Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   ANEXE din 31 august 2012  la Ordinul ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului nr. 5.610/2012 privind organizarea si desfasurarea examenului de bacalaureat national - 2013 (Anexele nr. 1 si 2)*)    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

ANEXE din 31 august 2012 la Ordinul ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului nr. 5.610/2012 privind organizarea si desfasurarea examenului de bacalaureat national - 2013 (Anexele nr. 1 si 2)*)

EMITENT: MINISTERUL EDUCATIEI, CERCETARII, TINERETULUI SI SPORTULUI
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 28 bis din 14 ianuarie 2013
-----------
    *) Aprobate de Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 5.610/2012, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 14 ianuarie 2013.


    ANEXA 1

                                CALENDARUL
                 examenului de bacalaureat naţional - 2013

                         Sesiunea iunie-iulie 2013

  27 - 31 mai 2013 Înscrierea candidaţilor la prima sesiune de examen
  31 mai 2013 Încheierea cursurilor pentru clasa a XII-a/a XIII-a
  10 - 12 iunie 2013 Evaluarea competenţelor lingvistice de comunicare
                       orală în limba română - proba A
  12 - 14 iunie 2013 Evaluarea competenţelor lingvistice de comunicare
                       orală în limba maternă - proba B
  17 - 21 iunie 2013 Evaluarea competenţelor digitale - proba D
  25 - 28 iunie 2013 Evaluarea competenţelor lingvistice într-o limbă
                       de circulaţie internaţională - proba C
  1 iulie 2013 Limba şi literatura română - proba E)a) - probă scrisă
  2 iulie 2013 Limba şi literatura maternă - proba E)b) - probă scrisă
  3 iulie 2013 Proba obligatorie a profilului - proba E)c) -
                       probă scrisă
  5 iulie 2013 Proba la alegere a profilului şi specializării -
                       proba E)d) - probă scrisă
  8 iulie 2013 Afişarea rezultatelor (până la ora 12:00)
  8 iulie 2013 Depunerea contestaţiilor (orele 12:00 - 16:00)
  9 - 11 iulie 2013 Rezolvarea contestaţiilor
  12 iulie 2013 Afişarea rezultatelor finale


                    Sesiunea august-septembrie 2013

  15 - 19 iulie 2013 Înscrierea candidaţilor la a doua sesiune de examen
  19 - 20 august 2013 Evaluarea competenţelor lingvistice de comunicare
                        orală în limba română - proba A
  19 - 21 august 2013 Evaluarea competenţelor lingvistice de comunicare
                        orală în limba maternă - proba B
  20 - 21 august 2013 Evaluarea competenţelor lingvistice într-o limbă
                        de circulaţie internaţională - proba C
  22 - 23 august 2013 Evaluarea competenţelor digitale - proba D
  26 august 2013 Limba şi literatura română - proba E)a) - proba scrisă
  27 august 2013 Limba şi literatura maternă - proba E)b) - probă scrisă
  28 august 2013 Proba obligatorie a profilului - proba E)c) -
                        probă scrisă
  30 august 2013 Proba la alegere a profilului şi specializării -
                        proba E)d) - probă scrisă
  2 septembrie 2013 Afişarea rezultatelor (până la ora 12:00) şi depunerea
                        contestaţiilor (orele 12:00 - 16:00)
  3-4 septembrie 2013 Rezolvarea contestaţiilor
  5 septembrie 2013 Afişarea rezultatelor finale


    Notă: La solicitarea comisiilor de bacalaureat judeţene/a municipiului Bucureşti sau din proprie iniţiativă, Comisia Naţională de Bacalaureat poate aproba prelungirea perioadelor de susţinere a probelor de evaluare a competenţelor digitale sau lingvistice


    ANEXA 2

                                                      MINISTERUL EDUCAŢIEI
    CENTRUL NAŢIONAL DE EVALUARE STEMA ROMÂNIEI CERCETĂRII TINERETULUI
            ŞI EXAMINARE ŞI SPORTULUI


                             PROGRAMA DE EXAMEN

                         PENTRU DISCIPLINA MATEMATICĂ

                              BACALAUREAT 2013

    PROGRAMA DE EXAMEN PENTRU DISCIPLINA MATEMATICĂ

    STATUTUL DISCIPLINEI
    În cadrul examenului de Bacalaureat 2013 Matematica are statut de disciplină obligatorie. Programele de examen se diferenţiază, în funcţie de filiera, profilul şi specializarea absolvite, în:
    ● programa M_mate-info pentru filiera teoretică, profilul real, specializarea matematică-informatică şi pentru filiera vocaţională, profilul militar, specializarea matematică-informatică;
    ● programa M_şt-nat pentru filiera teoretică, profilul real, specializarea ştiinţe ale naturii;
    ● programa M_tehnologic pentru filiera tehnologică: profilul servicii, toate calificările profesionale; profilul resurse naturale şi protecţia mediului, toate calificările profesionale; profilul tehnic, toate calificările profesionale;
    ● programa M_pedagogic pentru filiera vocaţională, profilul pedagogic, specializarea învăţător-educatoare.

                       PROGRAMA M_mate-info

    COMPETENŢE DE EVALUAT ŞI CONŢINUTURI

    Filiera teoretică, profilul real, specializarea matematică-informatică
    Filiera vocaţională, profilul militar, specializarea matematică-informatică

    Notă. Subiectele pentru examenul de bacalaureat 2013 se elaborează în baza prevederilor prezentei programe.

                  CLASA a IX-a - 4 ore/săpt. (TC+CD)


┌───────────────────────────────────────────────────┬───────────────────────────────────────────────────┐
│ Competenţe specifice │ Conţinuturi │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1. Identificarea, în limbaj cotidian sau în │Mulţimi şi elemente de logică matematică │
│ probleme de matematică, a unor noţiuni specifice│● Mulţimea numerelor reale: operaţii algebrice cu │
│ logicii matematice şi teoriei mulţimilor │ numere reale, ordonarea numerelor reale, modulul │
│2. Utilizarea proprietăţilor operaţiilor algebrice │ unui număr real, aproximări prin lipsă sau prin │
│ ale numerelor, a estimărilor şi aproximărilor │ adaos, partea întreagă, partea fracţionară a unui│
│ în contexte variate │ număr real; operaţii cu intervale de numere reale│
│3. Alegerea formei de reprezentare a unui număr │● Propoziţie, predicat, cuantificatori │
│ real şi utilizarea unor algoritmi pentru │● Operaţii logice elementare (negaţie, conjuncţie, │
│ optimizarea calculelor cu numere reale │ disjuncţie, implicaţie, echivalenţă), corelate cu│
│4. Deducerea unor rezultate şi verificarea acestora│ operaţiile şi cu relaţiile dintre mulţimi │
│ utilizând inducţia matematică sau alte │ (complementară, intersecţie, reuniune, inclu- │
│ raţionamente logice │ ziune, egalitate); raţionament prin reducere la │
│5. Redactarea rezolvării unei probleme, corelând │ absurd │
│ limbajul uzual cu cel al logicii matematice şi │● Inducţia matematică │
│ al teoriei mulţimilor │ │
│6. Transpunerea unei situaţii-problemă în limbaj │ │
│ matematic, rezolvarea problemei obţinute şi │ │
│ interpretarea rezultatului │ │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1. Recunoaşterea unor corespondenţe care sunt │Funcţii │
│ funcţii, şiruri, progresii ├───────────────────────────────────────────────────┤
│2. Utilizarea unor modalităţi variate de descriere │Şiruri │
│ a funcţiilor în scopul caracterizării acestora │● Modalităţi de a defini un şir │
│3. Descrierea unor şiruri/funcţii utilizând repre- │● Şiruri particulare: progresii aritmetice, │
│ zentarea geometrică a unor cazuri particulare şi│ progresii geometrice, formula termenului general │
│ raţionamentul inductiv │ în funcţie de un termen dat şi raţie, suma │
│4. Caracterizarea unor şiruri folosind diverse │ primilor n termeni ai unei progresii │
│ reprezentări (formule, grafice) sau proprietăţi │● Condiţia ca n numere să fie în progresie │
│ algebrice ale acestora │ aritmetică sau geometrică pentru n≥3 │
│5. Analizarea unor valori particulare în vederea │ │
│ determinării formei analitice a unei funcţii │ │
│ definite pe N prin raţionament de tip inductiv │ │
│6. Transpunerea unor situaţii-problemă în limbaj │ │
│ matematic utilizând funcţii definite pe N │ │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1. Identificarea valorilor unei funcţii folosind │Funcţii; lecturi grafice │
│ reprezentarea grafică a acesteia │● Reper cartezian, produs cartezian; reprezentarea │
│2. Caracterizarea egalităţii a două funcţii prin │ prin puncte a unui produs cartezian de mulţimi │
│ utilizarea unor modalităţi variate de descriere │ numerice; condiţii algebrice pentru puncte aflate│
│ a funcţiilor │ în cadrane; drepte în plan de forma x = m sau │
│3. Operarea cu funcţii reprezentate în diferite │ y = m, cu m \f2Ş R │
│ moduri şi caracterizarea calitativă a acestor │● Funcţia: definiţie, exemple, exemple de corespon-│
│ reprezentări │ denţe care nu sunt funcţii, modalităţi de a │
│4. Caracterizarea unor proprietăţi ale funcţiilor │ descrie o funcţie, lecturi grafice. Egalitatea │
│ numerice prin utilizarea graficelor acestora şi │ a două funcţii, imaginea unei mulţimi printr-o │
│ a ecuaţiilor asociate │ funcţie, graficul unei funcţii, restricţii ale │
│5. Deducerea unor proprietăţi ale funcţiilor │ unei funcţii │
│ numerice prin lectură grafică │● Funcţii numerice (F = (f:D->R, D inclus = R)); │
│6. Analizarea unor situaţii practice şi descrierea │ reprezentarea geometrică a graficului: │
│ lor cu ajutorul funcţiilor │ intersecţia cu axele de coordonate, rezolvări │
│ │ grafice ale unor ecuaţii şi inecuaţii de forma │
│ │ f(x) = g(x) (≤,<,>,≥); proprietăţi ale funcţiilor│
│ │ numerice introduse prin lectură grafică: │
│ │ mărginire, monotonie; alte proprietăţi: paritate,│
│ │ imparitate, simetria graficului faţă de drepte de│
│ │ forma x = m, m \f2Ş R, periodicitate │
│ │● Compunerea funcţiilor; exemple pe funcţii │
│ │ numerice │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1. Recunoaşterea funcţiei de gradul I descrisă în │Funcţia de gradul I │
│ moduri diferite │● Definiţie; reprezentarea grafică a funcţiei │
│2. Utilizarea unor metode algebrice şi grafice │ f:R->R, f(x) = ax + b, unde a, b \f2Ş R, intersecţia│
│ pentru rezolvarea ecuaţiilor, inecuaţiilor şi │ graficului cu axele de coordonate, ecuaţia │
│ sistemelor │ f(x) = 0 │
│3. Descrierea unor proprietăţi desprinse din │● Interpretarea grafică a proprietăţilor algebrice │
│ reprezentarea grafică a funcţiei de gradul I sau│ ale funcţiei: monotonia şi semnul funcţiei; │
│ din rezolvarea ecuaţiilor, inecuaţiilor şi │ studiul monotoniei prin semnul diferenţei │
│ sistemelor │ f[x(1)] - f[x(2)] (sau prin studierea semnului │
│4. Exprimarea legăturii între funcţia de gradul I │ │
│ şi reprezentarea ei geometrică │ f[x(1)] - f[x(2)] │
│5. Interpretarea graficului funcţiei de gradul I │ raportului ─────────────────, x(1), x(2) \f2Ş R, │
│ utilizând proprietăţile algebrice ale funcţiei │ x(1) - x(2) │
│6. Modelarea unor situaţii concrete prin utilizarea│ │
│ ecuaţiilor şi/sau a inecuaţiilor, rezolvarea │ │
│ problemei obţinute şi interpretarea rezultatului│ x(1) diferit de x(2) │
│ │ │
│ │● Inecuaţii de forma ax + b ≤ 0 (<,>,≥) studiate pe│
│ │ R sau pe intervale de numere reale │
│ │● Poziţia relativă a două drepte, sisteme de │
│ │ ┌ │
│ │ │ ax + by = c │
│ │ ecuaţii de tipul < , a,b,m,n,p \f2Ş R │
│ │ │ mx + ny = p │
│ │ └ │
│ │● Sisteme de inecuaţii de gradul I │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1. Diferenţierea, prin exemple, a variaţiei liniare│Funcţia de gradul al II-lea │
│ de cea pătratică │● Reprezentarea grafică a funcţiei f : R -> R, │
│2. Completarea unor tabele de valori pentru │ f(x) = axý + bx + c, a diferit de 0, a, b, c \f2Ş R,│
│ trasarea graficului funcţiei de gradul al II-lea│ intersecţia graficului cu axele de coordonate, │
│3. Aplicarea unor algoritmi pentru trasarea │ ecuaţia f(x) = 0, simetria faţă de drepte de │
│ graficului funcţiei de gradul al II-lea │ forma x = m, cu m \f2Ş R │
│ (prin puncte semnificative) │● Relaţiile lui Viete, rezolvarea sistemelor de │
│4. Exprimarea proprietăţilor unei funcţii prin │ ┌ │
│ condiţii algebrice sau geometrice │ │ x + y = s │
│5. Utilizarea relaţiilor lui Viete pentru │ forma < , cu s, p \f2Ş R │
│ caracterizarea soluţiilor ecuaţiei de gradul │ │ xy = p │
│ al II-lea şi pentru rezolvarea unor sisteme de │ └ │
│ ecuaţii │ │
│6. Utilizarea funcţiilor în rezolvarea unor │ │
│ probleme şi în modelarea unor procese │ │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1. Recunoaşterea corespondenţei dintre seturi de │Interpretarea geometrică a proprietăţilor algebrice│
│ date şi reprezentări grafice │ale funcţiei de gradul al II-lea │
│2. Determinarea unor funcţii care verifică anumite │● Monotonie; studiul monotoniei prin semnul │
│ condiţii precizate │ diferenţei f[x(1)] - f[x(2)] sau prin rata │
│3. Utilizarea unor algoritmi pentru rezolvarea │ │
│ ecuaţiilor, inecuaţiilor şi a sistemelor de │ f[x(1)] - f[x(2)] │
│ ecuaţii şi pentru reprezentarea grafică a │ creşterii/descreşterii: ───────────────── , │
│ soluţiilor acestora │ x(1) - x(2) │
│4. Exprimarea prin reprezentări grafice a unor │ │
│ condiţii algebrice; exprimarea prin condiţii │ x(1), x(2) \f2Ş R, x(1) diferit x(2), punct de │
│ algebrice a unor reprezentări grafice │ extrem (vârful parabolei) │
│5. Utilizarea unor metode algebrice sau grafice │ │
│ pentru determinarea sau aproximarea soluţiilor │● Poziţionarea parabolei faţă de axa Ox, semnul │
│ ecuaţiei asociate funcţiei de gradul al II-lea │ funcţiei, inecuaţii de forma axý + bx + c ≤ 0 │
│6. Interpretarea informaţiilor conţinute în │ (≥,<,>), a, b, c \f2Ş R, a diferit de 0, studiate │
│ reprezentări grafice prin utilizarea de │ pe R sau pe intervale de numere reale, inter- │
│ estimări, aproximări şi strategii de optimizare │ pretare geometrică: imagini ale unor intervale │
│ │ (proiecţiile unor porţiuni de parabolă pe axe) │
│ │● Poziţia relativă a unei drepte faţă de o │
│ │ parabolă: rezolvarea sistemelor de forma │
│ │ ┌ │
│ │ │ mx + n = y │
│ │ < , a, b, c, m, n, \f2Ş R │
│ │ │ axý + bx + c = y │
│ │ └ │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1. Identificarea unor elemente de geometrie │Vectori în plan │
│ vectorială în diferite contexte │● Segment orientat, vectori, vectori coliniari │
│2. Transpunerea unor operaţii cu vectori în │● Operaţii cu vectori: adunarea (regula triun- │
│ contexte geometrice date │ ghiului, regula paralelogramului), proprietăţi │
│3. Utilizarea operaţiilor cu vectori pentru a │ ale operaţiei de adunare; înmulţirea cu scalari, │
│ descrie o problemă practică │ proprietăţi ale înmulţirii cu scalari; condiţia │
│4. Utilizarea limbajului calculului vectorial │ de coliniaritate, descompunerea după doi vectori │
│ pentru a descrie configuraţii geometrice │ daţi, necoliniari şi nenuli │
│5. Identificarea condiţiilor necesare pentru ca │ │
│ o configuraţie geometrică să verifice cerinţe │ │
│ date │ │
│6. Aplicarea calculului vectorial în rezolvarea │ │
│ unor probleme de fizică │ │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1. Descrierea sintetică sau vectorială a proprie- │Coliniaritate, concurenţă, paralelism - calcul │
│ tăţilor unor configuraţii geometrice în plan │vectorial în geometria plană │
│2. Caracterizarea sintetică sau/şi vectorială a │● Vectorul de poziţie al unui punct │
│ unei configuraţii geometrice date │● Vectorul de poziţie al punctului care împarte un │
│3. Alegerea metodei adecvate de rezolvare a │ segment într-un raport dat, teorema lui Thales │
│ problemelor de coliniaritate, concurenţă sau │ (condiţii de paralelism) │
│ paralelism │● Vectorul de poziţie al centrului de greutate al │
│4. Trecerea de la caracterizarea sintetică la cea │ unui triunghi (concurenţa medianelor unui │
│ vectorială (şi invers) într-o configuraţie │ triunghi) │
│ geometrică dată │● Teorema lui Menelau, teorema lui Ceva │
│5. Interpretarea coliniarităţii, concurenţei sau │ │
│ paralelismului în relaţie cu proprietăţile │ │
│ sintetice sau vectoriale ale unor configuraţii │ │
│ geometrice │ │
│6. Analizarea comparativă a rezolvărilor vectorială│ │
│ şi sintetică ale aceleiaşi probleme │ │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1. Identificarea legăturilor între coordonate │Elemente de trigonometrie │
│ unghiulare, coordonate metrice şi coordonate │● Cercul trigonometric, definirea funcţiilor │
│ carteziene pe cercul trigonometric │ trigonometrice: sin, cos : [0, 2pi] -> [-1, 1], │
│2. Calcularea unor măsuri de unghiuri şi arce │ ┌ ┐ │
│ utilizând relaţii trigonometrice │ │ pi │ │
│3. Determinarea măsurii unor unghiuri şi a lungimii│ tg : [0, pi] \\ < ── > -> R, ctg : (0, pi) -> R │
│ unor segmente utilizând relaţii metrice │ │ 2 │ │
│4. Caracterizarea unor configuraţii geometrice │ └ ┘ │
│ plane utilizând calculul trigonometric │● Definirea funcţiilor trigonometrice: │
│5. Determinarea unor proprietăţi ale funcţiilor │ sin : R -> [-1, 1], cos : R -> [-1, 1], │
│ trigonometrice prin lecturi grafice │ ┌ ┐ │
│6. Optimizarea calculului trigonometric prin │ │ pi │ │ │
│ alegerea adecvată a formulelor │ tg : R\\D -> R, cu D = < ── + k pi │ k \f2Ş Z > , \f2 │
│ │ │ 2 │ │ │
│ │ └ ┘ │
│ │ ctg : R\\D -> R, cu D = (k pi │ k Ş Z) \f2 │
│ │ │
│ │● Reducerea la primul cadran; formule trigono- │
│ │ metrice: sin(a+b), sin(a-b), cos(a+b), cos(a-b), │
│ │ sin 2a, cos 2a, sin a + sin b, sin a - sin b, │
│ │ cos a + cos b, cos a - cos b (transformarea │
│ │ sumei în produs) │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1. Identificarea unor metode posibile în rezolvarea│Aplicaţii ale trigonometriei şi ale produsului │
│ problemelor de geometrie │scalar a doi vectori în geometria plană │
│2. Aplicarea unor metode diverse pentru determi- │● Produsul scalar a doi vectori: definiţie, │
│ narea unor distanţe, a unor măsuri de unghiuri │ proprietăţi. Aplicaţii: teorema cosinusului, │
│ şi a unor arii │ condiţii de perpendicularitate, rezolvarea │
│3. Prelucrarea informaţiilor oferite de o configu- │ triunghiului dreptunghic │
│ raţie geometrică pentru deducerea unor propri- │● Aplicaţii vectoriale şi trigonometrice în │
│ etăţi ale acesteia │ geometrie: teorema sinusurilor, rezolvarea │
│4. Analizarea unor configuraţii geometrice pentru │ triunghiurilor oarecare │
│ alegerea algoritmilor de rezolvare │● Calcularea razei cercului înscris şi a razei │
│5. Aplicarea unor metode variate pentru optimizarea│ cercului circumscris în triunghi, calcularea │
│ calculelor de distanţe, de măsuri de unghiuri │ lungimilor unor segmente importante din triunghi,│
│ şi de arii │ calcularea unor arii │
│6. Modelarea unor configuraţii geometrice utilizând│ │
│ metode vectoriale sau sintetice │ │
└───────────────────────────────────────────────────┴───────────────────────────────────────────────────┘


                         CLASA a X-a - 4 ore/săpt. (TC+CD)


