Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: ANEXE din 7 mai 2025 pentru modificarea anexei nr. 4 la Ordinul ministrului sănătăţii publice şi al ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 1.141/1.386/2007 privind modul de efectuare a pregătirii prin rezidenţiat în specialităţile prevăzute de Nomenclatorul specialităţilor medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

ANEXE din 7 mai 2025 pentru modificarea anexei nr. 4 la Ordinul ministrului sănătăţii publice şi al ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 1.141/1.386/2007 privind modul de efectuare a pregătirii prin rezidenţiat în specialităţile prevăzute de Nomenclatorul specialităţilor medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală

EMITENT: Ministerul Sănătăţii
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 529 bis din 6 iunie 2025

Comenteaza legea

──────────
    Conţinute de ORDINUL nr. 1.374/4.152/2025, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 6 iunie 2025.
──────────
    ANEXA 1

                                  MINISTERUL SĂNĂTĂŢII
                 DIRECŢIA REGLEMENTARE ŞI FORMARE PROFESIONALĂ MEDICALĂ
                                CURRICULUM DE PREGĂTIRE
                                    ÎN SPECIALITATEA
                                      OFTALMOLOGIE
        Toate drepturile privind publicarea şi difuzarea acestei lucrări aparţin Direcţiei Reglementare şi Formare Profesională Medicală - Ministerul Sănătăţii

    CURRICULUM DE PREGĂTIRE ÎN SPECIALITATEA OFTALMOLOGIE
    1.1. DEFINIŢIE: Oftalmologia este specialitatea care se ocupă cu depistarea, diagnosticarea, tratarea şi recuperarea bolnavilor cu afecţiuni ale globului ocular şi anexelor globului ocular.
    1.2. DURATA: 5 ani
        Curriculumul prevede un număr de 200 de ore didactice (curs, seminar, prezentări de cazuri) pe anul de studiu universitar, pentru tematica prezentată, în afara cărora sunt prevăzute şi 40 - 50 de ore de studiu individual.
        Cuantificarea pregătirii în vederea echivalării, se face prin credite (CFU).
        1 credit = 25 ore de instruire
        Din timpul alocat pregătirii, activitatea didactică acoperă 20-30%, restul de 70-80%, fiind dedicată activităţilor practice şi studiului individual.
        La sfârşitul fiecărui modul de pregătire (cel puţin o dată pe an), are loc o evaluare de etapă, făcută în unitatea de pregătire de către responsabilul de stagiu şi îndrumător.
        Evaluarea se finalizează prin acordarea de credite CFU.
        Întreaga activitate de pregătire este monitorizată prin caietul de stagiu (log-book), în care vor fi trecute de asemenea evaluările de etapă în credite, activitatea în programele de cercetare, participarea la manifestări ştiinţifice şi de educaţie continuă.

    1.3. STRUCTURA STAGIILOR
    1.1.1. Etapa de angajare, luare în evidenţă, rezolvare a problemelor social administrative, prezentarea la spitalul şi clinica repartizată, alocarea îndrumătorului şi fixarea planului de activitate (2 săptămâni)
    1.1.2. Stagiul de oftalmologie: 12 luni
    1.1.3. Stagiul de neurologie: 1 lună
    1.1.4. Stagiul de radiologie şi imagistică medicală: 1 lună
    1.1.5. Stagiul de chirurgie plastică şi reparatorie: 1 lună
    1.1.6. Stagiul de ORL: 1 lună
    1.1.7. Stagiul de bioetică: % lună
    1.1.8. Stagiul de oftalmologie: 55,5 luni
        ● OFTALMOLOGIE (I.1) 12 luni
        ● NEUROLOGIE (I.2) 1 lună
        ● RADIOLOGIE ŞI IMAGISTICĂ MEDICALĂ(I.3) 1 lună
        ● ORL (I.4) 1 lună
        ● CHIRURGIE PLASTICĂ ŞI REPARATORIE (I.5) 1 lună
        ● BIOETICĂ (I.6) 0,5 luni
        ● OFTALMOLOGIE (I.7) 43.5 luni


┌──────────────────┬───────────────────┐
│NUMĂRUL TOTAL DE  │5                  │
│ANI               │                   │
├──────────────────┼───────────────────┤
│NUMĂRUL TOTAL DE  │8                  │
│MODULE            │                   │
├──────────────────┼───────────────────┤
│MODULUL 1         │OFTALMOLOGIE       │
├──────────────────┼───────────────────┤
│NUMĂRUL DE        │                   │
│SĂPTĂMÂNI/LUNI/   │12 LUNI            │
│MODUL             │                   │
├──────────────────┼───────────────────┤
│ORE DE CURS/LUNĂ/ │20 ore/lună        │
│SĂPTĂMÂNA         │                   │
├──────────────────┼───────────────────┤
│MODULUL 2         │NEUROLOGIE         │
├──────────────────┼───────────────────┤
│NUMĂRUL DE        │                   │
│SĂPTĂMÂNI/LUNI/   │1 LUNĂ             │
│MODUL             │                   │
├──────────────────┼───────────────────┤
│ORE DE CURS/LUNĂ/ │20 ore/lună        │
│SĂPTĂMÂNA         │                   │
├──────────────────┼───────────────────┤
│MODULUL 3         │RADIOLOGIE ŞI      │
│                  │IMAGISTICĂ MEDICALĂ│
├──────────────────┼───────────────────┤
│NUMĂRUL DE        │                   │
│SĂPTĂMÂNI/LUNI/   │1 LUNĂ             │
│MODUL             │                   │
├──────────────────┼───────────────────┤
│ORE DE CURS/LUNĂ/ │20 ore/lună        │
│SĂPTĂMÂNA         │                   │
├──────────────────┼───────────────────┤
│MODULUL 4         │ORL                │
├──────────────────┼───────────────────┤
│NUMĂRUL DE        │                   │
│SĂPTĂMÂNI/LUNI/   │1 LUNĂ             │
│MODUL             │                   │
├──────────────────┼───────────────────┤
│ORE DE CURS/LUNĂ/ │20 ore/lună        │
│SĂPTĂMÂNA         │                   │
├──────────────────┼───────────────────┤
│MODULUL 5         │CHIRURGIE PLASTICĂ │
│                  │ŞI REPARATORIE     │
├──────────────────┼───────────────────┤
│NUMĂRUL DE        │                   │
│SĂPTĂMÂNI/LUNI/   │1 LUNĂ             │
│MODUL             │                   │
├──────────────────┼───────────────────┤
│ORE DE CURS/LUNĂ/ │20 ore/lună        │
│SĂPTĂMÂNA         │                   │
├──────────────────┼───────────────────┤
│MODULUL 6         │BIOETICĂ           │
├──────────────────┼───────────────────┤
│NUMĂRUL DE        │                   │
│SĂPTĂMÂNI/LUNI/   │2 SĂPTĂMÂNI        │
│MODUL             │                   │
├──────────────────┼───────────────────┤
│ORE DE CURS/LUNĂ/ │10 ore/SĂPTĂMÂNĂ   │
│SĂPTĂMÂNA         │                   │
├──────────────────┼───────────────────┤
│MODULUL 7         │OFTALMOLOGIE       │
├──────────────────┼───────────────────┤
│NUMĂRUL DE        │                   │
│SĂPTĂMÂNI/LUNI/   │43,5 LUNI          │
│MODUL             │                   │
├──────────────────┼───────────────────┤
│ORE DE CURS/LUNĂ/ │                   │
│SĂPTĂMÂNA         │                   │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Total ore         │                   │
│pregătire         │CONFORM CURRICULEI │
│teoretică         │                   │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Total ore         │CONFORM CURRICULEI │
│pregătire practică│                   │
└──────────────────┴───────────────────┘


┌───────┬────┬────┬────┬──────────┬────┐
│       │ANUL│ANUL│ANUL│ANUL IV   │ANUL│
│       │I   │II  │III │          │V   │
├───────┼────┼────┼────┼──────────┼────┤
│STAGIUL│I.1 │I.2,│I.3,│I.4, I.5, │I.7 │
│       │    │I.7 │I.7 │I.6, I.7  │    │
└───────┴────┴────┴────┴──────────┴────┘

        N.B. Stagiul de oftalmologie (12 luni) trebuie să fie primul. Celelalte stagii vor fi intercalate în stagiul de oftalmologie, după ce rezidentul a efectuat cel puţin un an din acest stagiu. Începând cu anul II de rezidenţiat, celelalte module vor fi intercalate în modulul de oftalmologie.
        La sfârşitul anului I se va susţine un examen teoretic şi practic din capitolele de optică şi refracţie, a cărui nota de promovare va fi minim 7, care va reprezenta şi nota de sfârşit de stagiu.

    OBIECTIVELE EDUCAŢIONALE
    1. De a armoniza programul de pregătire în oftalmologie din România cu cel din ţările europene şi Uniunea Europeană a Specialităţilor Medicale - UEMS
    2. Competenţele de specialitate includ: capacitatea de a oferi consultaţii de specialitate; capacitatea de a conduce un serviciu de oftalmologie (ambulator/unitate cu paturi) într-o clinică, spital sau serviciu privat; capacitatea de a oferi educaţie oftalmologică studenţilor, rezidenţilor sau pacienţilor.
        Obiectivele pregătirii: La completarea stagiilor din curricula, medicul rezident trebuie să dobândească noţiuni practice şi teoretice specifice specialităţii:
    I. Începerea pregătirii în specialitate
    II. Conţinutul pregătirii profesionale şi rezultatele aşteptate

        Competenţe pentru admiterea în programul de pregătire în specialitate
    - Pentru a fi eligibil, medicul trebuie să fie acreditat ca doctor-medic, de o instituţie de pregătire acreditată la nivel internaţional (IMED- internaţional Medical Education Directory). După absolvirea studiilor universitare va debuta pregătirea în specialitate.
    – După admiterea în programul de pregătire în specialitate, rezidentul trebuie să dobândească suficiente informaţii teoretice, abilităţi practice şi competenţe generale care să îi permită activitatea medicală de sine stătătoare.
    – Acest document promovează standardele înalte pentru pacienţii cu afecţiuni care circumscriu sfera de interes a Oftalmologiei din UE, stabilind cerinţele minime necesare efectuării specialităţii oriunde în Europa.
        Considerăm că decidenţii au obligaţia de a stabili un număr de locuri de admitere în rezidenţiat pentru specialitatea Oftalmologie la propunerea comisiei consultative de Oftalmologie. Stabilirea numărului de locuri după această procedură va permite evoluţia previzibilă a dimensiunii specialităţii în acord cu cererea existentă pe piaţa muncii.

    A. Cunoştiinţe teoretice şi clinice
        Baza de cunoştinţe medicale şi a aptitudinilor clinice esenţiale practicii în domeniu
        Noţiuni de ştiinţe fundamentale:
    - Anatomia
    – Alte ştiinţe relevante (farmacologie, histopatologie, fiziologie, biomecanică)
    – Genetica şi embriologie relevantă în malformaţiile congenitale
    – Anatomie clinică
    – Noţiuni de fiziologie şi biochimie aplicată (inclusiv principii de echilibru acido-bazic şi nutriţie specifice afecţiunilor oftalmologice)
    – Fiziopatologie: principii de imunologie şi microbiologie
    – Farmacologie: indicaţii terapeutice, posologie şi reacţii adverse ale medicamentelor utilizate în terapia oftalmologică
    – Noţiuni de biostatistică şi epidemiologie relevante în oftalmologie

    B. Tematica de pregătire în specialitate în toate ţările UEMS (silabusul)
        Listarea temelor necesare compentenţei profesionale de bază sunt detaliate mai jos. În cazul în care pe perioada de formare profesională, rezidentul întâlneşte situaţii adiţionale, se încurajează notarea acestora în logbook.
        Pentru a garanta standardele comune de calitate în specialitate, curricula trebuie să acopere majoritatea tematicii. Dovezi ale parcurgerii trebuiesc documentate în portfolio-ul rezidentului.
        Cunoştinţe teoretice
        Fiecare centru de pregătire trebuie să asigure ore dedicate învăţământului şi sau întâlniri regulate, săptămânale dedicate tematicii de specialitate.
        Rezidenţii au obligaţia de a participa la congrese şi conferinţe de specialitate internaţionale sau naţionale.
    2. Aptitudini profesionale şi atitudine
    - Aptitudini de comunicare şi comportamentale: Contactul clinic cu pacientul (abilitatea de a efectua anamneza, examenul clinic general şi local)
    – Aptitudini de comunicare: se urmăreşte capacitatea de a informa pacienţii sau cadrele medicale referitor la diagnosticul stabilit, indicaţiile medicale şi/sau chirurgicale, riscurile şi complicaţiile aferente procedurii, rezultate pe termen imediat, mediu şi lung; capacitatea de a comunica eficient în situaţii limită (pacienţi cu stare generală extrem de gravă); capacitatea de a comunica eficient cu diferite culturi (prin intermediul unui interpret)
    – Munca în echipă: abordarea interdisciplinară a cazurilor complexe, referirea pacienţilor cu afecţiuni specifice în centre de excelenţă

    3. Aptitudini practice şi clinice
        Pregătirea clinică trebuie să se desfăşoare pe parcursul a 5 zile/săptămână sub observaţie directă.
        Coordonatorii trebuie să se asigure de abilitatea rezidentului de a efectua independent toate procedurile documentate.

    3. Management
    - Dobândirea aptitudinilor de management eficient al unei secţii de Oftalmologie
    – Înţelegerea aspectelor socio-economice şi juridice ale profesiei

    4. Aptitudini didactice şi ştiinţifice (abilitatea de a forma personalul medical şi cel mediu, participarea la cursuri de formare profesională; capacitatea de analiză a datelor medicale în contextul elaborării unor lucrări ştiinţifice). Participarea la cursuri de formare profesională/congrese se realizează prin concediu de formare profesionale conform Codului Muncii Legea 53/2003 actualizat prin Legea 283/2022 - art. 154 - 158.
    5. Capacitatea de autoevaluare
        Accesul în programul de pregătire este conform prevederilor legale naţionale în vigoare. Procedura de selecţie este non - discriminatorie, transparentă.

    Durata de pregătire: 5 Ani
        Se consideră obligatorie efectuarea iniţială a unui an de pregătire în anatomia şi fiziologia analizatorului vizual, optică, refracţie oculară şi noţiuni de corecţie optică, an urmat de examen obligatoriu teoretic şi practic. Nota se înscrie în carnetul de rezident. În cazul nepromovării acestui examen este posibilă reexaminarea după încă un an. În cazul nepromovării acestui examen rezidentul nu se poate înscrie la examenul de medic specialist. Promovarea acestui examen oferă rezidentului de an II sau mai mare posibilitatea de a acorda corecţii optice în opticile medicale, în concordanţă cu legislaţia în vigoare.
        Pe parcursul următorilor ani, rezidenţii vor parcurge progresiv curricula dobândind noţiuni şi abilităţi specifice. Se va încuraja pe parcursul programului de formare participarea activă la programe structurate de prezentări de cazuri, review-uri ale literaturii de specialitate, seminarii, studii clinice sau cercetare ştiinţifică. Dacă situaţia locală o permite, aceste eforturi extracurriculare pot fi echivalate cu concediu de formare profesională.

        Cerinţe minime
        Programul de pregătire în specialitate trebuie să expună rezidentul unui număr ridicat şi divers de pacienţi şi proceduri, de complexitate variabilă. Rezidenţii aflaţi în formare trebuie să îşi demonstreze competent într-un număr variabil de arii. Coordonatorul de rezidenţiat este responsabil de evaluarea gradului de competenţă.
        Activitatea practică dobândită pe parcursul orelor de activitate practică, va fi efectuată sub stricta observaţie a coordonatorului, iar procedurile efectuate, vor fi completate de către medicul rezident în log-book, fiind contraparafate de medicul coordonator. Pentru a asigura corectitudinea completării log-book-ului se vor nota: data intervenţiei şi semnătura medicul coordonator.
        Referitor la modalitatea de cuantificare a aptitudinilor practice se va aplica următorul model: Se va considera următorul sistem de evaluare al competenţei pentru fiecare procedură:
    1. Participare ca Observator (O)
    2. Efectuează procedura ca Operator secundar (OS)
    3. Efectuează procedura ca Operator primar asistat (OPA)

        Se urmăreşte ca în perioada de formare profesională, rezidentul să fie observator/ajutor pentru proceduri înalt specializate cu grad ridicat de complexitate/risc; să fie ajutor pentru proceduri de dificultate medie, operator asistat pentru proceduri comune, şi operator asistat, cu controlul complicaţiilor comune pentru proceduri minore descrise pe larg în Logbook.
        Competenţele adiţionale trebuiesc documentate de asemenea: gărzile voluntare, activitatea ca promotor al sănătăţii, participarea la cursuri, prezentările la congrese şi conferinţe. Pregătirile dobândite în afara programului oficial de pregătire nu pot fi luate în calcul pentru examenul de specialitate.
        Pentru a dobândi titlul de medic specialist, rezidentul trebuie să dovedească un nivel de competenţă suficient de ridicat încât să ofere asistenţă medicală atât pacienţilor acuţi cât şi cronici. Nivelul de performanţă este stabilit la nivel naţional, dar ghidul sus menţionat descrie cerinţele de bază pentru un Oftalmolog în Specialitate.

        Monitorizare şi examinare
        Fiecare ţara este încurajată să stabilească propriul sistem de evaluare. Progresiv, se va ajunge la un sistem de evaluare comun pentru ţările membre UEMS care să stabilească eligibilitatea rezidentului ca medic specialist european în specialitate.
        Rezidenţii vor fi îndrumaţi la diferite niveluri. Activitatea clinică a acestuia va fi supravegheată de un medic îndrumător. Îndrumătorul este responsabil de supravegherea rezidentului, formarea lui profesională şi oferirea feedback-ului referitor la performanţele clinice şi teoretice.
        Toate programele de pregătire în specialitatea Oftalmologie se vor desfăşura sub supravegherea unui coordonator de rezidenţiat. Rezidentul se va întâlni cu acesta la 6 luni, pentru a discuta progresele făcute şi greutăţile întâmpinate pe perioada de pregătire. Rezidentul trebuie să ofere informaţii despre evoluţia lui profesională, să prezinte pe baza documentelor care să reflecte evoluţia lor teoretică şi practică. Scopul acestei întâlniri este unul constructiv, de a ajuta rezidentul să promoveze examenul de specialitate; acestea nu sunt relevante în procesul de evaluare.
        Evaluarea competentelor practice poate fi făcută fie prin observaţie clinică sau prin folosirea simulatoarelor dacă acestea există.
        Planul de evaluare trebuie să fie format din tipuri diferite de examinări, care să se suprapună în timp, reflectând nivelul de cunoştinţe clinice şi teoretice ale rezidentului.

        Tipuri de examinări posibile - Test de observaţie directă a competenţelor procedurale (ODCP)
    - Mini examinare clinică (Mini ExC)
    – Examinare clinică structurată pe obiectiv (ExCSO)
    – Evaluarea structurată pe obiectiv a abilităţilor tehnice
    – Evaluarea comportamentului în calitate de medic curant de către pacienţii de care rezidentul s-a ocupat direct
    – Log-book-ul de proceduri
    – Evaluarea comportamentului prin feedback multi-sursă: de efectuat în primul an sau primii doi ani de pregătire în specialitate astfel: rezidentul este evaluat din punct de vedere al comportamentului afişat de toţi membrii centrului. Acesta poate fi repetat dacă rezultatele sunt nesatisfăcătoare. Doar rezidenţii care vor îndeplini calificativul satisfăcător vor fi eligibili pentru susţinerea examenului de specialitate.
        După parcurgerea perioadei de pregătire în specialitate, rezidentul devine eligibil pentru susţinerea examenului de specialitate pentru evaluare a cunoştinţelor teoretice. Această examinare parcurge prin sondaj tematica de interes al specialităţii, referitoare la practica clinică şi ştiinţifică (diagnostic, investigaţii, tratament).
        În cazul nepromovării acestei examinări, rezidentul se poate înscrie pentru reexaminare.
        Rezidenţii trebuie să acumuleze cunoştinţe teoretice şi practice în toate domeniile detaliate în silabus.
        Experienţa operatorie va fi documentată în logbook, conform modelului standard elaborat. Toate procedurile notate în logbook trebuie contraparafate de coordonatorul de rezidenţiat. Cunoştinţele teoretice vor fi evaluate prin examene anuale/de sfârşit de stagiu etc., iar aptitudinile practice pe baza logbook-ului.

