineşte prin urmãtoarele suprafeţe virtuale de limitare a înãlţimii obstacolelor, asociate terenului de zbor: suprafeţe de decolare/aterizare (culoare aeriene de acces), suprafeţe de tranziţie şi suprafaţa orizontalã.
(2) Caracteristicile suprafeţelor menţionate la alin. (1) sunt prezentate în figura 2-1.
Figura 2-1: Suprafeţele de limitare a înãlţimii obstacolelor. Zone de siguranţã
-------------
NOTA(CTCE)
Reprezentarea graficã a figurii 2-1, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 477 din 27.06.2008, la pagina 4, a se vedea imaginea asociatã.
2.2.3. Unde condiţiile locale nu permit realizarea pantelor precizate pentru suprafeţele de limitare a înãlţimii obstacolelor în culoarul aerian de acces, se admite panta de 1: 50 pe lungimea totalã de 2.000 m.
2.2.4. În perimetrul terenului de zbor nu se admit obiecte fixe, cu excepţia mijloacelor vizuale necesare navigaţiei aeriene, care trebuie sã fie frangibile şi marcate în culori contrastante cu fundalul.
2.2.5. Direcţiile de apropiere finalã şi de decolare trebuie sã fie libere de obstacole (reţele electrice, stâlpi, copaci, proeminenţe ale terenului etc.).
2.2.6. Orice obiect care poate constitui prin înãlţimea sau poziţia sa un pericol la aterizare sau la decolare şi care nu poate fi înlãturat trebuie marcat vizibil.
2.2.7. - (1) În situaţii de forţã majorã, pentru locurile care nu au fost evaluate anterior, operatorul aeronavei poate aplica o procedurã specificã de aterizare/decolare care sã permitã evaluarea din aer de cãtre pilot a compatibilitãţii locului cu performanţele avionului şi cu natura misiunii.
(2) Dimensiunile locului vor fi cel puţin egale cu dimensiunile terenurilor de zbor autorizate.
(3) Responsabilitatea pentru alegerea terenului şi siguranţa aterizãrii îi aparţine în totalitate pilotului comandant.
(4) Fiecare operator care utilizeazã terenuri temporare are obligaţia de a elabora procedura specificã menţionatã la alin. (1), care va fi inclusã, dupã caz, în Manualul operaţional al operatorului aeronavei.
2.3. Semnalizãri la sol şi marcaje
Semnalizãrile la sol şi marcajele pe un teren temporar se fac cu respectarea prevederilor secţiunii 4 din anexa 1 la Reglementarea aeronauticã civilã românã RACR - RA, Regulile aerului, ediţia 02/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
2.4. Parcarea avioanelor
2.4.1. Pe durata parcãrii avioanelor operatorul aeronavei trebuie sã adopte mãsurile adecvate de protecţie, siguranţã şi supraveghere a acestora.
2.4.2. La rularea sau tractarea avioanelor, precum şi în poziţiile de parcare trebuie sã existe o distanţã de cel puţin 5 m între extremitãţile avioanelor şi între extremitãţile avioanelor şi obiectele din jur (clãdiri, garduri, copaci, vehicule etc.).
2.4.3. Platforma de parcare, de încãrcare etc. se va amenaja în exteriorul terenului de zbor, lateral, la o distanţã de cel puţin 10 m de marginea acestuia.
2.5. Documentaţia tehnicã de autorizare
Documentaţia tehnicã aferentã terenurilor temporare trebuie sã includã:
a) fişa terenului de zbor;
b) harta (schiţa) terenului de zbor;
c) harta (schiţa) de zonã şi obstacole a terenului de zbor;
d) tabel cu obstacole la terenul de zbor;
e) fişa de inspecţie periodicã a terenului de zbor.
CAP. III
Terenuri temporare pentru elicoptere
3.1. Caracteristici fizice ale terenurilor temporare pentru elicoptere
3.1.1. - (1) La alegerea/stabilirea unui teren temporar pentru elicoptere, denumit în continuare heliport temporar, operatorul aeronavei va urmãri ca acesta sã fie degajat de obstacole care pot afecta siguranţa zborului (reţele electrice/telefonice, clãdiri, stâlpi/piloni, copaci, proeminenţe de teren etc.), corelat cu direcţia vântului predominant.