┌───────────────────────────────────────────────────┬───────────────────────────────────────────────────┐
│ Competenţe specifice │ Conţinuturi │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1. Identificarea caracteristicilor tipurilor de │Mulţimi de numere │
│ numere utilizate în algebră şi a formei de │● Numere reale: proprietăţi ale puterilor cu │
│ scriere a unui număr real în contexte specifice │ exponent raţional, iraţional şi real ale unui │
│2. Determinarea echivalenţei între forme diferite │ număr pozitiv, aproximări raţionale pentru numere│
│ de scriere a unui număr, compararea şi ordonarea│ iraţionale sau reale │
│ numerelor reale │● Radical dintr-un număr raţional, n ≥ 2, proprie- │
│3. Aplicarea unor algoritmi specifici calculului │ tăţi ale radicalilor │
│ cu numere reale sau complexe pentru optimizarea │● Noţiunea de logaritm, proprietăţi ale logarit- │
│ unor calcule şi rezolvarea de ecuaţii │ milor, calcule cu logaritmi, operaţia de │
│4. Alegerea formei de reprezentare a unui număr │ logaritmare │
│ real sau complex în funcţie de contexte în │● Mulţimea C. Numere complexe sub formă algebrică, │
│ vederea optimizării calculelor │ conjugatul unui număr complex, operaţii cu numere│
│5. Alegerea strategiilor de rezolvare în vederea │ complexe. Interpretarea geometrică a operaţiilor │
│ optimizării calculelor │ de adunare şi de scădere a numerelor complexe şi │
│6. Determinarea unor analogii între proprietăţile │ a înmulţirii acestora cu un număr real │
│ operaţiilor cu numere reale sau complexe scrise │● Rezolvarea în C a ecuaţiei de gradul al doilea │
│ în forme variate şi utilizarea acestora în │ având coeficienţi reali. Ecuaţii bipătrate │
│ rezolvarea unor ecuaţii │ │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1. Trasarea prin puncte a graficelor unor funcţii │Funcţii şi ecuaţii │
│2. Prelucrarea informaţiilor ilustrate prin │● Funcţia putere cu exponent natural: │
│ graficul unei funcţii în scopul deducerii unor │ f : R -> D, f(x) = x^n, n \f2Ş N şi n ≥ 2 │
│ proprietăţi algebrice ale acesteia (monotonie, │● Funcţia radical: f : D -> R, f(x) = radical de │
│ semn, bijectivitate, inversabilitate, continui- │ ordin n din x, n \f2Ş N şi n ≥ 2, unde D = [0, +∞), │
│ tate, convexitate) │ pentru n par şi D = R pentru n impar │
│3. Utilizarea de proprietăţi ale funcţiilor în │● Funcţia exponenţială: f : R -> (0, +∞), │
│ trasarea graficelor şi rezolvarea de ecuaţii │ f(x) = a^x, a \f2Ş (0, +∞), a diferit 1 şi funcţia │
│4. Exprimarea în limbaj matematic a unor situaţii │ logaritmică: f : (0, +∞) -> R, f(x) = log(a)[x], │
│ concrete şi reprezentarea prin grafice a unor │ a \f2Ş (0, +∞), a diferit 1, creştere exponenţială │
│ funcţii care descriu situaţii practice │ creştere logaritmică │
│5. Interpretarea, pe baza lecturii grafice, │● Funcţii trigonometrice directe şi inverse │
│ a proprietăţilor algebrice ale funcţiilor │● Injectivitate, surjectivitate, bijectivitate: │
│6. Utilizarea echivalenţei dintre bijectivitate şi │ funcţii inversabile: definiţie, proprietăţi │
│ inversabilitate în trasarea unor grafice şi în │ grafice, condiţia necesară şi suficientă ca │
│ rezolvarea unor ecuaţii algebrice şi │ o funcţie să fie inversabilă │
│ trigonometrice │● Rezolvări de ecuaţii folosind proprietăţile │
│ │ funcţiilor: │
│ │ 1. Ecuaţii iraţionale care conţin radicali de │
│ │ ordinul 2 sau 3 │
│ │ 2. Ecuaţii exponenţiale, ecuaţii logaritmice │
│ │ 3. Ecuaţii trigonometrice: sin x = a, cos x = a, │
│ │ a \f2Ş [-1, 1], tg x = a, ctg x = a, a Ş R, │
│ │ sin f(x) = sin g(x), cos f(x) = cos g(x), │
│ │ tg f(x) = tg g(x), ctg f(x) = ctg g(x) │
│ │ │
│ │Notă: Pentru toate tipurile de funcţii se vor │
│ │studia: intersecţia cu axele de coordonate, │
│ │ecuaţia f(x) = 0, reprezentarea grafică prin │
│ │puncte, simetrie, lectura grafică a proprietăţilor │
│ │algebrice ale funcţiilor: monotonie, bijectivitate,│
│ │inversabilitate, semn, concavitate/convexitate. │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1. Diferenţierea problemelor în funcţie de numărul │Metode de numărare │
│ de soluţii admise │● Mulţimi finite ordonate. Numărul funcţiilor │
│2. Identificarea tipului de formulă de numărare │ f : A -> B, unde A şi B sunt mulţimi finite │
│ adecvată unei situaţii-problemă date │● Permutări │
│3. Utilizarea unor formule combinatoriale în │ - numărul de mulţimi ordonate cu n elemente care │
│ raţionamente de tip inductiv │ se obţin prin ordonarea unei mulţimi finite cu │
│4. Exprimarea caracteristicilor unor probleme în │ n elemente │
│ scopul simplificării modului de numărare │ - numărul funcţiilor bijective f : A -> B, unde │
│5. Interpretarea unor situaţii-problemă având │ A şi B sunt mulţimi finite │
│ conţinut practic cu ajutorul funcţiilor şi │● Aranjamente │
│ a elementelor de combinatorică │ - numărul submulţimilor ordonate cu câte │
│6. Alegerea strategiilor de rezolvare a unor │ m elemente fiecare, m ≤ n, care se pot forma │
│ situaţii practice în scopul optimizării │ cu cele n elemente ale unei mulţimi finite │
│ rezultatelor │ - numărul funcţiilor injective f : A -> B, unde │
│ │ A şi B sunt mulţimi finite │
│ │● Combinări - numărul submulţimilor cu câte │
│ │ k elemente, unde 0 ≤ k ≤ n, ale unei mulţimi │
│ │ finite cu n elemente │
│ │ Proprietăţi: formula combinărilor complementare, │
│ │ numărul tuturor submulţimilor unei mulţimi cu │
│ │ n elemente │
│ │● Binomul lui Newton │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1. Recunoaşterea unor date de tip probabilistic sau│Matematici financiare │
│ statistic în situaţii concrete │● Elemente de calcul financiar: procente, dobânzi, │
│2. Interpretarea primară a datelor statistice sau │ TVA │
│ probabilistice cu ajutorul calculului financiar,│● Culegerea, clasificarea şi prelucrarea datelor │
│ al graficelor şi al diagramelor │ statistice: date statistice, reprezentarea │
│3. Utilizarea unor algoritmi specifici calculului │ grafică a datelor statistice │
│ financiar, statisticii sau probabilităţilor │● Interpretarea datelor statistice prin parametri │
│ pentru analiza de caz │ de poziţie: medii, dispersia, abateri de la medie│
│4. Transpunerea în limbaj matematic prin mijloace │● Evenimente aleatoare egal probabile, operaţii cu │
│ statistice sau probabilistice a unor probleme │ evenimente, probabilitatea unui eveniment compus │
│ practice │ din evenimente egal probabile │
│5. Analizarea şi interpretarea unor situaţii │ │
│ practice cu ajutorul conceptelor statistice sau │Notă: Aplicaţiile vor fi din domeniul financiar: │
│ probabilistice │profit, preţ de cost al unui produs, amortizări de │
│6. Corelarea datelor statistice sau probabilistice │investiţii, tipuri de credite, metode de finanţare,│
│ în scopul predicţiei comportării unui sistem │buget personal, buget familial. │
│ prin analogie cu modul de comportare în situaţii│ │
│ studiate │ │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1. Descrierea unor configuraţii geometrice analitic│Geometrie │
│ sau utilizând vectori │● Reper cartezian în plan, coordonate carteziene │
│2. Descrierea analitică, sintetică sau vectorială │ în plan, distanţa dintre două puncte în plan │
│ a relaţiilor de paralelism şi de │● Coordonatele unui vector în plan, coordonatele │
│ perpendicularitate │ sumei vectoriale, coordonatele produsului dintre │
│3. Utilizarea informaţiilor oferite de o │ un vector şi un număr real │
│ configuraţie geometrică pentru deducerea unor │● Ecuaţii ale dreptei în plan determinate de un │
│ proprietăţi ale acesteia şi calcularea unor │ punct şi de o direcţie dată şi ale dreptei │
│ distanţe şi a unor arii │ determinate de două puncte distincte │
│4. Exprimarea analitică, sintetică sau vectorială │● Condiţii de paralelism, condiţii de perpendicu- │
│ a caracteristicilor matematice ale unei │ laritate a două drepte din plan; calcularea unor │
│ configuraţii geometrice │ distanţe şi a unor arii │
│5. Interpretarea perpendicularităţii în relaţie cu │ │
│ paralelismul şi minimul distanţei │ │
│6. Modelarea unor configuraţii geometrice analitic,│ │
│ sintetic sau vectorial │ │
└───────────────────────────────────────────────────┴───────────────────────────────────────────────────┘


                           CLASA a XI-a - 4 ore/săpt.


┌───────────────────────────────────────────────────┬───────────────────────────────────────────────────┐
│ Competenţe specifice │ Conţinuturi │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1. Identificarea unor situaţii practice concrete, │Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii │
│ care necesită asocierea unui tabel de date cu │liniare │
│ reprezentarea matriceală a unui proces specific │Permutări │
│ domeniului economic sau tehnic │● Noţiunea de permutare, operaţii, proprietăţi │
│2. Asocierea unui tabel de date cu reprezentarea │● Inversiuni, semnul unei permutări │
│ matriceală a unui proces │Matrice │
│3. Aplicarea algoritmilor de calcul în situaţii │● Tabel de tip matriceal. Matrice, mulţimi de │
│ practice │ matrice │
│4. Rezolvarea unor ecuaţii şi sisteme utilizând │● Operaţii cu matrice: adunarea, înmulţirea, │
│ algoritmi specifici │ înmulţirea unei matrice cu scalar, proprietăţi │
│5. Stabilirea unor condiţii de existenţă şi/sau │Determinanţi │
│ compatibilitate a unor sisteme şi identificarea │● Determinant de ordin n, proprietăţi │
│ unor metode adecvate de rezolvare a acestora │● Aplicaţii: ecuaţia unei drepte determinate de │
│6. Optimizarea rezolvării unor probleme sau │ două puncte distincte, aria unui triunghi şi │
│ situaţii-problemă prin alegerea unor strategii │ coliniaritatea a trei puncte în plan │
│ şi metode adecvate (de tip algebric, vectorial, │Sisteme de ecuaţii liniare │
│ analitic, sintetic) │● Matrice inversabile din M(n)[C], n ≤ 4 │
│ │● Ecuaţii matriceale │
│ │● Sisteme liniare cu cel mult 4 necunoscute, sis- │
│ │ teme de tip Cramer, rangul unei matrice │
│ │● Studiul compatibilităţii şi rezolvarea sisteme- │
│ │ lor: proprietatea Kroneker-Capelli, proprietatea │
│ │ Rouche, metoda Gauss │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1. Caracterizarea unor şiruri şi a unor funcţii │Elemente de analiză matematică │
│ utilizând reprezentarea geometrică a unor cazuri│Limite de funcţii │
│ particulare │● Noţiuni elementare despre mulţimi de puncte pe │
│2. Interpretarea unor proprietăţi ale şirurilor şi │ dreapta reală: intervale, mărginire, vecinătăţi, │
│ ale altor funcţii cu ajutorul reprezentărilor │ dreapta încheiată, simbolurile +∞ şi -∞ │
│ grafice │● Funcţii reale de variabilă reală: funcţia poli- │
│3. Aplicarea unor algoritmi specifici calculului │ nominală funcţia raţională, funcţia putere, fun- │
│ diferenţial în rezolvarea unor probleme şi │ cţia radical, funcţia logaritm, funcţia exponen- │
│ modelarea unor procese │ ţială, funcţii trigonometrice directe şi inverse │
│4. Exprimarea cu ajutorul noţiunilor de limită, │● Limita unui şir utilizând vecinătăţi, proprietăţi│
│ continuitate, derivabilitate, monotonie, a unor │● Şiruri convergente: intuitiv, comportarea │
│ proprietăţi cantitative şi/sau calitative ale │ valorilor unei funcţii cu grafic continuu când │
│ unei funcţii │ argumentul se apropie de o valoare dată, şiruri │
│5. Studierea unor funcţii din punct de vedere │ convergente: exemple semnificative: │
│ cantitativ şi/sau calitativ utilizând diverse │ ┌ ┌ 1 ┐^n┐ │
│ procedee: majorări sau minorări pe un interval │ [a^n](n), [n^a](n), │ │1 + - │ │ │
│ dat, proprietăţi algebrice şi de ordine ale │ └ └ n ┘ ┘(n) (fără │
│ mulţimii numerelor reale în studiul calitativ │ demonstraţie), operaţii cu şiruri convergente, │
│ local, utilizare a reprezentării grafice a unei │ convergenţa şirurilor utilizând proprietatea │
│ funcţii pentru verificarea unor rezultate şi/sau│ Weierstrass. Numărul e; limita şirului │
│ pentru identificarea unor proprietăţi │ ┌ ┐ │
│6. Explorarea unor proprietăţi cu caracter │ │[1+u(n)]^ 1/u(n)│ , u(n) -> 0 │
│ local şi/sau global ale unor funcţii utilizând │ └ ┘(n) │
│ continuitatea, derivabilitatea sau reprezentarea│● Limite de funcţii: interpretarea grafică a limi- │
│ grafică │ tei unei funcţii într-un punct utilizând │
│ │ vecinătăţi, calculul limitelor laterale │
│Note: │● Calculul limitelor pentru funcţiile studiate; │
│● În introducerea noţiunilor de limită a unui şir │ cazuri exceptate la calculul limitelor de │
│ într-un punct şi de şir convergent nu se vor │ funcţii: │
│ introduce definiţiile cu epsilon şi nici teorema │ 0 ∞ │
│ de convergentă cu epsilon. │ ─, ─, ∞ - ∞, 0●∞, 1^∞, ∞^0, 0^0 │
│● Se utilizează exprimarea "proprietatea lui ...", │ 0 ∞ │
│ "regula lui ... ", pentru a sublinia faptul că se│● Asimptotele graficului funcţiilor studiate: │
│ face referire la un rezultat matematic utilizat │ asimptote verticale, oblice │
│ în aplicaţii, dar a cărui demonstaţie este în │Continuitate │
│ afara programei. │● Interpretarea grafică a continuităţii unei fun- │
│ │ cţii, studiul continuităţii în puncte de pe │
│ │ dreapta reală pentru funcţiile studiate, operaţii│
│ │ cu funcţii continue │
│ │● Semnul unei funcţii continue pe un interval de │
│ │ numere reale │
│ │● Proprietatea lui Darboux, studiul existenţei │
│ │ soluţiilor unor ecuaţii în R │
│ │Derivabilitate │
│ │● Tangenta la o curbă, derivata unei funcţii │
│ │ într-un punct, funcţii derivabile, operaţii cu │
│ │ funcţii care admit derivată, calculul derivatelor│
│ │ de ordin I şi al II-lea pentru funcţiile studiate│
│ │● Funcţii derivabile pe un interval: puncte de │
│ │ extrem ale unei funcţii, teorema lui Fermat, │
│ │ teorema lui Rolle, teorema lui Lagrange şi │
│ │ interpretarea lor geometrică, consecinţe ale │
│ │ teoremei lui Lagrange: derivata unei funcţii │
│ │ într-un punct │
│ │● Regulile lui l'Hospital │
│ │● Rolul derivatei I în studiul funcţiilor: puncte │
│ │ de extrem, monotonia funcţiilor │
│ │● Rolul derivatei a II-a în studiul funcţiilor: │
│ │ concavitate, convexitate, puncte de inflexiune │
│ │Reprezentarea grafică a funcţiilor │
│ │● Rezolvarea grafică a ecuaţiilor, utilizarea │
│ │ reprezentării grafice a funcţiilor în │
│ │ determinarea numărului de soluţii ale unei │
│ │ ecuaţii │
│ │● Reprezentarea grafică a funcţiilor │
│ │● Reprezentarea grafică a conicelor (cerc, │
│ │ elipsă, hiperbolă, parabolă) │
└───────────────────────────────────────────────────┴───────────────────────────────────────────────────┘


                           CLASA a XII-a - 4 ore/săpt.


┌───────────────────────────────────────────────────┬───────────────────────────────────────────────────┐
│ Competenţe specifice │ Conţinuturi │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1. Identificarea proprietăţilor operaţiilor cu care│Elemente de algebră │
│ este înzestrată o mulţime │Grupuri │
│2. Evidenţierea asemănărilor şi a deosebirilor │● Lege de compoziţie internă (operaţie algebrică), │
│ dintre proprietăţile unor operaţii definite pe │ tabla operaţiei, parte stabilă │
│ mulţimi diferite şi dintre calculul polinomial │● Grup, exemple: grupuri numerice, grupuri de │
│ şi cel cu numere │ matrice, grupuri de permutări, Z(n) │
│3.1. Determinarea şi verificarea proprietăţilor │● Morfism, izomorfism de grupuri │
│ structurilor algebrice, inclusiv verificarea │● Subgrup │
│ faptului că o funcţie dată este morfism sau │● Grup finit, tabla operaţiei, ordinul unui element│
│ izomorfism │Inele şi corpuri │
│3.2. Folosirea descompunerii în factori a poli- │● Inel, exemple: inele numerice (Z, Q, R, C ), │
│ noamelor, în probleme de divizibilitate şi în │ Z(n) inele de matrice, inele de funcţii reale │
│ rezolvări de ecuaţii │● Corp, exemple: corpuri numerice │
│4. Utilizarea unor proprietăţi ale operaţiilor în │ (Q, R, C), Z(p), p prim, corpuri de matrice │
│ calcule specifice unei structuri algebrice │● Morfisme de inele şi de corpuri │
│5.1. Utilizarea unor proprietăţi ale structurilor │Inele de polinoame cu coeficienţi într-un corp │
│ algebrice în rezolvarea unor probleme de │comutativ (Q, R, C, Z(p), p prim) │
│ aritmetică │● Forma algebrică a unui polinom, funcţia poli- │
│5.2. Determinarea unor polinoame, funcţii poli- │ nomială, operaţii (adunarea, înmulţirea, │
│ nomiale sau ecuaţii algebrice care verifică │ înmulţirea cu un scalar) │
│ condiţii date │● Teorema împărţirii cu rest; împărţirea poli- │
│6.1. Transferarea. între structuri izomorfe, a │ noamelor, împărţirea cu X - a, schema lui Horner │
│ datelor iniţiale şi a rezultatelor, pe baza │● Divizibilitatea polinoamelor, teorema lui Bezout;│
│ proprietăţilor operaţiilor │ c.m.m.d.c. şi c.m.m.m.c. al unor polinoame, │
│6.2. Modelarea unor situaţii practice, utilizând │ descompunerea unor polinoame în factori ireducti-│
│ noţiunea de polinom sau de ecuaţie algebrică │ bili │
│ │● Rădăcini ale polinoamelor, relaţiile lui Viete │
│ │● Rezolvarea ecuaţiilor algebrice având coeficienţi│
│ │ în Z, Q, R, C, ecuaţii binome, ecuaţii reciproce,│
│ │ ecuaţii bipătrate │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1. Identificarea legăturilor dintre o funcţie │Elemente de analiză matematică │
│ continuă şi derivata sau primitiva acesteia │● Probleme care conduc la noţiunea de integrală │
│2. Identificarea unor metode de calcul ale integra-│Primitive (antiderivate) │
│ lelor, prin realizarea de legături cu reguli de │● Primitivele unei funcţii. Integrala nedefinită a │
│ derivare │ unei funcţii, proprietăţi ale integralei nedefi- │
│3. Utilizarea algoritmilor pentru calcularea unor │ nite, liniaritate. Primitive uzuale │
│ integrale definite │ │
│4. Explicarea opţiunilor de calcul al integralelor │Integrala definită │
│ definite, în scopul optimizării soluţiilor │● Diviziuni ale unui interval [a, b], norma unei │
│5. Folosirea proprietăţilor unei funcţii continue, │ diviziuni, sistem de puncte intermediare. │
│ pentru calcularea integralei acesteia pe un │ Sume Riemann, interpretare geometrică. │
│ interval │ Definiţia integrabilităţii unei funcţii pe un │
│6.1. Utilizarea proprietăţilor de monotonie a │ interval [a, b] │
│ integralei în estimarea valorii unei integrale│● Proprietăţi ale integralei definite: liniaritate,│
│ definite şi în probleme cu conţinut practic │ monotonie, aditivitate în raport cu intervalul │
│6.2. Modelarea comportării unei funcţii prin │ de integrare. Integrabilitatea funcţiilor │
│ utilizarea primitivelor sale │ continue │
│ │● Teorema de medie, interpretare geometrică, │
│ │ teorema de existenţă a primitivelor unei funcţii │
│ │ continue │
│ │● Formula Leibniz - Newton │
│ │● Metode de calcul al integralelor definite: │
│ │ integrarea prin părţi, integrarea prin schimbare │
│ │ de variabilă. Calculul integralelor de forma │
│ │ b │
│ │ ⌠ P(x) │
│ │ │ ──── dx, grad Q ≤ 4 prin metoda descompunerii│
│ │ ⌡ Q(x) │
│ │ a în fracţii simple │
│ │ │
│ │Aplicaţii ale integralei definite │
│ │● Aria unei suprafeţe plane │
│ │● Volumul unui corp de rotaţie │
│ │● Calculul unor limite de şiruri folosind integrala│
│ │ definită │
│ │ │
│ │Notă: Se utilizează exprimarea "proprietate" sau │
│ │"regulă", pentru a sublinia faptul că se face │
│ │referire la un rezultat matematic utilizat în │
│ │aplicaţii, dar a cărui demonstraţie este în afara │
│ │programei. │
└───────────────────────────────────────────────────┴───────────────────────────────────────────────────┘


                               PROGRAMA M_şt-nat


    COMPETENŢE DE EVALUAT ŞI CONŢINUTURI

    Filiera teoretică, profilul real, specializarea ştiinţe ale naturii

    Notă: Subiectele pentru examenul de bacalaureat 2013 se elaborează în baza prevederilor prezentei programe.

                       CLASA a IX-a - 4 ore/săpt. (TC+CD)