        Responsabilitate
        Responsabilitatea pentru conducerea programului de pregătire revine coordonatorului şi a instituţiei în care se desfăşoară rezidenţiatul. Îndrumătorul este direct responsabil în faţa coordonatorului pentru pregătirea rezidenţilor. La momentul actual, sunt permise individualizări legate de competenţele dobândite în perioada de formare profesională, în funcţie de dispoziţiile comisiilor naţionale de specialitate. UEMS susţine implementarea noţiunilor la nivel naţional, care să corespundă pretenţiilor internaţionale.

        Asigurarea calităţii
        Autorităţile naţionale de monitorizare şi instituţiile responsabile de învăţământul postuniversitar vor realiza periodic inspecţii, evaluări pentru verificarea implementării corecte a curiculei.

        Instituţiile de pregătire
        Pregătirea în specialitate trebuie desfăşurată într-o instituţie/grup de instituţii, de preferat o clinică universitară sau o clinică în parteneriat cu universitatea, ce pot acoperi o gamă cât mai largă a curiculei. Aceste instituţii partenere trebuiesc avizate de Comisia naţională de monitorizare şi permit pregătirea pe o perioadă de maxim un an.
        Centrele de pregătire trebuie să îndeplinească următoarele condiţii pentru a fi eligibile: logistica necesară internării pacientului, de asigurare a tratamentului în regim ambulator, care să aibă în componenţă cel puţin 3 medici specialişti/primari. Centrul trebuie să asigure specialităţi chirurgicale înrudite, astfel încât să permită medicului rezident deprinderea tratamentului multidisciplinar al pacienţilor. Consulturile de specialitate şi cazurile tratate trebuie să cuprindă o patologie variată, iar tratamentul medical şi chirurgical să fie efectuat la standarde ridicate, încât să ofere posibilitatea îndeplinirii obiectivelor 3 şi/sau 4.
        Adiţional, este de preferat ca centrele de pregătire să aibă logistica necesară educaţiei medicale continue, accesul informatic la baze de date naţionale şi internaţionale, laboratoare dedicate activităţilor practice.
        Deoarece un singur centru de pregătire nu poate acoperi toate aspectele curiculei, este încurajată colaborarea prin acorduri între centrele de pregătire la nivel naţional, care să asigure rotaţia medicilor rezidenţi între varii centre pentru parcurgerea cât mai completă a curiculei.
        Considerăm că pregătirea medicilor rezidenţi e necesar să se desfăşoare conform unor criterii, standarde de referinţă şi indicatori de performanţă care vor trebui demonstrate de unităţile de învăţământ superior acreditate pentru desfăşurarea acestui tip de activitate, garantând astfel calitatea produsului finit, a nivelului de competent al medicului specialist.
        Considerăm de asemeni că acreditarea unităţilor de învăţământ superior pentru desfăşurarea acestui tip de activitate postuniversitară, specifică domeniului medicină, trebuie să se desfăşoare într-un viitor cât mai apropiat conform metodologiei stabilite de ARACIS, care va permite evaluarea periodică conform unor criterii, standarde şi indici de performanţă agreate de Ministerul Educaţiei şi Ministerul Sănătăţii, care vor aproba prin Hotărâre de Guvern lista unităţilor ce pot fi acreditate conform propunerii ARACIS.

        Asigurarea calităţii
        Instituţiile responsabile de programele de pregătire trebuie să aibă un sistem intern de audit/asigurare a calităţii, sisteme de raportare a mortalităţii şi morbidităţii, raportare a accidentelor şi incidentelor, a infecţiilor nosocomiale. Acestea vor fi evaluate de către comisia de specialitate într-o manieră structurată.

        Coordonatorul programului de pregătire
     Coordonatorul programului de pregătire în specialitate trebuie să fie cadru universitar, cu minim 5 ani de pregătire în specialitate, aprobat de Rectorul Universităţii de Medicină la propunerea Senatului Universitar conform Legii învăţământului superior nr. 199/2023, unde rezidentul îşi desfăşoară pregătirea. Toţi membrii implicaţi în programul de pregătire în rezidenţiat trebuie să presteze activitate clinică operatorie.
        În programul de pregătire în specialitate pot fi implicaţi colaboratori, cu condiţia ca aceştia să fie activi profesional, acreditaţi de comisia de specialitate, de preferinţă cadre universitare.
         Raportul optim rămâne a fi stabilit de fiecare centru în parte, în funcţie de numărul rezidenţilor şi a colaboratorilor disponibili, cu condiţia ca acesta să nu fie mai mic de 1:1.

        Calităţi ale îndrumătorilor
    a. Calificare necesară şi experienţa
        Îndrumătorul trebuie să fie un medic cu drept de liberă practică în specialitatea Oftalmologie, cu minim 5 ani vechime în specialitate. Îndrumătorii trebuie să îndeplinească criteriile necesare, în conformitate cu normele naţionale. Coordonatorul de rezidenţiat trebuie să îndeplinească calităţile necesare îndrumătorilor, să aibă o experienţă considerabilă în specialitate şi în învăţământ.
        Atât îndrumătorii cât şi coordonatorul de program trebuie să fie activi în practica clinică şi afiliaţi unui centru de învăţământ. Aceştia vor fi numiţi iniţial pe o perioadă de 5 ani, urmând a fi reevaluaţi/reangajaţi după expirarea duratei contractuale.
     Recunoaşterea în UE a competenţei de coordonator de program/îndrumător este reglementată de directiva 2005/36/EC, paragraful C2/20

    b. Competenţe de bază pentru îndrumători
        Un îndrumător trebuie să fie:
    - Familiar cu noţiunile de bază în specialitate
    – Experimentat în activităţi didactice
    – Capabil să identifice nevoile educaţionale ale candidaţilor şi să îi susţină pentru îndeplinirea scopurilor lor de pregătire în specialitate
    – Instruit în aplicarea principiilor şi a practicii medicale curente
    – Îndrumătorii trebuie să participe ca lectori la cursuri sau conferinţe de specialitate, ca şi confirmare a educaţiei medicale continue.

    2. Managementul calităţii pentru îndrumători
        Managementul calităţii pentru îndrumători trebuie efectuat de către Prorectorul Ştiinţific. Se doreşte elaborarea unor contracte de muncă particulare pentru coordonatorii programelor de pregătire în specialitate, care să le permită asigurarea resurselor temporale pentru activitate didactică.
        Este recomandat ca fiecare îndrumător să lucreze cu maxim 3-4 rezidenţi. Numărul acestora va determina cantitatea timpului necesar formării profesionale. Îndrumătorii vor colabora cu coordonatorul de program şi instituţia în care se desfăşoară programul de pregătire pentru a asigura nivelul optim de pregătire. Evaluarea de la candidat este esenţială.
        Activitatea didactică va fi evaluată anual. Suportul educaţional pentru îndrumători şi coordonator trebuie asigurat de către departament şi sau instituţia care îi angajează.
        Medicii aflaţi în programul de pregătire
        Obiectivele profesionale: se urmăreşte expunerea la un număr cât mai mare de proceduri, cu grad ridicat de diversitate şi dificultate variabilă, conformă cu nivelul de pregătire teoretică şi practică, încât la finalizarea programului de studiu, medicul rezident să fie capabil să realizeze fără supraveghere, în condiţii de securitate, un număr cât mai mare de proceduri enunţate în log-book.
        Atribuţia completării lok-book-ului este a medicului aflat în pregătire, cât şi participarea la congrese şi conferinţe de specialitate, programe de cercetare ştiinţifică, pregătire teoretică adiţională.
        Este obligatorie deprinderea pe perioada programului de pregătire a noţiunilor lingvistice necesare comunicării eficiente cu pacienţii, capacitatea de lectură şi sinteză a informaţiilor teoretice din sfera specialităţii, comunicarea cu colegi străini.

        Relaţia coordonator-rezident
        La începutul programului de pregătire în rezidenţiat va avea loc o primă întâlnire între coordonatorul de program şi medicii aflaţi în pregătire. Scopul acestei prime întâlniri este stabilirea programei de parcurs, adaptată constant la nevoile individuale.
        Evaluările anuale sunt obligatorii, acestea fiind esenţiale în stabilirea evoluţiei profesionale atât din punct de vedere teoretic cât şi practic, stabilirea eventualelor probleme apărute în procesul de formare profesională.

        Cerinţele centrelor de pregătire în rezidenţiat
     Instituţiile clinice ce oferă programe de pregătire în rezidenţiat în specialitatea Oftalmologie trebuie să fie afiliate, fie direct fie prin îndrumători/coordonatori ai unei şcoli medicale recunoscute de către Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Educaţiei. Pentru rezidenţii care efectuează stagii de pregătire în UE, instituţiile clinice trebuie să îndeplinească criteriile directivei 2005/36/EC.

    1. Procesul de recunoaştere ca centru de pregătire
    a. Personal, activităţi clinice
        Centrul de pregătire reprezintă o instituţie sau un număr de instituţii în care rezidenţii au posibilitatea de a-şi dezvolta competenţele în specialitate. Pot fi incluse şi centre monodisciplinare, cu patologie restrânsă. Prin urmare, pregătirea în specialitate poate fi efectuată fie într-un centru universitar, multidisciplinar, sau în mai multe centre, astfel încât să poată asigura parcurgerea curriculei.
        Rezidentul va fi îndrumat de un medic specialist/primar, cu activitate clinică vastă, din varii subspecializări ale oftalmologiei, direct responsabil de managementul pacienţilor. Într-un centru de pregătire vor fi mai mulţi îndrumători, astfel încât să existe în permanenţă un supraveghetor pentru rezidenţi.
        Ca parte esenţială a programului de pregătire, rezidentul trebuie să fie implicat în tratamentul direct al urgenţelor cât şi al pacienţilor cronici, şi în managementul pacienţilor noi, a urmăriri pre-, intra- şi postoperatorii al acestora.
        Rezidentul trebuie să aibă o răspundere progresiv crescută în raport cu gradul de competenţă profesională, trebuie să identifice şi să poată manageria eficient pacienţi cu antecedente personale patologice ce intră în competenţa altor specialităţi medico-chirurgicale.
        Sunt încurajate întâlniri multidisciplinare pentru dezbaterea cazurilor complexe.
        Dobândirea competenţelor minime interdisciplinare din specialităţi înrudite vor fi dobândite în perioada iniţială, pe perioada desfăşurării trunchiului comun.
        Într-un centru de pregătire trebuie să existe un număr vast de servicii clinice, care să asigure parcurgerea curriculei, cât şi un număr de îndrumători care să permită supravegherea constantă a rezidentului.
        Se consideră optimă rotaţia rezidentului la un număr cât mai mare de îndrumători, la intervale prestabilite, încât rezidentul să beneficieze de competenţele profesionale ale mai multor îndrumători.
        Pentru îndeplinirea standardelor profesionale, rezidentul poate să lucreze cu mai mulţi îndrumători, dar este de dorit şi menţină acelaşi coordonator.
        Recunoaşterea centrelor de pregătire la nivel internaţional, european, se face prin respectarea metodologiei UEMS.

    b. Echipament, cazare
        Un centru de pregătire trebuie să ofere resurse materiale (aparatură performantă), necesare bunei desfăşurări a activităţii. Rezidenţii trebuie să aibă acces la baze internaţionale de date, la biblioteca informatică, la laboratoare experimentale. Pentru rezidenţii care sunt nevoiţi să se relocheze pe perioada de desfăşurare a programului de pregătire, se recomandă asigurarea unor variante de acomodare. Toţi rezidenţii trebuie să aibă oportunitatea de a participa la programe de cercetare clinică şi la audit.

    2. Managementul calităţii în centrele de pregătire
        Centrele de pregătire trebuie să se supună unui audit extern la intervale regulate. Criteriile de management al calităţii relevante în centrele de pregătire sunt:
    - Acreditarea: centrele trebuie să fie acreditate de comisiile naţionale de specialitate.
    – Structura: asigurarea unei structuri la nivelul resurselor umane care să permită prioritizarea învăţământului
    – Planificarea resurselor umane: la nivelul fiecărei instituţii trebuie să existe un coordonator global al activităţilor didactice, trebuie asigurată minim o zi per săptămână lucrătoare pentru interacţiunea cu candidaţii
    – Rapoarte: publicarea rapoartelor anuale despre evoluţia programelor de pregătire
    – Audit extern: se recomandă numirea la nivel instituţional al unui coordonator care să alinieze constant activitatea clinică la directive, norme de funcţionare şi ghidurile în vigoare.
    – Transparenţa programelor de pregătire: se recomandă elaborarea programelor proprii de pregătire în specialitate, în conformitate cu normele legale în vigoare, aliniate la standardele UE, care să fie făcute public.
    – Cadrul de aprobare: trebuie menţionat de la debutul programului de pregătire cine este responsabil de evaluarea progreselor, persoana care permite totodată şi atribuirea de noi responsabilităţi rezidentului.

        Efectuarea stagiilor de pregătire în ţări partenere UEMS
        Având în vedere tendinţele actuale de armonizare a curiculelor la nivel European, se consideră oportun schimbul de experienţă cu centre de pregătire acreditate de către UEMS, cu condiţia ca acestea să respecte cerinţele MS pentru echivalare a studiilor.

        Tematica de curs, corespunde silabului, tematica comună pentru pregătirea în specialitate în ţările UEMS (anexa 1)
        Pentru asigurarea evoluţiei profesionale, lineare, se dispune adaptarea tematicii de curs la nivelul de cunoştiinţe de specialitate conforme anului de studiu.
        Obiective educaţionale: abilitatea de a efectua examenul local şi general şi de a completa corect foaia de observaţie a pacienţilor şi a monitorizării postoperatorii, stăpânirea noţiunilor de bază din domeniul chirurgiei oftalmologice şi al managementului chirurgical al patologiei posttraumatice, deprinderea gesturilor chirurgicale de bază, specifice chirurgiei oftalmologice, abilitatea de de participa la intervenţii chirurgicale de complexitate minimă neasistat şi la intervenţii de complexitate medie/mare.
        Abilitate de a diagnostica şi trata corect afecţiunile principale responsabile de prezentările în ambulator ale chirurgiei oftalmologice.

        Rezultate aşteptate:
        Teoretic: parcurgerea tematicii de curs, cu prezenţa documentată la minim 75% din cursuri, participarea activă la orele de curs, promovarea unui test cu nota minimă 7; participarea la 1 curs de educaţie medicală continuă/an; publicarea a minim 1 articol /prezentare ştiinţifică în calitate de coautor, participarea în calitate de membru într-un proiect de cercetare ştiinţifică.
        Practica: conform log-book-ului

        Examenul de medic specialist
        Rezidenţii vor fi eligibili pentru admiterea la examenul de specialitate după parcurgerea curriculei de pregătire în specialitate, criteriile sine qua non fiind reprezentate de promovarea examinărilor bianuale pe perioada pregătirii, de completarea log-book-ului ataşat în calitate de operator primar asistat sau operator secundar sau observator cu minim 100 proceduri care să acopere 75% din ariile silabusului.

        Organizarea examenului de specialitate:
        Examenul de specialitate este un examen naţional, susţinut anual, conform regulamentelor în vigoare.
        Probe de evaluare, specifice programului de pregătire în specialitate sunt:
    - Proba scrisă: eliminatorie la nota sub 7. Candidaţii vor răspunde în scris la 10 subiecte teoretice elaborate de comisia de examen din silabus.
    – Examen clinic: va fi desfăşurat pentru un caz clinic per candidat. În urma examenului clinic general şi local, candidatul va prezenta comisiei de examen datele semnificative pentru patologia actuală, diagnosticul şi conduita terapeutică. Pentru promovare este obligatorie obţinerea notei 7.
    – Proba de abilităţi/manualitate sau Proba operatorie. Pentru promovare este necesară obţinerea notei minime de 7.

        Tematica de examen se suprapune silabusului (anexa 1)
        Baremul de manevre, tehnici şi abilităţi practice: se va avea în vedere evaluarea coordonatorului programului de pregătire în rezidenţiat în centrul în care a absolvit rezidentul. Baremul minim constă în parcurgerea a 75% din tematica log-book-ului şi completarea acestuia în calitate de ajutor sau operator asistat a 100 proceduri.

        Drepturile şi obligaţiile medicului specialist în Oftalmologie
        Competenţa profesională intrinsecă specialităţii (urmare a promovării examenului de medic specialist (standard profesional).
        În urma promovării examenului de specialitate, rezidentul va dobândi dreptul de liberă practică în specialitatea Oftalmologie. Acesta acreditează medicul specialist să efectueze în calitate de operator primar toate procedurile menţionate în log-book-ul de pregătire în specialitate cât şi proceduri adiţionale, specifice, din aria specialităţii.
        Conform UEMS, medicul specialist în Oftalmologie trebuie să întrunească următoarele calităţi intrinseci:
        Calităţile unui medic specialist în specialitate Oftalmologie sunt:
    - Să fie un specialist pluripotent
    – Să fie capabil să efectueze anamneza, examenul clinic, planul de management şi de urmărire al pacienţilor cu afecţiuni comune din sfera de interes a specialităţii
    – Să comunice eficient cu pacienţii, cu aparţinătorii şi cu colegii
    – Să ofere servicii medicale bazate pe dovezi
    – Să practice medicina cu raport cost eficienţă optim
    – Să înţeleagă gradul de risc pe care şi-l asumă în calitate de medic curant
    – Să fie la curent cu dezvoltarea în domeniul specialităţii
    – Să aibă calităţi de leadership, să fie capabili ă acţioneze atât ca şef cât şi ca membru al unei echipe multidisciplinare
    – Să demonstreze capacitatea de învăţare
    – Să promoveze sănătatea individului, comunităţii şi populaţiilor
    – Să înţeleagă noţiunile relevante de Sănătate publică cu răsunet în specialitatea lor
    – Să înveţe şi să susţină viitori rezidenţii
    – Să fie devotaţi sănătăţii individuale şi sociale prin practica medicală etica, respectarea reglementărilor legale şi atingerea unor standarde morale şi clinice înalte
    – Să deţină documente care să ateste calităţile sus menţionate, mai ales dacă aceştia doresc să obţină un post într-o alta ţară decât cea în care s-au pregătit.

        Medicul specialist îşi poate declina competenţa în cazuri subacute sau cronice din aria specialităţii, fără să fie sancţionat, având obligaţia de a direcţiona pacientul către unul dintre colegii de specialitate.
        În acelaşi timp, se consideră obligatorie iniţierea de către acesta a tratamentului medico-chirurgical de urgenţă în cazurile ce prezintă urgenţă ameninţătoare de vedere sau potenţial invalidante.
        Obligaţii
    - Etice:
        Deşi activitatea profesională prezintă variaţii în fiecare ţară, acesta se supune unor legislaţii comune, şi anume tratatele internaţionale, Declaraţia ONU a drepturilor omului şi Codului internaţional de etică medicală.

    – Deontologice: conform ghidurilor de bună practică medicală în specialitate stabilite la nivel naţional.
        Un medic specialist în Oftalmologie recunoscut în UE trebuie să fie la curent cu principiile de cercetare ştiinţifică, principii şi metodologia cercetării ştiinţifice, principii ale cercetării clinice, medicina bazată pe dovezi, analiza datelor şi biostatistica, tehnici de laborator, bazele etice ale cercetării clinice şi fundamentale.

