Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   ANEXE din 16 noiembrie 2023  privind aprobarea programelor pentru susţinerea examenului naţional pentru definitivare în învăţământul preuniversitar    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 ANEXE din 16 noiembrie 2023 privind aprobarea programelor pentru susţinerea examenului naţional pentru definitivare în învăţământul preuniversitar

EMITENT: Ministerul Educaţiei
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 1067 bis din 27 noiembrie 2023
──────────
    Conţinute de ORDINUL nr. 6.663 din 16 noiembrie 2023, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.067 din 27 noiembrie 2023.
──────────
    ANEXA 1

                                       PROGRAMELE
                         PENTRU SUSŢINEREA EXAMENULUI NAŢIONAL
                   PENTRU DEFINITIVARE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
                                  MINISTERUL EDUCAŢIEI
                        CENTRUL NAŢIONAL DE POLITICI ŞI EVALUARE
                                      ÎN EDUCAŢIE
                                   EXAMENUL NAŢIONAL
                                 PENTRU DEFINITIVARE ÎN
                              ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
                                        PROGRAMA
                                         PENTRU
                                  ALIMENTAŢIE PUBLICĂ
                                       PROFESORI
                                     - Bucureşti -
                                          2023
    A. NOTĂ DE PREZENTARE
        Programa pentru examenul naţional pentru definitivare în învăţământul preuniversitar reprezintă documentul curricular şi normativ de bază în temeiul căruia vor fi structurate şi asigurate atât orientarea generală în domeniul cunoaşterii ştiinţifice şi didactice/metodice a domeniului de referinţă, cât şi parcurgerea, prin studiu sistematic, a unei tematici adaptate nivelului profesional al cadrului didactic, relevante, moderne şi cu o sensibilă deschidere interdisciplinară.
        Profesorul de discipline tehnologice trebuie să demonstreze o serie de competenţe pe plan profesional (al specialităţii), pe plan didactic şi social. Candidatul care doreşte să obţină, prin examenul naţional pentru definitivare în învăţământul preuniversitar, titlul de profesor cu drept de practică în învăţământul preuniversitar va trebui să dovedească, în cursul evaluării, atât nivelul atingerii competenţelor vizate, cât şi capacitatea sa de a asigura funcţional interdependenţa acestora.
        Astfel, examenul naţional pentru definitivare în învăţământul preuniversitar vizează evaluarea atingerii unui nivel corespunzător al pregătirii teoretice de specialitate, al abilităţii de construire a unui demers didactic creativ, diferenţiat, adaptat atât specificului disciplinelor tehnologice, cât şi particularităţilor diferitelor forme de învăţământ, profiluri şi specializări. Competenţele şi conţinuturile din programă sunt proiectate în conformitate cu abordarea curriculară sistemică în realizarea activităţilor didactice şi cu profilul absolventului de învăţământ superior, care urmează să fie încadrat în învăţământul preuniversitar. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul absolventului de învăţământ superior, urmărind, în principal:
        ● cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice fundamentale şi a tendinţelor în evoluţia disciplinelor tehnologice, a metodicii disciplinei, precum şi a didacticii generale;
        ● probarea capacităţilor necesare pentru proiectarea, realizarea şi evaluarea activităţilor didactice pentru disciplinele tehnologice;
        ● demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.

        În elaborarea programei au fost aplicate diferite criterii de selectare a conţinuturilor, cum ar fi: relevanţa conţinuturilor pentru dezvoltarea competenţelor cadrelor didactice, utilitatea explicită a conţinuturilor pentru activitatea didactică, adaptabilitatea la contexte profesionale, socio-culturale, sociale, economice şi tehnologice în schimbare/în evoluţie, actualitatea ştiinţifică, în raport cu schimbările/inovaţiile la nivel conceptual, metodologic şi aplicativ şi asigurarea calităţii în educaţie.

    B. COMPETENŢELE PROFESORULUI DE DISCIPLINE TEHNOLOGICE
        Programa pentru examenul naţional pentru definitivare în învăţământul preuniversitar la discipline tehnologice permite, prin structura sa, evaluarea competenţelor candidaţilor, din perspectiva cunoaşterii şi aplicării creative şi moderne a conţinuturilor ştiinţifice, precum şi a utilizării adecvate a noţiunilor de didactică a disciplinelor tehnologice în demersul complex de predare - învăţare - evaluare.

    COMPETENŢE SPECIFICE:
        ● Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice de specialitate şi metodice pentru disciplinele/modulele de specialitate;
        ● Realizarea corelaţiilor intra, inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor pentru proiectarea demersului didactic;
        ● Aplicarea adecvată a principiilor şi metodelor specifice didacticii disciplinelor tehnologice;
        ● Proiectarea demersurilor didactice adaptate nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei, în conformitate cu standardele de pregătire profesională şi curriculumul în vigoare;
        ● Proiectarea demersurilor didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;
        ● Utilizarea diferitelor forme de organizare a instruirii în conformitate cu demersul didactic proiectat;
        ● Proiectarea şi realizarea procesului de predare-învăţare-evaluare având la bază centrarea activităţii pe elev şi formarea rezultatelor învăţării precizate în standardele de pregătire profesională;
        ● Selectarea şi aplicarea unor metode şi instrumente de evaluare adecvate obiectivelor evaluării şi/sau rezultatelor învăţării vizate;

    C. TEMATICA ŞI BIBLIOGRAFIA DE SPECIALITATE
    1. Materii prime şi auxiliare folosite în producţia culinară şi cofetărie-patiserie
        ● Noţiuni generale despre alimente: definiţie, compoziţia chimică a alimentelor (protidele, lipidele, glucidele, vitaminele, substanţele minerale, apa, alcaloizii, pigmenţii, uleiurile eterice, enzimele), valoare nutritivă şi calorică;
        ● Grupele de alimente: cereale şi produse cerealiero-făinoase, legume şi produse conservate din legume, fructe şi produse conservate din fructe, carne şi produse din carne, peşte, lapte şi produse lactate, ouă, zahăr, amidon, glucoză, miere, grăsimi alimentare (clasificare, rol în alimentaţie, compoziţie chimică, valoare nutritivă, avantaje şi dezavantaje nutritive, condiţii de calitate, condiţii de păstrare) materii auxiliare: condimente, stimulente, afânători, aditivi alimentari (clasificare, caracteristici, utilizare şi rol).

    2. Prelucrarea alimentelor
        ● Metode de prelucrare primară şi termică a alimentelor şi influenţa acestora asupra valorii nutritive;

    3. Activitatea de producţie
        ● Semipreparate culinare: fonduri, sosuri, esenţe, aspicuri, umpluturi (caracterizarea grupelor, clasificare şi sortiment, tehnologii generale, condiţii de calitate, transformări în timpul prelucrărilor, utilizări);
        ● Semipreparate de cofetărie - patiserie: siropuri, fondant, baroturi, blaturi, foi, creme, umpluturi (caracterizarea grupelor, clasificare şi sortiment, tehnologii generale, condiţii de calitate, transformări în timpul prelucrărilor, utilizări);
        ● Aluaturi (pentru foi de plăcintă, fraged, opărit, dospit, foietaj/franţuzesc), produse de patiserie (caracterizarea grupelor, clasificare şi sortiment, tehnologii generale, condiţii de calitate, transformări în timpul prelucrărilor, utilizări);
        ● Grupe de preparate culinare: salate, gustări şi antreuri, garnituri, preparate lichide, preparate de bază din meniu (din legume, din legume şi carne de măcelărie, din carne pasăre, din peşte, din subproduse, din carne tocată), fripturi, dulciuri de bucătărie (caracterizarea grupelor, rol în alimentaţie, clasificare şi sortiment, tehnologii generale, condiţii de calitate, transformări în timpul prelucrărilor)
        ● Produse de cofetărie: fursecuri, prăjituri, torturi (caracterizarea grupelor, rol în alimentaţie, clasificare şi sortiment, tehnologii generale, condiţii de calitate, transformări în timpul prelucrărilor).

    4. Igiena în activitatea din alimentaţie publică
        ● Igienizare: tipuri, echipamente, materiale, mod de realizare;
        ● Dezinfecţie, dezinsecţie, deratizare: materiale şi echipamente, mod de realizare.
        ● Igiena la prepararea, păstrarea şi depozitarea alimentelor;
        ● Igiena desfacerii produselor;
        ● Evacuarea deşeurilor şi protecţia mediului;
        ● Identificarea punctelor critice de control în activităţile din alimentaţie.

    5. Tipuri de unităţi de alimentaţie
        ● Clasificare: unităţi de producţie şi unităţi de servire;
        ● Caracteristici;
        ● Dotare cu echipamente.

    6. Organizarea muncii în unităţile de alimentaţie
        ● Formaţii de lucru;
        ● Funcţii şi ierarhie profesională;
        ● Atribuţii (responsabilităţi);
        ● Calităţile personalului din unităţile de alimentaţie.

    7. Activitatea de servire
        ● Pregătirea sălii de servire, (curăţenie, efectuarea mise-en-place-ului)
        ● Reguli de tehnica servirii şi sisteme privind tehnica servirii consumatorilor;
        ● Reguli şi tehnici de servire pentru grupe de preparate
        ● Decontarea serviciilor de alimentaţie (documente şi modalităţi).

    8. Organizarea şi servirea diferitelor tipuri de mese: micul dejun, dejun, cină, mese festive.
    9. Oferta de produse, politici comerciale
        ● Meniul: clasificare, structură, criterii de întocmire;
        ● Liste de meniuri: tipuri, reguli de întocmire;
        ● Tehnici de stabilire a preţurilor în unităţile de alimentaţie.

    10. Băuturi: clasificare, caracteristici, reguli de asociere cu preparatele, tehnici de servire; tehnica obţinerii amestecurilor de băuturi.

    BIBLIOGRAFIE

┌───┬───────────┬──────────────────────┐
│ │ │Tehnologia culinară, │
│ │ │manual clasa a IX-a, │
│ │ │Editura Didactică şi │
│1. │Brumar, C. │Pedagogică R.A., │
│ │colab. │Bucureşti, ediţiile │
│ │ │2003, 2006 (şi alte │
│ │ │ediţii avizate de │
│ │ │Ministerul Educaţiei) │
├───┼───────────┼──────────────────────┤
│ │ │Turism şi alimentaţie,│
│ │ │manual pentru clasa a │
│ │Brumar C. │X – a, Bucureşti, │
│2. │colab. │Editura CD Pres, 2011 │
│ │ │(şi alte ediţii │
│ │ │avizate de Ministerul │
│ │ │Educaţiei) │
├───┼───────────┼──────────────────────┤
│ │ │Tehnologia Culinară, │
│ │ │clasele X-XII, Editura│
│ │ │Didactică şi │
│3. │Brumar, C. │Pedagogică R.A., │
│ │colab. │Bucureşti, ediţiile │
│ │ │2003, 2006 (şi alte │
│ │ │ediţii avizate de │
│ │ │Ministerul Educaţiei) │
├───┼───────────┼──────────────────────┤
│ │ │Tehnician în │
│ │Brumar, C. │gastronomie, clasele │
│4. │colab. │XI-XII, Editura „CD │
│ │ │Press”, Bucureşti, │
│ │ │2012 │
├───┼───────────┼──────────────────────┤
│ │ │Organizator │
│ │Brumar, C. │banqueting, clasele │
│5. │colab. │XI-XII Editura „CD │
│ │ │Press2, Bucureşti, │
│ │ │2012 │
├───┼───────────┼──────────────────────┤
│ │Costin, │Alimente pentru │
│6. │G.M., │nutriţie specială, │
│ │Segal, R., │Editura Academica, │
│ │ │Bucureşti, 2001 │
├───┼───────────┼──────────────────────┤
│ │ │Calificarea │
│ │ │profesională Bucătar/ │
│ │ │Cofetar/Ospătar, │
│ │ │manualul pentru clasa │
│ │ │a XI-a an de │
│7. │Dincă, C. │completare, Editura │
│ │colab. │Didactică şi │
│ │ │Pedagogică R.A., │
│ │ │Bucureşti, ediţiile │
│ │ │2006, 2007, 2008 (şi │
│ │ │alte ediţii avizate de│
│ │ │Ministerul Educaţiei) │
├───┼───────────┼──────────────────────┤
│ │ │Tehnica servirii │
│ │ │consumatorilor, cls. │
│ │ │XI-XII, Editura │
│ │Dobrescu, │Didactică şi │
│8. │E. colab. │Pedagogică R.A., │
│ │ │Bucureşti, ediţiile │
│ │ │1996, 2006 (şi alte │
│ │ │ediţii avizate de │
│ │ │Ministerul Educaţiei) │
├───┼───────────┼──────────────────────┤
│ │Florea, C. │Manualul directorului │
│9. │colab. │de restaurant, Editura│
│ │ │„THR-CG”, 2004 │
├───┼───────────┼──────────────────────┤
│ │ │Turism şi alimentaţie,│
│ │Mihai, │manual pentru clasa a │
│10.│Ştefania şi│IX-a, Editura CD │
│ │colectiv │PRESS, 2010 (şi alte │
│ │ │ediţii avizate de │
│ │ │Ministerul Educaţiei) │
├───┼───────────┼──────────────────────┤
│ │ │Tehnologia produselor │
│ │ │de cofetărie şi │
│ │ │patiserie, clasele X -│
│ │Mihăilescu,│XII, Editura Didactică│
│11.│A. colab. │şi Pedagogică R.A., │
│ │ │Bucureşti, 2000, 2003 │
│ │ │(şi alte ediţii │
│ │ │avizate de Ministerul │
│ │ │Educaţiei) │
├───┼───────────┼──────────────────────┤
│ │ │Tehnologia │
│12.│Nicolescu, │restaurantelor, │
│ │R. │Editura „Inter-Rebs”, │
│ │ │Bucureşti,1998 │
├───┼───────────┼──────────────────────┤
│ │ │Serviciile în turism │
│ │Nicolescu, │şi alimentaţie │
│13.│R. │publică, Editura │
│ │ │„Sport - Turism”, │
│ │ │Bucureşti, 1998 │
├───┼───────────┼──────────────────────┤
│ │ │Noţiuni fundamentale │
│14.│Poll, N., │de igienă, Editura │
│ │Serban, A. │„Coresi”, Bucureşti, │
│ │ │2003 │
├───┼───────────┼──────────────────────┤
│ │ │Tehnica servirii │
│ │ │consumatorilor, │
│ │ │clasele XI-XII, │
│ │Stavrositu,│Editura Didactică şi │
│15.│S. colab │Pedagogică R.A., │
│ │ │Bucureşti, ediţiile │
│ │ │1996, 2006 (şi alte │
│ │ │ediţii avizate de │
│ │ │Ministerul Educaţiei) │
├───┼───────────┼──────────────────────┤
│ │ │Arta serviciilor în │
│ │ │restaurante, baruri, │
│ │Stavrositu,│gastronomie, hoteluri,│
│16.│Stere │pensiuni turistice, │
│ │ │Bucureşti: Fundaţia │
│ │ │Arta serviciilor în │
│ │ │turism, 2006 │
├───┼───────────┼──────────────────────┤
│ │ │Turism şi alimentaţie │
│ │Turcescu, │publică – clasa a │
│17.│A. colab │IX-a, Editura „CD │
│ │ │Press”, Bucureşti, │
│ │ │2010 │
├───┼───────────┼──────────────────────┤
│ │ │Auxiliare curriculare │
│ │ │pentru domeniul Turism│
│18.│www.tvet.ro│şi alimentaţie │
│ │ │elaborate în │
│ │ │programele PHARE-TVET │
└───┴───────────┴──────────────────────┘


    D. TEMATICA ŞI BIBLIOGRAFIA PENTRU DIDACTICA GENERALĂ ŞI METODICA PREDĂRII DISCIPLINELOR TEHNOLOGICE
    a. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice
    1. Conceptul de curriculum. Tipologie. Curriculum în dezvoltare locală. Produse şi documente curriculare: planuri cadru, planuri de învăţământ, standarde de pregătire profesională, programe şcolare/curriculum, manuale şcolare, auxiliare didactice. Alţi termeni de referinţă ai curriculumului naţional: arii curriculare, discipline, module.
    2. Proiectarea activităţii didactice: elaborarea planificării calendaristice, proiectarea lecţiilor/activităţilor didactice.

    b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic - aplicativ.
    1. Strategii didactice. Definiţii, Caracterizare. Tipologie.
    2. Metode de învăţământ: descriere, exemple de utilizare a diferitelor metode de învăţământ în cadrul lecţiei. Metode şi tehnici didactice interactive: descriere, exemple de aplicare a metodelor şi tehnicilor didactice interactive în cadrul diferitelor tipuri de lecţii.
    3. Forme de organizare a instruirii. Forme de organizare a activităţii didactice. Lecţia, unitate didactică fundamentală: definiţie, evenimentele lecţiei, tipuri şi variante de lecţii.
    4. Mijloace de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ. Clasificarea şi caracteristicile mijloacelor de învăţământ. Mediul de instruire. Cerinţe în organizarea mediului de instruire.

    c. Evaluarea rezultatelor şcolare
    1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ. Funcţiile evaluării. Formele evaluării. Obiectivele evaluării. Proiectarea evaluării.
    2. Metode şi instrumente de evaluare. Metode şi instrumente tradiţionale de evaluare. Metode complementare/alternative de evaluare.
    3. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, reguli de proiectare, modalităţi de evaluare şi de notare, avantaje şi dezavantaje/limite în proiectare şi utilizare.
    4. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate.
    5. Notarea şcolară. Variabilitatea notării. Factori ai variabilităţii aprecierii şi notării. Erori în evaluarea şcolară/Efecte perturbatoare în apreciere şi notare.


