Cel mai bun serviciu de monitorizare a actelor publicate in Monitorul Oficial
────────
*) Traducere.
PREAMBUL
Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare, denumitã în continuare Carta,
considerând cã scopul Consiliului Europei este realizarea unei uniuni mai strânse între membrii sãi, îndeosebi pentru salvgardarea şi promovarea idealurilor şi principiilor care constituie patrimoniul lor comun,
considerând cã protecţia limbilor regionale sau minoritare istorice din Europa, dintre care unele riscã, în decursul timpului, sã disparã, contribuie la menţinerea şi dezvoltarea tradiţiilor şi a bogãţiei culturale a Europei,
considerând cã dreptul de a practica o limbã regionalã sau minoritarã în viaţa privatã şi publicã reprezintã un drept imprescriptibil, în conformitate cu principiile cuprinse în Pactul internaţional relativ la drepturile civile şi politice al Naţiunilor Unite şi în conformitate cu spiritul Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale a Consiliului Europei,
luând în considerare activitatea realizatã în cadrul C.S.C.E. şi în special Actul final de la Helsinki din 1975 şi documentul reuniunii de la Copenhaga din 1990,
subliniind valoarea interculturalitãţii şi a plurilingvismului şi considerând cã protecţia şi încurajarea limbilor regionale sau minoritare nu trebuie sã se facã în detrimentul limbilor oficiale şi al necesitãţii de a le însuşi,
conştiente de faptul cã protecţia şi promovarea limbilor regionale sau minoritare în diferite ţãri şi regiuni ale Europei reprezintã o contribuţie importantã la construirea unei Europe bazate pe principiile democraţiei şi ale diversitãţii culturale, în cadrul suveranitãţii naţionale şi al integritãţii teritoriale,
ţinând seama de condiţiile specifice şi de tradiţiile istorice proprii diferitelor regiuni ale statelor Europei,
au convenit asupra celor ce urmeazã:
PARTEA I
Dispoziţii generale
ART. 1
Definiţii
În sensul prezentei Carte:
a) prin expresia limbi regionale sau minoritare se înţelege limbile:
(i) folosite în mod tradiţional într-o anumitã zonã a unui stat de cãtre cetãţenii acelui stat, care constituie un grup numeric inferior restului populaţiei statului; şi
(ii) diferite de limba (limbile) oficialã (oficiale) a (ale) acelui stat;
Ea nu include nici dialectele limbii (limbilor) oficiale a (ale) statului, nici limbile migranţilor;
b) prin zonã în cadrul cãreia o limbã regionalã sau minoritarã este folositã se înţelege aria geograficã în care aceastã limbã reprezintã modul de exprimare al unui numãr de persoane justificând adoptarea a diferite mãsuri de protecţie şi de promovare prevãzute prin prezenta Cartã;
c) prin limbi nonteritoriale se înţelege limbile folosite de cetãţenii unui stat care sunt diferite de limba (limbile) folositã (folosite) de restul populaţiei statului, dar care, deşi folosite în mod tradiţional pe teritoriul statului, nu pot fi asociate cu o anumitã arie geograficã a acestuia.
ART. 2
Angajamente
1. Fiecare parte se angajeazã sã aplice prevederile pãrţii a II-a la ansamblul limbilor regionale sau minoritare folosite pe teritoriul sãu, care corespund definiţiilor din art. 1.
2. În ceea ce priveşte orice limbã indicatã în momentul ratificãrii, al acceptãrii sau al aprobãrii, în conformitate cu art. 3, fiecare parte se angajeazã sã aplice un minimum de 35 de paragrafe sau alineate selecţionate dintre prevederile pãrţii a III-a a prezentei Carte, dintre care cel puţin 3 selecţionate din fiecare din art. 8 şi 12 şi unul din fiecare din art. 9, 10, 11 şi 13.
ART. 3
Modalitãţi
1. Fiecare stat contractant trebuie sã specifice în instrumentul sãu de ratificare, de acceptare ori de aprobare fiecare limbã regionalã sau minoritarã ori fiecare limbã oficialã mai puţin rãspânditã pe ansamblul sau pe o parte a teritoriului sãu, la care se aplicã paragrafele selecţionate în conformitate cu paragraful 2 al art. 2.
2. Orice parte poate, în orice moment ulterior, sã notifice secretarului general cã acceptã obligaţiile decurgând din prevederile oricãrui alt paragraf al Cartei care nu fusese specificat în instrumentul de ratificare, de acceptare sau de aprobare ori cã va aplica paragraful 1 al prezentului articol altor limbi regionale sau minoritare ori altor limbi oficiale mai puţin rãspândite pe ansamblul sau pe o parte a teritoriului sãu.
3. Angajamentele prevãzute în paragraful precedent vor fi considerate parte integrantã a ratificãrii, a acceptãrii sau a aprobãrii şi vor avea aceleaşi efecte cu începere de la data notificãrii lor.
ART. 4
Regimuri de protecţie existente
1. Nicio prevedere a prezentei Carte nu poate fi interpretatã ca o limitare sau derogare de la drepturile garantate prin Convenţia Europeanã a Drepturilor Omului.