(2) Ariile de decolare/aterizare şi, respectiv, de siguranţã trebuie:
a) sã permitã aterizarea şi staţionarea elicopterelor la sol, în condiţii de teren uscat sau umed;
b) sã nu prezinte denivelãri (gropi, şanţuri, muşuroaie etc.);
c) sã nu fie într-o zonã inundabilã şi sã permitã drenarea naturalã a apelor pluviale.
3.1.2. Aria de decolare/aterizare va fi de formã pãtratã, cu latura 2D (unde D este cea mai mare dintre dimensiunile maxime de gabarit ale elicopterelor folosite, când rotoarele sunt pornite).
3.1.3. Aria de siguranţã situatã la exteriorul ariei de decolare/aterizare trebuie sã fie la nivelul acesteia, de formã pãtratã, cu latura 2D+10 m.
3.1.4. Pentru siguranţa operaţiunilor aeriene:
a) heliportul temporar trebuie sã permitã decolarea şi aterizarea tipurilor de elicoptere folosite, corespunzãtor caracteristicilor/performanţelor acestora;
b) suprafaţele de decolare/aterizare şi, respectiv, de siguranţã trebuie amenajate şi menţinute în stare bunã de utilizare, adecvat tipului de sol (înierbat sau sol compact) şi de condiţiile acestuia (praf, nisip, zãpadã);
c) panta suprafeţelor nu trebuie sã fie mai mare de 8°.
3.1.5. - (1) Situarea heliportului temporar va fi definitã prin coordonate geografice cu precizia de o zecimalã de minut.
(2) Se admite şi definirea numai prin distanţe şi direcţii faţã de repere uşor de recunoscut pe teren şi pe hartã.
3.2. Identificarea şi evaluarea obstacolelor
3.2.1. Operatorul aeronavei trebuie sã identifice obstacolele semnificative din zona heliportului temporar şi sã evalueze influenţa acestora asupra siguranţei zborului.
3.2.2. - (1) Regimul de obstacolare în zona heliportului temporar se defineşte prin urmãtoarele suprafeţe virtuale de limitare a înãlţimii obstacolelor, asociate ariilor de decolare/aterizare şi, respectiv, de siguranţã: suprafeţe de decolare/aterizare (culoare aeriene de acces) şi suprafeţe de tranziţie.
(2) Caracteristicile suprafeţelor menţionate la alin. (1) sunt prezentate în figura 3-1:
Figura 3-1: Suprafeţe de limitare a înãlţimii obstacolelor. Zone de siguranţã
-------------
NOTA(CTCE)
Reprezentarea graficã a figurii 3-1, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 477 din 27.06.2008, la pagina 6, a se vedea imaginea asociatã.
3.2.3. Direcţiile de apropiere finalã şi de decolare trebuie sã fie libere de obstacole (reţele electrice, clãdiri, stâlpi, copaci, proeminenţe ale terenului etc.).
3.2.4. Orice obiect care poate constitui prin înãlţimea sau poziţia sa un pericol la aterizare sau la decolare şi care nu poate fi înlãturat trebuie marcat vizibil.
3.2.5. Pentru executarea misiunilor aviochimice cu elicoptere destinate acestui scop, alegerea şi omologarea ariilor (platformelor) de decolare/aterizare revine echipajelor şi trebuie îndeplinite în totalitate urmãtoarele prevederi:
a) aria de decolare/aterizare trebuie sã fie de minimum 6 m x 6 m, amplasatã pe sol tare, care sã nu permitã înfundarea roţilor, fãrã praf sau obiecte care ar putea fi antrenate de curentul de aer, ducând astfel la lovirea sistemului portant;
b) platformele betonate, asfaltate sau cele mobile, acolo unde existã, trebuie sã fie la nivelul solului;
c) în exteriorul ariei de decolare/aterizare de 6 m x 6 m, terenul trebuie sã fie plan şi la nivelul acesteia, pe o porţiune cel puţin egalã cu douã diametre ale sistemului portant; d) întreaga suprafaţã nu trebuie sã depãşeascã o înclinare mai mare de 8°;
e) în zonele unde se executã misiuni pentru tratarea viţei de vie sau a pomilor, în condiţiile existenţei platformelor amplasate în aceste plantaţii, zborul se va desfãşura astfel:
(i) se vor crea culoare de siguranţã (pe direcţiile vântului predominant), prin înlãturarea (temporar) a stâlpilor de spalier, pe o distanţã care sã asigure un unghi de pantã de decolare mai mic de 40°;
(ii) se vor alege locuri de amplasare a platformelor pe terenuri mai ridicate faţã de plantaţiile înconjurãtoare, numai când decolãrile cãtre pante descendente ale solului nu prezintã niciun fel de dificultate;
(iii) se vor asigura zonele marginale ale platformei cu bordura de siguranţã de 10 cm x 10 cm, care, în cazul cedãrii frânelor, sã împiedice rulajul elicopterelor în afara platformei.