    BIBLIOGRAFIE

┌───┬──────────┬────────────────┬──────────────┐
│ │ │Sinteze de │ │
│ │ │pedagogie │ │
│ │ │generală: ghid │ │
│ │Albulescu,│pentru │Didactica │
│ │I., │pregătirea │Publishing │
│1. │Catalano, │examenelor de │House, │
│ │H. │titularizare, │Bucureşti, │
│ │(coord.) │definitivat şi │2020 │
│ │ │gradul didactic │ │
│ │ │II profesori de │ │
│ │ │toate │ │
│ │ │specializările │ │
├───┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │Bocoş, │Instruirea │Editura │
│2. │M.-D. │interactivă │Polirom, Iaşi,│
│ │ │ │2013 │
├───┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Teoria şi │ │
│ │ │metodologia │ │
│ │ │instruirii. │ │
│ │ │Teoria şi │ │
│ │Bocoş, M.,│metodologia │Editura │
│3. │Jucan, D. │evaluării: │Paralela 45, │
│ │ │repere şi │Piteşti 2019 │
│ │ │instrumente │ │
│ │ │didactice pentru│ │
│ │ │formarea │ │
│ │ │profesorilor │ │
├───┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Pedagogie, │Editura │
│4. │Cucoş, C. │ediţia a III-a │Polirom, Iaşi,│
│ │ │revăzută şi │2014 │
│ │ │adăugită │ │
├───┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Psihopedagogie │ │
│ │ │pentru examenele│ │
│ │ │de definitivare │Editura │
│5. │Cucoş, C. │şi grade │Polirom Iaşi, │
│ │(coord.) │didactice, │2009 │
│ │ │ediţia a III-a │ │
│ │ │revăzută şi │ │
│ │ │adăugită │ │
├───┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │Niţucă C.,│Didactica │Editura │
│6. │Stanciu T.│disciplinelor │Performantica,│
│ │ │tehnice │Iaşi, 2006 │
├───┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │Potolea, │Pregătirea │ │
│ │D., Necşu,│psihopedagogică │ │
│ │I., Iucu, │Manual pentru │Editura │
│7. │R.B., │definitivat şi │Polirom, Iaşi,│
│ │Pânişoară,│gradul didactic │2008 │
│ │I.- O. │II │ │
│ │(coord.) │ │ │
├───┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Evaluarea în │Editura │
│8. │Radu I.T. │procesul │Didactică şi │
│ │ │didactic │Pedagogică, │
│ │ │ │2008 │
├───┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Evaluarea │Editura │
│9. │Stoica A. │curentă şi │Prognosis, │
│ │(coord.) │examenele, Ghid │Bucureşti, │
│ │ │pentru profesori│2001 │
├───┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Evaluarea │Humanitas │
│ │ │progresului │Educaţional, │
│10.│Stoica A. │şcolar. De la │Bucureşti, │
│ │ │teorie la │2003 │
│ │ │practică. │ │
├───┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Ghiduri │ │
│ │ │metodologice │MEC, CNC, │
│ │ │pentru aplicarea│Editura Aramis│
│11.│*** │programelor │Print, │
│ │ │şcolare - Aria │Bucureşti, │
│ │ │curriculară │2002 │
│ │ │Tehnologii, │ │
│ │ │Liceu tehnologic│ │
├───┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Curriculum │ │
│ │ │naţional/ │ │
│ │ │programe şcolare│ │
│ │ │pentru │ │
│12.│ │disciplinele │ │
│ │ │tehnologice în │ │
│ │ │vigoare în anul │ │
│ │ │susţinerii │ │
│ │ │concursului │ │
├───┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Planurile-cadru,│ │
│ │ │standardele de │ │
│ │ │pregătire │ │
│13.│ │profesională în │ │
│ │ │vigoare în anul │ │
│ │ │susţinerii │ │
│ │ │concursului │ │
├───┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │"Programul │ │
│ │ │Naţional de │ │
│ │ │Dezvoltare a │MEN – CNCEÎP, │
│14.│ │Competenţelor de│Bucureşti, │
│ │ │Evaluare ale │2008 │
│ │ │Cadrelor │ │
│ │ │Didactice │ │
│ │ │(DeCeE)" │ │
└───┴──────────┴────────────────┴──────────────┘


                                  MINISTERUL EDUCAŢIEI
                        CENTRUL NAŢIONAL DE POLITICI ŞI EVALUARE
                                      ÎN EDUCAŢIE
                                   EXAMENUL NAŢIONAL
                                 PENTRU DEFINITIVARE ÎN
                              ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
                                        PROGRAMA
                                         PENTRU
                                  ALIMENTAŢIE PUBLICĂ
                                  MAIŞTRI INSTRUCTORI
                                     - Bucureşti -
                                          2023
    A. NOTĂ DE PREZENTARE
        Programa pentru examenul naţional pentru definitivare în învăţământul preuniversitar la disciplinele tehnologice este elaborată în acord cu curriculumul şcolar în vigoare şi este concepută ca bază necesară şi utilă atât pentru perfecţionarea continuă, cât şi pentru testarea/evaluarea concepţiei, cunoaşterii, înţelegerii şi interpretării principalelor roluri profesionale ale funcţiei didactice din perspectiva nivelurilor carierei didactice.
        Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul maistrului instructor, urmărind:
        ● cunoaşterea, de către maistrul - instructor, a conţinuturilor ştiinţifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor tehnologice şi a metodicii predării acestora;
        ● capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;
        ● capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregătire profesională;
        ● capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării rezultatelor învăţării dobândite de elevi;
        ● demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.

        Conţinuturile programei urmăresc sporirea flexibilităţii, mobilităţii ocupaţionale şi creşterea gradului de adaptabilitate a maiştrilor instructori la evoluţia tehnică, tehnologică şi economică în domeniu.
        Programa este orientată pe evaluarea calităţii concepţiei didactice şi a modalităţilor concrete prin care maistrul instructor pune elevii în situaţii de învăţare eficientă, menite să conducă la formarea rezultatelor învăţării prevăzute în standardele de pregătire profesională. Această orientare este cu atât mai necesară în prezent, când flexibilitatea programelor şcolare solicită din partea cadrelor didactice efortul de a concepe procese şi parcursuri didactice adaptate nivelului claselor de elevi cu care lucrează şi finalităţilor învăţământului tehnologic.

    B. COMPETENŢELE MAISTRULUI INSTRUCTOR
        Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competente specifice maistrului instructor pentru discipline tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice.

    COMPETENŢE SPECIFICE:
        ● Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate;
        ● Proiectarea demersurilor didactice adaptate nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei, în conformitate cu standardele de pregătire profesională şi curriculumul în vigoare;
        ● Realizarea corelaţiilor intra, inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor pentru proiectarea demersului didactic;
        ● Proiectarea şi realizarea activităţilor de pregătire/instruire practică;
        ● Selectarea şi aplicarea metodelor şi instrumentelor de evaluare adecvate activităţii de pregătire/instruire practică;
        ● Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de sănătate şi securitate în muncă, prevenirea şi stingerea incendiilor şi de protecţia mediului înconjurător;
        ● Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor.

    C. TEMATICA ŞI BIBLIOGRAFIA DE SPECIALITATE
    1. Tipuri de unităţi de alimentaţie: clasificare, caracteristici, organizarea spaţiilor de producţie şi pentru servire.
    2. Dotarea cu echipament tehnologic a spaţiilor de producţie culinară şi de cofetărie-patiserie (vase, ustensile, utilaje, mobilier tehnologic).
    3. Norme generale şi specifice de sănătatea şi securitatea în muncă şi de prevenirea şi stingerea incendiilor în unităţile de alimentaţie.
    4. Noţiuni de bază despre alimente: noţiunea de aliment, clasificare, compoziţie chimică, substanţe nutritive, valoare nutritivă şi calorică.
    5. Materii prime şi auxiliare utilizate la realizarea preparatelor culinare şi produselor de cofetărie-patiserie: rol în alimentaţie, clasificare, compoziţie chimică, valoarea nutritivă, calorică şi digestibilitate, condiţii de calitate, condiţii de păstrare, recepţia calitativă şi cantitativă.
    6. Operaţii de prelucrare primară şi termică a alimentelor.
    7. Caracteristicile şi tehnologiile de obţinere a semipreparatelor culinare (fonduri, esenţe, sosuri, aspic, umpluturi) şi de cofetărie-patiserie (siropuri, fondant, baroturi, blaturi, foi, creme, umpluturi).
    8. Preparate culinare: preparate servite la micul dejun, salate, garnituri, gustări, antreuri, preparate lichide, preparate de bază (din legume, legume şi carne de măcelărie, carne de pasăre, peşte, carne tocată), fripturi, dulciuri de bucătărie: caracteristici, locul şi rolul în meniu, clasificare, tehnologii de obţinere, condiţii de calitate, defecte, cauze şi remedieri.
    9. Aluaturi (opărit, dospit, fraged, foietaj, foi de plăcintă) şi produse de patiserie: caracteristici, clasificare, tehnologii de obţinere generale şi specifice, condiţii de calitate defecte, cauze şi remedieri.
    10. Produse de cofetărie: prăjituri, torturi, fursecuri: caracteristici, clasificare şi sortiment, tehnologii de obţinere generale şi specifice, condiţii de calitate defecte, cauze şi remedieri.
    11. Elemente de decor şi tehnici de decorare.
    12. Personalul de servire în unităţile de alimentaţie: categorii, calităţi, atribuţii.
    13. Dotarea salonului de servire cu mobilier, utilaje şi obiecte de inventar (clasificare, caracteristici, modalităţi de transport. Pregătirea sălii de servire: curăţenie, efectuarea mise-enplace-ului de întâmpinare şi a mise-en-place-ului în funcţie de meniu (mic dejun, dejun, cină). Reguli de protocol.
    14. Etapele servirii: primirea clienţilor, prezentarea ofertei de preparate şi băuturi, primirea comenzii şi transmiterea ei la secţii; aducerea preparatelor şi băuturilor de la secţii. Sisteme şi forme de servire (sistemul direct, indirect şi alte sisteme de servire). Debarasarea meselor. Întocmirea şi prezentarea notei de plată, încasarea contravalorii meniurilor consumate, despărţirea de consumator.
    15. Tehnica servirii preparatelor: gustări, antreuri, preparate lichide, preparate din peşte, preparate cu sos, fripturi, garnituri, salate, deserturi, produse de panificaţie.
    16. Băuturi: clasificarea băuturilor şi asocierea lor cu preparatele, tehnici de servire, dotarea barului, tehnica obţinerii amestecurilor de băuturi.
    17. Organizarea şi servirea diferitelor tipuri de mese: micul dejun, dejun, cină, mese festive.
    18. Igiena profesională în unităţile de alimentaţie publică (individuală a spaţiilor şi a procesului de producţie).
    19. Documente specifice activităţilor de producţie şi servire în unităţile de alimentaţie publică.

    BIBLIOGRAFIE

┌───┬───────────┬──────────────────────┐
│ │ │Tehnologia culinară, │
│ │ │manual clasa a IX-a, │
│ │ │Editura Didactică şi │
│1. │Brumar C. │Pedagogică R.A., │
│ │colab. │Bucureşti, ediţiile │
│ │ │2003, 2006 (şi alte │
│ │ │ediţii avizate de │
│ │ │Ministerul Educaţiei) │
├───┼───────────┼──────────────────────┤
│ │ │Tehnologia Culinară │
│ │ │clasele X-XII, Editura│
│ │ │Didactică şi │
│2. │Brumar C. │Pedagogică R.A.R.A., │
│ │colab. │Bucureşti, ediţiile │
│ │ │2003, 2006 (şi alte │
│ │ │ediţii avizate de │
│ │ │Ministerul Educaţiei) │
├───┼───────────┼──────────────────────┤
│ │ │Turism şi alimentaţie,│
│ │ │manual pentru clasa a │
│ │Brumar C. │X – a, Bucureşti: │
│3. │colab. │Editura CD Press, 2011│
│ │ │(şi alte ediţii │
│ │ │avizate de Ministerul │
│ │ │Educaţiei) │
├───┼───────────┼──────────────────────┤
│ │ │Tehnician în │
│ │ │gastronomie, clasele │
│ │Brumar C. │XI-XII, Editura „CD │
│4. │colab. │Press”, Bucureşti, │
│ │ │2012 (şi alte ediţii │
│ │ │avizate de Ministerul │
│ │ │Educaţiei) │
├───┼───────────┼──────────────────────┤
│ │ │Organizator │
│ │ │banqueting, clasele │
│ │Brumar C. │XI-XII, Editura „CD │
│5. │colab. │Press”, Bucureşti, │
│ │ │2012 (şi alte ediţii │
│ │ │avizate de Ministerul │
│ │ │Educaţiei) │
├───┼───────────┼──────────────────────┤
│ │ │Calificarea │
│ │ │profesională Bucătar/ │
│ │ │Cofetar/Ospătar, │
│ │ │manualul pentru clasa │
│ │ │a XI-a, an de │
│6. │Dincă C. │completare, Editura │
│ │colab. │Didactică şi │
│ │ │Pedagogică R.A., │
│ │ │Bucureşti, ediţiile │
│ │ │2006, 2007, 2008 (şi │
│ │ │alte ediţii avizate de│
│ │ │Ministerul Educaţiei) │
├───┼───────────┼──────────────────────┤
│ │ │Tehnica servirii │
│ │ │consumatorilor, │
│ │ │clasele XI-XII, │
│ │Dobrescu E.│Editura Didactică şi │
│7. │colab. │Pedagogică R.A., │
│ │ │Bucureşti, ediţiile │
│ │ │1996, 2006 (şi alte │
│ │ │ediţii avizate de │
│ │ │Ministerul Educaţiei) │
├───┼───────────┼──────────────────────┤
│ │Florea C. │Manualul directorului │
│8. │colab. │de restaurant, Editura│
│ │ │„THR-CG”, 2004 │
├───┼───────────┼──────────────────────┤
│ │ │Turism şi alimentaţie,│
│ │Mihai, │manual pentru clasa a │
│9. │Ştefania şi│IX-a, Editura CD │
│ │colectiv │PRESS, 2010 (şi alte │
│ │ │ediţii avizate de │
│ │ │Ministerul Educaţiei) │
├───┼───────────┼──────────────────────┤
│ │ │Tehnologia produselor │
│ │ │de cofetărie şi │
│ │ │patiserie, clasele │
│ │ │X-XII, Editura │
│10.│Mihăilescu │Didactică şi │
│ │A. colab. │Pedagogică R.A., │
│ │ │Bucureşti, 2000, 2003 │
│ │ │(şi alte ediţii │
│ │ │avizate de Ministerul │
│ │ │Educaţiei) │
├───┼───────────┼──────────────────────┤
│ │ │Tehnologia │
│11.│Nicolescu R│restaurantelor, │
│ │ │Editura „Inter-Rebs”, │
│ │ │Bucureşti,1998 │
├───┼───────────┼──────────────────────┤
│ │ │Serviciile în turism │
│ │ │şi alimentaţie │
│12.│Nicolescu R│publică, Editura │
│ │ │„Sport-Turism”, │
│ │ │Bucureşti, 1998 │
├───┼───────────┼──────────────────────┤
│ │ │Noţiuni fundamentale │
│13.│Poll, N., │de igienă, Editura │
│ │Serban, A. │„Coresi”, Bucureşti, │
│ │ │2003 │
├───┼───────────┼──────────────────────┤
│ │ │Tehnica servirii │
│ │ │consumatorilor, │
│ │ │clasele XI-XII, │
│ │Stavrositu │Editura Didactică şi │
│14.│S. colab │Pedagogică R.A., │
│ │ │Bucureşti, ediţiile │
│ │ │1996, 2006 (şi alte │
│ │ │ediţii avizate de │
│ │ │Ministerul Educaţiei) │
├───┼───────────┼──────────────────────┤
│ │ │Arta serviciilor în │
│ │ │restaurante, baruri, │
│ │Stavrositu,│gastronomie, hoteluri,│
│15 │Stere │pensiuni turistice, │
│ │ │Bucureşti: Fundaţia │
│ │ │Arta serviciilor în │
│ │ │turism, 2006 │
├───┼───────────┼──────────────────────┤
│ │ │Turism şi alimentaţie │
│16.│Turcescu A.│publică – clasa a IX-a│
│ │colab │Editura „CD Press”, │
│ │ │Bucureşti, 2010 │
├───┼───────────┼──────────────────────┤
│ │ │Auxiliare curriculare │
│ │ │pentru domeniul Turism│
│17.│www.tvet.ro│şi alimentaţie │
│ │ │elaborate în │
│ │ │programele PHARE-TVET │
└───┴───────────┴──────────────────────┘


    D. TEMATICA ŞI BIBLIOGRAFIA PENTRU DIDACTICA GENERALĂ ŞI METODICA PREDĂRII DISCIPLINELOR TEHNOLOGICE
    a. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice
    1. Conceptul de curriculum. Tipologie. Curriculum în dezvoltare locală. Produse şi documente curriculare: planuri cadru, planuri de învăţământ, standarde de pregătire profesională, programe şcolare/curriculum, manuale şcolare, auxiliare didactice. Alţi termeni de referinţă ai curriculumului naţional: arii curriculare, discipline, module.
    2. Proiectarea activităţii didactice: elaborarea planificării calendaristice, proiectarea lecţiilor/activităţilor didactice.

    b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic - aplicativ.
    1. Strategii didactice. Definiţii, Caracterizare. Tipologie.
    2. Metode de învăţământ: descriere, exemple de utilizare a diferitelor metode de învăţământ în cadrul lecţiei. Metode şi tehnici didactice interactive: descriere, exemple de aplicare a metodelor şi tehnicilor didactice interactive în cadrul diferitelor tipuri de lecţii.
    3. Forme de organizare a instruirii. Forme de organizare a activităţii didactice. Lecţia, unitate didactică fundamentală: definiţie, evenimentele lecţiei, tipuri şi variante de lecţii.
    4. Mijloace de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare- învăţare-evaluare. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ. Clasificarea şi caracteristicile mijloacelor de învăţământ. Mediul de instruire. Cerinţe în organizarea mediului de instruire.

    c. Evaluarea rezultatelor şcolare
    1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ. Funcţiile evaluării. Formele evaluării. Obiectivele evaluării. Proiectarea evaluării.
    2. Metode şi instrumente de evaluare. Metode şi instrumente tradiţionale de evaluare. Metode complementare/alternative de evaluare.
    3. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, reguli de proiectare, modalităţi de evaluare şi de notare, avantaje şi dezavantaje/limite în proiectare şi utilizare.
    4. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate.
    5. Notarea şcolară. Variabilitatea notării. Factori ai variabilităţii aprecierii şi notării. Erori în evaluarea şcolară/Efecte perturbatoare în apreciere şi notare.