    – Un medic specialist în Oftalmologie trebuie să demonstreze un comportament etic, respectând ghidurile de bună practică valabile la nivel naţional, confirmate de certificatul de bună practică medicală.
    – Profesionale: UEMS defineşte competenţa profesională astfel: "utilizarea habituală şi judicioasă a comunicării, cunoştinţelor, aptitudinilor practice, a raţionamentului clinic, a emoţiilor, valorilor şi a reflectării acestor valori în practica curentă cu scopul de a servi beneficiului individual şi al comunităţii.

    1.4. CONŢINUTUL STAGIILOR
    STAGIUL DE OFTALMOLOGIE - MODUL I şi MODUL VIII anul I, II, III, IV, V (55,5 luni)
    1.4.1.1. Tematica lecţiilor conferinţă (240 de ore)
    1. Embriologia şi anatomia globului ocular, anexelor globului ocular şi a căilor vizuale
    2. Fiziologia vederii: optica geometrică, funcţiile ochiului ca aparat optic, fotochimia vederii, electro-fiziologia retinei, adaptarea la lumină şi întuneric, vederea în culori
    - structuri nervoase implicate în procesul vizual, structuri nervoase conexe căilor vizuale
    – mişcările globului vizual; rolul cortexului cerebral; mişcările de convergenţă; mişcările de origine vestibulară

    3. Examenul general al bolnavului în Oftalmologie.
    - tehnica şi metodica examenului ocular
    – examenul clinic şi funcţional, metode de examinare pol anterior, posterior şi anexele globului ocular
    – luminajul lateral, biomicroscopie, oftalmoscopie, tonometrie, gonioscopie

    4. Explorarea acuităţii vizuale. Examenul refracţiei oculare. Examenul subiectiv şi obiectiv: skiascopia, astigmometria, refractometria, keratometria, autorefractometria computerizată, Plus Optix
    5. Acomodaţia şi tulburările acomodaţiei
    - viciile de refracţie
    – noţiuni de optică şi optometrie
    – miopia, hipermetropia, astigmatismul: diagnosticul clinic, tratamentul medical şi chirurgical. Corectarea viciilor de refracţie, chirurgia refractivă a corneei

    6. Examenul funcţional al retinei
    - examenul câmpului vizual (metode cinetice, statice)
    – examenul simţului cromatic, adaptometria
    – ecografia globului ocular şi orbitei - tehnică, interpretare
    – angiofluorografia oculară - tehnică, interpretare
    – autofluorescenţa - tehnică, interpretare
    – tomografia în coerenţă optică a nervului optic şi maculei- tehnică, interpretare
    – electrofiziologie oculară
    – electroretinografia, statica şi dinamica (ERG)
    – potenţiale evocate vizuale: (PEV)
    – electrooculograme (EOG)

    7. Examenul radiologic în Oftalmologie
    - evaluarea radiologică simplă
    – explorarea radiologică cu mijloace de contrast (dacriocistografia, flebografia şi arteriografia orbitară)
    – explorarea radionuclidică a globului ocular şi orbitei (radiofosfocaptare, scintigrafia oculo-orbitară, dacriocistografia radionuclidică)
    – evaluarea tomodensitometrică a patologiei oculo-orbitare (interpretare imagini TDM, examen TDM în diagnosticul proceselor expansive orbitare, examen TDM în traumatologia orbitară)
    – evaluarea rezultatelor rezonanţei magnetice oculare (RMN) în patologia oculo-orbitară

    8. Patologia anexelor globului ocular
    - bolile regiunii sprâncenoase, dermatoze, inflamaţii, afecţiuni congenitale

    9. Patologia pleoapelor
    - anatomia şi fiziologia pleoapelor, semiologia generală a bolilor pleoapelor
    – anomalii congenitale ale pleoapelor - diagnostic clinic, tratament
    – afecţiuni inflamatorii, dermatoze
    – tulburări de statică palpebrală
    – tulburări de dinamică palpebrală
    – tumori palpebrale (diagnostic, tratament)

    10. Patologia aparatului lacrimal
    - anatomia şi fiziologia aparatului lacrimal
    – semiologia afecţiunilor aparatului lacrimal
    – anomalii congenitale ale aparatului lacrimal (principii de diagnostic şi tratament)
    – aparatul secretor = glandele lacrimale (anatomie, fiziologie, patologia glandelor lacrimale, inflamaţii, tumori ale glandelor lacrimale)
    – căile lacrimale = afecţiuni ale punctelor lacrimale, canalicule, sac lacrimal, inflamaţii, tumori
    – patologia secreţiei lacrimale (secreţia anormală, deficit de secreţie lacrimală, hipersecreţia lacrimală)
    – tumorile aparatului lacrimal

    11. Patologia orbitei
    - anatomie, fiziologie, semiologia patologiei orbitare
    – anomalii congenitale ale orbitei şi ale conţinutului său
    – afecţiunile inflamatorii ale orbitei
    – exoftalmia şi enoftalmia (uni şi bilaterale, exolftalmia în cursul bolilor generale, vasculară, metastatică, în afecţiuni de vecinătate)
    – tumori orbitare (diagnostic, principii terapeutice)

    12. Patologia conjunctivei
    - anatomie, fiziologie, semiologie
    – anomalii congenitale ale conjunctivei
    – conjunctivite: microbiene, virale, alergice, parazitare
    – afecţiuni degenerative ale conjunctivei (diagnostic, tratament)
    – tumori conjunctivale (principii diagnostice şi de tratament)

    13. Patologia corneei
    - anatomie, fiziologie, semiologie
    – anomalii congenitale ale corneei (de dimensiune, formă, keratocon, distrofii corneene)
    – keratite superficiale, keratite parenchimatoase, afecţiuni virale, bacteriene, micotice, alergice
    – keratita neuroparalitică, lagoftalmică, keratomalacia, keratopatii medicamentoase
    – afecţiuni corneene degenerative, congenitale şi câştigate
    – cicatrici corneene - clinică şi tratament
    – tumori corneo-conjunctivale

    14. Patologia sclerei
    - anatomia, fiziologia, semiologia normală şi patologică
    – anomalii congenitale ale sclerei
    – afecţiuni inflamatorii: episclerita, sclerita
    – degenerescenţe, pigmentare sclerală, stafilom

    15. Patologia uveei
    - anatomia, fiziologia, semiologia: iris, corp ciliar, coroida
    – anomalii congenitale ale uveei: iris, corp ciliar, coroida
    – afecţiuni inflamatorii: iris, corp ciliar (irita, iridociclita)
    – afecţiuni inflamatorii ale coroidei: coroidite, endoftalmite, leziuni vasculare ale coroidei
    – oftalmia simpatică, uveitele totale, uveo-meningite
    – afecţiunile degenerative ale uveei
    – tumorile uveei (principii de diagnostic şi terapie)

    16. Patologia cristalinului
    - anatomia, fiziologia, semiologia bolilor cristalinului
    – anomalii congenitale ale cristalinului (de mărime, formă, poziţie, sindroame generale cu anomalii cristaliniene)
    – caracterele congenitale (etiopatogenie, clinica, element al unui sindrom general)
    – cataractele câştigate (presenilă, senilă, patologică, complicată, traumatică, opacifierea capsulei posterioare)
    – principii terapeutice moderne în cataracta uni sau bilaterală, congenitală, câştigată
    – modificările de poziţie ale cristalinului: ectopii, subluxaţii, luxaţii

    17. Pupila
    - anatomia, fiziologia, semiologia pupilei - reflexe pupilare
    – farmacodinamica pupilei
    – anomalii congenitale ale pupilei
    – patologia pupilei (tulburări statice, dinamice, sindroame pupilare, pupila tonică, sindrom Adie)
    – anizocoria
    – anomalii pupilare în traumatismele craniene

    18. Corpul vitros
    - anatomia, fiziologia, semiologia corpului vitros
    – anomalii congenitale ale corpului vitros şi ale sistemului vascular fetal
    – afecţiunile corpului vitros: inflamatorii, parazitare, degenerative, traumatice, hemoragia vitreana
    – chirurgia vitrosului

    19. Patologia tensiunii oculare
    - fiziologia normală şi patologică a umorului apos şi tensiunea oculară
    – glaucomul primitiv cu unghi închis şi cu unghi deschis
    – glaucoamele secundare
    – glaucomul congenital
    – tratamentul medical/chirurgical al glaucomului
    – hipotonia oculară

    20. Patologia retinei
    - anatomie, fiziologie, semiologia retinei
    – anomalii congenitale ale retinei (de pigmentare, de structură, maculare, vasculare)
    – afecţiunile vasculare ale retinei (arteriale, venoase)
    – retinopatii (diabetică, din hemopatii, gravidică, traumatică, disorică, infecţioase)
    – dezlipirea de retină regmatogenă şi secundară
    – heredo-degerenescenţele corioretiniene şi anomalii funcţionale ale retinei izolate sau în cadrul sindroamelor generale
    – degenerescenţe tapeto-retiniene
    – tumorile benigne şi maligne ale retinei

    21. Patologia nervului optic şi a papilei
    - anatomia, fiziologia, elemente de semiologie
    – anomalii congenitale ale papilei şi nervului optic
    – edemul papilar, staza papilară, sindromul Foster Kennedy, papilitele
    – nevritele optice retrobulbare
    – atrofiile optice
    – tumorile papilei şi ale nervului optic

    22. Căile optice intracraniene
    - anatomie, fiziologie
    – sindromul chiasmatic, arahnoidite optochiasmatice, nevrite chiasmatice
    – leziunea căilor optice retrochiasmatice
    a) semiologie generală, hemianopsii
    b) cecitate corticală, sindroame psiho-vizuale

    23. Tulburările vederii binoculare
    - anatomia, fiziologia musculaturii oculare
    – anomalii congenitale ale motilităţii oculare
    – vederea binoculară (VB) şi tulburările VB
    – heteroforii
    a) heterotropii - strabism manifest concomitent
    b) paralizii oculomotorii

    – nistagmusul: semiologie, studiu clinic (congenital, optochinetic, vestibular)

    24. Onco-oftalmologia
    - metode clinice şi paraclinice pentru diagnosticul tumorilor oculare şi ale anexelor globului ocular
    – principii de tratament

    25. Traumatologia oculară
    - contuziile globului şi anexelor globului ocular
    – plăgile anexelor şi ale globului ocular
    – corpii străini cu localizare la nivelul anexelor şi intraoculari
    – arsurile fizice, chimice ale globului ocular şi anexelor globului ocular
    – manifestări oculare în traumatismele cranio-cerebrale

    26. Terapia locală oculară
    - terapia generală în afecţiunile oculare

    27. Aparatul vizual şi bolile sistemului nervos central
    28. Patologia oculară şi cefaleea
    - cefaleea cu semne oculare
    – migrena oftalmică
    – examenul oftalmologic în cefalalgie

    29. Maladii oculare de natură cardiovasculară
    30. Ochiul şi hemopatiile
    31. Patologia oculară şi bolile endocrine
    32. Bolile de sistem - complicaţii oculare
    33. Manifestări oculare în bolile metabolice
    34. Bolile infecţioase şi patologia oculară
    35. Patologia oculară şi sindroamele malformative (anomalii ale feţei, craniului, sistemului nervos central, sindroame multiple cu participare oculară)
    36. Ochiul şi alergia
    37. Patologia oculară în intoxicaţii şi boli profesionale
    38. Lasere în oftalmologie
    39. Simulaţia şi disimulaţia în oftalmologie

    1.4.1.2. Baremul activităţilor practice (efectuate, asistate)
    A. Tematica demonstraţiilor de tehnici instrumentale de examinare oftalmologică
    1. Skiascopia şi examenul subiectiv al refracţiei
    2. Astigmometria şi refractometria
    3. Corectarea optică a ametropiilor: miopia, hipermetropia, astigmatisme
    4. Examenul câmpului vizual
    5. Examenul polului anterior la luminatul lateral
    6. Examenul biomicroscopic
    7. Fundul de ochi şi biomicroscopia fundului de ochi
    8. Examenul tensiunii intraoculare, curbe nictemerale
    9. Examenul vederii binoculare
    10. Examenul unei paralizii oculo-motorii
    11. Gonioscopia (glaucoame: primar, secundar)
    12. Explorarea simţului cromatic
    13. Adaptometria
    14. Biometria
    15. Electrooculografia, potenţiale vizuale evocate
    16. Electroretinografia şi interpretarea ei
    17. Ecografia şi interpretarea ei (mod A şi B)
    18. Angiografia cu fluoresceină
    19. Autofluorescenţa angio- OCT în examinarea polului posterior
    20. Tomografia cornean
    21. Biomecanica corneeană
    22. Tomografia în coerenţă optică a segmentului anterior al globului ocular
    23. Tomografia în coerenţă optică a nervului optic şi maculei
    24. Biomicroscopia ultrasonică (UBM)
    25. Microscopia speculară
    26. Exoftalmometrie
    27. Interpretarea unei radiografii pentru localizarea corpilor străini intraoculari
    28. Interpretarea rezultatelor unui examen efectuat cu TDM (tomodensitometrie) şi RMN (rezonanţă magnetică nucleară) în patologia oculară

    B. Tematica demonstraţiilor de intervenţii chirurgicale (barem minimal de tehnici)
    1. Electrolize cili, diatermocauterizări, crioaplicaţii oculare
    2. Chalazionul
    3. Pterigionul
    4. Blefarorafia
    5. Corectarea ectropionului (senil, paralitic, spastic, cicatricial)
    6. Corectarea entropionului (senil, cicatricial, spastic)
    7. Corectare sinblefaron
    8. Blefaroplastii cu lambou liber sau alunecare
    9. Denervarea şi extirparea glandei lacrimale
    10. Extirpare sac lacrimal
    11. Dacriocistorinostomia
    12. Alungirea musculară, scurtare şi retropoziţie muşchi drept
    13. Sutura unei plăgi corneene sau sclerale
    14. Proceduri antiglaucomatoase (iridectomia antiglaucomatoasă trabeculectomia, trabeculotomia, goniotomia, chirurgia antiglaucomatoasă nepenetrantă, sisteme de drenaj, procedee antiglaucomatoase de ciclodistrucţie)
    15. Extracţia cristalinului (liniară, extracapsulară) cu sau fără pseudofak
    16. Aplicaţii clinice ale laser YAG
    17. Extracţia de corp străin intraocular
    18. Enucleaţia globului ocular. Evisceraţia globului ocular.
    19. Exenteraţia de orbită
    20. Aplicaţii clinice ale laser YAG
    21. Principii de chirurgie vitreo-retiniană
    22. Fotocoagulare laser retiniană
    23. Keratoplastia perforanta, lamelară şi endotelială
    24. Chirurgia viciilor de refracţie

    1.4.2. STAGIUL DE NEUROLOGIE - MODUL II (Durata 1 lună)
    1.4.2.1. Tematica lecţiilor conferinţă (20 ore):
    1. Anatomia căilor optice
    2. Reflexul fotomotor. Reflexul de acomodatie convergentă
    3. Modificări neurologice ale diametrului pupilar
    4. Paraliziile oculomotorii
    5. Scleroza multiplă
    6. Modificări oftalmologice în accidentele vasculare cerebrale
    7. Modificări oftalmologice în tumorile intracraniene
    8. Explorări de electrofiziologie neurooftalmologică.

    1.4.2.2. Barem de activităţi practice:
        Demonstraţii clinice practice însoţite după caz de scurte prelegeri teoretice
        Rezultate aşteptate: La finalul stagiul, rezidentul trebuie să parcurgă tematica de curs, să dobândească noţiunile teoretice necesare evaluării iniţiale ale unui pacient neurologic, să interpreteze rezultatele explorărilor de electrofiziologie neurooftalmologică şi să stabilească conduita de management al pacientului.
    Noţiunile de activitate practică: efectuarea examinărilor/manevrelor aferente baremului.

    1.4.3. STAGIUL DE RADIOLOGIE ŞI IMAGISTICĂ MEDICALĂ - MODUL III (Durata 1 lună)
    1.4.3.1. Tematica lecţiilor conferinţă (20 ore):
    1. Explorarea radioimagistica a regiunii oculo-orbitare. Tehnici. Semiologie. Algoritm de investigaţie. Indicaţiile şi limitele explorării.
    2. Substanţe de contrast utilizate în radioimagistică. Tipuri de substanţe, sfera de utilizare. Incidente, accidente, reacţii adverse şi tratamentul lor. Contraindicaţii de utilizare a substanţelor de contrast iodate
    3. Bazele fizice şi tehnice ale computertomografiei. Tipuri de aparate. Interpretarea unei computer-tomografii oculo-orbitare
    4. Bazele fizice şi tehnice ale Imagisticii prin Rezonanţă Magnetică. Interpretarea unui examen RMN oculo-orbitar

    1.4.3.2. Barem de activităţi practice
        Demonstraţii clinice practice însoţite după caz de scurte prelegeri teoretice
        Rezultate aşteptate: La finalul stagiul, rezidentul trebuie să parcurgă tematica de curs, să dobândească noţiunile teoretice necesare stabilirii indicaţiilor adecvate de examinare radiologică şi imagistică în diferite patologii oculo-orbitare şi interpretării examinărilor imagistice oculo-orbitare.
        Noţiunile de activitate practică: efectuarea examinărilor aferente baremului

    1.4.4. STAGIUL DE ORL - MODUL IV (Durata 1 lună)
    1.4.4.1. Tematica lecţiilor conferinţă (20 ore):
    1. Anatomia şi fiziologia nasului şi sinusurilor paranazale
    2. Metode de explorare ale nasului şi sinusurilor paranazale
    3. Urgenţele rinosinusale (traumatismele nazale şi sinuso-faciale, epistaxis, corpi străini nazosinusali)
    4. Patologia infecto-inflamatorie acută şi cronică rinosinusală
    5. Patologia chirurgicală a bazei de craniu (rino- şi otobaza, orbita, căi lacrimale şi spaţii profunde)
    6. Fibroscopia diagnostică şi intervenţională în patologia ORL (indicaţii, dispozitive, incidente, complicaţii).

    1.4.4.2. Barem de activităţi practice:
        Demonstraţii clinice practice însoţite după caz de scurte prelegeri teoretice
        Rezultate aşteptate: La finalul stagiul, rezidentul trebuie să parcurgă tematica de curs, să dobândească noţiunile teoretice necesare evaluării iniţiale ale unui pacient cu patologie orbito-sinusala, să interpreteze rezultatele explorărilor imagistice şi de laborator şi să stabilească conduita de management al pacientului.
    Noţiunile de activitate practică: efectuarea examinărilor/manevrelor aferente baremului.

    1.4.5. STAGIUL DE CHIRURGIE PLASTICĂ ŞI REPARATORIE-Modul V (durata 1 lună)
    1.4.5.1. Tematica lecţiilor conferinţă (20 ore)
    1. Anatomia pleoapelor
    2. Principii de acoperire a defectelor cutanate
    - prin alunecare
    – prin lambouri pediculate
    – prin grefe libere

    3. Chirurgia tumorilor palpebrale
    4. Ptoza palpebrală
    5. Epicantusul
    6. Entropionul, ectropionul
    7. Blefaroşalazisul, dermatoşalazisul.

    1.4.5.2. Barem de activităţi practice:
        Demonstraţii clinice practice însoţite după caz de scurte prelegeri teoretice.
        Obiectivele educaţionale: familiarizarea cu anatomia normală; aprofundarea noţiunilor teoretice, urmărirea pacientului.
        Aşteptări teoretice: parcurgerea tematicii, suplimentată de aprofundarea prin studiu individual la nevoie, recunoaşterea afecţiunilor care reclamă intervenţii chirurgicale
        Aspecte practice: efectuarea manevrelor aferente baremului.