2. Prevederile prezentei Carte nu aduc atingere prevederilor mai favorabile care reglementeazã situaţia limbilor regionale sau minoritare ori statutul juridic al persoanelor aparţinând minoritãţilor, existente deja într-un stat parte sau care sunt prevãzute de acordurile internaţionale bilaterale ori multilaterale pertinente.
ART. 5
Obligaţii existente
Nicio prevedere a prezentei carte nu va putea fi interpretatã ca implicând dreptul de a angaja o activitate sau de a realiza o acţiune ce contravine scopurilor Cartei Naţiunilor Unite ori altor obligaţii de drept internaţional, inclusiv principiului suveranitãţii şi integritãţii teritoriale a statelor.
ART. 6
Informare
Pãrţile se angajeazã sã vegheze ca autoritãţile, organizaţiile şi persoanele interesate sã fie informate asupra drepturilor şi obligaţiilor stabilite prin prezenta Cartã.
PARTEA a II-a
Obiective şi principii urmãrite în conformitate cu paragraful 1 al art. 2
ART. 7
Obiective şi principii
1. În ceea ce priveşte limbile regionale sau minoritare, în zonele în care aceste limbi sunt folosite şi în funcţie de situaţia fiecãrei limbi, pãrţile îşi întemeiazã politica, legislaţia şi practica pe urmãtoarele obiective şi principii:
a) recunoaşterea limbilor regionale sau minoritare ca o expresie a bogãţiei culturale;
b) respectarea ariei geografice a fiecãrei limbi regionale sau minoritare, în aşa fel încât diviziunile administrative existente ori noi sã nu constituie un obstacol pentru promovarea respectivei limbi regionale sau minoritare;
c) necesitatea unei acţiuni hotãrâte pentru promovarea limbilor regionale sau minoritare în vederea salvgardãrii lor;
d) facilitarea şi/sau încurajarea folosirii, oral ori în scris, a limbilor regionale sau minoritare, în viaţa publicã ori în viaţa privatã;
e) menţinerea şi dezvoltarea relaţiilor în domeniile prevãzute în prezenta Cartã, între grupurile folosind o limbã regionalã sau minoritarã şi alte grupuri ale aceluiaşi stat ce vorbesc o limbã practicatã într-o formã identicã ori apropiatã, precum şi stabilirea de relaţii culturale cu alte grupuri din respectivul stat folosind limbi diferite;
f) stabilirea de forme şi mijloace adecvate de predare şi studiere a limbilor regionale sau minoritare, la toate nivelele corespunzãtoare;
g) stabilirea de mijloace permiţând celor ce nu vorbesc o limbã regionalã sau minoritarã şi care locuiesc într-o arie unde aceastã limbã este folositã sã o înveţe, dacã doresc acest lucru;
h) promovarea studiilor şi a cercetãrilor în domeniul limbilor regionale sau minoritare în universitãţi ori instituţii echivalente;
i) promovarea unor forme corespunzãtoare de schimburi transnaţionale, în domeniile prevãzute de prezenta Cartã, pentru limbile regionale sau minoritare folosite într-o formã identicã ori apropiatã în douã sau mai multe state.
2. Pãrţile se angajeazã sã elimine, dacã nu au fãcut-o deja, orice distincţie, excludere, restricţie sau preferinţã nejustificatã referitoare la folosirea unei limbi regionale sau minoritare şi având drept scop descurajarea sau punerea în pericol a menţinerii ori dezvoltãrii acesteia. Adoptarea de mãsuri speciale în favoarea limbilor regionale sau minoritare, destinate sã promoveze egalitatea între vorbitorii acestor limbi şi restul populaţiei ori urmãrind sã ţinã seama de situaţiile lor specifice, nu este consideratã ca un act de discriminare faţã de vorbitorii limbilor mai rãspândite.
3. Pãrţile se angajeazã sã promoveze, prin mãsuri corespunzãtoare, înţelegerea reciprocã între toate grupurile lingvistice ale ţãrii, îndeosebi acţionând în aşa fel încât respectul, înţelegerea şi toleranţa faţã de limbile regionale sau minoritare sã figureze printre obiectivele educaţiei şi instituirii desfãşurate în ţarã, şi sã încurajeze mijloacele de comunicare în masã sã urmãreascã acelaşi obiectiv.
4. În determinarea politicii faţã de limbile regionale sau minoritare, pãrţile se angajeazã sã ia în considerare necesitãţile şi dorinţele exprimate de grupurile ce folosesc aceste limbi. Ele sunt încurajate sã creeze, dacã este necesar, organe cu rol consultativ asupra tuturor chestiunilor legate de limbile regionale sau minoritare.
5. Pãrţile se angajeazã sã aplice, mutatis mutandis, principiile enumerate în paragrafele 1-4 de mai sus la limbile nonteritoriale. Totuşi, în cazul acestor limbi, natura şi cuprinderea mãsurilor ce urmeazã a fi luate pentru a da efect prezentei Carte vor fi determinate într-o manierã flexibilã, ţinându-se seama de necesitãţi şi dorinţe şi respectându-se tradiţiile şi caracteristicile grupurilor care folosesc limbile respective.
