────────── Aprobate prin ORDINUL nr. 3.832 din 25 mai 2021, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 16 iunie 2021.────────── MINISTERUL EDUCAŢIEI CENTRUL NAŢIONAL DE DEZVOLTARE A ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PROFESIONAL ŞI TEHNIC ANEXA 1 la OME nr. 3832/25.05.2021 CURRICULUM pentru clasa a IX - a ÎNVĂŢĂMÂNT PROFESIONAL Domeniul de pregătire profesională: FABRICAREA PRODUSELOR DIN LEMN 2021 Domeniul de pregătire profesională: Fabricarea produselor din lemn Nivel 3 GRUPUL DE LUCRU: MARIA PENTILESCU profesor dr., grad I, I.Ş.J. Suceava ELVIRA GEORGESCU profesor grad I, Colegiul Tehnic "Petru Muşat" Suceava FELICIA NEACŞU profesor grad I, Liceu Tehnologic "Constantin Brâncuşi" Piteşti COORDONARE C.N.D.Î.P.T.: CARMEN RĂILEANU - inspector de specialitate curriculum NOTĂ DE PREZENTARE Acest curriculum se aplică pentru calificarea LUTIER din domeniul de pregătire profesională FABRICAREA PRODUSELOR DIN LEMN: Curriculumul a fost elaborat pe baza standardului de pregătire profesională (SPP) aferent calificării sus menţionate. Nivelul de calificare conform Cadrului naţional al calificărilor - 3 Corelarea dintre unităţile de rezultate ale învăţării şi module:
┌──────────────────────────────────────┐
│Unitatea de rezultate ale învăţării │
├─────────────────────┬────────────────┤
│Unitatea de rezultate│ │
│ale învăţării – │Denumire modul │
│tehnice generale │ │
├─────────────────────┼────────────────┤
│URÎ 1. Utilizarea │MODUL I. Materii│
│materiilor prime şi a│prime şi │
│materialelor │materiale │
│tehnologice în │tehnologice din │
│industria lemnului │industria │
│ │lemnului │
├─────────────────────┼────────────────┤
│URÎ 2. Aplicarea │MODUL II. │
│normelor generale de │Reprezentarea în│
│reprezentare în desen│desen a │
│a produselor simple │produselor │
│din lemn │simple din lemn │
└─────────────────────┴────────────────┘
PLAN DE ÎNVĂŢĂMÂNT Clasa a IX - a Învăţământ profesional Aria curriculară Tehnologii Domeniul de pregătire profesională: FABRICAREA PRODUSELOR DIN LEMN
┌─────────────────────────────────────┐
│Cultură de specialitate şi pregătire │
│practică săptămânală │
├─────────────────────────────────────┤
│Modul I. Materii prime şi materiale │
│tehnologice din industria lemnului │
├─────────────┬───────────────────┬───┤
│ │ │170│
│Total ore / ├───────────────────┼───┤
│an: │Laborator │- │
│din care: │tehnologic │ │
│ ├───────────────────┼───┤
│ │Instruire practică │68 │
├─────────────┴───────────────────┴───┤
│Modul II. Reprezentarea în desen a │
│produselor simple din lemn │
├─────────────┬───────────────────┬───┤
│ │ │136│
│Total ore / ├───────────────────┼───┤
│an: │Laborator │34 │
│din care: │tehnologic │ │
│ ├───────────────────┼───┤
│ │Instruire practică │- │
├─────────────┴───────────────────┴───┤
│Total ore /an = 9 ore/săpt. x 34 │
│săptămâni = 306 ore │
├─────────────────────────────────────┤
│Stagiu de pregătire practică - │
│Curriculum în dezvoltare locală │
├─────────────────────────────────────┤
│Modul III. │
│…………………………………………………………………………………….. │
├─────────────────────────────────────┤
│Total ore /an: 150 │
├─────────────────────────────────────┤
│Total ore /an = 5 săpt. x 5 zile x 6 │
│ore /zi = 150 ore │
├─────────────────────────────────────┤
│TOTAL GENERAL 456 ore/an │
└─────────────────────────────────────┘
Notă: În clasa a IX-a, stagiul de pregătire practică se desfăşoară la operatorul economic/instituţia publică parteneră. Condiţiile în care stagiul de practică se desfăşoară în unitatea de învăţământ sunt stabilite prin metodologia de organizare şi funcţionare a învăţământului profesional. * Denumirea şi conţinutul modulului/ modulelor vor fi stabilite de către unitatea de învăţământ în parteneriat cu operatorul economic/ instituţia publică parteneră, cu avizul inspectoratului şcolar. MODUL I. MATERII PRIME ŞI MATERIALE TEHNOLOGICE DIN INDUSTRIA LEMNULUI ● Notă introductivă Modulul "Materii prime şi materiale tehnologice din industria lemnului", componentă a ofertei educaţionale (curriculare) pentru calificări profesionale din domeniul de pregătire profesională Fabricarea produselor din lemn, face parte din cultura de specialitate şi pregătirea practică săptămânală aferente clasei a IX-a, învăţământ profesional. Modulul are alocat un număr de 170 ore/an, conform planului de învăţământ, din care: - 68 ore/an - instruire practică Modulul "Materii prime şi materiale tehnologice din industria lemnului" este centrat pe rezultate ale învăţării şi vizează dobândirea de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini necesare angajării pe piaţa muncii în una din ocupaţiile specificate în SPP-urile corespunzătoare calificărilor profesionale de nivel 3, din domeniul de pregătire profesională Fabricarea produselor din lemn sau în continuarea pregătirii într-o calificare de nivel superior. ● Structură modul Corelarea dintre rezultatele învăţării din SPP şi conţinuturile învăţării
┌──────────────────────────────┬────────────────┐
│URÎ 1 MATERII PRIME ŞI │ │
│MATERIALE TEHNOLOGICE DIN │ │
│INDUSTRIA LEMNULUI │ │
├──────────────────────────────┤Conţinuturile │
│Rezultate ale învăţării │învăţării │
│(codificate conform SPP) │ │
├──────────┬─────────┬─────────┤ │
│Cunoştinţe│Abilităţi│Atitudini│ │
├──────────┼─────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │Structura şi │
│ │ │ │identificarea │
│ │ │ │macroscopică a │
│ │ │ │lemnului │
│ │ │ │• Definiţie │
│ │ │ │• Secţiuni │
│ │ │ │principale prin │
│ │ │ │trunchi: │
│ │ │ │transversală, │
│ │ │ │radială, │
│ │ │ │tangenţială │
│ │ │ │• Caracterele │
│ │ │ │structurii │
│ │ │ │macroscopice a │
│ │ │ │lemnului: │
│ │ │ │măduva, alburn, │
│ │1.2.1. │ │lemn matur, │
│ │1.2.2. │ │duramen, inele │
│1.1.1. │1.2.12. │1.3.1. │anuale, lemn │
│ │1.2.13. │ │timpuriu, lemn │
│ │1.2.14. │ │târziu, porii │
│ │ │ │lemnului, raze │
│ │ │ │medulare, zone │
│ │ │ │de fibre, pete │
│ │ │ │medulare │
│ │ │ │• │
│ │ │ │Caracteristicile│
│ │ │ │fizice ale │
│ │ │ │lemnului: │
│ │ │ │culoarea, │
│ │ │ │luciul, textura,│
│ │ │ │desenul, │
│ │ │ │mirosul, gustul │
│ │ │ │• Identificarea │
│ │ │ │macroscopică a │
│ │ │ │speciilor │
│ │ │ │lemnoase │
├──────────┼─────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │Defectele │
│ │ │ │lemnului │
│ │ │ │• Definiţie, │
│ │ │ │cauze │
│ │ │ │• Defecte de │
│ │ │ │formă a │
│ │1.2.3. │ │trunchiului │
│ │1.2.12. │ │• Defecte de │
│1.1.2. │1.2.13. │1.3.2. │structură │
│ │1.2.14. │ │• Noduri │
│ │ │ │• Crăpături │
│ │ │ │• Găuri şi │
│ │ │ │galerii de │
│ │ │ │insecte │
│ │ │ │• Coloraţii │
│ │ │ │anormale şi │
│ │ │ │alteraţii │
├──────────┼─────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │Materii prime │
│ │ │ │Cherestea │
│ │ │ │• Definiţie, │
│ │ │ │terminologie │
│ │ │ │• Materia primă │
│ │ │ │folosită la │
│ │ │ │fabricarea │
│ │ │ │cherestelei │
│ │ │ │• Clasificarea │
│ │ │ │cherestelei │
│ │ │ │• Domenii de │
│ │ │ │utilizare a │
│ │ │ │cherestelei │
│ │ │ │Furnire estetice│
│ │ │ │şi tehnice │
│ │ │ │• Definiţie, │
│ │ │ │clasificare │
│ │ │ │• Specii │
│ │ │ │lemnoase │
│ │ │ │indigene şi │
│ │ │ │exotice folosite│
│ │ │ │la fabricarea │
│ │ │ │furnirelor │
│ │ │ │Produse │
│ │ │ │stratificate │
│ │ │ │• Placaj: │
│ │ │ │definiţie, │
│ │ │ │structură; │
│ │ │ │clasificare, │
│ │ │ │formate, │
│ │ │ │grosimi; │
│ │ │ │proprietăţi, │
│ │ │ │domenii de │
│ │ │ │utilizare │
│ │ │ │• Panel: │
│ │ │ │definiţie, │
│ │ │ │structură; │
│ │ │ │dimensiuni │
│ │ │ │uzuale │
│ │1.2.4. │ │• Lemn │
│1.1.3. │1.2.12. │1.3.3. │stratificat │
│1.1.7. │1.2.13. │1.3.7. │• Produse │
│ │1.2.14. │ │mulate: din lemn│
│ │ │ │masiv, din │
│ │ │ │furnire, din │
│ │ │ │aşchii de lemn, │
│ │ │ │din fibre de │
│ │ │ │lemn, cu │
│ │ │ │structură mixtă │
│ │ │ │Plăci celulare │
│ │ │ │• Definiţie, │
│ │ │ │structură │
│ │ │ │• Materiale │
│ │ │ │folosite la │
│ │ │ │fabricare a │
│ │ │ │plăcilor │
│ │ │ │celulare │
│ │ │ │• Clasificare │
│ │ │ │Produse │
│ │ │ │aglomerate │
│ │ │ │• Plăci din │
│ │ │ │aşchii de lemn │
│ │ │ │(PAL, OSB, │
│ │ │ │panouri │
│ │ │ │înnobilate): │
│ │ │ │definiţie, │
│ │ │ │clasificare, │
│ │ │ │materia primă │
│ │ │ │folosită, │
│ │ │ │proprietăţi şi │
│ │ │ │domenii de │
│ │ │ │utilizare │
│ │ │ │• Plăci din │
│ │ │ │fibre de lemn │
│ │ │ │(PFL, MDF): │
│ │ │ │definiţie, │
│ │ │ │clasificare, │
│ │ │ │materia primă │
│ │ │ │folosită, │
│ │ │ │proprietăţi şi │
│ │ │ │domenii de │
│ │ │ │utilizare. │
├──────────┼─────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │Adezivi │
│ │ │ │utilizaţi în │
│ │ │ │industria │
│ │ │ │lemnului │
│ │ │ │• Proprietăţile │
│ │ │ │şi │
│ │ │ │caracteristicile│
│ │ │ │tehnice ale │
│ │1.2.5. │ │adezivilor │
│1.1.4. │1.2.11. │1.3.4. │• Tipuri de │
│1.1.7. │1.2.12. │1.3.7. │adezivi │
│ │1.2.13. │ │utilizaţi în │
│ │1.2.14. │ │industria │
│ │ │ │lemnului │
│ │ │ │• Identificarea │
│ │ │ │principalelor │
│ │ │ │tipuri de │
│ │ │ │adezivi │
│ │ │ │utilizaţi în │
│ │ │ │industria │
│ │ │ │lemnului │
├──────────┼─────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │Materiale │
│ │ │ │abrazive │
│ │ │ │• Definiţie şi │
│ │1.2.7. │ │clasificare │
│1.1.5. │1.2.12. │1.3.5. │• Simbolizarea │
│1.1.7. │1.2.13. │1.3.7. │materialelor │
│ │1.2.14. │ │abrazive │
│ │ │ │• Alegerea │
│ │ │ │materialelor │
│ │ │ │abrazive │
├──────────┼─────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │Materiale │
│ │ │ │tehnologice de │
│ │ │ │finisare │
│ │ │ │• Definirea şi │
│ │ │ │clasificarea │
│ │ │ │materialelor │
│ │ │ │tehnologice de │
│ │ │ │finisare │
│ │ │ │• Materiale │
│ │ │ │tehnologice de │
│ │ │ │pregătire a │
│ │ │ │suportului │
│ │ │ │lemnos în │
│ │1.2.9. │ │vederea │
│ │1.2.11. │ │finisării: │
│1.1.6. │1.2.12. │1.3.6. │decolorare, │
│1.1.7. │1.2.13. │1.3.7. │albire, umplerea│
│ │1.2.14. │ │porilor, │
│ │ │ │grunduire, │
│ │ │ │chituire, │
│ │ │ │şpăcluire, │
│ │ │ │colorare. │
│ │ │ │• Materiale │
│ │ │ │tehnologice │
│ │ │ │peliculogene de │
│ │ │ │finisare │
│ │ │ │transparentă şi │
│ │ │ │opacă a │
│ │ │ │lemnului: │
│ │ │ │lacuri, │
│ │ │ │emailuri, │
│ │ │ │vopsele. │
└──────────┴─────────┴─────────┴────────────────┘
Lista minimă de resurse materiale (echipamente, unelte şi instrumente, machete, materii prime şi materiale, documentaţii tehnice, economice, juridice etc.) necesare dobândirii rezultatelor învăţării (existente în scoală sau la operatorul economic): - Echipamente: lupe cu putere de mărire de cca. 10 ori, pensule, role, perii – Materii prime: cherestea, placaj, panel, furnir, MDF, OSB, panouri: furniruite, melaminate, emailate, texturate, epruvete din lemn de diferite specii, chei de identificare, mostre cu defecte de formă, de structură, cu noduri, cu găuri şi galerii de insecte, cu coloraţii anormale şi alteraţii – Materiale: adezivi, materiale abrazive, materiale de pregătire a suportului pentru finisare, lacuri, vopsele, emailuri ● Sugestii metodologice Conţinuturile modulului "Materii prime şi materiale tehnologice din industria lemnului" trebuie să fie abordate într-o manieră integrată, corelată cu particularităţile şi cu nivelul iniţial de pregătire al elevilor. Prin parcurgerea conţinuturilor prevăzute în curriculum se asigură obţinerea rezultatelor învăţării prevăzute în Standardul de Pregătire Profesională, respectiv dobândirea de către elevi a cunoştinţelor/ abilităţilor/ atitudinilor necesare utilizării eficiente a materiilor prime şi materialelor tehnologice din industria lemnului. Numărul de ore alocat fiecărei teme rămâne la latitudinea cadrelor didactice care predau conţinutul modulului, în funcţie de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale colectivului cu care lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor de către colectivul instruit. Modulul "Materii prime şi materiale tehnologice din industria lemnului" are o structură flexibilă, deci poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice. Pregătirea se recomandă a se desfăşura în laboratoare sau/şi în cabinete de specialitate, ateliere de instruire practică din unitatea de învăţământ sau de la operatorul economic, dotate conform recomandărilor menţionate mai sus. Pregătirea în cabinete/ laboratoare tehnologice/ ateliere de instruire practică din unitatea de învăţământ sau de la operatorul economic are importanţă deosebită în atingerea rezultatelor învăţării. Parcurgerea conţinuturilor este obligatorie, iar pentru parcurgerea acestora, profesorul trebuie să studieze Standardul de Pregătire Profesională. Profesorul are libertatea de a dezvolta anumite conţinuturi, numărul de ore alocat fiecărei teme rămânând la latitudinea sa, în funcţie de nivelul de cunoştinţele anterioare ale elevilor, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică, punând accentul pe metode cu caracter preponderent aplicativ şi creativ. Plecând de la principiul includerii, acceptând că fiecare copil este diferit, se va avea în vedere utilizarea de metode specifice pentru dezvoltarea rezultatelor învăţării propuse în Standardul de Pregătire Profesională. Se recomandă abordarea instruirii centrate pe elev prin proiectarea unor activităţi de învăţare variate, prin care să fie luate în considerare stilurile individuale de învăţare ale fiecărui elev, inclusiv adaptarea la elevii cu CES. Aceste activităţi de învăţare vizează: - aplicarea metodelor centrate pe elev, activizarea structurilor cognitive şi operatorii ale elevilor, exersarea potenţialului psiho-fizic al acestora, transformarea elevului în coparticipant la propria instruire şi educaţie; – îmbinarea şi alternarea sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului (documentarea după diverse surse de informare, observaţia proprie, exerciţiul personal, instruirea programată, experimentul şi lucrul individual, tehnica muncii cu fişe) cu activităţile ce solicită efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuţiilor, metoda Phillips 6 - 6, metoda expertului, metoda mozaicului, discuţia Panel, metoda cvintetului, jocul de rol, explozia stelară, metoda ciorchinelui, brainstorming-ul, tehnica 6/3/5, pălăriile gânditoare, cafeneaua, metoda cubului, turul galeriei, starburst etc; – folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiectele cunoaşterii, prin recurgere la modele concrete cum ar fi modelul experimental, activităţile de documentare, modelarea, observaţia/ investigaţia dirijată etc.; – însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă (ex. studiul individual, investigaţia ştiinţifică, studiul de caz, metoda referatului, metoda proiectului etc.), care oferă deschiderea spre autoinstruire, spre învăţare continuă (utilizarea surselor de informare: ex. biblioteci, internet, bibliotecă virtuală). Pentru dobândirea rezultatelor învăţării, pot fi derulate următoarele activităţi de învăţare: ● Elaborarea de referate interdisciplinare ● Activităţi de documentare ● Vizionări de materiale video (casete video, CD/ DVD - uri) ● Problematizarea ● Demonstraţia ● Investigaţia ştiinţifică ● Învăţarea prin descoperire ● Activităţi practice ● Studii de caz ● Jocuri de rol ● Simulări ● Elaborarea de proiecte ● Activităţi bazate pe comunicare şi relaţionare ● Activităţi de lucru în grup/în echipă Alegerea tehnicilor de instruire revine profesorului, care are sarcina de a individualiza şi de a adapta procesul didactic la particularităţile resurselor existente. Spre exemplificare, colectivul de autori propune un exemplu de aplicare a metodei moderne de predare - învăţare "metoda cubului", pentru tema "Identificarea macroscopică a speciilor lemnoase", care vizează următoarele rezultate ale învăţării: URÎ 1 Materii prime şi materiale tehnologice din industria lemnului 1.2.2. Recunoaşterea speciilor pe baza caracterelor structurii macroscopice şi a caracteristicilor fizice ale lemnului Tema: Identificarea macroscopică a speciilor lemnoase Metoda cubului presupune explorarea unui subiect sau a unei situaţii din mai multe perspective permiţând abordarea complexă şi integrală a unei teme. Prin aplicarea acestei metode elevii vor putea recunoaşte speciile lemnoase pe baza caracterelor structurii macroscopice şi a caracteristicilor fizice ale lemnului. Profesorul va prezenta elevilor un cub pe ale cărui faţete vor fi sarcinile de lucru (descriere, comparare, analizare, asociere, aplicare, argumentare). După prezentarea tehnicii de lucru, profesorul împarte clasa în şase grupe (3-5 elevi) şi fiecare grupă îşi alege un lider. Sarcina de lucru pentru fiecare grupă se stabileşte prin aruncarea cubului de către lider. Sarcinile de lucru scrise pe faţetele cubului, sunt: (1) Descrie caracterele structurii macroscopice a lemnului (2) Analizează aspectul caracterelor structurii macroscopice, pe cele trei secţiuni principale prin trunchi (3) Compară structura macroscopică a speciilor de răşinoase cu structura macroscopică a speciilor de foioase (4) Asociază desenul lemnului cu specia lemnoasă (5) Aplică cheia de identificare pentru speciile de răşinoase (6) Argumentează importanţa caracteristicilor fizice pentru identificarea speciilor lemnoase Pentru rezolvarea cerinţelor elevii pot folosi orice sursă de informaţii (fişe de documentare, mostre de specii lemnoase, planşe, internet etc.). Fiecare lider va prezenta rezultatele activităţii grupei sale, întregului colectiv. Elevii au posibilitatea să pună întrebări lămuritoare în legătură cu cele prezentate sau să facă completări. În final, cele şase fişe se reunesc într-o singură prezentare, prin lipirea lor pe un suport/ tablă, astfel încât să formeze un cub (tridimensional sau desfăşurat), ca în desenele prezentate. (a se vedea imaginea asociată) ● Sugestii privind evaluarea Evaluarea reprezintă partea finală a demersului de proiectare didactică prin care profesorul va măsura eficienţa întregului proces instructiv-educativ. Evaluarea determină măsura în care elevii au atins rezultatele învăţării stabilite în standardele de pregătire profesională. Evaluarea continuă/ formativă este implicită demersului didactic, permiţând atât profesorului, cât şi elevului să cunoască nivelul de achiziţionare a rezultatelor învăţării, să identifice lacunele şi cauzele lor, să facă remedierile care se impun în vederea reglării procesului de predare/ învăţare. Evaluarea finală/ sumativă, având caracter aplicativ şi integrat, se realizează la sfârşitul procesului de învăţare şi informează asupra îndeplinirii criteriilor de realizare a cunoştinţelor, abilităţilor şi atitudinilor. Pentru a se realiza o evaluare cât mai completă a învăţării este necesar să se aibă în vedere mai ales evaluarea formativă continuă, evaluarea nu numai a produselor activităţii elevilor, ci şi a proceselor de învăţare, a abilităţilor şi atitudinilor dezvoltate. În mod obligatoriu se va asigura corelarea instrumentelor de evaluare cu rezultatele învăţării şi standardul de evaluare asociat unităţii de rezultate ale învăţării, din Standardul de Pregătire Profesională. Vor fi evaluate doar rezultatele învăţării evidenţiate în modul şi nu altele. Pentru evaluarea rezultatelor învăţării prevăzute de programa şcolară se recomandă utilizarea următoarelor instrumente: observarea sistematică, fişe de observare, tema de lucru (în clasă, acasă) concepută în vederea evaluării, proba practică, proiectul, portofoliul, fişe de autoevaluare, teste de evaluare etc. În continuare, se prezintă un exemplu de instrument de evaluare, test de evaluare, care vizează următoarele rezultate ale învăţării: URÎ 1. Materii prime şi materiale tehnologice din industria lemnului 1.2.2. Recunoaşterea speciilor pe baza caracterelor structurii macroscopice şi a caracteristicilor fizice ale lemnului Tema: Identificarea macroscopică a speciilor lemnoase MODEL DE ITEMI DE EVALUARE SUBIECT I I.1. Pentru fiecare din cerinţele de mai jos (1 - 4), scrieţi pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect: (a se vedea imaginea asociată) I.2. Reprezentaţi pe imaginile de mai jos aspectul inelelor anuale pe principalele secţiuni ale lemnului. Notaţi în căsuţele libere secţiunea reprezentată. (a se vedea imaginea asociată) I.3. Transcrieţi pe foaia de răspuns litera corespunzătoare fiecărui enunţ (a, b, c, d) şi notaţi în dreptul ei litera A, dacă apreciaţi că enunţul este adevărat sau litera F, dacă apreciaţi că enunţul este fals. Reformulaţi enunţul fals astfel încât acesta să devină adevărat. a. Speciile iară duramen se mai numesc şi specii bicolore. b. Razele medulare sunt prezente la toate speciile lemnoase. c. Desenul ondulat se întâlneşte la stejar şi ulm. d. Una din speciile cu luciu pronunţat este paltinul. SUBIECT II II.1. Identificaţi elementele indicate pe desenul de mai jos, prin litere şi cifre: (a se vedea imaginea asociată) II.2. Scrieţi pe foaia de examen cuvântul din paranteză care completează corect fiecare din următoarele afirmaţii: 1. Numărul de ...(1)... anuale măsurat la nivelul suprafeţei solului indică vârsta arborelui. 2. Atât albumul, cât şi lemnul matur sunt alcătuite din ...(2)... lemnoase formate succesiv de la an la an, datorită activităţii cambiului în decursul perioadelor de vegetaţie. 3. Porii sunt prezenţi numai la speciile de ...(3)... (care conţin vase). 4. Culoarea lemnului variază de la o ...(4)... lemnoasă la alta, de la alb până la negru. 5. Pe secţiunea radială desenul este accentuat de aspectul ...(5)... medulare, mai ales când acestea sunt numeroase. SUBIECT III Pentru cele trei epruvete din lemn numerotate (1, 2, 3), prezentate, se cere: a. Identificaţi după miros care din cele trei epruvete este lemn de răşinoase. b. Precizaţi specia lemnoasă a fiecărei epruvete, prin analiza desenului şi luciului. c. Specificaţi care specie (dintre cele trei prezentate) prezintă duramen. Răspunsurile la cerinţe vor fi trecute în tabelul de mai jos.