┌───────────────────────────────────────────────────┬───────────────────────────────────────────────────┐
│ Competenţe specifice │ Conţinuturi │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1. Identificarea în limbaj cotidian sau în probleme│Mulţimi şi elemente de logică matematică │
│ a unor noţiuni specifice logicii matematice şi │● Mulţimea numerelor reale: operaţii algebrice cu │
│ teoriei mulţimilor │ numere reale, ordonarea numerelor reale, modulul │
│2. Utilizarea proprietăţilor operaţiilor algebrice │ unui număr real, aproximări prin lipsă sau prin │
│ ale numerelor, a estimărilor şi aproximărilor în│ adaos, partea întreagă, partea fracţionară a unui│
│ contexte variate │ număr real; operaţii cu intervale de numere reale│
│3. Alegerea formei de reprezentare a unui număr │● Predicat, cuantificatori │
│ real şi utilizarea unor algoritmi pentru │● Operaţii logice elementare (negaţie, conjuncţie, │
│ optimizarea calcului cu numere reale │ disjuncţie, implicaţie, echivalenţă), corelate cu│
│4. Deducerea unor rezultate şi verificarea acestora│ operaţiile şi cu relaţiile dintre mulţimi │
│ utilizând inducţia matematică sau alte │ (complementară, intersecţie, reuniune, incluzi- │
│ raţionamente logice │ une, egalitate); raţionament prin reducere la │
│5. Redactarea rezolvării unei probleme, corelând │ absurd │
│ limbajul uzual cu cel al logicii matematice şi │ ● Inducţia matematică │
│ al teoriei mulţimilor │ │
│6. Transpunerea unei situaţii-problemă în limbaj │ │
│ matematic, rezolvarea problemei şi interpretarea│ │
│ rezultatului │ │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1. Recunoaşterea unor corespondenţe care sunt │Şiruri │
│ funcţii, şiruri, progresii │● Modalităţi de a defini un şir │
│2. Utilizarea unor modalităţi variate de descriere │● Şiruri particulare: progresii aritmetice, │
│ a funcţiilor în scopul caracterizării acestora │ progresii geometrice, formula termenului general │
│3. Descrierea unor şiruri/funcţii utilizând │ în funcţie de un termen dat şi raţie, suma │
│ reprezentarea geometrică a unor cazuri particu- │ primilor n termeni ai unei progresii │
│ lare şi raţionament inductiv │● Condiţia ca n numere să fie în progresie arit- │
│4. Caracterizarea unor şiruri folosind diverse │ metică sau geometrică pentru n ≥ 3 │
│ reprezentări (formule, grafice) sau proprietăţi │ │
│ algebrice ale acestora │ │
│5. Analizarea unor valori particulare în vederea │ │
│ determinării formei analitice a unei funcţii │ │
│ definite pe N prin raţionament de tip inductiv │ │
│6. Transpunerea unor situaţii-problemă în limbaj │ │
│ matematic utilizând funcţii definite pe N │ │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1. Identificarea valorilor unei funcţii folosind │Funcţii; lecturi grafice │
│ reprezentarea grafică a acesteia │● Reper cartezian, produs cartezian; reprezentarea │
│2. Caracterizarea egalităţii a două funcţii prin │ prin puncte a unui produs cartezian de mulţimi │
│ utilizarea unor modalităţi variate de descriere │ numerice; condiţii algebrice pentru puncte aflate│
│ a funcţiilor │ în cadrane; drepte în plan de forma │
│3. Operarea cu funcţii reprezentate în diferite │ x = m sau y = m, cu m \f2Ş R │
│ moduri şi caracterizarea calitativă a acestor │● Funcţia: definiţie, exemple, exemple de corespon-│
│ reprezentări │ denţe care nu sunt funcţii, modalităţi de a des- │
│4. Caracterizarea unor proprietăţi ale funcţiilor │ crie o funcţie, lecturi grafice. │
│ numerice prin utilizarea graficelor acestora şi │ Egalitatea a două funcţii, imaginea unei │
│ a ecuaţiilor asociate │ mulţimi printr-o funcţie, graficul unei funcţii, │
│5. Deducerea unor proprietăţi ale funcţiilor │ restricţii ale unei funcţii │
│ numerice prin lectură grafică │● Funcţii numerice (F = (f:D->R, D inclus = R)); │
│6. Analizarea unor situaţii practice şi descrierea │ reprezentarea geometrică a graficului: │
│ lor cu ajutorul funcţiilor │ intersecţia cu axele de coordonate, rezolvări │
│ │ grafice ale unor ecuaţii şi inecuaţii de forma │
│ │ f(x) = g(x) (≤,<,>,≥); proprietăţi ale funcţiilor│
│ │ numerice introduse prin lectură grafică: │
│ │ mărginire, monotonie; alte proprietăţi: paritate,│
│ │ imparitate, simetria graficului faţă de drepte de│
│ │ forma x = m, m \f2Ş R, periodicitate │
│ │● Compunerea funcţiilor; exemple pe funcţii │
│ │ numerice │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1. Recunoaşterea funcţiei de gradul I descrisă în │Funcţia de gradul I │
│ moduri diferite │● Definiţie; reprezentarea grafică a funcţiei │
│2. Utilizarea unor metode algebrice şi grafice │ f : R -> R, f(x) = ax + b, unde a, b \f2Ş R, │
│ pentru rezolvarea ecuaţiilor, inecuaţiilor şi │ intersecţia graficului cu axele de coordonate, │
│ sistemelor │ ecuaţia f(x) = 0 │
│3. Descrierea unor proprietăţi desprinse din │● Interpretarea grafică a proprietăţilor algebrice │
│ reprezentarea grafică a funcţiei de gradul I sau│ ale funcţiei: monotonia şi semnul funcţiei; stu- │
│ din rezolvarea ecuaţiilor, inecuaţiilor şi │ diul monotoniei prin semnul diferenţei f[x(1)] - │
│ sistemelor │ f[x(2)] (sau prin studierea semnului raportului │
│4. Exprimarea legăturii dintre funcţia de gradul I │ f[x(1)] - f[x(2)] │
│ şi reprezentarea ei geometrică │ ──────────────────, x(1), x(2) \f2Ş R, │
│5. Interpretarea graficului funcţiei de gradul I │ x(1) - x(2) x(1) diferit x(2) │
│ utilizând proprietăţile algebrice ale funcţiei │● Inecuaţii de forma ax + b ≤ 0 (<,>, ≥) │
│6. Modelarea unor situaţii concrete prin utilizarea│ studiate pe R sau pe intervale de numere reale │
│ ecuaţiilor şi/sau a inecuaţiilor, rezolvarea │● Poziţia relativă a două drepte, sisteme de │
│ problemei obţinute şi interpretarea rezultatului│ ┌ │
│ │ ecuaţii │ ax + by = c │
│ │ de < , a, b, c, m, n, p, \f2Ş R │
│ │ tipul │ mx + ny = p │
│ │ └ │
│ │● Sisteme de inecuaţii de gradul I │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1. Diferenţierea, prin exemple, a variaţiei liniare│Funcţia de gradul al II-lea │
│ de cea pătratică │● Reprezentarea grafică a funcţiei f : R -> R, │
│2. Completarea unor tabele de valori pentru tra- │ f(x) = axý + bx + c, a diferit 0, a, b, c \f2Ş R, │
│ sarea graficului funcţiei de gradul al II-lea │ intersecţia graficului cu axele de coordonate, │
│3. Aplicarea unor algoritmi pentru trasarea │ ecuaţia f(x) = 0, simetria faţă de drepte de │
│ graficului funcţiei de gradul al II-lea prin │ forma x = m, cu m \f2Ş R │
│ puncte semnificative) │● Relaţiile lui Viete, rezolvarea sistemelor de │
│4. Exprimarea proprietăţilor unei funcţii de gradul│ ┌ │
│ al II-lea prin condiţii algebrice sau geometrice│ │x + y = s │
│5. Utilizarea relaţiilor lui Viete pentru │ forma < , cu s, p \f2Ş R │
│ caracterizarea soluţiilor ecuaţiei de gradul al │ │xy = p │
│ II-lea şi pentru rezolvarea unor sisteme de │ └ │
│ ecuaţii │ │
│6. Utilizarea funcţiilor în rezolvarea unor pro- │ │
│ bleme şi în modelarea unor procese │ │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1. Recunoaşterea corespondenţei dintre seturi de │Interpretarea geometrică a proprietăţilor algebrice│
│ date şi reprezentări grafice │ale funcţiei de gradul al II-lea │
│2. Determinarea unor funcţii care verifică anumite │● Monotonie; studiul monotoniei prin semnul │
│ condiţii precizate │ diferenţei f[x(1)] - f[x(2)] sau prin rata │
│3. Utilizarea unor algoritmi pentru rezolvarea │ creşterii/descreşterii: │
│ ecuaţiilor, inecuaţiilor şi a sistemelor de │ f[x(1)]-f[x(2)] │
│ ecuaţii şi pentru reprezentarea grafică a │ ───────────────, x(1) , x(2) \f2Ş R, │
│ soluţiilor acestora │ x(1) - x(2) │
│4. Exprimarea prin reprezentări grafice a unor │ x(1) diferit x(2), punct de extrem (vârful │
│ condiţii algebrice: exprimarea prin condiţii │ parabolei) │
│ algebrice a unor reprezentări grafice │● Poziţionarea parabolei faţă de axa Ox, semnul │
│5. Utilizarea unor metode algebrice sau grafice │ funcţiei, inecuaţii de forma axý +bx + c ≤ 0 │
│ pentru determinarea sau aproximarea soluţiilor │ (≥,<,>), cu a,b,c \f2Ş R, a diferit de 0, studiate │
│ ecuaţiei asociate funcţiei de gradul al II-lea │ pe R sau pe intervale de numere reale, interpre- │
│6. Interpretarea informaţiilor conţinute în │ tare geometrică: imagini ale unor intervale │
│ reprezentări grafice prin utilizarea de esti- │ (proiecţiile unor porţiuni de parabolă pe axe) │
│ mări, aproximări şi strategii de optimizare │● Poziţia relativă a unei drepte faţă de o │
│ │ parabolă: rezolvarea sistemelor de forma │
│ │ ┌ │
│ │ │ mx + n = y │
│ │ < , a, b, c, m, n, \f2Ş R │
│ │ │ axý + bx + c = y │
│ │ └ │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1. Identificarea unor elemente de geometrie │Vectori în plan │
│ vectorială în diferite contexte │● Segment orientat, vectori, vectori coliniari │
│2. Transpunerea unor operaţii cu vectori în contex-│● Operaţii cu vectori: adunarea (regula triunghiu- │
│ te geometrice date │ lui, regula paralelogramului), proprietăţi ale │
│3. Utilizarea operaţiilor cu vectori pentru a │ operaţiei de adunare, înmulţirea cu scalari, │
│ descrie o problemă practică │ proprietăţi ale înmulţirii cu scalari, condiţia │
│4. Utilizarea limbajului calculului vectorial pen- │ de coliniaritate, descompunerea după doi vectori │
│ tru a descrie configuraţii geometrice │ daţi, necoliniari şi nenuli │
│5. Identificarea condiţiilor necesare pentru ca o │ │
│ configuraţie geometrică să verifice cerinţe date│ │
│6. Aplicarea calculului vectorial în rezolvarea │ │
│ unor probleme de fizică │ │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1. Descrierea sintetică sau vectorială a │Coliniaritate, concurenţă, paralelism - calcul │
│ proprietăţilor unor configuraţii geometrice în │vectorial în geometria plană │
│ plan │● Vectorul de poziţie al unui punct │
│2. Caracterizarea sintetică sau/şi vectorială a │● Vectorul de poziţie al punctului care împarte un │
│ unei configuraţii geometrice date │ segment într-un raport dat, teorema lui Thales │
│3. Alegerea metodei adecvate de rezolvare a │ (condiţii de paralelism) │
│ problemelor de coliniaritate, concurenţă sau │● Vectorul de poziţie al centrului de greutate al │
│ paralelism │ unui triunghi (concurenţa medianelor unui │
│4. Trecerea de la caracterizarea sintetică la cea │ triunghi) │
│ vectorială (şi invers) într-o configuraţie │● Teorema lui Menelau, teorema lui Ceva │
│ geometrică dată │ │
│5. Interpretarea coliniarităţii, concurenţei sau │ │
│ paralelismului în relaţie cu proprietăţile │ │
│ sintetice sau vectoriale ale unor configuraţii │ │
│ geometrice │ │
│6. Analizarea comparativă a rezolvărilor vectorială│ │
│ şi sintetică ale aceleiaşi probleme │ │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1. Identificarea legăturilor între coordonate │Elemente de trigonometrie │
│ unghiulare, coordonate metrice şi coordonate │● Cercul trigonometric, definirea funcţiilor │
│ carteziene pe cercul trigonometric │ trigonometrice: sin, cos : [0, 2 pi] -> [-1, 1], │
│2. Calculul unor măsuri de unghiuri şi arce │ ┌ ┌ ┐ │
│ utilizând relaţii trigonometrice │ │ │ pi │ │
│3. Determinarea măsurii unor unghiuri şi a lungimii│ tg : │[0, pi]\\ < ── > -> R, ctg : (0, pi) -> R│
│ unor segmente utilizând relaţii metrice │ │ │ 2 │ │
│4. Caracterizarea unor configuraţii geometrice │ └ └ ┘ │
│ plane utilizând calculul trigonometric │● Definirea funcţiilor trigonometrice: │
│5. Determinarea unor proprietăţi ale funcţiilor │ sin : R -> [-1,1], cos : R -> [-1,1], │
│ trigonometrice prin lecturi grafice │ tg : R\\D -> R, │
│6. Optimizarea calculului trigonometric prin │ ┌ ┐ │
│ alegerea adecvată a formulelor │ │ pi │ │ │
│ │ cu D = < ── + k pi│k \f2Ş Z >, ctg : R\\D -> R, │
│ │ │ 2 │ │ │
│ │ └ ┘ │
│ │ cu D = (k pi│k Ş Z) │
│ │● Reducerea la primul cadran; formule trigonome- │
│ │ trice: sin (a + b), sin (a - b), cos(a + b), │
│ │ cos (a - b), sin 2a, cos 2a, sin a + sin b, │
│ │ sin a - sin b, cos a + cos b, cos a - cos b │
│ │ (transformarea sumei în produs) │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1. Identificarea unor metode posibile în rezolvarea│Aplicaţii ale trigonometriei şi ale produsului │
│ problemelor de geometrie │scalar a doi vectori în geometria plană │
│2. Aplicarea unor metode diverse pentru determi- │● Produsul scalar a doi vectori: definiţie, │
│ narea unor distanţe, a unor măsuri de unghiuri │ proprietăţi. Aplicaţii: teorema cosinusului, │
│ şi a unor arii │ condiţii de perpendicularitate, rezolvarea │
│3. Prelucrarea informaţiilor oferite de o configu- │ triunghiului dreptunghic │
│ raţie geometrică pentru deducerea unor │● Aplicaţii vectoriale şi trigonometrice în │
│ proprietăţi ale acesteia │ geometrie: teorema sinusurilor, rezolvarea │
│4. Analizarea unor configuraţii geometrice pentru │ triunghiurilor oarecare │
│ alegerea algoritmilor de rezolvare │● Calcularea razei cercului înscris şi a razei │
│5. Aplicarea unor metode variate pentru optimizarea│ cercului circumscris în triunghi, calcularea │
│ calculelor de distanţe, de măsuri de unghiuri şi│ lungimilor unor segmente importante din triunghi,│
│ de arii │ calcularea unor arii │
│6. Modelarea unor configuraţii geometrice utilizând│ │
│ metode vectoriale sau sintetice │ │
└───────────────────────────────────────────────────┴───────────────────────────────────────────────────┘


                         CLASA a X-a - 4 ore/săpt. (TC+CD)


┌───────────────────────────────────────────────────┬───────────────────────────────────────────────────┐
│ Competenţe specifice │ Conţinuturi │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1. Identificarea caracteristicilor tipurilor de │Mulţimi de numere │
│ numere utilizate în algebră şi a formei de │● Numere reale: proprietăţi ale puterilor cu │
│ scriere a unui număr real în contexte specifice │ exponent raţional, iraţional şi real ale unui │
│2. Determinarea echivalenţei între forme diferite │ număr pozitiv, aproximări raţionale pentru numere│
│ de scriere a unui număr, compararea şi ordonarea│ iraţionale sau reale │
│ numerelor reale │● Radical dintr-un număr raţional, n ≥ 2, │
│3. Aplicarea unor algoritmi specifici calculului cu│ proprietăţi ale radicalilor │
│ numere reale sau complexe pentru optimizarea │● Noţiunea de logaritm, proprietăţi ale logaritmi- │
│ unor calcule şi rezolvarea de ecuaţii │ lor, calcule cu logaritmi, operaţia de │
│4. Alegerea formei de reprezentare a unui număr │ logaritmare │
│ real sau complex în funcţie de contexte în │● Mulţimea C. Numere complexe sub formă │
│ vederea optimizării calculelor │ algebrică, conjugatul unui număr complex, opera- │
│5. Alegerea strategiilor de rezolvare în vederea │ ţii cu numere complexe. Interpretarea geometrică │
│ optimizării calculelor │ a operaţiilor de adunare şi de scădere a │
│6. Determinarea unor analogii între proprietăţile │ numerelor complexe şi a înmulţirii acestora cu un│
│ operaţiilor cu numere reale sau complexe scrise │ număr real │
│ în forme variate şi utilizarea acestora în │● Rezolvarea în C a ecuaţiei de gradul al doilea cu│
│ rezolvarea unor ecuaţii │ coeficienţi reali. Ecuaţii bipătrate │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1. Trasarea prin puncte a graficelor unor funcţii │Funcţii şi ecuaţii │
│2. Prelucrarea informaţiilor ilustrate prin │● Funcţia putere: f : R -> D, f(x) = xⁿ, n \f2Ş N şi │
│ graficul unei funcţii în scopul deducerii unor │ n ≥ 2 │
│ proprietăţi ale acesteia (monotonie, semn, │● Funcţia radical: f : D -> R, f(x) = radical de │
│ bijectivitate, inversabilitate, continuitate, │ ordin n din x, n \f2Ş N şi n ≥ 2, unde D = [0, +∞) │
│ convexitate) │ pentru n par şi D = R pentru n impar │
│3. Utilizarea de proprietăţi ale funcţiilor în │● Funcţia exponenţială f:R->(0, +∞), f(x) = a^x, │
│ trasarea graficelor şi rezolvarea de ecuaţii │ a \f2Ş (0, +∞), a diferit de 1 şi funcţia │
│4. Exprimarea în limbaj matematic a unor situaţii │ logaritmică f : (0, +∞) -> R, f(x) = log(a)[x], │
│ concrete şi reprezentarea prin grafice a unor │ a \f2Ş (0, +∞), a diferit de 1, creştere exponen- │
│ funcţii care descriu situaţii practice │ ţială, creştere logaritmică │
│5. Interpretarea, pe baza lecturii grafice, a │● Funcţii trigonometrice directe şi inverse │
│ proprietăţilor algebrice ale funcţiilor │● Injectivitate, surjectivitate, bijectivitate; │
│6. Utilizarea echivalenţei dintre bijectivitate şi │ funcţii inversabile: definiţie, proprietăţi │
│ inversabilitate în trasarea unor grafice şi în │ grafice, condiţia necesară şi suficientă ca o │
│ rezolvarea unor ecuaţii algebrice şi │ funcţie să fie inversabilă. │
│ trigonometrice │● Rezolvări de ecuaţii folosind proprietăţile │
│ │ funcţiilor: │
│ │ 1. Ecuaţii iraţionale care conţin radicali de │
│ │ ordinul 2 sau 3 │
│ │ 2. Ecuaţii exponenţiale, ecuaţii logaritmice │
│ │ 3. Ecuaţii trigonometrice: sin x = a, cos x = a, │
│ │ a \f2Ş [-1, 1], tg x = a, ctg x = a, a Ş R │
│ │ sin f(x) = sin g(x), cos f(x) = cos g(x), │
│ │ tg f(x) = tg g(x), ctg f(x) = ctg g(x) │
│ │Notă: Pentru toate tipurile de funcţii se vor │
│ │studia: intersecţia cu axele de coordonate, ecuaţia│
│ │f(x) = 0, reprezentarea grafică prin puncte, │
│ │simetrie, lectura grafică a proprietăţilor │
│ │algebrice ale funcţiilor: monotonie, bijectivitate,│
│ │inversabilitate, semn, concavitate/convexitate. │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1. Diferenţierea problemelor în funcţie de numărul │Metode de numărare │
│ de soluţii admise │● Mulţimi finite ordonate. Numărul funcţiilor │
│2. Identificarea tipului de formulă de numărare │ f : A -> B, unde A şi B sunt mulţimi finite │
│ adecvată unei situaţii-problemă date │● Permutări │
│3. Utilizarea unor formule combinatoriale în │ - numărul de mulţimi ordonate cu n elemente care │
│ raţionamente de tip inductiv │ se obţin prin ordonarea unei mulţimi finite cu │
│4. Exprimarea, în moduri variate, a caracteris- │ n elemente │
│ ticilor unor probleme în scopul simplificării │ - numărul funcţiilor bijective f : A -> B, │
│ modului de numărare │ unde A şi B sunt mulţimi finite │
│5. Interpretarea unor situaţii-problemă având con- │● Aranjamente │
│ ţinut practic cu ajutorul funcţiilor şi a │ - numărul submulţimilor ordonate cu câte m │
│ elementelor de combinatorică │ elemente fiecare, m ≤ n, care se pot forma cu │
│6. Alegerea strategiilor de rezolvare a unor │ cele n elemente ale unei mulţimi finite │
│ situaţii practice în scopul optimizării │ - numărul funcţiilor injective f : A -> B, │
│ rezultatelor │ unde A şi B sunt mulţimi finite │
│ │● Combinări - numărul submulţimilor cu câte k │
│ │ elemente, unde 0 ≤ k ≤ n, ale unei mulţimi │
│ │ finite cu n elemente. │
│ │ Proprietăţi: formula combinărilor complementare, │
│ │ numărul tuturor submulţimilor unei mulţimi cu n │
│ │ elemente │
│ │● Binomul lui Newton │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1. Recunoaşterea unor date de tip probabilistic sau│Matematici financiare │
│ statistic în situaţii concrete │● Elemente de calcul financiar: procente, dobânzi, │
│2. Interpretarea primară a datelor statistice sau │ TVA │
│ probabilistice cu ajutorul calculului financiar,│● Culegerea, clasificarea şi prelucrarea datelor │
│ a graficelor şi a diagramelor │ statistice: date statistice, reprezentarea │
│3. Utilizarea unor algoritmi specifici calculului │ grafică a datelor statistice │
│ financiar, statisticii sau probabilităţilor │● Interpretarea datelor statistice prin parametri │
│ pentru analiza de caz │ de poziţie: medii, dispersia, abateri de la medie│
│4. Transpunerea în limbaj matematic prin mijloace │● Evenimente aleatoare egal probabile, operaţii cu │
│ statistice sau probabilistice a unor probleme │ evenimente, probabilitatea unui eveniment compus │
│ practice │ din evenimente egal probabile │
│5. Analizarea şi interpretarea unor situaţii │Notă: Aplicaţiile vor fi din domeniul financiar: │
│ practice cu ajutorul conceptelor statistice sau │profit, preţ de cost al unui produs, amortizări de │
│ probabilistice │investiţii, tipuri de credite, metode de finanţare,│
│6. Corelarea datelor statistice sau probabilistice │buget personal, buget familial. │
│ în scopul predicţiei comportării unui sistem │ │
│ prin analogie cu modul de comportare în situaţii│ │
│ studiate │ │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1. Descrierea unor configuraţii geometrice analitic│Geometrie │
│ sau utilizând vectori │● Reper cartezian în plan, coordonate carteziene în│
│2. Descrierea analitică, sintetică sau vectorială a│ plan, distanţa dintre două puncte în plan │
│ relaţiilor de paralelism şi de │● Coordonatele unui vector în plan, coordonatele │
│ perpendicularitate │ sumei vectoriale, coordonatele produsului dintre │
│3. Utilizarea informaţiilor oferite de o │ un vector şi un număr real │
│ configuraţie geometrică pentru deducerea unor │● Ecuaţii ale dreptei în plan determinate de un │
│ proprietăţi ale acesteia şi calcularea unor │ punct şi de o direcţie dată şi ale dreptei │
│ distanţe şi a unor arii │ determinate de două puncte distincte │
│4. Exprimarea analitică, sintetică sau vectorială a│● Condiţii de paralelism, condiţii de │
│ caracteristicilor matematice ale unei │ perpendicularitate a două drepte din plan, │
│ configuraţii geometrice │ calcularea unor distanţe şi a unor arii │
│5. Interpretarea perpendicularităţii în relaţie cu │ │
│ paralelismul şi minimul distanţei │ │
│6. Modelarea unor configuraţii geometrice analitic,│ │
│ sintetic sau vectorial │ │
└───────────────────────────────────────────────────┴───────────────────────────────────────────────────┘


                              CLASA a XI-a - 3 ore/săpt.


┌───────────────────────────────────────────────────┬───────────────────────────────────────────────────┐
│ Competenţe specifice │ Conţinuturi │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1. Identificarea unor situaţii practice concrete, │Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii │
│ care necesită asocierea unui tabel de date cu │liniare │
│ reprezentarea matriceală a unui proces specific │Matrice │
│ domeniului economic sau tehnic │● Tabel de tip matriceal. Matrice, mulţimi de │
│2. Asocierea unui tabel de date cu reprezentarea │ matrice │
│ matriceală a unui proces │● Operaţii cu matrice: adunarea, înmulţirea, │
│3. Aplicarea algoritmilor de calcul cu matrice în │ înmulţirea unei matrice cu scalar, proprietăţi │
│ situaţii practice │Determinanţi │
│4. Rezolvarea unor sisteme utilizând algoritmi │● Determinant unei matrice pătratice de ordin cel │
│ specifici │ mult 3, proprietăţi │
│5. Stabilirea unor condiţii de existenţă şi/sau │● Aplicaţii: ecuaţia unei drepte determinate de │
│ compatibilitate a unor sisteme şi identificarea │ două puncte distincte, aria unui triunghi şi │
│ unor metode adecvate de rezolvare a acestora │ coliniaritatea a trei puncte în plan │
│6. Optimizarea rezolvării unor probleme sau │Sisteme de ecuaţii liniare │
│ situaţii-problemă prin alegerea unor strategii │ ___ │
│ şi metode adecvate (de tip algebric, vectorial, │● Matrice inversabile din M(n)[C], n = 2,3 │
│ analitic, sintetic) │● Ecuaţii matriceale │
│ │● Sisteme liniare cu cel mult 3 necunoscute; │
│ │ forma matriceală a unui sistem liniar │
│ │● Metoda Cramer de rezolvare a sistemelor liniare │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1. Caracterizarea unor funcţii utilizând │Elemente de analiză matematică │
│ reprezentarea geometrică a unor cazuri │Limite de funcţii │
│ particulare │● Noţiuni elementare despre mulţimi de puncte pe │
│2. Interpretarea unor proprietăţi ale funcţiilor cu│ dreapta reală: intervale, mărginire, vecinătăţi, │
│ ajutorul reprezentărilor grafice │ dreapta încheiată, simbolurile +∞ şi -∞ │
│3. Aplicarea unor algoritmi specifici calculului │● Limite de funcţii: interpretarea grafică a │
│ diferenţial în rezolvarea unor probleme │ limitei unei funcţii într-un punct utilizând │
│4. Exprimarea cu ajutorul noţiunilor de limită, │ vecinătăţi, limite laterale pentru: funcţia de │
│ continuitate, derivabilitate, monotonie, a unor │ gradul I, funcţia de gradul al II-lea, funcţia │
│ proprietăţi cantitative şi/sau calitative ale │ logaritmică, exponenţială, funcţia putere │
│ unei funcţii │ ___ ___ │
│5. Utilizarea reprezentării grafice a unei funcţii │ (n = 2,3), funcţia radical (n = 2,3), funcţia │
│ pentru verificarea unor rezultate şi pentru │ raport de două funcţii cu grad cel mult 2 │
│ identificarea unor proprietăţi │● Calculul limitelor pentru funcţia de gradul I, │
│6. Determinarea unor optimuri situaţionale prin │ funcţia de gradul al II-lea, funcţia logaritmică,│
│ aplicarea calculului diferenţial în probleme │ exponenţială, funcţia putere │
│ practice │ ___ ___ │
│ │ (n = 2,3), funcţia radical (n = 2,3), funcţia │
│ │ raport de două funcţii cu grad cel mult 2; │
│ │ cazuri exceptate la calculul limitelor de │
│ │ 0 ∞ │
│ │ funcţii: ─, ─, 0●∞ │
│ │ 0 ∞ │
│ │● Asimptotele graficului funcţiilor studiate: │
│ │ asimptote verticale, orizontale şi oblice │
│ │● Funcţii continue │
│ │● Interpretarea grafică a continuităţii unei │
│ │ funcţii, operaţii cu funcţii continue │
│ │● Semnul unei funcţii continue pe un interval │
│ │ de numere reale utilizând consecinţa proprietăţii│
│ │ lui Darboux │
│ │Funcţii derivabile │
│ │● Tangenta la o curbă. Derivata unei funcţii │
│ │ într-un punct, funcţii derivabile │
│ │● Operaţii cu funcţii care admit derivată, calculul│
│ │ derivatelor de ordin I şi al II-lea pentru │
│ │ funcţiile studiate │
│ │● Regulile lui l'Hospital pentru cazurile │
│ │ 0 ∞ │
│ │ -, - │
│ │ 0 ∞ │
│ │Studiu] funcţiilor cu ajutorul derivatelor │
│ │● Rolul derivatelor de ordin I şi de ordinul al │
│ │ II-lea în studiul funcţiilor: monotonie, puncte │
│ │ de extrem, concavitate, convexitate │
│ │● Reprezentarea grafică a funcţiilor │
│ │Note: │
│ │- În introducerea noţiunilor de limită a unui şir │
│ │într-un punct nu se va introduce definiţia cu │
│ │epsilon, │
│ │- Se utilizează exprimarea "proprietatea lui ...", │
│ │ "regula lui ... ", pentru a sublinia faptul că │
│ │ se face referire la im rezultat matematic │
│ │ utilizat în aplicaţii, dar a cărui demonstraţie │
│ │ este în afara programei. │
└───────────────────────────────────────────────────┴───────────────────────────────────────────────────┘


                                CLASA a XII-a - 4 ore/săpt.