PARTEA a III-a
Mãsuri în favoarea folosirii limbilor regionale sau minoritare în viaţa publicã, ce urmeazã a fi adoptate în conformitate cu angajamentele asumate în virtutea paragrafului 2 al art. 2
ART. 8
Învãţãmânt
1. În materie de învãţãmânt, pãrţile se angajeazã, în ceea ce priveşte zonele în care sunt folosite astfel de limbi, în funcţie de situaţia fiecãreia dintre aceste limbi şi fãrã a aduce atingere limbii (limbilor) oficiale a (ale) statului:
a) (i) sã prevadã desfãşurarea unei educaţii preşcolare în limbile regionale sau minoritare respective; sau
(ii) sã prevadã desfãşurarea unei pãrţi substanţiale a educaţiei preşcolare în limbile regionale sau minoritare respective; sau
(iii) sã aplice una dintre mãsurile vizate la pct. (i) şi (ii) de mai sus cel puţin elevilor ale cãror familii o solicitã şi al cãror numãr este considerat suficient; sau
(iv) dacã autoritãţile publice nu au competenţe directe în domeniul educaţiei preşcolare, sã favorizeze şi/sau sã încurajeze aplicarea mãsurilor vizate la pct. (i)-(iii) de mai sus;
b) (i) sã prevadã desfãşurarea unui învãţãmânt primar în limbile regionale sau minoritare respective; sau
(ii) sã prevadã desfãşurarea unei pãrţi substanţiale a învãţãmântului primar în limbile regionale sau minoritare respective; sau
(iii) sã prevadã, în cadrul învãţãmântului primar, ca predarea limbilor regionale sau minoritare respective sã facã parte integrantã din programa de învãţãmânt; sau
(iv) sã aplice una dintre mãsurile vizate la pct. (i)-(iii) de mai sus cel puţin elevilor ale cãror familii o solicitã şi al cãror numãr este considerat suficient;
c) (i) sã prevadã desfãşurarea unui învãţãmânt secundar în limbile regionale sau minoritare respective; sau
(ii) sã prevadã desfãşurarea unei pãrţi substanţiale a învãţãmântului secundar în limbile regionale sau minoritare respective; sau
(iii) sã prevadã, în cadrul învãţãmântului secundar, predarea limbilor regionale sau minoritare ca parte integrantã a programei de învãţãmânt; sau
(iv) sã aplice una dintre mãsurile vizate la pct. (i)-(iii) de mai sus cel puţin elevilor care o solicitã sau, dacã este cazul, ale cãror familii o solicitã - în numãr considerat suficient;
d) (i) sã prevadã desfãşurarea unui învãţãmânt tehnic şi vocaţional în limbile regionale sau minoritare respective; sau
(ii) sã prevadã desfãşurarea unei pãrţi substanţiale a învãţãmântului tehnic şi vocaţional în limbile regionale sau minoritare respective; sau
(iii) sã prevadã, în cadrul educaţiei tehnice şi vocaţionale, predarea limbilor regionale sau minoritare respective, ca parte integrantã a programei de învãţãmânt; sau
(iv) sã aplice una dintre mãsurile vizate la pct. (i)-(iii) de mai sus cel puţin elevilor care o solicitã sau, dacã este cazul, ale cãror familii o solicitã - în numãr considerat suficient;
e) (i) sã prevadã desfãşurarea unui învãţãmânt universitar şi a altor forme de învãţãmânt superior în limbile regionale sau minoritare; sau
(ii) sã prevadã studiul acestor limbi ca disciplinã a învãţãmântului universitar şi superior; sau
(iii) dacã, în temeiul rolului statului în raport cu instituţiile de învãţãmânt superior, prevederile pct. (i) şi (ii) nu pot fi aplicate, sã încurajeze şi/sau sã autorizeze crearea unui învãţãmânt superior în limbile regionale sau minoritare ori a unor modalitãţi permiţând studierea acestor limbi în universitate sau în alte instituţii de învãţãmânt superior;
f) (i) sã ia mãsuri pentru organizarea de cursuri de educaţie pentru adulţi sau de educaţie permanentã desfãşurate în principal ori integral în limbile regionale sau minoritare; sau
(ii) sã propunã aceste limbi ca discipline de educaţie pentru adulţi şi de educaţie permanentã; sau
(iii) dacã autoritãţile publice nu au competenţe directe în domeniul educaţiei adulţilor, sã favorizeze şi/sau sã încurajeze predarea acestor limbi în cadrul educaţiei pentru adulţi ori al educaţiei permanente;
g) sã ia mãsuri pentru asigurarea predãrii istoriei şi a culturii pe care limba regionalã sau minoritarã le exprimã;
h) sã asigure pregãtirea de bazã şi permanentã a cadrelor didactice necesare punerii în aplicare a acelora dintre paragrafele a)-g) acceptate de parte;
i) sã creeze unul sau mai multe organe de control însãrcinate sã urmãreascã mãsurile adoptate şi progresele realizate în direcţia instituirii ori a dezvoltãrii predãrii limbilor regionale sau minoritare şi sã realizeze asupra acestor chestiuni rapoarte periodice care vor fi fãcute publice.