3.2.6. Cu excepţia zborurilor aferente serviciilor medicale de urgenţã, toate operaţiunile aeriene de noapte cu aeronave civile sunt interzise pe heliporturile temporare.
3.2.7. - (1) Pentru zborurilor aferente serviciilor medicale de urgenţã, locul de operare trebuie sã fie suficient de mare (dimensiuni cel puţin de 2D x 2D), pentru a asigura degajarea de obstacole.
(2) Pentru zborurile aferente serviciilor medicale de urgenţã, efectuate pe timpul nopţii, locul trebuie sã fie iluminat (de pe pãmânt sau din elicopter), pentru a permite identificarea exactã a locului de aterizare şi a eventualelor obstacole. Acest teren trebuie sã aibã dimensiunile cel puţin de 2D x 4D.
(3) Procedurile de decolare şi aterizare pentru zborurile aferente serviciilor medicale de urgenţã, pe terenuri neevaluate anterior, vor fi conţinute în Manualul operaţional al operatorului aeronavei.
3.2.8. - (1) În situaţii de forţã majorã, pentru locurile care nu au fost evaluate anterior, operatorul aeronavei poate aplica o procedurã specificã de aterizare/decolare, care sã permitã evaluarea din aer de cãtre pilot a compatibilitãţii locului cu natura misiunii şi cu clasa de performanţã a elicopterului.
(2) Dimensiunile locului vor fi de 1,5-2 ori mai mari decât ale ariei de decolare/aterizare şi ale ariei de siguranţã de pe heliporturile temporare autorizate.
(3) Responsabilitatea pentru alegerea terenului şi siguranţa aterizãrii îi aparţine în totalitate pilotului comandant.
(4) Fiecare operator care utilizeazã heliporturi temporare are obligaţia de a elabora procedura specificã menţionatã la alin. (1), care va fi inclusã, dupã caz, în Manualul operaţional al operatorului aeronavei.
3.3. Semnalizãri la sol şi marcaje
Pe un heliport temporar trebuie sã existe:
a) indicator al direcţiei vântului:
(i) vizibil din aer şi de la sol, amplasat la o distanţã corespunzãtoare pentru a nu constitui un obstacol şi a nu fi influenţat de turbulenţe atmosferice locale;
(ii) vizibil de la locul de decolare şi aterizare al elicopterelor şi amplasat cât mai departe de clãdiri, copaci sau teren accidentat;
(iii) în formã de trunchi de con/"mânecã de vânt" (vezi fig. 2-2); în mod excepţional se poate utiliza un steag cu înãlţimea de minimum 3 m şi cu dimensiunile pânzei de 0,8 m x 1,0 m. În ambele variante se recomandã utilizarea de materiale textile uşoare, în douã culori, de preferinţã alb cu roşu, în 5 benzi alternante, prima şi ultima fiind de culoare roşie;
b) marcaje pentru vizualizarea perimetrului ariei de decolare/aterizare: pot fi utilizate fanioane dreptunghiulare cu înãlţimea de 50 cm si cu dimensiunile pânzei de 20 cm x 30 cm, dispuse cel puţin în colţurile ariei respective.
Fanioanele vor fi de culoare albã vara şi roşie iarna.
3.4. Documentaţia tehnicã de autorizare
Documentaţia tehnicã aferentã heliporturilor temporare trebuie sã includã:
a) fişa heliportului temporar;
b) harta (schiţa) heliportului temporar;
c) harta (schiţa) de zonã şi obstacole a heliportului temporar;
d) tabel cu obstacole la heliportul temporar;
e) fişa de inspecţie periodicã a heliportului temporar.
CAP. IV
Condiţii de operare pe terenurile temporare
4.1. Asigurarea cu combustibili de aviaţie
4.1.1. - (1) Operatorii aeronavelor care utilizeazã terenuri temporare şi desfãşoarã activitatea de aprovizionare, stocare şi alimentare cu combustibil a aeronavelor (avioane, elicoptere) la sol în sistem propriu trebuie sã aplice proceduri specifice acestei activitãţi.
