Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Parlamentul European, Consiliul şi Comisia proclamã în mod solemn textul urmãtor ca fiind Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
CARTA DREPTURILOR FUNDAMENTALE A UNIUNII EUROPENE
Preambul
Popoarele Europei, stabilind între ele o uniune tot mai strânsã, au hotãrât sã împãrtãşeascã un viitor paşnic întemeiat pe valori comune.
Conştientã de patrimoniul sãu spiritual şi moral, Uniunea este întemeiatã pe valorile indivizibile şi universale ale demnitãţii umane, libertãţii, egalitãţii şi solidaritãţii; aceasta se întemeiazã pe principiile democraţiei şi statului de drept. Uniunea situeazã persoana în centrul acţiunii sale, instituind cetãţenia Uniunii şi creând un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie.
Uniunea contribuie la pãstrarea şi la dezvoltarea acestor valori comune, respectând diversitatea culturilor şi tradiţiilor popoarelor Europei, precum şi identitatea naţionalã a statelor membre şi organizarea autoritãţilor lor publice la nivel naţional, regional şi local; Uniunea cautã sã promoveze o dezvoltare echilibratã şi durabilã şi asigurã libera circulaţie a persoanelor, serviciilor, mãrfurilor şi capitalurilor, precum şi libertatea de stabilire.
În acest scop, este necesarã consolidarea protecţiei drepturilor fundamentale, fãcându-le mai vizibile prin cartã, în spiritul evoluţiei societãţii, a progresului social şi a dezvoltãrilor ştiinţifice şi tehnologice.
Prezenta cartã reafirmã, cu respectarea competenţelor şi sarcinilor Uniunii, precum şi a principiului subsidiaritãţii, drepturile care rezultã în principal din tradiţiile constituţionale şi din obligaţiile internaţionale comune statelor membre, din Convenţia europeanã pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, din Cartele sociale adoptate de Uniune şi de cãtre Consiliul Europei, precum şi din jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului. În acest context, carta va fi interpretatã de cãtre instanţele judecãtoreşti ale Uniunii şi ale statelor membre, acordând atenţia cuvenitã explicaţiilor redactate sub autoritatea prezidiului Convenţiei care a elaborat carta şi actualizate sub rãspunderea prezidiului Convenţiei Europene.
Beneficiul acestor drepturi implicã responsabilitãţi şi îndatoriri atât faţã de terţi, precum şi faţã de comunitatea umanã în general şi faţã de generaţiile viitoare.
În consecinţã, Uniunea recunoaşte drepturile, libertãţile şi principiile enunţate în continuare.
TITLUL I
DEMNITATEA
ART. 1
Demnitatea umanã
Demnitatea umanã este inviolabilã. Aceasta trebuie respectatã şi protejatã.
ART. 2
Dreptul la viaţã
(1) Orice persoanã are dreptul la viaţã.
(2) Nimeni nu poate fi condamnat la pedeapsa cu moartea sau executat.
ART. 3
Dreptul la integritate al persoanei
(1) Orice persoanã are dreptul la integritate fizicã şi psihicã.
(2) În domeniile medicinei şi biologiei trebuie respectate în special:
(a) consimţãmântul liber şi în cunoştinţã de cauzã al persoanei interesate, în conformitate cu procedurile prevãzute de lege;
(b) interzicerea practicilor de eugenie, în special a celor care au drept scop selecţia persoanelor;
(c) interzicerea utilizãrii corpului uman şi a pãrţilor sale, ca atare, ca sursã de profit;
(d) interzicerea clonãrii fiinţelor umane în scopul reproducerii.
ART. 4
Interzicerea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante
Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante.
ART. 5
Interzicerea sclaviei şi a muncii forţate
(1) Nimeni nu poate fi ţinut în sclavie sau în servitute.
(2) Nimeni nu poate fi constrâns sã efectueze o muncã forţatã sau obligatorie.
(3) Traficul de fiinţe umane este interzis.