2. În materie de învãţãmânt şi în ceea ce priveşte zonele, altele decât cele în care sunt folosite în mod tradiţional limbile regionale sau minoritare, pãrţile se angajeazã sã autorizeze, sã încurajeze şi sã creeze, dacã numãrul vorbitorilor unei limbi regionale sau minoritare o justificã, predarea în limba regionalã sau minoritarã ori predarea acestei limbi la nivele de învãţãmânt corespunzãtoare.
ART. 9
Justiţia
1. Pãrţile se angajeazã, în ceea ce priveşte circumscripţiile autoritãţilor judiciare în care numãrul persoanelor folosind limbile regionale sau minoritare justificã mãsurile specificate mai jos, în funcţie de situaţia fiecãreia dintre aceste limbi şi cu condiţia ca utilizarea posibilitãţilor oferite de prezentul paragraf sã nu fie consideratã de cãtre judecãtor ca împiedicând buna administrare a justiţiei:
a) în cadrul procedurilor penale:
(i) sã prevadã ca, la cererea uneia dintre pãrţi, tribunalele sã îşi desfãşoare procedurile în limbile regionale sau minoritare; şi/sau
(ii) sã garanteze acuzatului dreptul de a se exprima în limba sa regionalã sau minoritarã; şi/sau
(iii) sã prevadã ca cererile şi probele, scrise ori orale, sã nu fie considerate ca inadmisibile numai pe motivul cã sunt formulate într-o limbã regionalã sau minoritarã; şi/sau
(iv) sã administreze în aceste limbi regionale sau minoritare, la cerere, actele în legãturã cu procedurile judiciare, dacã este necesar prin recurgerea la interpreţi şi traduceri care sã nu implice cheltuieli suplimentare pentru cei interesaţi;
b) în cadrul procedurilor civile:
(i) sã prevadã ca, la cererea unei pãrţi, tribunalele sã îşi desfãşoare procedurile în limbile regionale sau minoritare; şi/sau
(ii) sã permitã ca, atunci când o parte la un litigiu trebuie sã comparã personal în faţa unui tribunal, aceasta sã se exprime în limba sa regionalã sau minoritarã, fãrã ca prin aceasta sã se expunã la cheltuieli suplimentare; şi/sau
(iii) sã permitã administrarea de documente şi probe în limbile regionale sau minoritare, dacã este necesar prin recurgerea la interpreţi şi traduceri;
c) în procedurile în faţa jurisdicţiilor competente în materie administrativã:
(i) sã prevadã ca jurisdicţiile la cererea unei pãrţi sã conducã procedura în una dintre limbile regionale sau minoritare;
(ii) sã permitã, în cazul în care o parte aflatã în litigiu trebuie sã comparã în persoanã în faţa unui tribunal, sã se exprime în limba sa regionalã sau minoritarã fãrã ca pentru aceasta sã se expunã la cheltuieli suplimentare;
(iii) sã permitã producerea de documente şi de probe în limbile regionale sau minoritare; dacã este necesar, se va recurge la interpreţi şi traduceri;
d) sã ia mãsuri pentru a asigura aplicarea pct. (i)-(iii) ale paragrafelor b) şi c) de mai sus şi utilizarea eventualã de interpreţi şi traduceri, fãrã ca aceasta sã atragã cheltuieli suplimentare pentru cei interesaţi.
2. Pãrţile se angajeazã:
a) sã nu conteste validitatea actelor juridice întocmite în ţarã numai pe motivul cã acestea sunt redactate într-o limbã regionalã sau minoritarã; sau
b) sã nu conteste validitatea, între pãrţi, a actelor juridice întocmite în ţarã numai pe motivul cã acestea sunt redactate într-o limbã regionalã sau minoritarã şi sã prevadã cã acestea pot fi invocate împotriva unor pãrţi terţe interesate care nu folosesc respectivele limbi, cu condiţia ca conţinutul actului (actelor) sã fie adus la cunoştinţã acestora de cãtre persoanele care îl (le) invocã; sau
c) sã nu conteste validitatea, între pãrţi, a actelor juridice întocmite în ţarã numai pe motivul cã sunt redactate într-o limbã regionalã sau minoritarã.
3. Pãrţile se angajeazã sã facã accesibile în limbile regionale sau minoritare textele legislative naţionale cele mai importante şi pe acelea care îi intereseazã în mod special pe cei care utilizeazã aceste limbi, dacã aceste texte nu sunt deja disponibile în alt fel.