┌────────┬─────────┬────────┬──────────┐
│ │ │Specia │Specie │
│Epruveta│Răşinoase│lemnoasă│lemnoasă │
│ │ │ │cu duramen│
├────────┼─────────┼────────┼──────────┤
│Nr. 1 │ │ │ │
├────────┼─────────┼────────┼──────────┤
│Nr. 2 │ │ │ │
├────────┼─────────┼────────┼──────────┤
│Nr. 3 │ │ │ │
└────────┴─────────┴────────┴──────────┘
● Bibliografie 1. Mihai, D., Materiale tehnologice pentru industria lemnului.Editura Tehnică, Bucureşti, 1993. 2. Murari, M., Ciocîrlea Vasilescu, A., Murari, M., Constantin, M., Fabricarea produselor din lemn, Manual pentru anul I Şcoală profesională, Editura Niculescu ABC, 2004. 3. Pentilescu, M., Georgescu, E., Fabricarea produselor din lemn, Manual pentru anul I Şcoală profesională, Editura Economică Preuniversitaria, 2002. 4. Pescăruş, P., Moto iu, I., Manual pentru clasa a-IX-a liceu, Anul I Şcoală Profesională, Materii prime şi materiale folosite în industria lemnului, Editura Didactică Bucureşti, 1994. 5. Suciu, P., Lemnul - structură, proprietăţi, tehnologie, Editura Ceres, Bucureşti, 1975. MODUL II. REPREZENTAREA ÎN DESEN A PRODUSELOR SIMPLE DIN LEMN ● Notă introductivă Modulul "Reprezentarea în desen a produselor simple din lemn", componentă a ofertei educaţionale (curriculare) pentru calificări profesionale din domeniul de pregătire profesională Fabricarea produselor din lemn, face parte din cultura de specialitate şi pregătirea practică săptămânală aferente clasei a IX-a, învăţământ profesional şi are alocat un număr de 136 ore/an, conform planului de învăţământ, din care: - 34 ore/an - laborator tehnologic Modulul "Reprezentarea în desen a produselor simple din lemn" este centrat pe rezultate ale învăţării şi vizează dobândirea de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini necesare angajării pe piaţa muncii în una din ocupaţiile specificate în SPP-urile corespunzătoare calificărilor profesionale de nivel 3, din domeniul de pregătire profesională Fabricarea produselor din lemn sau în continuarea pregătirii într-o calificare de nivel superior. ● Structură modul Corelarea dintre rezultatele învăţării din SPP şi conţinuturile învăţării
┌──────────────────────────────┬─────────────────┐
│URÎ 2 REPREZENTAREA ÎN DESEN A│ │
│PRODUSELOR SIMPLE DIN LEMN │ │
├──────────────────────────────┤Conţinuturile │
│Rezultate ale învăţării │învăţării │
│(codificate conform SPP) │ │
├──────────┬─────────┬─────────┤ │
│Cunoştinţe│Abilităţi│Atitudini│ │
├──────────┼─────────┼─────────┼─────────────────┤
│ │ │ │Instrumente │
│ │ │ │pentru măsurat şi│
│ │ │ │trasat │
│ │ │ │• Materiale │
│2.1.1. │2.2.1. │2.3.1. │(hârtie, │
│ │ │ │creioane, tuş) │
│ │ │ │• Instrumente: │
│ │ │ │rigla, compas, │
│ │ │ │echer, raportor, │
│ │ │ │florar , planşetă│
├──────────┼─────────┼─────────┼─────────────────┤
│ │ │ │Norme generale de│
│ │ │ │reprezentare în │
│ │ │ │desenul tehnic │
│ │ │ │• Formate │
│ │ │ │utilizate în │
│ │ │ │desenul tehnic │
│ │2.2.2. │ │• Linii folosite │
│2.1.2. │2.2.3. │2.3.4. │în desenul tehnic│
│ │2.2.10. │ │• Scări de │
│ │ │ │reprezentare: de │
│ │ │ │mărire, de │
│ │ │ │micşorare, de │
│ │ │ │mărime naturală │
│ │ │ │• Indicatorul şi │
│ │ │ │tabelul de │
│ │ │ │componenţă │
├──────────┼─────────┼─────────┼─────────────────┤
│ │ │ │Semne şi │
│ │ │ │reprezentări │
│ │ │ │convenţionale în │
│ │ │ │industria │
│ │ │ │lemnului │
│ │ │ │• Semne │
│ │ │ │convenţionale │
│ │ │ │pentru materii │
│ │ │ │prime utilizate │
│ │ │ │la fabricarea │
│2.1.3. │2.2.4. │2.3.2. │produselor finite│
│ │ │ │din lemn │
│ │ │ │• Semne │
│ │ │ │convenţionale │
│ │ │ │pentru accesorii │
│ │ │ │metalice │
│ │ │ │• Semne │
│ │ │ │convenţionale │
│ │ │ │pentru │
│ │ │ │reprezentarea │
│ │ │ │tapiţeriei │
├──────────┼─────────┼─────────┼─────────────────┤
│ │ │ │Mijloace şi │
│ │ │ │reguli generale │
│ │ │ │de reprezentare a│
│ │ │ │produselor din │
│ │ │ │lemn │
│ │ │ │• Reprezentarea │
│ │ │ │vederilor: │
│ │ │ │stabilirea │
│ │ │ │numărului de │
│ │ │ │vederi, │
│ │ │ │amplasarea │
│2.1.4. │2.2.5. │2.3.3 │vederilor în │
│2.1.2. │2.2.10. │2.3.4. │desen │
│ │ │ │• Reprezentarea │
│ │ │ │secţiunilor: │
│ │ │ │stabilirea │
│ │ │ │numărului de │
│ │ │ │secţiuni, │
│ │ │ │reprezentarea │
│ │ │ │planului de │
│ │ │ │secţiune, │
│ │ │ │amplasarea │
│ │ │ │secţiunilor în │
│ │ │ │desen │
├──────────┼─────────┼─────────┼─────────────────┤
│ │ │ │Întocmirea │
│ │ │ │schiţei şi a │
│ │ │ │desenului la │
│ │ │ │scară │
│ │ │ │• Executarea │
│ │ │ │schiţei: │
│ │ │ │- etapele │
│ │ │ │întocmirii │
│ │ │ │schiţei: │
│ │ │ │identificarea │
│ │ │ │piesei; analiza │
│ │ │ │tehnologică; │
│ │ │ │studiul formei; │
│ │ │ │stabilirea │
│2.1.5. │2.2.6 │ │numărului minim │
│2.1.4. │2.2.10. │2.3.4. │de proiecţii │
│2.1.2. │ │ │• Executarea │
│ │ │ │desenului la │
│ │ │ │scară │
│ │ │ │- etapele │
│ │ │ │executării │
│ │ │ │desenului la │
│ │ │ │scară: alegerea │
│ │ │ │scării; │
│ │ │ │determinarea │
│ │ │ │formatului │
│ │ │ │hârtiei de desen;│
│ │ │ │desenarea │
│ │ │ │proiecţiilor; │
│ │ │ │• Cotarea în │
│ │ │ │desenul tehnic │
├──────────┼─────────┼─────────┼─────────────────┤
│ │ │ │Reprezentarea │
│ │ │ │asamblărilor, a │
│ │ │ │complexelor şi a │
│ │ │ │subansamblurilor │
│ │ │ │specifice │
│ │ │ │produselor finite│
│ │ │ │din lemn │
│ │ │ │• Asamblări │
│ │ │ │pentru repere din│
│ │ │ │lemn │
│ │ │ │- îmbinări: cu │
│ │ │ │cep drept întreg,│
│ │ │ │cu cep aplicat, │
│ │ │ │cu cep deschis, │
│ │ │ │ascuns, străpuns,│
│ │ │ │la 90°, la 45°; │
│ │ │ │-înnădiri: │
│2.1.6. │ │ │dreaptă, cu lambă│
│2.1.4. │2.2. 8. │2.3.4. │şi uluc, în falţ,│
│2.1.2. │ │ │cu dinţi, în │
│ │ │ │dinţi coadă de │
│ │ │ │rândunică; │
│ │ │ │- încheieturi: cu│
│ │ │ │dinţi drepţi, cu │
│ │ │ │dinţi coadă de │
│ │ │ │rândunică, cu │
│ │ │ │falţ şi uluc, cu │
│ │ │ │falţ dublu, cu │
│ │ │ │cepuri cilindrice│
│ │ │ │aplicate; │
│ │ │ │• Reprezentarea │
│ │ │ │în desen a │
│ │ │ │complexelor: │
│ │ │ │rame, cadre; │
│ │ │ │• Reprezentarea │
│ │ │ │în desen a │
│ │ │ │subansamblurilor:│
│ │ │ │sertarul. │
├──────────┼─────────┼─────────┼─────────────────┤
│ │ │ │• Realizarea │
│ │ │ │schiţei şi a │
│2.1.7. │ │ │desenului la │
│2.1.4. │2.2.9. │2.3.3. │scară pentru │
│2.1.2. │ │2.3.4. │produse simple │
│ │ │ │din lemn: rame, │
│ │ │ │taburet, măsuţe │
│ │ │ │etc. │
└──────────┴─────────┴─────────┴─────────────────┘
● Lista minimă de resurse materiale (echipamente, unelte şi instrumente, machete, materii prime şi materiale, documentaţii tehnice, economice, juridice etc.) necesare dobândirii rezultatelor învăţării (existente în scoală sau la operatorul economic): - Instrumente: planşetă, liniar, compas, raportor, echer, metru, creion, radieră – Mostre de materii prime: lemnul masiv, PAL, PFL, placaj, panel, lemn lamelat, plăci celulare, rame, poliuretan, materiale de umplutură, arcuri – Produse simple din lemn ● Sugestii metodologice Conţinuturile modulului "Reprezentarea în desen a produselor simple din lemn" trebuie să fie abordate într-o manieră integrată, corelată cu particularităţile şi cu nivelul iniţial de pregătire al elevilor. Prin parcurgerea conţinuturilor prevăzute în curriculum se asigură obţinerea rezultatelor învăţării prevăzute în Standardul de Pregătire Profesională, respectiv dobândirea de către elevi a cunoştinţelor/ abilităţilor/ atitudinilor necesare utilizării eficiente a materiilor prime şi materialelor tehnologice din industria lemnului. Numărul de ore alocat fiecărei teme rămâne la latitudinea cadrelor didactice care predau conţinutul modulului, în funcţie de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale colectivului cu care lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor de către colectivul instruit. Modulul "Reprezentarea în desen a produselor simple din lemn" are o structură flexibilă, deci poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice. Pregătirea se recomandă a se desfăşura în laboratoare sau/şi în cabinete de specialitate, ateliere de instruire practică din unitatea de învăţământ sau de la operatorul economic, dotate conform recomandărilor menţionate mai sus. Pregătirea în cabinete/ laboratoare tehnologice/ ateliere de instruire practică din unitatea de învăţământ sau de la operatorul economic are importanţă deosebită în atingerea rezultatelor învăţării. Parcurgerea conţinuturilor este obligatorie, iar pentru parcurgerea acestora, profesorul trebuie să studieze Standardul de Pregătire Profesională. Profesorul are libertatea de a dezvolta anumite conţinuturi, numărul de ore alocat fiecărei teme rămânând la latitudinea sa, în funcţie de nivelul de cunoştinţele anterioare ale elevilor, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică, punând accentul pe metode cu caracter preponderent aplicativ şi creativ. Plecând de la principiul includerii, acceptând că fiecare copil este diferit, se va avea în vedere utilizarea de metode specifice pentru dezvoltarea rezultatelor învăţării propuse în Standardul de Pregătire Profesională. Se recomandă abordarea instruirii centrate pe elev prin proiectarea unor activităţi de învăţare variate, prin care să fie luate în considerare stilurile individuale de învăţare ale fiecărui elev, inclusiv adaptarea la elevii cu CES. Aceste activităţi de învăţare vizează: ● aplicarea metodelor centrate pe elev, activizarea structurilor cognitive şi operatorii ale elevilor, exersarea potenţialului psiho-fizic al acestora, transformarea elevului în coparticipant la propria instruire şi educaţie; ● îmbinarea şi alternarea sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului (documentarea după diverse surse de informare, observaţia proprie, exerciţiul personal, instruirea programată, experimentul şi lucrul individual, tehnica muncii cu fişe) cu activităţile ce solicită efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuţiilor, metoda Phillips 6 - 6, metoda expertului, metoda mozaicului, discuţia Panel, metoda cvintetului, jocul de rol, explozia stelară, metoda ciorchinelui, brainstorming-ul, tehnica 6/3/5, pălăriile gânditoare, cafeneaua, metoda cubului, turul galeriei, starburst etc; ● folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiectele cunoaşterii, prin recurgere la modele concrete cum ar fi modelul experimental, activităţile de documentare, modelarea, observaţia/ investigaţia dirijată etc.; ● însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă (ex. studiul individual, investigaţia ştiinţifică, studiul de caz, metoda referatului, metoda proiectului etc.), care oferă deschiderea spre autoinstruire, spre învăţare continuă (utilizarea surselor de informare: ex. biblioteci, internet, bibliotecă virtuală). Pentru dobândirea rezultatelor învăţării, pot fi derulate următoarele activităţi de învăţare: ● Elaborarea de referate interdisciplinare ● Activităţi de documentare ● Vizionări de materiale video (casete video, CD/DVD - uri) ● Problematizarea ● Demonstraţia ● Investigaţia ştiinţifică ● Învăţarea prin descoperire ● Activităţi practice ● Studii de caz ● Jocuri de rol ● Simulări ● Elaborarea de proiecte ● Activităţi bazate pe comunicare şi relaţionare ● Activităţi de lucru în grup/în echipă Alegerea tehnicilor de instruire revine profesorului, care are sarcina de a individualiza şi de a adapta procesul didactic la particularităţile resurselor existente. Pentru predarea noţiunilor corespunzător unităţii de rezultate ale învăţării 2 se poate aplica metoda de predare - învăţare "exerciţiul", pentru tema "Asamblări pentru repere din lemn. Îmbinări" care vizează următoarele rezultate ale învăţării: URÎ 2 Reprezentarea în desen a produselor simple din lemn 2.1.6. Reprezentarea asamblărilor, a complexelor şi a subansamblurilor specifice produselor finite din lemn Tema: Asamblări pentru repere din lemn. Îmbinări Metoda exerciţiului constă în efectuarea conştientă şi repetată a unor acţiuni şi operaţii în scopul formării de priceperi şi deprinderi practice şi intelectuale, dezvoltării unor capacităţi şi aptitudini, consolidării cunoştinţelor dobândite, stimulării potenţialului creativ al elevilor. Metoda cuprinde activităţi cu un caracter practic şi aplicativ, realizate de către elevi în scopul adâncirii înţelegerii şi consolidării cunoştinţelor dobândite, verificării şi corectării lor. Modul de desfăşurare al lecţiei ● Captarea atenţiei elevilor În prima parte a lecţiei, cadrul didactic prezintă elevilor tema lecţiei, obiectivele urmărite, scopul lecţiei, modul de desfăşurare. Este utilizat material didactic adecvat format din: - mostre de diferite tipuri de îmbinări pentru repere din lemn: îmbinări cu cep şi scobitură, cu cep drept întreg, cu cepuri cilindrice aplicate, la 90° şi la 45°; – machete de repere complexe cu diferite tipuri de îmbinări; – fişe conspect; – fişe de lucru; – calculator, video proiector. ● Prezentarea cunoştinţelor Profesorul prezintă elevilor noile cunoştinţe: - clasificarea asamblărilor reperelor din lemn prin îmbinări; – explică şi demonstrează modul de reprezentare în desen, în succesiunea logică a operaţiilor, al unei îmbinări reprezentative cu cep drept întreg şi scobitură, folosind materialul didactic pregătit. Profesorul comunică elevilor faptul că vor efectua exerciţii practice, constând în reprezentarea în desen a unei îmbinări a două repere din lemn folosite la fabricarea produselor din lemn, după modelul prezentat. ● Desfăşurarea activităţilor de învăţare Sarcinile de instruire sunt individuale. Fiecare elev primeşte o fişă de lucru cu reprezentarea în desenul de perspectivă a unui tip de îmbinare (sau o machetă a unei îmbinări a două repere din lemn), urmând ca el să reprezinte vederile celor două repere care se asamblează, în desen la scară (scara 1:1). În timpul efectuării sarcinii de lucru profesorul dă indicaţii elevilor privind modul de rezolvare a sarcinii de lucru. ● Oferirea de feed-back elevilor După rezolvarea sarcinii de lucru profesorul va evalua lucrările şi va oferi feed-back elevilor. Se poate aplica şi autoevaluarea sau evaluarea reciprocă în perechi a elevilor. ● Sugestii privind evaluarea Evaluarea reprezintă partea finală a demersului de proiectare didactică prin care profesorul va măsura eficienţa întregului proces instructiv-educativ. Evaluarea determină măsura în care elevii au atins rezultatele învăţării stabilite în standardele de pregătire profesională. Evaluarea continuă/formativă este implicită demersului didactic, permiţând atât profesorului, cât şi elevului să cunoască nivelul de achiziţionare a rezultatelor învăţării, să identifice lacunele şi cauzele lor, să facă remedierile care se impun în vederea reglării procesului de predare/învăţare. Evaluarea finală/ sumativă, având caracter aplicativ şi integrat, se realizează la sfârşitul procesului de învăţare şi informează asupra îndeplinirii criteriilor de realizare a cunoştinţelor, abilităţilor şi atitudinilor. Pentru a se realiza o evaluare cât mai completă a învăţării este necesar să se aibă în vedere mai ales evaluarea formativă continuă, evaluarea nu numai a produselor activităţii elevilor, ci şi a proceselor de învăţare, a abilităţilor şi atitudinilor dezvoltate. În mod obligatoriu se va asigura corelarea instrumentelor de evaluare cu rezultatele învăţării şi standardul de evaluare asociat unităţii de rezultate ale învăţării, din Standardul de Pregătire Profesională. Vor fi evaluate doar rezultatele învăţării evidenţiate în modul şi nu altele. Pentru evaluarea rezultatelor învăţării prevăzute de programa şcolară se recomandă utilizarea următoarelor instrumente: observarea sistematică, fişe de observare, tema de lucru (în clasă, acasă) concepută în vederea evaluării, proba practică, proiectul, portofoliul, fişe de autoevaluare, teste de evaluare etc. Se prezintă în continuare un exemplu de instrument de evaluare, fişă de lucru, care vizează următoarele rezultate ale învăţării: URÎ 2. Reprezentarea în desen a produselor simple din lemn 2.1.6. Reprezentarea asamblărilor, a complexelor şi a subansamblurilor specifice produselor finite din lemn FIŞA DE LUCRU Aveţi la dispoziţie următoarele 5 tipuri de îmbinări a două repere de lemn. Rezolvaţi următoarele sarcini de lucru: a. Analizaţi cele 5 tipuri de îmbinări primite. Identificaţi fiecare îmbinare şi completaţi tabelul de mai jos cu denumirea acesteia. b. Reprezentaţi într-un număr minim de proiecţii, la alegere, una dintre îmbinările prezentate.