TITLUL II
LIBERTĂŢILE
ART. 6
Dreptul la libertate şi la siguranţã
Orice persoanã are dreptul la libertate şi la siguranţã.
ART. 7
Respectarea vieţii private şi de familie
Orice persoanã are dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, a domiciliului şi a secretului comunicaţiilor.
ART. 8
Protecţia datelor cu caracter personal
(1) Orice persoanã are dreptul la protecţia datelor cu caracter personal care o privesc.
(2) Asemenea date trebuie tratate în mod corect, în scopurile precizate şi pe baza consimţãmântului persoanei interesate sau în temeiul unui alt motiv legitim prevãzut de lege. Orice persoanã are dreptul de acces la datele colectate care o privesc, precum şi dreptul de a obţine rectificarea acestora.
(3) Respectarea acestor norme se supune controlului unei autoritãţi independente.
ART. 9
Dreptul la cãsãtorie şi dreptul de a întemeia o familie
Dreptul la cãsãtorie şi dreptul de a întemeia o familie sunt garantate în conformitate cu legile interne care reglementeazã exercitarea acestor drepturi.
ART. 10
Libertatea de gândire, de conştiinţã şi de religie
(1) Orice persoanã are dreptul la libertatea de gândire, de conştiinţã şi de religie. Acest drept implicã libertatea de a-şi schimba religia sau convingerea, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea individual sau colectiv, în public sau în particular, prin intermediul cultului, învãţãmântului, practicilor şi îndeplinirii riturilor.
(2) Dreptul la obiecţie pe motive de conştiinţã este recunoscut în conformitate cu legile interne care reglementeazã exercitarea acestui drept.
ART. 11
Libertatea de exprimare şi de informare
(1) Orice persoanã are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a transmite informaţii sau idei fãrã amestecul autoritãţilor publice şi fãrã a ţine seama de frontiere.
(2) Libertatea şi pluralismul mijloacelor de informare în masã sunt respectate.
ART. 12
Libertatea de întrunire şi de asociere
(1) Orice persoanã are dreptul la libertatea de întrunire paşnicã şi la libertatea de asociere la toate nivelurile şi în special în domeniile politic, sindical şi civic, ceea ce implicã dreptul oricãrei persoane de a înfiinţa împreunã cu alte persoane sindicate şi de a se afilia la acestea pentru apãrarea intereselor sale.
(2) Partidele politice la nivelul Uniunii contribuie la exprimarea voinţei politice a cetãţenilor Uniunii.
ART. 13
Libertatea artelor şi ştiinţelor
Artele şi cercetarea ştiinţificã sunt libere. Libertatea universitarã este respectatã.
ART. 14
Dreptul la educaţie
(1) Orice persoanã are dreptul la educaţie, precum şi la accesul la formare profesionalã şi formare continuã.
(2) Acest drept include posibilitatea de a urma gratuit învãţãmântul obligatoriu.
(3) Libertatea de a înfiinţa instituţii de învãţãmânt cu respectarea principiilor democratice, precum şi dreptul pãrinţilor de a asigura educarea şi instruirea copiilor lor, potrivit propriilor convingeri religioase, filozofice şi pedagogice, sunt respectate în conformitate cu legile interne care reglementeazã exercitarea acestora.
ART. 15
Libertatea de alegere a ocupaţiei şi dreptul la muncã
(1) Orice persoanã are dreptul la muncã şi dreptul de a exercita o ocupaţie aleasã sau acceptatã în mod liber.
(2) Orice cetãţean al Uniunii are libertatea de a-şi cãuta un loc de muncã, de a lucra, de a se stabili sau de a presta servicii în orice stat membru.
(3) Resortisanţii ţãrilor terţe care sunt autorizaţi sã lucreze pe teritoriul statelor membre au dreptul la condiţii de muncã echivalente acelora de care beneficiazã cetãţenii Uniunii.