    1.4.6. STAGIUL DE BIOETICA - MODUL VI (Durata 2 săptămâni)
    1.4.6.1. Tematica lecţiilor conferinţă (10 ore)
    I. Introducere în Bioetică
    1. Morala, etica, etica medicală - definire, delimitarea obiectului de studiu
    2. Contextul apariţiei bioeticii
    3. Definirea bioeticii
    4. Delimitarea domeniului de studiu al bioeticii
    5. Teorii şi metode în bioetică

    II. Conceptele de sănătate, boală, suferinţă prin prisma bioeticii
    1. Definirea conceptelor de sănătate, boală, suferinţă
    2. Conceptele de sănătate, boală şi suferinţă în contextul evoluţiei medicinii şi ştiinţelor vieţii
    3. Rolul credinţelor şi valorilor personale sau de grup în conturarea conceptelor de sănătate, boală şi suferinţă (percepţii particulare funcţie de credinţă religioasă, etnie, etc.)

    III. Relaţia medic-pacient I
    1. Valori ale relaţiei medic-pacient
    2. Paternalism versus autonomie
    3. Modele ale relaţiei medic-pacient
    4. Dreptatea, echitatea şi accesul pacienţilor la îngrijirile de sănătate

    IV. Relaţia medic-pacient II
    1. Consimţământul informat
    2. Confidenţialitatea în relaţia medic-pacient
    3. Relaţia medic-pacient minor
    4. Acte normative care reglementează relaţia medic-pacient

    V. Greşeli şi erori în practica medicală
    1. Definirea noţiunilor de greşeală şi eroare
    2. Culpa medicală - definire, forme, implicaţii juridice şi deontologice
    3. Managementul greşelii şi erorii medicale în practica medicală

    VI. Probleme etice la începutul vieţii
    1. Libertatea procreaţiei
    2. Dileme etice în avort
    3. Etica reproducerii umane asistate medical
    4. Probleme etice în clonarea reproductivă

    VII. Probleme etice la finalul vieţii
    1. Definirea morţii în era noilor tehnologii în medicină
    2. Probleme etice în stările terminale
    3. Tratamente inutile în practica medicală
    4. Eutanasia şi suicidul asistat
    5. Îngrijirile paliative

    VIII. Probleme etice în transplantul de ţesuturi şi organe umane
    1. Donarea de organe de la cadavru
    2. Donarea de organe de la persoana vie
    3. Etica alocării de resurse în transplant

    IX. Probleme etice în genetică şi genomică
    1. Eugenia şi discriminarea pe baza geneticii
    2. Proiectul genomului uman - probleme etice, redefinirea noţiunii de boală prin prisma cunoaşterii genomului uman
    3. Etică şi testarea genetică prenatală, neonatală şi postnatală
    4. Statutul moral al embrionului uman; cercetarea pe embrioni
    5. Terapia genică
    6. Posibilitatea îmbunătăţirii rasei umane prin intervenţii genetice

    X. Etica cercetării pe subiecţi umani
    1. Principii etice în cercetarea pe subiecţi umani
    2. Protecţia participanţilor într-o cercetare biomedicală - discutarea principalelor coduri de etică şi convenţii internaţionale în cercetare, a cadrului legislativ în care se derulează cercetarea pe subiecţi umani
    3. Populaţii vulnerabile în contextul cercetării pe subiecţi umani
    4. Aspecte etice în cercetările multicentrice, multinaţionale
    5. Comitetele de etică a cercetării
    6. Comportamentul ştiinţific neadecvat, conflictul de interese în cercetarea ştiinţifică

    1.4.6.2. Activităţi practice
    I. Ilustrarea prin cazuri particulare a teoriilor şi principiilor în bioetică
    II. Reglementarea practicii medicale prin coduri de etică
    1. Jurământul lui Hipocrate - comentarea formei iniţiale a jurământului lui Hipocrate şi evaluarea gradului de aplicabilitate a perceptelor acestuia în condiţiile medicinii actuale
    2. Alternative ale jurământului lui Hipocrate
    3. Alte coduri de etică şi deontologie medicală folosite în prezent
    4. Proprietatea intelectuală

    III. Ilustrarea valorilor etice ale relaţiei medic-pacient prin cazuri practice
    1. Valoarea şi limitele consimţământului informat în practica medicală curentă
    2. Valoarea şi limitele confidenţialităţii în practica medicală curentă
    3. Rolul comunicării în relaţia medic-pacient

    IV. Ilustrarea valorilor etice ale relaţiei medic-pacient prin cazuri practice
    1. Accesul la îngrijirile de sănătate - discutare de cazuri
    2. Drepturile pacienţilor - reglementare legislativă
    3. Rolul comitetelor de etică din spitale

    V. Exemplificarea noţiunilor de greşeală şi eroare în medicină prin cazuri concrete
    1. Delimitarea cadrului noţiunii de malpraxis
    2. Greşeala medicală din perspectiva sistemului de malpraxis
    3. Perspectiva deontologică asupra greşelilor medicale

    VI. Discutarea problemelor etice la începutului vieţii pe baza unor cazuri concrete
    VII. Discutarea problemelor etice la finalul vieţii pe baza unor cazuri concrete
    VIII. Discutarea problemelor etice în transplantul de ţesuturi şi organe pe baza unor cazuri concrete
    IX. Discutarea problemelor etice în genetică şi genomică pe baza unor cazuri concrete - 2 ore
    X. Discutarea problemelor etice în cercetarea pe subiecţi umani prin prisma unor cazuri concrete
        Obiective educaţionale: deprinderea unor aspecte bioetice esenţiale în stabilirea relaţiei medic-pacient, a şi a cercetării pe subiecţi umani.
        Rezultate aşteptate
        Aşteptări teoretice: parcurgerea tematicii teoretice;
        Aşteptări practice: aplicarea noţiunilor teoretice în domeniul de pregătire


┌──────────┬───────────────────────────┐
│18.12.2024│Prof. Dr. Cristina Nicula  │
├──────────┼───────────────────────────┤
│          │Preşedinta Comisiei de     │
│          │Oftalmologie din MS        │
└──────────┴───────────────────────────┘

    ANEXA 2

        MINISTERUL SĂNĂTĂŢII
        DIRECŢIA REGLEMENTARE ŞI FORMARE PROFESIONALĂ MEDICALĂ
        CURRICULUM DE PREGĂTIRE
        ÎN SPECIALITATEA
        RADIOTERAPIE
        Toate drepturile privind publicarea şi difuzarea acestei lucrări aparţin Direcţiei Reglementare şi Formare Profesională Medicală - Ministerul Sănătăţii

    CURRICULUM DE PREGĂTIRE ÎN RADIOTERAPIE, 5 ANI
        ** propunere de REZIDENŢIAT de 5 ani, de tip european (cfm Curricula ESTRO)
    1. DEFINIŢIE:
        Radioterapia este acea ramură a medicinei umane care se ocupă de generarea, conservarea şi diseminarea cunoştinţelor privind cauzele, prevenirea şi tratamentul cancerului şi a altor boli care implică expertiză specială în aplicaţiile terapeutice ale radiaţiilor ionizante.
        Ca disciplină care există la intersecţia dintre fizică şi biologie, radioterapia se adresează utilizărilor terapeutice ale radiaţiilor ionizante singure sau în combinaţie cu alte modalităţi de tratament, cum ar fi terapiile biologice şi imunologice şi celulare, chirurgia, medicamentele, oxigenul şi căldura. Mai mult, radioterapia se preocupă de investigarea principiilor fundamentale ale biologiei cancerului, a interacţiunii biologice a radiaţiilor cu ţesutul normal şi malign şi a bazelor fizice ale radiaţiilor terapeutice.
        Ca profesie învăţată, radioterapia se preocupă de îngrijirea clinică, cercetarea ştiinţifică şi educaţia profesioniştilor din cadrul disciplinei.
        Radioterapia este o specialitate clinică care se ocupă cu utilizarea radiaţiilor ionizante în tratamentul pacienţilor cu neoplazii maligne (şi ocazional boli benigne). Scopul terapiei cu radiaţii este de a administra o doză de iradiere măsurată cu precizie într-un volum definit de tumoră, cu o deteriorare minimă posibil a ţesutului sănătos din jur, rezultând în eradicarea tumorii, o calitate înaltă a vieţii şi prelungirea supravieţuirii sau ameliorarea simptomelor pacientului, cu un cost rezonabil pentru sistemul medical.
        Pe lângă eforturile curative, radioterapia joacă un rol major în managementul paliativ al cancerului, în ameliorarea sau prevenirea eficientă a simptomelor bolii: durerea poate fi ameliorată, permeabilitatea luminală poate fi restabilită, integritatea scheletului poate fi păstrată şi funcţia organelor poate fi restabilită, cu morbiditate minimă.

    2. INFRASTRUCTURA ŞI ASPECTE ORGANIZATORICE
        Instituţiile de formare acreditate, fie singure, fie în cooperare cu alte departamente regionale, trebuie să fie echipate adecvat pentru a acoperi atât volumul de muncă, cât şi gama de servicii de radioterapie necesare pentru formare, inclusiv noile tehnologii şi tehnici noi. Instituţiile de formare care îndeplinesc cerinţele de bază, centre universitare, spitale regionale, spitale/centre de radioterapie publice sau private vor fi considerate centre de formare profesională. Dat fiind caracterul multidisciplinar al radioterapiei moderne, instruirea rezidenţilor într-un spital care dispune de majoritatea specialităţilor implicate în diagnosticul şi tratamentul cancerului (anatomie patologică, imagistică, chirurgie, urologie, ginecologie, oncologie medicală) este un avantaj în sensul asigurării accesului rezidenţilor în secţiile respective. În cazul în care centerele de pregătire nu deţin sau nu practică tehnici de radioterapie stereotactică sau brahiterapie, medicii rezidenţi să fie direcţionaţi, prin programe structurate de parteneriat, către centre de stat sau private care efectuează în mod curent aceste tehnici de iradiere.
    2.1. Cerinţele pentru formare, generalităţi:
    - acces la simulator CT şi la imagistică prin rezonanţă magnetică;
    – cel puţin un aparat cu megavoltaj echipat cu ghidare imagistică (image guided radiation therapy - IGRT) şi capabil să furnizeze radioterapie conformaţională tridimensională (3D conformal radiation therapy - 3D- CRT), cu modularea intensităţii (intensity modulated radiation therapy- IMRT), şi facultativ electroni;
    – planificare computerizată a tratamentului (sisteme de forward şi inverse planning) şi suport tehnic;
    – echipamente de protecţie pentru radioterapie;
    – sisteme de monitorizare dozimetrică a personalului medical şi al pacientului;
    – echipamente de contenţie adecvate pentru tratamentul pacientului;
    – cel puţin oportunitatea de a se familiariza cu brahiterapia şi radioterapia stereotactică, în cadrul centrului de radioterapie sau în clinici/spitale cu care se stabilesc parteneriate multidisciplinare
    – paturi pentru pacienţi internaţi (îngrijiri paliative, îngrijiri speciale) în cadrul centrului de radioterapie sau în clinici/spitale cu care se stabilesc parteneriate multidisciplinare;
    – facilităţi pentru terapii sistemice, cel puţin în sistem ambulator/spitalizare de zi;
    – facilităţi pentru îngrijiri palliative, cel puţin în sistem ambulator/spitalizare de zi;
    – programe de asigurare şi control al calităţii (QC & QA) pentru îngrijirea pacientului, pentru deciziile de tratament, urmărire post-terapeutică pentru diferitele localizări şi tipuri de cancer;
    – acces direct la comisia/comisiile oncologice multidisciplinare (MDT);

    2.2. Cerinţe pe diferite nivele de instruire definite astfel:
    - cerinţe de bază - acces la simulator CT, aparat(e) cu megavoltaj disponibil(e) echipat(e) cu 3D-CRT, planificare computerizată a tratamentului şi suport tehnic şi dozimetrie, echipamente de protecţie pentru radioterapie, echipamente de contenţie adecvate pentru tratamentul pacientului, facilităţi pentru terapii sistemice şi îngrijiri paliative, în sistem ambulator sau spitalizare continuă; acces la comisii oncologice multidisciplinare în sau în afara instituţiei formatoare (MDT).
    – cerinţe de nivel înalt - acces la simulator CT şi la imagistică prin rezonanţă magnetică; aparate cu megavoltaj disponibile echipate cu IGRT şi capabil să furnizeze IMRT +/- electroni de diferite nivele de energie; planificare computerizată a tratamentului şi suport tehnic şi dozimetrie adecvată; brahiterapia endocavitară; echipamente de protecţie pentru radioterapie; echipamente de contenţie adecvate pentru tratamentul pacientului; facilităţi pentru terapii sistemice şi îngrijiri paliative în sistem ambulator sau spitalizare continuă.; asigurare şi control al calităţii (QC & QA) pentru îngrijirea pacientului, pentru deciziile de tratament, urmărire post-terapeutică în diferitele localizări şi tipuri de cancer; comisii oncologice multidisciplinare intra-instituţionale (MDT).
    – cerinţe de nivel expert - acces la simulator CT şi la imagistică prin rezonanţă magnetică; aparate cu megavoltaj disponibile echipate cu IGRT şi capabil să furnizeze IMRT şi SBRT; aparat de megavoltaj echipat şi cu electroni de diferite nivele de energie; planificare computerizată a tratamentului şi suport tehnic şi dozimetrie adecvată (inclusiv dozimetrie in vivo); brahiterapie endocavitară şi interstiţială, tehnici speciale de iradiere (radioterapia stereotactică, iradiere corporeală totală, iradiere suprafaţă corporeală totală, radioterapie pediatrică); echipamente de protecţie pentru radioterapie; echipamente de contenţie adecvate pentru tratamentul pacientului; paturi pentru pacienţi internaţi (îngrijiri paliative, îngrijiri speciale); facilităţi pentru terapii sistemice şi îngrijiri paliative; asigurare şi control al calităţii (QC & QA) pentru îngrijirea pacientului, pentru deciziile de tratament, urmărire post-terapeutică în diferitele localizări şi tipuri de cancer; comisii oncologice multidisciplinare intra-instituţionale (MDT).
        Pacientul trebuie să fie monitorizat de către medicul rezident pe întregul proces terapeutic, de la prima vizită, până la elaborarea planului de tratament, debutul şi pe parcursul tratamentului, respectiv şi în urmărirea post-terapeutică a pacienţilor care au efectuat RT. Medicul rezident trebuie să coroboreze starea generală a pacientului, evoluţia acesteia, cu indicaţiile terapeutice în vederea elaborării unui plan de iradiere adaptat, personalizat. Medicul rezident trebuie să participe la prima şedinţă de iradiere, să monitorizeze, sub îndrumarea medicului îndrumător, derularea radioterapiei să-şi însuşească şi gestioneze toxicităţile intra- şi post-terapeutice.
        Numărul de pacienţi consultaţi de un medic rezident este definit ca fiind echivalentul unui pacient care a parcurs procesul complet (echivalentul întregului caz) şi trebuie să fie suficient pentru a dobândi competenţele necesare. Se recomandă obligativitatea implicării rezidenţilor în urmărirea intra- şi post terapeutică a pacienţilor radiotrataţi inclusiv la controalele la luni sau ani de zile.
    Instituţia responsabilă de pregătirea rezidenţilor trebuie să aibă cel puţin 500 pacienţi oncologici trataţi anual. Numărul de cazuri complete echivalente văzute de fiecare medic rezident este recomandat să fie de cel puţin 450 pe parcursul formării profesionale în radioterapie, din anul I până la finalizarea rezidenţiatului.

    2.3. Personalul didactic din instituţiile de formare
        Directorul de program (coordonatorul de rezidenţiat) trebuie să fie cu încadrare şi activitate într-o universitate de medicină acreditată, cu titlul minim de şef de lucrări, respectiv conferenţiar universitar sau profesor universitar. Conform normelor europene de formare a rezidenţilor în specialitatea de radioterapie, nu este recomandat (nu ar fi obligatoriu) ca directorul de program să fie şef de secţie clinică sau şef de clinică. Cadrul universitar cu titlul de şef de lucrări este eligibil de a fi director de program dacă îndeplineşte următoarele criterii: diplomă de medic specialist radioterapie cu minim 5 ani de experienţă în radioterapie şi curs acreditat efectuat de psihopedagogie sau echivalentul acestuia de curs de formator într-un centru de formare acreditat.
        Directorul programului de pregătire a rezidenţilor răspunde de administrarea, structura, conţinutul programului şi asigură respectarea acestuia în conformitate cu criteriile curriculei. Numeşte anual îndrumătorii de rezidenţiat şi alocă rezidenţii într-un mod echitabil şi proporţional, corespunzător acoperirii integrale a tematicii pe diverse localizări oncologice. Organizează întâlniri regulate cu îndrumătorii de rezidenţiat (cel puţin de două ori pe an) pentru revizuirea obiectivelor şi a desfăşurării programului.
        Pentru asigurarea unei pregătiri corespunzătoare este esenţial nivelul ridicat al personalului didactic. Îndrumătorii de rezidenţiat pot fi medici specialişti radioterapie cu minim 5 ani de experienţă în muncă sau medici primari radioterapie, cu sau fără activitate didactică în învăţământul superior.
        Îndrumătorii de rezidenţiat programează sesiuni regulate (săptămânale) de predare practică cu medicii rezidenţi (prezentări de caz, conturaj, evaluare plan de iradiere). Este necesar feedback continuu către medicii rezidenţi cu privire la gestionarea pacienţilor, inclusiv competenţele lor în planificarea radioterapiei.
        În vederea pregătirii rezidenţilor în domeniul fizicii, a planului terapeutic şi a dozimetriei vor fi implicaţi fizicieni medicali de radioterapie din personalul centrului de pregătire. Se recomandă remunerarea fizicienilor implicaţi în formarea profesională medicilor rezidenţi de către Ministerul Sănătăţii.
        Pentru a evita comasarea/suprapunerea/aglomerarea inutilă a rezidenţilor de diverse specialităţi în stagiile "mici" de pregătire cuprinse în curricula de specialitate (care nu sunt de radioterapie propriu-zisă), coordonatorul de rezidenţiat de radioterapie poate propune coordonatorilor de rezidenţiat din specialităţile respective (anatomie patologică, radiologie-imagistică etc.) instituţii publice sau private acreditate de MS, cu specific oncologic, care dispun de resursele umane şi tehnico-tehnologice şi respectă cerinţele în vigoare pentru asigurarea formării rezidenţilor.
        Instituţia de învăţământ coordonatoare de rezidenţiat trebuie să aibă acces la un laborator de radiobiologie, la tehnici imagistice curente, la laborator de anatomie patologică şi genetică. Trebuie să dispună de servicii de oncologie medicală, chirurgie oncologică şi alte servicii specializate în oncologie. Rezidenţii trebuie să aibă acces la literatura de specialitate prin platforme specifice ale Universităţii/ Facultăţii şi/sau ale Clinicii/ Spitalului/ Centrului de radioterapie gazdă.