┌────┬───────────────────────┬─────────┐
│Nr. │Reprezentarea îmbinării│Denumirea│
│crt.│ │îmbinării│
├────┼───────────────────────┼─────────┤
│1. │ │ │
├────┼───────────────────────┼─────────┤
│2. │ │ │
├────┼───────────────────────┼─────────┤
│3. │ │ │
├────┼───────────┬───────────┴─────────┤
│4. │ │ │
├────┼───────────┼─────────────────────┤
│5. │ │ │
└────┴───────────┴─────────────────────┘
Timp de lucru: 20 minute FIŞA DE EVALUARE Se punctează: - identificarea corectă a fiecărei îmbinări – completarea tabelului cu denumirea corectă a îmbinării – reprezentarea corectă, la alegere, a unei îmbinări. (a se vedea imaginea asociată) ● Bibliografie 1. Morar, L., Desen tehnic, vol. I, Tâmplar - Tehnician Prelucrarea Lemnului Editura Universităţii "Transilvania", Braşov, 2004. 2. Murari, M., ş.a., Fabricarea produselor din lemn, Manual pentru anul I Şcoală profesională, Editura Niculescu ABC, 2004. 3. Năstase, V., Ionescu, F.L., Cota N., Desen tehnic în industria lemnului Editura Tehnică Bucureşti, 1996. 4. Pentilescu, M., Georgescu E., Fabricarea produselor din lemn, Manual pentru anul I Şcoală profesională, Editura Economică Preuniversitaria, 2002. 5. Vrânceanu, S., Desen tehnic şi ornamental în industria lemnului, Manual pentru clasa a - IX-a liceu şi Şcoală profesională, Editura Economică Preuniversitaria, 2002. ANEXA 2 la OME nr. 3832 din 25.05.2021 CURRICULUM pentru clasa a IX-a ÎNVĂŢĂMÂNT PROFESIONAL Domeniul de pregătire profesională: ELECTRIC 2021 GRUPUL DE LUCRU: BĂLĂŞOIU TATIANA ing., prof. grad didactic I, Colegiul "Ştefan Odobleja" Craiova CIŞMAN AMELIA ing., prof. grad didactic I, Colegiul Tehnic "Dimitrie Leonida" Iaşi DRUŢĂ IANA ing., prof. grad didactic I, Colegiul Tehnic Energetic Bucureşti GHEORGHIU TATIANA GENOVEVA ing., prof. grad didactic I, Liceul Tehnologic "Sfântul Pantelimon" Bucureşti MARINESCU PATRIŢA ing., prof. grad didactic I, Liceul Tehnologic "Spiru Haret" Târgovişte PUNEI DANA ANIŞOARA ing., prof. grad didactic I, Colegiul Tehnic de Electronică şi Telecomunicaţii "Gheorghe Mârzescu" Iaşi RAFA MARIA ADRIANA ing., prof. grad didactic I, Colegiul Tehnic "Edmond Nicolau" Cluj-Napoca SĂCĂCIAN DORINA ing., prof. grad didactic I, Colegiul Tehnic "Traian Vuia" Oradea STĂNCULEANU LUCICA dr. ing., prof. grad didactic I, Liceul Tehnologic "Dimitrie Filipescu" Buzău ŢUCANU DANIELA CORNELIA ing., prof. grad didactic I, Colegiul Tehnic "Mircea Cristea" Braşov COORDONARE CNDIPT: CARMEN RAILEANU - Inspector de specialitate curriculum NOTĂ DE PREZENTARE Acest curriculum se aplică pentru calificarea ELECTRICIAN AUTO corespunzătoare domeniului de pregătire profesională Electric: Curriculumul a fost elaborat pe baza standardului de pregătire profesională (SPP) aferent calificării sus menţionate. Nivelul de calificare conform Cadrului naţional al calificărilor - 3 Corelarea dintre unităţile de rezultate ale învăţării şi module:
┌──────────────────────┬───────────────┐
│Unitatea de rezultate │ │
│ale învăţării - │Denumire modul │
│tehnice generale (URI)│ │
├──────────────────────┼───────────────┤
│URÎ 1. Realizarea │MODUL I. │
│lucrărilor de │Tehnologii │
│tehnologie generală în│generale în │
│electrotehnică │electrotehnică │
├──────────────────────┼───────────────┤
│URÎ 2. Realizarea │MODUL II. │
│componentelor │Componentele │
│echipamentelor │echipamentelor │
│electrice │electrice │
├──────────────────────┼───────────────┤
│URÎ 3. Măsurarea │MODUL III. │
│mărimilor electrice în│Măsurări │
│curent continuu │electrice în │
│ │curent continuu│
└──────────────────────┴───────────────┘
PLAN DE ÎNVĂŢĂMÂNT Clasa a IX-a Învăţământ profesional Aria curriculară Tehnologii Domeniul de pregătire profesională: ELECTRIC
┌──────────────────────────────────────┐
│Cultură de specialitate şi pregătire │
│practică săptămânală │
├──────────────────────────────────────┤
│Modul I. Tehnologii generale în │
│electrotehnică │
├─────────────┬────────────────────┬───┤
│ │ │102│
│Total ore / ├────────────────────┼───┤
│an: │Laborator tehnologic│- │
│din care: ├────────────────────┼───┤
│ │Instruire practică │34 │
├─────────────┴────────────────────┴───┤
│Modul II. Componentele echipamentelor │
│electrice │
├─────────────┬────────────────────┬───┤
│ │ │102│
│Total ore / ├────────────────────┼───┤
│an: │Laborator tehnologic│- │
│din care: ├────────────────────┼───┤
│ │Instruire practică │34 │
├─────────────┴────────────────────┴───┤
│Total ore /an = 9 ore/săpt. x 34 │
│săptămâni = 306 ore │
├──────────────────────────────────────┤
│Modul III. Măsurări electrice în │
│curent continuu │
├─────────────┬────────────────────┬───┤
│ │ │102│
│Total ore / ├────────────────────┼───┤
│an: │Laborator tehnologic│34 │
│din care: ├────────────────────┼───┤
│ │Instruire practică │- │
├─────────────┴────────────────────┴───┤
│Total ore /an = 9 ore/săpt. x 34 │
│săptămâni = 306 ore │
├──────────────────────────────────────┤
│Stagiu de pregătire practică - │
│Curriculum în dezvoltare locală │
├──────────────────────────────────────┤
│Modul IV.* │
│…………………………………………………………………………………….. │
├──────────────────────────────────────┤
│Total ore /an: 150 │
├──────────────────────────────────────┤
│Total ore /an = 5 zile x 6 ore /zi x 5│
│săptămâni = 150 ore │
├──────────────────────────────────────┤
│TOTAL GENERAL: 456 ore/an │
└──────────────────────────────────────┘
Notă: În clasa a IX-a, stagiul de pregătire practică se desfăşoară la operatorul economic/instituţia publică parteneră. Condiţiile în care stagiul de practică se desfăşoară în unitatea de învăţământ, sunt stabilite prin metodologia de organizare şi funcţionare a învăţământului profesional. * Denumirea şi conţinutul modulului/modulelor vor fi stabilite de către unitatea de învăţământ în parteneriat cu operatorul economic/instituţia publică parteneră, cu avizul inspectoratului şcolar. MODUL I. TEHNOLOGII GENERALE ÎN ELECTROTEHNICĂ ● Notă introductivă Modulul "Tehnologii generale în electrotehnică", componentă a ofertei educaţionale (curriculare) pentru calificări profesionale din domeniul de pregătire profesională Electric, face parte din cultura de specialitate şi pregătirea practică săptămânală aferente clasei a IX-a, învăţământ profesional. Modulul are alocat un număr de 102 ore/an, conform planului de învăţământ, din care: - 34 ore/an - instruire practică Modulul "Tehnologii generale în electrotehnică" este centrat pe rezultate ale învăţării şi vizează dobândirea de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini necesare angajării pe piaţa muncii în una din ocupaţiile specificate în SPP-urile corespunzătoare calificărilor profesionale de nivel 3, din domeniul de pregătire profesională Electric sau în continuarea pregătirii într-o calificare de nivel superior. ● Structură modul Corelarea dintre rezultatele învăţării din SPP şi conţinuturile învăţării
┌──────────────────────────────┬──────────────┐
│URÎ 1. REALIZAREA LUCRĂRILOR │ │
│DE TEHNOLOGIE GENERALĂ ÎN │ │
│ELECTROTEHNICĂ │ │
├──────────────────────────────┤Conţinuturile │
│Rezultate ale învăţării │învăţării │
│(codificate conform SPP) │ │
├──────────┬─────────┬─────────┤ │
│Cunoştinţe│Abilităţi│Atitudini│ │
├──────────┼─────────┼─────────┼──────────────┤
│ │ │ │Organizarea │
│ │ │ │locului de │
│ │ │ │muncă │
│ │ │ │• Cerinţe │
│ │ │ │referitoare la│
│ │ │ │organizarea │
│ │ │ │ergonomică a │
│ │ │ │locului de │
│ │ │ │muncă: │
│ │ │ │- poziţia de │
│ │ │ │lucru; │
│ │ │ │- economia │
│ │ │ │mişcărilor; │
│ │ │ │-factorii de │
│ │1.2.1. │ │microclimat │
│1.1.1. │1.2.2. │1.3.1. │(ventilaţie, │
│ │1.2.17. │1.3.7. │temperatură, │
│ │ │ │iluminare, │
│ │ │ │zgomot). │
│ │ │ │• Documentaţie│
│ │ │ │tehnică şi │
│ │ │ │tehnologică │
│ │ │ │specifică │
│ │ │ │locului de │
│ │ │ │muncă: │
│ │ │ │- fişa │
│ │ │ │tehnologică; │
│ │ │ │- planul de │
│ │ │ │operaţii; │
│ │ │ │- liste de │
│ │ │ │materiale, │
│ │ │ │cataloage. │
├──────────┼─────────┼─────────┼──────────────┤
│ │ │ │Reprezentări │
│ │ │ │grafice │
│ │ │ │(schiţe şi │
│ │ │ │desene la │
│ │ │ │scară) pentru │
│ │ │ │piese simple, │
│ │ │ │repere/ │
│ │ │ │subansambluri │
│ │ │ │• Norme │
│ │ │ │privind │
│ │ │ │realizarea │
│ │ │ │desenelor │
│ │ │ │tehnice: │
│ │ │ │- linii │
│ │ │ │utilizate în │
│ │ │ │desenul │
│ │ │ │tehnic; │
│ │ │ │- scrierea │
│ │ │ │tehnică; │
│ │ │ │- formate de │
│ │ │ │desen │
│ │ │ │industrial; │
│ │ │ │- indicatorul │
│ │ │ │desenelor │
│ │ │ │tehnice; │
│ │ │ │- │
│ │ │ │reprezentarea │
│ │ │ │proiecţiilor │
│ │ │ │ortogonale în │
│ │ │ │desenul │
│ │ │ │tehnic; │
│ │ │ │- │
│ │ │ │reprezentarea │
│ │ │ │vederilor şi a│
│ │ │ │secţiunilor │
│ │ │ │(reguli de │
│ │ │ │reprezentare │
│ │ │ │şi notare, │
│ │ │ │reguli de │
│ │ │ │haşurare şi │
│ │ │ │notare); │
│ │ │ │- cotarea în │
│ │ │ │desenul tehnic│
│ │ │ │(elementele │
│ │ │ │cotării, │
│ │ │ │simboluri │
│ │ │ │utilizate la │
│ │ │ │cotare, reguli│
│ │ │ │de execuţie │
│ │1.2.3. │ │grafică a │
│ │1.2.4. │ │cotării); │
│1.1.2. │1.2.5. │1.3.1. │- scări de │
│ │1.2.17. │1.3.7. │reprezentare │
│ │1.2.18. │ │utilizate în │
│ │ │ │desenul │
│ │ │ │tehnic. │
│ │ │ │• Execuţia │
│ │ │ │schiţelor │
│ │ │ │(după model) │
│ │ │ │şi a desenelor│
│ │ │ │tehnice la │
│ │ │ │scară: │
│ │ │ │- etapele │
│ │ │ │alcătuirii │
│ │ │ │unei schiţe │
│ │ │ │după model; │
│ │ │ │- reguli de │
│ │ │ │execuţie a │
│ │ │ │unei schiţe │
│ │ │ │după model; │
│ │ │ │- etapele │
│ │ │ │alcătuirii │
│ │ │ │unui desen │
│ │ │ │tehnic la │
│ │ │ │scară; │
│ │ │ │- exemple de │
│ │ │ │schiţe şi │
│ │ │ │desene ale │
│ │ │ │unor piese │
│ │ │ │simple, repere│
│ │ │ │/ │
│ │ │ │subansambluri,│
│ │ │ │din fişele │
│ │ │ │tehnologice. │
│ │ │ │Reprezentări │
│ │ │ │grafice pentru│
│ │ │ │schemele de │
│ │ │ │instalaţii │
│ │ │ │electrice: │
│ │ │ │- simboluri şi│
│ │ │ │semne │
│ │ │ │convenţionale │
│ │ │ │utilizate în │
│ │ │ │schemele │
│ │ │ │instalaţiilor │
│ │ │ │electrice; │
│ │ │ │- exemple de │
│ │ │ │reprezentări │
│ │ │ │convenţionale │
│ │ │ │ale schemelor │
│ │ │ │electrice: │
│ │ │ │scheme de │
│ │ │ │montaj, scheme│
│ │ │ │de principiu. │
├──────────┼─────────┼─────────┼──────────────┤
│ │ │ │Mijloace de │
│ │ │ │măsură şi │
│ │ │ │control a │
│ │ │ │dimensiunilor │
│ │ │ │geometrice ale│
│ │ │ │pieselor, │
│ │ │ │reperelor/ │
│ │ │ │subansamblelor│
│ │ │ │(operaţii de │
│ │ │ │măsurare): │
│ │ │ │- şublere; │
│ │ │ │- micrometre; │
│ │ │ │- │
│ │ │ │comparatoare; │
│ │1.2.6. │1.3.1. │- calibre; │
│1.1.3. │1.2.7. │1.3.2. │- şabloane; │
│ │1.2.17. │1.3.3. │- rigle │
│ │1.2.18. │1.3.7. │gradate; │
│ │ │ │- echere; │
│ │ │ │- raportoare. │
│ │ │ │Soft │
│ │ │ │educaţional │
│ │ │ │pentru │
│ │ │ │simularea │
│ │ │ │procesului de │
│ │ │ │măsurare a │
│ │ │ │dimensiunilor │
│ │ │ │geometrice ale│
│ │ │ │pieselor cu │
│ │ │ │ajutorul │
│ │ │ │şublerului şi │
│ │ │ │micrometrului │
├──────────┼─────────┼─────────┼──────────────┤
│ │ │ │Lucrări de │
│ │ │ │lăcătuşerie │
│ │ │ │generală │
│ │ │ │(definire, │
│ │ │ │SDV-uri/ │
│ │ │ │utilaje/ │
│ │ │ │mijloace de │
│ │ │ │măsurare şi │
│ │ │ │control │
│ │ │ │utilizate, │
│ │ │ │proces │
│ │ │ │tehnologic, │
│ │ │ │norme SSM şi │
│ │ │ │PSI │
│ │ │ │specifice): │
│ │ │ │- operaţii │
│ │ │ │tehnologice: │
│ │ │ │îndreptarea, │
│ │1.2.8. │1.3.1. │trasarea, │
│ │1.2.9. │1.3.2. │îndoirea, │
│ │1.2.10. │1.3.3. │debitarea, │
│1.1.4. │1.2.11. │1.3.4. │pilirea, │
│1.1.7. │1.2.15. │1.3.5. │polizarea, │
│ │1.2.16. │1.3.6. │găurirea, │
│ │1.2.17. │1.3.7. │ştanţarea, │
│ │1.2.18. │1.3.9. │filetarea; │
│ │ │ │- asamblări │
│ │ │ │demontabile: │
│ │ │ │cu filet, cu │
│ │ │ │ştifturi, cu │
│ │ │ │pene, cu │
│ │ │ │caneluri; │
│ │ │ │- asamblări │
│ │ │ │nedemontabile:│
│ │ │ │lipire, │
│ │ │ │nituire. │
│ │ │ │Norme de │
│ │ │ │protecţia │
│ │ │ │mediului şi de│
│ │ │ │gestionare a │
│ │ │ │deşeurilor în │
│ │ │ │cadrul │
│ │ │ │lucrărilor de │
│ │ │ │lăcătuşărie │
│ │ │ │generală │
├──────────┼─────────┼─────────┼──────────────┤
│ │ │ │Lucrări │
│ │ │ │pregătitoare │
│ │ │ │ale proceselor│
│ │ │ │tehnologice │
│ │ │ │(definire, │
│ │ │ │etape de │
│ │ │ │execuţie, │
│ │ │1.3.1. │SDV-uri │
│ │1.2.12. │1.3.2. │necesare, │
│ │1.2.13. │1.3.3. │norme SSM şi │
│1.1.5. │1.2.15. │1.3.4. │PSI │
│1.1.7. │1.2.16. │1.3.5. │specifice): │
│ │1.2.17. │1.3.6. │- curăţare; │
│ │1.2.18. │1.3.7. │- decapare; │
│ │ │1.3.9. │- dezizolare. │
│ │ │ │Norme de │
│ │ │ │protecţia │
│ │ │ │mediului şi de│
│ │ │ │gestionare a │
│ │ │ │deşeurilor în │
│ │ │ │cadrul │
│ │ │ │lucrărilor │
│ │ │ │pregătitoare │
├──────────┼─────────┼─────────┼──────────────┤
│ │ │ │Modalităţi de │
│ │ │ │avertizare a │
│ │ │ │pericolelor la│
│ │ │ │locul de muncă│
│ │ │ │(semnale de │
│ │ │ │avertizare: │
│1.1.6. │1.2.14. │1.3.8. │semnale │
│ │1.2.17. │ │sonore, │
│ │ │ │vizuale, │
│ │ │ │avertismente │
│ │ │ │scrise, │
│ │ │ │indicatoare, │
│ │ │ │culori de │
│ │ │ │securitate) │
└──────────┴─────────┴─────────┴──────────────┘
● Lista minimă de resurse materiale (echipamente, unelte şi instrumente, machete, materii prime şi materiale, documentaţii tehnice, economice, juridice etc.) necesare dobândirii rezultatelor învăţării (existente în şcoală sau la operatorul economic): - Semifabricate: table, platbande, bare, profile, ţevi, sârme, conductoare, izolatoare – SDV-uri şi utilaje specifice lucrărilor de lăcătuşerie: placă de îndreptat, nicovale, ciocane, masă de trasat, ac de trasat, punctator, compas, menghină, nicovală, foarfece şi cleşti pentru tăiat, dălţi, pile, pietre de polizor, polizoare, maşini de găurit, burghie, maşini de ştanţat, tarozi, filiere, ciocan de lipit, instalaţie de lipit, căpuitor, contracăpuitor, trăgător – Organe de asamblare şi materiale de lipit: şuruburi, piuliţe, şaibe, pene, arcuri, ştifturi, arbori şi butuci canelaţi, nituri, aliaje de lipit – Mijloace de măsură şi control: şublere, micrometre, comparatoare, calibre, şabloane, rigle gradate, echere, raportoare – SDV-uri şi materiale specifice lucrărilor pregătitoare: perii de sârmă, hârtie abrazivă, cleşti pentru dezizolat, cuţite – Mijloace şi echipamente de stingere a incendiilor, avertizoare (acustice, vizuale, de fum etc.) – Documentaţie tehnică şi tehnologică – Echipament individual de securitatea muncii ● Sugestii metodologice Conţinuturile modulului "Tehnologii generale în electrotehnică" trebuie să fie abordate într-o manieră integrată, corelată cu particularităţile şi cu nivelul iniţial de pregătire al elevilor. Numărul de ore alocat fiecărei teme rămâne la latitudinea cadrelor didactice care predau conţinutul modulului, în funcţie de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale colectivului cu care lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor de către colectivul instruit. Modulul "Tehnologii generale în electrotehnică" are o structură flexibilă, deci poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice. Pregătirea se recomandă a se desfăşura în laboratoare sau/şi în cabinete de specialitate, ateliere de instruire practică din unitatea de învăţământ sau de la operatorul economic, dotate conform recomandărilor menţionate mai sus. Pregătirea în cabinete/ laboratoare tehnologice/ ateliere de instruire practică din unitatea de învăţământ sau de la operatorul economic are importanţă deosebită în atingerea rezultatelor învăţării. Se recomandă abordarea instruirii centrate pe elev prin proiectarea unor activităţi de învăţare variate, prin care să fie luate în considerare stilurile individuale de învăţare ale fiecărui elev, inclusiv adaptarea la elevii cu CES. Aceste activităţi de învăţare vizează: - aplicarea metodelor centrate pe elev, activizarea structurilor cognitive şi operatorii ale elevilor, exersarea potenţialului psiho-fizic al acestora, transformarea elevului în coparticipant la propria instruire şi educaţie; – îmbinarea şi alternarea sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului (documentarea după diverse surse de informare, observaţia proprie, exerciţiul personal, instruirea programată, experimentul şi lucrul individual, tehnica muncii cu fişe) cu activităţile ce solicită efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuţiilor, asaltului de idei, metoda Phillips 6 - 6, metoda 6/3/5, metoda expertului, metoda cubului, metoda mozaicului, discuţia Panel, metoda cvintetului, jocul de rol, explozia stelară, metoda ciorchinelui, etc; – folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiectele cunoaşterii, prin recurgere la modele concrete cum ar fi modelul experimental, activităţile de documentare, modelarea, observaţia/ investigaţia dirijată etc.; – însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă (ex. studiul individual, investigaţia ştiinţifică, studiul de caz, metoda referatului, metoda proiectului etc.), care oferă deschiderea spre autoinstruire, spre învăţare continuă (utilizarea surselor de informare: ex. biblioteci, internet, bibliotecă virtuală). Pentru dobândirea rezultatelor învăţării, pot fi derulate următoarele activităţi de învăţare: - elaborarea de referate interdisciplinare; – activităţi de documentare; – vizionări de materiale video (casete video, cd/dvd - uri); – problematizarea; – demonstraţia; – investigaţia ştiinţifică; – învăţarea prin descoperire; – activităţi practice; – studii de caz; – jocuri de rol; – simulări; – elaborarea de proiecte; – activităţi bazate pe comunicare şi relaţionare; – activităţi de lucru în grup/ în echipă. Un exemplu de metodă didactică ce poate fi folosită în activităţile de învăţare este metoda ciorchinelui. Ciorchinele este o metodă care presupune identificarea unor conexiuni logice între idei. Poate fi folosită cu succes atât la începutul unei lecţii pentru reactualizarea cunoştinţelor predate anterior, cât şi în cazul lecţiilor de sinteză, de recapitulare, de sistematizare a cunoştinţelor. Ciorchinele este o tehnică de căutare a căilor de acces spre propriile cunoştinţe evidenţiind modul de a înţelege o anumită temă, un anumit conţinut. Ciorchinele reprezintă o tehnică eficientă de predare şi învăţare care încurajează elevii să gândească liber şi deschis. Metoda ciorchinelui funcţionează după următoarele etape: 1. Se scrie un cuvânt/temă (care urmează a fi cercetat) în mijlocul tablei, a unei pagini de caiet sau a unei hârtiei de flipchart. 2. Elevii vor fi solicitaţi să-şi noteze toate ideile, sintagmele sau cunoştinţele pe care le au în minte în legătură cu tema respectivă, în jurul cuvântului din centru, trasând linii între acestea şi cuvântul iniţial. În timp ce le vin în minte idei noi şi le notează prin cuvintele respective, elevii vor trasa/ desena linii între toate ideile care par a fi conectate. 3. Activitatea se opreşte când se epuizează toate ideile sau când s-a atins limita de timp acordată. Există câteva reguli ce trebuie respectate în utilizarea tehnicii ciorchinelui: - scrieţi tot ce vă trece prin minte referitor la tema/problema pusă în discuţie; – nu judecaţi/evaluaţi ideile produse, ci doar notaţiile; – nu vă opriţi până nu epuizaţi toate ideile care vă vin în minte sau până nu expiră timpul alocat; dacă ideile refuză să vină insistaţi şi zăboviţi asupra temei până ce vor apărea unele idei; – lăsaţi să apară cât mai multe şi mai variate conexiuni între idei; nu limitaţi nici numărul ideilor, nici fluxul legăturilor dintre acestea. Această tehnică este foarte flexibilă şi poate fi utilizată atât individual cât şi ca activitate de grup. Atunci când se aplică individual, tema discutată trebuie să fie familiară elevilor care nu mai pot culege informaţii de la colegi. În acest caz, utilizarea acestei tehnici poate reprezenta o pauză în brainstorming-ul de grup, dând posibilitatea elevilor să gândească în mod independent. Când este folosită în grup, elevii pot afla ideile altora şi cunoştinţele se îmbogăţesc. Se poate folosi tehnica în faza de fixare-consolidare a cunoştinţelor sub denumirea de "ciorchine revizuit", elevii fiind dirijaţi, cu ajutorul unor întrebări, în gruparea informaţiilor în funcţie de anumite criterii. Astfel se fixează şi se structurează mai bine ideile, facilitându-se reţinerea şi înţelegerea lor. Adesea poate rezulta un "ciorchine cu mai mulţi sateliţi". Folosirea aceste metode asigură condiţii optime elevilor să se afirme atât individual cât şi în echipă, să beneficieze de avantajele învăţării individuale, cât şi de cele ale învăţării prin cooperare. Stimulează participarea activă a elevilor la propria lor formare şi îi încurajează să gândească liber şi deschis. Exemplu: Se propune metoda ciorchinelui pentru introducerea în tema "Asamblări prin lipire", ca mijloc de a stimula gândirea înainte de a studia mai temeinic acest subiect. Se scrie subiectul "generator de idei" şi anume "Asamblări prin lipire". Elevii îşi exprimă ideile care le vin în minte în legătură cu subiectul respectiv. (a se vedea imaginea asociată) "Ciorchinele" va fi completat de profesor, care va preciza alte informaţii privind tema anunţată. ● Sugestii privind evaluarea Evaluarea reprezintă partea finală a demersului de proiectare didactică prin care profesorul va măsura eficienţa întregului proces instructiv-educativ. Evaluarea determină măsura în care elevii au atins rezultatele învăţării stabilite în standardele de pregătire profesională. Evaluarea rezultatelor învăţării poate fi: a. Continuă: ● instrumentele de evaluare pot fi diverse, în funcţie de specificul temei, de modalitatea de evaluare - probe orale, scrise, practice - de stilurile de învăţare ale elevilor. ● planificarea evaluării trebuie să se deruleze după un program stabilit, evitându-se aglomerarea mai multor evaluări în aceeaşi perioadă de timp. ● va fi realizată de către profesor pe baza unor probe care se referă explicit la cunoştinţele, abilităţile şi atitudinile specificate în standardul de pregătire profesională. b. Finală: ● realizată printr-o probă cu caracter integrator la sfârşitul procesului de predare/ învăţare, pe baza criteriilor şi indicatorilor de realizare şi ponderea acestora, precizaţi în standardul de pregătire profesională al calificării şi care informează asupra îndeplinirii criteriilor de realizare a cunoştinţelor, abilităţilor şi atitudinilor. Sugerăm următoarele instrumente de evaluare continuă: - fişe de observaţie; – fişe test; – fişe de lucru; – fişe de documentare; – fişe de autoevaluare/interevaluare; – eseul; – referatul ştiinţific; – proiectul; – activităţi practice; – teste docimologice; – lucrări de laborator/practice. Propunem următoarele instrumente de evaluare finală: - proiectul, – studiul de caz, – portofoliul, – testele sumative. Se recomandă ca în parcurgerea modulului să se utilizeze atât evaluarea de tip formativ, cât şi de tip sumativ, pentru verificarea atingerii rezultatelor învăţării. Elevii vor fi evaluaţi în ceea ce priveşte atingerea rezultatelor învăţării specificate în cadrul modulului. Exemplu: Rezultatul învăţării vizat: (a se vedea imaginea asociată) Pentru aceasta se propune următorul model de test de evaluare: TEST DE EVALUARE I. Pentru fiecare dintre enunţurile următoare, încercuiţi pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect: 10p 1. Aliajele pentru lipiri moi se realizează pe bază de: a. argint; b. cupru; c. staniu; d. wolfram. 