ART. 16
Libertatea de a desfãşura o activitate comercialã
Libertatea de a desfãşura o activitate comercialã este recunoscutã în conformitate cu dreptul Uniunii şi cu legislaţiile şi practicile naţionale.
ART. 17
Dreptul de proprietate
(1) Orice persoanã are dreptul de a deţine în proprietate, de a folosi, de a dispune şi de a lãsa moştenire bunurile pe care le-a dobândit în mod legal. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decât pentru o cauzã de utilitate publicã, în cazurile şi condiţiile prevãzute de lege şi în schimbul unei despãgubiri juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit-o. Folosinţa bunurilor poate fi reglementatã prin lege în limitele impuse de interesul general.
(2) Proprietatea intelectualã este protejatã.
ART. 18
Dreptul de azil
Dreptul de azil este garantat cu respectarea normelor prevãzute de Convenţia de la Geneva din 28 iulie 1951 şi de Protocolul din 31 ianuarie 1967 privind statutul refugiaţilor şi în conformitate cu Tratatul privind Uniunea Europeanã şi cu Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (denumite în continuare "tratatele").
ART. 19
Protecţia în caz de strãmutare, expulzare sau extrãdare
(1) Expulzãrile colective sunt interzise.
(2) Nimeni nu poate fi strãmutat, expulzat sau extrãdat cãtre un stat unde existã un risc serios de a fi supus pedepsei cu moartea, torturii sau altor pedepse sau tratamente inumane sau degradante.
TITLUL III
EGALITATEA
ART. 20
Egalitatea în faţa legii
Toate persoanele sunt egale în faţa legii.
ART. 21
Nediscriminarea
(1) Se interzice discriminarea de orice fel, bazatã pe motive precum sexul, rasa, culoarea, originea etnicã sau socialã, caracteristicile genetice, limba, religia sau convingerile, opiniile politice sau de orice altã naturã, apartenenţa la o minoritate naţionalã, averea, naşterea, un handicap, vârsta sau orientarea sexualã.
(2) În domeniul de aplicare a tratatelor şi fãrã a aduce atingere dispoziţiilor speciale ale acestora, se interzice orice discriminare pe motiv de cetãţenie.
ART. 22
Diversitatea culturalã, religioasã şi lingvisticã
Uniunea respectã diversitatea culturalã, religioasã şi lingvisticã.
ART. 23
Egalitatea între femei şi bãrbaţi
Egalitatea între femei şi bãrbaţi trebuie asiguratã în toate domeniile, inclusiv în ceea ce priveşte încadrarea în muncã, munca şi remunerarea.
Principiul egalitãţii nu exclude menţinerea sau adoptarea de mãsuri care sã prevadã avantaje specifice în favoarea sexului sub-reprezentat.
ART. 24
Drepturile copilului
(1) Copiii au dreptul la protecţia şi îngrijirile necesare pentru asigurarea bunãstãrii lor. Ei îşi pot exprima în mod liber opinia. Aceasta se ia în considerare în problemele care îi privesc, în funcţie de vârsta şi gradul lor de maturitate.
(2) În toate acţiunile referitoare la copii, indiferent dacã sunt realizate de autoritãţi publice sau de instituţii private, interesul superior al copilului trebuie sã fie considerat primordial.
(3) Orice copil are dreptul de a întreţine cu regularitate relaţii personale şi contacte directe cu ambii pãrinţi, cu excepţia cazului în care acestea sunt contrare interesului sãu.
ART. 25
Drepturile persoanelor în vârstã
Uniunea recunoaşte şi respectã dreptul persoanelor în vârstã de a duce o viaţã demnã şi independentã şi de a participa la viaţa socialã şi culturalã.
ART. 26
Integrarea persoanelor cu handicap
Uniunea recunoaşte şi respectã dreptul persoanelor cu handicap de a beneficia de mãsuri care sã le asigure autonomia, integrarea socialã şi profesionalã, precum şi participarea la viaţa comunitãţii.