    BIBLIOGRAFIE

┌───┬──────────┬────────────────┬──────────────┐
│ │ │Sinteze de │ │
│ │ │pedagogie │ │
│ │ │generală: ghid │ │
│ │Albulescu,│pentru │Didactica │
│ │I., │pregătirea │Publishing │
│1. │Catalano, │examenelor de │House, │
│ │H. │titularizare, │Bucureşti, │
│ │(coord.) │definitivat şi │2020 │
│ │ │gradul didactic │ │
│ │ │II profesori de │ │
│ │ │toate │ │
│ │ │specializările │ │
├───┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │Bocoş, │Instruirea │Editura │
│2. │M.-D. │interactivă │Polirom, Iaşi,│
│ │ │ │2013 │
├───┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Teoria şi │ │
│ │ │metodologia │ │
│ │ │instruirii. │ │
│ │ │Teoria şi │ │
│ │Bocoş, M.,│metodologia │Editura │
│3. │Jucan, D. │evaluării: │Paralela 45, │
│ │ │repere şi │Piteşti 2019 │
│ │ │instrumente │ │
│ │ │didactice pentru│ │
│ │ │formarea │ │
│ │ │profesorilor │ │
├───┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │Cucoş, C. │ │ │
│ │Pedagogie,│ │ │
│ │ediţia a │Editura Polirom,│ │
│4. │III-a │Iaşi, 2014 │ │
│ │revăzută │ │ │
│ │şi │ │ │
│ │adăugită │ │ │
├───┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Psihopedagogie │ │
│ │ │pentru examenele│ │
│ │ │de definitivare │Editura │
│5. │Cucoş, C. │şi grade │Polirom Iaşi, │
│ │(coord.) │didactice, │2009 │
│ │ │ediţia a III-a │ │
│ │ │revăzută şi │ │
│ │ │adăugită │ │
├───┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │Niţucă C.,│Didactica │Editura │
│6. │Stanciu T.│disciplinelor │Performantica,│
│ │ │tehnice │Iaşi, 2006 │
├───┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │Potolea, │Pregătirea │ │
│ │D., Necşu,│psihopedagogică │ │
│ │I., Iucu, │Manual pentru │Editura │
│7. │R.B., │definitivat şi │Polirom, Iaşi,│
│ │Pânişoară,│gradul didactic │2008 │
│ │I.- O. │II │ │
│ │(coord.) │ │ │
├───┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Evaluarea în │Editura │
│8. │Radu I.T. │procesul │Didactică şi │
│ │ │didactic │Pedagogică, │
│ │ │ │2008 │
├───┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Evaluarea │Editura │
│9. │Stoica A. │curentă şi │Prognosis, │
│ │(coord.) │examenele, Ghid │Bucureşti, │
│ │ │pentru profesori│2001 │
├───┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Evaluarea │Humanitas │
│ │ │progresului │Educaţional, │
│10.│Stoica A. │şcolar. De la │Bucureşti, │
│ │ │teorie la │2003 │
│ │ │practică. │ │
├───┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Ghiduri │ │
│ │ │metodologice │MEC, CNC, │
│ │ │pentru aplicarea│Editura Aramis│
│11.│*** │programelor │Print, │
│ │ │şcolare - Aria │Bucureşti, │
│ │ │curriculară │2002 │
│ │ │Tehnologii, │ │
│ │ │Liceu tehnologic│ │
├───┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Curriculum │ │
│ │ │naţional/ │ │
│ │ │programe şcolare│ │
│ │ │pentru │ │
│12.│ │disciplinele │ │
│ │ │tehnologice în │ │
│ │ │vigoare în anul │ │
│ │ │susţinerii │ │
│ │ │concursului │ │
├───┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Planurile-cadru,│ │
│ │ │standardele de │ │
│ │ │pregătire │ │
│13.│ │profesională în │ │
│ │ │vigoare în anul │ │
│ │ │susţinerii │ │
│ │ │concursului │ │
├───┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │"Programul │ │
│ │ │Naţional de │ │
│ │ │Dezvoltare a │MEN – CNCEÎP, │
│14.│ │Competenţelor de│Bucureşti, │
│ │ │Evaluare ale │2008 │
│ │ │Cadrelor │ │
│ │ │Didactice │ │
│ │ │(DeCeE)" │ │
└───┴──────────┴────────────────┴──────────────┘


                                  MINISTERUL EDUCAŢIEI
                        CENTRUL NAŢIONAL DE POLITICI ŞI EVALUARE
                                      ÎN EDUCAŢIE
                                   EXAMENUL NAŢIONAL
                                 PENTRU DEFINITIVARE ÎN
                              ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
                                    PROGRAMA PENTRU
                                      ARHITECTURĂ
                                       Bucureşti
                                        - 2023 -

    NOTĂ DE PREZENTARE
        Programele pentru perfecţionarea pregătirii de specialitate a cadrelor didactice urmăresc afirmarea de noi competenţe profesionale prin aprofundarea unor concepte şi orientări cu privire la educaţia pentru arhitectură înţeleasă ca activitate creativă specifică de formare în spirit cultural a tinerei generaţii.
        Prezenta programa are în vedere atât însuşirea temeinică şi completă a conţinutului teoretic care vizează definirea procesului arhitectural, semnificaţiile spaţiului arhitectural şi legile compoziţiei de arhitectură, cât şi însuşirea funcţiilor practice ale acesteia, prin aspectele care vizează funcţionalitatea, tehnica şi tehnologia.
        Cadrele didactice care se prezintă la examenul naţional de obţinere a definitivării în învăţământ sunt, în general, absolvenţi de doar câţiva ani ai instituţiilor de învăţământ superior. Din acest punct de vedere, examenul trebuie să ateste următoarele:
        ● stăpânirea cunoştinţelor generale din ştiinţele educaţiei asimilate deja, cu accent pe aplicaţiile lor practice (proiectare, strategii didactice, mijloace de învăţământ, creativitate);
        ● aplicarea creativă a informaţiilor din didactica specialităţii dobândite anterior şi îmbogăţite prin experienţa de catedră (limbaj arhitectural şi teoria spaţiului arhitectural)
        ● preocupări de optimizare şi ameliorare a mijloacelor de accesibilizare a conţinutului programei şcolare în funcţie de particularităţile individuale ale nivelului de pregătire al elevilor;
        ● calitatea documentării privind cultura de arhitectură în şcoala actuală: mass-media, publicitate, informarea la bibliotecă, etc.;
        ● demonstrarea unor capacităţi de descoperire a mijloacelor şi căilor specifice de cultivare şi stimulare a vederii în spaţiu, a înţelegerii şi reprezentării spaţiului arhitectural şi a creativităţii elevilor.

        Obiectivele învăţământului preuniversitar de arhitectură vizează:
        ● înţelegerea spaţiului arhitectural, însuşirea tehnicilor de reprezentare şi modelare în spaţiul bi- şi tridimensional, înţelegerea principiilor de compoziţie spaţială, a aspectelor referitoare la textură, materialitate, lumină, tipologii structurale şi funcţionale;
        ● formarea capacităţii de a formula şi a susţine o idee în cadrul procesului de creaţie, însuşirea expresiei "concept", înţelegerea procesului creativ, astfel încât acesta să devină o activitate conştientă;
        ● conştientizarea elevilor asupra responsabilităţii profesiei de arhitect, prin faptul că arhitectul creează şi organizează spaţiul, cu efecte de lungă durată, iar modul în care mediul construit este planificat, proiectat, realizat, utilizat, relaţionat cu peisajul şi întreţinut are o influenţă definitorie, pe termen lung, asupra fiecăruia dintre noi;
        ● cunoaşterea patrimoniului arhitectural naţional şi local, în context european, cu rol în definirea identităţii culturale individuale;
        ● capacitatea elevilor de a lucra în echipă, de a colabora şi împărtăşi idei.

        În perspectiva atingerii acestor obiective, caracterul integrator pentru disciplina Arhitectură este dezvoltat în cadrul mai larg al demersului metodic, învăţarea în domeniul arhitecturii vizând atât aspecte teoretice cât şi de înţelegere şi de reprezentare a spaţiului arhitectural, punerea în aplicare a acestor conţinuturi, îndeosebi în cadrul orelor de Atelierului de specialitate - Arhitectură, implicând, din partea profesorilor, motivaţii de inovare şi descoperire a unor strategii, modalităţi tehnice, mijloace şi forme active pentru formarea şi dezvoltarea educaţiei pentru arhitectură, a vederii în spaţiu şi stimularea creativităţii elevilor.
        Acestea constituie obiectivul fundamental al împrospătării informaţiei de specialitate, psihopedagogice şi metodologice şi criteriul evaluării prestaţiei fiecărui cadru didactic, pe linia preconizată de reforma curriculară în curs de desfăşurare în învăţământul românesc de toate gradele, astfel încât beneficiarii acestuia să poată fi capacităţi spre a fi la înălţimea aşteptărilor societăţii secolului XXI, în contextul unei societăţi culturale sustenabile.

    COMPETENŢELE CADRULUI DIDACTIC ÎN DOMENIUL ARIEI CURRICULARE ARTE - ARHITECTURĂ
    COMPETENŢE SPECIFICE
        ● Competenţa în elaborarea unor proiecte de specialitate sau interdisciplinare, individuale şi/sau comune.
        ● Competenţe de a concepe curriculum la decizia şcolii pe aria curiculară Arte - Arhitectură. Competenţe în structurarea şi argumentarea propriilor atitudini estetice faţă de fenomenul cultural-artistic în general şi arhitectural în special.
        ● Competenţe în utilizarea tehnologiilor informaţionale specifice comunicării vizuale şi reprezentării spaţiului arhitectural.
        ● Competenţa de conturare a unui profil intelectual şi profesional prin consultarea constantă a materialelor bibliografice (de specialitate şi din perspectivă interdisciplinară).
        ● Cunoaşterea temeinică a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice ale disciplinei.
        ● Competenţa de a construi/alcătui demersuri didactice interactive cu integrarea conţinuturilor metodice.
        ● Competenţa de adecvare a demersului didactic la colectivul clasei şi/sau la specificul disciplinei. Competenţa de a actualiza prin lecturi, activităţi în atelier, demonstraţii, expuneri, proiecte conform cerinţelor reformei curriculare; comunicarea eficientă cu parteneri în activitatea educaţională.

    COMPETENŢE TRANSVERSALE
        Competenţe pentru dezvoltarea personală:
        ● Capacitate de autoevaluare a nevoii de formare profesională în scopul inserţiei şi adaptabilităţii la cerinţele locului de muncă;
        ● Gândire structurată;
        ● Target pentru prestare optimă;
        ● Evaluarea corectă a resursei timp;
        ● Personal branding.

        Managementul resursei umane/a clasei de elevi:
        ● Capacităţi de team building;
        ● Managementul performanţei;
        ● Aplicarea tehnicilor de muncă eficientă pe diverse paliere ierarhice.

        Leadership:
        ● Management strategic;
        ● Planificare;
        ● Motivarea şi antrenarea grupului de lucru/clasei de elevi

    I. TEMATICA DE SPECIALITATE
    TEORIA ŞI ESTETICA ARHITECTURII
    A. Definirea arhitecturii ca obiect, fenomen, actualitate
        Procesul istoric de definire a arhitecturii.

    B. Spaţiul existenţial şi spaţiul arhitectural
    1. Nivelurile spaţiului existenţial, nivelurile spaţiului arhitectural şi interacţiunile dintre acestea la nivel geografic, peisager, urbanistic, de obiect arhitectural. Influenţa elementelor de mediu: climă, apă şi teren asupra spaţiului arhitectural. Conformarea volumetrică, soluţii constructive, materiale de construcţii utilizate în arhitectura vernaculară. Conceptul de dezvoltare durabilă în arhitectură.
    2. Date fundamentale ale spaţiului arhitectural, organizare şi compoziţie. Elemente de morfologie în analiza spaţiului arhitectural. Principii de compoziţie în arhitectură şi în urbanism. Studiul structurilor naturale, interpretarea şi organizarea lor în compoziţie; Măsura exterioară, interioară, măsura absolută. Scara, raport, proporţii. Lumină şi culoare în spaţiul arhitectural. Metode de reprezentare tridimensionale şi bidimensionale ale spaţiului arhitectural. Noţiuni de estetică urbană, estetică arhitecturală.
    3. Conţinut, formă şi funcţie. Teoria locuirii. Teoria programelor de arhitectură. Condiţii optime ale confortului interior faţă de particularităţile funcţionale şi psihofiziologice ale omului: zonificare, scară modulară, flexibilitate spaţială.
        Interpretarea tehnică a spaţiului arhitectural. Rolul materialelor de construcţie în evoluţia structurii spaţiului arhitectural şi a anvelopei clădirii. Materiale de construcţie sustenabile.

    4. Relaţiile dintre caracteristicile spaţiale, constructive şi funcţionale ale diferitelor programe de arhitectură.
    5. Noţiuni de spaţiu public urban. Arhitectura spaţiului străzii. Tipuri de spaţiu public, semipublic, spaţiu privat.
    6. Urbanizare, regenerare urbană, reconversie urbană, patrimoniu industrial, implicarea comunităţilor în planificarea urbană - planificarea urbană colaborativă, intervenţii în zone cu valoare istorică. Restaurarea spaţiului urban. Strada - spaţiul de coexistenţă a diferitelor tipuri de mobilităţi, schema stradală. Modalităţi de fluidizare, inter-conectare şi accesibilizare.
    7. Contextul social-economic-actual. Problematica rezidenţialului urban contemporan. Oraşele în secolul al XX-lea, urbanismul progresist, Charta de la Atena - oraşul coerent. Rezidenţialul urban în România ultimelor decenii.


    BIBLIOGRAFIE
        Tematica de specialitate (teoria şi estetica arhitecturii)
    1. Addington, D. Michelle; Schodek, Daniel, Smart Materials and Technologies For the Architecture and Design Professions, Editura Oxford: Arhitectural Press, 2005;
    2. Alexander, Christopher, Noteson the Synthesis of Form, Cambridge Mass, Harvard University Press, 1986;
    3. Arheim, R., Dynamique de la forme architecturale, Architecrure & Recherches/Pierre Mardaga 1982;
    4. Arheim, R., Arta şi percepţia vizuală, Editura Meridiane, Bucureşti, 1982;
    5. Argan, Giulio Carlo, Arta Modernă, Editura Meridiane, Bucureşti, 1985;
    6. Benevolo, Leonardo, Storia della Citta, Laterza, 1982;
    7. Benevolo, Leonardo, Oraşul în istoria Europei, Editura Polirom, 2003;
    8. Blake, Pietre, Mies van der Rohe, Architecture and Structure, Pelikan Book 1990;
    9. Ching, Francis D.K., Form, Space and Order, 1996, John Willey et Sons, Inc, 27 Constantin Paul, Culoare-Artă-Ambient, Editura Meridiane, Bucureşti, 1979;
    10. Constantin Paul, Arta 1900 în România, Editura Tehnică, Bucureşti, 1988;
    11. Curinschi Vorona Gh., Introducere în arhitectura contemporană, Editura Tehnică, Bucureşti, 1991;
    12. Curinschi Vorona Gh., Istoria universală a arhitecturii, Editura Tehnică, Bucureşti, vol. I - 1979, vol. II - 1982, vol. III;
    13. Damian Ascanio, Le Corbusier, Editura Meridiane, Bucureşti, 1969;
    14. Enache, M., Ionescu, I., Geometrie descriptivă şi perspectivă, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983;
    15. Evenson, Thomas Thus, Archetypes in architecture, Norvegian University Press, 1991;
    16. Focillon, H., Viaţa formelor, Editura Meridiane, Bucureşti, 1977;
    17. Geddes, Patrick, Cities in Evolution, Williams & Norgate, 1915;
    18. Gheorghiu, A., Proporţii şi trasee geometrice în arhitectură, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1991;
    19. Hall, Peter, Cities Of Tomorrow - Third Edition, Blackwell Publishing, 2014;
    20. Hebel Dirk E., Wisniewska, Marta H., Heisel, Building from Waste: Recovered Materials in Architecture and Construction, Birkhauser, 2014;
    21. Ionescu, Grigore, Arhitectura populară în România, Editura Meridiane, Bucureşti, 1971;
    22. Ionescu, Grigore. Arhitectura pe teritoriul României de-a lungul veacurilor, Editura Academiei. Bucureşti, 1989;
    23. Ionescu, Iulius, Perspectiva. Instrumente de proiectare, Editura Universităţii Ion Mincu, Bucureşti, 2009;
    24. Iliu, Liana, Oraşul grădină şi evoluţia conceptului, Editura Universitară "Ion Mincu", Bucureşti, 2005;
    25. Iurov, C, Arhitectura bionică, Editura Tehnică, Bucureşti, 1985;
    26. Kurokawa, Kisho, Architecture de la Symbiose, Electa Moniteur, 1987;
    27. Laurian, Radu, Probleme de estetica oraşelor, Editura Tehnică, Bucureşti, 1965;
    28. Moughtin, Cliff, Street and Square, Butterworth Architecture, Oxford, 1992;
    29. Moos, Stanislau von, Ie Corbusier, l'Architecte et son mythe, Horizons de France, 1971;
    30. Moussavi, Farshid, The Function of Form, Actar, Harvard University Graduate School of Design, 2009;
    31. Mumford, Lewis, La cite e travers l'histoire, Editions du SEUIL, 1964;
    32. Nemţeanu Ruxandra, Vila în stil neoromânesc, expresia căutărilor unui model autohton în locuinţa individual urbană, Editura Simetria, 2014;
    33. Neufert, Ernst, Manualul Arhitectului - elemente de proiectare şi de construcţie, Alutus, 2004;
    34. Ochinciuc, C, Conceptul dezvoltării durabile în arhitectură. Proiectarea integrată, Editura Universitară "Ion Mincu", Bucureşti, 2002;
    35. Panchyk, K., Solar Interiors, Van Nostrand Reinhold Comp., 1984;
    36. Păun, Silvia, Valoarea arhitecturii autohtone, Ed. Per Omnes Artes, Bucureşti, 2003;
    37. Radian, H., R., Cartea proporţiilor, Editura Meridiane, Bucureşti, 1981;
    38. Răţoiu, Lucian-Cristian, Restaurarea monumentelor istorice. Concepte, teorii, practici, Editura ACS, Colecţia Ştiinţific, 2021;
    39. Risselada, Max, (ed.), Raumplan versus Plan Libre-Adolf Loos/Le Corbusier, 010 Publishers, Rotterdam, 2008;
    40. Scherr, R., The Grid: Form and Process in Architectural Design, USA Books, 2001;
    41. Sitte, Camillo, Arta construirii oraşelor, Editura Tehnică, Bucureşti, 1992;
    42. Steele, James, Ecological Architecture, Thames and Hudson, 2005;
    43. Tănăsescu, A., Geometrie descriptivă, perspectivă, axonometrie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983;
    44. Teodoru, Horia, Perspectiva, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1968;
    45. Trişcu, Aurelian, Spaţii urbane pietonale, Arta Grafică, 1985;
    46. Vasilescu, Sorin, Arhitectura Modernă, Editura Universitară "Ion Mincu", Bucureşti, 1992;
    47. Voiculescu, Sanda, Arhitectură Antică şi Medievală, Editura Universitară "Ion Mincu", Bucureşti, 1986;
    48. Yglesias, Caren, The Innovative Use of Materials in Architecture and Landscape Architecture: History, Theory and Performance. Editura McFarland & Company, Incorporated Publishers, 2014.


    II. DIDACTICA SPECIALITĂŢII
    1. Metode de transmitere şi interpretare a ansamblului de coduri ale limbajului profesional în predarea cunoştinţelor teoretice de arhitectură.
    2. Metode de predare a programelor de arhitectură în cadrul orelor de atelier sau la materiile teoretice - formularea problemei (temă), formularea soluţiei (interpretarea datelor de temă), concretizarea soluţiei (metodologia), înţelegerea soluţiei (răspunsul optim funcţional, stilistic şi spaţial- volumetric).
    3. Căi şi mijloace de convertire a experienţelor de percepţie şi controlul spaţiului real prin noţiuni de desen, geometrie descriptivă şi perspectivă şi de proiectare cu ajutorul calculatorului, în formarea capacităţilor conceptual - proiective ale elevilor.
    4. Metode de evaluare (aplicaţii, verificări) ale calităţii informaţiei pe care elevii şi-au însuşit-o în procesul instruirii specifice domeniului arhitecturii.
    5. Metode de relaţionare a domeniului arhitecturii la celelalte discipline care din aria culturii generale şi de specialitate a elevilor.
    6. Rolul evaluării, funcţiile acesteia corelate cu urmărirea obiectivelor educaţionale, obiectivele generale, specifice şi dezvoltarea competenţelor elevilor în învăţarea disciplinelor tehnice.
    7. Proiectarea didactică - planificarea unităţii de învăţare, calendaristică anuală şi pe module; proiectul didactic, fişa de lucru, instrumente de evaluare, bareme de evaluare, fişa de progres şcolar, planul de măsuri remediale.
    8. Aspecte psihopedagogice şi metodice ale formării deprinderilor de percepere în spaţiu.
    9. Eficienţa diferitelor metode şi procedee de reprezentarea spaţiului arhitectural prin studiu după natură în şcoală şi pe teren.
    10. Spaţiul muzeal şi expoziţional şi proiectele de documentare şi analiză în teren, ca resursă complexă de acumulare de cunoştinţe de specialitate, interpretare şi creaţie.
    11. Mijloace de învăţământ - adaptarea acestora la tipul lecţiei şi integrarea lor în procesul de instruire a elevilor.