2. La lipirile tari temperatura de topire a aliajului de lipit este: a. 400° C; b. nu contează; c. peste 400° C; d. sub 400° C. II. Completaţi spaţiile libere din enunţurile de mai jos (care descriu proprietăţile ciocanului de lipit realizat din cupru electrolitic şi folosit pentru lipiri moi), astfel încât acestea să fie corecte: 15p a. Pentru lipire după pregătirea pieselor prin curăţare acestea se spală, se usucă şi se acoperă cu ....(1).... pentru îndepărtarea oxizilor. b. Lipitura tare se execută cu aliaje de ....(2).... cu zinc. c. Metalul de adaos utilizat la lipire trebuie să aibă o temperatură de topire mai ....(3).... decât metalul de bază. III. Se consideră instalaţia de lipit din imaginea de mai jos: 50 p a. Precizaţi denumirea instalaţiei de lipit b. Denumiţi elementele instalaţiei notate cu cifre de 1 la 9. (a se vedea imaginea asociată) IV. Daţi două exemple de utilizare a asamblărilor prin lipire. Precizaţi tipul lor (lipiri moi sau lipiri tari) şi justificaţi răspunsul. 15 p Timp de lucru: 30 minute. Se acordă din oficiu 10 puncte. ● Bibliografie 1. http://www.tvet.ro/index.php/ro/curriculum/153.html 2. http://www.didactic.ro/materiale-didactice/lipirea-metalelor 3. Standarde de pregătire profesională pentru calificările de nivel 3, domeniul de pregătire profesională Electric 4. Hilohi S, Popescu M, Huhulescu M, Instalaţii şi echipamente electrice, Manual pentru licee industriale, clasele a IX-a şi a X-a, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1994 5. Mareş F, Zaharciuc V, Stoian C, Manual pentru cultura de specialitate pentru Şcoala de Arte şi Meserii, domeniul Electric, clasa a IX-a, Editura Economică Preuniversitaria, Bucureşti, 2004 6. Tănăsescu M., Gheorghe M., Desen Tehnic, Manual pentru clasa a IX-a profil tehnic, Editura Aramis, 2004 MODUL II. COMPONENTELE ECHIPAMENTELOR ELECTRICE ● Notă introductivă Modulul "Componentele echipamentelor electrice", componentă a ofertei educaţionale (curriculare) pentru calificări profesionale din domeniul de pregătire profesională Electric, face parte din cultura de specialitate şi pregătirea practică săptămânală aferente clasei a IX-a, învăţământ profesional. Modulul are alocat un număr de 102 ore/an, conform planului de învăţământ, din care: - 34 ore/an - instruire practică Modulul "Materiale electrotehnice" este centrat pe rezultate ale învăţării şi vizează dobândirea de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini necesare angajării pe piaţa muncii în una din ocupaţiile specificate în SPP-urile corespunzătoare calificărilor profesionale de nivel 3, din domeniul de pregătire profesională Electric sau în continuarea pregătirii într-o calificare de nivel superior. ● Structură modul Corelarea dintre rezultatele învăţării din SPP şi conţinuturile învăţării
┌──────────────────────────────┬───────────────────┐
│URÎ 2. COMPONENTELE │ │
│ECHIPAMENTELOR ELECTRICE │ │
├──────────────────────────────┤Conţinuturile │
│Rezultate ale învăţării │învăţării │
│(codificate conform SPP) │ │
├──────────┬─────────┬─────────┤ │
│Cunoştinţe│Abilităţi│Atitudini│ │
├──────────┼─────────┼─────────┼───────────────────┤
│ │ │ │Clasificarea şi │
│ │ │ │caracteristicile │
│ │ │ │generale ale │
│ │ │ │materialelor │
│ │ │ │electrotehnice │
│ │ │ │• Clasificarea │
│ │ │ │materialelor din │
│ │ │ │punct de vedere │
│ │ │ │electric (după │
│ │ │ │rezistivitatea │
│ │ │2.3.1. │electrică a │
│ │2.2.1. │2.3.2. │materialelor) │
│2.1.1. │2.2.14. │2.3.3. │• Caracteristici │
│ │2.2.15. │2.3.4. │generale ale │
│ │ │ │materialelor │
│ │ │ │utilizate în │
│ │ │ │domeniul electric: │
│ │ │ │- proprietăţi │
│ │ │ │fizice generale, │
│ │ │ │termice şi │
│ │ │ │electrice; │
│ │ │ │- proprietăţi │
│ │ │ │chimice; │
│ │ │ │- proprietăţi │
│ │ │ │mecanice. │
├──────────┼─────────┼─────────┼───────────────────┤
│ │ │ │Materiale utilizate│
│ │ │ │la realizarea │
│ │ │ │componentelor │
│ │ │ │echipamentelor │
│ │ │ │electrice │
│ │ │ │• Materiale │
│ │ │ │conductoare - │
│ │ │ │metale şi aliaje │
│ │ │ │metalice │
│ │ │ │(proprietăţi │
│ │ │ │fizice, chimice, │
│ │ │ │mecanice şi │
│ │ │ │tehnologice │
│ │ │ │specifice şi │
│ │ │ │utilizări): │
│ │ │ │- materiale de │
│ │ │ │înaltă │
│ │ │ │conductivitate │
│ │ │ │electrică: cuprul │
│ │ │ │şi aliajele sale, │
│ │ │ │aluminiul şi │
│ │ │ │aliajele sale, │
│ │ │ │materialele │
│ │ │ │preţioase, fierul │
│ │ │ │şi nichelul; │
│ │ │ │- metale cu │
│ │ │ │temperatură înaltă │
│ │ │ │de topire: wolfram,│
│ │ │ │molibden, tantal; │
│ │ │ │- metale cu │
│ │ │ │temperatură joasă │
│ │ │ │de topire: staniu, │
│ │ │ │plumb şi zinc; │
│ │ │ │- materiale │
│ │ │ │conductoare de │
│ │ │ │înaltă │
│ │ │ │rezistivitate │
│ │ │ │electrică: aliaje │
│ │ │ │pentru rezistoare │
│ │ │ │etalon şi de │
│ │ │ │precizie, pentru │
│ │2.2.2. │ │rezistoare şi │
│ │2.2.3. │2.3.1. │pentru elemente de │
│2.1.2. │2.2.10. │2.3.2. │încălzire │
│2.1.4. │2.2.14. │2.3.3. │electrică. │
│ │2.2.15. │2.3.4. │• Materiale │
│ │ │ │electroizolante │
│ │ │ │(proprietăţi │
│ │ │ │fizice, chimice, │
│ │ │ │mecanice şi │
│ │ │ │tehnologice │
│ │ │ │specifice şi │
│ │ │ │utilizări): │
│ │ │ │gazoase, lichide, │
│ │ │ │solide - organice │
│ │ │ │şi anorganice │
│ │ │ │• Materiale │
│ │ │ │semiconductoare │
│ │ │ │(proprietăţi │
│ │ │ │specifice şi │
│ │ │ │utilizări): │
│ │ │ │germaniul, │
│ │ │ │siliciul, compuşi │
│ │ │ │semiconductori │
│ │ │ │• Materiale (fero) │
│ │ │ │magnetice │
│ │ │ │(proprietăţi │
│ │ │ │specifice şi │
│ │ │ │utilizări): │
│ │ │ │- magnetice moi: │
│ │ │ │fierul tehnic pur, │
│ │ │ │fonte şi oţeluri, │
│ │ │ │aliaje │
│ │ │ │fier-siliciu, │
│ │ │ │alsifer, permalloy,│
│ │ │ │ferite moi, aliaje │
│ │ │ │termocompensatoare;│
│ │ │ │- magnetice dure: │
│ │ │ │oţeluri cu carbon, │
│ │ │ │oţeluri aliate, │
│ │ │ │aliaje alni şi │
│ │ │ │alnico, ferite │
│ │ │ │dure, compuşi cu │
│ │ │ │pământuri rare. │
│ │ │ │Surse de informare │
│ │ │ │şi documentare │
│ │ │ │pentru materiale │
│ │ │ │electrotehnice │
├──────────┼─────────┼─────────┼───────────────────┤
│ │ │ │Componentele │
│ │ │ │echipamentelor │
│ │ │ │electrice │
│ │ │ │• Componente │
│ │ │ │electrice şi │
│ │ │ │electronice: │
│ │ │ │rezistoare, bobine,│
│ │ │ │condensatoare, │
│ │ │ │diode, tranzistoare│
│ │ │ │(clasificare, │
│ │ │ │parametri nominali,│
│ │ │ │simbolizare şi │
│ │ │ │marcare, tipuri │
│ │ │ │constructive, │
│ │ │ │materiale folosite │
│ │ │ │la fabricare, │
│ │ │ │domenii de │
│ │ │ │utilizare) │
│ │ │ │• Conductoare şi │
│ │2.2.4. │ │cabluri electrice │
│ │2.2.5. │ │(clasificare şi │
│ │2.2.6. │2.3.1. │simbolizare, │
│2.1.3. │2.2.7. │2.3.2. │materiale folosite,│
│2.1.4. │2.2.9. │2.3.3. │domenii de │
│ │2.2.11. │2.3.4. │utilizare); │
│ │2.2.14. │ │• Contacte │
│ │2.2.15. │ │electrice, │
│ │ │ │izolatoare şi piese│
│ │ │ │izolante, │
│ │ │ │termobimetale, │
│ │ │ │miezuri magnetice, │
│ │ │ │electromagneţi, │
│ │ │ │mecanisme de │
│ │ │ │acţionare, camere │
│ │ │ │de stingere, │
│ │ │ │elemente arcuitoare│
│ │ │ │(clasificare, │
│ │ │ │tipuri │
│ │ │ │constructive, │
│ │ │ │materiale folosite,│
│ │ │ │domenii de │
│ │ │ │utilizare). │
│ │ │ │Surse de informare │
│ │ │ │şi documentare │
│ │ │ │pentru componentele│
│ │ │ │echipamentelor │
│ │ │ │electrice │
├──────────┼─────────┼─────────┼───────────────────┤
│ │ │ │Norme de protecţia │
│2.1.5. │2.2.12. │2.3.5. │mediului şi de │
│ │2.2.13. │ │gestionare a │
│ │ │ │deşeurilor │
└──────────┴─────────┴─────────┴───────────────────┘
● Lista minimă de resurse materiale (echipamente, unelte şi instrumente, machete, materii prime şi materiale, documentaţii tehnice, economice, juridice etc.) necesare dobândirii rezultatelor învăţării (existente în şcoală sau la operatorul economic): - Seturi /mostre de materiale conductoare, semiconductoare, magnetice, electroizolante – Componente electrice şi electronice: rezistoare, bobine, condensatoare, diode, tranzistoare – Semifabricate: conductoare şi cabluri electrice, contacte electrice, izolatoare şi piese electroizolante, miezuri magnetice, electromagneţi, mecanisme de acţionare, elemente arcuitoare – Calculatoare conectate la Internet ● Sugestii metodologice Conţinuturile modulului "Componentele echipamentelor electrice" trebuie să fie abordate într-o manieră flexibilă, diferenţiată, ţinând cont de particularităţile colectivului cu care se lucrează şi de nivelul iniţial de pregătire. Numărul de ore alocat fiecărei teme rămâne la latitudinea cadrelor didactice care predau conţinutul modulului, în funcţie de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale colectivului cu care lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor de către colectivul instruit. Modulul "Componentele echipamentelor electrice" are o structură flexibilă, deci poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice. Pregătirea se recomandă a se desfăşura în laboratoare sau/şi în cabinete de specialitate, ateliere de instruire practică din unitatea de învăţământ sau de la agentul economic, dotate conform recomandărilor precizate în unităţile de rezultate ale învăţării, menţionate mai sus. Pregătirea practică în cabinete/ laboratoare tehnologice/ ateliere de instruire practică din unitatea de învăţământ sau de la agentul economic are importanţă deosebită în atingerea rezultatelor învăţării/ competenţelor de specialitate. Se recomandă abordarea instruirii centrate pe elev prin proiectarea unor activităţi de învăţare variate, prin care să fie luate în considerare stilurile individuale de învăţare ale fiecărui elev, inclusiv adaptarea la elevii cu CES. Acestea vizează următoarele aspecte: - aplicarea metodelor centrate pe elev, pe activizarea structurilor cognitive şi operatorii ale elevilor, pe exersarea potenţialului psiho-fizic al acestora, pe transformarea elevului în coparticipant la propria instruire şi educaţie; – îmbinarea şi alternarea sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului (documentarea după diverse surse de informare, observaţia proprie, exerciţiul personal, instruirea programată, experimentul şi lucrul individual, tehnica muncii cu fişe) cu activităţile ce solicită efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuţiilor, asaltului de idei, metoda Phillips 6 - 6, metoda 6/3/5, metoda expertului, metoda cubului, metoda mozaicului, discuţia Panel, metoda cvintetului, jocul de rol, explozia stelară, metoda ciorchinelui, etc; – folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiectele cunoaşterii, prin recurgere la modele concrete cum ar fi modelul experimental, activităţile de documentare, modelarea, observaţia/ investigaţia dirijată etc.; – însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă (ex. studiul individual, investigaţia ştiinţifică, studiul de caz, metoda referatului, metoda proiectului etc.), care oferă deschiderea spre autoinstruire, spre învăţare continuă (utilizarea surselor de informare: ex. biblioteci, internet, bibliotecă virtuală). Pentru atingerea rezultatelor învăţării şi dezvoltarea competenţelor vizate de parcurgerea modulului, pot fi derulate următoarele activităţi de învăţare: - elaborarea de referate interdisciplinare; – activităţi de documentare; – vizionări de materiale video (casete video, cd/ dvd - uri); – problematizarea; – învăţarea prin descoperire; – activităţi practice; – studii de caz; – elaborarea de proiecte; – activităţi bazate pe comunicare şi relaţionare; – activităţi de lucru în grup/în echipă. Una dintre metodele interactive ce poate fi integrată în activităţile de învăţare-evaluare este metoda R.A.I. Metoda RAI are la bază stimularea şi dezvoltarea capacităţilor de a comunica, prin întrebări şi răspunsuri, ceea ce tocmai au învăţat elevii; "ceea ce tocmai au învăţat" elevii desemnează rezultatul unei activităţi de predare de către profesor, de documentare a elevilor, de sistematizare a unor cunoştinţe anterioare, de integrare a noilor informaţii în sistemul propriu de cunoştinţe. Activitatea permite fixarea cunoştinţelor, clarificarea noţiunilor, verificarea corectitudinii propriilor percepţii şi stimulează competiţia dintre elevi. Denumirea provine de la iniţialele cuvintelor Răspunde - Aruncă - Interoghează şi se desfăşoară astfel: la sfârşitul unei secvenţe de instruire, profesorul împreună cu elevii, investighează rezultatele obţinute în urma predării-învăţării, printr-un joc de aruncare a unei mingii mici şi uşoare de la un elev la altul. Cel care aruncă mingea trebuie să pună o întrebare din lecţia predată, celui care o prinde. Cel care prinde mingea, răspunde la întrebare şi apoi, o aruncă mai departe altui coleg, punând o nouă întrebare. Evident, cel ce întreabă trebuie să cunoască şi răspunsul întrebării adresate. Cel care nu cunoaşte răspunsul iese din joc, iar cel care a pus întrebarea, va da şi răspunsul: astfel are ocazia de a mai arunca odată mingea, şi deci, de a mai pune o întrebare. Dacă cel care interoghează nu ştie răspunsul la propria întrebare este scos din joc, în favoarea celui căruia i-a adresat întrebarea. Treptat în grup rămân cei mai bine pregătiţi. Metoda stimulează spiritul de competiţie între elevi şi poate fi abordată sub forma unui concurs "Cine ştie mai multe despre ...?" Exemple de întrebări: - Ce ştii despre ... ? – Care sunt ideile principale ale ... ? – Despre ce ai învăţat astăzi ... ? – Care este importanţa faptului că ... ? – Cum explici faptul că ... ? – Cum justifici faptul că ... ? – Cum consideri că ar fi mai avantajos să ... sau să ... ? – Ce ţi s-a părut mai dificil în ... ? – Ce ţi s-a părut mai interesant în ... ? Metoda constituie o strategie de învăţare care îmbină cooperarea cu competiţia: realizează un feed-back activ, într-un mod plăcut, energizant şi mai puţin stresant decât metodele clasice de evaluare. Exersează abilităţile de comunicare interpersonală, capacitatea de a formula întrebări clare şi de a găsi răspunsuri potrivite. S-a dovedit practic faptul că este mult mai dificil să pui întrebări decât să răspunzi la acestea: pentru a formula întrebări trebuie să cunoşti bine problema studiată. Antrenaţi în acest joc, chiar şi elevii mai timizi se simt încurajaţi, comunică mai uşor şi participă cu plăcere la o activitate care, altfel, îi stresează. AVANTAJELE METODEI: - caracterul formativ şi creativ; – stimularea motivaţiei: – cultivarea interesului pentru activitatea intelectuală; – realizarea legăturilor intra-, inter- şi transdisciplinare; – completarea eventualelor lacune în cunoştinţele elevilor; – realizarea unui feed-back rapid, într-un mod plăcut, energizant şi mai puţin stresant; – exersarea abilităţilor de comunicare interpersonală. DEZAVANTAJELE METODEI: - timpul necesar din partea profesorului pentru pregătirea materialului preliminar; – timpul necesar activităţii elevilor; – elevii sunt tentaţi să-i scoată din "joc" pe unii colegi sau să se răzbune pe alţii, formulând întrebări prea dificile pentru ei, cu riscul de a ieşi ei înşişi din joc, dacă nu ştiu răspunsul; – se produce dezordine în clasă; – tensiunea (nu ştii ce întrebări ţi se vor pune şi dacă ţi se aruncă mingea). Pentru tema "Conductoare şi cabluri electrice" se prezintă o listă de întrebări pentru aplicarea metodei R.A.I.. Î: Ce categorii de materiale se folosesc pentru realizarea conductoarelor şi cablurilor electrice? R: Materiale conductoare, materiale electroizolante, materiale de impregnare, materiale de protecţie. Î: Poţi enumera trei materiale conductoare folosite pentru cabluri electrice? R: Cupru, aluminiu, alame, bronzuri, oţel. Î: De ce trebuie ca materialele electroizolante folosite la cabluri să aibă rezistenţă mare la îmbătrânire? R: Pentru ca proprietăţile lor, şi deci şi ale cablurilor, să nu se modifice în timp. Î: Câte litere se folosesc pentru simbolizarea domeniului de utilizare al cablurilor? R: Una sau două; prima literă este majusculă. Î: De unde începe simbolizarea învelişurilor unui cablu, de la conductor sau de la exterior? R: De la conductor spre exterior. Î: Ce materiale se folosesc pentru a preveni deteriorarea izolaţiei de cauciuc prin solicitări mecanice? R: Ţesături din bumbac, din fire de oţel, mătase sau fire sintetice aplicate pe izolaţie. Î: Ce literă simbolizează materialul conductor din aluminiu? R: A Î: De ce trebuie să aibă greutate specifică mică materialul conductor din structura cablurilor? R: Pentru a obţine maşini şi aparate electrice uşoare. Î: Pentru ce material electroizolant se foloseşte simbolul 2Y? R: Pentru polietilenă. ● Sugestii privind evaluarea Evaluarea reprezintă partea finală a demersului de proiectare didactică prin care profesorul va măsura eficienţa întregului proces instructiv-educativ. Evaluarea determină măsura în care elevii au atins rezultatele învăţării stabilite în standardele de pregătire profesională. Evaluarea rezultatelor învăţării poate fi: a. Continuă: - instrumentele de evaluare pot fi diverse, în funcţie de specificul temei, de modalitatea de evaluare - probe orale, scrise, practice - de stilurile de învăţare ale elevilor. – planificarea evaluării trebuie să permită desfăşurarea acesteia într-un mediu real, după un program stabilit, evitându-se aglomerarea mai multor evaluări în aceeaşi perioadă de timp. – va fi realizată de către profesor pe baza unor probe care se referă explicit la cunoştinţele, abilităţile şi atitudinile specificate în Standardul de Pregătire Profesională. b. Finală: - realizată printr-o probă cu caracter integrator la sfârşitul procesului de predare/ învăţare, pe baza criteriilor şi indicatorilor de realizare şi ponderea acestora, precizaţi în standardul de pregătire profesională al calificării şi care informează asupra îndeplinirii criteriilor de realizare a cunoştinţelor, abilităţilor şi atitudinilor. Propunem următoarele instrumente de evaluare continuă: - fişe de observaţie; – fişe test; – fişe de lucru; – fişe de documentare; – fişe de autoevaluare/ interevaluare; – eseul; – portofoliul; – referatul ştiinţific; – proiectul; – activităţi practice; – teste docimologice. Propunem următoarele instrumente de evaluare finală: - proiectul, prin care se evaluează metodele de lucru, utilizarea corespunzătoare a bibliografiei, materialelor şi echipamentelor, acurateţea tehnică, modul de organizare a ideilor şi materialelor într-un raport. poate fi abordat individual sau de către un grup de elevi. – portofoliul, care oferă informaţii despre rezultatele şcolare ale elevilor, activităţile extraşcolare; – testele sumative, care reprezintă un instrument de evaluare complex, format dintr-un ansamblu de itemi care permit măsurarea şi aprecierea nivelului de pregătire al elevului. Oferă informaţii cu privire la direcţiile de intervenţie pentru ameliorarea şi/ sau optimizarea demersurilor instructiv-educative. În parcurgerea modulului se va utiliza evaluare de tip formativ şi la final de tip sumativ pentru verificarea atingerii rezultatelor învăţării. Elevii trebuie evaluaţi numai în ceea ce priveşte atingerea rezultatelor învăţării specificate în cadrul acestui modul. Se propune un test de evaluare ce vizează verificarea nivelului de realizare pentru următoarele rezultate ale învăţării: R.Î. 2.1.3. Componentele echipamentelor electrice - Conductoare şi cabluri electrice (clasificare şi simbolizare, materiale folosite, domenii de utilizare) R.Î. 2.2.7. Identificarea tipurilor constructive de componente utilizate la realizarea echipamentelor electrice R.Î. 2.2.8. Identificarea materialelor utilizate la realizarea componentelor echipamentelor electrice R.Î. 2.2.9. Asocierea componentelor echipamentelor electrice cu domeniul de utilizare corespunzător R.Î. 2.2.14. Utilizarea corectă a vocabularului de specialitate în procesul de comunicare la locul de muncă. R.