┌───────────────────────────────────────────────────┬───────────────────────────────────────────────────┐
│ Competenţe specifice │ Conţinuturi │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1. Recunoaşterea structurilor algebrice, a │Elemente de algebră │
│ mulţimilor de numere, de polinoame şi de │Grupuri │
│ matrice │● Lege de compoziţie internă, tabla operaţiei │
│2.1. Identificarea unei structuri algebrice prin │● Grup, exemple: grupuri numerice, grupuri de │
│ verificarea proprietăţilor acesteia │ matrice, Z(n) │
│2.2. Determinarea şi verificarea proprietăţilor │● Morfism şi izomorfism de grupuri │
│ unei structuri │Inele şi corpuri │
│3.1. Verificarea faptului că o funcţie dată este │● Inel, exemple: inele numerice (Z, Q, R, C), │
│ morfism sau izomorfism │ Z(n), inele de matrice, inele de funcţii reale │
│3.2. Aplicarea unor algoritmi în calculul │● Corp, exemple: corpuri numerice (Q, R, C ), │
│ polinomial sau în rezolvarea ecuaţiilor │ Z(p), p prim │
│ algebrice │Inele de polinoame cu coeficienţi într-un corp │
│4. Explicarea modului în care sunt utilizate, în │comutativ (Q, R, C, Z(p), p prim) │
│ calcule specifice, proprietăţile operaţiilor │● Forma algebrică a unui polinom, operaţii │
│ unei structuri algebrice │ (adunarea, înmulţirea, înmulţirea cu un scalar) │
│5.1. Utilizarea structurilor algebrice în │● Teorema împărţirii cu rest; împărţirea polinoa- │
│ rezolvarea de probleme practice │ melor, împărţirea cu X-a, schema lui Horner │
│5.2. Determinarea unor polinoame sau ecuaţii │● Divizibilitatea polinoamelor, teorema lui Bezout;│
│ algebrice care îndeplinesc condiţii date │ c.m.m.d.c. şi c.m.m.m.c. al unor polinoame, │
│6.1. Exprimarea unor probleme practice, folosind │ descompunerea unor polinoame în factori │
│ structuri algebrice sau calculul │ ireductibili │
│ polinomial │● Rădăcini ale polinoamelor, relaţiile lui Viete │
│6.2. Aplicarea, prin analogic, în calcule cu │ pentru polinoame de grad cel mult 4 │
│ polinoame, a metodelor de lucru din │● Rezolvarea ecuaţiilor algebrice având coeficienţi│
│ aritmetica numerelor │ în Z, Q, R, C, ecuaţii binome, ecuaţii reciproce,│
│ │ ecuaţii bipătrate │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1. Identificarea legăturilor dintre o funcţie │Elemente de analiză matematică │
│ continuă şi derivata sau primitiva acesteia │● Probleme care conduc la noţiunea de integrală │
│2. Stabilirea unor proprietăţi ale calculului │Primitive (antiderivate) │
│ integral, prin analogie cu proprietăţi ale │● Primitivele unei funcţii. Integrala nedefinită a │
│ calculului diferenţial │ unei funcţii continue, proprietatea de liniari- │
│3. Utilizarea algoritmilor pentru calcularea unor │ tate a integralei nedefinite. Primitive uzuale │
│ integrale definite │Integrala definită │
│4. Explicarea opţiunilor de calcul al integralelor │● Definirea integralei Riemann, a unei funcţii │
│ diferite, în scopul optimizării soluţiilor │ continue prin formula Leibniz-Newton │
│5. Determinarea ariei unei suprafeţe plane şi a │● Proprietăţi ale integralei definite: liniaritate,│
│ volumului unui corp, folosind calculul integral │ monotonie, aditivitate în raport cu intervalul │
│ şi compararea rezultatelor cu cele obţinute │ de integrare │
│ prin aplicarea unor formule cunoscute din │● Metode de calcul al integralelor definite: │
│ geometrie │ integrarea prin părţi, integrarea prin schimbare │
│6. Aplicarea calculului diferenţial sau integral │ de variabilă. Calculul integralelor │
│ în probleme practice │ b │
│ │ ⌠ P(x) │
│ │ de forma │───── dx, grad Q ≤ 4, prin metoda │
│ │ ⌡ Q(x) descompunerii │
│ │ a în fracţii simple│
│ │ │
│ │Aplicaţii ale integralei definite │
│ │● Aria unei suprafeţe plane │
│ │● Volumului unui corp de rotaţie │
│ │ │
│ │Notă: Se utilizează exprimarea "proprietate" sau │
│ │"regulă" pentru a sublinia faptul ca se face │
│ │referire la un rezultat matematic utilizat în │
│ │aplicaţii, dar a cărui demonstraţie este în afara │
│ │programei. │
└───────────────────────────────────────────────────┴───────────────────────────────────────────────────┘


                             PROGRAMA M_tehnologic

    COMPETENŢE DE EVALUAT ŞI CONŢINUTURI

    Filiera tehnologică, profilul servicii, toate calificările profesionale, profilul resurse naturale
    şi protecţia mediului, toate calificările profesionale, profilul tehnic, toate calificările
    profesionale
    Notă: Subiectele pentru examenul de bacalaureat 2013 se elaborează în baza prevederilor prezentei
    programe.


                       CLASA a IX-a - 2 ore/săpt.(TC+CD)


┌───────────────────────────────────────────────────┬───────────────────────────────────────────────────┐
│ Competenţe specifice │ Conţinuturi │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1.1 Identificarea în limbaj cotidian sau în │Mulţimi şi elemente de logică matematică │
│ probleme a unor noţiuni specifice logicii │● Mulţimea numerelor reale: operaţii algebrice cu │
│ matematice şi/sau teoriei mulţimilor │ numere reale, ordonarea numerelor reale, modulul │
│2.1 Reprezentarea adecvată a mulţimilor şi a │ unui număr real, aproximări prin lipsă sau prin │
│ operaţiilor logice şi identificarea de │ adaos; operaţii cu intervale de numere reale │
│ proprietăţi ale acestora │ (reuniune şi intersecţie) │
│3.1 Alegerea şi utilizarea de algoritmi pentru │● Predicat, cuantificatori │
│ efectuarea de operaţii cu mulţimi, cu numere │● Operaţii logice elementare (negaţie, conjuncţie, │
│ reale, cu predicate │ disjuncţie, implicaţie, echivalenţă), corelate │
│4.1 Redactarea soluţiei unei probleme utilizând │ cu operaţiile şi cu relaţiile dintre mulţimi │
│ corelarea dintre limbajul logicii matematice │ (complementară, intersecţie, reuniune, │
│ şi limbajul teoriei mulţimilor │ incluziune, egalitate) │
│5.1 Analizarea unor contexte uzuale şi/sau matema- │ │
│ tice (de exemplu: redactarea soluţiei unei │ │
│ probleme) utilizând limbajul logicii │ │
│ matematice şi/sau al teoriei mulţimilor │ │
│6.1 Transpunerea unei situaţii-problemă în │ │
│ limbaj matematic, rezolvarea problemei şi │ │
│ interpretarea rezultatului │ │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1.1 Recunoaşterea unor corespondenţe care sunt │Funcţii │
│ funcţii, şiruri, progresii │Şiruri │
│2.1 Calcularea valorilor unor funcţii care │● Modalităţi de a descrie un şir; exemple de │
│ modelează situaţii practice în scopul │ şiruri: progresii aritmetice, progresii │
│ caracterizării acestora │ geometrice, aflarea termenului general al unei │
│3.1 Alegerea şi utilizarea unei modalităţi adecvate│ progresii; suma primilor n termeni ai unei │
│ de calcul │ progresii │
│4.1 Interpretarea grafică a unor relaţii provenite │ │
│ din probleme practice │ │
│5.1 Analizarea datelor în vederea aplicării unor │ │
│ formule de recurenţă sau a raţionamentului de │ │
│ tip inductiv în rezolvarea problemelor │ │
│6.1 Analizarea şi adaptarea scrierii termenilor │ │
│ unui şir în funcţia de context │ │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1.1 Identificarea valorilor unei funcţii folosind │Funcţii; lecturi grafice │
│ reprezentarea grafică a acesteia │● Reper cartezian, produs cartezian, reprezentarea │
│2.1 Determinarea soluţiilor unor ecuaţii, │ prin puncte a unui produs cartezian de mulţimi │
│ inecuaţii utilizând reprezentările grafice │ numerice │
│3.1 Alegerea şi utilizarea unei modalităţi adecvate│● Funcţia: definiţie, exemple, exemple de corespon-│
│ de reprezentare grafică în vederea evidenţierii│ denţe care nu sunt funcţii, modalităţi de a des- │
│ unor proprietăţi ale acesteia │ crie o funcţie, lecturi grafice; egalitatea a │
│4.1 Exprimarea monotoniei unei funcţii prin │ două funcţii, graficul unei funcţii │
│ condiţii algebrice sau geometrice │● Funcţii numerice f : I -> R, I interval de numere│
│5.1 Reprezentarea graficului prin puncte şi │ reale; proprietăţi ale funcţiilor numerice prin │
│ aproximarea acestuia printr-o curbă continuă │ lecturi grafice: reprezentarea geometrică a │
│6.1 Deducerea unor proprietăţi ale funcţiilor │ graficului, intersecţia graficului cu axele de │
│ numerice prin lectură grafică │ coordonate, monotonie │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1.1 Recunoaşterea funcţiei de gradul I descrisă în │Funcţia de gradul I │
│ moduri diferite │● Definiţie │
│2.1 Utilizarea unor metode algebrice sau grafice │● Reprezentarea grafică a funcţiei │
│ pentru rezolvarea ecuaţiilor, inecuaţiilor, │ f : R -> R, f(x) = ax + b a,b \f2Ş R, intersecţia │
│ sistemelor │ graficului cu axele de coordonate, ecuaţia │
│3.1 Descrierea unor proprietăţi desprinse din │ f(x) = 0 │
│ rezolvarea ecuaţiilor, inecuaţiilor, sistemelor│● Interpretarea grafică a proprietăţilor algebrice │
│ şi reprezentarea grafică a funcţiei de gradul I│ ale funcţiei: monotonie, semnul funcţiei │
│4.1 Exprimarea legăturii între funcţia de gradul I │● Inecuaţii de forma ax + b ≤ 0 (<,>,≥), a,b \f2Ş R, │
│ şi reprezentarea ei geometrică │ studiate pe R sau pe intervale de numere reale │
│5.1 Interpretarea graficului funcţiei de gradul I │● Poziţia relativă a două drepte, sisteme de tipul │
│ utilizând proprietăţile algebrice ale funcţiei │ ┌ │
│6.1 Rezolvarea cu ajutorul funcţiilor a unei │ │ax + by = c │
│ situaţii-problemă şi interpretarea rezultatului│ < , a, b, c, m, n, p \f2Ş R │
│ │ │mx + ny = p │
│ │ └ │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1.1 Diferenţierea variaţiei liniare/pătratice │Funcţia de gradul al II-lea │
│ prin exemple │● Reprezentarea grafică a funcţiei f : R -> R, │
│2.1 Completarea unor tabele de valori necesare │ f(x) = axý + bx + c, a diferit de 0, a,b,c \f2Ş R, │
│ pentru trasarea graficului │ intersecţia graficului cu axele de coordonate, │
│3.1 Aplicarea unor algoritmi pentru trasarea │ ecuaţia f(x) = 0 │
│ graficului (trasarea prin puncte semnificative)│● Relaţiile lui Viete, rezolvarea sistemelor de │
│4.1 Exprimarea proprietăţilor unei funcţii prin │ ┌ │
│ condiţii algebrice sau geometrice │ │x + y = s │
│5.1 Utilizarea relaţiilor lui Viete pentru │ forma < , s, p \f2Ş R │
│ caracterizarea soluţiilor şi rezolvarea unor │ │ xy = p │
│ sisteme │ └ │
│6.1 Identificarea unor metode grafice de │ │
│ rezolvare a ecuaţiilor sau a sistemelor de │ │
│ ecuaţii │ │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1.1 Identificarea unor moduri de variaţie a datelor│Interpretarea geometrică a proprietăţilor algebrice│
│2.1 Compararea variaţiei unor date diverse prin │ale funcţiei de gradul al II-lea │
│ intermediul ratei creşterii │● Monotonie, punct de extrem (vârful parabolei), │
│3.1 Aplicarea formulelor de calcul şi a lecturii │ interpretare geometrică │
│ grafice pentru rezolvarea de ecuaţii, inecuaţii│● Semnul funcţiei, inecuaţii de forma │
│ şi sisteme │ axý + bx + c ≤ 0 (≥,<,>), cu a, b, c \f2Ş R, │
│4.1 Exprimarea prin reprezentări grafice a unor │ a diferit de 0, interpretare geometrică │
│ condiţii algebrice; exprimarea prin condiţii │● Rezolvarea sistemelor de forma │
│ algebrice a unor reprezentări grafice │ ┌ │
│5.1 Determinarea relaţiei între condiţii algebrice │ │ mx + n = y │
│ date şi graficul funcţiei de gradul al II-lea │ < , a, b, c, m, n \f2Ş R, │
│6.1 Utilizarea monotoniei şi a punctelor de extrem │ │axý + bx + c = y │
│ în optimizarea rezultatelor unor probleme │ └ interpretare geometrică │
│ practice │ │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1.1 Identificarea elementelor de geometrie │Vectori în plan │
│ vectorială în diferite contexte │● Segment orientat, vectori, vectori coliniari │
│2.1 Aplicarea regulilor de calcul pentru │● Operaţii cu vectori: adunarea (regula triunghiu- │
│ determinarea caracteristicilor unor segmente │ lui regula paralelogramului), înmulţirea cu │
│ orientate pe configuraţii date │ scalari, condiţia de coliniaritate, descompunerea│
│3.1 Utilizarea operaţiilor cu vectori pentru a │ după doi vectori daţi, necoliniari nenuli │
│ descrie configuraţii geometrice date │ │
│4.1 Utilizarea limbajului calculului vectorial │ │
│ pentru a descrie anumite configuraţii │ │
│ geometrice │ │
│5.1 Identificarea condiţiilor necesare pentru ca │ │
│ o configuraţie geometrică să verifice │ │
│ cerinţe date │ │
│6.1 Aplicarea calculului vectorial în rezolvarea │ │
│ unor probleme │ │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1.1 Identificarea elementelor necesare pentru │Aplicaţii ale trigonometriei în geometrie │
│ calculul unor lungimi de segmente şi a unor │● Rezolvarea triunghiului dreptunghic │
│ măsuri de unghiuri │● Formulele sin (180° - x) = sin x; │
│2.1 Utilizarea unor formule pentru calcule în │ cos (180° - x) = - cos x (fără demonstraţie) │
│ trigonometrie şi în geometrie │● Modalităţi de calculare a lungimii unui segment │
│3.1 Determinarea măsurii unor unghiuri şi a │ şi a măsurii unui unghi: teorema sinusurilor │
│ lungimii unor segmente utilizând relaţii │ şi teorema cosinusului │
│ metrice │ │
│4.1 Transpunerea într-un limbaj specific │ │
│ trigonometriei şi geometriei a unor probleme │ │
│ practice │ │
│5.1 Utilizarea unor elemente de trigonometrie │ │
│ în rezolvarea triunghiului oarecare │ │
│6.1 Analizarea şi interpretarea rezultatelor │ │
│ obţinute prin rezolvarea unor probleme │ │
│ practice │ │
└───────────────────────────────────────────────────┴───────────────────────────────────────────────────┘


                       CLASA a X-a - 3 ore/săpt.(TC+CD)


┌───────────────────────────────────────────────────┬───────────────────────────────────────────────────┐
│ Competenţe specifice │ Conţinuturi │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1. Identificarea caracteristicilor tipurilor de │Numere reale │
│ numere utilizate în algebră şi a formei de │● Proprietăţi ale puterilor cu exponent întreg ale │
│ scriere a unui număr real │ unui număr real, aproximări raţionale pentru │
│2. Compararea şi ordonarea numerelor reale │ numere reale │
│3. Aplicarea unor algoritmi specifici calculului │● Media aritmetică, media ponderată, media │
│ cu puteri, radicali, logaritmi │ geometrică, media armonică │
│4. Alegerea formei de reprezentare a unui număr │● Radical dintr-un număr raţional (ordin 2 sau 3), │
│ real în vederea optimizării calculelor │ proprietăţi ale radicalilor │
│5. Alegerea strategiilor de rezolvare în vederea │● Noţiunea de logaritm, proprietăţi ale │
│ optimizării calculelor │ logaritmilor, calcule cu logaritmi, operaţia de │
│6. Determinarea unor analogii între proprietăţile │ logaritmare │
│ operaţiilor cu numere reale scrise în forme │ │
│ variate şi utilizarea acestora în rezolvarea │ │
│ unor ecuaţii │ │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1. Trasarea prin puncte a graficelor unor funcţii │Funcţii şi ecuaţii │
│2. Prelucrarea informaţiilor ilustrate prin │● Funcţia putere: f : R -> R, f(x) = xⁿ, n \f2Ş N │
│ graficul unei funcţii în scopul deducerii unor │ şi n ≥ 2 │
│ proprietăţi algebrice ale acesteia (monotonie, │● Funcţia radical: f : D -> R, f(x) = radical de │
│ semn, bijectivitate, inversabilitate, │ ─── │
│ continuitate, convexitate) │ ordin n din x, n = 2,3, unde D = [0, +∞) pentru │
│3. Utilizarea de proprietăţi ale funcţiilor în │ n par şi D = R pentru n impar │
│ trasarea graficelor şi în rezolvarea de ecuaţii │● Funcţia exponenţială f : R -> (0, +∞), │
│4. Exprimarea în limbaj matematic a unor situaţii │ f(x) = a^x, a \f2Ş (0, +∞), a diferit de 1 şi │
│ concrete şi reprezentarea prin grafice a unor │ funcţia logaritmică f : (0, +∞) -> R, │
│ funcţii care descriu situaţii practice │ f(x) = log(a)[x], a \f2Ş (0, +∞), a diferit de 1, │
│5. Interpretarea, pe baza lecturii grafice, a │ creştere exponenţială, creştere logaritmică │
│ proprietăţilor algebrice ale funcţiilor │● Injectivitate, surjectivitate, bijectivitate; │
│6. Utilizarea echivalenţei dintre bijectivitate │ funcţii inversabile: definiţie, proprietăţi │
│ şi inversabilitate în trasarea unor grafice │ grafice, condiţia necesară şi suficientă ca o │
│ şi în rezolvarea unor ecuaţii algebrice │ funcţie să fie inversabilă │
│ │● Rezolvări de ecuaţii folosind proprietăţile │
│Notă: Pentru toate tipurile de funcţii se vor │ funcţiilor: │
│studia: intersecţia cu axele de coordonate, │ - Ecuaţii iraţionale care conţin radicali de │
│ecuaţia f(x) = 0, reprezentarea grafică prin │ ordinul 2 sau 3 │
│puncte, simetrie, lectura grafică a proprietăţilor │ - Ecuaţii exponenţiale, ecuaţii logaritmice de │
│algebrice ale funcţiilor: monotonie, bijectivitate,│ forma a^[f(x)] = a^[g(x)], log(a)[f(x)] = b │
│inversabilitate, semn, concavitate/convexitate. │ a > 0, a diferit de 1, a, b \f2Ş R, utilizarea │
│ │ unor substituţii care conduc la rezolvarea de │
│ │ ecuaţii algebrice │
│ │● Rezolvarea unor probleme care pot fi modelate cu │
│ │ ajutorul ecuaţiilor │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1. Diferenţierea problemelor în funcţie de numărul │Probleme de numărare │
│ de soluţii admise │● Mulţimi finite ordonate │
│2. Identificarea tipului de formulă de numărare │● Permutări - numărul de mulţimi ordonate cu n │
│ adecvată unei situaţii-problemă date │ elemente care se obţin prin ordonarea unei │
│3. Utilizarea unor formule combinatoriale în │ mulţimi finite cu n elemente │
│ raţionamente de tip inductiv │● Aranjamente - numărul submulţimilor ordonate cu │
│4. Exprimarea caracteristicilor unor probleme în │ câte m elemente fiecare, m ≤ n, care se pot forma│
│ scopul simplificării modului de numărare │ cu cele n elemente ale unei mulţimi finite │
│5. Interpretarea unor situaţii-problemă având │● Combinări - numărul submulţimilor cu câte k │
│ conţinut practic, cu ajutorul elementelor de │ elemente, unde 0 ≤ k ≤ n, ale unei mulţimi finite│
│ combinatorică │ cu n elemente, proprietăţi: formula combinărilor │
│6. Alegerea strategiilor de rezolvarea unor │ complementare, numărul tuturor submulţimilor unei│
│ probleme în scopul optimizării rezultatelor │ mulţimi cu n elemente │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1. Recunoaşterea unor date de tip probabilistic │Elemente de combinatorică, statistică şi │
│ sau statistic în situaţii concrete │probabilităţi │
│2. Interpretarea primară a datelor statistice sau │● Elemente de calcul financiar: procente, dobânzi │
│ probabilistice, a graficelor şi a diagramelor │● Culegerea, clasificarea şi prelucrarea datelor │
│3. Utilizarea unor algoritmi specifici calculului │ statistice: date statistice, reprezentarea │
│ financiar, statisticii sau probabailităţilor │ grafică a datelor statistice │
│ pentru analiza de caz │● Interpretarea datelor statistice prin lectura │
│4. Transpunerea în limbaj matematic prin mijloace │ reprezentărilor grafice │
│ statistice, probabilistice a unor probleme │● Evenimente aleatoare egal probabile; │
│ practice │ probabilitatea unui eveniment │
│5. Analizarea şi interpretarea unor situaţii │ │
│ practice cu ajutorul conceptelor statistice sau │ │
│ probabilistice │ │
│6. Corelarea datelor statistice sau probabilistice │ │
│ în scopul predicţiei comportării unui sistem │ │
│ prin analogie cu modul de comportare în │ │
│ situaţii studiate │ │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1. Descrierea unor configuraţii geometrice analitic│Geometrie │
│ sau utilizând vectori │● Reper cartezian în plan, coordonate carteziene în│
│2. Descrierea analitică, sintetică sau vectorială │ plan, distanţa dintre două puncte în plan │
│ a relaţiilor de paralelism │● Coordonatele unui vector în plan, coordonatele │
│3. Utilizarea informaţiilor oferite de o configu- │ sumei vectoriale, coordonatele produsului dintre │
│ raţie geometrică pentru deducerea unor proprie- │ un vector şi un număr real │
│ tăţi ale acesteia şi calcularea unor distanţe │● Ecuaţii ale dreptei în plan determinata de un │
│ şi a unor arii │ punct şi de o direcţie dată şi ale dreptei │
│4. Exprimarea analitică, sintetică sau vectorială │ determinată de două puncte distincte, calcularea │
│ a caracteristicilor matematice ale unei │ unor distanţe şi a unor arii │
│ configuraţii geometrice │● Condiţii de paralelism, condiţii de │
│5. Interpretarea perpendicularităţii în relaţie │ coliniaritate; linii importante în triunghi │
│ cu paralelismul şi minimul distanţei │ │
│6. Modelarea unor configuraţii geometrice │ │
│ analitic, sintetic sau vectorial │ │
└───────────────────────────────────────────────────┴───────────────────────────────────────────────────┘


                       CLASA a XI-a - 3 ore/săpt. (TC+CD)


┌───────────────────────────────────────────────────┬───────────────────────────────────────────────────┐
│ Competenţe specifice │ Conţinuturi │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1. Identificarea unor situaţii practice concrete, │Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii │
│ care necesită asocierea unui tabel de date cu │liniare │
│ reprezentarea matriceală a unui proces specific │Matrice │
│ domeniului economic sau tehnic │● Tabel de tip matriceal. Matrice, mulţimi de │
│2. Asocierea unui tabel de date cu reprezentarea │ matrice │
│ matriceală a unui proces │● Operaţii cu matrice: adunarea, înmulţirea, │
│3. Aplicarea algoritmilor de calcul cu matrice în │ înmulţirea unei matrice cu scalar, proprietăţi │
│ situaţii practice │Determinanţi │
│4. Rezolvarea unor sisteme utilizând algoritmi │● Determinant unei matrice pătratice de ordin cel │
│ specifici │ mult 3, proprietăţi │
│5. Stabilirea unor condiţii de existenţă şi/sau │● Aplicaţii: ecuaţia unei drepte determinate de │
│ compatibilitate a unor sisteme şi │ două puncte distincte, aria unui triunghi şi │
│ identificarea unor metode adecvate de rezolvare │ coliniaritatea a trei puncte în plan │
│ a acestora │Sisteme de ecuaţii liniare │
│6. Optimizarea rezolvării unor probleme prin │ ─── │
│ alegerea unor strategii şi metode adecvate │● Matrice inversabile din M(n)[R], n = 2,3 │
│ (de tip algebric, vectorial, analitic, sintetic)│● Ecuaţii matriceale │
│ │● Sisteme liniare cu cel mult 3 necunoscute; forma │
│ │ matriceală a unui sistem liniar │
│ │● Metoda lui Cramer de rezolvare a sistemelor │
│ │ liniare │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1. Caracterizarea unor funcţii utilizând reprezen- │Elemente de analiză matematică │
│ tarea geometrică a unor cazuri particulare │Limite de funcţii │
│2. Interpretarea unor proprietăţi ale funcţiilor cu│● Noţiuni elementare despre mulţimi de puncte pe │
│ ajutorul reprezentărilor grafice │ dreapta reală: intervale, mărginire, vecinătăţi, │
│3. Aplicarea unor algoritmi specifici calculului │ dreapta încheiată, simbolurile +∞ şi -∞ │
│ diferenţial în rezolvarea unor probleme │● Limite de funcţii: interpretarea grafică a │
│4. Exprimarea cu ajutorul noţiunilor de limită, │ limitei unei funcţii într-un punct utilizând │
│ continuitate, derivabilitate, monotonie, a unor │ vecinătăţi, limite laterale pentru: funcţia de │
│ proprietăţi cantitative şi calitative ale unei │ gradul I, funcţia de gradul al II-lea, funcţia │
│ funcţii │ logaritmică, exponenţială, funcţia putere │
│5. Utilizarea reprezentării grafice a unei funcţii │ ─── ─── │
│ pentru verificarea unor rezultate şi pentru │ (n = 2,3), funcţia radical (n = 2,3), funcţia │
│ identificarea unor proprietăţi │ raport de două funcţii cu grad cel mult 2 │

│6. Determinarea unor optimuri situaţionale prin │● Calculul limitelor pentru funcţia de gradul I, │
│ aplicarea calculului diferenţial în probleme │ funcţia de gradul al II-lea, funcţia logaritmică,│
│ practice │ exponenţială, funcţia putere │
│ │ ─── ─── │
│Note: │ (n = 2,3), funcţia radical (n = 2,3), funcţia │
│ - În introducerea noţiunilor de limită a unui şir│ raport de două funcţii cu grad cel mult 2, cazuri│
│ într-un punct nu se va introduce definiţia │ exceptate la calculul limitelor de │
│ cu epsilon. │ 0 ∞ │
│ - Se utilizează exprimarea "proprietatea lui ..",│ funcţii: ─, ─, 0●∞ │
│ "regula lui ... " pentru a sublinia faptul că │ 0 ∞ │
│ se face referire la un rezultat matematic │ │
│ utilizat în aplicaţii, dar a cărui demonstraţie│● Asimptotele graficului funcţiilor studiate: │
│ este în afara programei. │ asimptote verticale, orizontale şi oblice │
│ │Funcţii continue │
│ │● Interpretarea grafică a continuităţii unei │
│ │ funcţii, operaţii cu funcţii continue │
│ │● Semnul unei funcţii continue pe un interval de │
│ │ numere reale utilizând consecinţa proprietăţii │
│ │ lui Darboux │
│ │Funcţii derivabile │
│ │● Tangenta la o curbă. Derivata unei funcţii │
│ │ într-un punct, funcţii derivabile │
│ │● Operaţii cu funcţii care admit derivată, calculul│
│ │ derivatelor de ordin I şi de ordinul al II-lea │
│ │ pentru funcţiile studiate 0 ∞ │
│ │● Regulile lui l'Hospital pentru cazurile ─, ─ │
│ │ 0 ∞ │
│ │Studiul funcţiilor cu ajutorul derivatelor │
│ │● Rolul derivatei de ordin I şi de ordinul al II- │
│ │ lea în studiul funcţiilor: monotonie, puncte de │
│ │ extrem, concavitate, convexitate │
│ │● Reprezentarea grafică a funcţiilor │
└───────────────────────────────────────────────────┴───────────────────────────────────────────────────┘