    BIBLIOGRAFIE
        Didactica specialităţii
    1. Amabile, Teresa M., Creativitatea ca mod de viaţă, Ed. Ştiinţă şi Tehnică, Bucureşti, 1997;
    2. Antonesei, L., Introducere în pedagogie. Dimensiuni axiologice şi transdisciplinare ale educaţiei, Ed. Polirom, Iaşi, 2002;
    3. Ciucescu, Doru, Didactica disciplinelor tehnice, Editura Didactică şi Pedagogică R.A., 2009;
    4. Cucoş, C, Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 2002;
    5. Cucoş, C, Psihopedagogie pentru examenul de definitivat şi gradele didactice, Editura Polirom, Iaşi, 2009;
    6. Gagne, R., Briggs, S., J., Principii de design ale instruirii, Editura Didactică şi Pedagogică, 1977;
    7. Gagne, R., Condiţiile învăţării, Editura Didactică şi Pedagogică, 1975;
    8. Gagnier, Jacques, Les lycees du futur, L'Harmattan, 1991;
    9. Hardy, Tom (ed.), Ari Education in a postmodern world, Intellect Books, Bristol, 2006;
    10. Landsheere V. de, Landsheere G. de, Definirea obiectivelor educaţiei, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977;
    11. Meiss, Pierre von, De la cave au toit. Temoignage D'un enseignement d'architecture, Presses polytechniques et universitaires romandes, Lausanne, 1991;
    12. Neacşu, L, Instruire şi învăţare, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1990;
    13. Nicola, I., Tratat de pedagogie şcolară, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996;
    14. Niţucă, Costică; Stanciu, Tudor, Didactica disciplinelor tehnice, Editura Performantica, 2006;
    15. Piaget, J., Biologie şi cunoaştere, Editura Dacia, Cluj, 1971;
    16. Stan, Emil, Managementul clasei, Ed. Aramis, Bucureşti, 2003;
    17. Stan, Emil, Pedagogie postmodernă, Ed. Institutul European, Iaşi, 2003;
    18. Toma, Iulian - Dalin, Muzeul contemporan. Programe educaţionale, Ed. Institutul European, Iaşi, 2007;
    19. Toma, Steliana, Curs de pedagogie, Institutul de Construcţii, Bucureşti, 1991;
    20. **** Teorii ale limbajului. Teorii ale învăţării, Editura Politică, Bucureşti, 1988.



    Notă:
        Sunt obligatorii documentele şcolare reglatoare valabile în anul şcolar în care se susţine examenul - planuri-cadru, programe şcolare şi manualele cuprinse în Catalogul manualelor şcolare, valabile în învăţământul preuniversitar în anul susţinerii examenului
                                  MINISTERUL EDUCAŢIEI
                        CENTRUL NAŢIONAL DE POLITICI ŞI EVALUARE
                                      ÎN EDUCAŢIE
                                   EXAMENUL NAŢIONAL
                                 PENTRU DEFINITIVARE ÎN
                              ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
                                    PROGRAMA PENTRU
                         ARTĂ TEATRALĂ ŞI ARTELE SPECTACOLULUI
                                       Bucureşti
                                        - 2023 -

    NOTĂ DE PREZENTARE
        Prezenta programă urmăreşte să înlesnească pătrunderea în teoria modernă a artei teatrului, pentru a da posibilitatea profesorilor din învăţământul preuniversitar să-şi structureze cunoştinţele şi activitatea didactică în aşa fel încât să poată urmări, în mod coerent, un traseu unitar. Finalitatea studiului artei teatrului este complexă deoarece:
    - dezvoltă abilităţile de comunicare intrapersonală şi exprimarea sinelui;
    – dezvoltă capacitatea de a lucra în echipă;
    – favorizează autocunoaşterea şi exprimarea autentică;
    – dezvoltă creativitatea, capacitatea de adaptare şi inovare;
    – dezvoltă capacitatea de a crea strategii pentru rezolvarea diverselor probleme/situaţii;
    – dezvoltă simţurile, capacitatea de observare şi de interacţiune cu mediul;
    – dezvoltă inteligenţa emoţională;
    – dezvoltă abilităţile motrice şi vocale;
    – favorizează managementul emoţiilor şi exersează răspunsul adecvat în situaţii de criză;
    – pune în lumină virtualităţi latente, dezvoltă potenţialul individual.

        În acest scop e foarte important ca arta teatrului, care conţine mijloace de arta actorului, să nu fie privită în chip "tradiţionalist" sau "meşteşugăresc", ca mimare sau ilustrare a unui text sau ca un sistem mai închegat sau mai puţin închegat de "tehnici". În toate marile şcoli de teatru contemporane, atelierul de teatru deschide un câmp vast de experimentare, (auto)cunoaştere şi interrelaţionare umană.
        În cartea sa O poetică a artei actorului, profesorul Ion Cojar spune: "Formarea e un delicat proces de recuperare a totalităţii umane, a întregului potenţial individual, un complex formator de noi deprinderi, specifice unei activităţi de performanţă spirituală şi psiho-fizică, de depăşire a limitelor omului comun. Clasa de arta actorului e un atelier de experimentare şi de recuperare a celor cinci simţuri, a tuturor tipurilor de memorie şi imaginaţie, precum şi a tuturor proceselor psihice de prelucrare efectivă, nu doar superficial simbolică şi mimată a informaţiilor senzoriale obţinute prin raportarea corectă, onestă, la obiectele statice şi subiectele dinamice, vii, precum şi la evenimentele din mediul înconjurător, în relaţia permanentă cu dinamica situaţiilor şi prin respectarea strictă a temelor şi a regulilor stabilite, până la însuşirea mecanismului specific al creativităţii actorului, acela de a transforma convenţia (tema propusă) în realitate psihică procesual obiectivă care determină în mod natural, organic şi comportamentele adecvate" (Ion Cojar, O poetică a artei actorului, Ed. Paideia, 1998).
        Programa de faţă se adresează absolvenţilor instituţiilor de învăţământ superior din domeniul Teatru şi artele spectacolului care vor desfăşura activităţi didactice în cadrul ariei curriculare arte - curriculum diferenţiat din învăţământul preuniversitar. La elaborarea programei de faţă au fost luate în considerare atât cercetările în domeniul curricular, tendinţele pe plan internaţional, cât şi opiniile unor profesori cu o bogată experienţă artistică şi didactică.
        Datorită caracterului preponderent practic al disciplinelor artistice, profesorul trebuie să facă demonstraţia că are capacitatea de a parcurge procesul instructiv-educativ la un nivel artistic convingător. De aceea, toţi absolvenţii instituţiilor de învăţământ superior susţin înaintea probei scrise şi o probă practică în specialitatea pentru care s-au pregătit, astfel că examenul pentru ocuparea posturilor vacante din învăţământul preuniversitar constă în susţinerea a două probe:
    a) probă practică (conform anexei la Metodologie);
    b) probă scrisă.

        Prezenta programă urmăreşte:
    - consolidarea pregătirii de specialitate corespunzătoare competenţei didactice, a profesorului de teatru;
    – actualizarea bazei teoretice şi practice privitoare la aspectele didactice fundamentale care se leagă de realizarea educaţiei viitorului artist din domeniul Teatru şi artele spectacolului sau viitorului consumator de artă;
    – corelarea conţinuturilor de specialitate cu planul cadru şi curriculum-ul naţional în vigoare;
    – aplicarea didacticii specialităţii în activitatea la clasă, ţinând cont de ciclurile curriculare, precum şi de nivelul abilităţilor specifice teatrului ale elevilor din şcolile şi liceele de specialitate;
    – dezvoltarea capacităţilor de interpretare intra şi interdisciplinare a conţinuturilor şi de formare a unei culturi curriculare;
    – valorificarea conţinuturilor disciplinei prin construirea unui demers didactic modern, prin proiectare structurată, prin organizarea unor activităţi de învăţare centrate pe nevoile şi interesele elevilor, care să faciliteze învăţarea eficientă de către elevi, a conţinuturilor specifice disciplinei;
    – dezvoltarea capacităţilor de evaluare a cunoştinţelor şi deprinderilor dobândite de elevi cu ajutorul întregului set de instrumente şi tehnici de evaluare şi reglarea demersului didactic pe baza interpretării informaţiilor oferite de rezultatele evaluării.

        Pentru a realiza transferul deprinderilor artistice, în cadrul căruia se obţine modelarea intenţionată a personalităţii elevului ca viitor consumator de artă sau viitor artist, cadrul didactic trebuie să utilizeze forţa educativă a exemplului personal. Prin conţinuturile puse la dispoziţie de prezenta programă, profesorul de arta teatrului va produce dovada concretă a faptului că stăpâneşte în mod profesionist disciplina pe care o predă, înlăturându-se astfel posibile cazuri de impostură sau de degradare în timp a capacităţilor artistice-interpretative, constituind totodată o garanţie a profesionalismului în învăţământul artistic.
        Prezenta programă este valabilă şi pentru absolvenţii aparţinând minorităţilor naţionale.

    COMPETENŢELE CADRULUI DIDACTIC
        În procesul de predare-învăţare-evaluare cadrul didactic trebuie să:
    - cunoască conţinuturile ştiinţifice ale disciplinei şi să opereze corect şi adecvat cu limbajul specific necesare praxisului şcolar, să motiveze elevii/elevul în/pentru formarea deprinderilor şi abilităţilor specifice;
    – utilizeze şi să dezvolte valenţele creative ale elevilor/elevului;
    – opereze cu analogii stilistice şi creative între arte, în perspectivă interdisciplinară, ca o unitate a competenţei de specialitate în plan teoretic;
    – deţină capacitatea de a construi demersuri didactice interactive şi să-şi adapteze strategiile didactice la conţinuturi;
    – utilizeze documentele şcolare reglatoare în spiritul principiilor didactice în specialitatea respectivă, pentru aplicarea adecvată a programei şcolare în vederea unui demers didactic eficient;
    – posede o gândire critică privitoare la creaţiile dramaturgiei, având o atitudine reflexivă asupra acestora, precum şi disponibilitatea de a transfera în viaţa socială valori estetice, ca alternative la manifestările de tip kitch.
    – aibă capacitatea de a comunica cu clasa/elevul
    – posede capacitatea de a funcţiona ca element integrator al valorilor culturale în comunitatea locală şi naţională.

        Teatru şi artele spectacolului
        ● Artele spectacolului
        ● Didactica specialităţii
        ● Istoria teatrului românesc şi a teatrului universal


    ARTELE SPECTACOLULUI
        TEME:
    I. Jocurile teatrale
        Sistemul de învăţământ bazat pe Jocuri teatrale dezvoltă gândirea, capacitatea de structurare a strategiilor de rezolvare a problemelor, stimulează intuiţia, încurajează cunoaşterea proprie, dezvoltă comportamentul organic (primul pas şi cel mai important al dezvoltării artistice), dezvoltă toate abilităţile psiho-fizice necesare relaţionării cu mediul înconjurător şi cu partenerii de joc (toate aceste capacităţi fiind apoi translate inconştient, deci fără efort, în viaţa cotidiană).
        Diferenţa dintre Joc şi joacă (jocul din curtea şcolii, jocul de cabană etc.) - Jocul are reguli proprii, pe care copilul le respectă de bunăvoie. ("Gândirea înaintează, prin joc, de la cunoscut la necunoscut, de la previzibil la imprevizibil, de la sigur la problematic, de la nimereală la strategie, jocul nu se asociază facilului şi neseriosului, ci creaţiei şi sensibilităţii" - Solomon Marcus, Artă şi ştiinţă, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1996, pp. 74, 75, 76).
        Caracteristicile jocului - vezi Viola Spolin, Improvizaţie pentru teatru (Unatc Press, 2008), capitolul "Experienţă creatoare" (p. 49-66).
        Importanţa lucrului în grup (de la jocurile de grup şi la cele individuale) - teatrul este o artă colectivă (vezi Stanislavski şi Viola Spolin).
        Descoperirea instrumentelor de lucru prin intermediul Jocurilor teatrale (Punctul de concentrare - vezi Viola Spolin, op. cit., p. 70).
        Arta actorului ca rezolvare de probleme (de la punctul de atenţie la PDC şi de aici la problema de rezolvat prin acţiune - vezi Viola Spolin, op. cit., p. 68).
        Evoluţia de la Jocul teatral la exerciţiul de improvizaţie, complex, conţinând Parametrii Situaţiei scenice: Unde?, De unde?, Când?, De când?, Ce?, De ce? (Cu ce scop?, Cu ce motivaţie?) Cine? - eu în situaţia dată, Cum? - niciodată.

    II. Exerciţiile de improvizaţie creează deprinderea ca, utilizând PDC-ul, acţionând pentru rezolvarea problemei, comportamentul elevului să fie organic (nealterat de situaţia convenţională în care se lucrează, de condiţia specifică disciplinei: grupul de lucru poate fi uneori divizat - o parte acţionează, cealaltă priveşte, rămânând partener egal în experienţa comună.)
    - ambele grupuri vor analiza obiectiv experienţa comună (vezi Evaluare - Viola Spolin, op. cit., p. 74, vezi Etichete şi/sau Concepte - p. 83, Evitarea Cum-ului - p. 84)
    – etapizarea exerciţiilor de improvizaţie se va face de la simplu la complex. Metoda de învăţare prin joc, având ca obiectiv obţinerea manifestării autentice, totale, organice a individului. Exerciţiile de improvizaţie respectă parametrii situaţiei scenice: Unde?, De unde?, Când?, De când?, Ce?, De ce?, precum şi, cel mai important, Cine? face acţiunea scenică.
        Din punctul de vedere al parametrului Cine trebuie să analizăm în detaliu un aspect esenţial în Arta Actorului. În toate exerciţiile ce pun în valoare parametrii teatrali, atât de importanţi în creaţia scenică a elevului actor, se poate pune întrebarea firească: cine face acţiunea? Dacă elevul capătă un rol anume, înseamnă că el trebuie să "intre în pielea altcuiva", adică să "devină altceva şi altcineva"? Nimic mai greşit! Pe scenă se urcă şi construieşte o altă realitate actorul = om (conform teoriei lui Ion Cojar în O poetică a artei actorului). Adică, acel om care deţinând, experimentând şi dezvoltând abilităţile specifice artei sale îşi poate asuma acea nouă realitate. Întotdeauna va fi: el-omul-actor. Traseul procesului de creaţie artistică nu poate niciodată pleca din alt punct de pornire. De aceea, de fiecare dată profesorul de teatru va face specificaţia: Tu- în situaţia dată şi nicidecum tu-imaginându-ţi cum ar face altcineva în aceasta situaţie. Sau mai clar: ce-ai face tu, în situaţia dată. Acest proces se poate realiza doar cu ajutorul "magicului dacă" (conform teoriei lui K. Stanislavski în Munca actorului cu sine însuşi). Acesta este un principiu fundamental în arta actorului, fără de care asumarea unui rol nu poate fi posibilă. Magicul dacă este în esenţă un joc simplu în care oricine se poate întreba: Ce ar fi dacă mi s-ar întâmpla mie? Pe scenă răspunsul la această întrebare se experimentează, se caută, se descoperă, dar niciodată nu se impune din afară.
        Unul dintre principiile fundamentale ale metodei jocurilor teatrale, alături de autenticitate, este cel al procesualităţii (vezi Viola Spolin, Expresia colectivă, p. 20, ediţia 2014): Procesul este mai important decât succesul, drumul spre adevăr mai important decât adevărul însuşi. Atât la nivelul jocului teatral, cât şi al exerciţiilor de improvizaţie sau al textelor individuale sau de grup (scene din dramaturgie), procesualitatea se referă la gândirea efectivă în situaţia propusă, la încasarea, prelucrarea datelor oferite de regulile jocului/circumstanţele situaţiei şi de urmărirea Punctului de concentrare (pentru atingerea Scopului).
        În exerciţiile de improvizaţie trebuie ţinut cont de cele cinci coordonate după care se dezvoltă procesul de creaţie în arta actorului. Ele sunt: 1. Teme; 2. Probleme; 3. Situaţii; 4. Sarcini; 5. Scopuri. Acestea sunt coordonatele după care se ghidează un actor în existenţa sa scenică. Parcursul e simplu: un actor primeşte o temă; în acest moment se ridică o problemă (sau mai multe) ce trebuie rezolvată (rezolvate); acestea se pot subsuma mai multor situaţii care, implicit, dau actorului mai multe sarcini ce vor trebui organizate, după un traseu ce implică urmărirea unor scopuri clare, derivate din chiar tema primită. Este foarte important de specificat faptul că pentru rezolvarea oricărei teme primite nu există o reţetă anumită. Nu există o soluţie impusă de cineva. Niciun profesor sau regizor nu trebuie să impună, stabilească, fixeze felul în care elevul să rezolve tema primită, pentru că în acest moment se instaurează mortificarea procesului creator. Cum suntem în permanenţă sub sfera generoasă a Improvizaţiei, soluţiile trebuie găsite în acel moment, în acel timp şi spaţiu, într-o condiţionare psihologică ce ţine de fiecare om-actor în parte. Deci temele nu trebuie niciodată rezolvate "la rece" de dinainte, adică "preparate". Este foarte importantă această precizare deoarece, există unii elevi harnici, care îşi fac un plan bine închegat de dinainte, un fel de "mică regie", prin care îşi propun mental traseele rezolvării temelor. Rezultatul va fi întotdeauna unul formal, fără viaţă; şi aceasta deoarece, în teatru, nu are valoare viaţa "gândită", "organizată" de dinainte, ci viaţa trăită în acel moment ca-n realitate. Rezolvările trebuie să apară spontan, în urma unui proces psihologic organic, întreaga fiinţă a omului-actor trebuind să participe real şi concret în momentul soluţionării temelor din parcursul scenic.