Î. 2.2.15. Comunicarea/raportarea rezultatelor activităţilor desfăşurate R.Î. 2.3.4. Asumarea iniţiativei în rezolvarea unor probleme Testul de evaluare are în vedere conţinuturile corespunzătoare temei "Conductoare şi cabluri electrice ". TEST DE EVALUARE A. Scrieţi informaţia corectă care completează spaţiile libere (20 puncte) 1. Domeniul de utilizare a conductoarelor şi cablurilor electrice determină tipul ........ şi ........ gama de ........ şi frecvenţe de utilizare. 2. Conductoarele care au secţiunea formată din mai multe fire ........ sau împletite se numesc ........ . 3. Învelişul de ........ care asigură şi ........ se numeşte manta. 4. Materialele de protecţie împotriva acţiunii mediului folosite în construcţia conductoarelor şi cablurilor electrice pot fi ........ sau ........ . 5. Litera I utilizată în simbolizarea conductoarelor şi cablurilor electrice poate avea semnificaţia de ........ sau ........ . B. Scrieţi alăturat litera corespunzătoare răspunsului corect (20 puncte) 1. Cordonul este alcătuit din: a) unul sau mai mai multe conductoare izolate; b) două sau mai multe conductoare izolate; c) unul sau mai multe conductoare neizolate; d) două sau mai multe conductoare neizolate. 2. Grupul de litere Al utilizat în simbolizarea conductoarelor şi cablurilor electrice are semnificaţia: a) conductor de aluminiu; b) conductor de alamă; c) armătură de sârmă lată de oţel; d) armătură din sârmă lată de oţel zincat. 3. Materialele electroizolante folosite în construcţia conductoarelor şi cablurilor electrice trebuie să aibă: a) tensiune de străpungere cât mai mare, pentru ca grosimea izolaţiei să fie cât mai mare; b) tensiune de străpungere cât mai mare, pentru ca grosimea izolaţiei să fie cât mai mică; c) tensiune de străpungere cât mai mică, pentru ca grosimea izolaţiei să fie cât mai mare; d) tensiune de străpungere cât mai mică, pentru ca grosimea izolaţiei să fie cât mai mică. 4. Faţă de cupru, aluminiul are: a) rezistivitate electrică mai mică şi rezistenţă mecanică mai mică; b) rezistivitate electrică mai mică şi rezistenţă mecanică mai mare; c) rezistivitate electrică mai mare şi rezistenţă mecanică mai mică; d) rezistivitate electrică mai mare şi rezistenţă mecanică mai mare. 5. Faţă de aluminiu, cuprul are: a) rezistenţă la coroziune mai mare şi greutate specifică mai mare; b) rezistenţă la coroziune mai mică şi greutate specifică mai mică; c) rezistenţă la coroziune mai mică şi greutate specifică mai mare; d) rezistenţă la coroziune mai mare şi greutate specifică mai mică. C. Notaţi în dreptul fiecărui enunţ, litera A, dacă apreciaţi că enunţul este adevărat sau litera F, dacă apreciaţi că enunţul este fals (10 puncte): 1. În construcţia conductoarelor şi cablurilor electrice, aluminiul se poate utiliza atât ca material conductor, cât şi ca material de protecţie. 2. Simbolizarea conductoarelor şi cablurilor electrice se efectuează cu litere sau grupe de litere care descriu, de la exterior spre conductor, învelişurile conductorului sau cablului respectiv. 3. Materialele electroizolante utilizate în construcţia conductoarelor şi cablurilor electrice trebuie să aibă rezistenţa la îmbătrânire mare pentru a garanta siguranţa în exploatare a conductoarelor. 4. Oţelul, bronzul şi alama se folosesc în construcţia conductoarelor şi cablurilor electrice pentru că au rezistenţa mecanică mare. 5. Cablurile pentru instalaţii electrice fixe se simbolizează cu litera f. D. Reformulaţi propoziţiile false identificate la punctul C astfel încât acestea să fie adevărate (10 puncte). E. Răspundeţi la următoarele cerinţe (20 puncte): 1. Numiţi trei domenii de activitate în care se utilizează conductoarele şi cablurile electrice. 2. Enumeraţi tipurile constructive de conductoare electrice. 3. Ce materiale metalice se utilizează ca materiale de protecţie împotriva deteriorării cablurilor? 4. Cum se simbolizează un conductor de aluminiu, pentru instalaţii fixe, cu izolaţie din polietilenă? 5. Care este materialul de impregnare cel mai utilizat în construcţia conductoarelor şi cablurilor electrice? F. Rezolvaţi aritmogriful următor: (10 puncte) (a se vedea imaginea asociată) ● Bibliografie 1. http://www.tvet.ro/index.php/ro/curriculum/153.html 2. https://sites.google.com/site/profesoringiner/proiecte/materiale-personale/materiale- electrotehnice 3. Standarde de pregătire profesională pentru calificările de nivel 3, domeniul de pregătire profesională Electric 4. Fetiţa I, Fetiţa A, Materiale electrotehnice şi electronice, Manual pentru clasa a IX-a, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997 5. Hilohi S, Popescu M, Instalaţii şi echipamente electrice, Tehnologia meseriei, Manual pentru licee industriale, clasele a IX-a şi a X-a, Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 1995 6. Husu A.G., Olariu M.I., Olariu N., Materiale Electrotehnice - Curs, Editura Bibliotheca, Bucureşti, 2010 7. Mareş F, Zaharciuc V, Stoian C, Manual pentru cultura de specialitate pentru Şcoala de Arte şi Meserii, domeniul Electric, clasa a IX-a, Editura Economică Preuniversitaria, Bucureşti, 2004 8. Notingher P.V., Dumitran L.M., Materiale Electrotehnice - Curs, Editura Matrixrom, Bucureşti, 2015 MODUL III. MĂSURĂRI ELECTRICE ÎN CURENT CONTINUU ● Notă introductivă Modulul "Măsurări electrice în curent continuu", componentă a ofertei educaţionale (curriculare) pentru calificări profesionale din domeniul de pregătire profesională Electric, face parte din cultura de specialitate şi pregătirea practică săptămânală aferente clasei a IX-a, învăţământ profesional. Modulul are alocat un număr de 102 ore/an, conform planului de învăţământ, din care: - 34 ore/an - laborator tehnologic Modulul "Măsurări electrice în curent continuu" este centrat pe rezultate ale învăţării şi vizează dobândirea de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini necesare angajării pe piaţa muncii în una din ocupaţiile specificate în SPP-urile corespunzătoare calificărilor profesionale de nivel 3, din domeniul de pregătire profesională Electric sau în continuarea pregătirii într-o calificare de nivel superior. ● Structură modul Corelarea dintre rezultatele învăţării din SPP şi conţinuturile învăţării
┌──────────────────────────────┬────────────────┐
│URÎ 3. MĂSURAREA MĂRIMILOR │ │
│ELECTRICE ÎN CURENT CONTINUU │ │
├──────────────────────────────┤Conţinuturile │
│Rezultate ale învăţării │învăţării │
│(codificate conform SPP) │ │
├──────────┬─────────┬─────────┤ │
│Cunoştinţe│Abilităţi│Atitudini│ │
├──────────┼─────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │Mărimi electrice│
│ │ │ │din circuitele │
│ │ │ │de c.c. │
│ │ │ │(definire, │
│ │ │ │unităţi de │
│ │ │ │măsură, multipli│
│ │ │ │şi submultipli, │
│ │ │ │transformări ale│
│ │3.2.1. │ │unităţilor de │
│ │3.2.2. │ │măsură): │
│3.1.1. │3.2.25. │3.3.6. │- intensitatea │
│ │3.2.26. │ │curentului │
│ │ │ │electric; │
│ │ │ │- tensiunea │
│ │ │ │electrică; │
│ │ │ │- rezistenţa │
│ │ │ │electrică; │
│ │ │ │- puterea │
│ │ │ │electrică; │
│ │ │ │- energia │
│ │ │ │electrică. │
├──────────┼─────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │Elemente de │
│ │ │ │circuit electric│
│ │ │ │(definire, │
│ │ │ │simbol general, │
│ │3.2.3. │ │mărime │
│3.1.2. │3.2.4. │3.3.6. │caracteristică):│
│ │3.2.25. │ │- rezistoare; │
│ │ │ │- condensatoare;│
│ │ │ │- bobine; │
│ │ │ │- surse │
│ │ │ │electrice. │
├──────────┼─────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │Legi şi teoreme │
│ │ │ │pentru │
│ │ │ │determinarea │
│ │ │ │mărimilor │
│ │ │ │electrice din │
│ │3.2.5. │ │circuitele de │
│3.1.3. │3.2.25. │3.3.1. │c.c. (enunţ, │
│ │3.2.26. │3.3.6. │relaţii │
│ │ │ │matematice): │
│ │ │ │- Legea lui Ohm │
│ │ │ │- Legea lui │
│ │ │ │Joule-Lentz │
│ │ │ │- Teoremele lui │
│ │ │ │Kirchhoff │
├──────────┼─────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │Circuite │
│ │ │ │electrice simple│
│ │ │ │de curent │
│ │ │ │continuu │
│ │ │ │- circuite cu │
│ │ │ │rezistoare/ │
│ │ │ │condensatoare │
│ │ │ │asociate serie, │
│ │ │ │paralel şi mixt │
│ │3.2.6. │ │(schema │
│ │3.2.7. │ │electrică, │
│3.1.4. │3.2.8. │3.3.1. │relaţii de │
│ │3.2.25. │3.3.6. │calcul pentru │
│ │3.2.26. │ │rezistenţa/ │
│ │ │ │capacitatea │
│ │ │ │echivalentă); │
│ │ │ │- divizoare de │
│ │ │ │tensiune şi │
│ │ │ │curent (schema │
│ │ │ │electrică, │
│ │ │ │relaţii de │
│ │ │ │calcul pentru │
│ │ │ │tensiuni/ │
│ │ │ │curenţi). │
├──────────┼─────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │Procesul de │
│ │ │ │măsurare şi │
│ │ │ │componentele │
│ │ │ │sale │
│ │ │ │• Componentele │
│ │ │ │procesului de │
│ │ │ │măsurare: │
│ │ │ │- măsurand; │
│ │ │ │- mijloace de │
│ │3.2.9. │ │măsurare; │
│ │3.2.10. │3.3.1. │- metode de │
│3.1.5. │3.2.11. │3.3.6. │măsurare. │
│ │3.2.25. │ │• Erori de │
│ │3.2.26. │ │măsurare: │
│ │ │ │- tipuri de │
│ │ │ │erori; │
│ │ │ │- cauzele │
│ │ │ │apariţiei │
│ │ │ │erorilor de │
│ │ │ │măsurare; │
│ │ │ │- relaţii │
│ │ │ │matematice de │
│ │ │ │determinare. │
├──────────┼─────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │Aparate │
│ │ │ │analogice şi │
│ │ │ │digitale pentru │
│ │ │ │măsurarea │
│ │ │ │mărimilor │
│ │ │ │electrice │
│ │ │ │(ampermetre, │
│ │ │ │voltmetre, │
│ │ │ │ohmmetre/ │
│ │ │ │megohmmetre, │
│ │ │ │wattmetre, │
│ │ │ │multimetre): │
│ │3.2.12. │ │- elementele │
│ │3.2.13. │ │panoului frontal│
│ │3.2.14. │ │al aparatelor; │
│3.1.6. │3.2.15. │3.3.1. │- marcarea │
│ │3.2.16. │3.3.6. │aparatelor de │
│ │3.2.25. │ │măsurat │
│ │3.2.26. │ │analogice; │
│ │ │ │- domenii de │
│ │ │ │măsurare ale │
│ │ │ │aparatelor; │
│ │ │ │- constanta │
│ │ │ │aparatelor │
│ │ │ │analogice. │
│ │ │ │Soft-uri │
│ │ │ │educaţionale │
│ │ │ │pentru studiul │
│ │ │ │aparatelor │
│ │ │ │analogice şi │
│ │ │ │digitale de │
│ │ │ │măsură │
├──────────┼─────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │Măsurarea │
│ │ │ │mărimilor │
│ │ │ │electrice în │
│ │ │ │circuitele de │
│ │ │ │c.c. (scheme de │
│ │ │ │montaj, reglaje │
│ │ │ │pregătitoare ale│
│ │ │ │aparatelor, │
│ │ │ │citirea │
│ │ │ │indicaţiilor, │
│ │ │ │prelucrare şi │
│ │ │ │interpretare │
│ │ │ │rezultate): │
│ │ │ │• Măsurarea │
│ │ │ │intensităţii │
│ │ │ │curentului │
│ │ │ │electric │
│ │ │ │continuu cu │
│ │ │ │ampermetrul şi │
│ │ │ │multimetrul │
│ │ │ │• Măsurarea │
│ │ │ │tensiunii │
│ │ │ │electrice în │
│ │3.2.17. │ │c.c. cu │
│ │3.2.18. │3.3.1. │voltmetrul şi │
│ │3.2.19. │3.3.2. │multimetrul │
│ │3.2.20. │3.3.3. │• Măsurarea │
│3.1.7. │3.2.21. │3.3.4. │rezistenţei │
│ │3.2.22. │3.3.5. │electrice cu │
│ │3.2.25. │3.3.6. │montajul volt- │
│ │3.2.26. │ │ampermetric, cu │
│ │ │ │ohmmetrul/ │
│ │ │ │multimetrul şi │
│ │ │ │cu puntea │
│ │ │ │Wheatstone │
│ │ │ │• Măsurarea │
│ │ │ │puterii │
│ │ │ │electrice în │
│ │ │ │c.c. cu montajul│
│ │ │ │volt- │
│ │ │ │ampermetric şi │
│ │ │ │cu wattmetrul │
│ │ │ │Norme SSM şi PSI│
│ │ │ │specifice │
│ │ │ │măsurării │
│ │ │ │mărimilor │
│ │ │ │electrice │
│ │ │ │Soft-uri │
│ │ │ │educaţionale │
│ │ │ │pentru simularea│
│ │ │ │măsurării │
│ │ │ │mărimilor │
│ │ │ │electrice în │
│ │ │ │circuitele de │
│ │ │ │c.c. │
├──────────┼─────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │Extinderea │
│ │ │ │domeniului de │
│ │ │ │măsurare al │
│ │ │ │aparatelor │
│ │ │ │analogice în │
│ │ │ │circuitele de │
│ │ │ │c.c. (scheme de │
│ │ │ │montaj, relaţii │
│ │ │ │matematice): │
│ │3.2.23. │ │- extinderea │
│3.1.8. │3.2.24. │3.3.1. │domeniului de │
│ │3.2.25. │3.3.6. │măsurare la │
│ │3.2.26. │ │ampermetre cu │
│ │ │ │ajutorul │
│ │ │ │şuntului; │
│ │ │ │- extinderea │
│ │ │ │domeniului de │
│ │ │ │măsurare la │
│ │ │ │voltmetre cu │
│ │ │ │ajutorul │
│ │ │ │rezistenţei │
│ │ │ │adiţionale. │
└──────────┴─────────┴─────────┴────────────────┘
● Lista minimă de resurse materiale (echipamente, unelte şi instrumente, machete, materii prime şi materiale, documentaţii tehnice, economice, juridice etc.) necesare dobândirii rezultatelor învăţării (existente în şcoală sau la operatorul economic): - Aparate de măsurat analogice şi digitale: ampermetre, voltmetre, ohmmetre, punţi Wheatstone, wattmetre, multimetre – Şunt, rezistenţă adiţională – Surse de c.c., rezistoare, bobine, condensatoare, conductoare de legătură – Soft educaţional – Echipament individual de securitatea muncii ● Sugestii metodologice Conţinuturile modulului "Măsurări electrice în curent continuu" trebuie să fie abordate într-o manieră integrată, corelată cu particularităţile şi cu nivelul iniţial de pregătire al elevilor. Numărul de ore alocat fiecărei teme rămâne la latitudinea cadrelor didactice care predau conţinutul modulului, în funcţie de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale colectivului cu care lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor de către colectivul instruit. Modulul "Măsurări electrice în curent continuu" are o structură elastică, deci poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice. Pregătirea se recomandă a se desfăşura în laboratoare sau/şi în cabinete de specialitate, ateliere de instruire practică din unitatea de învăţământ sau de la agentul economic, dotate conform recomandărilor precizate în unităţile de rezultate ale învăţării, menţionate mai sus. Pregătirea practică în cabinete/ laboratoare tehnologice/ ateliere de instruire practică din unitatea de învăţământ sau de la agentul economic are importanţă deosebită în atingerea rezultatelor învăţării/ competenţelor de specialitate. Se recomandă abordarea instruirii centrate pe elev prin proiectarea unor activităţi de învăţare variate, prin care să fie luate în considerare stilurile individuale de învăţare ale fiecărui elev, inclusiv adaptarea la elevii cu CES. Aceste activităţi de învăţare vizează: - aplicarea metodelor centrate pe elev, pe activizarea structurilor cognitive şi operatorii ale elevilor, pe exersarea potenţialului psiho-fizic al acestora, pe transformarea elevului în coparticipant la propria instruire şi educaţie; – îmbinarea şi alternarea sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului (documentarea după diverse surse de informare, observaţia proprie, exerciţiul personal, instruirea programată, experimentul şi lucrul individual, tehnica muncii cu fişe) cu activităţile ce solicită efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuţiilor, asaltului de idei, metoda Phillips 6 - 6, metoda 6/3/5, metoda expertului, metoda cubului, metoda mozaicului, discuţia Panel, metoda cvintetului, jocul de rol, explozia stelară, metoda ciorchinelui, etc; – folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiectele cunoaşterii, prin recurgere la modele concrete cum ar fi modelul experimental, activităţile de documentare, modelarea, observaţia/ investigaţia dirijată etc.; – însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă (ex. studiul individual, investigaţia ştiinţifică, studiul de caz, metoda referatului, metoda proiectului etc.), care oferă deschiderea spre autoinstruire, spre învăţare continuă (utilizarea surselor de informare: ex. biblioteci, internet, bibliotecă virtuală). Pentru dobândirea rezultatelor învăţării, pot fi derulate următoarele activităţi de învăţare: - elaborarea de referate interdisciplinare; – activităţi de documentare; – vizionări de materiale video (casete video, cd/ dvd - uri); – problematizarea; – demonstraţia; – investigaţia ştiinţifică; – învăţarea prin descoperire; – activităţi practice; – studii de caz; – jocuri de rol; – simulări; – elaborarea de proiecte; – activităţi bazate pe comunicare şi relaţionare; – activităţi de lucru în grup/ în echipă. Ca metodă didactică interactivă utilizată în activităţile de învăţare se exemplifică cu metoda "Turul galeriei". Turul galeriei este o metodă ce poate fi utilizată în recapitularea cât şi în consolidarea cunoştinţelor. Utilizarea metodei are în vedere: Problema - Cum se pot utiliza la maximum spaţiile de expunere din sala de curs/laborator şi cum se pot obţine materiale care merită expuse? Provocarea: - Organizarea spaţiilor de expunere în sala de curs care să susţină procesul de învăţare al tuturor elevilor şi să le răsplătească succesele. Ce se poate face? - Crearea unor afişe care să fie reprezentative pentru diferite teme din curriculum – Expunerea lucrările elevilor care sunt reprezentative – Schimbarea frecventă a lucrărilor expuse Turul galeriei presupune parcurgerea unor anumiţi paşi: 1. brainstorming individual; 2. interviu de grup; 3. producerea planşelor, 4. susţinerea produselor de către un raportor; 5. afişarea produselor; 6. efectuarea turului galeriei; 7. dezbaterea Pentru a realiza galeria şi apoi turul acesteia se procedează astfel: - se grupează elevii în 3-5 grupe, numerotate corespunzător; – fiecare grup primeşte o fişa de lucru care conţine tema de rezolvat şi o foaie A2/A3 pe care vor rezolva sarcinile de lucru; – elevii sunt lăsaţi să lucreze 20-35 de min., reamintindu-le să scrie numărul grupului şi să semneze; – un secretar, ales de elevii grupei, notează rezultatele brainstormingului pe o coală de hârtie (de preferat cât mai mare), folosind markere de diferite culori; – şeful/raportorul grupei susţine produsul realizat în faţa celorlalte grupe; – posterele/afişele sunt apoi expuse în diferite locuri din clasă, accesibile elevilor şi la anumite distanţe, în ordinea crescătoare a numărului grupei, realizând o galerie; – după expunerea produselor obţinute, fiecare grup examinează cu atenţie produsele celorlalte grupe. La început, grupul 1 va fi în faţa afişului grupei cu numărul 2, grupa 2 în faţa afişului grupei cu numărul 3, ş.a.m.d.; – grupele se rotesc de la un produs la altul, se discută şi, eventual, se notează comentariile,neclarităţile, întrebările care vor fi adresate celorlalte grupe. După turul galeriei, fiecare grup răspunde la întrebările celorlalţi şi clarifică unele aspecte solicitate de colegi, apoi îşi reexaminează propriile produse prin comparaţie cu celelalte. În acest mod, prin feed-back-ul oferit de colegi, are loc învăţarea şi consolidarea unor cunoştinţe, se valorizează produsul activităţii în grup şi se descoperă soluţii alternative la aceeaşi problemă sau la acelaşi tip de sarcină. Exemple de teme care pot fi realizate utilizând "Turul galeriei": - mărimi electrice din circuitele de c.c.; – măsurarea rezistenţei electrice; – măsurarea puterii electrice; Se consideră că nivelul de pregătire este realizat corespunzător, dacă poate fi demonstrat fiecare dintre rezultatele învăţării. ● Sugestii privind evaluarea Evaluarea reprezintă partea finală a demersului de proiectare didactică prin care profesorul va măsura eficienţa întregului proces instructiv-educativ. Evaluarea determină măsura în care elevii au atins rezultatele învăţării stabilite în standardele de pregătire profesională. Evaluarea rezultatelor învăţării poate fi: a. Continuă: - instrumentele de evaluare pot fi diverse, în funcţie de specificul temei, de modalitatea de evaluare - probe orale, scrise, practice - de stilurile de învăţare ale elevilor. – planificarea evaluării trebuie să se deruleze după un program stabilit, evitându-se aglomerarea mai multor evaluări în aceeaşi perioadă de timp. – va fi realizată de către profesor pe baza unor probe care se referă explicit la cunoştinţele, abilităţile şi atitudinile specificate în Standardul de Pregătire Profesională. b. Finală: - realizată printr-o probă cu caracter integrator la sfârşitul procesului de predare/ învăţare, şi care informează asupra îndeplinirii criteriilor de realizare a cunoştinţelor, abilităţilor ş pe baza criteriilor şi indicatorilor de realizare şi ponderea acestora, precizaţi în standardul de pregătire profesională al calificăriii atitudinilor. Sugerăm următoarele instrumente de evaluare continuă: - fişe de observaţie; – fişe test; – fişe de lucru; – fişe de documentare; – fişe de autoevaluare/ interevaluare; – eseul; – portofoliul; – referatul ştiinţific; – proiectul; – activităţi practice; – teste docimologice. Propunem următoarele instrumente de evaluare finală: - proiectul, – studiul de caz, – portofoliul, – testele sumative. În parcurgerea modulului se va utiliza evaluare de tip formativ şi la final de tip sumativ pentru verificarea atingerii rezultatelor învăţării. Elevii trebuie evaluaţi numai în ceea ce priveşte atingerea rezultatelor învăţării specificate în cadrul acestui modul. Se propune următorul test de evaluare ce vizează verificarea nivelului de însuşire a următoarelor rezultate ale învăţării: R.Î. 3.1.6. Aparate analogice şi digitale pentru măsurarea mărimilor electrice (simboluri folosite pentru marcarea aparatelor analogice, domenii de măsurare, constanta aparatelor analogice, panoul frontal al aparatelor, soft educaţional) R.Î. 3.2.12. Decodificarea simbolurilor folosite pentru marcarea aparatelor analogice de măsurat R.Î. 3.2.13. Selectarea aparatelor de măsurat, în funcţie de mărimea electrică de măsurat şi domeniul de variaţie al acesteia R.Î. 3.2.14. Determinarea constantei aparatelor analogice R.Î. 3.2.15. Identificarea elementelor panoului frontal al aparatelor analogice/digitale R.Î. 3.2.25. Utilizarea corectă a vocabularului de specialitate în procesul de comunicare la locul de muncă R.Î. 3.2.26. Comunicarea rezultatelor activităţilor desfăşurate R.Î. 3.3.6. Asumarea iniţiativei în rezolvarea unor probleme TEST DE EVALUARE ● Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 10 puncte din oficiu. ● Timpul efectiv de lucru este de 50 minute. SUBIECTUL I 30 puncte I.1. Pentru fiecare dintre enunţurile următoare, scrieţi pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect: 10p 1. Aparatul ce poate fi utilizat pentru măsurarea unui curent de 0.18 A dintr-un circuit alimentat de la o sursă de tensiune continuă este: a) un ampermetru de c.c. cu domeniul de măsurare 0.1 A; b) un voltmetru de c.c. cu domeniul de măsurare 0.2 kV; c) un ampermetru de c.a. cu domeniul de măsurare 0.5 A; d) un ampermetru de c.c. cu domeniul de măsurare 0.2 A. 2. Simbolul de marcare al aparatelor magnetoelectrice este: (a se vedea imaginea asociată) I.2. În coloana A sunt enumerate aparate electrice de măsurat, iar în coloana B, mărimi electrice. Scrieţi pe foaia de răspuns asocierile corecte dintre fiecare cifră din coloana A şi litera corespunzătoare din coloana B. 20p