                      CLASA a XII-a - 3 ore/săpt. (TC+CD)


┌───────────────────────────────────────────────────┬───────────────────────────────────────────────────┐
│ Competenţe specifice │ Conţinuturi │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1. Recunoaşterea structurilor algebrice, a │Elemente de algebră │
│ mulţimilor de numere, de polinoame şi de │Grupuri │
│ matrice │● Lege de compoziţie internă, tabla operaţiei │
│2.1. Identificarea unei structuri algebrice prin │● Grup, exemple: grupuri numerice, grupuri de │
│ verificarea proprietăţilor acesteia │ matrice, Z(n) │
│2.2. Determinarea şi verificarea proprietăţilor │● Morfism şi izomorfism de grupuri │
│ unei structuri │Inele si corpuri │
│3.1. Verificarea faptului că o funcţie dată este │● Inel, exemple: inele numerice (Z, Q, R), Z(n), │
│ morfism sau izomorfism │ inele de matrice, inele de funcţii reale │
│3.2. Aplicarea unor algoritmi în calculul │● Corp, exemple: corpuri numerice (Q, R), Z(p), │
│ polinomial sau în rezolvarea ecuaţiilor │ p prim │
│ algebrice │Inele de polinoame cu coeficienţi într-un corp │
│4. Explicarea modului în care sunt utilizate, │comutativ [Q, R, Z(p), p prim] │
│ în calcule specifice, proprietăţile │● Forma algebrică a unui polinom, operaţii │
│ operaţiilor unei structuri algebrice │ (adunarea, înmulţirea, înmulţirea cu un scalar) │
│5.1. Utilizarea structurilor algebrice în │● Teorema împărţirii cu rest; împărţirea polinoa- │
│ rezolvarea de probleme practice │ melor, împărţirea cu X-a, schema lui Horner │
│5.2. Determinarea unor polinoame sau ecuaţii │● Divizibilitatea polinoamelor, teorema lui Bezout;│
│ algebrice care îndeplinesc condiţii date │ c.m.m.d.c. şi c.m.m.m.c. al unor polinoame, │
│6.1. Exprimarea unor probleme practice, folosind │ descompunerea unor polinoame în factori │
│ structuri algebrice sau calcul polinomial │ ireductibili │
│6.2. Aplicarea, prin analogie, în calcule cu │● Rădăcini ale polinoamelor; relaţiile lui Viete │
│ polinoame, a metodelor de lucru din │ pentru polinoame de grad cel mult 4 │
│ aritmetica numerelor │● Rezolvarea ecuaţiilor algebrice având coeficienţi│
│ │ în Z, Q, R, ecuaţii binome, ecuaţii reciproce, │
│ │ ecuaţii bipătrate │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1. Identificarea legăturilor dintre o funcţie │Elemente de analiză matematică │
│ continuă şi derivata sau primitiva acesteia │● Probleme care conduc la noţiunea de integrală │
│2. Stabilirea unor proprietăţi ale calculului │Primitive (antiderivate) │
│ integral, prin analogie cu proprietăţi ale │● Primitivele unei funcţii. Integrala nedefinită a │
│ calculului diferenţial │ unei funcţii continue, proprietatea de liniari- │
│3. Utilizarea algoritmilor pentru calcularea unor │ tate a integralei nedefinite. Primitive uzuale │
│ integrale definite │Integrala definită │
│4. Explicarea opţiunilor de calcul al integralelor │● Definirea integralei Riemann a unei funcţii │

│ definite, în scopul optimizării soluţiilor │ continue prin formula Leibniz - Newton │
│5. Determinarea ariei unei suprafeţe plane şi a │● Proprietăţi ale integralei definite: liniaritate,│
│ volumului unui corp, folosind calculul integral │ monotonie, aditivitate în raport cu intervalul │
│ şi compararea rezultatelor cu cele obţinute prin│ de integrare │
│ aplicarea unor formule cunoscute din geometrie │● Metode de calcul al integralelor definite: │
│6. Aplicarea calculului diferenţial sau integral în│ integrarea prin părţi, integrarea prin schimbare │
│ probleme practice │ de variabilă. Calculul integralelor │
│ │ b │
│ │ ⌠ P(x) │
│ │ de forma │ ──── dx, grad Q ≤ 4 prin metoda │
│ │ ⌡ Q(x) descompunerii │
│ │ a în fracţii simple │
│ │ │
│ │Aplicaţii ale integralei definite │
│ │● Aria unei suprafeţe plane │
│ │● Volumului unui corp de rotaţie │
│ │Notă: Se utilizează exprimarea "proprietate" sau │
│ │"regulă" pentru a sublinia faptul că se face │
│ │referire la un rezultat matematic utilizat în │
│ │aplicaţii, dar a cărui demonstraţie este în afara │
│ │programei. │
└───────────────────────────────────────────────────┴───────────────────────────────────────────────────┘



                             PROGRAMA M_pedagogic

    COMPETENŢE DE EVALUAT ŞI CONŢINUTURI
    Filiera vocaţională, profilul pedagogic, specializarea învăţător-educatoare
    Notă: Subiectele pentru examenul de bacalaureat 2013 se elaborează în baza prevederilor prezentei programe.

                        CLASA a IX-a - 2 ore/săpt. (TC)


┌───────────────────────────────────────────────────┬───────────────────────────────────────────────────┐
│ Competenţe specifice │ Conţinuturi │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1. Identificarea în limbaj cotidian sau în probleme│Mulţimi şi elemente de logică matematică │
│ a unor noţiuni specifice logicii matematice şi/ │● Mulţimea numerelor reale: operaţii algebrice cu │
│ sau a teoriei mulţimilor │ numere reale, ordonarea numerelor reale, modulul │
│2. Transcrierea unui enunţ în limbajul logicii │ unui număr real, aproximări prin lipsă sau prin │
│ matematice sau al teoriei mulţimilor │ adaos; operaţii cu intervale de numere reale │
│3. Utilizarea reprezentărilor grafice (diagrame, │● Propoziţie, predicat, cuantificatori │
│ reprezentări pe axă), a tabelelor de adevăr, │● Operaţii logice elementare (negaţie, conjuncţie, │
│ pentru efectuarea unor operaţii │ disjuncţie, implicaţie, echivalenţă), corelate │
│4. Explicitarea caracteristicilor unor mulţimi │ cu operaţiile şi cu relaţiile dintre mulţimi │
│ folosind limbajul logicii matematice │ (complementară, intersecţie, reuniune, │
│5. Analizarea unor contexte uzuale şi/sau matema- │ incluziune, egalitate) │
│ tice (de exemplu: redactarea soluţiei unei │ │
│ probleme) utilizând limbajul logicii matematice │ │
│ şi/sau al teoriei mulţimilor │ │
│6. Transpunerea unei probleme în limbaj matematic, │ │
│ rezolvarea problemei şi interpretarea rezulta- │ │
│ tului │ │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1. Recunoaşterea unor corespondenţe care sunt │Funcţii │
│ funcţii, şiruri, progresii │Şiruri │
│2. Reprezentarea în diverse moduri a unor │● Modalităţi de a descrie un şir; exemple de │
│ corespondenţe, funcţii, şiruri în scopul │ şiruri: progresii aritmetice, progresii geome- │
│ caracterizării acestora │ trice, aflarea termenului general al unei │
│3. Identificarea unor formule de recurenţă pe bază │ progresii; suma primilor n termeni ai unei │
│ de raţionamente de tip inductiv │ progresii │
│4. Exprimarea caracteristicilor unei funcţii │ │
│ folosind reprezentări (diagrame, grafice) │ │
│5. Deducerea unor proprietăţi ale unor şiruri │ │
│ folosind reprezentări grafice sau raţionamente │ │
│ de tip inductiv │ │
│6. Asocierea unei situaţii-problemă cu un model │ │
│ matematic de tip funcţie, şir, progresie │ │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1. Identificarea valorilor unei funcţii folosind │Funcţii, lecturi grafice │
│ reprezentarea grafică a acesteia │● Reper cartezian, produs cartezian, reprezentarea │
│2. Identificarea unor puncte semnificative de pe │ prin puncte a unui produs cartezian de mulţimi │
│ graficul unei funcţii │ numerice; condiţii algebrice pentru puncte aflate│
│3. Folosirea proprietăţilor unei funcţii pentru │ în cadrane. │
│ completarea graficului unei funcţii pare, │ Drepte în plan de forma x = m sau de forma │
│ impare sau periodice │ y = m, m \f2Ş R │
│4. Exprimarea proprietăţilor unor funcţii pe baza │● Funcţia: definiţie, exemple, exemple de corespon-│
│ lecturii grafice │ denţe care nu sunt funcţii, modalităţi de a │
│5. Reprezentarea graficului prin puncte şi │ descrie o funcţie, lecturi grafice; egalitatea a │
│ aproximarea acestuia printr-o curbă continuă │ două funcţii, imaginea unei funcţii, graficul │
│6. Deducerea unor proprietăţi ale funcţiilor │ unei funcţii │
│ numerice prin lectură grafică │● Funcţii numerice f : I -> R, I interval de numere│
│ │ reale; proprietăţi ale funcţiilor numerice prin │
│ │ lecturi grafice: reprezentarea geometrică a │
│ │ graficului, intersecţia graficului cu axele de │
│ │ coordonate, rezolvarea grafică a ecuaţiilor de │
│ │ forma f(x) = g(x), mărginire, paritate, │
│ │ imparitate (simetria graficului faţă de axa Oy │
│ │ sau faţă de origine), periodicitate, monotonie │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1. Recunoaşterea funcţiei de gradul I descrisă în │Funcţia de gradul I │
│ moduri diferite │● Definiţie; │
│2. Identificarea unor metode grafice pentru │● Reprezentarea grafică a funcţiei f : R -> R, │
│ rezolvarea ecuaţiilor, inecuaţiilor, sistemelor │ f(x) = ax + b a,b \f2Ş R, intersecţia graficului │
│3. Descrierea unor proprietăţi desprinse din │ cu axele de coordonate, ecuaţia f(x) = 0 │
│ rezolvarea ecuaţiilor, inecuaţiilor, sistemelor │● Interpretarea grafică a proprietăţilor algebrice │
│ şi din reprezentarea grafică a funcţiei de │ ale funcţiei: monotonie, semnul funcţiei │
│ gradul I │● Inecuaţii de forma ax + b ≤ 0, (<,>,≥), a,b \f2Ş R │
│4. Exprimarea în limbaj matematic a unor situaţii │ studiate pe R │
│ concrete ce se pot descrie prin funcţii, │● Poziţia relativă a două drepte; sisteme de tipul │
│ inecuaţii sau sisteme │ ┌ │
│5. Interpretarea cu ajutorul proporţionalităţii a │ │ ax + by = c │
│ condiţiilor pentru ca diverse date să fie │ < , a, b, c, m, n, p \f2Ş R │
│ caracterizate cu ajutorul unei funcţii de │ │ mx + ny = p │
│ gradul I │ └ │
│6. Rezolvarea cu ajutorul funcţiilor a unei │ │
│ situaţii-problemâ şi interpretarea │ │
│ rezultatului │ │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1. Diferenţierea variaţiei liniare/pătratice prin │Funcţia de gradul al II-lea │
│ exemple │● Reprezentarea grafică a funcţiei f : R -> R, │
│2. Completarea unor tabele de valori necesare │ f(x) = axý + bx + c, a diferit de 0, a,b,c, \f2Ş R,│
│ pentru trasarea graficului │ intersecţia graficului cu axele de coordonate, │
│3. Aplicarea unor algoritmi pentru trasarea │ ecuaţia f(x) = 0, simetria faţă de drepte de │
│ graficului (trasarea prin puncte semnificative) │ forma x = m, m \f2Ş R │
│4. Exprimarea proprietăţilor unei funcţii prin │● Relaţiile lui Viete, rezolvarea sistemelor de │
│ condiţii algebrice sau geometrice │ ┌ │
│5. Utilizarea relaţiilor lui Viete pentru carac- │ │ x + y = s │
│ terizarea soluţiilor şi rezolvarea unor sisteme │ forma < , s, p \f2Ş R │
│6. Identificarea unor metode grafice de rezolvare │ │ xy = p │
│ a ecuaţiilor sau a sistemelor de ecuaţii │ └ │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1. Identificarea unor moduri de variaţie a datelor │Interpretarea geometrică a proprietăţilor algebrice│
│2. Reprezentarea grafică a unor date diverse în │ale funcţiei de gradul al II-lea │
│ vederea comparării variaţiei lor │● Monotonie; punct de extrem (vârful parabolei), │
│3. Utilizarea lecturii grafice pentru rezolvarea │ interpretare geometrică │
│ de ecuaţii, inecuaţii şi sisteme │● Poziţionarea parabolei faţă de axa Ox, semnul │
│4. Exprimarea prin reprezentări grafice a unor │ funcţiei, inecuaţii de forma axý + bx +c ≤ 0 │
│ condiţii algebrice; exprimarea prin condiţii │ (≥,<,>), cu a, b, c \f2Ş R, a diferit de 0, │
│ algebrice a unor reprezentări grafice │ interpretare geometrică │
│5. Interpretarea unei configuraţii din perspectiva │● Poziţia relativă a unei drepte faţă de o │
│ poziţiei relative a unei drepte faţă de o │ parabolă: rezolvarea sistemelor de forma │
│ parabolă │ ┌ │
│6. Utilizarea lecturilor grafice în vederea │ │ mx + n = y │
│ optimizării rezultatelor unor probleme practice │ < , a, b, c, m, n \f2Ş R, │
│ │ │ axý + bx + c = y interpretare geometrică │
│ │ └ │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1. Identificarea elementelor de geometrie │Vectori în plan │
│ vectorială în configuraţii geometrice │● Segment orientat, vectori, vectori coliniari │
│2. Utilizarea reţelelor de pătrate pentru deter- │● Operaţii cu vectori: adunarea (regula triunghiu- │
│ minarea caracteristicilor unor segmente │ lui, regula paralelogramului), proprietăţi ale │
│ orientate pe configuraţii date │ operaţiei de adunare, înmulţirea cu scalari, │
│3. Efectuarea de operaţii cu vectori pe │ proprietăţi ale înmulţirii cu scalari, condiţia │
│ configuraţii geometrice date │ de coliniaritate, descompunerea după doi vectori │
│4. Utilizarea limbajului calculului vectorial │ daţi necoliniari şi nenuli │
│ pentru a descrie anumite configuraţii geometrice│ │
│5. Identificarea condiţiilor necesare pentru │ │
│ efectuarea operaţiilor cu vectori │ │
│6. Aplicarea calculului vectorial în descrierea │ │
│ proprietăţilor unor funcţii │ │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1. Descrierea sintetică sau vectorială a proprie- │Coliniaritate, concurenţă, paralelism - calcul │
│ tăţilor unor configuraţii geometrice │vectorial în geometria plană │
│2. Reprezentarea prin intermediul vectorilor a unei│● Vectorul de poziţie al unui punct │
│ configuraţii geometrice date │● Vectorul de poziţie al punctului care împarte un │
│3. Utilizarea calcului vectorial sau a metodelor │ segment într-un raport dat, teorema lui Thales │
│ sintetice în rezolvarea unor probleme de │ (condiţii de paralelism) │
│ geometrie metrică │● Vectorul de poziţie al centrului de greutate al │
│4. Trecerea de la caracterizarea sintetică la cea │ unui triunghi (concurenţa medianelor unui │
│ vectorială (şi invers) a unei configuraţii │ triunghi) │
│ geometrice date │ │
│5. Determinarea condiţiilor necesare pentru │ │
│ coliniaritate, concurenţă sau paralelism │ │
│6. Analizarea comparativă a rezolvărilor vectorială│ │
│ şi sintetică ale aceleiaşi probleme │ │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1. identificarea elementelor necesare pentru │Aplicaţii ale trigonometriei în geometrie │
│ calcularea unor lungimi de segmente şi a unor │● Rezolvarea triunghiului dreptunghic │
│ măsuri de unghiuri │● Formulele sin (180° - x) = sin x; │
│2. Utilizarea unor formule pentru calcule în │ cos (180° - x) = - cos x (fără demonstraţie) │
│ trigonometrie şi în geometrie │● Modalităţi de calcul a lungimii unui segment şi │
│3. Aplicarea teoremelor şi a formulelor pentru │ a măsurii unui unghi: teorema sinusurilor şi │
│ determinarea unor măsuri (lungimi sau unghiuri) │ teorema cosinusului │
│4. Transpunerea într-un limbaj specific │ │
│ trigonometriei şi/sau geometriei a unor │ │
│ probleme practice │ │
│5. Utilizarea unor elemente de trigonometrie în │ │
│ rezolvarea triunghiului oarecare │ │
│6. Analizarea şi interpretarea rezultatelor │ │
│ obţinute prin rezolvarea unor probleme practice │ │
└───────────────────────────────────────────────────┴───────────────────────────────────────────────────┘


                           CLASA a X-a - 2ore/săpt. (TC)


┌───────────────────────────────────────────────────┬───────────────────────────────────────────────────┐
│ Competenţe specifice │ Conţinuturi │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1. Identificarea caracteristicilor tipurilor de │Numere reale │
│ numere utilizate în algebră şi a formei de │● Numere reale: proprietăţi ale puterilor cu │
│ scriere a unui număr real │ exponent raţional, iraţional şi real, aproximări │
│2. Compararea şi ordonarea numerelor reale utili- │ raţionale pentru numere iraţionale │
│ zând metode variate │● Puteri cu exponent iraţional şi cu exponent real │
│3. Aplicarea unor algoritmi specifici calculului │ ale unui număr pozitiv │
│ cu puteri, radicali, logaritmi │● Radical dintr-un număr raţional (ordin 2 sau 3), │
│4. Alegerea formei de reprezentare a unui număr │ proprietăţi ale radicalilor │
│ real pentru optimizarea calculelor │● Noţiunea de logaritm, proprietăţi ale logarit- │
│5. Alegerea strategiilor de rezolvare în vederea │ milor, calcule cu logaritmi, operaţia de │
│ optimizării calculelor │ logaritmare │
│6. Analizarea validităţii unor afirmaţii prin │ │
│ utilizarea aproximărilor, a proprietăţilor sau │ │
│ a regulilor de calcul │ │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1. Exprimarea relaţiilor de tip funcţional în │Funcţii şi ecuaţii │
│ diverse moduri │● Funcţia putere: f : R -> R, f(x) = xⁿ, n \f2Ş N │
│2. Prelucrarea informaţiilor ilustrate prin │ şi n ≥ 2 │
│ graficul unei funcţii in scopul deducerii unor │● Funcţia radical: f : D -> R, │
│ proprietăţi algebrice ale acesteia (monotonie, │ ___ │
│ bijectivitate, semn, continuitate, convexitate) │ f(x) = radical de ordin n din x, n = 2,3, unde │
│3. Utilizarea de proprietăţi ale funcţiilor în │ D = [0, +∞) pentru n par şi D = R pentru n impar │
│ calcule şi aproximări, prin metode diverse │● Funcţia exponenţială: f : R -> (0, +∞), │
│4. Exprimarea în limbaj matematic a unor situaţii │ f(x) = a^x, a \f2Ş (0,+∞), a diferit de 1 şi funcţia│
│ concrete ce se pot descrie printr-o funcţie de │ logaritmică f : (0, +∞) -> R, f(x) = log(a)[x], │
│ o variabilă │ a \f2Ş (0, +∞), a diferit de 1, creştere exponen- │
│5. Interpretarea unor probleme de calcul în vederea│ ţială, creştere logaritmică │
│ optimizării rezultatului │● Rezolvări de ecuaţii folosind proprietăţile │
│6. Utilizarea echivalenţei dintre bijectivitare şi │ funcţiilor: │
│ inversabilitate în trasarea unor grafice şi în │ - Ecuaţii iraţionale care conţin radicali de │
│ rezolvarea unor ecuaţii │ ordinul 2 sau 3 │
│ │ - Ecuaţii exponenţiale, ecuaţii logaritmice de │
│Notă: Pentru toate tipurile de funcţii se vor │ forma a^[f(x)] = a^[g(x)], log(a)[f(x)] = b │
│studia: intersecţia cu axele de coordonate, │ a > 0, a diferit de 1, a,b \f2Ş R, utilizarea unor│
│ecuaţia f(x) = 0, reprezentarea grafică prin │ substituţii care conduc la rezolvarea de │
│puncte, simetrie, lectura grafică a proprietăţilor │ ecuaţii algebrice │
│algebrice ale funcţiilor: monotonie, bijectivitate,│● Rezolvarea unor probleme care pot fi modelate │
│inversabilitate, semn, concovitate/convexitate │ cu ajutorul ecuaţiilor │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1. Recunoaşterea unor date de tip probabilistic │Matematici financiare │
│ sau statistic în situaţii concrete │● Probleme de numărare: permutări, aranjamente, │
│2. Interpretarea primară a datelor statistice sau │ combinări │
│ probabilistice cu ajutorul calculului financiar,│● Elemente de calcul financiar: procente, dobânzi, │
│ al graficelor şi al diagramelor │ TVA │
│3. Utilizarea unor algoritmi specifici calculului │● Culegerea, clasificarea şi prelucrarea datelor │
│ financiar, statisticii sau probabilităţilor │ statistice: date statistice, reprezentarea │
│ pentru analiza de caz │ grafică a datelor statistice. Interpretarea │
│4. Transpunerea în limbaj matematic prin mijloace │ datelor statistice │
│ statistice sau probabilistice a unor probleme │● Evenimente aleatoare egal probabile, operaţii cu │
│ practice │ evenimente, probabilitatea unui eveniment compus │
│5. Analizarea şi interpretarea unor situaţii │ din evenimente egal probabile │
│ practice cu ajutorul conceptelor statistice sau │ │
│ probabilistice │Notă: Aplicaţiile vor fi din domeniul financiar: │
│6. Corelarea datelor statistice sau probabilistice │profit, calcularea preţului de cost al unui produs,│
│ în scopul predicţiei comportării unui sistem │amortizări de investiţii, tipuri de credite, metode│
│ prin analogie cu modul de comportare în situaţii│de finanţare, buget personal, buget familial. │
│ studiate │ │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1. Descrierea unor configuraţii geometrice analitic│Geometrie │
│ sau utilizând vectori │● Reper cartezian în plan, coordonate carteziene │
│2. Descrierea analitică, sintetică sau vectorială │ în plan, distanţa dintre două puncte în plan │
│ a relaţiilor de paralelism şi de perpendicu- │● Coordonatele unui vector în plan: coordonatele │
│ laritate │ sumei vectoriale, coordonatele produsului dintre │
│3. Utilizarea informaţiilor oferite de o configu- │ un vector şi un număr real │
│ raţie geometrică pentru deducerea unor proprie- │● Ecuaţii ale dreptei în plan determinată de un │
│ tăţi ale acesteia şi calcularea unor distanţe │ punct şi de o direcţie dată şi ale dreptei │
│ şi a unor arii │ determinată de două puncte distincte date │
│4. Exprimarea analitică, sintetică sau vectorială │● Condiţii de paralelism, condiţii de perpendicula-│
│ a caracteristicilor matematice ale unei │ ritate a două drepte din plan, calcularea unor │
│ configuraţii geometrice │ distanţe şi a unor arii │
│5. Interpretarea perpendicularităţii în relaţie cu │ │
│ paralelismul şi minimul distanţei │ │
│6. Modelarea unor configuraţii geometrice analitic,│ │
│ sintetic sau vectorial │ │
└───────────────────────────────────────────────────┴───────────────────────────────────────────────────┘



                                  CLASA a XI-a - 1 oră/săpt. (TC)


┌───────────────────────────────────────────────────┬───────────────────────────────────────────────────┐
│ Competenţe specifice │ Conţinuturi │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1. Recunoaşterea şi diferenţierea mulţimilor de │Structuri algebrice │
│ numere şi a structurilor algebrice │● Legi de compoziţie, proprietăţi │
│2. Identificarea unei structuri algebrice prin │● Structuri algebrice: monoid, grup, inel, corp. │
│ verificarea proprietăţilor acesteia │ Exemple: mulţimile N, Z, Q, R, Z(n) │
│3. Compararea proprietăţilor algebrice sau arit- │ │
│ metice ale operaţiilor definite pe diverse │ │
│ mulţimi în scopul identificării unor algoritmi │ │
│4. Exprimarea proprietăţilor mulţimilor înzestrate │ │
│ cu operaţii prin identificarea organizării │ │
│ structurale a acestora │ │
│5. Utilizarea similarităţii operaţiilor definite │ │
│ pe mulţimi diferite în deducerea unor │ │
│ proprietăţi algebrice │ │
└───────────────────────────────────────────────────┴───────────────────────────────────────────────────┘


                         CLASA a XII-a - 1 oră/săpt. (TC)