    2.4. Program educaţional
        Coordonatorul de rezidenţiat organizează conferinţe regulate (ex. cazuri noi, planuri de tratament, cazuri particulare, etc), mese rotunde, prezentări de caz, revista literaturii şi facilitează accesul rezidenţilor la cursuri şi stagii de pregătire la nivel naţional şi internaţional. Acestea ar trebui să fie suficient de extinse pentru a oferi puncte de vedere diferite asupra aceluiaşi subiect, respectiv să faciliteze interacţiunile medicilor rezidenţi de radioterapie din diferite centre şi diverse ţări.
        Se recomandă cursuri la nivel naţional ţinute periodic (cel puţin un curs pe lună) în format hibrid (on site, online pe diferite platforme) prin rotarea centrelor, într-un parteneriat oficial de tip Consorţiu Naţional, la care sunt invitate să participe toate universităţile de medicină care derulează programe de rezidenţiat de radioterapie. Se mai recomandă cursuri la nivel naţional pe diferitele localizări de cancer prezentate într-o manieră multidisciplinară, implicând personal medical din alte specialităţi (chirurgi, anatomopatologi, radiologi, oncologi etc.) ţinute periodic (o dată la două luni sau la trei luni) în format hibrid prin rotarea centrelor. Se recomandă obligativitatea participării la cursurile a medicilor rezidenţi.
    O altă recomandare este ca fiecare medic rezident să participe la cel puţin o întâlnire ştiinţifică internaţională privind radioterapia, în fiecare an de rezidenţiat. Medicii rezidenţi care participă cu prezentări, lucrări ştiinţifice la congrese sau cursuri ar trebui să beneficieze de sponsorizare din fond de cercetare/educaţie medicală continuă (din partea Universităţii coordonatoare de rezidenţiat/Ministerului Sănătăţii/Ministerul Educaţiei).
        Medicii rezidenţi trebuie încurajaţi să participe la proiecte de cercetare, supervizaţi de către stafful experimentat. Rezidenţii sunt încurajaţi să petreacă o parte din pregătirea lor într-o altă instituţie acreditată pentru pregătirea în rezidenţiat.
        Instituţiile de formare trebuie să acorde medicilor rezidenţi suficient timp protejat în timpul orelor de lucru pentru studiul literaturii, pregătirea de prezentări de caz etc. Recomandăm ca minimul să fie de 10% din timpul de lucru săptămânal. Restul de 90% din timp ar trebui să fie dedicat în principal activităţilor clinice supravegheate şi nesupravegheate în proporţii care vor varia în funcţie de experienţa medicului rezident. Este descurajată alocarea preponderentă sau exclusivă de sarcini secretariale rezidenţilor.

    3. DURATA: 5 ani, în conformitate cu curricula europeană de radioterapie
        Programul de formare este recomandat să fie de cel puţin cinci ani cu normă întreagă, respectiv 10 ani echivalent a 5 ani de formare cu jumătate de normă.
        Din timpul alocat pregătirii, activitatea didactică acoperă 20%, iar restul de 80% fiind petrecut într-o secţie clinică (secţie cu paturi şi ambulator) şi dedicat studiului individual.
        La sfârşitul fiecărui modul de pregătire, are loc o evaluare de etapă, făcută în unitatea de pregătire de către îndrumătorul de rezidenţiat. O dată pe an are loc o evaluare şi de către directorul/coordonatorul de rezidenţiat.
        Medicul rezident oferă feed-back structurat (formular tip) privind abilităţile şi competenţele dobândite în cursul fiecărui stagiu, precum şi evaluarea formatorului de rezidenţiat în stagiul respectiv. Coordonatorul de rezidenţiat integrează aceste informaţii în selecţia îndrumătorilor de rezidenţiat din anul/anii următori.
        Întreaga activitate de pregătire este monitorizată prin caietul de stagiu (log-book), în care vor fi trecute de asemenea evaluările de etapă în credite, activitatea în programele de cercetare, participarea la manifestări ştiinţifice şi de educaţie continuă.

    4. STRUCTURA FORMĂRII PROFESIONALE
        Formarea va fi împărţită în două faze, din care prima fază cuprinde 24 de luni de formare profesională de bază, iar a doua fază va cuprinde 36 de luni de formare pe specialitatea radioterapie.
        Nu este obligatoriu respectarea ordinii stagiilor. Se recomandă ca medicul rezident să petreacă primele 4-6 luni din formare pe radioterapie, pentru un prim contact de perspectivă.
    4.1. Formare profesională de bază cu o durată de 24 luni
    4.1.1. Terapie Intensivă - 1 lună
    4.1.2. Medicină de Urgenţă - 1 lună
    4.1.3. Îngrijiri Paliative/Medicină Paliativă - 2 luni
    4.1.4. Radiologie şi Imagistică Medicală - 6 luni (include 1 lună de Medicină Nucleară).
    4.1.5. Anatomie Patologică - 1 lună
    4.1.6. Medicină Internă - 5 luni
    4.1.7. Chirurgie Oncologică - 1 lună
    4.1.8. Otorinolaringologie şi Chirurgie Orală şi Maxilo-Facială - 0.5 luni (2 săptămâni)
    4.1.9. Neurologie - 1 lună
    4.1.10. Hematologie - 1 lună
    4.1.11. Oncologie Medicală - 4 luni
    4.1.12. Medicină legală - 0.5 luni

    4.2. Formare profesională în specialitatea radioterapie cu o durată de 36 luni
    4.2.1. 27 luni de radioterapie cu minimum necesar a fi acoperit în următoarele localizări:
    - tumori ale sistemului nervos central
    – tumori ale capului şi gâtului
    – tumori bronhopulmonare
    – tumori de glandă mamară
    – tumorile tractului digestiv superior şi inferior
    – limfoame
    – tumorile din sfera ginecologică
    – tumorile din sfera urologică
    – tumori cutanate

    4.2.2. Brahiterapie - 5 luni
    4.2.3. Radioterapie pediatrică - 2 luni
    4.2.4. Tehnici speciale de iradiere (TBI, SAbR etc) - 2 luni

    5. CONŢINUTUL STAGIILOR
    5.1. Terapie Intensivă
    5.1.1. Risc alergic, evaluare.
    1. Intubaţia traheală (tehnică, complicaţii)
    2. Terapie de suport intravascular

    5.1.2. Aparat respirator
    1. Testele funcţionale pulmonare.Hipoxia/Hiperoxia normobară/Hipocapnia -hipercapnia
    2. Insuficienţa respiratorie acută şi cronică.
    3. Injuria pulmonară acută (ALI)
    4. Boala astmatică - status astmaticus
    5. Pneumonia prin aspiraţie & Infecţiile bronhopulmonare
    6. Embolia pulmonară
    7. Menţinerea libertăţii căilor aeriene (intubaţia traheală, traheostomia, intubaţia traheală prelungită, vs. traheostomia)
    8. Oxigenoterapia normobară şi hiperbară
    9. Terapia respiratorie adjuvantă

    5.1.3. Aparat cardiovascular
    1. Recunoaşterea, evaluarea şi tratamentul de urgenţă al hipertensiunii arteriale
    2. Infarctul miocardic acut şi complicaţiile sale
    3. Aritmiile şi tulburările de conducere
    4. Embolia pulmonară - aerică, grăsoasă, tromboembolism
    5. Edemul pulmonar cardiogen/non-cardiogen
    6. Valvulopatii acute şi cronice care pun în pericol viaţa
    7. Complicaţiile acute ale cardiomiopatiei şi miocarditei
    8. Drogurile cu acţiune inotropă şi drogurile vasoactive
    9. Terapia cu droguri anticoagulante, antiagregante, trombolitice

    5.1.4. Sistem nervos
    1. Edemul cerebral
    2. Stările de comă
    3. Stările de agitaţie acută

    5.1.5. Boli renale
    1. Tulburări hidroelectrolitice (deshidratări, hiperhidratări, disnatremii, diskaliemii, alterarea metabolismului calciului, magneziului, fosfatului): diagnostic & tratament
    2. Tulburări acido-bazice: diagnostic & tratament

    5.1.6. Sistemul digestiv
    1. Insuficienţele hepatice acute
    2. Dozarea medicamentelor în insuficienţa hepatică
    3. Ocluzia intestinală

    5.1.7. Starea de şoc (septic, volemic, multi-organ....): diagnostic, tratament

    5.2. Medicină de urgenţă
    5.2.1. Curs de resuscitare într-o unitate de Medicină de Urgenţă/UPU-SMURD acreditat.
    5.2.2. Obiective teoretice şi practice:
    1. Ventilaţia pe balon şi mască
    2. Intubaţia orotraheală şi nasotraheală
    3. Intubaţia prin transiluminaţie
    4. Aplicarea măştii laringiene
    5. Combitubul
    6. Verificarea aparatului de ventilaţie şi setarea parametrilor de ventilaţie
    7. Monitorizarea neinvazivă a presiunii arteriale
    8. Monitorizarea ECG
    9. Efectuarea unei electrocardiograme
    10. Defibrilare
    11. Accesul venos periferic şi central
    12. Recoltarea de sânge venos şi arterial
    13. Drenajul pleural cu ac şi tub de dren
    14. Tehnici şi metode de imobilizarea a fracturilor
    15. Sondaj oro- şi nazogastric
    16. Tuşeu rectal
    17. Sondaj vezical
    18. Tuşeu vaginal
    19. Examenul clinic neurologic
    20. Metode de diagnostic paraclinic în neurologie (electro-encefalograma, potenţiale evocate, electromiograma, angiografie, etc.). Radio-embolizarea hemoragiilor cerebrale. Tromboliza în urgenţă.

    5.3. Îngrijiri paliative
        Obiective teoretice şi practice:
    1. Calitatea vieţii în oncologie (dimensiuni, evaluare)
    2. Durerea în oncologie (diagnostic, evaluare, tratament)
    3. Nutriţia pacientului oncologic
    4. Tratamentul simptomatic al pacientului oncologic
    5. Managementul pacienţilor în stare terminală
    6. Infecţiile la pacientul oncologic
    7. Suportul psiho-social

    5.4. Radiologie şi imagistică medicală
    5.4.1. Diagnosticul CT, RMN (cu substanţă de contrast, T1,T2, DWI/ADC, FLAIR, STIR, spectroscopie, DCE), ecografie (2D, 3D, Doppler, eco-endoscopie, EBUS, EUS, cu substanţă de contrast);
    5.4.2. Diagnosticul scintigrafic, PET-CT şi Terapie cu izotopi radioactivi
    1. Agenţi radioterapeutici: proprietăţi, dozimetrie, consideraţii radiobiologice
    2. Criterii de alegere a radionuclizilor în terapie
    3. Protocoale generale a terapiei cu radionuclizi
    4. Noi orientări în terapia radionuclidică: radioterapia ţintită - anticorpi monoclonali, peptide radiomarcate
    5. Radioterapia cu radio-nuclizi în:
    1. Afecţiuni tiroidiene benigne şi maligne
    2. Afecţiuni maligne hepatice - primare şi secundare
    3. Tumori neuroendocrine
    4. Cancerul de prostată metastatic
    5. Terapia metastazele osoase - indicaţii, criterii de selecţie a pacienţilor, radiofarmaceutice utilizate.
    6. Limfoame/leucemii

    Obiective teoretice şi practice (bilanţ imagistic de diagnostic, de stadializare, de monitorizare terapeutică, respectiv de follow-up)
    1. Diagnosticul imagistic al cancerului S.N.C.şi anexe
    2. Diagnosticul imagistic al cancerului urechii mijlocii.
    3. Diagnosticul imagistic al cancerului sinusurilor feţei
    4. Diagnosticul imagistic al cancerului tiroidei.
    5. Diagnosticul imagistic al cancerului rinofaringelui.
    6. Diagnosticul imagistic al cancerului orofaringelui.
    7. Diagnosticul imagistic al cancerului hipofaringelui.
    8. Diagnosticul imagistic al cancerului glandelor salivare.
    9. Diagnosticul imagistic al cancerului laringelui.
    10. Diagnosticul imagistic al cancerului mediastinal.
    11. Diagnosticul imagistic al cancerului bronhopulmonar.
    12. Diagnosticul imagistic al cancerului pleurei.
    13. Diagnosticul imagistic al cancerului esofagului.
    14. Diagnosticul imagistic al cancerului gastric.
    15. Diagnosticul imagistic ai cancerului hepatic şi al căilor biliare intrahepatice.
    16. Diagnosticul imagistic al cancerului veziculei biliare şi a căilor biliare extrahepatice.
    17. Diagnosticul imagistic al cancerului pancreasului.
    18. Diagnosticul imagistic al cancerului de colon şi intestin subţire.
    19. Diagnosticul imagistic al cancerului rectosigmoidian şi anal.
    20. Diagnosticul imagistic al cancerului retroperitoneal şi peritoneal.
    21. Diagnosticul imagistic al cancerului sânului.
    22. Diagnosticul imagistic al cancerului colului uterin.
    23. Diagnosticul imagistic al cancerului corpului uterin.
    24. Diagnosticul imagistic al cancerului ovarian.
    25. Diagnosticul imagistic al cancerului renal şi căilor urinare superioare.
    26. Diagnosticul imagistic al cancerului vezicii urinare.
    27. Diagnosticul imagistic al cancerului prostatei.
    28. Diagnosticul imagistic ala cancerului testicular.
    29. Diagnosticul imagistic al cancerului osos.
    30. Diagnosticul imagistic al cancerelor de părţi moi.
    31. Diagnosticul imagistic al cancerului glandelor endocrine.
    32. Diagnosticul imagistic al metastazelor cerebrale, hepatice, pulmonare etc
    33. Diagnosticul imagistic în Boala Hodgkin & limfoame non-hodgkiniene.
    34. Diagnosticul imagistic al mielomului multiplu şi tumorilor imunoproliferative
    35. Diagnosticul imagistic în leucemii
    36. Cuantificarea răspunsului la tratamentele oncologice a tumorilor maligne (RECIST, iRECIST)
    37. Indicaţii, interpretare examinări scintigrafice la pacientul oncologic
    38. Indicaţii, interpretare examinări PET-CT la pacientul oncologic

    5.5. Anatomie patologică
    5.5.1. Obiective teoretice şi practice
    1. Biologia şi morfologia celulei canceroase. Modificări citogenetice.
    2. Clasificarea tumorilor
    3. Formele histopatologice ale principalelor tumori benigne şi maligne
    4. Factori de prognostic morfopatologici
    5. Tumorile epiteliale
    6. Tumorile ţesutului conjunctiv
    7. Tumorile ţesutului adipos
    8. Tumorile ţesutului cartilaginos
    9. Tumorile ţesutului osos
    10. Tumorile ţesutului muscular
    11. Tumorile vasculare
    12. Tumorile ţesutului APUD
    13. Tumorile ţesutului mezotelial
    14. Tumorile sinoviale
    15. Tumorile ţesutului melano-formator
    16. Tumorile disembriopiazice

    5.5.2. Stadializarea tumorilor maligne
    5.5.3. Interpretarea buletinului histopatologic

    5.6. Medicină internă
        Stagiul de medicină internă va cuprinde teoretic şi practic următoarele entităţi patologice:
    1. Bronşita cronică. Emfizemul pulmonar. Bronhopneumonia cronică obstructivă
    2. Pneumoniile microbiene, virale, cu micoplasma, chlamidia
    3. Astmul bronşic
    4. Abcesul pulmonar
    5. Fibrozele pulmonare interstiţiale difuze
    6. Insuficienţa respiratorie acută şi cronică
    7. Pleureziile
    8. Valvulopatiile mitrale şi aortice
    9. Tulburările de ritm ale inimii
    10. Tulburările de conducere ale inimii
    11. Pericarditele
    12. Miocarditele şi cardiomiopatii
    13. Cardiopatia ischemică
    14. Cordul pulmonar cronic
    15. Insuficienţa cardiacă acută şi cronică
    16. Tromboembolismul pulmonar
    17. Hipertensiunea arterială esenţială şi secundară
    18. Insuficienţa renală acută
    19. Boala cronică de rinichi. Utilizarea şi ajustarea diverselor medicamente în insuficienţa renală
    20. Ulcerul gastric şi duodenal, esofagite
    21. Hepatita cronică
    22. Cirozele hepatice
    23. Pancreatite acute şi cronice
    24. Hemoragiile digestive superioare & inferioare
    25. Sindroame hemoragipare: clasificare, diagnostic, principii terapeutice
    26. Tromboflebitele
    27. Bolile aortei şi arterelor periferice
    28. Infecţiile urinare
    29. Insuficienţa hepatică şi encefalopatia portal sistemică
    30. Diabetul zaharat. Managementul glicemiei.
    31. Diagnosticul pozitiv şi diferenţial al comelor

    5.7. Chirurgie oncologică
        Obiective teoretice şi practice
    1. Tehnici de explorare şi diagnostic chirurgicale în cancer (inclusiv biopsii)
    2. Tratamentul chirurgical al cancerelor
    3. Complicaţiile tratamentului chirurgical oncologic primar sau post-iradiere
    4. Integrarea radioterapiei intra- şi peri- operatorie (inclusiv brahiterapia).

    5.8. Otorinolaringologie şi chirurgie orală şi maxilo-facială
    5.8.1. Nas şi sinusuri paranazale
    1. Rinoscopia anterioară şi posterioară
    2. Endoscopia nazo-sinuzală (include sinusoscopia)
    3. Microscopia nazo-sinuzală (documentarea fotografică)
    4. Recoltarea corectă de exudat nazal/secreţie cavum
    5. Tratamentul tumorilor benigne şi maligne rinosinusale
    - Maxilectomie (parţială, totală)
    – Abord prin rinotomie laterală
    – Tehnica de abord extern medio-facială (degloving)

    5.8.2. Laringe
    1. Laringoscopie indirectă (cu oglinda)
    2. Laringofibroscopie cu endoscop flexibil
    3. Laringoscopie directă
    4. Microlaringoscopie
    5. Biopsii endolaringiene
    6. Chirurgie endolaringiană şi endotraheală transorală (a tumorilor benigne) cu sau fără utilizarea microscopului/LASER-ului
    7. Cordectomie prin laringofisură sau endoscopică LASER
    8. Laringectomie parţială fronto-laterală sau frontală anterioară
    9. Laringectomie parţială orizontală supraglotică
    10. Laringectomie parţială verticală
    11. Hemilaringectomie
    12. Laringectomie totală

    5.8.3. Cavitatea bucală, faringe
    1. Inspecţie şi palpare la nivelul cavităţii bucale şi orofaringelui
    2. Rinoscopia posterioară
    3. Hipofaringoscopie cu optică rigidă sau flexibilă
    4. Biopsia formaţiunilor tumorale ale cavităţii bucale, faringelui
    5. Tratamentul medicamentos al afecţiunilor inflamtorii/infecţioase ale cavităţii bucale şi faringelui
    6. Anestezia locală şi regională
    7. Adenoidectomia
    8. Amigdalectomia
    9. Chirurgia tumorilor benigne şi maligne ale cavităţii bucale, faringelui

    5.8.4. Patologie cervico-facială
    1. Inspecţia şi palparea regiunii cervico-faciale
    2. Puncţie aspirativă biopsică ecoghidată
    3. Anestezie locală şi regională cervicală
    4. Chirurgia tumorilor benigne cervicale
    5. Extirparea ganglionilor limfatici cervicali (biopsie ganglionară)
    6. Cervicotomie laterală (exploratorie sau pentru tumori latero-cervicale şi parafaringiene)
    7. Limfadenectomie cervicală (functională, radicală, selectivă,etc)
    8. Extirpare tumorilor cervicale (ţesuturi moi, vasculare, de origine nervoasă ,etc)
    9. Chirurgia glandelor salivare:
    - extirparea glandei submandibulare
    – extirparea glandei sublinguale
    – biopsia glandelor salivare minore
    – parotidectomie (parţială, subtotală, totală)

    5.9. Neurologie şi Neuropsihiatrie
        Obiective teoretice şi practice:
    1. Examenul clinic al pacienţilor cu patologie neuro-oncologică (tumori benigne, tumori maligne, metastaze)
    2. Sindroame senzitive
    3. Durerea neuropatică şi durerea nociceptivă - fiziopatologie, diagnostic, tratament
    4. Sindroamele hipotalamo-hipofizare
    5. Tulburări de somn şi veghe - clasificarea şi fiziopatologia tulburărilor de somn, diagnostic clinic şi de laborator
    6. Stările comatoase, stuporul, starea de minimă conştienţă, starea vegetativă
    7. Funcţiile neurocognitive (atenţia complexă, funcţia executivă, memoria şi învăţarea, limbajul, abilitatea vizuo-perceptivă şi constructivă, cogniţia socială)
    8. Praxia şi apraxiile
    9. Funcţiile gnozice şi agnoziile
    10. Limbajul şi tulburările sale
    11. Epilepsia la adulţi - clinica, etiologia, fiziopatologia, diagnostic diferenţial şi pozitiv, tratament
    12. Sindroame paroxistice non-epileptice care pot simula epilepsia
    13. Sindromul de hipertensiune intracraniană
    14. Sindromul de hipotensiune intracraniană
    15. Dinamica normală şi tulburările de dinamică ale LCR. Hidrocefaliile.
    16. Principalele tipuri anatomo-clinice de neuropatii periferice
    17. Leziunile rădăcinilor, plexurilor şi nervilor periferici (spinali şi cranieni)
    18. Mononeuropatiile
    19. Polineuropatiile
    20. Mononeuropatiile multiplex
    21. Poliradiculoneuropatiile (acute şi cronice)
    22. Tumorile nervilor periferici
    23. Mielopatiile de iradiere
    24. Tumorile vertebro-medulare (epi- şi intradurale, intramedulare, metastazele leptomeningeale)
    25. Mielopatiile paraneoplazice
    26. Tumorile craniene şi intracraniene (primare şi secundare, inclusiv metastazele leptomeningeale)
    27. Tumorile vertebro-medulare (primare şi secundare, inclusiv metastazele leptomeningeale)
    28. Complicaţii neurologice în bolile hemato-oncologice
    29. Sindroamele paraneoplazice neurologice
    30. Psiho-oncologie:
    - Reacţii de adaptare la diagnosticul şi tratamentul oncologic
    – Comunicarea veştilor proaste
    – Anxietate, depresie, delir, suicid - diagnostic şi management
    – Pacientul agresiv
    – Dialogul cu familia
    – Doliul