┌─────────────────┬────────────────────┐
│A. Aparate │ │
│electrice de │B. Mărimi electrice │
│măsurat │ │
├─────────────────┼────────────────────┤
│ │a. tensiunea │
│ │electrică │
│1. ampermetru │b. energia electrică│
│2. voltmetru │c. rezistenţa │
│3. ohmmetru │electrică │
│4. wattmetru │d. intensitatea │
│ │curentului electric │
│ │e. puterea electrică│
└─────────────────┴────────────────────┘
SUBIECTUL II 40 puncte În figura 1 este prezentat cadranul unui aparat analogic, iar în figura 2 panoul frontal al unui multimetru digital. a) precizaţi semnificaţia simbolurilor de pe cadranul aparatului analogic din fig.1; 20p b) identificaţi elementele numerotate cu cifrele 1-2-3-5-6-7 de pe panoul frontal al multimetrului digital din fig.2; 12p c) precizaţi pe ce domenii trebuie poziţionat comutatorul de funcţii-4 din fig.2, dacă se doreşte măsurarea unor rezistenţe cu valori de ordinul sutelor de kiloohmi. 8p (a se vedea imaginea asociată) SUBIECTUL III 20 puncte Pentru un wattmetru se dau următoarele date: 1) U(N1)= 150 V, I(N1)= 5A şi N1= 150 diviziuni; 2) U(N2)= 300 V, I(N2)= 2,5A şi N2= 75 diviziuni. Calculaţi constanta wattmetrului, în ambele situaţii. OBS. Testul de evaluare cuprinde punctaje alocate fiecărui subiect. Rămâne la latitudinea profesorului modul în care realizează baremul detaliat. ● Bibliografie 1. http://www.tvet.ro/index.php/ro/curriculum/153.html 2. Standarde de pregătire profesională pentru calificările de nivel 3, domeniul de pregătire profesională Electric 3. Isac E., Măsurări electrice şi electronice, Manual pentru clasele a X-a, a XI-a, a XII-a, Editura Didactică şi Pedagogică, 1999, Bucureşti 4. Mareş F., ş.a., Domeniul electric, clasa a X-a, Electrotehnică şi măsurări electrice, Editura ART GRUP EDITORIAL, Bucureşti, 2006 5. Mareş F., Cosma D.I., Măsurări electrice, Manual pentru clasa a IX-a, Editura CD Press, Bucureşti, 2010 6. Tănăsescu M., Gheorghiu T., Gheţu C., Măsurări tehnice, Manual pentru clasa a X-a, Ed. Aramis, 2005, Bucureşti ANEXA 3 la OME nr. 3832 din 25.05.2021 CURRICULUM pentru clasa a IX-a ÎNVĂTĂMÂNT PROFESIONAL Domeniul de pregătire profesională: MECANICĂ 2021 GRUPUL DE LUCRU: Ing. Nicoleta ANASTASIU profesor, grad I, Colegiul Tehnic ,,Radu Negru", Galaţi Ing. Daniela Gabriela BURDUŞEL profesor, grad I, Colegiul Tehnic Mecanic ,,Griviţa", Bucureşti Ing. Carmen Felicia Olivia CALINESCU profesor, grad I, Colegiul Tehnic de Aeronautică ,,Henri Coandă", Bucureşti Ing. Diana GHERGU profesor, grad I, Colegiul Tehnic Energetic Bucureşti Ing. Camelia Carmen GHEŢU profesor, grad I, Colegiul Tehnic "Mircea cel Bătrân", Bucureşti Ing. Anca GORDIN STOICA Profesor, grad I, Colegiul UCECOM, Spiru Haret, Bucureşti Ing. Melania FILIP profesor dr., grad I, Colegiul Tehnic ,,Mircea Cristea", Braşov Ing. Maria IONICĂ profesor, grad I, Liceul Tehnologic ASTRA Piteşti Ing.Carmen MĂRGINEAN profesor, gradul I, Liceul Tehnologic ,,Constantin Brâncoveanu", Brăila Ing. Jeaneta Steluţa MAIDANIUC profesor,Grad I, Colegiul Tehnic ,,Latcu Vodă", Siret Ing. Valentina MIHAILOV profesor, grad didactic I, Colegiul Tehnic Energetic Bucureşti Ing. Carmen PETROIU profesor, grad I, Liceul Tehnologic "Constantin Brâncoveanu", Târgovişte Ing. Mona Aliss RUDNIC Profesor, grad I, Colegiul Tehnic "Dinicu Golescu", Bucureşti Ing. Maria SALAI profesor, grad I, Colegiul Tehnic Reşiţa Ing. Elena SANDU profesor, grad I, Liceul de Transporturi Ploieşti COORDONARE CNDIPT: CECILIA LUIZA CRĂCIUN - Inspector de specialitate curriculum CARMEN RĂILEANU - Inspector de specialitate curriculum NOTĂ DE PREZENTARE Acest curriculum se aplică pentru calificarea OPERATOR MONTATOR SUBANSAMBLE corespunzătoare domeniului de pregătire profesională Mecanică: Curriculumul a fost elaborat pe baza standardului de pregătire profesională (SPP) aferent calificării sus menţionate. Nivelul de calificare conform Cadrului naţional al calificărilor - 3 Corelarea dintre unităţile de rezultate ale învăţării şi module:
┌───────────────────────┬──────────────┐
│Unitatea de rezultate │ │
│ale învăţării – │Denumire modul│
│tehnice generale (URI) │ │
├───────────────────────┼──────────────┤
│URÎ 1. Realizarea │MODUL I. │
│schiţei piesei mecanice│Reprezentarea │
│în vederea executării │pieselor │
│ei │mecanice │
├───────────────────────┼──────────────┤
│URÎ 2. Realizarea │MODUL II. │
│pieselor prin operaţii │Lăcătuşărie │
│de lăcătuşerie general │generală │
├───────────────────────┼──────────────┤
│URÎ 3. Montarea │MODUL III. │
│organelor de maşini în │Organe de │
│subansambluri mecanice │maşini │
└───────────────────────┴──────────────┘
PLAN DE ÎNVĂŢĂMÂNT Clasa a IX-a Învăţământ profesional Aria curriculară Tehnologii Domeniul de pregătire profesională: MECANICĂ
┌──────────────────────────────────────┐
│Cultură de specialitate şi pregătire │
│practică săptămânală │
├──────────────────────────────────────┤
│Modul I. Reprezentarea pieselor │
│mecanice │
├─────────────┬────────────────────┬───┤
│ │ │68 │
│Total ore / ├────────────────────┼───┤
│an: │Laborator tehnologic│17 │
│din care: ├────────────────────┼───┤
│ │Instruire practică │0 │
├─────────────┴────────────────────┴───┤
│Modul II. . Lăcătuşerie generală │
├─────────────┬────────────────────┬───┤
│ │ │170│
│Total ore / ├────────────────────┼───┤
│an: │Laborator tehnologic│0 │
│din care: ├────────────────────┼───┤
│ │Instruire practică │68 │
├─────────────┴────────────────────┴───┤
│Total ore /an = 9 ore/săpt. x 34 │
│săptămâni = 306 ore │
├──────────────────────────────────────┤
│Modul III. Organe de maşini │
├─────────────┬────────────────────┬───┤
│ │ │68 │
│Total ore / ├────────────────────┼───┤
│an: │Laborator tehnologic│17 │
│din care: ├────────────────────┼───┤
│ │Instruire practică │0 │
├─────────────┴────────────────────┴───┤
│Total ore /an = 9 ore/săpt. x 34 │
│săptămâni = 306 ore │
├──────────────────────────────────────┤
│Stagiu de pregătire practică - │
│Curriculum în dezvoltare locală │
├──────────────────────────────────────┤
│Modul IV.* │
│…………………………………………………………………………………….. │
├──────────────────────────────────────┤
│Total ore /an: 150 │
├──────────────────────────────────────┤
│Total ore /an = 5 zile x 6 ore /zi x 5│
│săptămâni = 150 ore │
├──────────────────────────────────────┤
│TOTAL GENERAL: 456 ore/an │
└──────────────────────────────────────┘
Notă: În clasa a IX-a, stagiul de pregătire practică se desfăşoară la operatorul economic/instituţia publică parteneră. Condiţiile în care stagiul de practică se desfăşoară în unitatea de învăţământ, sunt stabilite prin metodologia de organizare şi funcţionare a învăţământului profesional. * Denumirea şi conţinutul modulului/modulelor vor fi stabilite de către unitatea de învăţământ în parteneriat cu operatorul economic/instituţia publică parteneră, cu avizul inspectoratului şcolar. MODUL I. REPREZENTAREA PIESELOR MECANICE ● Notă introductivă Modulul "Reprezentarea pieselor mecanice", componentă a ofertei educaţionale (curriculare) pentru calificări profesionale din domeniul de pregătire profesională Mecanică, face parte din cultura de specialitate şi pregătirea practică săptămânală aferente clasei a IX-a, învăţământ profesional. Modulul are alocat un numărul de 68 ore/an, conform planului de învăţământ, din care: ● 17 ore/an - laborator tehnologic Modulul "Reprezentarea pieselor mecanice" este centrat pe rezultate ale învăţării şi vizează dobândirea de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini necesare angajării pe piaţa muncii în una din ocupaţiile specificate în SPP-urile corespunzătoare calificărilor profesionale de nivel 3, din domeniul de pregătire profesională Mecanică, sau continuarea pregătirii într-o calificare de nivel superior. ● Structură modul Corelarea dintre rezultatele învăţării din SPP şi conţinuturile învăţării
┌──────────────────────────────┬─────────────────────┐
│URÎ I. REPREZENTAREA PIESELOR │ │
│MECANICE │ │
├──────────────────────────────┤Conţinuturile │
│Rezultate ale învăţării │învăţării │
│(codificate conform SPP) │ │
├──────────┬─────────┬─────────┤ │
│Cunoştinţe│Abilităţi│Atitudini│ │
├──────────┼─────────┼─────────┼─────────────────────┤
│ │ │ │1. Materiale şi │
│ │ │ │instrumente necesare │
│ │ │ │pentru realizarea │
│ │ │ │schiţei piesei │
│ │ │ │mecanice │
│ │ │ │1.1. Materiale de │
│ │ │ │bază şi auxiliare │
│ │ │ │utilizate în desenul │
│ │ │ │tehnic: │
│ │ │ │1.1.1. Hârtia pentru │
│ │ │ │desen; │
│ │ │ │1.1.2. Creioane │
│ │ │ │pentru desen; │
│1.1.1. │1.2.1. │ │1.1.3. Materiale │
│ │1.2.2. │ │pentru şters şi │
│ │ │ │corectat; │
│ │ │ │1.2. Instrumente de │
│ │ │ │bază utilizate în │
│ │ │ │desenul tehnic: │
│ │ │ │1.2.1. Teul, echerul │
│ │ │ │şi rigla; │
│ │ │ │1.2.2. Planşeta │
│ │ │ │pentru desen; │
│ │ │ │1.2.3. Trusa de │
│ │ │ │compasuri; │
│ │ │ │1.2.4. Şabloane │
│ │ │ │utilizate la │
│ │ │ │executarea desenelor.│
├──────────┼─────────┤ ├─────────────────────┤
│ │ │ │2. Norme generale │
│ │ │ │utilizate la │
│ │ │ │întocmirea schiţei │
│ │ │ │piesei mecanice │
│ │ │ │2.1. Tipuri de │
│ │ │ │standarde: │
│ │ │ │2.1.1. Naţionale │
│ │ │ │2.1.2. Europene; │
│ │ │ │2.1.3. │
│ │ │ │Internaţionale; │
│ │ │ │2.2.Elemente de │
│ │ │ │standardizare: │
│ │ │ │2.2.1.Tipuri de linii│
│1.1.2. │1.2.3. │ │2.2..1.1.Clasificarea│
│ │ │ │liniilor după tip şi │
│ │ │ │grosime; │
│ │ │ │2.2..1.2. Utilizarea │
│ │ │ │liniilor în desenul │
│ │ │ │tehnic; │
│ │ │ │2.2.2. Formate: │
│ │ │ │2.2.2.1. Dimensiuni │
│ │ │ │şi mod de utilizare; │
│ │ │ │2.2.2.2. Elementele │
│ │ │ │grafice ale │
│ │ │ │formatului (chenar, │
│ │ │ │fâşia de îndosariere,│
│ │ │ │reperele de centrare)│
│ │ │ │2.2.3. Indicator. │
├──────────┼─────────┤ ├─────────────────────┤
│ │ │ │3. Reguli de │
│ │ │ │reprezentare în │
│ │ │ │proiecţie ortogonală │
│ │ │ │a pieselor │
│ │ │ │3.1. Reprezentarea în│
│ │ │ │vedere a formelor │
│ │ │ │constructive pline: │
│ │ │ │3.1.1. Aşezarea │
│ │ │ │normală a │
│ │ │ │proiecţiilor; │
│ │ │ │3.1.2. Alegerea │
│ │ │ │vederii principale; │
│ │ │ │3.1.3. Stabilirea │
│ │ │ │numărului minim de │
│ │ │ │proiecţii; │
│ │ │ │3.1.4. Contur │
│ │ │ │aparent, muchie │
│ │ │ │reală, muchie │
│ │ │1.3.1. │fictivă; │
│ │ │1.3.2. │3.1.5. Reprezentarea │
│1.1.3. │1.2.4. │1.3.3. │convenţională a │
│ │1.2.5. │1.3.4. │suprafeţelor plane; │
│ │ │1.3.5. │3.1.6. Abateri admise│
│ │ │1.3.6. │de la aşezarea │
│ │ │1.3.7. │normală a │
│ │ │1.3.8. │proiecţiilor │
│ │ │ │(vederilor). │
│ │ │ │3.2. Reprezentarea în│
│ │ │ │secţiune a pieselor: │
│ │ │ │3.2.1. Clasificarea │
│ │ │ │secţiunilor; │
│ │ │ │3.2.2. Haşurarea în │
│ │ │ │desenul tehnic; │
│ │ │ │3.2.3. Traseul de │
│ │ │ │secţionare; │
│ │ │ │3.2.4. Vizualizarea │
│ │ │ │secţiunii; │
│ │ │ │3.2.5. Reprezentarea │
│ │ │ │rupturilor; │
│ │ │ │3.2.6. Reguli de │
│ │ │ │notare a secţiunilor │
│ │ │ │şi rupturilor. │
├──────────┼─────────┤ ├─────────────────────┤
│ │ │ │4. Principii si │
│ │ │ │metode de cotare a │
│ │ │ │pieselor mecanice │
│ │ │ │reprezentate │
│ │ │ │4.1. Elementele │
│ │ │ │cotării; │
│ │ │ │4.1.1. Cota; │
│ │ │ │4.1.2. Linia de cotă │
│ │ │ │împreună cu │
│ │ │ │extremităţile sale; │
│ │ │ │4.1.3. Linia │
│ │1.2.6. │ │ajutătoare; │
│1.1.4. │1.2.7. │ │4.1.4.Linia de │
│ │1.2.8. │ │indicaţie; │
│ │ │ │4.2. Simboluri │
│ │ │ │folosite la cotare; │
│ │ │ │4.3. Cotarea │
│ │ │ │elementelor │
│ │ │ │specifice; │
│ │ │ │4.4. Reguli de │
│ │ │ │cotare; │
│ │ │ │4.5. Exerciţii de │
│ │ │ │înscriere a cotelor │
│ │ │ │şi citire a unor │
│ │ │ │desene simple cotate.│
├──────────┼─────────┤ ├─────────────────────┤
│ │ │ │5. Abateri de │
│ │ │ │prelucrare │
│ │ │ │5.1. Abateri │
│ │ │ │dimensionale; │
│ │ │ │5.1.1. Înscrierea pe │
│1.1.5. │1.2.9. │ │desen a abaterilor │
│ │1.2.10. │ │dimensiunilor liniare│
│ │ │ │ale pieselor; │
│ │ │ │5.1.2. Înscrierea pe │
│ │ │ │desen a toleranţelor;│
│ │ │ │5.2. Abateri de formă│
│ │ │ │şi de poziţie. │
├──────────┼─────────┤ ├─────────────────────┤
│ │ │ │6. Reguli de │
│ │ │ │reprezentare a │
│ │ │ │schiţei după model │
│ │ │ │6.1. Fazele │
│ │ │ │premergătoare │
│ │ │ │executării schiţei; │
│ │ │ │6.1.1. Identificarea │
│ │ │ │piesei; │
│ │1.2.11. │ │6.1.2. Analiza │
│1.1.6. │1.2.12. │ │formei; │
│ │1.2.13. │ │6.1.3. Analiza │
│ │ │ │tehnologică; │
│ │ │ │6.1.4. Stabilirea │
│ │ │ │poziţiei de │
│ │ │ │reprezentare; │
│ │ │ │6.2. Etapele de │
│ │ │ │executare a schiţei; │
│ │ │ │6.3. Exerciţii de │
│ │ │ │întocmire a schiţei │
│ │ │ │după model. │
└──────────┴─────────┴─────────┴─────────────────────┘
● Lista minimă de resurse materiale (echipamente, unelte şi instrumente, machete, materii prime şi materiale, documentaţii tehnice, economice, juridice etc.) necesare dobândirii rezultatelor învăţării (existente în şcoală sau la operatorul economic): - Instrumente şi materiale specifice reprezentării schiţei: planşetă, riglă gradată, echere, compasuri, florare, creioane, gumă de şters, hârtie de desen; – Seturi de corpuri geometrice, piese; – Videoproiector, calculator, soft-uri educaţionale. – Piese mecanice simple. ● Sugestii metodologice Conţinuturile modulului "Reprezentarea pieselor mecanice" trebuie să fie abordate într-o manieră integrată, corelată cu particularităţile şi cu nivelul iniţial de pregătire al elevilor. Numărul de ore alocat fiecărei teme rămâne la latitudinea cadrelor didactice care predau conţinutul modulului, în funcţie de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale colectivului cu care lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor de către colectivul instruit. Modulul "Reprezentarea pieselor mecanice" are o structură flexibilă, deci poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice. Pregătirea se recomandă a se desfăşura în laboratoare sau/şi în cabinete de specialitate, din unitatea de învăţământ sau de la operatorul economic, dotate conform recomandărilor din SPP menţionate mai sus. Pregătirea în cabinete/ laboratoare tehnologice din unitatea de învăţământ sau de la operatorul economic are importanţă deosebită în atingerea rezultatelor învăţării prevăzute în Standardul de pregătire profesională al calificării. Se recomandă abordarea instruirii centrate pe elev prin proiectarea unor activităţi de învăţare variate, prin care să fie luate în considerare stilurile individuale de învăţare ale fiecărui elev, inclusiv adaptarea la elevii cu CES. Aceste activităţi de învăţare vizează: - aplicarea metodelor centrate pe elev, activizarea structurilor cognitive şi operatorii ale elevilor, exersarea potenţialului psiho-fizic al acestora, transformarea elevului în coparticipant la propria instruire şi educaţie; – îmbinarea şi alternarea sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului (documentarea după diverse surse de informare, observaţia proprie, exerciţiul personal, instruirea programată, experimentul şi lucrul individual, tehnica muncii cu fişe) cu activităţile ce solicită efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuţiilor, asaltului de idei, metoda Phillips 6 - 6, metoda 6/3/5, metoda expertului, metoda cubului, metoda mozaicului, discuţia Panel, metoda cvintetului, jocul de rol, explozia stelară, metoda ciorchinelui, etc; – folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiectele cunoaşterii, prin recurgere la modele concrete cum ar fi modelul experimental, activităţile de documentare, modelarea, observaţia/ investigaţia dirijată etc.; – însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă (ex. studiul individual, investigaţia ştiinţifică, studiul de caz, metoda referatului, metoda proiectului etc.), care oferă deschiderea spre autoinstruire, spre învăţare continuă (utilizarea surselor de informare: ex. biblioteci, internet, bibliotecă virtuală). Pentru dobândirea rezultatelor învăţării, pot fi derulate următoarele activităţi de învăţare: - elaborarea de referate interdisciplinare; – activităţi de documentare; – vizionări de materiale video (casete video, cd/ dvd - uri); – problematizarea; – demonstraţia; – investigaţia ştiinţifică; – învăţarea prin descoperire; – activităţi practice; – studii de caz; – jocuri de rol; – simulări; – elaborarea de proiecte; – activităţi bazate pe comunicare şi relaţionare; – activităţi de lucru în grup/ în echipă. Un exemplu de metodă didactică ce poate fi folosită în activităţile de învăţare este metoda piramidei. Metoda piramidei sau metoda bulgărelui de zăpadă are la bază împletirea activităţii individuale cu cea desfăşurată în mod cooperativ, în cadrul grupurilor. Ea constă în încorporarea activităţii fiecărui membru al colectivului într-un demers colectiv mai amplu, menit să ducă la soluţionarea unei sarcini sau a unei probleme date. (a se vedea imaginea asociată) Etapele metodei piramidei: 1. Faza descriptivă - profesorul expune datele problemei în cauză. 2. Faza lucrului individual - elevii lucrează pe cont propriu la soluţionarea problemei timp de cinci minute. În această etapă se notează întrebările elevilor legate de subiectul tratat. 3. Faza lucrului în perechi - elevii formează grupe de câte doi pentru a discuta rezultatele individuale, la care a ajuns fiecare. În această etapă elevii solicită, din partea colegilor, răspunsuri la întrebările individuale şi, în acelaşi timp, se notează dacă apar altele noi. 4. Faza reuniunii în grupuri mari - de regulă, se alcătuiesc două grupe, aproximativ egale ca număr de elevi, compuse din perechile existente anterior şi se discută despre soluţiile la care s-a ajuns. Totodată se formulează răspunsuri la întrebările rămase nesoluţionate. 5. Faza raportării soluţiilor în colectiv - întreaga clasă, reunită, analizează şi concluzionează asupra ideilor emise. Acestea pot fi trecute pe tablă pentru a putea fi vizualizate de către toţi elevii şi pentru a fi comparate. Se lămuresc răspunsurile la întrebările nerezolvate până la această fază, cu ajutorul profesorului. 6. Faza decizională - se alege soluţia finală şi se stabilesc concluziile asupra demersurilor realizate şi asupra participării elevilor la activitate. Exemplu de utilizare a metodei piramidei la tema: Simboluri folosite la cotare (a se vedea imaginea asociată) 1. Profesorul scrie pe tablă Simboluri folosite la cotare. 2. Elevii primesc o fişă de lucru cu simboluri. Elevii trebuie să facă corelarea între simbolurile folosite la cotare şi elementele geometrice corespunzătoare. 3. Elevii în grupe de câte doi, discută modul în care, individual, au rezolvat sarcina de lucru. 4. Se alcătuiesc două grupe de elevi, aproximativ egale ca număr. În aceste grupuri se discută soluţiile de rezolvare la care s-a ajuns. 5. Întreaga clasă analizează soluţiile; se scriu răspunsurile pe tablă pentru a putea fi vizualizate de către toţi elevii şi pentru a fi comparate. 6. Se aleg soluţiile finale, corecte, se trag concluzii, se fac referiri la participarea elevilor la activitate. ● Sugestii privind evaluarea Evaluarea reprezintă partea finală a demersului de proiectare didactică prin care profesorul va măsura eficienţa întregului proces instructiv-educativ. Evaluarea determină măsura în care elevii au atins rezultatele învăţării stabilite în standardele de pregătire profesională. Evaluarea rezultatelor învăţării poate fi: a. Continuă: ● instrumentele de evaluare pot fi diverse, în funcţie de specificul temei, de modalitatea de evaluare - probe orale, scrise, practice - de stilurile de învăţare ale elevilor. ● planificarea evaluării trebuie să se deruleze după un program stabilit, evitându-se aglomerarea mai multor evaluări în aceeaşi perioadă de timp. ● va fi realizată de către profesor pe baza unor probe care se referă explicit la cunoştinţele, abilităţile şi atitudinile specificate în standardul de pregătire profesională. b. Finală: ● realizată printr-o probă cu caracter integrator la sfârşitul procesului de predare/ învăţare, pe baza criteriilor şi indicatorilor de realizare şi ponderea acestora, precizaţi în standardul de pregătire profesională al calificării şi care informează asupra îndeplinirii criteriilor de realizare a cunoştinţelor, abilităţilor şi atitudinilor. Sugerăm următoarele instrumente de evaluare continuă: - fişe de observaţie; – fişe test; – fişe de lucru; – fişe de documentare; – fişe de autoevaluare/ interevaluare; – eseul; – referatul ştiinţific; – proiectul; – activităţi practice; – teste docimologice; – lucrări de laborator/ practice. Propunem următoarele instrumente de evaluare finală: - proiectul, – studiul de caz, – portofoliul, – testele sumative. Se recomandă, ca în parcurgerea modulului, să se utilizeze atât evaluarea de tip formativ, cât şi de tip sumativ, pentru verificarea atingerii rezultatelor învăţării. Elevii vor fi evaluaţi în ceea ce priveşte atingerea rezultatelor învăţării specificate în cadrul modulului. Exemplu de instrument de evaluare TEST DE EVALUARE I. Pentru fiecare din itemii de mai jos încercuiţi litera corespunzătoare răspunsului corect: (2 puncte) 1. Simbolul \'f8 reprezintă: a. diametrul unui cerc b. diametrul sferei c. raza unui cerc d. suprafaţa triunghiulară 2. Raza unui cerc cu valoarea de 50 mm se notează: a. \'f8 50 b. SR50 c. R50 d. D50 II. Stabiliţi valoarea de adevăr a enunţurilor de mai jos. Notaţi cu litera A dacă enunţul este adevărat şi cu F, dacă este fals. (2 puncte)