(2) Procedurile în cauzã trebuie sã respecte cerinţele reglementãrilor aeronautice de profil în vigoare şi sã fie conforme cu facilitãţile tehnice destinate combustibilului de aviaţie deţinute.
(3) Procedurile specifice menţionate la alin. (1) se elaboreazã de operatorii aeronavelor şi se includ, dupã caz, în Manualul operaţional.
4.1.2. Dacã activitatea de aprovizionare, stocare şi alimentare cu combustibil a aeronavelor la sol pe terenuri temporare nu se desfãşoarã în sistem propriu, aceastã activitate trebuie efectuatã de un distribuitor de combustibili de aviaţie autorizat de AACR.
4.1.3. Asigurarea cu combustibili de aviaţie pe terenurile temporare de aeronauticã civilã se efectueazã de persoane competente, desemnate responsabile prin decizii ale conducãtorilor organizaţiilor din care fac parte, care vor permite alimentarea cu combustibil a aeronavelor numai dacã:
a) facilitãţile destinate combustibililor de aviaţie sunt corespunzãtoare stocãrii şi alimentãrii aeronavelor, conform reglementãrilor aeronautice în vigoare;
b) facilitãţile sunt marcate corespunzãtor sortimentelor de combustibil stocate;
c) probele prelevate pentru controlul vizual, înainte de alimentare, sunt corespunzãtoare;
d) alimentarea se face cu respectarea prevederilor reglementãrilor de profil în vigoare.
4.1.4. - (1) Persoanele responsabile cu asigurarea combustibililor de aviaţie vor menţine înregistrãri scrise, care trebuie sã includã:
a) detalii despre activitatea de recepţie/stocare/livrare în şi din depozit a combustibilului şi alimentare a aeronavelor;
b) detalii despre toate probele de combustibil luate şi rezultatele testelor acelor probe (teste de laborator şi pe teren);
c) detalii despre activitatea de întreţinere şi inspecţie ale facilitãţilor pentru combustibilii de aviaţie.
(2) Înregistrãrile trebuie fãcute corect şi menţinute pe o perioadã de timp conform sistemului de asigurarea calitãţii al organizaţiei care desfãşoarã activitatea de asigurare cu combustibil de aviaţie.
4.2. Echipamente de salvare şi stingerea incendiilor
În timpul desfãşurãrii operaţiunilor aeriene, pe terenurile temporare trebuie sã existe cel puţin:
a) un sistem de comunicaţii (inclusiv GSM), care sã permitã contactarea serviciilor locale de salvare, pompieri etc.;
b) mijloace şi materiale uzuale pentru stingerea incendiilor (echipamente de stingere care sã asigure aplicarea a minimum 90 l agent de stingere cu viteze de descãrcare de 60 l/min sau 90 kg de pulberi chimice de stingere, unelte, nisip etc.);
c) douã truse medicale de prim ajutor, cu materiale şi medicamente necesare pentru tratarea plãgilor, imobilizarea fracturilor etc.;
d) un autovehicul capabil sã transporte echipamentul şi personalul necesare pentru intervenţie.
4.3. Proceduri de coordonare
Dacã terenurile temporare sunt amplasate în zone de control (CTR), trebuie stabilite proceduri de coordonare cu furnizorii serviciilor de trafic aerian, în conformitate cu prevederile reglementãrilor aplicabile.
CAP. V
Responsabilitãţi şi obligaţii ale operatorilor aeronavelor
5.1. În vederea amplasãrii, amenajãrii şi utilizãrii unui teren temporar, operatorul aeronavei implicat trebuie sã deţinã în prealabil:
a) acordul proprietarului terenului;
b) avizul organului administraţiei publice locale pe a cãrui razã se aflã terenul respectiv.
5.2. Operatorii aeronavelor trebuie sã aleagã, sã amenajeze, sã autorizeze şi sã utilizeze terenurile temporare în conformitate cu prevederile prezentei reglementãri.
5.3. - (1) Operatorii aeronavelor vor organiza activitãţile de zbor şi conexe pe terenurile temporare în funcţie de caracteristicile şi performanţele aeronavelor utilizate, de recomandãrile producãtorilor aeronavelor respective, de particularitãţile activitãţilor executate, de prevederile reglementãrilor/normelor aplicabile etc.