    III. Abordarea textului
        Prima etapă a studiului artei actorului la nivel preuniversitar este preponderent non-verbală. Antrenamentul psiho-fizic, jocurile teatrale şi exerciţiile de improvizaţie fac parte din această metodă non-verbală, care pregăteşte în mod ideal elevul pentru problemele de abordare a textului deoarece îl ajută să deprindă la nivel organic instrumentele de lucru, aceleaşi într-un joc, ca şi într-o scenă: Punctul de concentrare, urmărirea Scopului, implicarea în circumstanţele date, procesualitatea efectivă. Gradul de dificultate al textelor abordate va creşte treptat (de la literatura pentru copii şi tineret, până la texte complexe) în funcţie de dezvoltarea organică individuală şi a grupului. Etapele utilizării textului vor fi următoarele: în cadrul exerciţiilor de improvizaţie se porneşte de la text improvizat (exerciţii pentru parametrul Unde, de exemplu) şi se continuă cu schimbul de replici date de profesor. De exemplu: exerciţii de tipul A-B-urilor (vezi cartea Jocuri Teatrale de la A la Z); în paralel, profesorul va introduce textele individuale (propuse de elevi, alese prin consultarea cu profesorul şi care vor forma un repertoriu individual): fabule, poezii, povestiri.
        Textele pot fi dramatizate pentru a facilita abordarea textului de către elevii cu vârste mai mici. În plus, dacă optează pentru texte din dramaturgia românească sau universală, profesorul de arta actorului va ţine cont de un criteriu esenţial: gradul de dificultate al acestora nu trebuie să depăşească capacitatea de înţelegere şi rezolvare a problemelor pe care o au elevii în acest moment. Există în acelaşi timp metoda de scriere creativă prin care elevii pot realiza un text literar pornind de la diverse teme din realitatea înconjurătoare sau imaginată. Rolul profesorului este acela de a aduna ideile elevilor şi de a-i ajuta pe aceştia să le pună într-o formă dramatică, prin jocuri de improvizaţie, respectând ideile elevilor.
        Elevii liceelor de specialitate trebuie să dobândească, de asemenea, capacitatea de a susţine un recital (de minim 15 minute) cuprinzând fabule, poezii, povestiri şi un monolog. Textele vor fi lucrate conform aceloraşi principii ale dezvoltării organice: gândirea efectivă, aici şi acum, ţinând cont de circumstanţele situaţiei; implicarea autentică în situaţie - Eu în situaţia dată (şi apariţia subiectului personal); coerenţa gândurilor elevului-actor în funcţie de datele situaţiei scenice (Ce spun? Cui mă adresez? Cu ce scop?).
        Un exerciţiu esenţial, premergător introducerii textului, este Conceptul. Acesta trebuie exersat în cadrul atelierelor de improvizaţie, astfel încât elevul să dobândească capacitatea de a asuma un nou mod de gândire (şi toate comportamentele adecvate ce rezultă din această asumare). Arta actorului este, în primul rând, un mod de a gândi şi abia în ordine secundă un mod de a face (conform teoriei lui Ion Cojar în O poetică a artei actorului).

    IV. Alcătuirea unui antrenament colectiv
        Fiecare profesor va formula, în funcţie de necesităţile grupului, un antrenament cuprinzând exerciţii specifice pentru expresivitatea corporală şi verbală. Desigur, jocurile teatrale exersează expresivitatea trupului, iar rostirea corectă este consecinţa nemijlocită a unei gândiri juste; totuşi, exerciţiile tehnice au rol ordonator şi sprijină:
    1. dezvoltarea organică şi creativă a individului şi a grupului;
    2. dezvoltarea intelectuală;
    3. exprimarea emoţională şi relaţionarea cu ceilalţi (vezi K.S. Stanislavski, Munca actorului cu sine însuşi: Destinderea muşchilor, Dezvoltarea expresivităţii trupului, Plastica, Dicţie şi canto -, Vorbirea pe scenă). În debutul studiului se vor aborda exerciţiile de conştientizare, de energizare, apoi cele de mobilitate, apoi exerciţii simple care obţin coordonarea (la persoanele aritmice sau necoordonate). Treptat, se abordează exerciţiile complexe de sincronizare a individului cu grupul. Se pot utiliza exerciţii specifice de încălzire din dansul contemporan, precum şi dansuri populare româneşti, dansuri de societate.


    V. Termeni specifici
    1. coordonate scenice - pe baza acestora se dezvoltă procesul de creaţie în arta actorului. Acestea sunt: teme, probleme, situaţii, sarcini, scopuri. Parcursul este: un actor primeşte o temă; în acest moment se ridică o problemă (sau mai multe) ce trebuie rezolvată (rezolvate); acestea se pot subsuma mai multor situaţii care, implicit, dau actorului mai multe sarcini ce vor trebui organizate, după un traseu ce implică urmărirea unor scopuri clare, derivate din chiar tema primită. Nu există o soluţie impusă de cineva. Niciun profesor sau regizor nu trebuie să impună, stabilească, fixeze felul în care elevul să rezolve tema primită;
    2. situaţia scenică se orientează după un număr de parametri teatrali. Parametrii teatrali sunt unde, de unde (se referă la determinanta spaţială); când, de când (se referă la determinanta temporală); ce, de ce (se referă la determinanta acţională); cine (întotdeauna EU în situaţia dată). În procesul de creaţie al actorului se păstrează regula celor trei unităţi; în spaţiul scenic trebuie să se răspundă acestor trei coordonate de bază: spaţiu, timp şi acţiune scenică;
    3. fizicalizare în teatru se poate dobândi doar cu ajutorul mijloacelor de expresie artistică şi a acţiunilor fizice determinate de relaţiile şi descoperirile scenice.
    4. reacţie organică/organicitate în teatru se referă la capacitatea de a întruchipa veridic situaţii de viaţă cât mai diverse, a trăi cu adevărat alte vieţi
    5. improvizaţie presupune că soluţiile trebuie găsite în acel moment, în acel timp şi spaţiu, într-o condiţionare psihologică ce ţine de fiecare om-actor în parte. Temele nu trebuie niciodată rezolvate "la rece" de dinainte, adică "preparate". Un plan bine închegat de dinainte, un fel de mică regie prin care se rezolvă mental traseele scenice va duce întotdeauna la un rezultat formal, fără viaţă. În teatru, nu are valoare viaţa "gândită", "organizată" de dinainte, ci viaţa trăită în acel moment ca-n realitate;
    6. soluţii/rezolvări scenice - trebuie să apară spontan, în urma unui proces psihologic organic, întreaga fiinţă a omului-actor trebuind să participe real şi concret în momentul soluţionării temelor din parcursul scenic;
    7. magicul dacă este principiul teatral de bază prin care un om îşi poate asuma gândirea unei alte persoane, prin apel la imaginaţie, constituind primul pas către empatie. Cuvântul "dacă" este un impuls, un stimul al activităţii noastre creatoare interioare. Cu alte cuvinte, ce aş face, în cel fel aş proceda într-o situaţie de viaţă a altui om?;
    8. principiul acţiunii fizice este principiul de bază în arta actorului conform căruia acţiunea pe scenă este născută natural/organic/spontan, în urma unui gând. Doar în acest fel, acţiunea devine credibilă pentru spectator;
    9. conflictul scenic reprezintă principalul nucleu care generează acţiunea scenică (conflict în sensul de păreri pro/contra în cadrul relaţiilor interumane ce se stabilesc în procesul artistic). Acesta este cel ce are puterea de a determina stabilirea de teme de studiu, probleme de rezolvat în funcţie de tematica aleasă, situaţii ce trebuie înţelese şi sarcini concrete ce derivă de aici, în atingerea scopului conţinut în chiar tema ridicată de conflictul iniţial;
    10. concesie şi cooperare este un principiu esenţial în arta teatrului, care stă la baza activităţii eficiente şi echilibrate de grup, prin faptul că fiecare participant îşi dezvoltă capacitatea de a interveni atunci când este nevoie de el, la fel cum va şti să aprecieze când este momentul să facă un pas înapoi şi să permită altora să intervină;
    11. cercurile de atenţie constituie un instrument de lucru - determinante spaţiale, după cum urmează: cercul mic (spaţiul care se descrie în jurul copilului-actor, altfel cunoscut drept spaţiu intim); cercul mediu (se referă la încăperea/clasa/scena în care acţionează copilul-actor şi tot ceea ce 12 acest spaţiu conţine) şi cercul mare (descrie spaţiul ce poate fi acoperit cu privirea până la linia orizontului - stradă, cartier, sat, oraş);
    12. punctul de concentrare ajută la izolarea pe segmente a tehnicilor teatrale, care fiind complexe şi suprapuse, pot fi astfel explorate detaliat; asigură controlul în Improvizaţie, unde, altfel, spiritul creator nedirecţionat ar putea deveni o forţă mai curând destructivă, decât stabilizatoare; asigură concentrarea copilului-actor asupra unui punct mobil şi schimbător; concentrarea asupra unui punct îl eliberează în vederea acţiunii spontane şi îl pregăteşte pentru o experienţă mai mult organică decât cerebrală;
    13. spaţiul scenic reprezintă spaţiul de lucru în care se desfăşoară atelierul/cursul de teatru, care este clar delimitat şi poate fi transformat conform temelor abordate (în funcţie de situaţiile scenice pe care grupul doreşte să le creeze).
    14. abilităţi specifice teatrului fac referire la imaginaţie, spontaneitate, folosirea plenară a simţurilor, coordonare, activarea memoriei afective, gândire asociativă, puterea de a empatiza, păstrarea atenţiei şi atenţia distributivă, armonizarea cu grupul;
    15. creativitate în teatru presupune patru tipuri de abilităţi reprezentative: sensibilitate faţă de problemele celuilalt/celorlalţi, disponibilitatea receptivă, mobilitatea şi originalitatea. Preadolescenţii creativi sunt mult mai receptivi faţă de impulsurile senzoriale, reacţionând mai puternic la stimuli exteriori, modificându-se în trăirile interioare, în funcţie de cunoaşterea momentelor de viaţă din ce în ce mai variate. Reactivitatea crescută la stimulii exteriori nu poate fi considerată artă, însă acei oameni care au un aparat senzorial mult mai fin pot deveni creatori. Abilităţile creative sunt perfectibile conform studiilor din psihologie. Dezvoltarea creativităţii în preadolescenţă generează rezultate excelente în existenţa şi activitatea (chiar şi nonartistică) din viaţa fiecărui individ.
    16. teatru educaţional se referă la o formă de realizare a unui proiect teatral în care implicarea fiecărui membru al echipei este relevantă pentru toate etapele şi palierele de lucru, care promovează un mod de lucru creativ, democratic, cu rol în dezvoltarea culturală şi prosocială a preadolescenţilor. În teatru educaţional, primează dezbaterea problemelor de ordin social şi dezvoltarea cognitiv-emoţională, doar într-o mică măsură finalitatea estetică; 17. adevărul personal constituie scopul creaţiei scenice prin găsirea unui mecanism de gândire interior al fiecărui copilactor asemănător cu modul de gândire al personajului creat. Astfel, se realizează finalitatea traseului EU-ROL-PERSONAJ, în care EU-ul actorului se regăseşte în EU-ul personajului.



    DIDACTICA SPECIALITĂŢII
    1. Procesul de învăţământ ca relaţie între predare- învăţare-evaluare. Caracterul formativ-educativ al procesului de învăţământ
    - specificul atelierului de arta teatrului - experimentarea practică, lucrul în grup, importanţa procesului (succesul e rezultatul procesului şi este, mai ales la acest nivel, secundar); relaţia de împreună-experimentare între profesor şi elevi (sharing - împărtăşire); specificul învăţării artei actorului: descoperirea personală. (vezi Viola Spolin, op. cit., cap. I, Cele şapte aspecte ale spontaneităţii, p. 49);
    – dezvoltarea capacităţilor şi abilităţilor personale. În pedagogia artei actorului este acreditată ideea că abilităţile specifice acestei meserii sunt cele ce trebuie, pe rând, dezvoltate încă din prima etapă a educaţiei. Din punctul de vedere al psihologiei, şase sunt abilităţile cele mai importante. Nicolae Mărgineanu (în Psihologia persoanei, Ed. Institutului de Psihologie din Cluj la Sibiu, 1941, p. 116) enumeră: inteligenţa, memoria, observarea, atenţia, imaginaţia şi aptitudinile complexe (în care se încadrează: cea muzicală, de desen, dar şi cea verbală sau tehnică); dintre ele, primele patru sunt considerate a fi fundamentale. Din punctul de vedere al artei teatrului, urmând studiile şi exegezele valoroase sau observaţiile practice făcute de-a lungul timpului, se parcurg anumiţi paşi în dezvoltarea şi punerea în valoare a abilităţilor specifice: observarea, atenţia, imaginaţia, actualizarea simţurilor şi senzorialitatea conştientă, orientarea în spaţiu, reacţia la stimuli multipli, coordonarea, spontaneitatea, memoria şi memoria asociativă, relaţia cu partenerii, libertatea de creaţie (atenţie la factorii care inhibă creativitatea), emoţia şi intuiţia. Aceste abilităţi scenice se dezvoltă în suită şi nu întâmplător. Aşa se face că exerciţiile şi jocurile teatrale ce se aplică la clasă au o succesiune justificată de etapele procesului de învăţământ.
    – exersarea relaţiei cu publicul încă de la primele ateliere de arta actorului (publicul este chiar colegul/colegii de clasă ce participă personal, efectiv, la experienţa comună); construirea unei ambianţe confortabile emoţional şi a unei atmosfere creatoare ce pune premisele performanţei;
    – etapele desfăşurării unui atelier: antrenament, jocuri teatrale, exerciţii de improvizaţie nonverbale şi verbale;
    – organizarea şi îndrumarea studiului colectiv şi individual, pe un parcurs cumulativ, de la simplu la complex (fără a sări etape, pentru a nu periclita dezvoltarea organică).
        În ce priveşte procesul de predare- învăţare-evaluare în artele spectacolului, profesorul este mai degrabă un bun diagnostician, un ghid capabil să aleagă tehnicile cele mai eficiente de dezvoltare a elevului; nu "predă" profesorul, ci viaţa însăşi, circumstanţele propuse, regulile jocului, natura umană preocupată de îndeplinirea unui scop (a unei teme).

    2. Strategiile didactice
        Teatrul este, fără îndoială, unul dintre mijloacele cele mai plăcute de a te dezvolta ca fiinţă socială deoarece se bazează pe joc. Alegerea relaţiilor şi a grupurilor sociale potrivite pentru copiii noştri, viitorii adulţi, se poate îndruma şi educa încă din copilărie. Descoperirea a "ceea ce vreau să fac în viaţă" va fi mai uşor de realizat dacă copilul sau adolescentul va avea posibilitatea să se cunoască, să se exprime, să experimenteze situaţii sau profesii, aşa cum se întâmplă prin jocul complex al teatrului.
        Disciplina cu specific teatral are ca finalitate educarea şi dezvoltarea atenţiei, a spiritului de observaţie, a lucrului în echipă, a gândirii creatoare, a imaginaţiei active, a limbii şi vocabularului, a fizicalizării, precum şi formarea şi educarea ritmului, a vocii (pentru cântat şi vorbit), a vorbirii (comunicării) în public, pe nivele de vârstă şi interese/competenţe.
        Orele propuse în această programă îmbină armonios mai multe arte şi competenţe, astfel: mişcare (sport şi dans), vorbire (dicţie, limbă şi literatură), cântat (impostaţie şi muzică), imagine (desen, pictură, manufactură). Prin intermediul jocurilor şi al exerciţiilor propuse în cadrul orei de teatru, urmărim să insuflăm elevilor respect şi plăcere pentru (propria) muncă: jocuri create împreună, decoruri şi măşti construite, spectacole realizate împreună, cântece şi dansuri repetate şi create împreună. Lucrul în grup, formarea şi dezvoltarea personalităţii fiecărui membru al echipei în cadrul acestor activităţi sunt esenţiale pentru programul şi propunerea noastră educaţională.
        Educaţia prin teatru este o activitate 100% practică. Disciplina are un accentuat caracter practic-aplicativ, explorator care presupune implicarea directă a elevilor. Ei îşi descoperă abilităţi specifice şi îşi formează competenţe socio-emoţionale, atât de necesare în viaţa viitoare de adult.
        Teatru se poate face în diferite medii de învăţare: sala de clasă, sala de sport, curtea şcolii, parcul etc. cu o singură condiţie: ca întreg colectivul să îşi asume "transformarea" spaţiului respectiv în orice alt spaţiu/timp cunoscut sau imaginat; iar această aderare la un ţel comun îi va face pe elevi să se simtă bine, să-şi manifeste starea de bucurie, să devină motivaţi în realizarea unor scopuri artistice comune grupului din care fac parte. Conform principiului de bază: arta teatrului e artă de grup şi nu arta individuală, în atelier se va pune accentul pe lucrul în perechi şi în grup, favorizând integrarea, ajutorarea şi stimularea reciprocă, dezvoltarea comunicării, a toleranţei, a rezolvării unor situaţii nou apărute, a experimentării, conform principiului concesie şi cooperare.
        Acolo unde este nevoie se va asigura utilizarea unor materiale didactice (mingi, cercuri, eşarfe, culori etc), deşi un principiu de bază în arta teatrului - actorul face să existe lucruri care nu există - ne motivează să lucrăm cu succes, exerciţii cu obiecte cărora, cu imaginaţie şi convingere, adolescenţii le pot schimba identitatea (de ex. un banal pahar de plastic poate deveni pocalul de aur din care bea un prinţ o băutură miraculoasă, ori un simplu pantof de sport poate deveni condurul de cleştar al Cenuşăresei).
        În derularea demersului didactic se vor lua în consideraţie următoarele aspecte:
    - cuprinderea tuturor elevilor în activităţile de teatru, adaptând exerciţiile la particularităţile fizice şi motrice ale vârstei elevilor; nu se vor utiliza jocuri care presupun eliminarea elevilor; prin rotaţie, rolurile de conducere/constituire echipe se vor acorda tuturor elevilor;
    – principiul la Teatru nimeni nu pierde niciodată, deci nu există grupe de învingători şi învinşi, ci colegi care au reuşit o performanţă într-un anumit moment. Oricum, cu implicare şi concentrarea atenţiei, oricine poate câştiga;
    – un joc nou predat se va relua doar pentru amuzamentul elevilor şi se va căuta schimbarea unor teme, scopuri, reguli, toate la sugestia elevilor. Exerciţiile nu se fac niciodată identic, pentru că aceasta duce la mortificarea creaţiei; teatrul cu şi pentru copii se construieşte numai pe tărâmul Improvizaţiei;
    – jocurile de mişcare se pot lucra de la o clasă la alta, în contexte noi, respectându-se particularităţile elevilor;
    – se recomandă ca la fiecare oră să se alterneze tipurile de exerciţii pentru a nu plictisi elevii;
    – fiecare oră de teatru va începe, obligatoriu, cu pregătirea organismului pentru efort (încălzirea);
    – după fiecare joc care solicită efort, se va lucra un exerciţiu static;
    – reuşita unei clase de teatru ţine foarte mult de harul cu care profesorul (profesionalizat) coordonează activitatea de învăţare (experimentarea) şi de armonia care se creează între elevi.