TITLUL IV
SOLIDARITATEA
ART. 27
Dreptul lucrãtorilor la informare şi la consultare în cadrul întreprinderii
Lucrãtorilor sau reprezentanţilor acestora li se garanteazã, la nivelurile corespunzãtoare, informarea şi consultarea în timp util, în cazurile şi în condiţiile prevãzute de dreptul Uniunii şi de legislaţiile şi practicile naţionale.
ART. 28
Dreptul de negociere şi de acţiune colectivã
Lucrãtorii şi angajatorii sau organizaţiile lor au dreptul, în conformitate cu dreptul Uniunii şi cu legislaţiile şi practicile naţionale, de a negocia şi de a încheia convenţii colective la nivelurile corespunzãtoare şi de a recurge, în caz de conflicte de interese, la acţiuni colective pentru apãrarea intereselor lor, inclusiv la grevã.
ART. 29
Dreptul de acces la serviciile de plasament
Orice persoanã are dreptul de acces la un serviciu gratuit de plasament.
ART. 30
Protecţia în cazul concedierii nejustificate
Orice lucrãtor are dreptul la protecţie împotriva oricãrei concedieri nejustificate, în conformitate cu dreptul Uniunii şi cu legislaţiile şi practicile naţionale.
ART. 31
Condiţii de muncã echitabile şi corecte
(1) Orice lucrãtor are dreptul la condiţii de muncã care sã respecte sãnãtatea, securitatea şi demnitatea sa.
(2) Orice lucrãtor are dreptul la o limitare a duratei maxime de muncã şi la perioade de odihnã zilnicã şi sãptãmânalã, precum şi la o perioadã anualã de concediu plãtit.
ART. 32
Interzicerea muncii copiilor şi protecţia tinerilor la locul de muncã
Încadrarea în muncã a copiilor este interzisã. Vârsta minimã de încadrare în muncã nu poate fi inferioarã celei la care înceteazã perioada de şcolarizare obligatorie, fãrã a aduce atingere normelor mai favorabile tinerilor şi cu excepţia unor derogãri limitate.
Tinerii acceptaţi sã lucreze trebuie sã beneficieze de condiţii de muncã adaptate vârstei şi sã fie protejaţi împotriva exploatãrii economice sau a oricãrei activitãţi care ar putea pune în pericol securitatea, sãnãtatea, dezvoltarea lor fizicã, psihicã, moralã sau socialã sau care le-ar putea compromite educaţia.
ART. 33
Viaţa de familie şi viaţa profesionalã
(1) Familia se bucurã de protecţie juridicã, economicã şi socialã.
(2) Pentru a putea concilia viaţa de familie şi viaţa profesionalã, orice persoanã are dreptul de a fi protejatã împotriva oricãrei concedieri din motive de maternitate, precum şi dreptul la un concediu de maternitate plãtit şi la un concediu parental acordat în urma naşterii sau adopţiei unui copil.
ART. 34
Securitatea socialã şi asistenţa socialã
(1) Uniunea recunoaşte şi respectã dreptul de acces la prestaţiile de securitate socialã şi la serviciile sociale care acordã protecţie în caz de maternitate, boalã, accident de muncã, dependenţã de alte persoane sau bãtrâneţe, precum şi în caz de pierdere a locului de muncã, în conformitate cu normele stabilite de dreptul Uniunii şi de legislaţiile şi practicile naţionale.
(2) Orice persoanã care are reşedinţa şi se deplaseazã în mod legal în cadrul Uniunii are dreptul la prestaţii de securitate socialã şi la avantaje sociale, în conformitate cu dreptul Uniunii şi cu legislaţiile şi practicile naţionale.
(3) Pentru a combate marginalizarea socialã şi sãrãcia, Uniunea recunoaşte şi respectã dreptul la asistenţã socialã şi la asistenţã în ceea ce priveşte locuinţa, destinate sã asigure o viaţã demnã tuturor celor care nu dispun de resurse suficiente, în conformitate cu normele stabilite de dreptul Uniunii şi de legislaţiile şi practicile naţionale.