ART. 10
Autoritãţile administrative şi serviciile publice
1. În circumscripţiile administrative ale statului locuite de un numãr de vorbitori de limbi regionale sau minoritare, care justificã mãsurile specificate mai jos, şi în funcţie de situaţia fiecãrei limbi, pãrţile se angajeazã, în mãsura în care este posibil:
a) (i) sã vegheze ca autoritãţile administrative sã utilizeze limbile regionale sau minoritare; sau
(ii) sã vegheze ca funcţionarii autoritãţilor administrative care asigurã relaţia cu publicul sã foloseascã limbile regionale sau minoritare în raporturile lor cu persoanele care li se adreseazã în aceste limbi; sau
(iii) sã vegheze ca vorbitorii de limbi regionale sau minoritare sã poatã prezenta cereri orale ori scrise şi sã primeascã rãspunsuri în aceste limbi; sau
(iv) sã vegheze ca vorbitorii de limbi regionale sau minoritare sã poatã prezenta cereri orale ori scrise în aceste limbi;
(v) sã vegheze ca vorbitorii de limbi regionale sau minoritare sã poatã prezenta ca valabil un document întocmit în aceste limbi;
b) sã punã la dispoziţie formulare şi texte administrative de uz curent pentru populaţie în limbile regionale sau minoritare, ori în versiuni bilingve;
c) sã permitã autoritãţilor administrative sã întocmeascã documente într-o limbã regionalã sau minoritarã.
2. În ceea ce priveşte autoritãţile locale şi regionale din zonele locuite de un numãr de vorbitori de limbi regionale sau minoritare în care se justificã mãsurile specificate mai jos, pãrţile se angajeazã sã permitã şi/sau sã încurajeze:
a) folosirea limbilor regionale sau minoritare în cadrul administraţiei regionale ori locale;
b) posibilitatea pentru vorbitorii de limbi regionale sau minoritare de a prezenta cereri orale ori scrise în aceste limbi;
c) publicarea de cãtre autoritãţile regionale a textelor oficiale şi în limbile regionale sau minoritare;
d) publicarea de cãtre autoritãţile locale a textelor oficiale şi în limbile regionale sau minoritare;
e) folosirea de cãtre autoritãţile regionale a limbilor regionale sau minoritare în dezbaterile din consiliile lor, fãrã a exclude totuşi folosirea limbii (limbilor) oficiale a (ale) statului;
f) folosirea de cãtre autoritãţile locale a limbilor regionale sau minoritare în dezbaterile din consiliile lor, fãrã a exclude totuşi folosirea limbii (limbilor) oficiale a (ale) statului;
g) folosirea sau adoptarea, dacã este cazul, alãturi de denumirea în limba (limbile) oficialã (oficiale), a formelor tradiţionale şi corecte ale toponomiei în limbile regionale sau minoritare.
3. În ceea ce priveşte serviciile publice asigurate de cãtre autoritãţile administrative ori de cãtre alte persoane care acţioneazã în cadrul competenţei acestora, pãrţile contractante se angajeazã, în zonele în care limbile regionale sau minoritare sunt folosite, în funcţie de situaţia fiecãrei limbi şi în mãsura în care acest lucru este posibil:
a) sã vegheze ca limbile regionale sau minoritare sã fie folosite în cadrul serviciilor publice; sau
b) sã permitã vorbitorilor de limbi regionale sau minoritare sã formuleze cereri şi sã primeascã rãspunsuri în aceste limbi; sau
c) sã permitã vorbitorilor de limbi regionale sau minoritare sã formuleze cereri în aceste limbi.
4. În vederea aplicãrii dispoziţiilor paragrafelor 1, 2 şi 3 pe care le-au acceptat, pãrţile se angajeazã sã ia una sau mai multe dintre mãsurile ce urmeazã:
a) traducerea sau interpretarea eventual solicitatã;
b) alegerea şi, dacã este cazul, formarea unui numãr suficient de funcţionari şi alţi agenţi publici;
c) satisfacerea, în mãsura în care este posibil, a cererilor agenţilor publici care cunosc o limbã regionalã sau minoritarã de a fi repartizaţi în zona în care aceastã limbã este folositã.
5. Pãrţile se angajeazã sã permitã, la cererea celor interesaţi, folosirea sau adoptarea de patronime în limbile regionale sau minoritare.