        Toate activităţile de predare vor respecta principiile didactice de bază, după cum urmează: principiul intuiţiei sau unităţii dintre senzorial şi raţional; principiul legării teoriei de practică; principiul însuşirii conştiente şi active a cunoştinţelor; principiul sistematizării şi continuităţii cunoştinţelor; principiul accesibilităţii cunoştinţelor sau respectării particularităţilor de vârstă; principiul individualizării şi diferenţierii învăţării; principiul însuşirii temeinice a cunoştinţelor.
        Pentru proiectarea activităţilor de învăţare puteţi folosi bibliografia propusă la sfârşitul acestui document, unde veţi regăsi resurse teoretice şi numeroase exemple practice.
        Evaluarea în atelierul de teatru constă în:
        Evaluarea continuă, formativă este eminamente practică în cadrul orei de teatru, focalizată pe competenţele elevilor, introducând imediat rezultatele ei în fluxul educativ. Evaluarea formativă este internă şi este axată pe proces, se face pe tot parcursul învăţării, conform unui principiu de bază (exprimat de profesoara americană Viola Spolin): pe scenă, important este procesul, nu succesul. Evaluarea formativă urmăreşte două dimensiuni:
    - Evaluarea cu rol de a fixa învăţarea, de a o sprijini şi întări, urmărind şi progresul elevilor (assessment for learning) - permite reflecţia asupra modului de învăţare al elevilor şi oferă direcţii de optimizare. Pentru aceasta se recomandă metode colective, interactive, cu rol atât de evaluare (achiziţii şi progres), cât şi de fixare şi consolidare a rezultatelor învăţării, având o importantă funcţie de sprijin a grupului de elevi în învăţare. Metodele vor fi cu precădere din sfera celor alternative şi complementare, inclusiv sub formă de exerciţii şi jocuri cu scop evaluativ;
    – Evaluarea cu rol de apreciere şi evaluare a achiziţiilor în termeni de rezultate ale învăţării - cunoştinţe, abilităţi, atitudini, comportamente (assessment of learning). În acest scop, se utilizează autoevaluarea şi interevaluarea (evaluarea colegială). Pentru evaluarea fiecărui elev, se recomandă metode de evaluare precum: activităţi practice, proiecte individuale şi de grup, postere/desene/colaje, portofolii. Este important ca profesorul să acorde feedback permanent pentru a evidenţia progresul fiecărui elev, să încurajeze exprimarea ideilor, a argumentelor personale, expunerea şi valorizarea produselor învăţării.

        Evaluarea finală, sumativă valorifică ambele dimensiuni şi poate avea forma elaborării unui proiect, realizării unor activităţi în cadrul comunităţii sau în clasa de elevi. Vor fi evaluate rezultatele obţinute prin proiect, respectiv impactul acestuia în relaţie cu nivelul de atingere a obiectivelor, dar şi modul de lucru şi implicarea membrilor echipei, valorificând o dimensiune importantă a acestei discipline opţionale - viaţa în grup, dinamica grupului şi procesele de grup.
        Evaluarea iniţială nu se aplică la orele de Teatru, conform ideii că arta teatrului este o carte deschisă oricui, un loc de joc şi experimentare, de dezvoltare şi cunoaştere. Nu se recomandă să se facă diferenţe între copiii care au făcut teatru şi cei care nu au făcut niciodată.


    3. Metode şi mijloace didactice specifice:
    - Jocuri teatrale, exerciţii de improvizaţie, repertoriul personal;
    – Metodologia specifică atelierului de arta actorului (vezi Viola Spolin, op. cit., p. 66): Rezolvarea de probleme, Indicaţia pe parcurs, Echipele şi prezentarea problemei, Evaluarea, Cadrul fizic al studioului de teatru (p. 80), Principii şi Puncte de reper (p. 85);
    – studiul situaţiei simple (de la A-B-urile cu schimb de 6-8 replici date, la scene adecvate din dramaturgia românească sau universală);
    – vizionarea de spectacole - modalitate de formare a capacităţii de selectare a valorilor artistice (a gustului artistic) şi, implicit, modalitate de structurare a personalităţii elevului;
    – corelarea studiului artei actorului cu mijloacele de expresie ale altor discipline (literatură, educaţie plastică, educaţie vizuală, design, scenografie, arta costumului, păpuşi-marionete).

        Sugestiile metodologice au rolul de a orienta cadrul didactic în aplicarea programei şcolare pentru proiectarea şi derularea la clasă a activităţilor de predare- învăţare-evaluare, în concordanţă cu specificul acestei discipline integrate.
        Elevul va învăţa, prin metode adecvate vârstei, lucrurile necesare pentru dezvoltarea sa armonioasă la această etapă din viaţa sa, precum şi îşi va îmbunătăţi modalitatea de a face faţă cerinţelor şcolare. Cadrul didactic va urmări sistematic realizarea de conexiuni între discipline, creând contexte semnificative de învăţare pentru viaţa reală.
        Programa aceasta se adresează profesorilor. Proiectarea demersului didactic începe cu lectura personalizată a programei şcolare, lectură realizată pe orizontală, în succesiunea următoare: competenţe generale, competenţe specifice, activităţi de învăţare, conţinuturi. Demersul permite să se răspundă succesiv la următoarele întrebări:
        () În ce scop voi face? (identificarea competenţelor)
        () Cum voi face? (determinarea activităţilor de învăţare)
        () Ce conţinut voi folosi? (selectarea conţinuturilor)
        () Cu ce voi face? (analiza resurselor)
        () Cât s-a realizat? (stabilirea instrumentelor de evaluare)

        Această etapă reprezintă un moment important pentru flexibilizarea gândirii, precum şi a creativităţii elevului.

    ISTORIA TEATRULUI UNIVERSAL
    1. Spectacolul în Antichitatea greacă şi cea latină: modalităţi de realizare, spaţii de joc, competiţii. Miturile antice şi valabilitatea lor astăzi: Eschil (Orestia, Rugătoarele), Sofocle (Antigona, Oedip Rege), Euripide (Ifigenia în Aulis, Bachantele), Plaut (Amphitryo, Aulularia), Terenţiu (Fata din Andros), Seneca (Medeea).
    2. Teatrul medieval european între laic (farsa) şi religios (mistere şi miracole); spectacolele - manifestări ale unei comunităţi.
    3. Teatrul în Renaşterea italiană şi cea spaniolă - aspecte comune şi particularităţi: commedia dell'arte şi afirmarea actorului profesionist; spectacolul în "secolul de aur" spaniol: Tirso di Molina (Don Juan), Calderon de la Barca (Viaţa este vis), Lope de Vega (Câinele grădinarului).
    4. Teatrul elisabetan şi momentul Shakespeare: apariţia profesioniştilor în teatru (actori, manageri, dramaturgi); arhitectura spaţiului de joc; direcţii noi de expresie teatrală prin dramaturgia lui Shakespeare - tragedie, comedie, drame istorice (Romeo şi Julieta, Visul unei nopţi de vară, Richard al III-lea, Regele Lear, Furtuna, Regele Ioan, Nevestele vesele din Windsor, Henric al VIII-lea). Motivul "teatru în teatru" şi "Sfaturile pentru actori" (Hamlet).
    5. Teatrul în timpul lui Ludovic al XIV-lea. Academia franceză şi normele în construcţia dramatică: Boileau (Arta poetică), Racine (Fedra), Corneille (Cidul). Revoluţia Moliere (Avarul, Tartuffe, Scoala nevestelor, Amphitryon, Doctor fără voie).
    6. Secolul luminilor. Teoria artei actorului la Diderot (Paradox despre actor). Implicarea socială a teatrului - Beaumarchais (Bărbierul din Sevilla).
    7. Evoluţie şi tradiţie în teatrul italian: controversa Gozzi (Prinţesa Turandot) şi Goldoni (Slugă la doi stăpâni).
    8. Personalitatea lui Goethe şi contribuţia sa la dezvoltarea teatrului: dramaturg, manager, regizor avant la lettre, teoretician, formator. Mitul faustic în cultura europeană.
    9. Teatrul rusesc şi contribuţia lui la evoluţia artei scenice: de la Gogol (Revizorul) la Cehov (Pescăruşul, Unchiul Vanea, Trei surori, Livada de vişini) şi de la Cehov la Gorki (Azilul de noapte, Vassa Jeleznova).
    10. De la romantism la realism, de la adevăr psihologic la expresionism: problema libertăţii individuale şi a căutării vocaţiei la Ibsen (Nora, Peer Gynt, Constructorul Solness) şi Strindberg (Domnişoara Iulia, Pelicanul, Tatăl).
    11. Repere majore în teatrul de expresie anglo-saxonă al secolului XX: critica socială de la George Bernard Shaw (Pygmalion) la "furioşii" englezi (John Osborne: Priveşte înapoi cu mânie).
    12. Teatrul american de la tragedia modernă (Eugene O'Neill: Din jale se întrupează Electra) la drama omului în societatea contemporană, Arthur Miller (Moartea unui comis voiajor) şi Tennessee Williams (Un tramvai numit dorinţă)
    13. Poetici ale teatrului contemporan: teatrul epic şi noua tehnică de interpretare la Bertolt Brecht (Micul Organon); revalorificarea moştenirii lui Shakespeare şi poetica spaţiului gol la Peter Brook (Spaţiul gol); teatrul ca "întâlnire magică" între actor şi spectator la Jerzy Grotowski (Spre un teatru sărac).
    14. Direcţii novatoare în teatrul modern şi postmodern: de la "măştile" lui Pirandello (Şase personaje în căutarea unui autor) şi teatrul absurdului (Eugene Ionesco: Cântăreaţa cheală, Jaques sau Supunerea şi Viitorul e în ouă, Lecţia, Scaunele) până la falimentul umanităţii în dramaturgia lui Beckett (Aşteptându-l pe Godot).
    15. Moştenirea lui Stanislavski: de la Michael Chekhov la Lev Dodin.

    ISTORIA TEATRULUI ROMÂNESC
    1. Manifestări cu caracter de spectacol în spaţiul cultural românesc (obiceiuri populare cu elemente de spectacol). Rolul teatrului în constituirea statului român modern (programul Daciei literare) şi primele spectacole în limba română pe teritoriul celor trei principate. Primele şcoli de teatru şi primele teatre, la Iaşi şi la Bucureşti
    2. Vasile Alecsandri şi rolul său în constituirea unei dramaturgii naţionale. Primul personaj românesc: Coana Chiriţa - Vasile Alecsandri (Chiriţa în provincie, Chiriţa în Iaşi, Cucoana Chiriţa în balon).
    3. Drama istorică românească: teme şi eroi reprezentativi la B.P. Haşdeu (Răzvan şi Vidra); Al. Davila (Vlaicu-Vodă), B.Ş. Delavrancea (Apus de Soare), M. Sorescu (Răceala).
    4. I.L. Caragiale - tipologii, modalităţi şi procedee comice în O scrisoare pierdută, O noapte furtunoasă, D'ale carnavalului, Conu'Leonida faţă cu reacţiunea.
    5. Diversificarea genului comic în primele decenii ale secolului XX: Tudor Muşatescu (Titanic vals), G. Ciprian (Capul de răţoi), Al. Kiriţescu (Gaiţele).
    6. Teatrul lui Mihail Sebastian - între comedia lirică şi pragmatismul societăţii interbelice (Jocul de-a vacanţa; Steaua fără nume, Ultima oră).
    7. Eroi exponenţiali în dramaturgia lui Camil Petrescu (Jocul ielelor, Suflete tari, Act veneţian, Danton).
    8. Dimensiunea filosofico-poetică a pieselor lui Lucian Blaga (Meşterul Manole, Cruciada copiilor, Anton Pann).
    9. Teatrul ca parabolă a existenţei umane - de la D.R. Popescu (Aceşti îngeri trişti) la Marin Sorescu (Matca, Iona, A treia ţeapă).
    10. "Comedia umană" în teatrul postbelic: de la Teodor Mazilu (Proştii sub clar de lună) la Matei Vişniec (Angajare de clovn).
    11. Regizori români: Ion Sava, Victor Ion Popa, Sică Alexandrescu, Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, Radu Penciulescu, David Esrig, Valeriu Moisescu, Cătălina Buzoianu, Ion Cojar, Sanda Manu, Andrei Şerban, Mihai Măniuţiu, Alexandru Dabija, Silviu Purcărete, Alexandru Darie.
    12. Mari autori pe scenă, ecran, radio. Studiul textelor clasice şi importanţa lor în educaţie.
    13. Direcţii în dramaturgia românească contemporană - teme, stiluri, proiecte reprezentative: Mihaela Michailov, Elise Wilk, Alina Nelega, Bogdan Georgescu, Maria Manolescu etc.

    Arta actorului. Bibliografie obligatorie de specialitate şi didactica specialităţii
    1. Brook, Peter, Spaţiul gol, Editura Unitext, trad. Marian Popescu, 1997 şi Editura Nemira, Bucureşti, 2014
    2. Beţiu, Mihaela Elemente de analiză a procesului scenic, UNATC Press, Bucureşti, 2018
    3. Boal, Augusto, Jocuri pentru actori şi non-actori, Fundaţia Concept, Bucureşti, 2005
    4. Cojar, Ion, O poetică a artei actorului, Ed. Paideia în colaborare cu Unitext, ediţia a III-a, 1998
    5. Darie, Bogdana, Curs de arta actorului. Improvizaţie, UNATC Press, Bucureşti, 2015
    6. Darie, Bogdana; Sehlanec, Romina; Jicman, Andreea Jocuri teatrale. Manual pentru clasele V-VIII, UNATC Press, Bucureşti, 2016
    7. Darie, Bogdana; Sehlanec, Romina; Jicman, Andreea, Bădoi Victor, Jocuri teatrale de la A la Z, UNATC Press, Bucureşti, 2018
    8. Darie, Bogdana; Sehlanec, Romina; Jicman, Andreea, Arta Teatrului pentru liceeni, UNATC Press, Bucureşti, 2017
    9. Rotaru, Dana, Jocuri teatrale. Manual pentru clasele 0-IV, UNATC Press, Bucureşti, 2016
    10. Spolin, Viola, Improvizaţie pentru teatru, trad. Mihaela Beţiu, Unatc Press, 2008 (ediţia completă) şi 2014 (ediţia prescurtată)
    11. Stanislavski, Konstantin Sergheevici, Munca actorului cu sine însuşi (vol. 1) (vol. 2), Editura Nemira, Bucureşti, 2013, 2014

    Arta actorului. Bibliografie facultativă de specialitate şi didactica specialităţii
    1. Allain, Paul şi Harvie, Jen, Ghidul Routeledge de teatru şi performance, Ed. Nemira, Bucureşti, 2012
    2. Apostol, Radu, Teatru ca metodă. Teatru educaţional, UNATC Press, Bucureşti, 2018
    3. Apostol, Radu, Teatru social. Perspective asupra rolului teatrului în raport cu societatea, UNATC Press, Bucureşti, 2018
    4. Barba, Eugenio, O canoe pe hârtie, tratat de antropologie teatrală, Ed. Unitext, traducerea Liliana Alexandrescu, Bucureşti, 2003
    5. Boal, Augusto, Jocuri pentru actori şi non-actori, Fundaţia Concept, Bucureşti, 2005
    6. Boldaşu, Romina, Despre expresivitatea corporală în arta actorului, UNATC Press, Bucureşti, 2019
    7. Brecht, Bertolt, Micul Organon pentru teatru, "Scrieri despre teatru", Ed. Meridiane, Bucureşti, 1971
    8. Brook, Peter, Fără secrete, gânduri despre actorie şi teatru, Editura Nemira, 2012
    9. Ciocşirescu, Thomas, Cuvântul în arta teatrului, UNATC Press, Bucureşti, 2018
    10. Ciocşirescu, Thomas: Curs de vorbire pentru actori şi formatori, UNATC Press, Bucureşti, 2017
    11. Covătariu, Valeria, Cuvinte despre cuvânt, Casa de editură Mureş, Tg-Mureş, 1996
    12. Darie, Bogdana, Arta Actorului, complex atitudinal în analiză interdisciplinară, UNATC Press, Bucureşti, 2018
    13. Darie Bogdana, Basme şi povestiri româneşti, Dramatizări pentru copii şi adolescenţi, UNATC Press, Bucureşti, 2019
    14. Donellan, Declan, Reguli şi instrumente pentru jocul teatral, Ed. Unitext, traducerea S. Stănescu şi I. Ieronim, Bucureşti, 2006
    15. Gheorghiu, Mircea: Actorul şi natura umană. Curs de arta actorului, UNATC Press, Bucureşti, 2017
    16. Gîlea, Marius, Despre improvizaţie, UNATC Press, Bucureşti, 2018
    17. Gîlea, Marius: Primii paşi în arta actorului. Curs practic, UNATC Press, Bucureşti, 2017
    18. Goleman, Daniel, Inteligenţa emoţională, Curtea Veche Publishing, Bucureşti, 2008
    19. Goleman, Daniel, Inteligenţa socială, Curtea Veche Publishing, Bucureşti, 2007
    20. Lecoq, Jacques, Corpul poetic, Ed. ArtSpect, Oradea, 2009
    21. Lucaci, Liviu: Naşterea actorului, UNATC Press, Bucureşti, 2017
    22. Oprea, Crenguţa L., Strategii didactice interactive, ed. a IV-a, ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2009
    23. Pânişoară, Ion-Ovidiu, Profesorul de success, 59 de principii de pedagogie practică, Ed. Polirom, Colecţia Collegium. Ştiinţele educaţiei, Iaşi, 2009
    24. Rotaru, Dana, Actorul român între teorie şi practică, UNATC Press, Bucureşti, 2018
    25. Stan, Sandina, Tehnica vorbirii scenice, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976
    26. Stanislavski, K.S., Viaţa mea în artă, trad. I. Flavius şi N. Negrea, Ed. Cartea Rusă, Bucureşti, 1958