┌───────────────────────────────────────────────────┬───────────────────────────────────────────────────┐
│ Competenţe specifice │ Conţinuturi │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│1. Identificarea unor situaţii practice concrete, │Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii │
│ care necesită asocierea unui tabel de date cu │liniare │
│ reprezentarea sa matriceală │Matrice │
│2. Asocierea unui tabel de date cu reprezentarea │● Tabel de tip matriceal. Matrice, mulţimi de │
│ matriceală a unui proces │ matrice │
│3. Aplicarea, în situaţii practice, a algoritmilor │● Operaţii cu matrice: adunarea a două matrice, │
│ de calcul cu matrice │ înmulţirea, înmulţirea unei matrice cu scalar, │
│4. Rezolvarea unor sisteme, utilizând metode │ produsul a două matrice, proprietăţi │
│ diferite de rezolvare şi compararea acestor │Determinanţi │
│ metode │● Determinantul unei matrice pătratice de ordin │
│5. Stabilirea compatibilităţii unor sisteme liniare│ cel mult 3, proprietăţi │
│ şi identificarea unor metode adecvate de │Sisteme de ecuaţii liniare ─── │
│ rezolvare a acestora │● Matrice inversabile din M(n)[R], n = 2,3 . │
│ │ Ecuaţii matriceale │
│ │● Sisteme de ecuaţii liniare cu cel mult 3 │
│ │ necunoscute; forma matriceală a unui sistem │
│ │ liniar │
│ │● Metode de rezolvare a sistemelor liniare: metoda │
│ │ Cramer, metoda Gauss │
│ │● Aplicaţii: ecuaţia unei drepte determinate de │
│ │ două puncte distincte, aria unui triunghi şi │
│ │ caracterizarea coliniarităţii a trei puncte │
│ │ în plan │
└───────────────────────────────────────────────────┴───────────────────────────────────────────────────┘



                                                      MINISTERUL EDUCAŢIEI
    CENTRUL NAŢIONAL DE EVALUARE STEMA ROMÂNIEI CERCETĂRII TINERETULUI
            ŞI EXAMINARE ŞI SPORTULUI


                               PROGRAMA DE EXAMEN

                            PENTRU DISCIPLINA FIZICĂ

                                BACALAUREAT 2013

    PROGRAMA DE EXAMEN PENTRU DISCIPLINA FIZICĂ

    I. STATUTUL DISCIPLINEI

    FIZICA are în cadrul Examenului de Bacalaureat pentru anul şcolar 2012-2013 statutul de disciplină opţională, putând fi aleasă ca probă scrisă în conformitate cu filiera, profirul şi specializarea absolvită.
    În intenţia de a veni în întâmpinarea candidaţilor care se pregătesc pentru continuarea studiilor în diferite filiere din învăţământul superior, elevii vor opta în timpul probei de examen pentru două dintre cele patru modulele (A. MECANICĂ, B. ELEMENTE DE TERMODINAMICĂ, C. PRODUCEREA ŞI UTILIZAREA CURENTULUI CONTINUU, D. OPTICĂ).
    Pregătirea examenului şi elaborarea subiectelor se realizează în conformitate strictă cu PROGRAMA DE EXAMEN PENTRU DISCIPLINA FIZICĂ BACALAUREAT 2013, aprobată prin O.M.E.C.T.S. Subiectele nu vizează conţinutul unui manual anume. Manualul şcolar este doar unul dintre suporturile didactice utilizate de profesori şi elevi, ce ajută la parcurgerea programei şcolare, prin însuşirea de cunoştinţe şi formarea de competenţe.
    Conţinutul programei de examen a fost stabilit ţinându-se seama de Programele Şcolare de Fizică în vigoare pentru absolvenţii promoţiei 2013. Au fost respectate câteva principii:
    1. Volumul programei de examen, redus faţă de cel din curriculum, se limitează la unele capitole ale Fizicii care permit, în cadrul examenului de bacalaureat, o evaluare a atingerii competenţelor de mai jos;
    2. Cunoştinţele de matematică necesare examenului de Fizică cuprind, în afara celor de aritmetică, algebră şi geometrie elementară, operaţii cu puteri raţionale, operaţii fundamentale cu funcţii trigonometrice, logaritmi, progresii, determinarea extremului unei funcţii cu metodele analizei matematice, folosirea integralei definite;
    3. Numerotarea capitolelor şi a temelor nu coincide cu cea din curriculum, dar formularea conţinutului respectă întocmai programa şcolară a fiecărei clase;
    4. Lista de termeni conţine cunoştinţele care ar putea interveni in itemii subiectului de examen.
    5. Pornind de la competenţele generale şi specifice ale învăţării fizicii s-a optat pentru un conţinut diferenţiat al programei de examen, în funcţie de filieră şi profil.

    II. COMPETENŢE DE EVALUAT

    1. Explicarea unor fenomene naturale cu ajutorul conceptelor specifice fizicii:
    1.1. definirea sau recunoaşterea unor concepte specifice fizicii menţionate în lista de termeni conţinută în acest material;
    1.2. formularea de ipoteze referitoare la fenomene fizice;
    1.3. exprimarea prin simboluri specifice fizicii a legilor, principiilor şi teoremelor fizicii, a definiţiilor maximilor fizice şi a unităţilor de măsură ale acestora;
    1.4. descrierea semnificaţiilor termenilor sau simbolurilor folosite în legi sau relaţii.

    2. Utilizarea noţiunilor studiate în rezolvarea unor probleme cu caracter teoretic şi aplicativ:
    2.1. selectarea informaţiilor relevante referitoare la fenomenele prezentate în cadrul problemelor;
    2.2. aplicarea modelelor unor procese în rezolvarea problemelor;
    2.3. utilizarea adecvată a unor algoritmi şi a aparatului matematic în rezolvarea de probleme;
    2.4. utilizarea reprezentărilor schematice şi grafice ajutătoare pentru înţelegerea şi rezolvarea unei probleme;
    2.5. interpretarea din punct de vedere fizic a rezultatelor obţinute în rezolvarea unor probleme.

    3. Interpretarea fenomenelor din viaţa cotidiană prin folosirea într-un mod integrat a cunoştinţelor şi a metodelor specifice diferitelor domenii ale fizicii:
    3.1. identificarea fenomenelor fizice în situaţii din viaţa cotidiană;
    3.2. realizarea de conexiuni între fenomenele specifice diverselor domenii ale fizicii, în scopul explicării principiilor de funcţionare ale unor aparate şi montaje simple;
    3.3. selectarea informaţiilor relevante pentru interpretarea unor fenomene fizice;
    3.4. anticiparea evoluţiei fenomenelor fizice, pornind de la date prezentate;
    3.5. descrierea şi explicarea unor fenomene din viata cotidiană folosind cunoştinţe integrate din diferite domenii ale fizicii.

    4. Identificarea unor relaţii între informaţii rezultate din explorarea şi experimentarea dirijată a unor fenomene fizice, pentru interpretarea acestora:
    4.1. decodificarea informaţiilor conţinute în reprezentări grafice sau tabele;
    4.2. selectarea informaţiilor relevante pentru interpretarea unor fenomene fizice.

    III. ARII TEMATICE

    Filiera teoretică - profilul real, Filiera vocaţională - profilul militar

    A. MECANICA

    CONŢINUTURI

    1. PRINCIPII ŞI LEGI ÎN MECANICA CLASICĂ
    1.1. Mişcare şi repaus
    1.2. Principiul I
    1.3. Principiul al II-lea
    1.4. Principiul al III-lea
    1.5. Legea lui Hooke. Tensiunea în fir
    1.6. Legile frecării la alunecare

    2. TEOREME DE VARIAŢIE ŞI LEGI DE CONSERVARE ÎN MECANICĂ
    2.1. Lucrul mecanic. Puterea mecanică
    2.2. Teorema variaţiei energici cinetice a punctului material
    2.3. Energia potenţială gravitaţională
    2.4. Legea conservării energiei mecanice
    2.5. Teorema variaţiei impulsului
    2.6. Legea conservării impulsului

    LISTA DE TERMENI

    1. PRINCIPII ŞI LEGI ÎN MECANICA CLASICĂ
       ■ viteză, vectorul viteză
       ■ acceleraţie, vectorul acceleraţie
       ■ modelul punctului material
       ■ principiul inerţiei
       ■ principiul fundamental al mecanicii clasice
       ■ unitatea de măsură a forţei
       ■ principiul acţiunilor reciproce
       ■ forţe de contact între corpuri
       ■ legile frecării la alunecare
       ■ legea lui Hooke, forţa elastică
       ■ forţa de tensiune

    2. TEOREME DE VARIAŢTE ŞI LEGI DE CONSERVARE ÎN MECANICĂ
       ■ lucrul mecanic, mărime de proces
       ■ unitatea de măsură a lucrului mecanic
       ■ interpretarea geometrică a lucrului mecanic
       ■ expresia matematică a lucrului mecanic efectuat de forţa de greutate în câmp gravitaţional uniform, a lucrului mecanic efectuat de forţa de frecare la alunecare şi a lucrului mecanic efectuat de forţa elastică
       ■ puterea mecanică
       ■ unitatea de măsură a puterii în S.I.
       ■ randamentul planului înclinat
       ■ energia cinetică a punctului material
       ■ teorema variaţiei energiei cinetice a punctului material
       ■ energia potenţială
       ■ variaţia energiei potenţiale gravitaţionale a sistemului corp - Pământ
       ■ energia mecanică, mărime de stare
       ■ legea conservării energiei mecanice
       ■ impulsul punctului material şi a unui sistem de puncte material
       ■ teorema variaţiei impulsului
       ■ legea conservării impulsului

    B. ELEMENTE DE TERMODINAMICĂ

    CONŢINUTURI

    1. NOŢIUNI TERMODINAMICE DE BAZĂ
    2. PRINCIPIUL I AL TERMODINAMICII
    3. APLICAREA PRINCIPIULUI I AL TERMODINAMICII LA TRANSFORMĂRILE GAZULUI IDEAL
    4. MOTOARE TERMICE
    5. PRINCIPIUL AL II-LEA AL TERMODINAMICII

    LISTA DE TERMENI

    1. NOŢIUNI TERMODINAMICE DE BAZĂ
       ■ masă moleculară
       ■ masă moleculară relativă
       ■ cantitate de substanţă
       ■ masă molară
       ■ volum molar
       ■ numărul lui Avogadro
       ■ echilibru termic
       ■ corespondenţa între valoarea numerică a temperaturii în scara Celsius şi valoarea numerică a acesteia în scara Kelvin

    2. PRINCIPIUL I AL TERMODINAMICII
       ■ lucrul mecanic în termodinamică, mărime de proces
       ■ interpretarea geometrică a lucrului mecanic în termodinamică
       ■ energia internă a unui sistem termodinamic, mărime de stare
       ■ căldura, mărime de proces
       ■ înveliş adiabatic
       ■ principiul I al termodinamicii
       ■ coeficienţi calorici (relaţii de definiţie, unităţi de măsură în SI)
       ■ relaţia Robert - Mayer

    3. APLICAREA PRINCIPIULUI T AL TERMODINAMICII LA TRANSFORMĂRILE GAZULUI IDEAL
       ■ energia internă a gazului ideal (monoatomic, diatomic, poliatomic)
       ■ variaţia energiei interne, lucrul mecanic şi cantitatea de căldură pentru transformările simple ale gazului ideal (izobară, izotermă, adiabatică)

    4. MOTOARE TERMICE
       ■ explicarea funcţionarii unui motor termic
       ■ descrierea principalelor cicluri termodinamice - Otto, Diesel - pe baza cărora funcţionează motoarele termice
       ■ randamentul unui motor termic

    5. PRINCIPIUL AL II-LEA AL TERMODINAMICII
       ■ ciclul Carnot, randamentul ciclului Carnot

    C. PRODUCEREA ŞI UTILIZAREA CURENTULUI CONTINUU

    CONŢINUTURI

    1. CURENTUL ELECTRIC
    2. LEGEA LUI OHM
    3. LEGILE LUI KIRCHHOFF
    4. GRUPAREA REZISTOARELOR ŞI GENERATOARELOR ELECTRICE
    5. ENERGIA ŞI PUTEREA ELECTRICĂ

    LISTA DE TERMENI

    1. CURENTUL ELECTRIC
       ■ curentul electric
       ■ intensitatea curentului electric
       ■ unitatea de măsură a intensităţii curentului electric
       ■ circuit electric simplu
       ■ tensiune electromotoare a unui generator electric, tensiunea la bornele generatorului, căderea de tensiune în interiorul generatorului

    2. LEGEA LUI OHM
       ■ rezistenţa electrică
       ■ legea lui Ohm pentru o porţiune de circuit şi pentru întreg circuitul
       ■ unitatea de măsură pentru rezistenţa electrică
       ■ rezistenţa electrică a unui conductor liniar
       ■ rezistivitatea electrică, dependenţa rezistivităţii electrice de temperatură

    3. LEGILE LUI KIRCHHOFF
       ■ reţeaua electrică
       ■ nodul de reţea
       ■ ochiul de reţea
       ■ legile lui Kirchhoff

    4. GRUPAREA REZISTOARELOR ŞI GENERATOARELOR ELECTRICE
       ■ rezistenţa electrică echivalentă a grupării serie, paralel sau mixtă a mai multor rezistori
       ■ rezistenţa electrică echivalentă şi t.e.m. echivalentă corespunzătoare grupării serie / paralel a mai multor generatoare electrice

    5. ENERGIA ŞI PUTEREA ELECTRICĂ
       ■ expresia energiei transmise de generator consumatorului într-un interval de timp
       ■ expresia energiei disipate în interiorul generatorului
       ■ randamentul unui circuit electric simplu
       ■ puterea electrică; relaţii ce caracterizează puterea electrică

    D. OPTICA

    CONŢINUTURI

    1. OPTICA GEOMETRICĂ
    1.1. Reflexia şi refracţia luminii
    1.2. Lentile subţiri. Sisteme de lentile

    2. OPTICA ONDULATORIE
    2.1. Interferenţa
    2.2. Dispozitivul Young

    3. ELEMENTE DE FIZICĂ CUANTICĂ
    3.1. Efect fotoelectric extern

    LISTA DE TERMENI

    1. OPTICA GEOMETRICĂ
       ■ reflexia luminii
       ■ refracţia luminii
       ■ legile reflexiei
       ■ legile refracţiei
       ■ indicele de refracţie
       ■ punctele conjugate
       ■ fasciculele paraxiale
       ■ imaginile reale/virtuale
       ■ lentila optică
       ■ elementele caracteristice ale unei lentile subţiri (axe, centru optic, focare);
       ■ convergenţa unei lentile subţiri
       ■ formulele lentilelor subţiri
       ■ imaginile obiectelor reale/virtuale în lentile subţiri
       ■ sisteme de lentile

    2. OPTICA ONDULATORIE
       ■ condiţii de obţinere a interferenţei staţionare
       ■ lungimea de undă
       ■ elementele componente ale dispozitivului Young
       ■ franje de interferenţă
       ■ diferenţa de drum optic
       ■ condiţiile de maxim, respectiv de minim de interferenţă
       ■ interfranja

    3. ELEMENTE DE FIZICĂ CUANTICĂ
       ■ legile efectului fotoelectric extern
       ■ ipoteza lui Planck. Ipoteza lui Einstein. Ecuaţia lui Einstein
       ■ interpretarea legilor efectului fotoelectric extern


    Filiera tehnologică - profilul tehnic şi profilul resurse naturale şi protecţia mediului

    A. MECANICA

    CONŢINUTURI

    1. PRINCIPII ŞI LEGI ÎN MECANICA CLASICĂ
    1.1. Mişcare şi repaus
    1.2. Principiul I
    1.3. Principiul al II-lea
    1.4. Principiul al III-lea
    1.5. Legea lui Hooke. Tensiunea în fir
    1.6. Legile frecării la alunecare

    2. TEOREME DE VARIAŢIE ŞI LEGI DE CONSERVARE ÎN MECANICĂ
    2.1. Lucrul mecanic. Puterea mecanică
    2.2. Teorema variaţiei energiei cinetice a punctului material
    2.3. Energia potenţială gravitaţională
    2.4. Legea conservării energiei mecanice

    LISTA DE TERMENI

    1. PRINCIPII ŞI LEGI ÎN MECANICA CLASICĂ
       ■ viteză, vectorul viteză
       ■ acceleraţie, vectorul acceleraţie
       ■ modelul punctului material
       ■ principiul inerţiei
       ■ principiul fundamental al mecanicii clasice
       ■ unitatea de măsură a forţei
       ■ principiul acţiunilor reciproce
       ■ forţe de contact între corpuri
       ■ legile frecării la alunecare
       ■ legea lui Hooke, forţa elastică
       ■ forţa de tensiune

    2. TEOREME DE VARIAŢIE ŞI LEGI DE CONSERVARE ÎN MECANICĂ
       ■ lucrul mecanic, mărime de proces
       ■ unitatea de măsură a lucrului mecanic
       ■ expresia matematică a lucrului mecanic efectuat de forţa de greutate în câmp gravitaţional uniform
       ■ lucrul mecanic efectuat de forţa de frecare la alunecare
       ■ puterea mecanică
       ■ unitatea de măsură a puterii în S.I.
       ■ randamentul planului înclinat
       ■ energia cinetică, a punctului material
       ■ teorema variaţiei energiei cinetice a punctului material
       ■ energia potenţială
       ■ variaţia energiei potenţiale gravitaţionale a sistemului corp - Pământ
       ■ energia mecanică, mărime de stare
       ■ legea conservării energiei mecanice

    B. ELEMENTE DE TERMODINAMICĂ

    CONŢINUTURI

    1. NOŢIUNI TERMODINAMICE DE BAZĂ
    2. PRINCIPIUL I AL TERMODINAMICII
    3. APLICAREA PRINCIPIULUI I AL TERMODINAMICII LA TRANSFORMĂRILE GAZULUI IDEAL
    4. MOTOARE TERMICE

    LISTA DE TERMENI

    1. NOŢIUNI TERMODINAMICE DE BAZĂ
       ■ masă moleculară
       ■ masă moleculară relativă
       ■ cantitate de substanţă
       ■ masă molară
       ■ volum molar
       ■ numărul lui Avogadro
       ■ echilibru termic
       ■ corespondenţa între valoarea numerică a temperaturii în scara Celsius şi valoarea numerică a acesteia în scara Kelvin

    2. PRINCIPIUL I AL TERMODINAMICII
       ■ lucrul mecanic în termodinamică, mărime de proces
       ■ interpretarea geometrică a lucrului mecanic în termodinamică
       ■ energia internă a unui sistem termodinamic, mărime de stare
       ■ căldura, mărime de proces
       ■ înveliş adiabatic
       ■ principiul I al termodinamicii
       ■ coeficienţi calorici (relaţii de definiţie, unităţi de măsură în SI)
       ■ relaţia Robert - Mayer

    3. APLICAREA PRINCIPIULUI I AL TERMODINAMICII LA TRANSFORMĂRILE GAZULUI IDEAL
       ■ energia internă a gazului ideal (monoatomic, diatomic, poliatomic)
       ■ variaţia energiei interne, lucrul mecanic şi cantitatea de căldură pentru transformările simple ale gazului ideal (izobară, izocoră, izotermă, adiabatică)

    4. MOTOARE TERMICE
       ■ explicarea funcţionării unui motor termic
       ■ descrierea principalelor cicluri termodinamice - Otto, Diesel - pe baza cărora funcţionează motoarele termice

    C. PRODUCEREA ŞI UTILIZAREA CURENTULUI CONTINUU

    CONŢINUTURI

    1. CURENTUL ELECTRIC
    2. LEGEA LUI OHM
    3. LEGILE LUI KIRCHHOFF
    4. GRUPAREA REZISTOARELOR ŞI GENERATOARELOR ELECTRICE
    5. ENERGIA ŞI PUTEREA ELECTRICĂ

    LISTA DE TERMENI

    1. CURENTUL ELECTRIC
       ■ curentul electric
       ■ intensitatea curentului electric
       ■ unitatea de măsură a intensităţii curentului electric
       ■ circuit electric simplu
       ■ tensiune electromotoare a unui generator electric, tensiunea la bornele generatorului, căderea de tensiune în interiorul generatorului

    2. LEGEA LUI OHM
       ■ rezistenţa electrică
       ■ legea lui Ohm pentru o porţiune de circuit şi pentru întreg circuitul
       ■ unitatea de măsură pentru rezistenţa electrică
       ■ rezistenţa electrică a unui conductor liniar
       ■ rezistivitatea electrică, dependenţa rezistivităţii electrice de temperatură

    3. LEGILE LUI KIRCHHOFF
       ■ reţeaua electrică
       ■ nodul de reţea
       ■ ochiul de reţea
       ■ legile lui Kirchhoff

    4. GRUPAREA REZISTOARELOR ŞI GENERATOARELOR ELECTRICE
       ■ rezistenţa electrică echivalentă a grupării serie, paralel sau mixtă a mai multor rezistori
       ■ rezistenţa electrică echivalentă şi t.e.m. echivalentă corespunzătoare grupării serie / paralel a mai multor generatoare electrice identice

    5. ENERGIA ŞI PUTEREA ELECTRICĂ
       ■ expresia energiei transmise de generator consumatorului într-un interval de timp
       ■ expresia energiei disipate în interiorul generatorului
       ■ randamentul unui circuit electric simplu
       ■ puterea electrică; relaţii ce caracterizează puterea electrică

    D. OPTICA

    CONŢINUTURI

    1. OPTICA GEOMETRICĂ
    1.1. Reflexia şi refracţia luminii
    1.2. Lentile subţiri. Sisteme de lentile

    2. ELEMENTE DE FIZICĂ CUANTICĂ
    2.1. Efect fotoelectric extern

    LISTA DE TERMENI

    1. OPTICA GEOMETRICĂ
       ■ reflexia luminii
       ■ refracţia luminii
       ■ legile reflexiei
       ■ legile refracţiei
       ■ indicele de refracţie
       ■ punctele conjugate
       ■ fasciculele paraxiale
       ■ imaginile reale/virtuale
       ■ lentila optică
       ■ elementele caracteristice ale unei lentile subţiri (axe, centru optic, focare);
       ■ convergenţa unei lentile subţiri
       ■ formulele lentilelor subţiri
       ■ imaginile obiectelor reale/virtuale în lentile subţiri
       ■ sisteme de lentile

    2. ELEMENTE DE FIZICĂ CUANTICĂ
       ■ legile efectului fotoelectric extern
       ■ ipoteza lui Planck, Ipoteza lui Einstein, Ecuaţia lui Einstein
       ■ interpretarea legilor efectului fotoelectric extern


                                                      MINISTERUL EDUCAŢIEI
    CENTRUL NAŢIONAL DE EVALUARE STEMA ROMÂNIEI CERCETĂRII TINERETULUI
            ŞI EXAMINARE ŞI SPORTULUI


                               PROGRAMA DE EXAMEN

                            PENTRU DISCIPLINA CHIMIE

                                BACALAUREAT 2013


                   PROGRAMA DE EXAMEN PENTRU DISCIPLINA CHIMIE

    I. STATUTUL DISCIPLINEI

    În cadrul examenului de bacalaureat, chimia are statutul de disciplină opţională, fiind susţinută la proba E. d) în funcţie de filieră, profil şi specializare. Elevii care susţin bacalaureatul la chimie pot opta pentru programa de chimie organică sau programa de chimie anorganică şi generală, nivel I sau nivel II, în funcţie de filieră, profil şi specializare/calificare profesională, conform tabelelor de mai jos.


