Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
CERINŢE MINIME DE FORMARE din 9 octombrie 2025 pentru programele de studii universitare de Medicină, Medicină dentară, Farmacie, Asistenţă medicală generală, Moaşe din domeniul de licenţă Sănătate
EMITENT: Guvernul PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 940 din 10 octombrie 2025
──────────
Aprobate prin HOTĂRÂRE nr. 840 din 9 octombrie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 940 din 10 octombrie 2025.
──────────
CAP. I
Programul de studii universitare de Medicină
ART. 1
(1) Programul de studii universitare de Medicină, care reprezintă formarea medicală de bază, se desfăşoară la forma de organizare cu frecvenţă. Acesta are o durată de 6 ani de studii, însumând 360 de credite de studii transferabile şi cel puţin 5.500 de ore de pregătire teoretică şi practică.
(2) Programul de studii menţionat la alin. (1) conduce la dobândirea rezultatelor învăţării corespunzătoare, care vizează:
a) ştiinţele pe care se bazează medicina, precum şi o bună înţelegere a metodelor ştiinţifice, inclusiv a principiilor de măsurare a funcţiilor biologice, evaluarea şi analiza datelor stabilite ştiinţific;
b) structura, funcţiile şi comportamentul persoanelor sănătoase şi bolnave, precum şi relaţiile dintre starea de sănătate şi mediul social şi fizic al fiinţei umane;
c) disciplinele şi practicile clinice care oferă o imagine coerentă a afecţiunilor mintale şi fizice, a medicinei din perspectiva profilaxiei, diagnosticului, terapiei şi reproducerii umane;
d) experienţa clinică relevantă în spitale, sub supraveghere corespunzătoare.
CAP. II
Programul de studii universitare de Medicină dentară
ART. 2
(1) Programul de studii universitare de Medicină dentară, care reprezintă formarea de bază, se desfăşoară la forma de organizare a învăţământului cu frecvenţă, are o durată de 6 ani de studii, însumând 360 de credite de studii transferabile şi cel puţin 5.500 de ore de pregătire teoretică şi practică.
(2) Programul de studii menţionat la alin. (1) conduce la dobândirea rezultatelor învăţării corespunzătoare, care vizează:
a) ştiinţele pe care se bazează stomatologia, precum şi o bună înţelegere a metodelor ştiinţifice, inclusiv a principiilor de măsurare a funcţiilor biologice, de evaluare şi analiză a faptelor şi datelor stabilite ştiinţific;
b) constituţia, fiziologia şi comportamentul persoanelor sănătoase şi bolnave, precum şi influenţa pe care o au mediul natural şi mediul social asupra stării de sănătate a fiinţei umane, în măsura în care aceste elemente se raportează la stomatologie;
c) structura şi funcţia dinţilor, cavităţii bucale, maxilarelor şi ţesuturilor conexe, atât sănătoase, cât şi bolnave, precum şi raportul lor cu starea de sănătate generală şi bunăstarea fizică şi socială a pacientului;
d) disciplinele şi metodele clinice care oferă medicului stomatolog o imagine coerentă asupra anomaliilor, leziunilor şi bolilor dinţilor, cavităţii bucale, maxilarelor şi ţesuturilor conexe, precum şi asupra stomatologiei preventive, diagnostice şi terapeutice;
e) dobândirea unei experienţe clinice adecvate, desfăşurată sub o supraveghere corespunzătoare;
f) utilizarea stomatologiei digitale şi aplicarea acesteia în condiţii de siguranţă în practica medicală.
(3) Formarea de bază în domeniul medicinei dentare conferă competenţele necesare pentru desfăşurarea tuturor activităţilor de prevenire, diagnostic şi tratament al afecţiunilor dinţilor, cavităţii bucale, maxilarelor şi ţesuturilor conexe.