    Istoria teatrului românesc şi universal. Bibliografie
    1. Aristotel, Poetica, editura Academiei RPR, traducerea D.M. Pippidi, Bucureşti, 1965
    2. Banu, George, Livada de vişini, teatrul nostru, editura Nemira, Bucureşti, 2011
    3. Banu, George, Reformele teatrului în secolul re înnoirii, editura Nemira, Bucureşti, 2011
    4. Barthes, Roland, Despre Racine, ELU, Bucureşti, 1969
    5. Baty, Gaston şi Chavance, Rene Viaţa artei teatrale, traducerea Sanda Râpeanu, editura Meridiane, Bucureşti, 1969
    6. Berlogea Ileana, Teatrul şi societatea contemporană, Editura Meridiane, Bucureşti, 1985
    7. Brecht, Bertolt, Scrieri despre teatru, Editura Univers, Bucureşti, 1977
    8. Boileau, Arta poetică, traducerea I. Marinescu, ESPLA, 1957
    9. Brăescu, Ion, Clasicismul în teatru, Editura Meridiane, Bucureşti, 1971
    10. Brook, Peter, Spaţiul gol, Editura Unitext, Bucureşti 1997
    11. Burgess, Anthony, Shakespeare, traducerea Sorana Corneanu, Editura Humanitas, 2002
    12. Chekhov, Michael, Gânduri pentru actor. Despre tehnica actoriei, Ed. Nemira, 2017
    13. Cristea, Mircea, Teatrul experimental contemporan, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996
    14. Drimba, Ovidiu, Istoria teatrului universal, editura Saeculum, Bucureşti, 2000
    15. Esslin, Martin, Teatrul Absurdului, Editura UNITEXT, Bucureşti, 2009
    16. Gassner, John, Formă şi idee în teatrul modern, Editura Meridiane, Bucureşti 1972
    17. Ghiţulescu, Mircea, Istoria literaturii dramatice române contemporane (1900-2000), Albastros, Buc., 2000
    18. Grotowski, Jerzy, Teatru şi ritual, Editura Nemira, Bucureşti, 2014
    19. Huizinga, Johan, Homo ludens, editura Humanitas, Bucureşti, 2002
    20. Kott, Jan: Shakespeare, contemporanul nostru, ELU, 1969
    21. Mandea, Nicolae, Teatralitatea, un concept contemporan, Unatc Press, Bucureşti, 2006
    22. Măniuţiu, Mihai, Redescoperirea actorului, editura Univers, Bucureşti,1985
    23. Mărculescu, Olga, Commedia dell'arte, editura Univers, Bucureşti, 1984
    24. Nistor, Ana-Maria, Cele mai frumoase 100 piese de teatru povestite pe scurt, Editura Orizonturi, 2012
    25. Nistor, Ana-Maria, Piaţa teatrului, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2014
    26. Nistor, Ana-Maria, Teatrokratia, Unatc Press, Bucureşti, 2009
    27. Pandolfi, Vito, Istoria Teatrului Universal, editura Meridiane, Bucureşti, 1971
    28. Perrucci, Andrea, Despre arta reprezentaţiei dinainte gândite şi despre improvizaţie, traducerea Olga Mărculescu, editura Meridiane, Bucureşti, 1982
    29. Popescu, Marian, Scenele teatrului românesc, 1945-2004. De la cenzură la libertate, Editura Unitext 2004
    30. Saiu, Octavian, Beckett. Pur şi simplu, Editura Paideia, Bucureşti, 2009
    31. Saiu, Octavian, Ionescu/Ionesco: un veac de ambiguitate, Editura Paideia, Bucureşti, 2011
    32. Şevţova, Maria, Calea spre performanţă. Dodin şi Teatrul Malâi, Fundaţia Camil Petrescu, Bucureşti, 2008
    33. Toboşaru, Ion, Contururi spectacologice, Editura Attis, 1998
    34. Tonitza-Iordache, Michaela şi Banu, George, Arta teatrului, Ed. Nemira, Bucureşti, 2005
    35. Toniza-Iordache, Mihaela, Despre joc, Editura Junimea, Iaşi, 1980
    36. Vianu, Tudor, Estetica, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1968
    37. Zamfirescu, Ion, Istoria universală a teatrului, vol. I, ESPLA, 1958; vol. II şi III, ELU, Bucureşti, 1958-1968
    38. Zamfirescu, Ion, Teatrul european în secolul luminilor, editura Eminescu, 1981
    39. XXX Dialogul ne întrerupt al teatrului în secolul XX, Vol I şi II, Ed. Minerva, 1973
    40. XXX, Maeştri ai teatrului românesc în a doua jumătate a secolului XX, revistă publicată la Unatc Press de un colectiv condus de prof. univ. dr. Valeriu Moisescu şi format din cadrele didactice şi cercetătorii Ion Cazaban, Nicolae Mandea, Gabriel Avram.

    Spectacole şi ecranizări
    I. Teatru universal:
    1. Danaidele, un spectacol de Silviu Purcărete, Teatrul Naţional din Craiova, 1996
    2. Confesiuni despre Antigona cu Alexandru Tocilescu, film potret de Corina Tudose
    3. Arlecchino, servitore di due padroni, regia Georgio Strehler, Piccolo Teatro di Milano
    4. Hamlet, regia Liviu Ciulei, Teatrul "L.S. Bulandra", 2000
    5. Looking for Richard, documentar cu Al Pacino, 1996
    6. Pescăruşul, regia Petre Sava Băleanu, Teatru TV, 1974
    7. Trei surori, regia Cornel Todea, Teatru TV, 1993
    8. Livada de vişini, regia Alexandru Lustig, Teatru TV, 2016

    II. Teatru românesc:
    1. Chiriţa, regia Alexandru Dabija, Teatrul Naţional din Iaşi, 1985
    2. Cucoana Chiriţa, regia Mircea Drăgan, 1986
    3. Miluţă Gheorgiu în rolul Coanei Chiriţa (înregistrare radiofonică)
    4. Apus de soare, regia Sică Alexandrescu, preluat de Teatru TV în 1968
    5. O scrisoare pierdută, regia Liviu Ciulei, preluat de Teatru TV, 1982
    6. O noapte furtunoasă, regia Sorana Coroamă Stanca, Teatru TV, 1984
    7. D'ale carnavalului, regia Aurel Mihele, Ghe. Nagy, 1958
    8. Conu Leonida faţă cu reacţiunea, regie Sergiu Ionescu, 1985
    9. Titanic vals, regia Dinu Cernescu, Teatru TV, 1992
    10. Cuibul de viespi, regia Horea Popescu, 1987
    11. Ultima oră, regia Dinu Cernescu, 1993
    12. Steaua fără nume, regia Eugen Todoran, 1983
    13. Jocul ielelor, regia Dan Necşulea, 1982
    14. Iona, cu Ilie Gheorghe, Teatrul Naţional "Marin Sorescu", Craiova, 1994
    15. O batistă în Dunăre, regia Ion Cojar, Teatrul Naţional Bucureşti, 1996


    Notă:
        Sunt obligatorii documentele şcolare reglatoare valabile în anul şcolar în care se susţine examenul: planuri-cadru, programe şcolare, programele pentru examenele şi evaluările naţionale, reperele metodologice şi manualele cuprinse în Catalogul manualelor şcolare, valabile în învăţământul preuniversitar în anul susţinerii examenului.
                                  MINISTERUL EDUCAŢIEI
                        CENTRUL NAŢIONAL DE POLITICI ŞI EVALUARE
                                      ÎN EDUCAŢIE
                                   EXAMENUL NAŢIONAL
                                 PENTRU DEFINITIVARE ÎN
                              ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
                                    PROGRAMA PENTRU
                                      ARTE VIZUALE
                          (EDUCAŢIE PLASTICĂ/EDUCAŢIE VIZUALĂ)
                                       Bucureşti
                                        - 2023 -

    NOTĂ DE PREZENTARE
       Programele pentru perfecţionarea pregătirii de specialitate a cadrelor didactice urmăresc afirmarea unor noi competenţe profesionale prin aprofundarea unor concepte şi orientări cu privire la educaţia artistică înţeleasă ca activitate creativă specifică şi interdisciplinară de formare a tinerei generaţii.
       La examenul naţional de obţinere a definitivării în învăţământ se au în vedere atât însuşirea temeinică şi completă a conţinutului teoretic pe care îl presupune limbajul vizual, cât şi conştientizarea funcţiilor lui practice, gramaticale şi de tehnică artistică.
       În evaluarea candidaţilor sunt vizate următoarele aspecte:
       ● stăpânirea cunoştinţelor generale din ştiinţele educaţiei asimilate în facultate, cu accent pe aplicaţiile lor practice (proiectare, strategii didactice, mijloace de învăţământ, creativitate);
       ● aplicarea creativă a informaţiilor din didactica specialităţii dobândite anterior şi îmbogăţite prin experienţa de catedră (limbaj plastic, noţiuni de gramatică a vizualului, tehnici artistice);
       ● preocupări de optimizare şi ameliorare a mijloacelor de accesibilizare a conţinutului programei şcolare în funcţie de particularităţile de vârstă şi individuale ale copiilor;
       ● calitatea documentării privind zone ale vizualului de interes în şcoala actuală: comunicare vizuală, vizualul în media socială, mass-media, modă, publicitate etc.;
       ● demonstrarea unor capacităţi de descoperire a mijloacelor şi căilor specifice de cultivare şi stimulare a creativităţii.

       Caracterul integrator şi multicultural al acţiunilor reprezentative pentru disciplina educaţie plastică este dezvoltat în cadrul mai larg al demersului metodic, învăţarea în artă fiind gramaticală şi tehnologică (şi, doar în acest sens, operaţională), punerea în aplicare a acestui conţinut implică, din partea profesorilor, motivaţii de inovare şi descoperire a unor strategii, modalităţi tehnice, mijloace şi forme active pentru stimularea creativităţii vizuale a elevilor.
       Acesta este obiectivul fundamental al împrospătării informaţiei de specialitate, psihopedagogice şi metodologice şi criteriul evaluării muncii fiecărui cadru didactic, pe linia preconizată de reforma curriculară în curs de desfăşurare în învăţământul românesc de toate gradele.

    COMPETENŢELE CADRULUI DIDACTIC ÎN DOMENIUL ARIEI CURRICULARE ARTE - ARTE VIZUALE (EDUCAŢIE PLASTICĂ/EDUCAŢIE VIZUALĂ)
    COMPETENŢE SPECIFICE
       ● Competenţe în elaborarea unor proiecte de specialitate sau interdisciplinare, individuale şi/sau comune.
       ● Competenţe de a concepe curriculum la decizia şcolii pe aria curriculară Arte.
       ● Competenţe în structurarea şi argumentarea propriilor atitudini estetice faţă de fenomenul cultural-artistic.
       ● Competenţe în utilizarea tehnologiilor informaţionale specifice comunicării vizuale şi a artei vizuale.
       ● Competenţa de conturare a unui profil intelectual şi profesional prin consultarea constantă a materialelor bibliografice (de specialitate şi din specialităţi înrudite).
       ● Cunoaşterea temeinică a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice ale disciplinei.
       ● Competenţa de a construi/alcătui demersuri didactice interactive cu integrarea conţinuturilor metodice.
       ● Competenţa de adecvare a demersului didactic la colectivul clasei şi/sau la specificul disciplinei.
       ● Competenţa de a actualiza prin lecturi, activităţi în atelier, demonstraţii, expuneri, proiecte conform cerinţelor reformei curriculare; comunicarea eficientă cu parteneri în activitatea educaţională.

    COMPETENŢE TRANSVERSALE
       ● Proiectarea, organizarea, desfăşurarea şi evaluarea unui eveniment artistic;
       ● Aplicarea tehnicilor de muncă eficientă într-o echipă multidisciplinară pe diverse paliere ierarhice;
       ● Autoevaluarea nevoii de formare profesională în scopul inserţiei şi adaptabilităţii la cerinţele locului de muncă.
    I. TEMATICA DE SPECIALITATE
    ELEMENTE DE LIMBAJ ŞI MIJLOACE DE EXPRESIE PLASTICĂ, COMPOZIŢIA PLASTICĂ ŞI DECORATIVĂ, TEHNICI ŞI PROCEDEE DE LUCRU
    A. Elemente de limbaj plastic
    1. Definire, clasificare şi ipostaze ale elementelor de limbaj plastic. Cu referinţe din istoria artelor.
    2. Potenţele constructive şi de expresie ale elementelor limbajului plastic. Cu referinţe din istoria artelor.
    3. Amplificarea posibilităţilor expresive ale elementelor de limbaj obţinută prin diversificarea procedeelor tehnice. Cu referinţe din istoria artelor.
    4. Configurări expresive ale punctului ca element de limbaj grafic, pictural şi decorativ. Cu referinţe din istoria artelor.
    5. Necesitatea producerii culorilor (tentelor) rupte şi a utilizării lor expresive în construcţia spaţiului pictural. Cu referinţe din istoria artelor.
    6. Valenţele expresive ale caracteristicilor culorilor (nuanţa, saturaţia, luminozitatea). Cu referinţe din istoria artelor.

    B. Mijloace de expresie plastică
    1. Problematica mijloacelor de expresie plastică în artele vizuale. Cu referinţe din istoria artelor. Contrastul cromatic (după J. Itten), tipuri de contraste, procedee de realizare. Cu referinţe din istoria artelor.
    2. Acordul, acorduri cromatice, procedee de realizare. Cu referinţe din istoria artelor.
    3. Contribuţia ritmului (poziţie, direcţie, mişcare) în reprezentarea expresivă şi decorativă a spaţiului plastic. Cu referinţe din istoria artelor.
    4. Studiul gamelor cromatice în realizarea armoniei şi unităţii compoziţionale. Cu referinţe din istoria artelor.
    5. Contrastele de linie, formă, culoare şi valoare şi rolul lor în organizarea compoziţiilor cu unul sau mai multe centre de interes. Cu referinţe din istoria artelor.
    6. Problemele unităţii, proporţiei şi echilibrului formei totale. Cu referinţe din istoria artelor. Problematica studiului armoniei şi gamelor cromatice. Cu referinţe din istoria artelor.
    7. Problematica reprezentării spaţiului plastic prin modelare şi modulare cromatică; culoare locală, ton local. Cu referinţe din istoria artelor.
    8. Structuri coloristice expresive şi problematica dezvoltării armoniei din două sau trei culori. Cu referinţe din istoria artelor.
    9. Problematica redării spaţialităţii prin culoare, a efectelor termodinamice şi de greutate ale culorilor. Cu referinţe din istoria artelor.
    10. Ritmul liniar, ritmul cromatic şi importanţa lor în configurarea deschisă sau închisă, dinamică sau statică a compoziţiei. Cu referinţe din istoria artelor.
    11. Elemente de perspectivă liniară şi coloristică utilizate în compoziţie. Cu referinţe din istoria artelor.

    C. Compoziţia
    1. Compoziţia, modalitate de organizare a suprafeţei sau a spaţiului şi utilizare a elementelor şi mijloacelor de expresie într-un sistem unitar echilibrat şi armonios. Tipuri de compoziţie. Cu referinţe din istoria artelor.
    2. Structuri compoziţionale organizate pe baza raportului armonic al secţiunii de aur. Cu referinţe din istoria artelor.
    3. Studiul structurilor naturale, interpretarea şi organizarea lor în compoziţie. Cu referinţe din istoria artelor.
    4. Probleme ale unităţii şi echilibrului în compoziţia dinamică a formelor. Cu referinţe din istoria artelor.
    5. Expresii plastice şi decorative rezultate prin asamblare, multiplicare, metamorfozare, geometrizare, eliminare, adăugare. Cu referinţe din istoria artelor.
    6. Amplificarea posibilităţilor expresive ale elementelor de limbaj obţinută prin diversificarea procedeelor tehnice. Cu referinţe din istoria artelor.
    7. Problematica reprezentării şi sugerării spaţiului tridimensional, a volumului în plan, prin diferite mijloace de expresie valorică şi cromatică. Cu referinţe din istoria artelor.
    8. Problema relaţiei culoare-linie-motiv-subiect-mesaj în constituirea armonioasă şi expresivă a întregului compoziţional. Cu referinţe din istoria artelor.
    9. Problema relaţiilor dintre elementele de limbaj şi mijloacele de expresie în compoziţia plastică. Cu referinţe din istoria artelor.
    10. Accepţiuni actuale ale spaţiului în artele vizuale, (performance, instalaţii, street-art, etc.).Cu referinţe din istoria artelor.
    11. Problemele experimentului interdisciplinar în cercetarea structurilor naturii şi fructificarea rezultatelor astfel obţinute în îmbogăţirea expresivităţii limbajului liniei-culorii-volumului. Cu referinţe din istoria artelor.
    12. Analogii ale organizării, creşterii şi dezvoltării ritmice a formelor naturale cu formele şi structurile create de om. Cu referinţe din istoria artelor.
    13. Poziţia, direcţia, mişcarea şi ponderea formelor şi problematica reprezentării expresive a spaţiului cu două şi cu trei dimensiuni. Cu referinţe din istoria artelor.
    14. Simetrie şi asimetrie şi echilibru în dinamica configuraţiei compoziţionale. Cu referinţe din istoria artelor.

    D. Tehnici
    1. Corelaţia între tehnicile specifice desenului şi valenţele expresive ale acestora: desenul în creion, în cărbune, în creioane colorate, în pastel, în peniţă, în pensulă, laviul; materiale şi instrumente folosite.
    2. Corelaţia între tehnicile specifice gravurii şi valenţele expresive ale acestora; gravura fără acizi; monotipie, rafotipie, linogravură, xilogravură, pointe seche, litografie; instrumentele şi materialele folosite.
    3. Corelaţia între tehnicile specifice picturii şi valenţele expresive ale acestora; suporturi, instrumente, vopsele, accesorii; pe scurt despre: acuarelă, tempera, tempera în emulsii, guaşă, acrilice, pictura pe sticlă, colajul, imprimeul textil, fresca, mozaicul.
    4. Corelaţia între tehnicile specifice modelajului şi valenţele expresive ale acestora - modelarea în lut sau plastilină a unor forme plate, sau a unor reliefuri pe diferite trepte de înălţime, a unor forme în ronde-bosse, prin diferite procedee şi cu instrumente adecvate; tehnici în arta decorativa.
    5. Corelaţia între analiza imagini şi formarea culturii vizuale.
    6. Aspecte ale comunicării vizuale în publicitate (graphic design, branding) şi corelarea acestora cu limbajul artistic contemporan.
    7. Aspecte ale receptării mesajului artistic în artele cinetice (video, performance, spectacol, teatru, film, new media, etc).


    II. ISTORIA ARTEI UNIVERSALE ŞI ROMÂNEŞTI
    A. Caracterizarea curentelor artistice ale secolului al XIX-lea
    1. Conceptul de "artă pentru artă" în romantism. Exaltarea individualismului şi a sentimentalului în romantism, mijloace tehnice-artistice folosite cu predilecţie pentru redare.
    2. Redarea conceptului de adevăr în viziunea artiştilor din Realism. Peisajul şi scenele de gen - subiecte în sine. Realitatea cotidiană ca sursă de inspiraţie.
    3. Lumina - eroul secret al picturii impresioniste.
    4. Divizarea tuşei şi studierea efectelor optice ale culorii, în studiile neoimpresioniste. Vincent van Gogh - artist marcant şi deschizător de drumuri unor noi curente.

    B. Analizarea principalelor elemente de reper din arta secolului XX
    1. Linia ca element primordial în limbajul plastic al mişcării Art Nouveau.
    2. Transcenderea cotidianului în simbolism. Căutarea sensului în artă, dincolo de realitate.
    3. Fundamentele artistice ale secolului XX: cubismul şi futurismul.
    4. Recrearea formelor în cubism. Pablo Picasso, personalitate şi operă.
    5. Violenţa emoţiei estetice prin exaltarea potenţelor cromatice la reprezentanţii fovismului.
    6. Conceptul de "originalitate cu orice preţ" în futurism şi în curentele ulterioare. Zgomotul Şi agitaţia - prezenţa simbol în manifestul artistic al mişcării futuriste.
    7. Influenţa artei extrem-orientale în redarea spaţiului şi cromatică, la reprezentanţii mişcării NABI
    8. Eclectismul în artă.
    9. Aglomerări depersonalizate, sentimentul nonsensului şi al însingurării, în arta abstractă.
    10. Explorarea subconştientului ca posibilă soluţie propusă de exponenţii suprarealismului.
    11. Alan Magee şi neorealismul American.
    12. Vassili Kandinsky - fondator al expresionismului abstract şi exponent simbol al evoluţiei artei din secolului XX.
    13. Arta Pop şi arta conceptuală- aspecte sintetizatoare.