ART. 11
Mijloace de comunicare
1. Pãrţile se angajeazã, pentru vorbitorii limbilor regionale sau minoritare, în zonele în care aceste limbi sunt folosite, în funcţie de situaţia fiecãrei limbi, în mãsura în care autoritãţile publice au, în mod direct ori indirect, competenţe, atribuţii sau un rol în acest domeniu, cu respectarea principiilor de independenţã şi autonomie a mijloacelor de comunicare:
a) în mãsura în care radioul şi televiziunea au caracterul de servicii publice:
(i) sã asigure crearea cel puţin a unei staţii de radio şi a unui canal de televiziune în limbile regionale sau minoritare; sau
(ii) sã încurajeze şi/sau sã faciliteze crearea cel puţin a unei staţii de radio şi a unui canal de televiziune în limbile regionale sau minoritare; sau
(iii) sã ia mãsuri corespunzãtoare pentru ca difuzorii sã programeze emisiuni în limbile regionale sau minoritare;
b) (i) sã încurajeze şi/sau sã faciliteze crearea cel puţin a unei staţii de radio în limbile regionale sau minoritare; sau
(ii) sã încurajeze şi/sau sã faciliteze emiterea de programe de radio în limbile regionale sau minoritare, în mod periodic;
c) (i) sã încurajeze şi/sau sã faciliteze crearea cel puţin a unui canal de televiziune în limbile regionale sau minoritare; sau
(ii) sã încurajeze şi/sau sã faciliteze difuzarea de programe de televiziune în limbile regionale sau minoritare, în mod periodic;
d) sã încurajeze şi/sau sã faciliteze realizarea şi difuzarea de producţii audio şi audiovizuale în limbile regionale sau minoritare;
e) (i) sã încurajeze şi/sau sã faciliteze crearea şi/sau menţinerea cel puţin a unui organ de presã în limbile regionale sau minoritare; sau
(ii) sã încurajeze şi/sau sã faciliteze publicarea de articole de presã în limbile regionale sau minoritare, în mod periodic;
f) (i) sã acopere costurile suplimentare ale mijloacelor de comunicare ce utilizeazã limbile regionale sau minoritare, atunci când legea prevede o asistenţã financiarã, în general, pentru mijloacele de comunicare; sau
(ii) sã extindã mãsurile existente de asistenţã financiarã la producţiile audiovizuale în limbile regionale sau minoritare;
g) sã sprijine formarea jurnaliştilor şi a personalului pentru mijloacele de comunicare ce utilizeazã limbile regionale sau minoritare.
2. Pãrţile se angajeazã sã garanteze libertatea de recepţie directã a emisiunilor de radio şi de televiziune ale ţãrilor vecine, realizate într-o limbã folositã într-o formã identicã ori apropiatã de o limbã regionalã sau minoritarã, şi sã nu se opunã retransmiterii de emisiuni de radio şi de televiziune din ţãrile vecine, realizate într-o astfel de limbã. Ele se angajeazã în plus sã vegheze ca nicio restricţie a libertãţii de expresie şi a liberei circulaţii a informaţiei într-o limbã folositã într-o formã identicã ori apropiatã de o limbã regionalã sau minoritarã sã nu fie impusã presei scrise. Exercitarea libertãţilor menţionate mai sus, atrãgând obligaţii şi responsabilitãţi, poate fi supusã anumitor formalitãţi, condiţii, restricţii sau sancţiuni prevãzute de lege, care constituie mãsuri necesare, într-o societate democraticã, în interesul securitãţii naţionale, al integritãţii teritoriale ori al siguranţei publice, al apãrãrii ordinii şi al prevenirii crimei, al protecţiei sãnãtãţii sau a moralei, al protecţiei reputaţiei ori a drepturilor altora, pentru împiedicarea divulgãrii informaţiilor confidenţiale sau pentru garantarea autoritãţii şi a imparţialitãţii puterii judecãtoreşti.
3. Pãrţile se angajeazã sã vegheze ca interesele vorbitorilor limbilor regionale sau minoritare sã fie reprezentate ori luate în considerare în cadrul structurilor eventual create, în conformitate cu legea, având ca sarcinã garantarea libertãţii şi a pluralitãţii mijloacelor de comunicare.
ART. 12
Activitãţi şi facilitãţi culturale
1. În ceea ce priveşte activitãţile şi facilitãţile culturale - în special biblioteci, videoteci, centre culturale, muzee, arhive, academii, teatre şi cinematografe, precum şi operele literare şi producţia cinematograficã, folclorul, festivalurile, industria culturalã, incluzând în special utilizarea de noi tehnologii -, pãrţile se angajeazã, în zonele în care aceste limbi sunt folosite şi în mãsura în care autoritãţile publice au competenţe, puteri sau rol în acest domeniu:
a) sã încurajeze formele de exprimare şi iniţiativele specifice limbilor regionale sau minoritare şi sã favorizeze diferite mijloace de acces la operele produse în aceste limbi;
b) sã favorizeze diferitele modalitãţi de acces în alte limbi la operele produse în limbile regionale sau minoritare, sprijinind şi dezvoltând activitãţile de traducere, dublare, postsincronizare şi subtitrare;
c) sã favorizeze accesul în limbile regionale sau minoritare la operele produse în alte limbi, sprijinind şi dezvoltând activitãţile de traducere, dublare, postsincronizare şi subtitrare;
d) sã vegheze ca organismele însãrcinate sã întreprindã şi sã susţinã diferite forme de activitãţi culturale sã integreze într-o mãsurã adecvatã cunoaşterea şi folosirea limbilor şi culturilor regionale sau minoritare în acţiunile a cãror iniţiativã o au ori pe care le sprijinã;
e) sã favorizeze punerea la dispoziţia organismelor însãrcinate sã întreprindã sau sã susţinã activitãţi culturale a unui personal cunoscãtor al limbii regionale sau minoritare, precum şi al limbii (limbilor) restului populaţiei;
f) sã încurajeze participarea directã a reprezentanţilor limbilor regionale sau minoritare la demersurile de organizare a facilitãţilor şi de planificare a activitãţilor culturale;
g) sã încurajeze şi/sau sã faciliteze crearea unuia sau mai multor organisme însãrcinate sã colecteze, depoziteze şi sã prezinte ori sã publice operele realizate în limbile regionale sau minoritare;
h) dacã este necesar, sã creeze şi/sau sã promoveze şi sã finanţeze servicii de traducere şi de cercetare terminologicã, în vederea în special a menţinerii şi dezvoltãrii în fiecare limbã regionalã sau minoritarã a unei terminologii administrative, comerciale, economice, sociale, tehnologice ori juridice adecvate.