(4) Programul de studii menţionat la alin. (1) cuprinde cel puţin următoarele discipline:
A. Discipline fundamentale:
- Chimie
– Fizică
– Biologie, genetică şi medicină regenerativă
B. Discipline medico-biologice şi discipline medicale generale:
- Anatomie
– Embriologie
– Histologie, inclusiv citologie
– Fiziologie
– Biochimie (sau chimie fiziologică)
– Anatomie patologică
– Patologie generală
– Farmacologie
– Microbiologie
– Igienă
– Medicină preventivă şi sănătate publică dentară
– Radiologie
– Fizioterapie
– Chirurgie generală
– Medicină internă, inclusiv pediatrie
– Otorinolaringologie
– Dermatovenerologie
– Psihologie generală - psihopatologie - neuropatologie
– Anestezie
– Imunologie
C. Discipline de specializare odonto-stomatologice:
- Protetică dentară
– Materiale stomatologice
– Stomatologie conservativă
– Stomatologie preventivă
– Anestezie şi sedare în stomatologie
– Chirurgie specială
– Patologie specială
– Practică clinică odonto-stomatologică
– Pedodonţie
– Ortodonţie
– Parodontologie
– Radiologie dentară
– Ocluzie dentară şi funcţie maxilară
– Gestionarea cabinetului stomatologic, profesionalism, etică şi legislaţie
– Aspecte sociale ale practicii dentare
– Gerodontologie
– Implantologie orală
– Îngrijire colaborativă interprofesională
– Tehnologia digitală în stomatologie
Aceste discipline se pot regăsi în planul de învăţământ ca discipline unice sau una sau mai multe discipline pot fi incluse într-o singură disciplină.
CAP. III
Programul de studii universitare de Farmacie
ART. 3
(1) Programul de studii universitare de Farmacie se desfăşoară la forma de organizare cu frecvenţă, are o durată de cel puţin 5 ani de studii şi totalizează 300 de credite de studii transferabile, dintre care cel puţin:
a) patru ani de pregătire teoretică şi practică cu program integral;
b) 6 luni de stagiu, desfăşurat în cursul sau la finalul formării teoretice şi practice într-o farmacie deschisă publicului sau întrun spital, sub supravegherea serviciului farmaceutic al respectivului spital.
(2) Programul de studii menţionat la alin. (1) conduce la dobândirea rezultatelor învăţării corespunzătoare, care vizează:
a) medicamentele şi substanţele utilizate în fabricarea produselor medicamentoase;
b) tehnologia farmaceutică şi controlul fizic, chimic, biologic şi microbiologic al produselor medicamentoase;
c) metabolismul, efectele medicamentelor, acţiunea substanţelor toxice şi utilizarea produselor medicamentoase;
d) evaluarea datelor ştiinţifice referitoare la produsele medicamentoase şi capacitatea de a putea furniza informaţii corespunzătoare pe baza acestora;
e) cadrul legal şi alte reglementări aplicabile în exercitarea activităţilor farmaceutice;
f) farmacia clinică şi îngrijirea farmaceutică, precum şi aplicarea acestora în activitatea profesională;
g) sănătatea publică şi impactul acesteia asupra promovării sănătăţii şi a gestionării bolilor;
h) colaborarea interdisciplinară şi multidisciplinară, comunicarea şi practicarea muncii în echipe de practică interprofesională;
i) utilizarea tehnologiei informaţiei şi a tehnologiilor digitale în practica farmaceutică.
(3) Programul de studii menţionat la alin. (1) cuprinde cel puţin următoarele discipline:
- Biologia plantelor şi animalelor
– Fizică
– Chimie generală şi anorganică
– Chimie organică
– Chimie analitică
– Chimie farmaceutică, inclusiv analiza medicamentelor
– Biochimie generală şi aplicată (medicală)
– Anatomie, fiziologie, patologie şi fiziopatologie; terminologie medicală
– Microbiologie
– Farmacologie şi farmacoterapie
– Tehnologie farmaceutică
– Tehnologie biofarmaceutică
– Toxicologie
– Farmacognozie
– Legislaţie şi, după caz, deontologie
– Genetică şi farmacogenomică
– Imunologie
– Farmacie clinică
– Îngrijire farmaceutică
– Farmacie socială
– Sănătate publică, inclusiv epidemiologie
– Practică farmaceutică
– Farmacoeconomie
Pregătirea teoretică şi practică trebuie astfel corelate, încât să fie menţinut caracterul universitar al formării.