ART. 35
Protecţia sãnãtãţii
Orice persoanã are dreptul de acces la asistenţa medicalã preventivã şi de a beneficia de îngrijiri medicale în condiţiile stabilite de legislaţiile şi practicile naţionale. În definirea şi punerea în aplicare a tuturor politicilor şi acţiunilor Uniunii se asigurã un nivel ridicat de protecţie a sãnãtãţii umane.
ART. 36
Accesul la serviciile de interes economic general
Uniunea recunoaşte şi respectã accesul la serviciile de interes economic general, astfel cum se prevede în legislaţiile şi practicile naţionale, în conformitate cu tratatele, în scopul promovãrii coeziunii sociale şi teritoriale a Uniunii.
ART. 37
Protecţia mediului
Politicile Uniunii trebuie sã prevadã un nivel ridicat de protecţie a mediului şi de îmbunãtãţire a calitãţii acestuia, care sã fie asigurat în conformitate cu principiul dezvoltãrii durabile.
ART. 38
Protecţia consumatorilor
Politicile Uniunii asigurã un nivel ridicat de protecţie a consumatorilor.
TITLUL V
DREPTURILE CETĂŢENILOR
ART. 39
Dreptul de a alege şi de a fi ales în Parlamentul European
(1) Orice cetãţean al Uniunii are dreptul de a alege şi de a fi ales în cadrul alegerilor pentru Parlamentul European, în statul membru în care acesta îşi are reşedinţa, în aceleaşi condiţii ca şi resortisanţii acestui stat.
(2) Membrii Parlamentului European sunt aleşi prin vot universal direct, liber şi secret.
ART. 40
Dreptul de a alege şi de a fi ales în cadrul alegerilor locale
Orice cetãţean al Uniunii are dreptul de a alege şi de a fi ales în cadrul alegerilor locale în statul membru în care acesta îşi are reşedinţa, în aceleaşi condiţii ca şi resortisanţii acestui stat.
ART. 41
Dreptul la bunã administrare
(1) Orice persoanã are dreptul de a beneficia, în ce priveşte problemele sale, de un tratament imparţial, echitabil şi într-un termen rezonabil din partea instituţiilor, organelor, oficiilor şi agenţiilor Uniunii.
(2) Acest drept include în principal:
(a) dreptul oricãrei persoane de a fi ascultatã înainte de luarea oricãrei mãsuri individuale care ar putea sã îi aducã atingere;
(b) dreptul oricãrei persoane de acces la dosarul propriu, cu respectarea intereselor legitime legate de confidenţialitate şi de secretul profesional şi comercial;
(c) obligaţia administraţiei de a-şi motiva deciziile.
(3) Orice persoanã are dreptul la repararea de cãtre Uniune a prejudiciilor cauzate de cãtre instituţiile sau agenţii acesteia în exercitarea funcţiilor lor, în conformitate cu principiile generale comune legislaţiilor statelor membre.
(4) Orice persoanã se poate adresa în scris instituţiilor Uniunii într-una din limbile tratatelor şi trebuie sã primeascã rãspuns în aceeaşi limbã.
ART. 42
Dreptul de acces la documente
Orice cetãţean al Uniunii şi orice persoanã fizicã sau juridicã care are reşedinţa sau sediul social într-un stat membru are dreptul de acces la documentele instituţiilor, organelor, oficiilor şi agenţiilor Uniunii, indiferent de suportul pe care se aflã aceste documente.
ART. 43
Ombudsmanul European
Orice cetãţean al Uniunii, precum şi orice persoanã fizicã sau juridicã care are reşedinţa sau sediul social într-un stat membru au dreptul de a sesiza Ombudsmanul European cu privire la cazurile de administrare defectuoasã în activitatea instituţiilor, organelor, oficiilor sau agenţiilor Uniunii, cu excepţia Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în exercitarea funcţiei sale jurisdicţionale.