    5.10. Hematologie
        Obiective teoretice şi practice:
    1. Coagularea şi fibrinoliza fiziologică
    2. Prevenirea trombozelor
    3. Sindroame acute asociate cu neoplasme şi terapia antineoplazică
    4. Tulburări hematologice acute asociate terapiei antineoplazice
    5. Anticoagularea şi terapia fibrinolitică
    6. Terapia cu anticoagulante, antiagregante şi terapia fibrinolitică
    7. Profilaxia tromboembolismului
    8. Anemia
    9. Indicaţiile transfuziei
    10. Boli hematologice maligne (limfoame, leucemii, mielom multiplu)

    5.11. Oncologie medicală
        Obiective teoretice şi practice:
    1. Cancerogeneza şi progresia tumorală
    - Iniţiere şi promoţie
    – Progresia tumorală
    – Prevenirea şi depistarea precoce a cancerului şi educaţia sanitară a populaţiei
    – Leziuni precursoare ale malignităţii

    2. Biologia moleculară a cancerogenezei
    - Transducţia semnalului
    – Ciclul celular
    – Genele cancerului
    – Genele reparatorii
    – Genele de detoxifiere
    – Oncogene
    – Gene tumoral supresoare

    3. Istoria naturală a cancerului şi fenotipul malign
    - Proliferarea celulară
    – Invazia locală şi metastazarea
    – Progresia tumorală

    4. Citostatice - generalităţi.
    - Clasificarea citostaticelor
    – Modalităţi de acţiune a citostaticelor
    – Indicaţiile tratamentului citostatic
    – Efecte secundare. Complicaţii. Rezistenţa la tratamentul citostatic
    – Strategii terapeutice ale asocierii radioterapiei cu chimioterapia
    – Alegerea citostaticului optim.Valoarea polichimioterapiei
    – Modalităţi de administrare ale tratamentului citostatic cu şi fără radioterapie

    5. Terapii biologice - generalităţi
    - Clasificarea terapiilor biologice
    – Modalităţi de acţiune a terapiilor biologice
    – Indicaţiile tratamentului biologic
    – Efecte secundare. Complicaţii. Rezistenţa la tratamentul biologic
    – Strategii terapeutice ale asocierii radioterapiei cu terapia biologică
    – Alegerea terapiei biologice optime
    – Modalităţi de administrare ale terapiei biologice cu şi fără radioterapie

    6. Imunoterapii - generalităţi
    - Modalităţi de acţiune a imunoterapiei. Clasificare
    – Indicaţiile imunoterapiei
    – Efecte secundare. Complicaţii.
    – Rezistenţa la imunoterapie.
    – Strategii terapeutice ale asocierii radioterapiei cu imunoterapia.
    – Alegerea imunoterapiei optime.
    – Modalităţi de administrare ale imunoterapiei cu şi fără radioterapie.

    7. Hormonoterapia
    - Modalităţi de acţiune. Clasificare.
    – Indicaţiile hormonoterapiei
    – Efecte secundare. Complicaţii.
    – Rezistenţa la hormonoterapie
    – Strategii terapeutice ale asocierii radioterapiei cu hormonoterapia
    – Alegerea hormonoterapiei optime
    – Modalităţi de administrare ale hormonoterapiei cu şi fără radioterapie.

    8. Clasificarea stadială a neoplaziilor maligne
    - Principii generale de stadializare Reguli de clasificare
    – Aprecierea categoriei T, N, M

    9. Markeri tumorali
    - Elemente definitorii şi caracteristicile ideale ale unui marker tumoral
    – Clasificarea markerilor tumorali
    – Rolul markerilor tumorali în diagnostic, aprecierea prognosticului şi monitorizarea tratamentului

    10. Sindroame paraneoplazice
    - Clasificare, diagnostic şi tratament

    11. Tratamentul sistemic în principalele localizări maligne
    - Tumorile S.N.C.
    – Cancerul sferei O.R.L.
    – Cancerul bronhopulmonar.
    – Cancerul mamar.
    – Cancerele aparatului digestiv.
    – Cancerele aparatului urinar
    – Cancerele aparatului genital.
    – Sarcoame.
    – Leucemii şi limfoame.
    – Melanom malign.

    12. Evaluarea pacientului oncologic
    - Tehnica examenului clinic al bolnavilor de cancer.
    – Examenul clinic în raport cu localizările neoplaziei, solicitarea examenelor de laborator necesare pentru diagnostic, stadializare şi conducerea tratamentului.
    – Întocmirea foilor de observaţie oncologică.
    – Tehnica administrării citostaticelor; diagnosticul, prevenirea şi tratarea complicaţiilor chimioterapiei sau asociaţiei chimioterapice pentru localizările prevăzute în tematică.
    – Tehnica administrării terapiilor biologice; diagnosticul, prevenirea şi tratarea complicaţiilor terapiilor biologice sau asociaţiei terapiilor biologice pentru localizările prevăzute în tematică.
    – Tratamentul durerii în cancer.

    5.12. Medicină legală
    - Bioetică
    – Jurisprudenţă
    – Certificatul de deces. Legislaţia aferentă naţională.
    – Indicaţiile autopsiei. Excepţii.

    5.13. RADIOTERAPIE (36 de luni)
        Programul de pregătire
        Fiecare cursant în perioada de pregătire trebuie să dobândească cunoştinţe teoretice şi practice în temele prevăzute pentru specialitatea radioterapie.

        Competenţă în tratarea cancerului în diferite localizări
        Nivele de EPA (entrustable professional activities - activităţi profesionale de încredinţat):
        Nivel 1 - numai observare
        Nivel 2 - supraveghere proactivă directă, adică cu un supervizor prezent în aceeaşi cameră
        Nivel 3 - supraveghere reactivă indirectă, adică supervizorul este disponibil dacă este necesar în aceeaşi cameră
        Nivel 4 - fără supraveghere imediată, dar cu raport post-hoc sau supraveghere de la distanţă
        Nivel 5 - medicul rezident de nivel 5 supraveghează mai mulţi medici rezidenţi de ani mai mici (anii 1, 2, 3, 4)

        Intervale de nivele EPA pentru diferitele localizări
        Nivel 4-5 - tu. glandă mamară, bronhopulmonare, tract gastrointestinal inferior (rect), prostată, tumori cu punct de plecare neprecizat, urgenţe oncologice. Terapia sistemică - diagnosticarea efectelor secundare, management fie personal, fie prin trimitere ulterioară.
        Nivel 3-5 - mezoteliom, thymom, tract gastrointestinal superior (esofag, stomac, pancreas), tract gastrointestinal inferior (canal anal, margine anală), tumori ale capului şi gâtului, sarcoame de părţi moi, tumori ginecologice (mai ţintit radioterapia externă), tumori sfera urologică (vezică, rinichi, penis, seminoame), tumori SNC (glioame, meningioame, adenoame hipofizare), tumorile pielii (cc. bazocelular, cc. scuamos, melanom), boli hematologice (limfoame Hodgkin, Non-Hodgkin, plasmocitom, mielom)
        Nivel 1-2 - tumori ale capului şi gâtului (tumori ale osului temporal, tumorile sinusurilor nazale), sarcoame (osoase, sarcom Ewing, părţi moi), tumori ginecologice (vulva, vagin), tumori urologice (ureter, uretră), tumori SNC (Craniofaringioame, Ependimoame, Leziuni pineale, Tumori neuroectodermice primitive, Limfoame cerebrale primare, Meduloblastoame, Tumori pe bază de craniu), limfom cutanat.

    5.13.1. Ştiinţe fundamentale
    5.13.1.1. Radiobiologie
    1. Interacţiunea radiaţiei cu materia vie la nivel molecular
    2. Leziuni ADN
    3. Efecte celulare, mecanismul morţii celulare
    4. Repararea leziunilor induse de iradiere
    5. Curbe de supravieţuire celulară
    6. Sisteme tisulare normale
    7. Sisteme tumorale solide şi sisteme leucemice
    8. Efectul oxigen, sensibilizatori şi protectori
    9. Raport doză-timp-fracţionare, LET, diferite modalităţi de iradiere şi evaluarea lor în practică clinică
    10. Reacţii acute şi tardive ale ţesuturilor normale
    11. Evaluarea răspunsului tumoral
    12. Interacţiunea tratament citotoxic şi radioterapie
    13. Factori predictivi ai răspunsului la iradiere

    5.13.1.2. Bazele fizicii radiaţiilor
    1. Structura atomului şi nucleului
    2. Radioactivitate
    3. Caracteristicile particulelor şi radiaţiei electromagnetice
    4. Dispozitive de măsurare a radiaţiilor
    5. Descrierea proceselor implicate în absorbţia fotonilor, procesele de împrăştiere şi interacţiunile electronilor
    6. Descrierea principiilor de bază ale producerii razelor X
    7. Doze şi unităţi fundamentale de radiaţie
    8. Principii de producere şi utilizare a imaginilor în radioterapie
    9. Radioterapie externă/brahiterapie cu fotoni
    10. Radioterapie cu electroni
    11. Brahiterapie: principii generale, tehnici, sisteme afterloading, HDR, MDR, LDR, PDR etc.
    12. Planificarea şi administrarea tratamentului pentru fascicule de fotoni şi electroni
    13. Proton terapie - principii generale

    5.13.1.3. Fizica aplicată în radioterapie
    1. Descrierea construcţiei şi explicarea mecanismului de acţiune a tubului de raze X
    2. Descrierea construcţiei şi explicarea mecanismului de acţiune a acceleratorului liniar
    3. Descrierea sistemelor de colimare specializate
    4. Descrierea sistemelor de brahiterapie
    5. Descrierea construcţiei şi explicarea mecanismului de acţiune a ciclotronului
    6. Definiţia, explicarea şi discutarea distribuţiei dozei absorbite
    7. Descrierea planului de tratament a simulării CT şi aplicarea practică a acestora
    8. Evaluarea beneficiului tehnicilor de iradiere conformaţionale (3D-CRT), IMRT, VMAT, IGRT şi speciale (radioterapia intraoperatorie, radioterapia stereotactică, iradierea corporeală totală, iradierea suprafeţei corporeale totale)
    9. Specificarea volumului ţintă şi a dozei absorbite în radioterapia externă
    10. Specificarea dozei absorbite în volumul ţintă în brahiterapie
    11. Algoritmul calculării dozei în iradierea 3D, IMRT, VMAT, stereotaxie şi brahiterapie (LDR, HDR, PDR, MDR)
    12. Principiile, aspectele tehnice şi aplicarea RT conformaţionale, a RT cu intensitate modulată, VMAT, a RT stereotactice, a tratamentului cu particule altele decât fotoni şi ale brahiterapiei

    5.13.1.4. Radioprotecţie
    1. Principiile radioprotecţiei, inclusiv ALARA
    2. Efecte stohastice şi deterministice
    3. Riscul inducţiei tumorilor secundare
    4. Factorul de pondere al radiaţiei
    5. Definirea şi discutarea echivalenţei factorului de pondere doză-ţesut
    6. Consecinţele expunerii la radiaţii, radioprotecţie şi doza limită pentru expunerea profesională şi populaţională
    7. Legislaţia europeană şi naţională
    8. Cunoaşterea bazată pe evidenţă în radioprotecţie

    5.13.1.5. Determinarea volumului ţintă
    1. Modalităţi imagistice, proceduri şi tehnici
    2. Determinarea volumului ţintă în practica clinică
    3. GTV, CTV, PTV şi recomandări ICRU relevante

    5.13.1.6. Cercetare clinică şi evaluarea rezultatelor terapeutice
    1. Principii de etică în cercetarea clinică. Consimţământul informat.
    2. Descrierea diferitelor tipuri de trialuri şi a rolului lor
    3. Teste de semnificaţie
    4. Analize univariate/multivariate
    5. Metode de prezentare a datelor - curbe de suparvieţuire, Forest-plot, waterfall, histograme, intervale de confidenţă etc.
    6. Specificitate/sensitivitate/validitate/putere
    7. Meta-analize şi importanţa lor
    8. Nivele de evidenţă şi grad de recomandare
    9. Identificarea capcanelor: studii pilot, rezultate preliminare, migrarea stadială, fraude, etc.

    5.13.2. Radioterapie clinică
        Specialiştii în radioterapie trebuie să fie capabili să acţioneze ca membri independenţi şi responsabili ai echipei multidisciplinare, pentru îndeplinirea următoarelor cerinţe:
    - Recunoaşterea simptomelor şi semnelor cancerului
    – Stabilirea diagnosticului în cazul suspiciunii unor tumori sau metastaze şi stadializarea tumorilor confirmate
    – Evaluarea prognosticului, stabilirea conduitei terapeutice, alegerea metodei de iradiere (sau a tratamentului asociat), planificarea şi aplicarea tratamentului radiologic optimal, a tratamentului asociat radiologic şi sistemic, urmărirea în bolnavilor în cursul şi după terminarea tratamentului
    – Cunoaşterea tratamentelor de susţinere//simptomatice şi îngrijirea bolnavilor terminali
    – Diagnosticarea, clasificarea şi tratarea efectelor secundare ale radioterapiei
    – Evaluarea impactului radioterapiei asupra calităţii vieţii pacienţilor
    – Comunicarea adecvată şi cu acurateţe cu pacienţii cu cancer
    – Conduita de management a problemelor psihologice apărute în cursul tratamentului sau în stadii finale
    – Practicarea profesiei medicale în concordanţă cu etica medicală şi drepturile pacienţilor

        Fiecare rezident trebuie să însuşească cunoştinţe teoretice şi practice în conformitate cu următoarele capitole mari de tematică:
    1. Cap şi gât
    - Laringe (epidemiologie, profilaxie, istorie naturală, clasificare TNM şi histologică, simptomatologie, diagnostic pozitiv şi diferenţial, factori de prognostic, evoluţie - plicaţii, indicaţie terapeutică - chirurgie, chimioterapie, radioterapie, plan de tratament pentru radioterapie, tehnica iradierii, dozimetrie, complicaţii postterapeutice, urmărirea postterapeutică)
    – Cavitate bucală (epidemiologie, profilaxie, istorie naturală, clasificare TNM şi histologică, simptomatologie, diagnostic pozitiv şi diferenţial, factori de prognostic, evoluţie -plicaţii, indicaţie terapeutică - chirurgie, chimioterapie, radioterapie, plan de tratament pentru radioterapie, tehnica iradierii, dozimetrie, complicaţii postterapeutice, urmărirea postterapeutică)
    – Orofaringe (epidemiologie, profilaxie, istorie naturală, clasificare TNM şi histologică, simptomatologie, diagnostic pozitiv şi diferenţial, factori de prognostic, evoluţie -plicaţii, indicaţie terapeutică - chirurgie, chimioterapie, radioterapie, plan de tratament pentru radioterapie, tehnica iradierii, dozimetrie, complicaţii postterapeutice, urmărirea postterapeutică)
    – Hipofaringe (epidemiologie, profilaxie, istorie naturală, clasificare TNM şi histologică, simptomatologie, diagnostic pozitiv şi diferenţial, factori de prognostic, evoluţie -plicaţii, indicaţie terapeutică - chirurgie, chimioterapie, radioterapie, plan de tratament pentru radioterapie, tehnica iradierii, dozimetrie, complicaţii postterapeutice, urmărirea postterapeutică)
    – Nazofaringe (epidemiologie, profilaxie, istorie naturală, clasificare TNM şi histologică, simptomatologie, diagnostic pozitiv şi diferenţial, factori de prognostic, evoluţie -plicaţii, indicaţie terapeutică - chirurgie, chimioterapie, radioterapie, plan de tratament pentru radioterapie, tehnica iradierii, dozimetrie, complicaţii postterapeutice, urmărirea postterapeutică)
    – Limba (epidemiologie, profilaxie, istorie naturală, clasificare TNM şi histologică, simptomatologie, diagnostic pozitiv şi diferenţial, factori de prognostic, evoluţie -plicaţii, indicaţie terapeutică - chirurgie, chimioterapie, radioterapie, plan de tratament pentru radioterapie, tehnica iradierii, dozimetrie, complicaţii postterapeutice, urmărirea postterapeutică)
    – Nas (epidemiologie, profilaxie, istorie naturală, clasificare TNM şi histologică, simptomatologie, diagnostic pozitiv şi diferenţial, factori de prognostic, evoluţie - plicaţii, indicaţie terapeutică - chirurgie, chimioterapie, radioterapie, plan de tratament pentru radioterapie, tehnica iradierii, dozimetrie, complicaţii postterapeutice, urmărirea postterapeutică)
    – Sinusuri paranazale (epidemiologie, profilaxie, istorie naturală, clasificare TNM şi histologică, simptomatologie, diagnostic pozitiv şi diferenţial, factori de prognostic, evoluţie - plicaţii, indicaţie terapeutică - chirurgie, chimioterapie, radioterapie, plan de tratament pentru radioterapie, tehnica iradierii, dozimetrie, complicaţii postterapeutice, urmărirea postterapeutică)
    – Glande salivare (epidemiologie, profilaxie, istorie naturală, clasificare TNM şi histologică, simptomatologie, diagnostic pozitiv şi diferenţial, factori de prognostic, evoluţie - plicaţii, indicaţie terapeutică - chirurgie, chimioterapie, radioterapie, plan de tratament pentru radioterapie, tehnica iradierii, dozimetrie, complicaţii postterapeutice, urmărirea postterapeutică)
    – Tiroida (epidemiologie, profilaxie, istorie naturală, clasificare TNM şi histologică, simptomatologie, diagnostic pozitiv şi diferenţial, factori de prognostic, evoluţie - plicaţii, indicaţie terapeutică - chirurgie, chimioterapie, radioterapie, plan de tratament pentru radioterapie, tehnica iradierii, dozimetrie, complicaţii postterapeutice, urmărirea postterapeutică)
    – Ochi (epidemiologie, profilaxie, istorie naturală, clasificare TNM şi histologică, simptomatologie, diagnostic pozitiv şi diferenţial, factori de prognostic, evoluţie - plicaţii, indicaţie terapeutică - chirurgie, chimioterapie, radioterapie, plan de tratament pentru radioterapie, tehnica iradierii, dozimetrie, complicaţii postterapeutice, urmărirea postterapeutică)