2. În ceea ce priveşte alte zone decât cele în care limbile regionale sau minoritare sunt în mod tradiţional folosite, pãrţile se angajeazã sã autorizeze, sã încurajeze şi/sau sã prevadã, dacã numãrul vorbitorilor unei limbi regionale sau minoritare justificã aceasta, activitãţi ori facilitãţi culturale adecvate, în conformitate cu paragraful precedent.
3. Pãrţile se angajeazã ca în politica lor culturalã pe plan extern sã acorde un loc corespunzãtor limbilor regionale sau minoritare şi culturii pe care ele o exprimã.
ART. 13
Viaţa economicã şi socialã
1. În ceea ce priveşte activitãţile economice şi sociale, pãrţile se angajeazã, pentru ansamblul ţãrii:
a) sã excludã din propria legislaţie orice dispoziţie care interzice ori limiteazã în mod nejustificat folosirea limbilor regionale sau minoritare în documentele referitoare la viaţa economicã ori socialã şi, mai ales, în contractele de muncã şi în documentele tehnice, cum ar fi instrucţiunile de utilizare a produselor sau a echipamentelor tehnice;
b) sã interzicã introducerea în regulamentele interne ale întreprinderilor şi în actele private a oricãror clauze ce exclud ori limiteazã folosirea limbilor regionale sau minoritare, cel puţin între vorbitorii aceleiaşi limbi;
c) sã se opunã practicilor ce tind sã descurajeze folosirea limbilor regionale sau minoritare în cadrul activitãţilor economice şi sociale;
d) sã faciliteze şi/sau sã încurajeze prin alte mijloace decât cele vizate în paragraful c) folosirea limbilor regionale sau minoritare.
2. În domeniul activitãţilor economice şi sociale, pãrţile se angajeazã, în mãsura în care autoritãţile publice sunt competente în zona în care limbile regionale sau minoritare sunt folosite şi dacã acest lucru este posibil:
a) sã defineascã, prin reglementãrile financiare şi bancare, modalitãţile ce permit, în condiţiile compatibile cu uzanţele comerciale, folosirea limbilor regionale sau minoritare la redactarea ordinelor de platã (CEC, cambie etc.) ori a altor documente financiare sau, dacã este cazul, sã vegheze la iniţierea unui astfel de proces;
b) în sectoarele economice şi sociale aflate direct sub controlul lor (sectorul public) sã realizeze acţiuni destinate sã încurajeze folosirea limbilor regionale sau minoritare;
c) sã vegheze ca instituţiile sociale, cum ar fi spitalele, cãminele de bãtrâni, azilurile, sã ofere posibilitatea de a primi şi de a îngriji, în propria lor limbã, pe vorbitorii unei limbi regionale sau minoritare, care necesitã îngrijiri din motive de sãnãtate, vârstã etc.;
d) sã supravegheze, prin mijloace corespunzãtoare, ca instrucţiunile de siguranţã sã fie înscrise şi în limbile regionale sau minoritare;
e) sã facã accesibile în limbile regionale sau minoritare informaţiile furnizate de autoritãţile competente, în ceea ce priveşte drepturile consumatorilor.
ART. 14
Schimburi transfrontaliere
Pãrţile se angajeazã:
a) sã aplice acordurile bilaterale şi multilaterale existente care le angajeazã faţã de statele în care aceeaşi limbã este folositã într-o formã identicã ori apropiatã sau, dacã este necesar, sã depunã toate eforturile pentru a încheia astfel de acorduri, de naturã sã favorizeze contractele între vorbitorii aceleiaşi limbi din statele respective, în domeniile culturii, învãţãmântului, informaţiei, formãrii profesionale şi educaţiei permanente;
b) în interesul limbilor regionale sau minoritare, sã faciliteze şi/sau sã promoveze cooperarea transfrontalierã, mai ales între autoritãţile regionale ori locale din zonele în care aceeaşi limbã este folositã într-o formã identicã sau apropiatã.
PARTEA a IV-a
Aplicarea Cartei
ART. 15
Rapoarte periodice
1. Pãrţile vor prezenta periodic secretarului general al Consiliului Europei, într-o formã ce urmeazã a fi stabilitã de Comitetul Miniştrilor, un raport asupra politicii urmãrite, în conformitate cu partea a II-a a prezentei Carte, şi asupra mãsurilor luate pentru aplicarea dispoziţiilor pãrţii a III-a pe care le-au acceptat. Primul raport trebuie sã fie prezentat în anul imediat urmãtor intrãrii în vigoare a Cartei pentru partea respectivã, iar celelalte rapoarte, la intervale de 3 ani dupã primul raport.