CAP. IV
Programul de studii universitare de Asistenţă medicală generală
ART. 4
(1) Programul de studii universitare de Asistenţă medicală generală se desfăşoară la forma de organizare cu frecvenţă, are o durată de 4 ani de studii, totalizează 240 de credite de studii transferabile şi include cel puţin 4.600 de ore de pregătire teoretică şi clinică. Pregătirea teoretică reprezintă cel puţin o treime, iar cea clinică, cel puţin jumătate din durata minimă de formare. Se pot acorda exceptări parţiale profesioniştilor care au urmat o parte din formarea lor prin cursuri de nivel cel puţin echivalent.
(2) Pregătirea teoretică reprezintă componenta de formare prin care asistenţii medicali generalişti dobândesc rezultatele învăţării necesare pentru organizarea, furnizarea şi evaluarea îngrijirii medicale.
Pregătirea teoretică este asigurată de personal didactic calificat şi specializat în domeniul asistenţei medicale generale, precum şi de alţi specialişti competenţi, în cadrul instituţiilor de învăţământ superior sau al organizaţiilor furnizoare de educaţie, după caz.
(3) Pregătirea clinică reprezintă componenta de formare prin care asistentul medical generalist învaţă, în echipe, în contact direct cu indivizi sănătoşi sau bolnavi şi/sau cu colectivităţi, să organizeze, să furnizeze şi să evalueze asistenţa medicală generală necesară, pe baza cunoştinţelor, abilităţilor şi competenţelor dobândite. Această pregătire clinică formează asistentul medical generalist să lucreze şi să coordoneze o echipă, precum şi să organizeze asistenţa medicală globală, inclusiv activităţi de educaţie sanitară a indivizilor şi a grupurilor mici în cadrul instituţiilor sanitare sau în comunitate.
(4) Programul de studii menţionat la alin. (1) conduce la dobândirea următoarelor rezultate ale învăţării:
a) cunoştinţe cuprinzătoare despre ştiinţele ce stau la baza asistenţei medicale generale, inclusiv anatomie, fiziologie şi comportamentul persoanelor sănătoase şi bolnave, precum şi despre relaţia dintre starea de sănătate şi mediul fizic şi social al fiinţei umane;
b) cunoştinţe despre natura şi etica profesiei, precum şi despre principiile generale ale sănătăţii şi asistenţei medicale;
c) experienţă clinică adecvată, dobândită sub supravegherea personalului de specialitate în domeniul asistenţei medicale generale, în unităţi dotate corespunzător pentru asistenţa medicală necesară ce trebuie acordată pacientului;
d) capacitatea de a participa la formarea practică a personalului medical şi experienţa de lucru cu acest personal şi de a colabora cu alţi profesionişti din domeniul sănătăţii;
e) capacitatea de a furniza asistenţă medicală individualizată şi de a responsabiliza pacienţii, rudele şi alte persoane relevante în procesul de autoîngrijire şi adoptare a unui stil de viaţă sănătos;
f) responsabilitate şi autonomie în dezvoltarea leadershipului profesional şi în procesul decizional;
g) cunoaşterea şi utilizarea inovaţiilor tehnice şi a metodelor moderne în asistenţa medicală.
(5) Titlul de calificare de asistent medical generalist atestă capacitatea absolventului de a aplica cel puţin următoarele competenţe de bază:
a) identificarea în mod independent a nevoilor de asistenţă medicală necesară, pe baza cunoştinţelor teoretice şi clinice dobândite, planificarea, organizarea şi punerea în aplicare a asistenţei medicale în tratarea pacienţilor, pe baza rezultatelor învăţării şi a competenţelor dobândite în condiţiile prevăzute la alin. (4) lit. a)-c), în vederea îmbunătăţirii practicii profesionale;
b) colaborarea eficientă cu alţi profesionişti din domeniul sănătăţii, inclusiv prin participarea la pregătirea practică a personalului din domeniul sănătăţii, pe baza rezultatelor învăţării şi a competenţelor dobândite în condiţiile prevăzute la alin. (4) lit. d) şi e);
c) competenţa de a oferi persoanelor, familiilor şi grupurilor de persoane informaţii care să le permită să aibă un stil de viaţă sănătos şi să se autoîngrijească, pe baza rezultatelor învăţării şi competenţelor dobândite în condiţiile prevăzute la alin. (4) lit. a) şi b);
d) competenţa de a iniţia în mod independent măsuri imediate pentru menţinerea în viaţă şi de a aplica măsuri în situaţii de criză sau de catastrofă;
e) competenţa de a oferi în mod independent consiliere, indicaţii şi sprijin persoanelor care necesită îngrijire şi persoanelor apropiate;
f) asigurarea în mod independent a calităţii îngrijirii medicale şi evaluarea modului de acordare a acesteia;
g) comunicarea profesională exhaustivă şi cooperarea cu membrii altor profesii din domeniul sănătăţii;
h) analiza calităţii asistenţei acordate pentru îmbunătăţirea continuă a practicii profesionale de asistent medical generalist.