ART. 44
Dreptul de petiţionare
Orice cetãţean al Uniunii şi orice persoanã fizicã sau juridicã care are reşedinţa sau sediul social într-un stat membru are dreptul de a adresa petiţii Parlamentului European.
ART. 45
Libertatea de circulaţie şi de şedere
(1) Orice cetãţean al Uniunii are dreptul de circulaţie şi de şedere liberã pe teritoriul statelor membre.
(2) Libertatea de circulaţie şi de şedere poate fi acordatã, în conformitate cu tratatele, resortisanţilor ţãrilor terţe stabiliţi legal pe teritoriul unui stat membru.
ART. 46
Protecţia diplomaticã şi consularã
Orice cetãţean al Uniunii beneficiazã, pe teritoriul unei ţãri terţe în care statul membru, al cãrui resortisant este, nu este reprezentat, de protecţia autoritãţilor diplomatice sau consulare ale oricãrui stat membru, în aceleaşi condiţii ca şi resortisanţii acelui stat.
TITLUL VI
JUSTIŢIA
ART. 47
Dreptul la o cale de atac eficientã şi la un proces echitabil
Orice persoanã ale cãrei drepturi şi libertãţi garantate de dreptul Uniunii sunt încãlcate are dreptul la o cale de atac eficientã în faţa unei instanţe judecãtoreşti, în conformitate cu condiţiile stabilite de prezentul articol.
Orice persoanã are dreptul la un proces echitabil, public şi într-un termen rezonabil, în faţa unei instanţe judecãtoreşti independente şi imparţiale, constituitã în prealabil prin lege. Orice persoanã are posibilitatea de a fi consiliatã, apãratã şi reprezentatã.
Asistenţa juridicã gratuitã se acordã celor care nu dispun de resurse suficiente, în mãsura în care aceasta este necesarã pentru a-i asigura accesul efectiv la justiţie.
ART. 48
Prezumţia de nevinovãţie şi dreptul la apãrare
(1) Orice persoanã acuzatã este prezumatã nevinovatã pânã ce vinovãţia va fi stabilitã în conformitate cu legea.
(2) Oricãrei persoane acuzate îi este garantatã respectarea dreptului la apãrare.
ART. 49
Principiile legalitãţii şi proporţionalitãţii infracţiunilor şi pedepselor
(1) Nimeni nu poate fi condamnat pentru o acţiune sau omisiune care, în momentul sãvârşirii, nu constituia infracţiune potrivit dreptului intern sau dreptului internaţional. De asemenea, nu se poate aplica o pedeapsã mai mare decât cea aplicabilã la momentul sãvârşirii infracţiunii. În cazul în care, ulterior sãvârşirii infracţiunii, legea prevede o pedeapsã mai uşoarã, se aplicã aceasta din urmã.
(2) Prezentul articol nu aduce atingere judecãrii şi pedepsirii unei persoane care s-a fãcut vinovatã de o acţiune sau omisiune care, în momentul sãvârşirii, era incriminatã pe baza principiilor generale recunoscute de comunitatea naţiunilor.
(3) Pedepsele nu trebuie sã fie disproporţionate faţã de infracţiune.
ART. 50
Dreptul de a nu fi judecat sau condamnat de douã ori pentru aceeaşi infracţiune
Nimeni nu poate fi judecat sau condamnat pentru o infracţiune pentru care a fost deja achitat sau condamnat în cadrul Uniunii, prin hotãrâre judecãtoreascã definitivã, în conformitate cu legea.
TITLUL VII
DISPOZIŢII GENERALE CARE REGLEMENTEAZĂ INTERPRETAREA ŞI APLICAREA CARTEI
ART. 51
Domeniul de aplicare
(1) Dispoziţiile prezentei carte se adreseazã instituţiilor, organelor, oficiilor şi agenţiilor Uniunii, cu respectarea principiului subsidiaritãţii, precum şi statelor membre numai în cazul în care acestea pun în aplicare dreptul Uniunii. Prin urmare, acestea respectã drepturile şi principiile şi promoveazã aplicarea lor în conformitate cu atribuţiile pe care le au în acest sens şi cu respectarea limitelor competenţelor conferite Uniunii de tratate.