(2) Operatorii aeronavelor vor asigura, dupã caz, delimitarea şi semnalizarea sectoarelor de teren interzise/periculoase, instruirea corespunzãtoare a tuturor persoanelor implicate direct sau indirect în activitãţile de zbor sau conexe executate pe terenurile temporare în cauzã, alte mijloace necesare în interesul siguranţei zborului.
5.4. Suplimentar cerinţelor formulate la paragraful 5.1, operatorul aeronavei care autorizeazã şi utilizeazã un teren temporar trebuie sã facã dovada cã deţine sau asigurã:
a) starea fizicã acceptabilã a pistei/terenului de zbor sau a ariei de decolare-aterizare şi zonele de siguranţã corespunzãtoare;
b) echipamente minime adecvate operãrii în siguranţã pe terenul temporar în cauzã, inclusiv pentru stingerea incendiilor;
c) personal competent şi cu experienţã în operarea şi întreţinerea corespunzãtoare a terenului temporar;
d) proceduri operaţionale care sã permitã desfãşurarea în siguranţã a operaţiunilor pe terenul temporar respectiv;
e) evaluarea şi înregistrarea modificãrilor survenite privind caracteristicile şi amenajarea terenului temporar faţã de condiţiile utilizãrii anterioare;
f) documentaţia tehnicã de autorizare aferentã terenului temporar.
5.5. Operatorii aeronavelor care utilizeazã terenuri temporare autorizate de alţi operatori trebuie sã cunoascã în prealabil şi sã aplice/respecte cerinţele tehnice şi operaţionale stabilite pentru terenurile în cauzã de operatorii care le-au autorizat.
5.6. - (1) Pentru siguranţa operaţiunilor pe toatã perioada de utilizare a unui teren temporar, operatorul aeronavei trebuie sã punã în aplicare o procedurã pentru evaluarea şi supravegherea, de cãtre o persoanã competentã, a terenului respectiv.
(2) Aceastã procedurã va ţine seama de posibilele schimbãri ale caracteristicilor terenului, apãrute dupã ultima acţiune de supraveghere.
(3) Procedura menţionatã la alin. (1) va fi inclusã, dupã caz, în Manualul operaţional al operatorului aeronavei.
5.7. - (1) Operatorii aeronavelor trebuie sã cunoascã zonele interzise, restricţionate şi periculoase, conform hãrţilor din Publicaţia de Informare Aeronauticã - AIP România, sã adapteze în mod corespunzãtor procedurile operaţionale şi sã informeze piloţii în acest sens.
(2) De asemenea, operatorii aeronavelor trebuie sã informeze piloţii despre starea curentã a pistei/terenului de zbor sau a ariei de decolare-aterizare aferente terenurilor temporare, obstacolele semnificative din zonã etc.
5.8. - (1) Operatorii aeronavelor trebuie sã întocmeascã şi sã deţinã Lista terenurilor temporare autorizate.
(2) Lista respectivã trebuie transmisã la AACR şi actualizatã, dupã caz.
5.9. Operatorii aeronavelor trebuie sã elaboreze şi sã deţinã documentaţia tehnicã de autorizare aferentã fiecãrui teren temporar pe care opereazã sau îşi propun sã opereze, potrivit prevederilor prezentei reglementãri.
5.10. Faţã de cerinţele prezentei reglementãri, operatorii aeronavelor pot întreprinde acţiuni şi pot aplica mãsuri pe care le considerã necesare în interesul siguranţei zborului, adecvate fiecãrei situaţii şi conforme cu prevederile actelor normative naţionale în vigoare şi ale reglementãrilor aeronautice de profil.
5.11. Rãspunderea pentru desfãşurarea activitãţilor de zbor pe terenurile temporare, cu respectarea reglementãrilor aeronautice în vigoare privind siguranţa, precum şi rãspunderea în cazul producerii de daune ca urmare a activitãţii de zbor desfãşurate pe astfel de terenuri, revin în totalitate operatorului aeronavei.
5.12. În perioada de valabilitate a avizului emis de organul administraţiei publice locale pentru un anumit teren temporar, aviz prevãzut la paragraful 5.1, zona aferentã este afectatã de servituţi aeronautice şi, ca urmare, intrã sub incidenţa prevederilor reglementãrilor aeronautice aplicabile.
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