┌────────────┬────────────┬────────────────────────────────────────────┬───────────────────┐
│ Filieră │ Profil │ Specializare/Calificare │ Programa de │
│ │ │ │ bacalaureat │
├────────────┼────────────┼────────────────────────────────────────────┼───────────────────┤
│Teoretică │Real │Matematică-informatică │Programa de │
│ │ │ │chimie organică │
│ │ │ │filieră teoretică │
│ │ │ │Nivel I │
├────────────┼────────────┼────────────────────────────────────────────┼───────────────────┤
│Teoretică │Real │Ştiinţele naturii │Programa de │
│ │ │ │chimie organică │
│ │ │ │filieră teoretică │
│ │ │ │Nivel II │
├────────────┼────────────┼────────────────────────────────────────────┼───────────────────┤
│Vocaţională │Militar │Matematică-informatică │Programa de │
│ │ │ │chimie organică │
│ │ │ │filieră teoretică │
│ │ │ │Nivel I │
├────────────┼────────────┼────────────────────────────────────────────┼───────────────────┤
│Tehnologică │Tehnic │Tehnician mecanic pentru întreţinere şi │Programa de │
│ │ │reparaţii; Tehnician prelucrări mecanice; │chimie organică │
│ │ │Tehnician electronist; Tehnician electro- │filieră tehnologică│
│ │ │tehnist; Tehnician electromecanic; Tehnician│Nivel I │
│ │ │energetician; Tehnician în construcţii şi │ │
│ │ │lucrări publice; Tehnician instalator pentru│ │
│ │ │construcţii; Tehnician în industria textilă;│ │
│ │ │Tehnician în industria pielăriei; Tehnician │ │
│ │ │transporturi; Tehnician metrolog; Tehnician │ │
│ │ │operator roboţi industriali; Tehnician │ │
│ │ │prelucrări pe maşini cu comandă numerică; │ │
│ │ │Tehnician în prelucrarea lemnului; Tehnician│ │
│ │ │designer mobilă şi amenajări interioare; │ │
│ │ │Tehnician proiectant produse finite din │ │
│ │ │lemn; Tehnician poligraf; Tehnician audio- │ │
│ │ │video; Tehnician producţie film şi │ │
│ │ │televiziune; Tehnician multimedia; Tehnician│ │
│ │ │producţie poligrafică; Tehnician construcţii│ │
│ │ │navale; Tehnician aviaţie; Tehnician │ │
│ │ │instalaţii de bord (avion); Tehnician │ │
│ │ │prelucrări la cald; Tehnician operator │ │
│ │ │tehnică de calcul; Tehnician operator │ │
│ │ │procesare text/ imagine, tehnician desenator│ │
│ │ │pentru construcţii şi instalaţii; Tehnician │ │
│ │ │mecatronist; Tehnician de telecomunicaţii; │ │
│ │ │Tehnician proiectant CAD; Tehnician electri-│ │
│ │ │cian electronist auto; Tehnician designer │ │
│ │ │vestimentar; Tehnician în instalaţii │ │
│ │ │electrice; Tehnician operator telematică; │ │
│ │ │Tehnician în automatizări; │ │
│ ├────────────┼────────────────────────────────────────────┼───────────────────┤
│ │Tehnic │Tehnician în industria sticlei şi ceramicii │Programa de │
│ │ │ │chimie organică │
│ │ │ │filieră tehnologică│
│ │ │ │Nivel II │
│ ├────────────┼────────────────────────────────────────────┼───────────────────┤
│ │Resurse │Tehnician chimist de laborator; Tehnician în│Programa de │
│ │naturale şi │chimie industrială; Tehnician în industria │chimie organică │
│ │protecţia │materialelor de construcţii; Tehnician în │filieră tehnologică│
│ │mediului │agricultură; Tehnician în industria alimen- │Nivel II │
│ │ │tară; Tehnician agronom; Tehnician horti- │ │
│ │ │cultor; Tehnician zootehnist; Tehnician │ │
│ │ │ecolog şi protecţia calităţii mediului; │ │
│ │ │Tehnician hidrometeorolog; Tehnician analize│ │
│ │ │produse alimentare; Tehnician în prelucrarea│ │
│ │ │produselor de origine animală; Tehnician în │ │
│ │ │industria alimentară extractivă; Tehnician │ │
│ │ │pentru animale de companie; Tehnician │ │
│ │ │agromontan; Tehnician în agricultură │ │
│ │ │ecologică; Tehnician veterinar; Tehnician în│ │
│ │ │silvicultură şi exploatări forestiere; │ │
│ │ │Tehnician în morărit, panificaţie şi produse│ │
│ │ │făinoase; Tehnician în industria alimentară │ │
│ │ │fermentativă şi în prelucrarea legumelor şi │ │
│ │ │fructelor.; Tehnician în agroturism. │ │
└────────────┴────────────┴────────────────────────────────────────────┴───────────────────┘

┌────────────┬────────────┬────────────────────────────────────────────┬───────────────────┐
│ Filieră │ Profil │ Specializare/Calificare │ Programa de │
│ │ │ │ bacalaureat │
├────────────┼────────────┼────────────────────────────────────────────┼───────────────────┤
│Teoretică │Real │Matematică-informatică │Programa de chimie │
│ │ │ │anorganică şi │
│ │ │ │generală - filiera │
│ │ │ │teoretică │
│ │ │ │Nivel I │
├────────────┼────────────┼────────────────────────────────────────────┼───────────────────┤
│Teoretică │Real │Ştiinţele naturii │Programa de chimie │
│ │ │ │anorganică şi │
│ │ │ │generală - filiera │
│ │ │ │teoretică │
│ │ │ │Nivel II │
├────────────┼────────────┼────────────────────────────────────────────┼───────────────────┤
│Vocaţională │Militar │Matematică-informatică │Programa de chimie │
│ │ │ │anorganică şi │
│ │ │ │generală - filiera │
│ │ │ │teoretică │
│ │ │ │Nivel I │
├────────────┼────────────┼────────────────────────────────────────────┼───────────────────┤
│Tehnologică │Tehnic │Tehnician mecanic pentru întreţinere şi │Programa de chimie │
│ │ │reparaţii; Tehnician prelucrări mecanice; │anorganică şi │
│ │ │Tehnician electronist; Tehnician electro- │generală - filiera │
│ │ │tehnist; Tehnician electromecamc; Tehnician │tehnologică │
│ │ │energetician; Tehnician în construcţii şi │Nivel I │
│ │ │lucrări publice; Tehnician instalator pentru│ │
│ │ │construcţii; Tehnician în industria textilă;│ │
│ │ │Tehnician în industria pielăriei; Tehnician │ │
│ │ │transporturi; Tehnician metrolog; Tehnician │ │
│ │ │operator roboţi industriali; Tehnician │ │
│ │ │prelucrări pe maşini cu comanda numerică; │ │
│ │ │Tehnician în prelucrarea lemnului; Tehnician│ │
│ │ │designer mobilă şi amenajări interioare; │ │
│ │ │Tehnician proiectant produse finite din │ │
│ │ │lemn; Tehnician poligraf; Tehnician audio- │ │
│ │ │video; Tehnician producţie film şi televi- │ │
│ │ │ziune; Tehnician multimedia; Tehnician │ │
│ │ │producţie poligrafică; Tehnician construcţii│ │
│ │ │navale; Tehnician aviaţie; Tehnician insta- │ │
│ │ │laţii de bord (avion); Tehnician prelucrări │ │
│ │ │la cald; Tehnician operator tehnică de │ │
│ │ │calcul; Tehnician operator procesare text/ │ │
│ │ │imagine; Tehnician desenator pentru con- │ │
│ │ │strucţii şi instalaţii; Tehnician meca- │ │
│ │ │tronist; Tehnician de telecomunicaţii; │ │
│ │ │Tehnician proiectant CAD; Tehnician electri-│ │
│ │ │cian electronist auto; Tehnician designer │ │
│ │ │vestimentar; Tehnician în instalaţii │ │
│ │ │electrice; Tehnician operator telematică; │ │
│ │ │Tehnician în automatizări; │ │
│ ├────────────┼────────────────────────────────────────────┼───────────────────┤
│ │Tehnic │Tehnician în industria sticlei şi ceramicii │Programa de chimie │
│ │ │ │anorganică şi │
│ │ │ │generală - filiera │
│ │ │ │tehnologică │
│ │ │ │Nivel II │
│ ├────────────┼────────────────────────────────────────────┼───────────────────┤
│ │Resurse │Tehnician agronom; Tehnician horticultor; │Programa de chimie │
│ │naturale şi │Tehnician zootehnist; Tehnician ecolog şi │anorganică şi │
│ │protecţia │protecţia calităţii mediului; Tehnician │generală - filiera │
│ │mediului │hidrometeorolog; Tehnician analize produse │tehnologică │
│ │ │alimentare; Tehnician în prelucrarea produ- │Nivel I │
│ │ │selor de origine animală; Tehnician în │ │
│ │ │industria alimentară extractivă; Tehnician │ │
│ │ │pentru animale de companie; Tehnician │ │
│ │ │agromontan; Tehnician în agricultură │ │
│ │ │ecologică; Tehnician veterinar; Tehnician în│ │
│ │ │silvicultură şi exploatări forestiere; │ │
│ │ │Tehnician în morarii, panificaţie şi produse│ │
│ │ │făinoase; Tehnician în industria alimentară │ │
│ │ │fermentativă şi în prelucrarea legumelor şi │ │
│ │ │fructelor.; Tehnician în agroturism; │ │
│ │ │Tehnician în agricultură; Tehnician în │ │
│ │ │industria alimentară. │ │
├────────────┼────────────┼────────────────────────────────────────────┼───────────────────┤
│Tehnologică │Resurse │Tehnician chimist de laborator; Tehnician în│Programa de chimie │
│ │naturale şi │chimie industrială; Tehnician în industria │anorganică şi │
│ │protecţia │materialelor de construcţii │generală - filiera │
│ │mediului │ │tehnologică │
│ │ │ │Nivel II │
└────────────┴────────────┴────────────────────────────────────────────┴───────────────────┘


                               PROGRAMA DE EXAMEN
                            PENTRU DISCIPLINA CHIMIE

                                BACALAUREAT 2013

                               FILIERA TEORETICĂ

                PROGRAMA DE CHIMIE ORGANICĂ - FILIERA TEORETICĂ
                               (Nivel I/Nivel II)

    II. COMPETENŢE DE EVALUAT

    1. Explicarea unor fenomene, procese, procedee întâlnite în viaţa de zi cu zi.
    1.1. Clasificarea compuşilor organici în funcţie de natura grupei funcţionale.
    1.2. Diferenţierea compuşilor organici în funcţie de structura acestora.
    1.3. Descrierea comportării compuşilor organici studiaţi în funcţie de clasa de apartenenţă.

    2. Investigarea comportării unor substanţe chimice sau sisteme chimice.
    2.1. Efectuarea de investigaţii pentru evidenţierea unor caracteristici, proprietăţi, relaţii.
    2.2. Formularea de concluzii care să demonstreze relaţii de tip cauză-efect
    2.3. Evaluarea măsurii în care concluziile investigaţiei susţin predicţiile iniţiale.

    3. Rezolvarea de probleme în scopul stabilirii unor corelaţii relevante, demonstrând raţionamente deductive şi inductive.
    3.1. Rezolvarea problemelor cantitative/calitative.
    3.2. Conceperea sau adaptarea unei strategii de rezolvare pentru a analiza o situaţie.
    3.3. Justificarea explicaţiilor şi soluţiilor la probleme.

    4. Comunicarea înţelegerii conceptelor în rezolvarea de probleme, în formularea explicaţiilor, în conducerea investigaţiilor şi în raportarea de rezultate.
    4.1. Utilizarea, în mod sistematic, a terminologiei specifice într-o varietate de contexte de comunicare.
    4.2. Procesarea unui volum important de informaţii şi realizarea distincţiei dintre informaţii relevante/irelevante şi subiective/obiective.
    4.3. Decodificarea şi interpretarea limbajului simbolic şi înţelegerea relaţiei acestuia cu limbajul comun.

    5. Evaluarea consecinţelor proceselor şi acţiunii produselor chimice asupra propriei persoane şi asupra mediului.
    5.1. Analizarea consecinţelor dezechilibrelor generate de procesele chimice poluante şi folosirea necorespunzătoare a produselor chimice.
    5.2. Justificarea importanţei compuşilor organici.

    III. CONŢINUTURI
    CONŢINUTURI PENTRU NIVEL I

    1. Structura şi compoziţia substanţelor organice. Elemente organogene. Legături chimice în compuşii organici; tipuri de catene de atomi de carbon, serie omoloagă; formule brute, moleculare şi de structură ale claselor de compuşi organici studiaţi. Izomeria de catenă, de poziţie pentru compuşii organici studiaţi.
    2. Clasificarea compuşilor organici: hidrocarburi şi compuşi cu funcţiuni:
    ● Compuşi cu grupe funcţionale monovalente: compuşi halogenaţi, compuşi hidroxilici, amine.
    ● Compuşi cu grupe funcţionale divalente şi trivalente: compuşi carbonilici, compuşi carboxilici.
    ● Compuşi cu funcţiuni mixte: aminoacizi, zaharide.
    3. Alcani - serie omoloagă, denumire, formule de structură; izomerie de catenă; proprietăţi fizice, proprietăţi chimice: clorurarea metanului, monohalogenarea propanului, izomerizarea butanului, cracarea şi dehidrogenarea butanului; arderea; benzine, cifra octanică; putere calorică.
    4. Alchene - serie omoloagă, denumire, formule de structură; izomerie de catenă şi de poziţie, dehidrohalogenarea 2-bromobutanului, proprietăţi fizice, proprietăţi chimice: adiţia H(2), X(2), HX, H(2)O; regula lui Markovnicov; polimerizarea.
    5. Alchine - serie omoloagă, denumire, formule de structură; structura acetilenei, izomerie de catenă şi de poziţie; proprietăţi fizice, proprietăţi chimice: adiţia H(2), X(2), HX, H(2)O regula lui Markovnicov; arderea. Polimerizarea clorurii de vinil, acrilonitrilului, acetatului de vinil.
    6. Arene: benzen, toluen, naftalină - formule de structură, proprietăţi fizice, proprietăţi chimice - benzen: halogenarea catalitică, nitrarea, alchilarea cu propenă, toluen: halogenarea catalitică, nitrarea, naftalină: sulfonarea, nitrarea.
    7. Alcooli: metanol, etanol, glicerină - formule de structură, denumire, proprietăţi fizice (stare de agregare, solubilitate în apă, punct de fierbere). Proprietăţi chimice: fermentaţia acetică, arderea metanolului, obţinerea trinitratului de glicerină, deshidratarea 2-butanolului. Oxidarea etanolului [KMnO(4), K(2)Cr(2)O(7)]. Acţiunea biologică a etanolului.
    8. Acizi carboxilici: formule de structură, proprietăţi fizice; proprietăţi chimice: reacţii cu metale reactive, oxizi metalici, hidroxizi alcalini, carbonaţi, reacţia cu alcooli. Esterificarea acidului salicilic; hidroliza acidului acetilsalicilic.
    9. Grăsimi - hidrogenarea grăsimilor lichide. Agenţi tensioactivi: săpunuri şi detergenţi - acţiunea de spălare.
    10. Zaharide (glucoza, zaharoza, amidonul, celuloza) - stare naturală, proprietăţi fizice.
    ● Monozaharide: glucoza şi fructoza (formule plane); fermentaţia alcoolică a glucozei; oxidarea glucozei cu reactiv Tollens şi Fehling.
    ● [] Polizaharide: hidroliza enzimatică a amidonului; identificarea amidonului.
    11. Aminoacizi (glicina, alanina, valina, serina, cisteina, acidul glutamic, lisina): denumire, clasificare, proprietăţi fizice; caracter amfoter.
    ● [] Proteine - condensarea aminoacizilor; hidroliza enzimatică a proteinelor. Importanţa reacţiei de hidroliză. Denaturarea proteinelor.
    12. Cauciucul natural şi cauciucul sintetic: proprietăţi fizice.
    13. Calcul stoechiometric, puritate, randament. Utilizări ale substanţelor studiate. Interpretarea rezultatelor din activitatea experimentală.

    CONŢINUTURI PENTRU NIVEL II

    1. Structura şi compoziţia substanţelor organice. Elemente organogene. Legături chimice în compuşii organici; tipuri de catene de atomi de carbon, serie omoloagă; formule brute, moleculare şi de structură ale claselor de compuşi organici studiaţi. Izomeria de catenă, de poziţie pentru compuşii organici studiaţi.
    2. Clasificarea compuşilor organici: hidrocarburi şi compuşi cu funcţiuni:
    ● Compuşi cu grupe funcţionale monovalente: compuşi halogenaţi, compuşi hidroxilici, amine.
    ● Compuşi cu grupe funcţionale divalente şi trivalente: compuşi carbonilici, compuşi carboxilici.
    ● Compuşi cu funcţiuni mixte: aminoacizi, zaharide.
    3. Alcani - serie omoloagă, denumire, formule de structură; izomerie de catenă; proprietăţi fizice, proprietăţi chimice: clorurarea metanului, monohalogenarea propanului, izomerizarea butanului, cracarea şi dehidrogenarea butanului; arderea; benzine, cifra octanică; putere calorică.
    4. Alchene - serie omoloagă, denumire, formule de structură; izomerie de catenă şi de poziţie, dehidrohalogenarea 2-bromobutanului, proprietăţi fizice, proprietăţi chimice: adiţia H(2), X(2), HX, H(2)O; regula lui Markovnicov; polimerizarea.
    5. Alchine - serie omoloagă, denumire, formule de structură; structura acetilenei, izomerie de catenă şi de poziţie; proprietăţi fizice, proprietăţi chimice: adiţia H(2), X(2), HX, H(2)O, regula lui Markovnicov; arderea. Polimerizarea clorurii de vinil, acrilonitrilului, acetatului de vinil.
    6. Arene: benzen, toluen, naftalină formule de structură, proprietăţi fizice, proprietăţi chimice - benzen: halogenarea catalitică, nitrarea, alchilarea cu propenă, toluen: halogenarea catalitică, nitrarea, naftalină: sulfonarea, nitrarea.
    7. Alcooli: metanol, etanol, glicerină - formule de structură, denumire, proprietăţi fizice (stare de agregare, solubilitate în apă, punct de fierbere). Proprietăţi chimice: fermentaţia acetică, arderea metanolului, obţinerea trinitratului de glicerină, deshidratarea 2-butanolului. Oxidarea etanolului [KMnO(4), K(2)Cr(2)O(7)]. Acţiunea biologică a etanolului.
    8. Acizi carboxilici: formule de structură, proprietăţi fizice; proprietăţi chimice: reacţii cu metale reactive, oxizi metalici, hidroxizi alcalini, carbonaţi, reacţia cu alcooli. Esterificarea acidului salicilic; hidroliza acidului acetilsalicilic.
    9. Grăsimi - hidrogenarea grăsimilor lichide. Agenţi tensioactivi: săpunuri şi detergenţi - acţiunea de spălare.
    10. Zaharide (glucoza, zaharoza, amidonul, celuloza) - stare naturală, proprietăţi fizice.
    ● Monozaharide: glucoza şi fructoza (formule plane); fermentaţia alcoolică a glucozei; oxidarea glucozei cu reactiv Tollens şi Fehling.
    ● Polizaharide: hidroliza enzimatică a amidonului; identificarea amidonului.
    11. Aminoacizi (glicina, alanina, valina, serina, cisteina, acidul glutamic, lisina): denumire, clasificare, proprietăţi fizice; caracter amfoter.
    ● Proteine - condensarea aminoacizilor; hidroliza enzimatică a proteinelor. Importanţa reacţiei de hidroliză. Denaturarea proteinelor.
    12. Cauciucul natural şi cauciucul sintetic: proprietăli fizice.
    13. Calcul stoechiometric, puritate, randament. Utilizări ale substanţelor studiate. Interpretarea rezultatelor din activitatea experimentală.
    14. Structura alchenelor: izomeria geometrică.
    15. Izomeria optică: carbon asimetric, enantiomeri, amestec racemic, mezoforme.
    16. Arene: proprietăţi chimice - adiţia H(2), Cl(2) la benzen; adiţia H(2) la naftalină; halogenarea toluenului la catenă laterală.
    17. Amine: denumire, clasificare, caracter bazic, alchilarea aminelor, diazotarea anilinei. Sinteza metiloranjului.
    18. Fenoli: denumire, clasificare, caracter acid, nitrarea fenolului.
    19. Conversie utilă, conversie totală.


                               PROGRAMA DE CHIMIE
                   ANORGANICĂ ŞI GENERALĂ - FILIERA TEORETICĂ
                               (Nivel I/Nivel II)


    II. COMPETENŢE DE EVALUAT

    1. Explicarea unor fenomene, procese, procedee întâlnite în viaţa de zi cu zi.
    1.1. Clasificarea sistemelor chimice studiate după diferite criterii.
    1.2. Descrierea comportării speciilor chimice studiate într-un context dat.
    1.3. Diferenţierea substanţelor chimice după natura interacţiunilor dintre atomi, ioni, molecule.
    1.4. Structurarea cunoştinţelor anterioare, în scopul explicării proprietăţilor unui sistem chimic.
    1.5. Interpretarea caracteristicilor fenomenelor sistemelor studiate, în scopul identificării aplicaţiilor acestora.

    2. Investigarea comportării unor substanţe chimice sau sisteme chimice.
    2.1. Efectuarea de investigaţii pentru evidenţierea unor caracteristici, proprietăţi, relaţii.
    2.2. Formularea de concluzii folosind informaţiile din surse de documentare, grafice, scheme, date experimentale care să răspundă ipotezelor formulate.
    2.3. Utilizarea investigaţiilor în vederea obţinerii unor explicaţii de natură ştiinţifică.

    3. Rezolvarea de probleme în scopul stabilirii unor corelaţii relevante, demonstrând raţionamente deductive şi inductive.
    3.1. Analizarea problemelor pentru a stabili contextul, relaţiile relevante, etapele rezolvării.
    3.2. Aplicarea algoritmilor de rezolvare de probleme, în scopul aplicării lor în situaţii din cotidian.
    3.3. Evaluarea strategiilor de rezolvare a problemelor pentru a lua decizii asupra materialelor/condiţiilor analizate.

    4. Comunicarea înţelegerii conceptelor în rezolvarea de probleme, în formularea explicaţiilor, în conducerea investigaţiilor şi în raportarea de rezultate.
    4.1. Aplicarea corespunzătoare a terminologiei ştiinţifice în descrierea sau explicarea fenomenelor şi proceselor,
    4.2. Folosirea corectă a terminologiei specifice chimiei.

    5. Evaluarea consecinţelor proceselor şi acţiunii produselor chimice asupra propriei persoane şi asupra mediului.
    5.1. Compararea acţiunii unor produse, procese chimice asupra propriei persoane sau asupra mediului.
    5.2. Anticiparea efectelor unor acţiuni specifice asupra mediului înconjurător.


    III. CONŢINUTURI
    CONŢINUTURI PENTRU NIVEL I

    1. Structura atomului. Tabelul periodic al elementelor chimice.
    ● Atom. Element chimic. Izotopi. Straturi. Substraturi. Orbitali. Clasificarea elementelor în blocuri de elemente: s, p, d, f. Structura învelişului electronic pentru elementele din perioadele 1, 2, 3.
    ● Corelaţii între structura învelişului electronic, poziţia în tabelul periodic şi proprietăţi ale elementelor: caracter metalic, caracter nemetalic. Variaţia caracterului metalic şi nemetalic al elementelor în grupele principale şi în perioadele 1, 2, 3.
    ● Proprietăţi chimice ale sodiului: reacţii cu O(2), Cl(2), H(2)O. Proprietăţi chimice ale clorului: reacţii cu H(2), Fe, H(2)0, Cu, NaOH, NaBr, KI.

    2. Legături chimice. Interacţii între atomi, ioni, molecule.
    ● Legătura ionică. Cristalul de NaCl. Importanţa practică a NaCl.
    ● Legătura covalentă polară; molecule polare: H(2)O şi HCl. Legătura covalentă nepolară; molecule nepolare: H(2), N(2), Cl(2); mol, volum molar, numărul lui Avogadro, ecuaţia de stare a gazelor perfecte. Legătura coordinativâ [NH(4)^+ şi H(3)O^+]. Proprietăţi fizice ale apei. Importanţa practică a Cl(2) şi HCl.
    ● Legătura de hidrogen.

    3. Soluţii apoase.
    ● Soluţii. Concentraţia soluţiilor: concentraţia procentuală masică, concentraţia molară. Solubilitatea substanţelor. Dizolvarea substanţelor ionice şi a substanţelor cu molecule polare în apă: factorii care influenţează dizolvarea.
    ● Soluţii apoase de acizi (tari şi slabi) şi baze (tari şi slabe): HCl, HCN, NaOH, NH(3); cupluri acid-bază conjugate.

    4. Echilibrul chimic
    ● Echilibre acido-bazice. pH-ul soluţiilor apoase de acizi monoprotici tari şi baze monoprotice tari. Indicatori de pH: turnesol, fenolftaleina (virajul culorii în funcţie de pH).
    ● Reacţii acido-bazice. Reacţia de neutralizare.

    5. Noţiuni de electrochimie.
    ● Reacţii de oxido-reducere. Număr de oxidare. Stabilirea coeficienţilor reacţiilor redox. Caracter oxidant şi reducător.
    ● Aplicaţii ale reacţiilor redox: pila Daniell, acumulatorul cu plumb (construcţie şi funcţionare). Coroziunea şi protecţia anticorosivă.
    ● Electroliza soluţiei şi topiturii de NaCl.

    6. Noţiuni de termochimie.
    ● Reacţii exoterme, reacţii endoterme.
    ● Entalpie de reacţie. Căldura de combustie-arderea hidrocarburilor. Legea Hess.

    7. Noţiuni de cinetică chimică.
    ● Reacţii lente, reacţii rapide. Catalizatori. Inhibitori.

    8. Calcule chimice.
    ● Rezolvarea de exerciţii şi probleme de calcul stoechiometric, puritate, exerciţii de calcul a concentraţiei procentuale de masă şi a concentraţiei molare; calcularea pH-ului soluţiilor de acizi tari şi de baze tari.

    CONŢINUTURI PENTRU NIVEL II

    1. Structura atomului. Tabelul periodic al elementelor chimice,
    ● Atom. Element chimic. Izotopi. Straturi. Substraturi. Orbitali. Clasificarea elementelor în blocuri de elemente: s, p, d, f. Structura învelişului electronic pentru elementele din perioadele 1, 2, 3.
    ● Corelaţii între structura învelişului electronic, poziţia în tabelul periodic şi proprietăţi ale elementelor: caracter metalic, caracter nemetalic. Variaţia caracterului metalic şi nemetalic al elementelor în grupele principale şi în perioadele 1, 2, 3.
    ● Proprietăţi chimice ale sodiului: reacţii cu O(2), Cl(2), H(2)O. Proprietăţi chimice ale clorului: reacţii cu H(2), Fe, H(2)O, Cu, NaOH, NaBr, KI.

    2. Legături chimice. Interacţii între atomi, ioni, molecule.
    ● Legătura ionică. Cristalul de NaCl. Importanţa practică a NaCl.
    ● Legătura covalentă polară; molecule polare: H(2)O şi HCl. Legătura covalenţă nepolară; molecule nepolare: H(2), N(2), Cl(2); mol, volum molar, numărul lui Avogadro, ecuaţia de stare a gazelor perfecte. Legătura coordinativă [NH(4)^+ şi H(3)O^+]. Proprietăţi fizice ale apei. Importanţa practică a Cl(2) şi HCl.
    ● Legătura de hidrogen.

    3. Soluţii apoase.
    ● Soluţii. Concentraţia soluţiilor: concentraţia procentuală masică, concentraţia molară. Solubilitatea substanţelor. Dizolvarea substanţelor ionice şi a substanţelor cu molecule polare în apă; factorii care influenţează dizolvarea.
    ● Soluţii apoase de acizi (tari şi slabi) şi baze (tari şi slabe): HCl, HCN, NaOH, NH(3); cupluri acid-bază conjugate.