(2) Prezenta cartã nu extinde domeniul de aplicare a dreptului Uniunii în afara competenţelor Uniunii, nu creeazã nici o competenţã sau sarcinã nouã pentru Uniune şi nu modificã competenţele şi sarcinile stabilite de tratate.
ART. 52
Întinderea şi interpretarea drepturilor şi principiilor
(1) Orice restrângere a exerciţiului drepturilor şi libertãţilor recunoscute prin prezenta cartã trebuie sã fie prevãzutã de lege şi sã respecte substanţa acestor drepturi şi libertãţi. Prin respectarea principiului proporţionalitãţii, pot fi impuse restrângeri numai în cazul în care acestea sunt necesare şi numai dacã rãspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de Uniune sau necesitãţii protejãrii drepturilor şi libertãţilor celorlalţi.
(2) Drepturile recunoscute prin prezenta cartã care fac obiectul unor dispoziţii prevãzute de tratate se exercitã în condiţiile şi cu respectarea limitelor stabilite de acestea.
(3) În mãsura în care prezenta cartã conţine drepturi ce corespund unor drepturi garantate prin Convenţia europeanã pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, înţelesul şi întinderea lor sunt aceleaşi ca şi cele prevãzute de convenţia menţionatã. Aceastã dispoziţie nu împiedicã dreptul Uniunii sã confere o protecţie mai largã.
(4) În mãsura în care prezenta cartã recunoaşte drepturi fundamentale, aşa cum rezultã acestea din tradiţiile constituţionale comune statelor membre, aceste drepturi sunt interpretate în conformitate cu tradiţiile menţionate.
(5) Dispoziţiile prezentei carte care conţin principii pot fi puse în aplicare prin acte legislative şi de punere în aplicare adoptate de instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii, precum şi prin acte ale statelor membre în cazurile în care acestea pun în aplicare dreptul Uniunii, în exercitarea competenţelor lor respective. Invocarea lor în faţa instanţei judecãtoreşti se admite numai în scopul interpretãrii şi controlului legalitãţii unor astfel de acte.
(6) Legislaţiile şi practicile naţionale trebuie sã fie luate în considerare pe deplin, dupã cum se precizeazã în prezenta cartã.
(7) Instanţele judecãtoreşti ale Uniunii şi ale statelor membre ţin seama de explicaţiile redactate în vederea orientãrii interpretãrii prezentei carte.
ART. 53
Nivelul de protecţie
Nici una dintre dispoziţiile prezentei carte nu poate fi interpretatã ca restrângând sau aducând atingere drepturilor omului şi libertãţilor fundamentale recunoscute, în domeniile de aplicare corespunzãtoare, de dreptul Uniunii şi dreptul internaţional, precum şi de convenţiile internaţionale la care Uniunea sau toate statele membre sunt pãrţi, şi în special Convenţia europeanã pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi prin constituţiile statelor membre.
ART. 54
Interzicerea abuzului de drept
Nici una dintre dispoziţiile prezentei carte nu trebuie sã fie interpretatã ca implicând vreun drept de a desfãşura orice activitate sau de a îndeplini orice act îndreptat împotriva oricãruia dintre drepturile şi libertãţile recunoscute prin prezenta cartã sau de a le impune restrângeri mai ample decât cele prevãzute prin prezenta cartã.
*
* *
Textul anterior preia, cu adaptãri, carta proclamatã la 7 decembrie 2000 şi, de la data intrãrii în vigoare a Tratatului de la Lisabona, înlocuieşte respectiva cartã.
Întocmit la Strasbourg, la doisprezece decembrie douã mii şapte.
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