    2. Tract gastrointestinal
    - Esofag (epidemiologie, profilaxie, istorie naturală, clasificare TNM şi histologică, simptomatologie, diagnostic pozitiv şi diferenţial, factori de prognostic, evoluţie - plicaţii, indicaţie terapeutică - chirurgie, chimioterapie, radioterapie, plan de tratament pentru radioterapie, tehnica iradierii, dozimetrie, complicaţii postterapeutice, urmărirea postterapeutică)
    – Stomac (epidemiologie, profilaxie, istorie naturală, clasificare TNM şi histologică, simptomatologie, diagnostic pozitiv şi diferenţial, factori de prognostic, evoluţie - plicaţii, indicaţie terapeutică - chirurgie, chimioterapie, radioterapie, plan de tratament pentru radioterapie, tehnica iradierii, dozimetrie, complicaţii postterapeutice, urmărirea postterapeutică)
    – Intestin subţire (epidemiologie, profilaxie, istorie naturală, clasificare TNM şi histologică, simptomatologie, diagnostic pozitiv şi diferenţial, factori de prognostic, evoluţie - plicaţii, indicaţie terapeutică - chirurgie, chimioterapie, radioterapie, plan de tratament pentru radioterapie, tehnica iradierii, dozimetrie, complicaţii postterapeutice, urmărirea postterapeutică)
    – Colorectal (epidemiologie, profilaxie, istorie naturală, clasificare TNM şi histologică, simptomatologie, diagnostic pozitiv şi diferenţial, factori de prognostic, evoluţie - plicaţii, indicaţie terapeutică - chirurgie, chimioterapie, radioterapie, plan de tratament pentru radioterapie, tehnica iradierii, dozimetrie, complicaţii postterapeutice, urmărirea postterapeutică)
    – Anus (epidemiologie, profilaxie, istorie naturală, clasificare TNM şi histologică, simptomatologie, diagnostic pozitiv şi diferenţial, factori de prognostic, evoluţie - plicaţii, indicaţie terapeutică - chirurgie, chimioterapie, radioterapie, plan de tratament pentru radioterapie, tehnica iradierii, dozimetrie, complicaţii postterapeutice, urmărirea postterapeutică)
    – Tract biliar (epidemiologie, profilaxie, istorie naturală, clasificare TNM şi histologică, simptomatologie, diagnostic pozitiv şi diferenţial, factori de prognostic, evoluţie - plicaţii, indicaţie terapeutică - chirurgie, chimioterapie, radioterapie, plan de tratament pentru radioterapie, tehnica iradierii, dozimetrie, complicaţii postterapeutice, urmărirea postterapeutică)
    – Ficat (epidemiologie, profilaxie, istorie naturală, clasificare TNM şi histologică, simptomatologie, diagnostic pozitiv şi diferenţial, factori de prognostic, evoluţie - plicaţii, indicaţie terapeutică - chirurgie, chimioterapie, radioterapie, plan de tratament pentru radioterapie, tehnica iradierii, dozimetrie, complicaţii postterapeutice, urmărirea postterapeutică)
    – Pancreas (epidemiologie, profilaxie, istorie naturală, clasificare TNM şi histologică, simptomatologie, diagnostic pozitiv şi diferenţial, factori de prognostic, evoluţie - plicaţii, indicaţie terapeutică - chirurgie, chimioterapie, radioterapie, plan de tratament pentru radioterapie, tehnica iradierii, dozimetrie, complicaţii postterapeutice, urmărirea postterapeutică)

    3. Plămân/Mediastin
    - Cancer bronho-pulmonar non-small cell (epidemiologie, profilaxie, istorie naturală, clasificare TNM şi histologică, simptomatologie, diagnostic pozitiv şi diferenţial, factori de prognostic, evoluţie - implicaţii, indicaţie terapeutică - chirurgie, chimioterapie, radioterapie, plan de tratament pentru radioterapie, tehnica iradierii, dozimetrie, complicaţii postterapeutice, urmărirea postterapeutică)
    – Cancer bronho-pulmonar small cell (epidemiologie, profilaxie, istorie naturală, clasificare TNM şi histologică, simptomatologie, diagnostic pozitiv şi diferenţial, factori de prognostic, evoluţie - plicaţii, indicaţie terapeutică - chirurgie, chimioterapie, radioterapie, plan de tratament pentru radioterapie, tehnica iradierii, dozimetrie, complicaţii postterapeutice, urmărirea postterapeutică)
    – Tumori mediastinale (epidemiologie, profilaxie, istorie naturală, clasificare TNM şi histologică, simptomatologie, diagnostic pozitiv şi diferenţial, factori de prognostic, evoluţie - plicaţii, indicaţie terapeutică - chirurgie, chimioterapie, radioterapie, plan de tratament pentru radioterapie, tehnica iradierii, dozimetrie, complicaţii postterapeutice, urmărirea postterapeutică)
    – Mezoteliom (epidemiologie, profilaxie, istorie naturală, clasificare TNM şi histologică, simptomatologie, diagnostic pozitiv şi diferenţial, factori de prognostic, evoluţie - plicaţii, indicaţie terapeutică - chirurgie, chimioterapie, radioterapie, plan de tratament pentru radioterapie, tehnica iradierii, dozimetrie, complicaţii postterapeutice, urmărirea postterapeutică)
    – Timom (epidemiologie, profilaxie, istorie naturală, clasificare TNM şi histologică, simptomatologie, diagnostic pozitiv şi diferenţial, factori de prognostic, evoluţie - plicaţii, indicaţie terapeutică - chirurgie, chimioterapie, radioterapie, plan de tratament pentru radioterapie, tehnica iradierii, dozimetrie, complicaţii postterapeutice, urmărirea postterapeutică)

    4. Os şi ţesuturi moi
    - Tumori osoase (epidemiologie, profilaxie, istorie naturală, clasificare TNM şi histologică, simptomatologie, diagnostic pozitiv şi diferenţial, factori de prognostic, evoluţie - plicaţii, indicaţie terapeutică - chirurgie, chimioterapie, radioterapie, plan de tratament pentru radioterapie, tehnica iradierii, dozimetrie, complicaţii postterapeutice, urmărirea postterapeutică)
    – Tumori de părţi moi (epidemiologie, profilaxie, istorie naturală, clasificare TNM şi histologică, simptomatologie, diagnostic pozitiv şi diferenţial, factori de prognostic, evoluţie - plicaţii, indicaţie terapeutic - chirurgie, chimioterapie, radioterapie, plan de tratament pentru radioterapie, tehnica iradierii, dozimetrie, complicaţii postterapeutice, urmărirea postterapeutică)

    5. Tumori Cutanate
    - Melanom (epidemiologie, profilaxie, istorie naturală, clasificare TNM şi histologică, simptomatologie, diagnostic pozitiv şi diferenţial, factori de prognostic, evoluţie - plicaţii, indicaţie terapeutică - chirurgie, chimioterapie, radioterapie, plan de tratament pentru radioterapie, tehnica iradierii, dozimetrie, complicaţii postterapeutice, urmărirea postterapeutică)
    – Alte tumori cutanate decât melanomul (epidemiologie, profilaxie, istorie naturală, clasificare TNM şi histologică, simptomatologie, diagnostic pozitiv şi diferenţial, factori de prognostic, evoluţie - plicaţii, indicaţie terapeutică - chirurgie, chimioterapie, radioterapie, plan de tratament pentru radioterapie, tehnica iradierii, dozimetrie, complicaţii postterapeutice, urmărirea postterapeutică)

    6. Glandă mamară (epidemiologie, profilaxie, istorie naturală, clasificare TNM şi histologică, simptomatologie, diagnostic pozitiv şi diferenţial, factori de prognostic, evoluţie - plicaţii, indicaţie terapeutică - chirurgie, chimioterapie, radioterapie, plan de tratament pentru radioterapie, tehnica iradierii, dozimetrie, complicaţii postterapeutice, urmărirea postterapeutică)
    7. Ginecologie
    - Col uterin (epidemiologie, profilaxie, istorie naturală, clasificare TNM şi histologică, simptomatologie, diagnostic pozitiv şi diferenţial, factori de prognostic, evoluţie - plicaţii, indicaţie terapeutică - chirurgie, chimioterapie, radioterapie, plan de tratament pentru radioterapie, tehnica iradierii, dozimetrie, complicaţii postterapeutice, urmărirea postterapeutică)
    – Endometru (epidemiologie, profilaxie, istorie naturală, clasificare TNM şi histologică, simptomatologie, diagnostic pozitiv şi diferenţial, factori de prognostic, evoluţie - plicaţii, indicaţie terapeutică - chirurgie, chimioterapie, radioterapie, plan de tratament pentru radioterapie, tehnica iradierii, dozimetrie, complicaţii postterapeutice, urmărirea postterapeutică)
    – Ovar şi trompe (epidemiologie, profilaxie, istorie naturală, clasificare TNM şi histologică, simptomatologie, diagnostic pozitiv şi diferenţial, factori de prognostic, evoluţie - plicaţii, indicaţie terapeutică - chirurgie, chimioterapie, radioterapie, plan de tratament pentru radioterapie, tehnica iradierii, dozimetrie, complicaţii postterapeutice, urmărirea postterapeutică)
    – Vagin (epidemiologie, profilaxie, istorie naturală, clasificare TNM şi histologică, simptomatologie, diagnostic pozitiv şi diferenţial, factori de prognostic, evoluţie - plicaţii, indicaţie terapeutică - chirurgie, chimioterapie, radioterapie, plan de tratament pentru radioterapie, tehnica iradierii, dozimetrie, complicaţii postterapeutice, urmărirea postterapeutică)
    – Vulvă (epidemiologie, profilaxie, istorie naturală, clasificare TNM şi histologică, simptomatologie, diagnostic pozitiv şi diferenţial, factori de prognostic, evoluţie - plicaţii, indicaţie terapeutică - chirurgie, chimioterapie, radioterapie, plan de tratament pentru radioterapie, tehnica iradierii, dozimetrie, complicaţii postterapeutice, urmărirea postterapeutică)

    8. Tract genitourinar
    - Prostată (epidemiologie, profilaxie, istorie naturală, clasificare TNM şi histologică, simptomatologie, diagnostic pozitiv şi diferenţial, factori de prognostic, evoluţie - plicaţii, indicaţie terapeutică - chirurgie, chimioterapie, radioterapie, plan de tratament pentru radioterapie, tehnica iradierii, dozimetrie, complicaţii postterapeutice, urmărirea postterapeutică)
    – Vezică (epidemiologie, profilaxie, istorie naturală, clasificare TNM şi histologică, simptomatologie, diagnostic pozitiv şi diferenţial, factori de prognostic, evoluţie - plicaţii, indicaţie terapeutică - chirurgie, chimioterapie, radioterapie, plan de tratament pentru radioterapie, tehnica iradierii, dozimetrie, complicaţii postterapeutice, urmărirea postterapeutică)
    – Testicol (epidemiologie, profilaxie, istorie naturală, clasificare TNM şi histologică, simptomatologie, diagnostic pozitiv şi diferenţial, factori de prognostic, evoluţie - plicaţii, indicaţie terapeutică - chirurgie, chimioterapie, radioterapie, plan de tratament pentru radioterapie, tehnica iradierii, dozimetrie, complicaţii postterapeutice, urmărirea postterapeutică)
    – Rinichi (epidemiologie, profilaxie, istorie naturală, clasificare TNM şi histologică, simptomatologie, diagnostic pozitiv şi diferenţial, factori de prognostic, evoluţie - plicaţii, indicaţie terapeutică - chirurgie, chimioterapie, radioterapie, plan de tratament pentru radioterapie, tehnica iradierii, dozimetrie, complicaţii postterapeutice, urmărirea postterapeutică)
    – Ureter (epidemiologie, profilaxie, istorie naturală, clasificare TNM şi histologică, simptomatologie, diagnostic pozitiv şi diferenţial, factori de prognostic, evoluţie - plicaţii, indicaţie terapeutică - chirurgie, chimioterapie, radioterapie, plan de tratament pentru radioterapie, tehnica iradierii, dozimetrie, complicaţii postterapeutice, urmărirea postterapeutică)
    – Uretră (epidemiologie, profilaxie, istorie naturală, clasificare TNM şi histologică, simptomatologie, diagnostic pozitiv şi diferenţial, factori de prognostic, evoluţie - plicaţii, indicaţie terapeutică - chirurgie, chimioterapie, radioterapie, plan de tratament pentru radioterapie, tehnica iradierii, dozimetrie, complicaţii postterapeutice, urmărirea postterapeutică)
    – Penis (epidemiologie, profilaxie, istorie naturală, clasificare TNM şi histologică, simptomatologie, diagnostic pozitiv şi diferenţial, factori de prognostic, evoluţie - plicaţii, indicaţie terapeutică - chirurgie, chimioterapie, radioterapie, plan de tratament pentru radioterapie, tehnica iradierii, dozimetrie, complicaţii postterapeutice, urmărirea postterapeutică)

    9. Tumori oftalmice/orbitare (epidemiologie, profilaxie, istorie naturală, clasificare TNM şi histologică, simptomatologie, diagnostic pozitiv şi diferenţial, factori de prognostic, evoluţie - plicaţii, indicaţie terapeutică - chirurgie, chimioterapie, radioterapie, plan de tratament pentru radioterapie, tehnica iradierii, dozimetrie, complicaţii postterapeutice, urmărirea postterapeutică)
    10. Limfoame şi leucemii
    - Limfom Hodgkin (epidemiologie, profilaxie, istorie naturală, clasificare TNM şi histologică, simptomatologie, diagnostic pozitiv şi diferenţial, factori de prognostic, evoluţie - plicaţii, indicaţie terapeutică - chirurgie, chimioterapie, radioterapie, plan de tratament pentru radioterapie, tehnica iradierii, dozimetrie, complicaţii postterapeutice, urmărirea postterapeutică)
    – Limfom non-Hodgkin (epidemiologie, profilaxie, istorie naturală, clasificare TNM şi histologică, simptomatologie, diagnostic pozitiv şi diferenţial, factori de prognostic, evoluţie - plicaţii, indicaţie terapeutică - chirurgie, chimioterapie, radioterapie, plan de tratament pentru radioterapie, tehnica iradierii, dozimetrie, complicaţii postterapeutice, urmărirea postterapeutică)
    – Leucemii (epidemiologie, profilaxie, istorie naturală, clasificare TNM şi histologică, simptomatologie, diagnostic pozitiv şi diferenţial, factori de prognostic, evoluţie - plicaţii, indicaţie terapeutică - chirurgie, chimioterapie, radioterapie, plan de tratament pentru radioterapie, tehnica iradierii, dozimetrie, complicaţii postterapeutice, urmărirea postterapeutică)
    – Mielom multiplu şi/sau plasmocitom (epidemiologie, profilaxie, istorie naturală, clasificare TNM şi histologică, simptomatologie, diagnostic pozitiv şi diferenţial, factori de prognostic, evoluţie - plicaţii, indicaţie terapeutică - chirurgie, chimioterapie, radioterapie, plan de tratament pentru radioterapie, tehnica iradierii, dozimetrie, complicaţii postterapeutice, urmărirea postterapeutică)
    – Iradiere corporeală totală (epidemiologie, profilaxie, istorie naturală, clasificare TNM şi histologică, simptomatologie, diagnostic pozitiv şi diferenţial, factori de prognostic, evoluţie - plicaţii, indicaţie terapeutică - chirurgie, chimioterapie, radioterapie, plan de tratament pentru radioterapie, tehnica iradierii, dozimetrie, complicaţii postterapeutice, urmărirea postterapeutică)
    – Iradiere cutanată totală (epidemiologie, profilaxie, istorie naturală, clasificare histologică, simptomatologie, diagnostic pozitiv şi diferenţial, factori de prognostic, evoluţie - plicaţii, indicaţie terapeutică - chirurgie, chimioterapie, radioterapie, plan de tratament pentru radioterapie, tehnica iradierii, dozimetrie, complicaţii postterapeutice, urmărirea postterapeutică)

    11. Sistem nervos central
    - Glioame (epidemiologie, profilaxie, istorie naturală, clasificare TNM şi histologică, simptomatologie, diagnostic pozitiv şi diferenţial, factori de prognostic, evoluţie - plicaţii, indicaţie terapeutică - chirurgie, chimioterapie, radioterapie, plan de tratament pentru radioterapie, tehnica iradierii, dozimetrie, complicaţii postterapeutice, urmărirea postterapeutică)
    – Meningioame (epidemiologie, profilaxie, istorie naturală, clasificare TNM şi histologică, simptomatologie, diagnostic pozitiv şi diferenţial, factori de prognostic, evoluţie - plicaţii, indicaţie terapeutică - chirurgie, chimioterapie, radioterapie, plan de tratament pentru radioterapie, tehnica iradierii, dozimetrie, complicaţii postterapeutice, urmărirea postterapeutică)
    – Măduva spinală (epidemiologie, profilaxie, istorie naturală, clasificare TNM şi histologică, simptomatologie, diagnostic pozitiv şi diferenţial, factori de prognostic, evoluţie - plicaţii, indicaţie terapeutică - chirurgie, chimioterapie, radioterapie, plan de tratament pentru radioterapie, tehnica iradierii, dozimetrie, complicaţii postterapeutice, urmărirea postterapeutică)
    – Bază de craniu (epidemiologie, profilaxie, istorie naturală, clasificare TNM şi histologică, simptomatologie, diagnostic pozitiv şi diferenţial, factori de prognostic, evoluţie - plicaţii, indicaţie terapeutică - chirurgie, chimioterapie, radioterapie, plan de tratament pentru radioterapie, tehnica iradierii, dozimetrie, complicaţii postterapeutice, urmărirea postterapeutică)

    12. Tumori cu punct de plecare necunoscut
    13. Paliaţii şi urgenţe oncologice
    - Metastaze osoase
    – Metastaze cerebrale
    – Compresia măduvei spinării
    – Sindrom de venă cavă superior
    – Sindroame hemoragice

    19. Reiradieri
    - Tumori cerebrale
    – Tumori orbitale
    – Tumori ale capului şi gâtului
    – Tumori bronhopulmonare
    – Tumori esofagiene
    – Tumori ale glandei mamare recurente
    – Tumora de prostată
    – Tumora de rect
    – Tumori ginecologice
    – Tumori ale parţilor moi (sarcoame)
    – Tumorile recurente ale pielii
    – Leucemia şi Limfomul
    – Metastaze osoase
    – Metastaze cerebrale

    20. Boli benigne cu indicaţie de radioterapie
    - Osificare heterotopică
    – Adenoame hipofizare
    – Craniofaringiom
    – Schwannom vestibular
    – Glomus tumor/Paragangliomul
    – Angiofibrom nazofaringian juvenil
    – Histiocitoza X
    – Hemangioame: Sindromul Kasabach-Merritt, hemangiom choroidal, hemangiom vertebral
    – Neuralgia trigeminală
    – Epilepsiile refractare
    – Boala Parkinson refractară
    – Pterygium
    – Oftalmopatia Graves
    – Pseudotumora orbitală/Hiperplazia limfoidă reactivă
    – Osteoartrita
    – Sindrom Gorham-Stout
    – Sinovita vilonodulară pigmentată
    – Tumori desmoide (fibromatoză agresivă sau fibromatoză musculoaponevrotică profundă)
    – Boala Peyronie (induratio penis plastica)
    – Contractura Dupuytren
    – Cheloizi şi cicatrici hipertrofice

    5.14. Radioterapia pediatrică
        Afecţiunile maligne specifice despre care medicii rezidenţi ar trebui să aibă cele mai detaliate cunoştinţe sunt:
    - Afecţiuni maligne "de dezvoltare": retinoblastom; neuroblastom; Tumora lui Wilms
    – Tumori hematologice maligne: LAL; limfomul Hodgkin
    – Tumori maligne musculo-scheletice: rabdomiosarcom; Sarcomul lui Ewing; osteosarcom;
    – Tumori maligne ale SNC: Meduloblastom; ependimom; Gliom de trunchi cerebral; Alte glioame;
    1. Tumori ale celulelor germinale ale SNC
    2. Principii generale de oncologie pediatrică
    3. Examenul oncologic al pacientului pediatric
    4. Tehnici de imobilizare, simularea pacientului pediatric
    5. Volume ţintă în radioterapia pediatrică
    6. Tehnici, doze, fracţionări în radioterapia pediatrică

    5.15. Infecţiile în cancer
    5.16. Complicaţiile radioterapiei

    6. Portofoliu şi caiet de lucrări (european log-book)
        Fiecare cursant va completa un caiet de lucrări (log-book) standardizat în care va consemna experienţa proprie şi care acoperă programul de pregătire în specialitate. Directorul de program revizuieşte acest caiet împreună cu cursanţii odată pe an.
        Portofoliul conţine documentele colectate de rezident pe tot parcursul pregătirii, care trebuie actualizat permanent şi care reflectă dezvoltarea competenţei acestuia.
        Portofoliul cuprinde următoarele capitole:
    - Date personale
    – Programa de pregătire
    – Rezultatul evaluărilor periodice şi a aprecierilor făcute de îndrumători şi directorul de program
    – Rezultatul testelor şi examenelor de pe parcursul pregătirii teoretice
    – Publicaţii, articole, postere, abstracte la care rezidentul a fost autor, documente care atestă prezentările făcute de rezident
    – Conferinţe, cursuri, manifestări ştiinţifice la care a participat
    – Activităţi speciale desfăşurate pe parcursul rezidenţiatului
    – Aprecierea de către directorul de program a conţinutului şi acurateţii portofoliului

    7. Evaluare
        Se recomandă auditul extern regulat al programului educaţional. Dacă nu există un sistem de audit extern naţional se recomandă evaluarea programului de către reprezentanţi ai sistemului european de audit în radioterapie. Audit extern cu profesionişti externi din alte centre corp de auditori ales de Ministerul Sănătăţii
        Auditul intern se va realiza în conformitate cu normele europene (normele societăţii europene de oncologie şi radioterapie - ESTRO).
        Se vor admite la examenul de specialitate medicii rezidenţi care au parcurs cu succes toate modulele de pregătire şi au primit acordul/avizul coordonatorului de program pe baza evaluărilor efectuate pe parcursul formării profesionale, a portofoliului şi a caietului de lucrări.