2. Pãrţile vor face publice rapoartele.
ART. 16
Examinarea rapoartelor
1. Rapoartele prezentate secretarului general al Consiliului Europei în aplicarea art. 15 vor fi examinate de un comitet de experţi constituit în conformitate cu art. 17.
2. Organismele sau asociaţiile legal constituite în una dintre pãrţi vor putea sã atragã atenţia Comitetului de experţi asupra problemelor referitoare la angajamentele asumate de aceastã parte în conformitate cu partea a III-a din prezenta Cartã. Dupã consultarea pãrţii interesate, Comitetul de experţi va putea sã ţinã seama de aceste informaţii în pregãtirea raportului menţionat în paragraful 3 al prezentului articol. În plus, aceste organisme sau asociaţii vor putea sã prezinte declaraţii privind politica urmãritã de cãtre o parte, în conformitate cu partea a II-a.
3. Pe baza rapoartelor menţionate în paragraful 1 şi a informaţiilor menţionate în paragraful 2, Comitetul de experţi va pregãti un raport care va fi supus atenţiei Comitetului Miniştrilor. Acest raport va fi însoţit de observaţiile pe care pãrţile au fost invitate sã le formuleze şi poate fi fãcut public de cãtre Comitetul Miniştrilor.
4. Raportul menţionat în paragraful 3 va conţine în special propunerile Comitetului de experţi al Comitetului Miniştrilor în vederea pregãtirii, dacã este cazul, a oricãrei recomandãri a acestuia cãtre una sau mai multe pãrţi.
5. Secretarul general al Consiliului Europei va face un raport bianual detaliat asupra aplicãrii Cartei cãtre Adunarea Parlamentarã.
ART. 17
Comitetul de experţi
1. Comitetul de experţi va fi compus dintr-un membru pentru fiecare parte, desemnat de cãtre Comitetul Miniştrilor de pe o listã de persoane de cea mai înaltã integritate, recunoscute pentru competenţa lor în domeniul tratat de Cartã, care vor fi propuse de partea respectivã.
2. Membrii Comitetului de experţi vor fi numiţi pentru o perioadã de 6 ani şi mandatul lor va putea fi reînnoit. Dacã un membru nu îşi poate îndeplini mandatul, el va fi înlocuit, în conformitate cu procedura prevãzutã în paragraful 1, iar membrul numit în locul sãu va duce la bun sfârşit mandatul predecesorului sãu.
3. Comitetul de experţi va adopta regulamentul sãu interior. Secretariatul sãu va fi asigurat de cãtre secretarul general al Consiliului Europei.
PARTEA a V-a
Dispoziţii finale
ART. 18
1. Prezenta Cartã este deschisã spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei. Ea va fi supusã ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii.
2. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.
ART. 19
1. Prezenta Cartã va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni de la data la care 5 state membre ale Consiliului Europei îşi vor fi exprimat consimţãmântul de a fi legate prin Cartã, în conformitate cu dispoziţiile art. 18.
2. Pentru orice stat membru care îşi va exprima ulterior consimţãmântul de a fi legat prin Cartã, aceasta va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni de la data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare.
ART. 20
1. Dupã intrarea în vigoare a prezentei Carte, Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei va putea invita orice stat membru al Consiliului Europei sã adere la Cartã.
2. Pentru orice stat care aderã, Carta va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni de la data depunerii instrumentului de aderare la secretarul general al Consiliului Europei.
ART. 21
1. Orice stat poate, în momentul semnãrii sau al depunerii instrumentului sãu de ratificare, de acceptare, de aprobare ori de aderare, sã formuleze una sau mai multe rezerve la paragrafele 2-5 ale art. 7. Nicio altã rezervã nu este admisã.
2. Orice stat contractant care a formulat o rezervã în temeiul paragrafului precedent poate sã o retragã în totalitate sau în parte, adresând o notificare secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va produce efect la data primirii notificãrii de cãtre secretarul general.
ART. 22
1. Orice parte poate în orice moment sã denunţe prezenta Cartã, adresând o notificare secretarului general al Consiliului Europei.
2. Denunţarea va produce efect în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 6 luni de la data primirii notificãrii de cãtre secretarul general.
ART. 23
Secretarul General al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului şi oricãrui stat care va adera la prezenta cartã:
a) orice semnare;
b) depunerea oricãrui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare;
c) orice intrare în vigoare a prezentei carte, în conformitate cu art. 19 şi 20;
d) orice notificare primitã, în conformitate cu art. 3 paragraful 2;
e) orice alt act, notificare sau comunicare având legãturã cu prezenta Cartã.
În considerarea celor de mai sus, subsemnaţii, având depline puteri în acest scop, au semnat prezenta Cartã.
Încheiatã la Strasbourg la 5 noiembrie 1992, în limbile francezã şi englezã, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general va transmite copie certificatã fiecãruia dintre statele membre ale Consiliului Europei şi oricãrui stat invitat sã adere la prezenta Cartã.