┌─┬─────────────────────────────────┬──┐
│1│SR înscris înaintea cotei indică │A/│
│ │raza sferei │F │
├─┼─────────────────────────────────┼──┤
│2│Ө înscris înaintea cotei indică │A/│
│ │un diametru │F │
├─┼─────────────────────────────────┼──┤
│3│□ înscris înaintea cotei indică │A/│
│ │un dreptunghi │F │
├─┼─────────────────────────────────┼──┤
│4│S Ө înscris înaintea cotei indică│A/│
│ │o raza │F │
└─┴─────────────────────────────────┴──┘
III. Scrieţi pe foaia de răspuns, informaţia corectă care completează spaţiile libere: (3 puncte) 1. Când ...(1)... unei raze se deduce din alte cote, raza trebuie indicată corespunzător, fără ca simbolul ...(2)... să fie urmat de valoarea cotei 2. Dacă centrul unui arc de cerc se află în afara limitelor spaţiului disponibil, linia de cotă a ...(3)... trebuie frântă sau ...(4)... , după cum este necesar să fie reprezentat cercul. 3. Centrul de curbură se poate preciza prin două linii ...(5)..., trasate cu linie ...(6)... IV. Cotaţi desenul de mai jos: (2 puncte) (a se vedea imaginea asociată) NOTA Timp de lucru: 30 de minute. Se acordă 1 punct din oficiu BAREM DE CORECTARE ŞI NOTARE Subiectul I (2 X 1p=2 puncte) 1a, 2c Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 1 punct; pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia se acordă 0 puncte. Subiectul II (4X0,5=2 puncte) 1 - F; 2 - A; 3 - F; 4 - F; Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 0,5 puncte; pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia se acordă 0 puncte. Subiectul III (6 X 0,5p=3 puncte) 1- cota, 2 - R , 3 - razei, 4 - întreruptă, 5 - perpendiculare , 6 - subţire Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 0,5 puncte; pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia se acordă 0 puncte. Subiectul IV (4X 0,5=2 puncte) Pentru fiecare cotă se acordă câte 0,5 puncte; pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia se acordă 0 puncte. Bibliografie ● Gh. Husein, Desen tehnic de specialitate, E.D.P., Bucureşti 1996 ● Gh. Husein, Aplicaţii şi probleme de desen tehnic, E.D.P., Bucureşti 1981 ● I . Vraca, Desen Tehnic, E.D.P., Bucureşti 1979 ● M. Mănescu, s.a., Desen tehnic industrial, Editura economică, 1995 ● *** Colecţie de standarde, Desene tehnice, Editura Tehnică, Bucureşti 1996 ● P. Precupeţu, C. Dale, Desen tehnic industrial, Editura Tehnică, Bucureşti 1990 ● M. Ionescu, D. Burduşel, ş.a., Desen Tehnic, Editura Sigma, Bucureşti 2000 ● Crenguţa -Lăcrămioara Oprea- Strategii editura Didactică şi Pedagogică 2009 MODUL II. LĂCĂTUŞĂRIE GENERALĂ ● Notă introductivă Modulul "Lăcătuşerie generală", componentă a ofertei educaţionale (curriculare) pentru calificări profesionale din domeniul de pregătire profesională Mecanică face parte din cultura de specialitate şi pregătirea practică săptămânală aferente clasei a IX-a, învăţământ profesional. Modulul are alocat un numărul de 170 ore/an, conform planului de învăţământ, din care: ● 68 ore/an - instruire practică Modulul "Lăcătuşărie generală" este centrat pe rezultate ale învăţării şi vizează dobândirea de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini necesare angajării pe piaţa muncii în una din ocupaţiile specificate în SPP-urile corespunzătoare calificărilor profesionale de nivel 3, din domeniul de pregătire profesională Mecanică sau în continuarea pregătirii într-o calificare de nivel superior. ● Structură modul Corelarea dintre rezultatele învăţării din SPP şi conţinuturile învăţării
┌──────────────────────────────┬─────────────────┐
│URÎ 2. LĂCĂTUŞERIE GENERALĂ │ │
├──────────────────────────────┤ │
│Rezultate ale învăţării │Conţinuturile │
│(codificate conform SPP) │învăţării │
├──────────┬─────────┬─────────┤ │
│Cunoştinţe│Abilităţi│Atitudini│ │
├──────────┼─────────┼─────────┼─────────────────┤
│ │ │ │1. Atelierul de │
│ │ │ │lăcătuserie │
│ │ │ │1.1. Organizarea │
│ │ │ │atelierului de │
│ │ │ │lăcătuşerie; │
│ │ │ │1.2. Scule, │
│ │ │ │dispozitive şi │
│ │ │ │verificatoare │
│ │ │ │utilizate în │
│2.1.1. │2.2.1. │2.3.1. │atelierul de │
│ │ │ │lăcătuşerie; │
│ │ │ │1.3. Organizarea │
│ │ │ │ergonomică a │
│ │ │ │locului de muncă;│
│ │ │ │1.4. Norme de │
│ │ │ │sănătate şi │
│ │ │ │securitate în │
│ │ │ │muncă în │
│ │ │ │atelierul de │
│ │ │ │lăcătuşerie. │
├──────────┼─────────┼─────────┼─────────────────┤
│ │ │ │2. Materiale şi │
│ │ │ │semifabricate │
│ │ │ │necesare │
│ │ │ │executării │
│ │ │ │pieselor prin │
│ │ │ │operaţii de │
│ │ │ │lăcătuşerie │
│ │ │ │2.1. │
│ │ │ │Proprietăţile │
│ │ │ │fizice, mecanice │
│ │ │ │şi tehnologice │
│ │ │ │ale materialelor │
│ │ │ │metalice │
│ │2.2.2. │ │2.2. Aliaje │
│ │2.2.3. │ │feroase: │
│2.1.2. │2.2.4. │2.3.3. │- oţeluri │
│ │2.2.40. │ │(clasificare, │
│ │ │ │simbolizare); │
│ │ │ │- fonte │
│ │ │ │(clasificare, │
│ │ │ │simbolizare). │
│ │ │ │2.3. Tratamente │
│ │ │ │termice aplicate │
│ │ │ │oţelurilor şi │
│ │ │ │fontelor: │
│ │ │ │recoacere, │
│ │ │ │călire, revenire │
│ │ │ │2.4. Metale şi │
│ │ │ │aliaje neferoase:│
│ │ │ │- cuprul şi │
│ │ │ │aliajele sale │
├──────────┼─────────┼─────────┤(proprietăţi, │
│ │ │ │utilizări, │
│ │ │ │simbolizare); │
│ │ │ │- aluminiul şi │
│ │ │ │aliajele sale │
│ │ │ │(proprietăţi, │
│ │ │ │utilizări, │
│ │ │ │simbolizare); │
│ │ │ │2.5. │
│ │ │ │Semifabricate │
│ │ │ │obţinute prin │
│ │ │ │deformare │
│ │ │ │plastică │
│ │ │ │(laminare): │
│ │ │ │- noţiuni │
│ │ │ │generale despre │
│ │ │ │procedeul de │
│ │ │ │prelucrare prin │
│ │ │ │laminare; │
│ │ │ │- semifabricate │
│ │ │ │propriu-zise: │
│ │ │ │blumuri, sleburi,│
│ │ │ │ţagle, platine; │
│ │ │ │- profile │
│ │ │ │laminate (profile│
│ │ │ │simple, profile │
│ │ │ │fasonate), table,│
│ │ │ │ţevi laminate, │
│ │ │ │sârme. │
├──────────┼─────────┼─────────┼─────────────────┤
│ │ │ │3. Mijloace de │
│ │ │ │măsurat şi │
│ │ │ │verificat │
│ │ │ │3.1. Mijloace de │
│ │ │ │măsurat şi │
│ │ │ │verificat lungimi│
│ │ │ │(şublere, │
│ │2.2.6. │2.3.2. │micrometre); │
│2.1.3. │2.2.7. │2.3.3. │3.2. Mijloace de │
│ │2.2.40. │2.3.4. │măsurat şi │
│ │ │ │verificat │
│ │ │ │unghiuri │
│ │ │ │(echere); │
│ │ │ │3.3. Mijloace de │
│ │ │ │măsurat şi │
│ │ │ │verificat │
│ │ │ │suprafeţe (rigle │
│ │ │ │de control). │
├──────────┼─────────┼─────────┼─────────────────┤
│ │ │ │4. Operaţii │
│ │ │ │pregătitoare │
│ │ │ │aplicate │
│ │ │ │semifabricatelor │
│ │ │ │în vederea │
│ │ │ │executării │
│ │ │ │pieselor prin │
│ │ │ │operaţii de │
│ │ │ │lăcătuşerie │
│ │ │ │generală │
│ │ │ │4.1. Curăţarea │
│ │ │ │manuală a │
│ │ │ │semifabricatelor;│
│ │ │ │4.2. Îndreptarea │
│ │ │ │manuală a │
│ │2.2.8. │ │semifabricatelor │
│ │2.2.9. │ │(SDV-uri, │
│ │2.2.11. │2.3.1. │tehnologii de │
│ │2.2.12. │2.3.2. │execuţie, metode │
│2.1.4. │2.2.13. │2.3.3. │de control a │
│ │2.2.14. │2.3.4. │semifabricatelor │
│ │2.2.15. │2.3.5. │îndreptate, norme│
│ │2.2.40. │2.3.6. │de securitate şi │
│ │2.2.41. │ │sănătate în │
│ │ │ │muncă); │
│ │ │ │4.3. Trasarea │
│ │ │ │semifabricatelor │
│ │ │ │(SDV-uri, │
│ │ │ │operaţii │
│ │ │ │pregătitoare │
│ │ │ │executate în │
│ │ │ │vederea trasării,│
│ │ │ │tehnologii de │
│ │ │ │execuţie, metode │
│ │ │ │de control a │
│ │ │ │semifabricatelor │
│ │ │ │trasate, norme de│
│ │ │ │securitate şi │
│ │ │ │sănătate în │
│ │ │ │muncă). │
├──────────┼─────────┼─────────┼─────────────────┤
│ │ │ │5. Debitarea │
│ │ │ │manuală a │
│ │ │ │semifabricatelor │
│ │ │ │5.1. Scule │
│ │ │ │folosite la │
│ │ │ │debitarea manuală│
│ │ │ │prin forfecare, │
│ │ │ │aşchiere şi │
│ │ │ │dăltuire; │
│ │ │ │5.2. Tehnologia │
│ │ │ │debitării manuale│
│ │ │2.3.1. │prin forfecare; │
│ │2.2.16. │2.3.2. │5.3. Tehnologia │
│2.1.5. │2.2.17. │2.3.3. │debitării manuale│
│ │2.2.40. │2.3.4. │prin aşchiere; │
│ │2.2.41. │2.3.5. │5.4. Tehnologia │
│ │ │2.3.6. │debitării manuale│
│ │ │ │prin dăltuire; │
│ │ │ │5.5. Metode de │
│ │ │ │control a │
│ │ │ │semifabricatelor │
│ │ │ │debitate; │
│ │ │ │5.6. Norme de │
│ │ │ │securitate şi │
│ │ │ │sănătate în muncă│
│ │ │ │specifice │
│ │ │ │operaţiei de │
│ │ │ │debitare. │
├──────────┼─────────┼─────────┼─────────────────┤
│ │ │ │6. îndoirea │
│ │ │ │manuală a │
│ │ │ │semifabricatelor │
│ │ │ │6.1. Procesul de │
│ │ │ │îndoire (calculul│
│ │ │ │lungimii │
│ │ │ │semifabricatului │
│ │ │ │necesar obţinerii│
│ │ │ │unei piese prin │
│ │ │ │operaţia de │
│ │ │ │îndoire); │
│ │ │ │6.2. Îndoirea │
│ │ │ │manuală a │
│ │ │ │tablelor │
│ │ │ │(SDV-uri, │
│ │ │ │tehnologii de │
│ │ │ │execuţie); │
│ │ │ │6.3. Îndoirea │
│ │ │ │manuală a barelor│
│ │ │ │şi profilelor │
│ │2.2.18. │ │(SDV-uri, │
│ │2.2.19. │2.3.1. │tehnologii de │
│ │2.2.21. │2.3.2. │execuţie); │
│2.1.6. │2.2.22. │2.3.3. │6.4. Îndoirea │
│ │2.2.23. │2.3.4. │manuală a ţevilor│
│ │2.2.40. │2.3.5. │(dispozitive, │
│ │2.2.41. │2.3.6. │verificatoare, │
│ │ │ │tehnologie de │
│ │ │ │execuţie); │
│ │ │ │6.5. Îndoirea │
│ │ │ │manuală a │
│ │ │ │sârmelor │
│ │ │ │(dispozitive, │
│ │ │ │verificatoare, │
│ │ │ │tehnologie de │
│ │ │ │execuţie); │
│ │ │ │6.6. Metode de │
│ │ │ │control a │
│ │ │ │semifabricatelor │
│ │ │ │prelucrate prin │
│ │ │ │operaţia de │
│ │ │ │îndoire; │
│ │ │ │6.7. Norme de │
│ │ │ │securitate şi │
│ │ │ │sănătate în muncă│
│ │ │ │specifice │
│ │ │ │operaţiei de │
│ │ │ │îndoire. │
├──────────┼─────────┼─────────┼─────────────────┤
│ │ │ │7. Noţiuni │
│ │ │ │generale despre │
│ │ │ │prelucrarea prin │
│ │ │ │aşchiere a │
│ │ │ │materialelor │
│ │2.2.24. │ │metalice (adaos │
│2.1.7. │2.2.25. │2.3.2. │de prelucrare, │
│ │2.2.40. │2.3.3. │tipuri de aşchii,│
│ │ │ │scule │
│ │ │ │aşchietoare, │
│ │ │ │mişcări necesare │
│ │ │ │la aşchiere, │
│ │ │ │regim de │
│ │ │ │aşchiere) │
├──────────┼─────────┼──────┬──┴─────────────────┤
│ │ │ │8. Pilirea metalelor│
│ │ │ │8.1. Clasificarea │
│ │ │ │pilelor; │
│ │ │ │8.2. Tehnologia de │
│ │ │ │execuţie a operaţiei│
│ │ │ │de pilire manuală a │
│ │ │ │semifabricatelor; │
│ │ │ │8.3. Metode de │
│ │ │ │pilire: │
│ │ │ │- după tipul │
│ │ │ │mişcării (pilire │
│ │ │ │transversală, │
│ │ │ │longitudinală, │
│ │ │ │circulară, în │
│ │ │2.3.1.│cruce); │
│ │2.2.27. │2.3.2.│- după tipul │
│2.1.8. │2.2.28. │2.3.3.│suprafeţei (pilire │
│ │2.2.40. │2.3.4.│exterioară, │
│ │2.2.41. │2.3.5.│interioară, convexă,│
│ │ │2.3.6.│concavă); │
│ │ │ │- după adaosul de │
│ │ │ │prelucrare (pilire │
│ │ │ │de degroşare, de │
│ │ │ │finisare); │
│ │ │ │8.4. Metode de │
│ │ │ │control a │
│ │ │ │suprafeţelor │
│ │ │ │prelucrate prin │
│ │ │ │pilire; │
│ │ │ │8.5. Norme de │
│ │ │ │securitate şi │
│ │ │ │sănătate în muncă │
│ │ │ │specifice operaţiei │
│ │ │ │de pilire. │
├──────────┼─────────┼──────┼────────────────────┤
│ │ │ │9. Polizarea │
│ │ │ │pieselor │
│ │ │ │9.1. Lucrări care se│
│ │ │ │execută prin │
│ │ │ │polizare; │
│ │ │ │9.2. Polizoare: │
│ │ │ │stabile şi │
│ │ │2.3.1.│portabile; │
│ │2.2.29. │2.3.2.│9.3. Metode de │
│2.1.9. │2.2.40. │2.3.3.│verificare şi │
│ │2.2.41. │2.3.4.│montare a pietrelor │
│ │ │2.3.5.│de polizor; │
│ │ │2.3.6.│9.4. Tehnologia de │
│ │ │ │execuţie a operaţiei│
│ │ │ │de polizare; │
│ │ │ │9.5. Norme de │
│ │ │ │securitate şi │
│ │ │ │sănătate în muncă │
│ │ │ │specifice operaţiei │
│ │ │ │de polizare. │
├──────────┼─────────┼──────┼────────────────────┤
│ │ │ │10. Găurirea şi │
│ │ │ │prelucrarea găurilor│
│ │ │ │10.1. SDV - uri │
│ │ │ │utilizate la │
│ │ │ │găurire; │
│ │ │ │10.2. Tipuri de │
│ │ │ │maşini de găurit │
│ │ │ │(stabile şi │
│ │ │ │portabile); │
│ │ │ │10.3. Tehnologia de │
│ │ │ │execuţie a operaţiei│
│ │ │ │de găurire; │
│ │ │ │10.4. Prelucrarea │
│ │2.2.30. │2.3.1.│găurilor prin: │
│ │2.2.31. │2.3.2.│teşire, lărgire, │
│ │2.2.32. │2.3.3.│adâncire, alezare │
│2.1.10. │2.2.33. │2.3.4.│(SDV-uri, tehnologii│
│ │2.2.40. │2.3.5.│de execuţie); │
│ │2.2.41. │2.3.6.│10.5. Metode de │
│ │ │2.3.7.│control a │
│ │ │ │alezajelor; │
│ │ │ │10.6. Cauzele care │
│ │ │ │conduc la apariţia │
│ │ │ │rebuturilor la │
│ │ │ │operaţia de găurire;│
│ │ │ │10.7. Norme de │
│ │ │ │protecţie a │
│ │ │ │mediului; │
│ │ │ │10.8. Norme de │
│ │ │ │securitate şi │
│ │ │ │sănătate în muncă │
│ │ │ │specifice operaţiei │
│ │ │ │de găurire. │
├──────────┼─────────┼──────┼────────────────────┤
│ │ │ │11. Filetarea │
│ │ │ │11.1. Elementele │
│ │ │ │geometrice ale │
│ │ │ │filetului, │
│ │ │ │clasificarea │
│ │ │ │filetelor; │
│ │ │ │11.2. Filetarea │
│ │ │ │manuală exterioară │
│ │2.2.34. │2.3.1.│(SDV-uri, tehnologie│
│ │2.2.35. │2.3.2.│de execuţie, metode │
│ │2.2.36. │2.3.3.│de control); │
│2.1.11. │2.2.37. │2.3.4.│11.3. Filetarea │
│ │2.2.38. │2.3.5.│manuală interioară │
│ │2.2.40. │2.3.6.│(SDV-uri, tehnologie│
│ │2.2.41. │2.3.7.│de execuţie, metode │
│ │ │ │de control); │
│ │ │ │11.4. Norme de │
│ │ │ │protecţie a │
│ │ │ │mediului; │
│ │ │ │11.5. Norme de │
│ │ │ │securitate şi │
│ │ │ │sănătate în muncă │
│ │ │ │specifice operaţiei │
│ │ │ │de filetare. │
├──────────┼─────────┼──────┼────────────────────┤
│ │ │ │12. Fişa tehnologică│
│ │ │ │(întocmirea fişei │
│ │ │ │tehnologice după │
│2.1.12. │2.2.39. │2.3.2.│desenul de execuţie │
│ │2.2.40. │2.3.3.│al piesei, │
│ │ │ │informaţiile │
│ │ │ │tehnologice la │
│ │ │ │nivelul operaţiei). │
└──────────┴─────────┴──────┴────────────────────┘
● Lista minimă de resurse materiale (echipamente, unelte şi instrumente, machete, materii prime şi materiale, documentaţii tehnice, economice, juridice etc.) necesare dobândirii rezultatelor învăţării (existente în şcoală sau la operatorul economic): - perii de sârmă, hârtie abrazivă pentru curăţarea manuală a semifabricatelor; – SDV-uri pentru operaţia de îndreptare manuală: placă de îndreptat, ciocane, nicovale; – SDV - uri folosite la trasare: masă de trasat, ac de trasat, punctator, compas, trasator paralele, distanţier, ciocan, riglă, şubler; – SDV - uri folosite la debitarea manuală: foarfece manuale, cleşti pentru tăiat, fierăstraie manuale, dălţi, rigle, şublere, echere; – SDV - uri folosite la îndoirea manuală: menghină, nicovală, dispozitive pentru îndoirea ţevilor, dorn cilindric cu manivelă, şublere, rigle, raportoare, şabloane; – scule şi verificatoare folosite la pilire: pile de diferite tipuri, şublere, rigle de control, echere, şabloane; – polizoare: stabile şi portabile; – scule şi verificatoare folosite la polizare: pietre de polizor, şublere; – scule şi verificatoare folosite la găurire: burghie elicoidale, dispozitive pentru prinderea burghiului, dispozitive pentru prinderea piesei pe masa maşinii, şublere, micrometre; – scule şi verificatoare folosite la alezare, teşire, lărgire: alezoare, teşitoare, lărgitoare, şublere, micrometre; – SDV - uri folosite la filetarea manuală: tarozi, filiere, manivele port-tarod, port-filiere, şublere, micrometre, calibre-tampon, calibre-inel. – semifabricate: table, platbande, bare, profile, ţevi, sârme; – materiale: metalice feroase (oţeluri, fonte), aliaje ale cuprului, aliaje ale aluminiului; – mijloace de măsurat şi verificat: lungimi, unghiuri, suprafeţe; – utilaje: maşini de găurit, polizoare ● Sugestii metodologice Conţinuturile modulului "Lăcătuşărie generală" trebuie să fie abordate într-o manieră integrată, diferenţiată, ţinând cont de particularităţile colectivului cu care se lucrează şi de nivelul iniţial de pregătire. Numărul de ore alocat fiecărei teme rămâne la latitudinea cadrelor didactice care predau conţinutul modulului, în funcţie de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale colectivului cu care lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor de către colectivul instruit. Modulul "Lăcătuşărie generală" are o structură flexibilă, deci poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice. Pregătirea se recomandă a se desfăşura în laboratoare sau/ şi în cabinete de specialitate, ateliere de instruire practică din unitatea de învăţământ sau de la agentul economic, dotate conform recomandărilor precizate în unităţile de rezultate ale învăţării, menţionate mai sus. Pregătirea practică în cabinete/ laboratoare tehnologice/ ateliere de instruire practică din unitatea de învăţământ sau de la agentul economic are importanţă deosebită în atingerea rezultatelor învăţării prevăzute în Standardul de pregătire profesională al calificării. Se recomandă abordarea instruirii centrate pe elev prin proiectarea unor activităţi de învăţare variate, prin care să fie luate în considerare stilurile individuale de învăţare ale fiecărui elev, inclusiv adaptarea la elevii cu CES. Aceste activităţi de învăţare vizează: - aplicarea metodelor centrate pe elev, pe activizarea structurilor cognitive şi operatorii ale elevilor, pe exersarea potenţialului psiho-fizic al acestora, pe transformarea elevului în coparticipant la propria instruire şi educaţie; – îmbinarea şi alternarea sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului (documentarea după diverse surse de informare, observaţia proprie, exerciţiul personal, instruirea programată, experimentul şi lucrul individual, tehnica muncii cu fişe) cu activităţile ce solicită efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuţiilor, asaltului de idei, metoda Phillips 6 - 6, metoda 6/3/5, metoda expertului, metoda cubului, metoda mozaicului, discuţia Panel, metoda cvintetului, jocul de rol, explozia stelară, metoda ciorchinelui, etc; – folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiectele cunoaşterii, prin recurgere la modele concrete cum ar fi modelul experimental, activităţile de documentare, modelarea, observaţia/ investigaţia dirijată etc.; – însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă (ex. studiul individual, investigaţia ştiinţifică, studiul de caz, metoda referatului, metoda proiectului etc.), care oferă deschiderea spre autoinstruire, spre învăţare continuă (utilizarea surselor de informare: ex. biblioteci, internet, bibliotecă virtuală). Pentru atingerea rezultatelor învăţării pot fi derulate următoarele activităţi de învăţare: - elaborarea de referate interdisciplinare; – activităţi de documentare; – vizionări de materiale video (casete video, cd/ dvd - uri); – problematizarea; – învăţarea prin descoperire; – activităţi practice; – studii de caz; – elaborarea de proiecte; – activităţi bazate pe comunicare şi relaţionare; – activităţi de lucru în grup/ în echipă. Un exemplu de metodă de predare/ învăţare bazată pe stimularea creativităţii este METODA "CARUSELUL" (METODA GRAFFITI). Metoda presupune parcurgerea următoarelor etape: 1. Elevii sunt împărţiţi în grupuri de câte 3 - 4 persoane. Aceştia lucrează la o problemă, la o întrebare ce se poate materializa într-un poster. Posterul poate fi descriptiv sau utilizându-se un organizator grafic, tabel, colaj sau desen. Când vă hotărâţi să organizaţi o lecţie utilizând Metoda Graffiti, asiguraţi-vă că dispuneţi de materialele necesare. Obligatoriu, coala pe care se realizează posterul are formatul minim A3; 2. Posterele se afişează pe pereţii sălii de predare, aceasta transformându-se, la modul figurat, într-o "galerie de artă, muzeu etc."; 3. Fiecare echipă vine în faţa propriului poster, iar la semnalul profesorului se deplasează în sensul acelor de ceasornic, parcurgând toată "galeria", în calitate de vizitatori sau critici. Rolul deplasării nu este numai acela de a urmări soluţiile propuse de colegi, ci şi acela de a consemna completările, întrebările, observaţiile lor vis-α-vis de acestea. Întotdeauna atrageţi atenţia elevilor asupra faptului că ei nu au voie să facă referiri jignitoare la adresa colegilor sau să interpreteze forma posterelor, ci exclusiv conţinutul acestora. 