    8. Re-certificare
        Recomandăm re-certificare periodică din 5 în 5 ani conform normelor europene şi internaţionale. Pentru re-certificare este obligatoriu participarea la fie două cursuri ESTRO (Target Volume Determination şi Evidence Based Radiation Oncology) sau la un curs ESTRO (Target Volume Determination ori Evidence Based Radiation Oncology) şi un curs organizat la nivel naţional.
        *Bibliografie
    1. https://www.uems.eu/data/assets/pdf_file/0005/122963/UEMS-2019.46-European-Training-Requirements-in-Radiation-Oncology-Radiotherapy.pdf
    2. Edward C. Halperin, David E. Wazer, Carlos A. Perez, Luther W. Brady. Perez & Brady's Principles and Practice of Radiation Oncology, 7th Edition. Lippincott Williams Wilkins. 2019.
    3. Curriculum de pregătire în specialitatea Anatomie Patologică https://rezidentiat.ms.ro/curricule/_curricule.html
    4. Curriculum de pregătire în specialitatea Terapie Intensivă https://rezidentiat.ms.ro/curricule/_curricule.html
    5. Curriculum de pregătire în specialitatea Chirurgie Generală https://rezidentiat.ms.ro/curricule/_curricule.html
    6. Curriculum de pregătire în specialitatea Hematologie https://rezidentiat.ms.ro/curricule/_curricule.html
    7. Curriculum de pregătire în specialitatea Medicina de Urgenţă https://rezidentiat.ms.ro/curricule/_curricule.html
    8. Curriculum de pregătire în specialitatea Medicină Internă https://rezidentiat.ms.ro/curricule/_curricule.html
    9. Curriculum de pregătire în specialitatea Medicină Nucleară https://rezidentiat.ms.ro/curricule/_curricule.html
    10. Curriculum de pregătire în specialitatea Oncologie Medicală https://rezidentiat.ms.ro/curricule/_curricule.html
    11. Curriculum de pregătire în specialitatea Oto-rino-laringologie şi Chirurgie Cervicofacială https://rezidentiat.ms.ro/curricule/_curricule.html
    12. Curriculum de pregătire în specialitatea Radiologie-Imagistică Medicală https://rezidentiat.ms.ro/curricule/_curricule.html
    13. Curriculum de pregătire în specialitatea Neurologie https://rezidentiat.ms.ro/curricule/_curricule.html
    14. Curriculum de pregătire în specialitatea Radioterapie https://rezidentiat.ms.ro/curricule/_curricule.html
    15. https://www.ranzer.com/trainees/radiation-oncology-training-program/training-program
    16. Ann M. Berger, Joseph F. O'Neill. Principles and Practice of Palliative Care and Supportive Oncology, 5th Edition. Lippincott Williams Wilkins. 2022.
        * Bibliografia se va reactualiza anual, funcţie de publicarea de tratate în ediţii noi, actualizate cu progresele cunoaşterii ştiinţifice; se va publica cu 1 an înaintea următorului examen de obţinere a titlului de medic specialist

                                        TEMATICA
                   pentru examenul de medic specialist specialitatea
                                      RADIOTERAPIE
    I. PROBA SCRISĂ
    II. PROBA CLINICĂ
    III. PROBA PRACTICĂ
    I. Proba scrisă
    1. Biologia cancerului: cancerogeneza şi progresie tumorală
    2. Epidemiologia cancerului
    3. Prevenirea cancerului, depistare precoce, educaţia sanitară a populaţiei
    4. Morfopatologia tumorilor maligne
    5. Semne şi simptome ale bolii canceroase
    6. Metode de diagnostic
    7. Clasificarea, stadializarea şi factori de prognostic
    8. Decizia terapeutică: obiectivele tratamentului şi alegerea modalităţilor terapeutice
    9. Tratamentul chirurgical: principii generale
    10. Radioterapia: principii generale
    11. Fizica radiaţiilor: tipuri de radiaţii, parametrii fascicolului de radiaţii, metode şi unităţi de măsură, calculul timpului de expunere, izodoze, combinaţii de fascicole, modificatori de fascicule.
    12. Radioprotecţie: principii generale, consecinţele expunerii la radiaţii, riscul tumorilor radio- induse.
    13. Bazele biologice ale efectului radiaţiilor asupra materiei vii
    14. Răspunsul tumorilor la iradiere
    15. Tehnici şi echipamente pentru radioterapie externă: acceleratori lineari, cyberknife, gammaknife, 3D-CRT, IMRT, IGRT, VMAT, SBRT/SRS, protonoterapia etc.
    16. Tehnici şi echipamente pentru brahiterapie: sistemele de loading şi afterloading, HDR, LDR, MDR, PDR, brahiterapie interstiţială, intracavitară, de contact etc.
    17. Planul de tratament şi dozimetria în radioterapia externă
    18. Planul de tratament şi dozimetria în brahiterapie
    19. Utilizarea terapeutică a radionuclizilor
    20. Chimioterapia şi tratamentele hormonale: principii generale
    21. Tratamentele biologice, ţintite, imunoterapia şi alte forme de tratament, principii generale
    22. Principiile asocierii radioterapiei cu alte terapii oncologice(radio-chimioterapie, radio- bioterapie, radio-imunoterapie)
    23. Efecte acute şi tardive ale iradierii în ţesuturile sănătoase
    24. Urmărirea bolnavilor oncologici
    25. Tratamentele paliative în cancer
    26. Tratamentele de susţinere şi simptomatice
    27. Aspecte de psiho-oncologie şi calitatea vieţii
    28. Rolul radioterapiei în bolile nemaligne
    29. Principiile şi metodologia trialurilor clinice
    30. Evaluarea trialurilor şi rezultatelor clinice
    31. Leziunile precursoare ale malignităţii. Definiţie, clasificare, diagnostic, tratament
    32. Cancerul pielii (epidemiologie, istorie naturală, clasificare TNM şi histopatologică, simptomatologie, diagnostic, stadializare, evoluţie, indicaţiile radioterapiei, tehnici de iradiere, rezultate, toxicitate acută şi tardivă).
    33. Melanomul malign (epidemiologie, istorie naturală, clasificare TNM şi histopatologică, simptomatologie, diagnostic, stadializare, evoluţie, indicaţiile radioterapiei, tehnici de iradiere, rezultate, toxicitate acută şi tardivă).
    34. Tumorile sistemului nervos central (epidemiologie, istorie naturală, clasificare TNM şi histopatologică, simptomatologie, diagnostic, stadializare, evoluţie, indicaţiile radioterapiei, tehnici de iradiere, rezultate, toxicitate acută şi tardivă).
    35. Cancerul bronhopulmonar (epidemiologie, istorie naturală, clasificare TNM şi histopatologică, simptomatologie, diagnostic, stadializare, evoluţie, indicaţiile radioterapiei, tehnici de iradiere, rezultate, toxicitate acută şi tardivă).
    36. Cancerul orofaringelui (epidemiologie, istorie naturală, clasificare TNM şi histopatologică, simptomatologie, diagnostic, stadializare, evoluţie, indicaţiile radioterapiei, tehnici de iradiere, rezultate, toxicitate acută şi tardivă).
    37. Cancerul rinofaringelui (epidemiologie, istorie naturală, clasificare TNM şi histopatologică, simptomatologie, diagnostic, stadializare, evoluţie, indicaţiile radioterapiei, tehnici de iradiere, rezultate, toxicitate acută şi tardivă).
    38. Cancerul hipofaringelui (epidemiologie, istorie naturală, clasificare TNM şi histopatologică, simptomatologie, diagnostic, stadializare, evoluţie, indicaţiile radioterapiei, tehnici de iradiere, rezultate, toxicitate acută şi tardivă).
    39. Cancerul laringelui (epidemiologie, istorie naturală, clasificare TNM şi histopatologică, simptomatologie, diagnostic, stadializare, evoluţie, indicaţiile radioterapiei, tehnici de iradiere, rezultate, toxicitate acută şi tardivă).
    40. Alte cancere ale sferei capului şi gâtului (epidemiologie, istorie naturală, clasificare TNM şi histopatologică, simptomatologie, diagnostic, stadializare, evoluţie, indicaţiile radioterapiei, tehnici de iradiere, rezultate, toxicitate acută şi tardivă).
    41. Cancerul esofagului (epidemiologie, istorie naturală, clasificare TNM şi histopatologică, simptomatologie, diagnostic, stadializare, evoluţie, indicaţiile radioterapiei, tehnici de iradiere, rezultate, toxicitate acută şi tardivă).
    42. Cancerul stomacului (epidemiologie, istorie naturală, clasificare TNM şi histopatologică, simptomatologie, diagnostic, stadializare, evoluţie, indicaţiile radioterapiei, tehnici de iradiere, rezultate, toxicitate acută şi tardivă).
    43. Cancerele colorectale (epidemiologie, istorie naturală, clasificare TNM şi histopatologică, simptomatologie, diagnostic, stadializare, evoluţie, indicaţiile radioterapiei, tehnici de iradiere, rezultate, toxicitate acută şi tardivă).
    44. Cancerele anale (epidemiologie, istorie naturală, clasificare TNM şi histopatologică, simptomatologie, diagnostic, stadializare, evoluţie, indicaţiile radioterapiei, tehnici de iradiere, rezultate, toxicitate acută şi tardivă).
    45. Hepatocarcinomul (epidemiologie, istorie naturală, clasificare TNM şi histopatologică, simptomatologie, diagnostic, stadializare, evoluţie, indicaţiile radioterapiei, tehnici de iradiere, rezultate, toxicitate acută şi tardivă).
    46. Cancerul pancreasului (epidemiologie, istorie naturală, clasificare TNM şi histopatologică, simptomatologie, diagnostic, stadializare, evoluţie, indicaţiile radioterapiei, tehnici de iradiere, rezultate, toxicitate acută şi tardivă).
    47. Cancerul cailor biliare (epidemiologie, istorie naturală, clasificare TNM şi histopatologică, simptomatologie, diagnostic, stadializare, evoluţie, indicaţiile radioterapiei, tehnici de iradiere, rezultate, toxicitate acută şi tardivă).
    48. Cancerul glandei mamare (epidemiologie, istorie naturală, clasificare TNM şi histopatologică, simptomatologie, diagnostic, stadializare, evoluţie, indicaţiile radioterapiei, tehnici de iradiere, rezultate, toxicitate acută şi tardivă).
    49. Cancerul colului uterin (epidemiologie, istorie naturală, clasificare TNM şi histopatologică, simptomatologie, diagnostic, stadializare, evoluţie, indicaţiile radioterapiei, tehnici de iradiere, rezultate, toxicitate acută şi tardivă).
    50. Cancerul corpului uterin (epidemiologie, istorie naturală, clasificare TNM şi histopatologică, simptomatologie, diagnostic, stadializare, evoluţie, indicaţiile radioterapiei, tehnici de iradiere, rezultate, toxicitate acută şi tardivă).
    51. Cancerul vulvei (epidemiologie, istorie naturală, clasificare TNM şi histopatologică, simptomatologie, diagnostic, stadializare, evoluţie, indicaţiile radioterapiei, tehnici de iradiere, rezultate, toxicitate acută şi tardivă).
    52. Cancerul vaginului (epidemiologie, istorie naturală, clasificare TNM şi histopatologică, simptomatologie, diagnostic, stadializare, evoluţie, indicaţiile radioterapiei, tehnici de iradiere, rezultate, toxicitate acută şi tardivă).
    53. Cancerul testicular (epidemiologie, istorie naturală, clasificare TNM şi histopatologică, simptomatologie, diagnostic, stadializare, evoluţie, indicaţiile radioterapiei, tehnici de iradiere, rezultate, toxicitate acută şi tardivă).
    54. Cancerul prostatei (epidemiologie, istorie naturală, clasificare TNM şi histopatologică, simptomatologie, diagnostic, stadializare, evoluţie, indicaţiile radioterapiei, tehnici de iradiere, rezultate, toxicitate acută şi tardivă).
    55. Cancerul penian (epidemiologie, istorie naturală, clasificare TNM şi histopatologică, simptomatologie, diagnostic, stadializare, evoluţie, indicaţiile radioterapiei, tehnici de iradiere, rezultate, toxicitate acută şi tardivă).
    56. Cancerul vezicii urinare (epidemiologie, istorie naturală, clasificare TNM şi histopatologică, simptomatologie, diagnostic, stadializare, evoluţie, indicaţiile radioterapiei, tehnici de iradiere, rezultate, toxicitate acută şi tardivă).
    57. Cancerele căilor urinare extravezicale: bazinet, ureter, uretră (epidemiologie, istorie naturală, clasificare TNM şi histopatologică, simptomatologie, diagnostic, stadializare, evoluţie, indicaţiile radioterapiei, tehnici de iradiere, rezultate, toxicitate acută şi tardivă).
    58. Cancerul tiroidian (epidemiologie, istorie naturală, clasificare TNM şi histopatologică, simptomatologie, diagnostic, stadializare, evoluţie, indicaţiile radioterapiei, tehnici de iradiere, rezultate, toxicitate acută şi tardivă).
    59. Tumora carcinoidă şi tumorile neuroendocrine (epidemiologie, istorie naturală, clasificare TNM şi histopatologică, simptomatologie, diagnostic, stadializare, evoluţie, indicaţiile radioterapiei, tehnici de iradiere, rezultate, toxicitate acută şi tardivă).
    60. Alte neoplazii ale sistemului endocrin (epidemiologie, istorie naturală, clasificare TNM şi histopatologică, simptomatologie, diagnostic, stadializare, evoluţie, indicaţiile radioterapiei, tehnici de iradiere, rezultate, toxicitate acută şi tardivă).
    61. Sarcoamele de părţi moi (epidemiologie, istorie naturală, clasificare TNM şi histopatologică, simptomatologie, diagnostic, stadializare, evoluţie, indicaţiile radioterapiei, tehnici de iradiere, rezultate, toxicitate acută şi tardivă).
    62. Tumorile osoase (epidemiologie, istorie naturală, clasificare TNM şi histopatologică, simptomatologie, diagnostic, stadializare, evoluţie, indicaţiile radioterapiei, tehnici de iradiere, rezultate, toxicitate acută şi tardivă).
    63. Cancerul la copii. Nefroblastomul. Neuroblastomul. Retinoblastomul. Tumorile cu celule germinale (epidemiologie, istorie naturală, clasificare TNM şi histopatologică, simptomatologie, diagnostic, stadializare, evoluţie, indicaţiile radioterapiei, tehnici de iradiere, rezultate, toxicitate acută şi tardivă).
    64. Tumorile maligne ale ochiului (epidemiologie, istorie naturală, clasificare TNM şi histopatologică, simptomatologie, diagnostic, stadializare, evoluţie, indicaţiile radioterapiei, tehnici de iradiere, rezultate, toxicitate acută şi tardivă).
    65. Boli mieloproliferative maligne (epidemiologie, istorie naturală, clasificare TNM şi histopatologică, simptomatologie, diagnostic, stadializare, evoluţie, indicaţiile radioterapiei, tehnici de iradiere, rezultate, toxicitate acută şi tardivă).
    66. Determinările secundare cu punct de plecare neprecizat (epidemiologie, istorie naturală, clasificare TNM şi histopatologică, simptomatologie, diagnostic, stadializare, evoluţie, indicaţiile radioterapiei, tehnici de iradiere, rezultate, toxicitate acută şi tardivă).
    67. Bioetica şi jurisprudenţa în oncologie-radioterapie.

    II. Proba clinică
        Proba clinică constă din examinarea unui bolnav oncologic, formularea diagnosticului de malignitate, bilanţul preterapeutic şi stadializare, indicaţia terapeutică şi planul de tratament, respectiv:
    - examenul clinic general şi local conform topografiei cancerului (examen ginecologic, ORL, tuşeu rectal, etc.)
    – interpretarea examinărilor imagistice sau instrumentale efectuate pacientului - caz clinic de examen
    – prezentarea cazului examinat

    III. Proba practică
        Definirea protocol de simulare (poziţie, imobilizare, achiziţie date anatomice etc)
        Conturajul volumelor ţintă şi al organelor la risc.
        Elaborarea planului de radioterapie (prescripţia dozei totale, număr fracţiuni, etalare pe diferite volume ţintă, cu completarea fişei tehnice de iradiere acolo unde e aplicabil).
        Evaluarea dozimetrică, criteriile de acceptanţă dozimetrică pentru volumele ţintă şi organele la risc (Doza max, Doza medie, Histograme doze volum)
        Definirea protocolului de verificare imagistică şi verificarea practică online sau off-line (kV sau MV)

        *Bibliografie
    1. www.nccn.org**
    2. Edward C. Halperin, David E. Wazer, Carlos A. Perez, Luther W. Brady. Perez & Brady's Principles and Practice of Radiation Oncology, 7th Edition. Lippincott Williams Wilkins. 2019.
    3. John P. Gibbons. Khan's The Physics of Radiation Therapy, 6th Edition. Lippincott Williams Wilkins. 2019.
    4. Michael C. Joiner, Albert J. van der Kogel. Basic Clinical Radiobiology, 5th Edition. CRC Press Taylor & Friends Group. 2019.
    5. Ann M. Berger, Joseph F. O'Neill. Principles and Practice of Palliative Care and Supportive Oncology, 5th Edition. Lippincott Williams Wilkins. 2022.
        * Bibliografia se va reactualiza din şase în şase luni, în funcţie de publicarea de tratate în ediţii noi, actualizate cu progresele cunoaşterii ştiinţifice; bibliografia actualizată se va publica cu minim 6 luni înaintea susţinerii următorului examen de obţinere a titlului de medic specialist
        ** Pentru a accesa ghidurile clinice este necesară crearea unui cont gratuit


┌──────────┬───────────────────────────┐
│          │COMISIA de RADIOTERAPIE a  │
│20.03.2024│Ministerului Sănătăţii din │
│          │România                    │
├──────────┼───────────────────────────┤
│          │Prin Preşedinte            │
├──────────┼───────────────────────────┤
│          │Prof. Univ. Dr. Gabriel    │
│          │Kacso                      │
└──────────┴───────────────────────────┘

------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Anexa, Alte Institutii, ANEXE din 7 mai 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"