(6) Programul de studii prevăzut la alin. (1) cuprinde următoarele categorii de pregătire:
A. Pregătire teoretică
a) Asistenţă medicală:
- Natura, etica şi principiile generale ale sănătăţii şi ale asistenţei medicale, inclusiv teoriile privind îngrijirea centrată pe persoană
– Principii de asistenţă medicală în materie de:
– medicină generală şi specialităţi medicale;
– chirurgie generală şi specialităţi chirurgicale;
– îngrijirea copiilor şi pediatrie;
– igiena şi îngrijirea mamei şi a nou-născutului;
– sănătate mintală şi psihiatrie;
– îngrijirea persoanelor în vârstă şi geriatrie.
– Practica şi cercetarea în domeniul asistenţei medicale bazate pe dovezi
b) Discipline fundamentale privind sănătatea:
- Anatomie şi fiziologie
– Patologie
– Bacteriologie, virusologie şi parazitologie
– Biofizică, biochimie şi radiologie
– Dietetică
– Igienă:
– medicină preventivă;
– educaţie sanitară.
– Farmacologie
c) Discipline din domeniul Ştiinţelor sociale:
- Sociologie
– Psihologie
– Principii de administrare şi de gestionare
– Principii de predare
– Legislaţia socială şi sanitară
– Aspecte juridice ale profesiei
d) Discipline din domeniul Ştiinţă şi tehnologie, respectiv Matematică, Ştiinţele naturii şi Ştiinţe inginereşti:
- e-sănătate
B. Pregătire clinică
- Asistenţă medicală în materie de:
– medicină generală şi specialităţi medicale;
– chirurgie generală şi specialităţi chirurgicale;
– îngrijirea copiilor şi pediatrie;
– igiena şi îngrijirea mamei şi a nou-născutului;
– sănătate mintală şi psihiatrie;
– îngrijirea persoanelor în vârstă şi geriatrie;
– asistenţă medicală în medii comunitare;
– abordarea centrată pe persoană.
– Ştiinţă şi tehnologie:
– e-sănătate.
Predarea uneia sau a mai multor discipline se poate face comasat într-o singură disciplină.
Pregătirea teoretică se face în mod echilibrat şi coordonat cu pregătirea clinică, astfel încât cunoştinţele şi abilităţile să poată fi dobândite în mod corespunzător.
CAP. V
Programul de studii universitare de Moaşe
ART. 5
(1) Programul de studii universitare de Moaşe se desfăşoară la forma de organizare cu frecvenţă, are o durată de 4 ani de studii şi cuprinde cel puţin 4.600 de ore de pregătire teoretică şi practică, din care pregătirea clinică reprezintă cel puţin o treime din durata totală a formării.
(2) Programul de studii menţionat la alin. (1) conduce la dobândirea rezultatelor învăţării care vizează:
a) cunoştinţe aprofundate despre ştiinţele pe care se bazează activităţile de moaşă, în special moşit, obstetrică şi ginecologie;
b) cunoştinţe adecvate privind deontologia profesională şi legislaţia relevantă pentru exercitarea profesiei;
c) cunoştinţe relevante de medicină generală (anatomie, fiziologie, funcţii biologice) şi farmacologie în obstetrică şi neonatologie, precum şi o bună înţelegere a relaţiei dintre starea de sănătate, mediul fizic şi social şi comportamentul uman;
d) experienţă clinică adecvată, dobândită în instituţii autorizate, care să permită moaşei să acorde îngrijiri antenatale, să asiste la naştere, să gestioneze urmările acesteia în instituţii autorizate şi să acorde supraveghere în fazele imediat premergătoare şi imediate ale naşterii. De asemenea, trebuie să poată acorda îngrijiri postnatale şi să efectueze manevre de resuscitare neonatală, în mod independent şi responsabil, în măsura necesară şi în afara situaţiilor patologice, până la intervenţia medicului;
e) o înţelegere adecvată a formării personalului medical şi experienţa de colaborare cu respectivul personal.