    4. Echilibrul chimic.
    ● Echilibre acido-bazice. pH-ul soluţiilor apoase de acizi monoprotici tari şi baze monoprotice tari. Indicatori de pH: turnesol, fenolftaleina (virajul culorii în funcţie de pH)
    ● Reacţii acido-bazice. Reacţia de neutralizare.

    5. Noţiuni de electrochimie.
    ● Reacţii de oxido-reducere. Număr de oxidare. Stabilirea coeficienţilor reacţiilor redox. Caracter oxidant şi reducător.
    ● Aplicaţii ale reacţiilor redox: pila Daniell, acumulatorul cu plumb (construcţie şi funcţionare).
    Coroziunea şi protecţia anticorosivă.
    ● Electroliza soluţiei şi topiturii de NaCl.

    6. Noţiuni de termochimie.
    ● Reacţii exoterme, reacţii endoterme.
    ● Entalpie de reacţie. Căldura de combustie-arderea hidrocarburilor. Legea Hess.

    7. Noţiuni de cinetică chimică.
    ● Reacţii lente, reacţii rapide. Catalizatori. Inhibitori.

    8. Calcule chimice.
    ● Rezolvarea de exerciţii şi probleme de calcul stoechiometric, puritate, exerciţii de calcul a concentraţiei procentuale de masă şi a concentraţiei molare; calcularea/pH-ului soluţiilor de acizi tari şi de baze tari.

    9. Elemente din blocul d: structura învelişului electronic pentru elemente din perioada a 4-a.
    10. Legătura coordinativă (combinaţii complexe: reactiv Tollens, reactiv Schweizer, tetrahidroxoaluminatul de sodiu).
    11. Echilibrul chimic. Legea acţiunii maselor; Kc, Ka, Kb, Kw. Principiul lui Le Châtelier şi factorii care influenţează echilibrul chimic.
    12. Viteza de reacţie, constanta de viteză, legea vitezei.
    13. Seria potenţialelor standard de reducere.


                               PROGRAMA DE EXAMEN
                            PENTRU DISCIPLINA CHIMIE

                                BACALAUREAT 2013

                              FILIERA TEHNOLOGICĂ

               PROGRAMA DE CHIMIE ORGANICĂ - FILIERA TEHNOLOGICĂ
                               (Nivel I/Nivel II)


    II. COMPETENŢE DE EVALUAT

    1. Explicarea unor fenomene, procese, procedee întâlnite în viaţa de zi cu zi.
    1.1. Clasificarea compuşilor organici în funcţie de natura grupei funcţionale.
    1.2. Diferenţierea compuşilor organici în funcţie de structura acestora.
    1.3. Descrierea comportării compuşilor organici studiaţi în funcţie de clasa de apartenenţă.

    2. Investigarea comportării unor substanţe chimice sau sisteme chimice.
    2.1. Efectuarea de investigaţii pentru evidenţierea unor caracteristici, proprietăţi, relaţii.
    2.2. Formularea de concluzii care să demonstreze relaţii de tip cauză-efect
    2.3. Evaluarea măsurii în care concluziile investigaţiei susţin predicţiile iniţiale.

    3. Rezolvarea de probleme în scopul stabilirii unor corelaţii relevante, demonstrând raţionamente deductive şi inductive.
    3.1. Rezolvarea problemelor cantitative/calitative.
    3.2. Conceperea sau adaptarea unei strategii de rezolvare pentru a analiza o situaţie.
    3.3. Justificarea explicaţiilor şi soluţiilor la probleme.

    4. Comunicarea înţelegerii conceptelor în rezolvarea de probleme, în formularea explicaţiilor, în conducerea investigaţiilor şi în raportarea de rezultate.
    4.1. Utilizarea, în mod sistematic, a terminologiei specifice într-o varietate de contexte de comunicare.
    4.2. Procesarea unui volum important de informaţii şi realizarea distincţiei dintre informaţii relevante/irelevante şi subiective/obiective.
    4.3. Decodificarea şi interpretarea limbajului simbolic şi înţelegerea relaţiei acestuia cu limbajul comun.

    5. Evaluarea consecinţelor proceselor şi acţiunii produselor chimice asupra propriei persoane şi asupra mediului.
    5.1. Analizarea consecinţelor dezechilibrelor generate de procesele chimice poluante şi folosirea necorespunzătoare a produselor chimice.
    5.2. Justificarea importanţei compuşilor organici

    III. CONŢINUTURI
    CONŢINUTURI PENTRU NIVEL I

    1. Structura şi compoziţia substanţelor organice. Elemente organogene. Legături chimice în compuşii organici; tipuri de catene de atomi de carbon, serie omoloagă; formule brute, moleculare şi de structură ale claselor de compuşi organici studiaţi. Izomeria de catenă, de poziţie pentru compuşii organici studiaţi.
    2. Clasificarea compuşilor organici: hidrocarburi şi compuşi cu funcţiuni:
    ● [] Compuşi cu grupe funcţionale monovalente: compuşi halogenaţi, compuşi hidroxilici, amine.
    ● [] Compuşi cu grupe funcţionale divalente şi trivalente: compuşi carbonilici, compuşi carboxilici.
    ● [] Compuşi cu funcţiuni mixte: aminoacizi, zaharide.
    3. Alcani - serie omoloagă, denumire, formule de structură; izomerie de catenă; proprietăţi fizice, proprietăţi chimice: clorurarea metanului, izomerizarea butanului; arderea; benzine, cifra octanică; putere calorică.
    4. Alchene - serie omoloagă, denumire, formule de structură; izomerie de catenă şi de poziţie, proprietăţi fizice, proprietăţi chimice: adiţia H(2), X(2), HX, H(2)O; regula lui Markovnicov; polimerizarea.
    5. Alchine - serie omoloagă, denumire, formule de structură; izomerie de catenă şi de poziţie; proprietăţi fizice, proprietăţi chimice: adiţia H(2), X(2), HX, H(2)O, regula lui Markovnicov; arderea. Polimerizarea clorurii de vinil, acrilonitrilului, acetatului de vinil.
    6. Arene: benzen, toluen, naftalină - formule de structură, proprietăţi fizice, proprietăţi chimice - benzen: halogenarea catalitică, nitrarea, toluen: nitrarea, naftalină: nitrarea.
    7. Alcooli: metanol, etanol, glicerină - formule de structură, denumire, proprietăţi fizice (stare de agregare, solubilitate în apă, punct de fierbere). Proprietăţi chimice: fermentaţia acetică, arderea metanolului. Oxidarea etanolului [KMnO(4), K(2)Cr(2)O(7)]. Acţiunea biologică a etanolului.
    8. Acizi carboxilici: formule de structură, proprietăţi fizice; proprietăţi chimice: reacţii cu metale reactive, oxizi metalici, hidroxizi alcalini, carbonaţi, reacţia cu alcooli.
    9. Grăsimi - hidrogenarea grăsimilor lichide. Agenţi tensioactivi: săpunuri şi detergenţi - acţiunea de spălare.
    10. Zaharide (glucoza, zaharoza, amidonul, celuloza) - stare naturală, proprietăţi fizice.
    ● [] Monozaharide: glucoza şi fructoza (formule plane); fermentaţia alcoolică a glucozei; oxidarea glucozei cu reactiv Tollens şi Fehling.
    ● [] Polizaharide: identificarea amidonului.
    11. Aminoacizi (glicina, alanina, valina, serina, cisteina): denumire, clasificare, proprietăţi fizice; caracter amfoter.
    ● Proteine - condensarea aminoacizilor; hidroliza enzimatică a proteinelor. Importanţa reacţiei de hidroliză. Denaturarea proteinelor.
    12. Cauciucul natural şi cauciucul sintetic: proprietăţi fizice.
    13. Calcul stoechiometric. Utilizări ale substanţelor studiate. Interpretarea rezultatelor din activitatea experimentală.

    CONŢINUTURI PENTRU NIVEL II

    1. Structura şi compoziţia substanţelor organice. Elemente organogene. Legături chimice în compuşii organici; tipuri de catene de atomi de carbon, serie omoloagă; formule brute, moleculare şi de structură ale claselor de compuşi organici studiaţi. Izomeria de catenă, de poziţie pentru compuşii organici studiaţi.
    2. Clasificarea compuşilor organici: hidrocarburi şi compuşi cu funcţiuni:
    ● Compuşi cu grupe funcţionale monovalente: compuşi halogenaţi, compuşi hidroxilici, amine.
    ● Compuşi cu grupe funcţionale divalente şi trivalente: compuşi carbonilici, compuşi carboxilici.
    ● Compuşi cu funcţiuni mixte: aminoacizi, zaharide.
    3. Alcani - serie omoloagă, denumire, formule de structură; izomerie de catenă; proprietăţi fizice, proprietăţi chimice: clorurarea metanului, izomerizarea butanului; arderea; benzine, cifra octanică; putere calorică.
    4. Alchene - serie omoloagă, denumire, formule de structură; izomerie de catenă şi de poziţie, proprietăţi fizice, proprietăţi chimice: adiţia H(2), X(2), HX, H(2)O; regula lui Markovnicov; polimerizarea.
    5. Alchine - serie omoloagă, denumire, formule de structură: izomerie de catenă şi de poziţie; proprietăţi fizice, proprietăţi chimice: adiţia H(2), X(2), HX, H(2)O, regula lui Markovnicov; arderea. Polimerizarea clorurii de vinil, acrilonitrilului, acetatului de vinil.
    6. Arene: benzen, toluen, naftalină - formule de structură, proprietăţi fizice, proprietăţi chimice - benzen: halogenarea catalitică, nitrarea, toluen: nitrarea, naftalină: nitrarea.
    7. Alcooli: metanol, etanol, glicerină - formule de structură, denumire, proprietăţi fizice (stare de agregare, solubilitate în apă, punct de fierbere). Proprietăţi chimice: fermentaţia acetică, arderea metanolului. Oxidarea etanolului [KMnO(4), K(2)Cr(2)O(7)]. Acţiunea biologică a etanolului.
    8. Acizi carboxilici: formule de structură, proprietăţi fizice; proprietăţi chimice: reacţii cu metale reactive, oxizi metalici, hidroxizi alcalini, carbonaţi, reacţia cu alcooli.
    9. Grăsimi - hidrogenarea grăsimilor lichide. Agenţi tensioactivi: săpunuri şi detergenţi - acţiunea de spălare.
    10. Zaharide (glucoza, zaharoza, amidonul, celuloza) - stare naturală, proprietăţi fizice.
    ● Monozaharide: glucoza şi fructoza (formule plane); fermentaţia alcoolică a glucozei; oxidarea glucozei cu reactiv Tollens şi Fehling.
    ● Polizaharide: identificarea amidonului.
    11. Aminoacizi (glicina, alanina, valina, serina, cisteina): denumire, clasificare, proprietăţi fizice; caracter amfoter.
    12. Proteine - condensarea aminoacizilor; hidroliza enzimatică a proteinelor. Importanţa reacţiei de hidroliză. Denaturarea proteinelor.
    13. Cauciucul natural şi cauciucul sintetic: proprietăţi fizice.
    14. Calcul stoechiometric. Utilizări ale substanţelor studiate. Interpretarea rezultatelor din activitatea experimentală.
    15. Cracarea şi dehidrogenarea butanului
    16. Obţinerea acetilenei din carbid.
    17. Deshidratarea 2-butanolului. Dehidrohalogenarea 2-bromobutanului.
    18. Esterificarea acidului salicilic. Hidroliza acidului acetilsalicilic.
    19. Randament.


                               PROGRAMA DE CHIMIE
                  ANORGANICĂ ŞI GENERALĂ - FILIERA TEHNOLOGICĂ
                               (Nivel I/Nivel II)

    II. COMPETENŢE DE EVALUAT

    1. Explicarea unor fenomene, procese, procedee întâlnite în viaţa de zi cu zi.
    1.1. Clasificarea sistemelor chimice studiate după diferite criterii.
    1.2. Descrierea comportării speciilor chimice studiate într-un context dat.
    1.3. Diferenţierea substanţelor chimice după natura interacţiunilor dintre atomi, ioni, molecule.
    1.4. Structurarea cunoştinţelor anterioare, în scopul explicării proprietăţilor unui sistem chimic.
    1.5. Interpretarea caracteristicilor fenomenelor sistemelor studiate, în scopul identificării aplicaţiilor acestora.

    2. Investigarea comportării unor substanţe chimice sau sisteme chimice.
    2.1. Efectuarea de investigaţii pentru evidenţierea unor caracteristici, proprietăţi, relaţii.
    2.2. Formularea de concluzii folosind informaţiile din surse de documentare, grafice, scheme, date experimentale care să răspundă ipotezelor formulate.
    2.3. Utilizarea investigaţiilor în vederea obţinerii unor explicaţii de natură ştiinţifică.

    3. Rezolvarea de probleme în scopul stabilirii unor corelaţii relevante, demonstrând raţionamente deductive şi inductive.
    3.1. Analizarea problemelor pentru a stabili contextul, relaţiile relevante, etapele rezolvării.
    3.2. Aplicarea algoritmilor de rezolvare de probleme, în scopul aplicării lor în situaţii din cotidian.
    3.3. Evaluarea strategiilor de rezolvare a problemelor pentru a lua decizii asupra materialelor/condiţiilor analizate.

    4. Comunicarea înţelegerii conceptelor în rezolvarea de probleme, în formularea explicaţiilor, în conducerea investigaţiilor şi în raportarea de rezultate.
    4.1. Aplicarea corespunzătoare a terminologiei ştiinţifice în descrierea sau explicarea fenomenelor şi proceselor.
    4.2. Folosirea corectă a terminologiei specifice chimiei.

    5. Evaluarea consecinţelor proceselor şi acţiunii produselor chimice asupra propriei persoane şi asupra mediului.
    5.1. Compararea acţiunii unor produse, procese chimice asupra propriei persoane sau asupra mediului.
    5.2. Anticiparea efectelor unor acţiuni specifice asupra mediului înconjurător.

    III. CONŢINUTURI
    CONŢINUTURI PENTRU NIVEL I
    1. Structura atomului. Tabelul periodic al elementelor chimice.
    ● Atom. Element chimic. Izotopi. Straturi. Structura învelişului electronic pentru elementele din perioadele 1, 2, 3.
    ● Corelaţii între structura învelişului electronic, poziţia în tabelul periodic şi proprietăţi ale elementelor: caracter metalic, caracter nemetalic. Variaţia caracterului metalic şi nemetalic al elementelor în grupele principale şi în perioadele 1, 2, 3.
    ● Proprietăţi chimice ale sodiului: reacţii cu O(2), CL(2), H(2)O. Proprietăţi chimice ale clorului: reacţii cu H(2), Fe, H(2)O, Cu, NaOH, NaBr, KI.
    2. Legături chimice. Interacţii între atomi, ioni, molecule.
    ● Legătura ionică. Cristalul de NaCl. Importanţa practică a NaCl.
    ● Legătura covalentă polară; molecule polare: H(2)O şi HCl. Legătura covalentă nepolară; molecule nepolare: H(2), N(2), Cl(2); mol, volum molar, numărul lui Avogadro, ecuaţia de stare a gazelor perfecte. Legătura coordinativă [NH(4)^+ şi H(3)O^+]. Proprietăţi fizice ale apei. Importanţa practică a Cl(2) şi HCl.
    ● Legătura de hidrogen.
    3. Soluţii apoase.
    ● Soluţii. Concentraţia soluţiilor: concentraţia procentuală masică, concentraţia molară. Solubilitatea substanţelor. Dizolvarea substanţelor ionice şi a substanţelor cu molecule polare în apă: factorii care influenţează dizolvarea.
    ● Soluţii apoase de acizi (tari şi slabi) şi baze (tari şi slabe): HCl, HCN, NaOH, NH(3); cupluri acid-bază conjugate.
    4. Echilibrul chimic
    ● Echilibre acido-bazice. pH-ul soluţiilor apoase de acizi monoprotici tari şi baze monoprotice tari. Indicatori de pH: turnesol, fenolftaleină (virajul culorii în funcţie de pH).
    ● Reacţii acido-bazice. Reacţia de neutralizare.
    5. Noţiuni de electrochimie.
    ● Reacţii de oxido-reducere. Număr de oxidare. Stabilirea coeficienţilor reacţiilor redox. Caracter oxidant şi reducător.
    ● Aplicaţii ale reacţiilor redox: pila Daniell, acumulatorul cu plumb (construcţie şi funcţionare). Coroziunea şi protecţia anticorosivă.
    ● Electroliza soluţiei şi topiturii de NaCl.
    6. Noţiuni de termochimie.
    ● Reacţii exoterme, reacţii endoterme.
    ● Entalpie de reacţie. Căldura de combustie-arderea hidrocarburilor. Legea Hess.
    7. Noţiuni de cinetică chimică.
    ● Reacţii lente, reacţii rapide. Catalizatori. Inhibitori.
    8. Calcule chimice.
    ● Rezolvarea de exerciţii şi probleme de calcul stoechiometric, exerciţii de calcul a concentraţiei procentuale de masă şi a concentraţiei molare; calcularea pH-ului soluţiilor de acizi tari şi de baze tari.

    CONŢINUTURI PENTRU NIVEL II
    1. Structura atomului. Tabelul periodic al elementelor chimice.
    ● Atom. Element chimic. Izotopi. Straturi. Structura învelişului electronic pentru elementele din perioadele 1, 2, 3.
    ● Corelaţii între structura învelişului electronic, poziţia în tabelul periodic şi proprietăţi ale elementelor: caracter metalic, caracter nemetalic. Variaţia caracterului metalic şi nemetalic al elementelor în grupele principale şi în perioadele 1, 2, 3.
    ● Proprietăţi chimice ale sodiului: reacţii cu O(2), Cl(2), H(2)O. Proprietăţi chimice ale clorului: reacţii cu H(2), Fe, H(2)O, Cu, NaOH, NaBr, KI.
    2. Legături chimice. Interacţii între atomi, ioni, molecule.
    ● Legătura ionică. Cristalul de NaCl. Importanţa practică a NaCl.
    ● Legătura covalentă polară; molecule polare: H(2)O şi HCl. Legătura covalentă nepolară; molecule nepolare: H(2), N(2), Cl(2); mol, volum molar, numărul lui Avogadro, ecuaţia de stare a gazelor perfecte. Legătura coordinativă [NH(4)^+ şi H(3)O^+]. Proprietăţi fizice ale apei. Importanţa practică a Cl(2) şi HCl.
    ● Legătura de hidrogen.
    3. Soluţii apoase.
    ● Soluţii. Concentraţia soluţiilor: concentraţia procentuală masică, concentraţia molară. Solubilitatea substanţelor. Dizolvarea substanţelor ionice şi a substanţelor cu molecule polare în apă; factorii care influenţează dizolvarea.
    ● Soluţii apoase de acizi (tari şi slabi) şi baze (tari şi slabe): HCl, HCN, NaOH, NH(3); cupluri acid-bază conjugate.
    4. Echilibrul chimic.
    ● Echilibre acido-bazice. pH-ul soluţiilor apoase de acizi monoprotici tari şi baze monoprotice tari. Indicatori de pH: turnesol, fenolftaleină (virajul culorii în funcţie de/pH).
    ● Reacţii acido-bazice. Reacţia de neutralizare.
    5. Noţiuni de electrochimie.
    ● Reacţii de oxido-reducere. Număr de oxidare. Stabilirea coeficienţilor reacţiilor redox. Caracter oxidant şi reducător.
    ● Aplicaţii ale reacţiilor redox: pila Danieli, acumulatorul cu plumb (construcţie şi funcţionare). Coroziunea şi protecţia anticorosivă.
    ● Electroliza soluţiei şi topiturii de NaCl.
    6. Noţiuni de termochimie.
    ● Reacţii exoterme, reacţii endoterme.
    ● Entalpie de reacţie. Căldura de combustie-arderea hidrocarburilor. Legea Hess.
    7. Noţiuni de cinetică chimică.
    ● Reacţii lente, reacţii rapide. Catalizatori. Inhibitori.
    8. Calcule chimice.
     ● Rezolvarea de exerciţii şi probleme de calcul stoechiometric, exerciţii de calcul a concentraţiei procentuale de masă şi a concentraţiei molare; calcularea pH-ului soluţiilor de acizi tari şi de baze tari.
    9. Legătura coordinativă, combinaţii complexe: reactiv Tollens, reactiv Schweizer, tetrahidroxoaluminatul de sodiu.
    10. Echilibrul chimic. Legea acţiunii maselor; Kc, Ka, Kb, Kw. Principiul lui Le Châtelier şi factorii care influenţează echilibrul chimic.
    11. Viteza de reacţie, constanta de viteză, legea vitezei.


                                                      MINISTERUL EDUCAŢIEI
    CENTRUL NAŢIONAL DE EVALUARE STEMA ROMÂNIEI CERCETĂRII TINERETULUI
            ŞI EXAMINARE ŞI SPORTULUI


                               PROGRAMA DE EXAMEN

                               PENTRU DISCIPLINA
                       LOGICĂ, ARGUMENTARE ŞI COMUNICARE

                                BACALAUREAT 2013

                      PROGRAMA DE EXAMEN PENTRU DISCIPLINA
                       LOGICĂ, ARGUMENTARE ŞI COMUNICARE


    I. STATUTUL DISCIPLINEI
    În cadrul examenului de Bacalaureat 2013, disciplina Logică, argumentare şi comunicare are statutul de disciplină opţională fiind susţinută la proba E. d), în funcţie de filieră, profil şi specializare.

    II. COMPETENŢE DE EVALUAT
    ● Utilizarea adecvată a conceptelor, operaţiilor şi instrumentelor specifice logicii în argumentare
    ● Transpunerea unui enunţ din limbaj natural în limbaj formal şi din limbaj formal în limbaj natural
    ● Construirea unor argumente în vederea susţinerii unui punct de vedere sau a unei soluţii propuse pentru rezolvarea unor situaţii - problemă
    ● Utilizarea unor raţionamente adecvate în luarea deciziilor
    ● Analizarea structurii şi/sau corectitudinii formelor şi operaţiilor logice

    III. CONŢINUTURI
    1. Societate, comunicare şi argumentare
    ■ Argumentarea şi structura argumentării; analiza logică a argumentelor
    ● Termenii: caracterizare generală (definire, tipuri de termeni); raporturi între termeni
    ● Propoziţii: caracterizare generală (definire, structură); tipuri de propoziţii categorice; raporturi între propoziţii categorice
    ● Raţionamente: caracterizare generală (definire, structură); tipuri de raţionamente
    ● Definirea şi clasificarea: caracterizare generală; corectitudine în definire şi clasificare
    2. Tipuri de argumentare
    ● Deductivă: argumente/raţionamente imediate cu propoziţii categorice (conversiunea şi obversiunea); silogismul (caracterizare generală, figuri şi moduri silogistice, verificarea validităţii prin metoda diagramelor Venn); demonstraţia
    ● Nedeductivă: inducţia completă; inducţia incompletă
    3. Societate, comunicare şi argumentare corectă
    ● Evaluarea argumentelor (validitatea argumentelor); erori de argumentare

    NOTĂ: Programa de examen este realizată în conformitate cu prevederile programelor şcolare în vigoare. Subiectele pentru examenul de bacalaureat 2013 se elaborează în baza prezentei programe şi nu vizează conţinutul unui manual anume.

                                                      MINISTERUL EDUCAŢIEI
    CENTRUL NAŢIONAL DE EVALUARE STEMA ROMÂNIEI CERCETĂRII TINERETULUI
            ŞI EXAMINARE ŞI SPORTULUI


                               PROGRAMA DE EXAMEN
                           PENTRU DISCIPLINA ECONOMIE

                                BACALAUREAT 2013

                      PROGRAMA DE EXAMEN PENTRU DISCIPLINA
                                    ECONOMIE

    I. STATUTUL DISCIPLINEI
    În cadrul examenului de Bacalaureat 2013, Economia are statutul de disciplină opţională fiind susţinută la proba E. d), în funcţie de filieră, profil şi specializare.

    II. COMPETENŢE DE EVALUAT
    ● Utilizarea adecvată a conceptelor specifice disciplinei în analizarea, explicarea şi compararea unor procese şi fenomene specifice dinamicii economice
    ● Caracterizarea agenţilor economici (consumatori şi producători), ca purtători ai cererii şi ofertei pe piaţă
    ● Caracterizarea pieţei din perspectiva dinamicii economice
    ● Analizarea, evaluarea şi exemplificarea comportamentului raţional al agenţilor economici în economia de piaţă
    ● Interpretarea rezultatelor evaluării fenomenelor şi proceselor economice

    III. CONŢINUTURI
    1. Consumatorul şi comportamentul său raţional
       ■ Nevoi şi resurse
       ■ Cererea
       ■ Consumatorul şi comportamentul său (costul de oportunitate, utilitatea economică)

    2. Producătorul/întreprinzătorul şi comportamentul său raţional
       ■ Proprietatea şi libera iniţiativă
       ■ Oferta
       ■ Factorii de producţie şi combinarea acestora
       ■ Costuri, productivitate, profit, eficienţă economică

    3. Piaţa - întâlnire a agenţilor economici
       ■ Relaţia cerere-ofertă-preţ în economia de piaţă
       ■ Mecanismul concurenţial
       ■ Forme ale pieţei: Piaţa monetară, Piaţa capitalurilor, Piaţa muncii

    NOTĂ: Programa de examen este realizată în conformitate cu prevederile programelor şcolare în vigoare. Subiectele pentru examenul de bacalaureat 2013 se elaborează în baza prezentei programe şi nu vizează conţinutul unui manual anume.

                              -------

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016