4. După ce se încheie "turul galeriei", grupurile revin la locul iniţial şi îşi reexaminează posterele prin prisma observaţiilor colegilor. Acest moment al lecţiei este echivalent cu fixarea cunoştinţelor din lecţia tradiţională, deoarece elevii îşi lămuresc unele probleme apărute pe parcursul derulării lecţiei, discutând cu ceilalţi colegi. În această etapă, rolul profesorului este acela de a coordona desfăşurarea discuţiilor şi de a oferi informaţii suplimentare, acolo unde este cazul. EXEMPLU DE UTILIZARE A METODEI DE STIMULARE A CREATIVITĂŢII - METODA "CARUSELUL" (METODA GRAFFITI) Tema: ÎNDOIREA MANUALĂ A SEMIFABRICATELOR - Procesul de îndoire (calculul lungimii semifabricatului necesar obţinerii unei piese prin operaţia de îndoire); – Îndoirea manuală a tablelor (SDV-uri, tehnologii de execuţie); – Îndoirea manuală a ţevilor (dispozitive, verificatoare, tehnologie de execuţie). (a se vedea imaginea asociată) Activităţi: A1. Împărţiţi clasa în grupuri de câte 3 - 4 elevi; elevii studiază cu atenţie conţinutul tematic şi desenul de execuţie oferit. Timp de lucru 10 minute. A2. Fiecare echipă realizează un poster în care prezintă: modul de calcul al lungimii semifabricatului necesar obţinerii piesei prin operaţia de îndoire, SDV-urile necesare, tehnologia de execuţie, metodele de control a semifabricatelor prelucrate prin operaţia de îndoire, normele de sănătate şi securitate în muncă. Timp de lucru 20 minute. A3. Fiecare echipă afişează posterul însoţit de un format A3. A4. Fiecare echipă vine în faţa propriului poster, iar la semnalul profesorului se deplasează în sensul acelor de ceasornic, parcurgând toată "galeria", în calitate de vizitatori/ critici. Rolul deplasării este de a urmări soluţiile propuse de colegi şi de a consemna completările, întrebările, observaţiile referitoare la conţinutul acestora. (a se vedea imaginea asociată) A5. Fiecare echipă revine la locul iniţial şi îşi reexaminează posterul prin prisma observaţiilor colegilor. Acest moment al lecţiei este echivalent cu fixarea cunoştinţelor din lecţia tradiţională, deoarece elevii îşi lămuresc unele probleme apărute pe parcursul derulării lecţiei, discutând cu ceilalţi colegi. În această etapă, rolul profesorului este acela de a coordona desfăşurarea discuţiilor şi de a oferi informaţii suplimentare, acolo unde este cazul. ● Sugestii privind evaluarea Evaluarea reprezintă partea finală a demersului de proiectare didactică prin care profesorul va măsura eficienţa întregului proces instructiv-educativ. Evaluarea determină măsura în care elevii au atins rezultatele învăţării stabilite în standardele de pregătire profesională. Evaluarea rezultatelor învăţării poate fi: b. Continuă: ● instrumentele de evaluare pot fi diverse, în funcţie de specificul temei, de modalitatea de evaluare - probe orale, scrise, practice - de stilurile de învăţare ale elevilor. ● planificarea evaluării trebuie să se deruleze după un program stabilit, evitându-se aglomerarea mai multor evaluări în aceeaşi perioadă de timp. ● va fi realizată de către profesor pe baza unor probe care se referă explicit la cunoştinţele, abilităţile şi atitudinile specificate în standardul de pregătire profesională. c. Finală: ● realizată printr-o probă cu caracter integrator la sfârşitul procesului de predare/ învăţare, pe baza criteriilor şi indicatorilor de realizare şi ponderea acestora, precizaţi în standardul de pregătire profesională al calificării şi care informează asupra îndeplinirii criteriilor de realizare a cunoştinţelor, abilităţilor şi atitudinilor. Sugerăm următoarele instrumente de evaluare continuă: - fişe de observaţie; – fişe test; – fişe de lucru; – fişe de documentare; – fişe de autoevaluare/interevaluare; – eseul; – referatul ştiinţific; – proiectul; – activităţi practice; – teste docimologice; – lucrări de laborator/ practice. Propunem următoarele instrumente de evaluare finală: - proiectul, – studiul de caz, – portofoliul, – testele sumative. Se recomandă, ca pe măsura parcurgerii modulului, să se utilizeze atât evaluarea de tip formativ, cât şi de tip sumativ, pentru verificarea atingerii rezultatelor învăţării, în conformitate cu criteriile şi indicatorii de realizare prevăzuţi în Standardul de pregătire profesională. Exemplu de instrument de evaluare pentru rezultatele învăţării prezentate dezvoltat la Sugestii metodologice: LUCRARE PRACTICĂ Studiaţi cu atenţie schiţa produsului prezentat în figura de mai jos. (a se vedea imaginea asociată) Cerinţe: 1. Identificaţi reperele care alcătuiesc produsul; 10 puncte 2. Calculaţi lungimea semifabricatelor necesare obţinerii reperelor de executat; 10 puncte 3. Alegeţi SDV-urile necesare realizării operaţiei de trasare; 10 puncte 4. Executaţi operaţia de trasare a semifabricatelor; 10 puncte 5. Alegeţi SDV-urile necesare realizării operaţiei de debitare manuală a semifabricatelor; 10 puncte 6. Executaţi debitarea manuală a semifabricatelor; 10 puncte 7. Alegeţi SDV-urile necesare realizării operaţiei de îndoire; 10 puncte 8. Executaţi îndoirea semifabricatelor; 10 puncte 9. Respectaţi normele de sănătate şi securitate în muncă specifice operaţiilor de lăcătuşărie executate. 10 puncte NOTĂ Timp de lucru: 50 de minute. Se acordă 10 puncte din oficiu. Bibliografie - Gh. Zgură, N. Atanasiu, N. Arieşeanu, Gh. Peptea - Utilajul şi tehnologia lucrărilor mecanice, E.D.P. Bucureşti, 1987; – G. S. Georgescu - Îndrumător pentru atelierele mecanice, E.T.Bucureşti, 1978; – Tonea A., Cârstea N. - Elemente de tehnologie generală, E.D.P., Bucureşti 2000; – Dodoc P. - Metrologie generală, E.D.P. Bucureşti, 1979; – Popescu N. - Studiul materialelor , Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1994; – Ţonea, A. ş.a - Studiul materialelor, Editura. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996; – Tănăsescu Mariana, Gheorghiu Tatiana - Măsurări tehnice, Editura ARAMIS, 2005; – Conf. univ. dr. Cristian Păun, "Metode de predare/învăţare bazate pe stimularea creativităţii". MODUL III. ORGANE DE MAŞINI ● Notă introductivă Modulul "Organe de maşini", componentă a ofertei educaţionale (curriculare) pentru calificări profesionale din domeniul de pregătire profesională Mecanică, face parte din cultura de specialitate şi pregătirea practică săptămânală aferente clasei a IX-a, învăţământ profesional. Modulul are alocat un numărul de 68 ore/an, conform planului de învăţământ, din care: ● 17 ore/an - laborator tehnologic Modulul "Organe de maşini" este centrat pe rezultate ale învăţării şi vizează dobândirea de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini necesare angajării pe piaţa muncii în una din ocupaţiile specificate în SPP-urile corespunzătoare calificărilor profesionale de nivel 3, din domeniul de pregătire profesională Mecanică sau în continuarea pregătirii într-o calificare de nivel superior. ● Structură modul Corelarea dintre rezultatele învăţării din SPP şi conţinuturile învăţării
┌──────────────────────────────┬─────────────────────┐
│URÎ 3. MONTAREA ORGANELOR DE │ │
│MAŞINI ÎN SUBANSAMBLURI │ │
│MECANICE │ │
├──────────────────────────────┤Conţinuturile │
│Rezultate ale învăţării │învăţării │
│(codificate conform SPP) │ │
├──────────┬─────────┬─────────┤ │
│Cunoştinţe│Abilităţi│Atitudini│ │
├──────────┼─────────┼─────────┼─────────────────────┤
│ │ │ │1. NOŢIUNI GENERALE │
│ │ │ │DESPRE ORGANELE DE │
│ │ │ │MAŞINI (rol, │
│ │ │ │clasificare, forţe │
│ │ │ │preluate de către │
│ │ │ │organele de maşini, │
│3.1.1. │3.2.1. │ │tipuri de solicitări │
│ │3.2.28. │ │simple, condiţii │
│ │ │ │impuse organelor de │
│ │ │ │maşini, │
│ │ │ │standardizarea │
│ │ │ │organelor de maşini, │
│ │ │ │interschimbabilitatea│
│ │ │ │organelor de maşini) │
├──────────┼─────────┤ ├─────────────────────┤
│ │ │ │2. ORGANE DE MAŞINI │
│ │ │ │SIMPLE │
│ │ │ │Organe de asamblare │
│ │ │ │- nituri (elementele │
│ │ │ │şi dimensiunile │
│ │ │ │nitului, clasificare,│
│ │ │ │tipuri de nituri, │
│ │ │ │materiale de │
│ │ │ │execuţie); │
│ │ │ │- şuruburi │
│ │ │3.3.1. │(clasificarea │
│ │ │3.3.2. │şuruburilor după │
│ │ │ │rolul funcţional şi │
│ │ │ │din punct de vedere │
│ │ │ │constructiv, forme │
│ │ │ │constructive de │
│ │3.2.2 │ │şuruburi, materiale │
│ │3.2.3. │ │de execuţie); │
│3.1.2. │3.2.4. │ │- piuliţe (rol, forme│
│ │3.2.28 │ │constructive, │
│ │ │ │materiale de │
│ │ │ │execuţie); │
│ │ │ │- şaibe (rol, tipuri │
│ │ │ │de şaibe, materiale │
│ │ │ │de execuţie); │
│ │ │ │- pene (clasificarea │
│ │ │ │penelor după rolul │
│ │ │ │funcţional şi după │
│ │ │ │poziţia penei în │
│ │ │ │raport cu piesele │
│ │ │ │asamblate, materiale │
│ │ │ │de execuţie); │
│ │ │ │- arcuri │
│ │ │ │(clasificare, tipuri │
│ │ │ │de arcuri, materiale │
│ │ │ │şi elemente de │
│ │ │ │tehnologie). │
├──────────┼─────────┼─────────┼─────────────────────┤
│ │ │ │3. ORGANE DE MAŞINI │
│ │ │ │COMPLEXE │
│ │ │ │3.1. Organe de maşini│
│ │ │ │în mişcare de rotaţie│
│ │3.2.6. │ │- arbori şi osii │
│ │3.2.7. │ │(rol, părţi │
│ │3.2.28. │ │componente, │
│ │3.2.29. │ │clasificare, │
│ │ │ │materiale şi │
│ │ │ │tehnologii de │
│ │ │ │execuţie, montarea │
│ │ │ │arborilor, NSSM) │
│ ├─────────┤ ├─────────────────────┤
│ │ │ │3.2. Organe de │
│ │ │ │legătură pentru │
│ │3.2.8. │ │transmiterea mişcării│
│ │3.2.9. │ │de rotaţie │
│ │3.2.10. │ │- cuplaje (rol, │
│ │3.2.28. │ │tipuri constructive │
│ │3.2.29. │ │de cuplaje, montarea │
│ │ │ │cuplajelor, NSSM la │
│ │ │ │montarea cuplajelor) │
│ ├─────────┤ ├─────────────────────┤
│ │ │ │3.3. Organe de │
│ │ │ │rezemare │
│ │ │ │3.3.1. Lagăre cu │
│ │ │ │alunecare (rol, │
│ │ │ │clasificare, domenii │
│ │ │ │de utilizare, │
│ │ │ │avantaje şi │
│ │ │ │dezavantaje, elemente│
│ │ │ │constructive, │
│ │ │ │materiale pentru │
│ │ │ │cuzineţi, ungerea │
│ │ │ │lagărelor cu │
│ │ │ │alunecare,tipuri de │
│ │ │ │lubrifianţi, montarea│
│ │ │ │şi demontarea │
│ │ │ │lagărelor cu │
│ │3.2.11. │ │alunecare, SDV-uri │
│ │3.2.12. │ │necesare montării │
│ │3.2.13. │ │lagărelor cu │
│ │3.2.14. │ │alunecare, norme de │
│ │3.2.15. │ │protecţie a mediului,│
│ │3.2.16. │ │NSSM la montarea şi │
│ │3.2.17. │ │demontarea lagărelor │
│ │3.2.18. │ │cu alunecare) ; │
│ │3.2.19. │3.3.1. │3.3.2. Lagăre cu │
│ │3.2.20. │3.3.2. │rostogolire (părţi │
│ │3.2.28. │3.3.3. │componente, avantaje │
│ │3.2.29. │3.3.4. │şi dezavantaje, │
│ │ │3.3.5. │clasificarea │
│3.1.3. │ │3.3.6. │rulmenţilor, │
│ │ │3.3.7. │materiale şi elemente│
│ │ │3.3.8. │de tehnologie, tipuri│
│ │ │3.3.9. │de lubrifianţi, │
│ │ │3.3.10. │ungerea lagărelor cu │
│ │ │ │rulmenţi, etanşarea │
│ │ │ │rulmenţilor, montarea│
│ │ │ │şi demontarea │
│ │ │ │rulmenţilor, SDV-uri │
│ │ │ │necesare montării │
│ │ │ │rulmenţilor, norme de│
│ │ │ │protecţie a mediului,│
│ │ │ │NSSM la montarea şi │
│ │ │ │demontarea lagărelor │
│ │ │ │cu rostogolire) ; │
│ ├─────────┤ ├─────────────────────┤
│ │ │ │3.4. Organe pentru │
│ │ │ │conducerea şi │
│ │ │ │închiderea │
│ │ │ │circulaţiei fluidelor│
│ │ │ │- conducte (definire,│
│ │ │ │părţi componente, │
│ │ │ │materiale de │
│ │ │ │execuţie, piese │
│ │ │ │fasonate, │
│ │ │ │compensatoare de │
│ │ │ │dilatare, ansamblarea│
│ │ │ │conductelor, SDV-uri │
│ │ │ │necesare asamblării │
│ │ │ │conductelor, │
│ │3.2.21. │ │controlul asamblării │
│ │3.2. 22. │ │ţevilor şi tuburilor,│
│ │3.2. 23. │ │NSSM la asamblarea │
│ │3.2. 24. │ │conductelor) ; │
│ │3.2. 25. │ │- organe de închidere│
│ │3.2. 26. │ │a circulaţiei │
│ │3.2. 27. │ │fluidelor (condiţii │
│ │3.2. 28. │ │impuse acestor │
│ │3.2. 29. │ │organe, tipuri │
│ │ │ │constructive, │
│ │ │ │montarea organelor de│
│ │ │ │închidere a │
│ │ │ │circulaţiei │
│ │ │ │fluidelor, SDV-uri │
│ │ │ │necesare la montarea │
│ │ │ │organelor de │
│ │ │ │închidere a │
│ │ │ │circulaţiei │
│ │ │ │fluidelor, NSSM la │
│ │ │ │montarea organelor de│
│ │ │ │închidere a │
│ │ │ │circulaţiei │
│ │ │ │fluidelor). │
└──────────┴─────────┴─────────┴─────────────────────┘
● Lista minimă de resurse materiale (echipamente, unelte şi instrumente, machete, materii prime şi materiale, documentaţii tehnice, economice, juridice etc.) necesare dobândirii rezultatelor învăţării (existente în şcoală sau la operatorul economic): - videoproiector, calculator, softuri educaţionale; – organe de asamblare: nituri, şuruburi, piuliţe, şaibe, pene, arcuri, flanşe, fitinguri, armături; – organe de maşini complexe: arbori, osii, cuplaje, lagăre cu alunecare, rulmenţi; – lubrifianţi: uleiuri, unsori; – materiale de adaos: electrozi; – SDV-uri specifice operaţiilor de asamblare demontabile şi nedemontabile: truse de chei, cleşti, şurubelniţe; – mijloace de măsurat şi verificat: şublere, micrometre, lere de filet, calibre - tampon, calibre inel, rigle, echere; – utilaje: prese, echipamente pentru sudare cu arc electric; – sisteme tehnice în construcţia cărora să se regăsească diferite tipuri de organe de maşini. – banc de lucru, menghină; – echipamente de protecţie specifice. ● Sugestii metodologice Conţinuturile modulului "Organe de maşini" trebuie să fie abordate într-o manieră integrată, diferenţiată, ţinând cont de particularităţile colectivului cu care se lucrează şi de nivelul iniţial de pregătire al elevilor. Numărul de ore alocat fiecărei teme rămâne la latitudinea cadrelor didactice care predau conţinutul modulului, în funcţie de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale colectivului cu care lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor de către colectivul instruit. Modulul "Organe de maşini" are o structură flexibilă, deci poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice. Pregătirea se recomandă a se desfăşura în laboratoare sau/ şi în cabinete de specialitate, ateliere de instruire practică din unitatea de învăţământ sau de la agentul economic, dotate conform recomandărilor precizate în unităţile de rezultate ale învăţării, menţionate mai sus. Pregătirea practică în cabinete/ laboratoare tehnologice/ ateliere de instruire practică din unitatea de învăţământ sau de la agentul economic are importanţă deosebită în atingerea rezultatelor învăţării prevăzute în Standardul de pregătire profesională al calificării. Se recomandă abordarea instruirii centrate pe elev prin proiectarea unor activităţi de învăţare variate, prin care să fie luate în considerare stilurile individuale de învăţare ale fiecărui elev, inclusiv adaptarea la elevii cu CES. Aceste activităţi de învăţare vizează: - aplicarea metodelor centrate pe elev, activizarea structurilor cognitive şi operatorii ale elevilor, exersarea potenţialului psiho-fizic al acestora, transformarea elevului în coparticipant la propria instruire şi educaţie; – îmbinarea şi alternarea sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului (documentarea după diverse surse de informare, observaţia proprie, exerciţiul personal, instruirea programată, experimentul şi lucrul individual, tehnica muncii cu fişe) cu activităţile ce solicită efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuţiilor, asaltului de idei, metoda Phillips 6 - 6, metoda 6/3/5, metoda expertului, metoda cubului, metoda mozaicului, discuţia Panel, metoda cvintetului, jocul de rol, explozia stelară, metoda ciorchinelui, etc; – folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiectele cunoaşterii, prin recurgere la modele concrete cum ar fi modelul experimental, activităţile de documentare, modelarea, observaţia/ investigaţia dirijată etc.; – însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă (ex. studiul individual, investigaţia ştiinţifică, studiul de caz, metoda referatului, metoda proiectului etc.), care oferă deschiderea spre autoinstruire, spre învăţare continuă (utilizarea surselor de informare: ex. biblioteci, internet, bibliotecă virtuală). Pentru dobândirea rezultatelor învăţării, pot fi derulate următoarele activităţi de învăţare: - elaborarea de referate interdisciplinare; – activităţi de documentare; – vizionări de materiale video (casete video, cd/ dvd - uri); – problematizarea; – demonstraţia; – investigaţia ştiinţifică; – învăţarea prin descoperire; – activităţi practice; – studii de caz; – jocuri de rol; – simulări; – elaborarea de proiecte; – activităţi bazate pe comunicare şi relaţionare; – activităţi de lucru în grup/ în echipă. Un exemplu de metodă de predare/învăţare bazată pe stimularea creativităţii este METODA CIORCHINELUI. Metoda ciorchinelui constă în exprimarea grafică a conexiunilor dintre idei, o modalitate de a realiza asociaţii noi de idei sau de a releva noi sensuri ale ideilor. Metoda ciorchinelui este un "asalt de idei"( brainstorming) care-i încurajează pe elevi să gândească liber şi deschis. Realizarea unui ciorchine presupune parcurgerea următoarelor etape: 1. Prezentarea cuvântului-cheie sau a propoziţiei-nucleu - cadrul didactic scrie un cuvânt sau o propoziţie-nucleu în mijlocul tablei sau al paginii. 2. Explicarea regulilor pe care le presupune tehnica - cadrul didactic le oferă elevilor explicaţiile necesare; îi încurajează pe elevi să scrie cuvinte sau sintagme în legătură cu tema pusă în discuţie. 3. Realizarea propriu-zisă a ciorchinelui - cadrul didactic le cere elevilor să lege cuvintele sau ideile produse de cuvântul sau propoziţia-nucleu prin linii care evidenţiază conexiunile între acestea, realizând astfel o structură în formă de ciorchine. 4. Reflecţia asupra ideilor emise şi conexiunilor realizate. Metoda ciorchinelui este o tehnică flexibilă care poate fi utilizată atât individual cât şi ca activitate în grup. Metoda se poate folosi şi în secvenţe de recapitulare a noţiunilor teoretice. EXEMPLU DE UTILIZARE A METODEI DE STIMULARE A CREATIVITĂŢII - METODA CIORCHINELUI Tema: ORGANE DE MAŞINI SIMPLE - Organe de asamblare Lecţia: NITURI (a se vedea imaginea asociată) 1. Profesorul prezintă cuvintele cheie: Organe de asamblare - NITURI. 2. Profesorul explică regulile pe care le presupune tehnica, oferind elevilor explicaţiile necesare. 3. Elevii leagă cuvintele sau ideile produse de cuvintele cheie prin linii care evidenţiază conexiunile între acestea. 4. Se analizează fiecare "ciorchine" şi se efectuează una comună pe tablă dirijată de profesor. Se consideră că nivelul de pregătire este realizat corespunzător, dacă poate fi demonstrat fiecare dintre rezultatele învăţării. (a se vedea imaginea asociată) Sugestii privind evaluarea Evaluarea reprezintă partea finală a demersului de proiectare didactică prin care profesorul va măsura eficienţa întregului proces instructiv-educativ. Evaluarea determină măsura în care elevii au atins rezultatele învăţării stabilite în standardele de pregătire profesională. Evaluarea rezultatelor învăţării poate fi: a. Continuă: - instrumentele de evaluare pot fi diverse, în funcţie de specificul temei, de modalitatea de evaluare - probe orale, scrise, practice - de stilurile de învăţare ale elevilor. – planificarea evaluării trebuie să se deruleze după un program stabilit, evitându-se aglomerarea mai multor evaluări în aceeaşi perioadă de timp. – va fi realizată de către profesor pe baza unor probe care se referă explicit la cunoştinţele, abilităţile şi atitudinile specificate în Standardul de Pregătire Profesională. b. Finală: - realizată printr-o probă cu caracter integrator la sfârşitul procesului de predare/ învăţare, pe baza criteriilor şi indicatorilor de realizare şi ponderea acestora, precizaţi în standardul de pregătire profesională al calificării şi care informează asupra îndeplinirii criteriilor de realizare a cunoştinţelor, abilităţilor şi atitudinilor. Sugerăm următoarele instrumente de evaluare continuă: - fişe de observaţie; – fişe test; – fişe de lucru; – fişe de documentare; – fişe de autoevaluare/ interevaluare; – eseul; – referatul ştiinţific; – proiectul; – activităţi practice; – teste docimologice. Propunem următoarele instrumente de evaluare finală: - proiectul, – studiul de caz, – portofoliul, – testele sumative. Se recomandă, ca pe măsura parcurgerii modulului, să se utilizeze atât evaluarea de tip formativ, cât şi evaluarea de tip sumativ, pentru verificarea atingerii rezultatelor învăţării, în conformitate cu criteriile şi indicatorii de realizare prevăzuţi în Standardul de pregătire profesională. Evaluarea finală a unităţii de rezultate ale învăţării tehnice generale "MONTAREA ORGANELOR DE MAŞINI ÎN SUBANSAMBLURI MECANICE" se va realiza în conformitate cu criteriile şi indicatorii de realizare prevăzuţi în Standardul de pregătire profesională. (a se vedea imaginea asociată) Exemplu de instrument de evaluare pentru rezultatele învăţării prezentate dezvoltat la Sugestii metodologice: TEST DE EVALUARE 1. Identificaţi tipurile de nituri prezentate mai jos: 20 puncte (a se vedea imaginea asociată) Rezolvare: a. ............ b. ............ c. ............ d. ............ e. ............ 2. Denumiţi elementele şi dimensiunile nitului, conform notaţiilor din desenul de mai jos: 35 puncte (a se vedea imaginea asociată) Rezolvare: 1. ............ 2. ............ 3. ............ D. ............ h. ............ d. ............. l. ............ 3. Denumiţi niturile din figura de mai jos şi precizaţi criteriul după care s-a realizat clasificarea acestora. 35 puncte (a se vedea imaginea asociată) Rezolvare: a. ............ b. ............ c. ............ d. ............ e. ............ f. ............ Criteriul de clasificare: .............. NOTĂ Timp de lucru: 15 minute. Se acordă 10 puncte din oficiu. BAREM DE REZOLVARE Subiectul 1 a - nit cu tija plină; b - nit cu tija semitubulară; c - nit cu tija tubulară; d - nit autodeformabil; e - nit spintecat. Subiectul 2 1 - tija nitului; 2 - capul iniţial al nitului; 3 - capul de închidere al nitului; D - diametrul capului iniţial al nitului; h - înălţimea capului iniţial al nitului; d - diametrul tijei nitului; l - lungimea tijei nitului. Subiectul 3 a - nit cu cap semirotund; b - nit cu cap tronconic; c - nit cu cap semirotund semiînecat d - nit cu cap tronconic semiînecat; e - nit cu cap înecat; f - nit cu cap cilindric; Criteriul de clasificare: după forma capului iniţial al nitului. ● Bibliografie - V. Drobotă, ş.a., Organe de maşini şi mecanisme, E.D.P., Bucureşti, 1993; – N. Rux, ş.a., Organe de maşini, Editura Sigma, Bucureşti, 2000; – Mariana Constantin, Aurel Ciocîrlea-Vasilescu, Organe de maşini - manual pentru clasa a X-a, Editura CD Press, Bucureşti, 2010; – Mariana Constantin, Aurel Ciocîrlea-Vasilescu, Organe de maşini şi mecanisme - manual pentru clasa a XI-a, Editura ALL, Bucureşti, 2002; – Conf. univ. dr. Cristian Păun, "Metode de predare/învăţare bazate pe stimularea creativităţii"; – Ioan Cerghit - "Metode de învăţământ", Editura Polirom, 2006. ---- 