(3) Programul de studii prevăzut la alin. (1) cuprinde următoarele categorii de pregătire:
A. Pregătirea teoretică
a) Discipline fundamentale:
- Noţiuni fundamentale de anatomie şi fiziologie
– Noţiuni fundamentale de patologie
– Noţiuni fundamentale de bacteriologie, virusologie şi parazitologie
– Noţiuni fundamentale de biofizică, biochimie şi radiologie
– Pediatrie, în special referitor la nou-născuţi
– Igienă, educaţie sanitară, medicină preventivă, diagnosticare timpurie
– Nutriţie şi dietetică, în special cu privire la femei, nou-născuţi şi sugari
– Noţiuni fundamentale de sociologie şi probleme de medicină socială
– Noţiuni fundamentale de farmacologie
– Psihologie
– Pedagogie
– Legislaţie medicală şi socială şi organizare medicală
– Deontologie şi legislaţie profesională
– Educaţie sexuală şi planificare familială
– Protecţia juridică a mamei şi copilului
b) Discipline de specializare:
- Anatomie şi fiziologie
– Embriologie şi dezvoltarea fătului
– Sarcină, naştere şi puerperalitate
– Patologie ginecologică şi obstetrică
– Pregătire pentru naştere şi maternitate, inclusiv aspectele psihologice
– Pregătire pentru naştere (inclusiv cunoaşterea şi folosirea echipamentului tehnic de obstetrică)
– Analgezie, anestezie şi resuscitare
– Fiziologia şi patologia nou-născutului
– Îngrijirea şi supravegherea nou-născutului
– Factori psihologici şi sociali
B. Pregătirea clinică
Această pregătire se face sub supraveghere corespunzătoare:
- consultarea femeilor însărcinate, inclusiv cel puţin 100 de examinări prenatale;
– supravegherea şi îngrijirea a cel puţin 40 de parturiente;
– asistarea de către studenţi la cel puţin 40 de naşteri; în cazul în care nu se poate ajunge la acest număr ca urmare a lipsei de femei în travaliu, acesta poate fi redus la minimum 30, cu condiţia ca studentul să participe activ la încă 20 de naşteri;
– Asistarea la naşteri cu prezentare pelviană; în cazul în care acest lucru nu este posibil, ca urmare a numărului insuficient de naşteri cu prezentare pelviană, pregătirea se face prin simulare;
– practicarea epiziotomiei şi iniţierea în sutură. Iniţierea va cuprinde pregătire teoretică şi exerciţii clinice. Practicarea suturii include sutura epiziotomiilor şi a rupturilor simple de perineu, care poate fi simulată în cazul în care este absolut necesar;
– supravegherea şi îngrijirea a 40 de femei care urmează să nască sau care au născut, având sarcini cu risc;
– supravegherea şi îngrijirea, inclusiv examinarea, a cel puţin 100 de parturiente sănătoase şi nou-născuţi sănătoşi;
– urmărirea şi îngrijirea nou-născutului necesitând îngrijiri speciale, inclusiv a celor născuţi prematur, a celor născuţi după termen, precum şi a celor subponderali sau bolnavi;
– îngrijirea femeilor care prezintă patologii ginecologice şi obstetricale;
– iniţierea în îngrijirea medicală şi chirurgicală. Iniţierea va cuprinde pregătire teoretică şi exerciţii clinice.
Pregătirea teoretică (partea A a programului de studii) se face în mod echilibrat şi coordonat cu pregătirea clinică (partea B a programului de studii), astfel încât rezultatele învăţării prevăzute în prezenta anexă să poată fi dobândite în mod corespunzător.
Pregătirea clinică a moaşei (partea B a programului de studii) trebuie efectuată sub forma unor stagii coordonate în cadrul spitalelor sau al altor servicii de sănătate autorizate de autorităţile sau organismele competente. În cursul acestei formări, viitoarele moaşe participă la activităţile serviciilor în cauză, în măsura în care aceste activităţi contribuie la formarea lor, şi beneficiază de iniţiere în responsabilităţile pe care le implică activităţile de moaşă.
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