    C. Reprezentanţi şi opere de artă semnificative, din arta românească a secolului XIX-XX
    1. Theodor Aman, Nicolae Grigorescu şi Ion Andreescu, repere de gen în pictura românească a secolului al XIX-lea.
    2. Ştefan Luchian, Gheorghe Petraşcu, Theodor Pallady.
    3. Nicolae Tonitza, Octav Băncilă, Nicolae Dărăscu.
    4. Imagine şi simbol în sculptura lui Constantin Brâncuşi.


    BIBLIOGRAFIE
    Tematica de specialitate; Istoria artei universale şi româneşti
    1. Achiţei, Gh., Artă şi experienţă, Ed. Albatros, Bucureşti, 1974;
    2. Achiţei, Gh., Frumosul dincolo de artă, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1988;
    3. Ailincăi, Alin, Opera "fereastră", Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1991;
    4. Ailincăi, Alin, Introducere în gramatica limbajului vizual, Ed. Polirom, Bucureşti, 2010;
    5. Arasse, D., Nu vedeţi nimic, Ed. Art, Bucureşti, 2008;
    6. Argan, G. C, Arta modernă, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1982;
    7. Arnheim, R., Arta şi percepţia vizuală, Ed. Polirom, Bucureşti, 2011;
    8. Arnheim, R., Forţa centrului vizual, Ed. Polirom, Bucureşti, 2012;
    9. Bayard Pierre, Cum se ameliorează operele ratate, Ed. Art, Bucureşti, 2009;
    10. Berger John, Feluri de a vedea, Ed. Vellant, Bucureşti, 2018;
    11. Berger, R., Descoperirea picturii, vol. I-III, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1975;
    12. Biciuşcă Florin, Geometria simbolică, Ed. Paidea, 2008;
    13. Bode, W von, Maeştrii picturii olandeze şi flamande, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1974;
    14. Botez-Crainic Adriana, Istoria artelor plastice, vol. I-III, Editura Didactică şi Pedagogică, 2004 - 2011;
    15. Bouleau, M., Geometria secretă a pictorilor, Editura Meridiane, Bucureşti, 1978;
    16. Bourdieu Pierre, Regulile artei, Ed. Art, Bucureşti, 1989;
    17. Brion, M., Arta abstractă, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1972;
    18. Burke, E., Despre sublim şi frumos, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1981;
    19. Cărăbaş Irina, Realismul socialist cu faţa spre trecut. Instituţii şi artişti în România: 1944-1953, Ed. Idea Design & Print, Cluj-Napoca, 2017;
    20. Cârneci Magda, Artele plastice în România 1945-1989 Cu o addenda 1990-2010, Ed. Polirom, Bucureşti, 2013;
    21. Constantin, Paul, Arta 1900, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1973;
    22. Cristea, M., Sistemul educaţional şi personalitatea. Dimensiunea estetică, Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1995;
    23. Dabner David, Design grafic. Principiile şi practica designului grafic, Ed. Rao, Bucureşti, 2005
    24. Danto, A. C, Transfigurarea locului comun, Ed. Idea, Cluj-Napoca, 2012 de Micheli, M., Avangarda artistică a secolului XX, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1968
    25. Duby, G., Arta şi societatea, 980-1420 (vol. I-II), Ed. Meridiane, Bucureşti, 1987;
    26. Dumitrescu, Zamfir, Structuri geometrice structuri plastice, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1984;
    27. Dumitrescu, Zamfir, Caiete de perspectivă artistică, vol. I, NOI Media Print, 2007;
    28. Faure, E., Istoria artei, vol. I-V, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1970;
    29. Fleming, W., Arte şi idei (vol. I şi II), Ed. Meridiane, Bucureşti, 1983;
    30. Eco, Umberto (coordonator), Istoria frumuseţii, Bucureşti, Editura RAO, 2006;
    31. Eco, Umberto (coordonator), Istoria urâtului, Bucureşti, Editura RAO, 2007;
    32. Eco, Umberto, Opera deschisă, Ed. Paralela 45, Bucureşti, 2006;
    33. Florea, Vasile Istoria artelor plastice în România, vol. I-II, Editura Meridiane, Bucureşti, 1980;
    34. Florian, M., Metafizică şi artă, Ed. Echinox, Cluj-Napoca, 1992;
    35. Gadamer, H., Actualitatea frumosului, Ed. Polirom, Bucureşti, 2000
    36. Gombrich, E.H., O istorie a artei, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1975;
    37. Grosenick, Uta, Art Now, vol. I-IV, Taschen, 2001;
    38. Hasan, Yvonne, Paul Klee şi pictura modernă, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1999;
    39. Havel, M., Tehnica tabloului, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1988;
    40. Heidegger, M., Originea operei de artă, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2011;
    41. Heinzel Tincuţa, Artă, spaţiu şi memorie în epoca digitală, Ed. Paidea, 2009;
    42. Hogarth, W., Analiza frumosului, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1981;
    43. Iacob Bogdan Teodor, De la patos la cinism. Atitudini artistice moderne şi contemporane în faţa istoriei, Ed. Eikon, 2013;
    44. Joly, Martine, Introducere în analiza imaginii, Editura AII, 1998;
    45. Julius, Anthony, Transgresiuni. Ofensele artei, Ed. Biblioteca Naţională a României, Bucureşti, 2008;
    46. Kandinsky, W., Spiritualul în artă, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1994;
    47. Kessler Erwin, ceARTă, Ed. Nemira, Bucureşti, 1997;
    48. Kessler Erwin, X:20 - O radiografie a artei româneşti după 1989, Ed. Vellant, 2013;
    49. Knobler, N., Dialogul vizual, vol. I, II, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1983;
    50. Lăzărescu, L., Pictura în ulei, Editura Sigma Plus, Deva, 1996;
    51. Lhote, A., Tratate despre peisaj şi figură, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1969;
    52. Mănescu, Mihail, Mental şi senzorial - identitate vizuală în secolul XX, Bistriţa, Editura Aletheia, 2006;
    53. Millet Catherine, Arta contemporană: istorie şi geografie, Ed. Vellant, Bucureşti, 2017;
    54. Nanu, Adina, Vezi? Comunicarea prin imagine, Editura Vizual, 2002;
    55. Oprescu, G., Manual de istoria artei, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1985-1986
    56. Pavel, Amelia, Pictura românească interbelică. Un capitol de artă europeană, Editura Meridiane, 1996;
    57. Pleşu, A., Călătorie în lumea formelor, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1986;
    58. Popescu, T., Concepte şi atitudini estetice, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1983;
    59. Preda Sânc, Marilena, Arta video-digitală, Editura Coresi, Bucureşti, 2005;
    60. Prut, C, Dicţionar de artă modernă, Editura Albatros, 1972;
    61. Read, H., Originea formei în artă, Ed. Universul, Bucureşti, 1971;
    62. Riegl, A., Istoria artei ca istorie a stilurilor, Editura Meridiane, Bucureşti, 1998;
    63. K. Ruhrberg, M. Schneckenburger, C. Frike, K. Honnef, Ingo F. Walther (ed.), Art ofthe 20th Century, Taschen, 2005;
    64. Sontag Susan, Despre fotografie, Ed. Vellant, Bucureşti, 2018;
    65. Stoiciu, Florin, Tehnici şi maniere ale gravurii, Ed. Polirom, Bucureşti, 2010;
    66. Tatarkiewicz, W., Istoria esteticii, vol. I- IV, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1978;
    67. Torna, Iulian-Dalin, Muzeul contemporan. Programe educaţionale, Ed. Institutul European, Iaşi, 2007;
    68. Vanoye, F. şi Anne Goliot-Lete, Scurt tratat de analiză filmică, Editura AII, 1995;
    69. Vlasiu, Ioana, Anii '20. Tradiţia şi pictura românească, Editura Meridiane, Bucureşti, 2000;
    70. Volker, H., Ce este arta? Discuţie-atelier cu Beuys, Ed. Idea, Cluj-Napoca, 2003;
    71. Wong Regina, Arta minimalismului, Ed. Baroque Books & Arts, 2017;
    72. Woodford Susan, Looking at pictures, Ed. Thames & Hudson, Marea Britanie, 2018;
    73. **** Dicţionar de artă - forme, tehnici, stiluri artistice, vol. I, II, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1998;
    74. **** Istoria ilustrată a picturii, Ed. Meridiane, Bucureştii, 1973;

    III. DIDACTICA SPECIALITĂŢII
    1. Creativitatea în lecţia de educaţie plastică - modalităţi de dezvoltare a creativităţii. Tehnici şi strategii didactice stimulative şi de deblocare creativă.
    2. Curriculum Naţional: terminologie, structura planului de învăţământ, a programelor şcolare, curriculum la decizia şcolii, cicluri curriculare.
    3. Procesul de învăţământ ca relaţie între predare-învăţare-evaluare. Caracterul formativ-educativ al procesului de învăţământ: lecţia de educaţie plastică şi activitatea de atelier în învăţământul de artă.
    4. Proiectarea - demers de organizare anticipată a activităţii didactice în lecţia de educaţie plastică- cunoaşterea programei şcolare, structura acesteia, definirea şi corelarea elementelor de structură a programei şcolare;
    5. Operaţionalizarea demersului didactic pentru disciplina Educaţie plastică, Educaţie vizuală şi Educaţie artistică
    6. Lecţia de educaţie plastică: definirea, structura acesteia, particularităţi, etape, corelarea cu mijloacele de expresie ale altor discipline (literatură, gramatică, istorie, geografie, educaţie muzicală, educaţie fizică, arta actorului etc.)
    7. Activitatea practică (de atelier), forma de organizare a procesului de învăţare, a limbajului plastic şi de stimulare a creativităţii elevilor, de organizare, desfăşurare, conducere şi evaluare la disciplina Educaţie plastică şi în învăţământul de artă - aspecte specifice.
    8. Valorificarea experienţei proprii de atelier în predarea procedeelor tehnice specifice artelor vizuale.
    9. Activitatea de joc şi jocul de creaţie.
    10. Aspecte specifice ale învăţării gramaticii limbajului vizual; învăţarea observaţională, învăţarea experimentală, învăţarea prin exersare practică, învăţarea prin analogie, învăţarea intuitivă, învăţarea prin deducţie şi descoperire, învăţarea experimentală, învăţarea prin analiză-sinteză, învăţarea prin joc, învăţarea prin proiect, învăţarea prin parcurgerea etapelor oricărui proces de creaţie.
    11. Abordarea simultană a noţiunilor teoretice şi practice în asimilarea limbajului vizual în şcoală, în condiţii predominant practice, de atelier, cu toţi elevii.
    12. Ocrotirea spontaneităţii native specifice; stimularea creativităţii fiecărui elev prin tratare diferenţială şi personalizată.
    13. Cerinţe metodice ale alcătuirii şi utilizării mijloacelor didactice, în educaţia plastică, în activitatea de exersare şi de învăţare a limbajului plastic şi a tehnicilor specifice.
    14. Rolul intuiţiei, al experimentului şi al exerciţiului practic demonstrativ în învăţarea tehnicilor artistice-plastice în şcoală.
    15. Eficienţa şi limitele diferitelor metode şi procedee de studiu după natură în şcoală.
    16. Tipologia exerciţiilor şi experimentelor practice, desfăşurate în orele de educaţie plastică sau în orele de atelier.
    17. Metode, procedee şi tehnici personale de învăţare experimental-practică a gramaticii limbajului vizual în orele de educaţie plastică sau în orele de atelier.
    18. Metode şi procedee de achiziţionare intuitivă a elementelor de limbaj vizual.
    19. Stimularea creativităţii şi originalităţii vizuale a elevilor prin imagini fabuloase sau fantastice, prin substituiri, deformări, divizări, combinări etc.
    20. Evaluarea performanţelor obţinute de elevi în cursul procesului de învăţare; modalităţi de evaluare specifică disciplinelor artistice; necesitatea evaluării pe baza competenţelor specifice, evaluarea formativă şi evaluarea obiectivă a lucrărilor elevilor.
    21. Evaluarea la ora de educaţie plastică - definiţia evaluării, funcţiile acesteia şi rolul evaluării în procesul de învăţământ şi în special în lecţia de educaţie plastică. Metode şi instrumente de evaluare specifice.
    22. Rolul expoziţiei, muzeului, examenului, excursiei de documentare etc; educaţia prin artă şi pentru artă a elevilor.
    23. Activitatea de creaţie artistică, ştiinţifică şi metodică a profesorului de arte plastice şi tripla lui funcţionalitate: şef de atelier sau coleg cu mai multă experienţă al elevilor săi, consilier de artă în şcoală şi în aria de influenţă a şcolii, inamic public nr. 1 al Kitsch-ului vizual.
    24. Dinamica relaţiei profesor-elev în procesul de învăţământ: caracteristicile şi semnificaţiile educaţionale ale relaţiei profesor-elev în orele de educaţie plastică sau în orele de atelier. Tipuri de relaţii.

    BIBLIOGRAFIE
    Didactica specialităţii
    1. Ailincai, C., Gramatica formelor vizuale, Ed. Paralela 45, Bucureşti, 2000;
    2. Anucuţa, L., Anucuţa, P., Jocurile de creativitate, Ed. Excelsior, Timişoara, 1997;
    3. Amabile, Teresa M., Creativitatea ca mod de viaţă, Ed. Ştiinţa & Tehnica, Bucureşti, 1997;
    4. Albu Gabriel, O psihologie a educaţiei, Ed. Institutul European, Iaşi, 2005;
    5. Albulescu Ion, Catalano Horaţiu, Sinteze de pedagogie generală, Ed. Didactica Publishing House, Bucureşti, 2020;
    6. Alexandrescu, D., Nicolau, L, Voicilă, C, Experimentul Zaica, Ed. Meridiane, Bucureşti, 2000
    7. Antonesei, L., Introducere în pedagogie. Dimensiuni axiologice şi transdisciplinare ale educaţiei, Ed. Polirom, Iaşi, 2002;
    8. Bocoş, Muşata-Dacia, Instruirea interactivă, Ed. Polirom, Iaşi, 2013;
    9. Ceobanu, Ciprian, Învăţarea în mediul virtual, Ed. Polirom, Iaşi, 2016;
    10. Cioca, Vasile, Jocul de-a arta, Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2007;
    11. Cioca, Vasile, Imaginea şi creativitatea vizual plastică, Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2007;
    12. Cioca V., Jocul de-a/cu arta, Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2019;
    13. Cucoş, C, Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 2002;
    14. Cucoş, C, Psihopedagogie pentru examenul de definitivat şi gradele didactice, Editura Polirom, Iaşi, 2009;
    15. Dulamă, Maria Eliza, Dezvoltarea creativităţii şi a abilităţilor practice, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2010;
    16. Dulamă Maria Eliza, Didactică axată pe competenţe, ediţia a 2-a, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2012;
    17. Dulamă Maria Eliza, Despre competenţe, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2011;
    18. Dulamă, Maria Eliza, Metodologii didactice activizante. Teorie şi practică, Editura Clusium, Cluj-Napoca, 2008;
    19. Dulamă, Maria Eliza, Cum îi învăţăm pe alţii să înveţe, Editura Clusium, Cluj-Napoca, 2009;
    20. Enache, Roxana, Managementul clasei de elevi, Ed. Universitară, Bucureşti, 2019;
    21. Ionescu M, Bocoş M, Tratat de didactică modernă, Editura Paralela 45, Piteşti, 2017;
    22. Hardy, Tom (ed.), Art Education in a postmodern world, Intellect Books, Bristol, 2006;
    23. Roco, Mihaela, Creativitate şi inteligenţa emoţională, Ed. Polirom, Iaşi, 2004;
    24. Stan, Emil, Pedagogie postmodernă, Ed. Institutul European, Iaşi, 2003;
    25. Stan, Emil, Managementul clasei, Ed. Aramis, Bucureşti, 2003;
    26. Toma, Iulian-Dalin, Muzeul contemporan. Programe educaţionale, Ed. Institutul European, Iaşi, 2007;
    27. **** Teorii ale limbajului. Teorii ale învăţării, Editura Politică, Bucureşti, 1988;


    Notă:
        Sunt obligatorii documentele şcolare reglatoare valabile în anul şcolar în care se susţine examenul: planuri-cadru, programe şcolare, programele pentru examenele şi evaluările naţionale, reperele metodologice şi manualele cuprinse în Catalogul manualelor şcolare, valabile în învăţământul preuniversitar în anul susţinerii examenului.
                                  MINISTERUL EDUCAŢIEI
                        CENTRUL NAŢIONAL DE POLITICI ŞI EVALUARE
                                      ÎN EDUCAŢIE
                                   EXAMENUL NAŢIONAL
                                 PENTRU DEFINITIVARE ÎN
                              ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
                                        PROGRAMA
                                         PENTRU
                                         COMERŢ
                                       PROFESORI
                                     - Bucureşti -
                                          2023
    A. NOTĂ DE PREZENTARE
        Programa pentru examenul naţional pentru definitivare în învăţământul preuniversitar reprezintă documentul curricular şi normativ de bază în temeiul căruia vor fi structurate şi asigurate atât orientarea generală în domeniul cunoaşterii ştiinţifice şi didactice/metodice a domeniului de referinţă, cât şi parcurgerea, prin studiu sistematic, a unei tematici adaptate nivelului profesional al cadrului didactic, relevante, moderne şi cu o sensibilă deschidere interdisciplinară.
        Profesorul de discipline tehnologice trebuie să demonstreze o serie de competenţe pe plan profesional (al specialităţii), pe plan didactic şi social. Candidatul care doreşte să obţină, prin examenul naţional pentru definitivare în învăţământul preuniversitar, titlul de profesor cu drept de practică în învăţământul preuniversitar va trebui să dovedească, în cursul evaluării, atât nivelul atingerii competenţelor vizate, cât şi capacitatea sa de a asigura funcţional interdependenţa acestora.
        Astfel, examenul naţional pentru definitivare în învăţământul preuniversitar vizează evaluarea atingerii unui nivel corespunzător al pregătirii teoretice de specialitate, al abilităţii de construire a unui demers didactic creativ, diferenţiat, adaptat atât specificului disciplinelor tehnologice, cât şi particularităţilor diferitelor forme de învăţământ, profiluri şi specializări. Competenţele şi conţinuturile din programă sunt proiectate în conformitate cu abordarea curriculară sistemică în realizarea activităţilor didactice şi cu profilul absolventului de învăţământ superior, care urmează să fie încadrat în învăţământul preuniversitar. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul absolventului de învăţământ superior, urmărind, în principal:
        ● cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice fundamentale şi a tendinţelor în evoluţia disciplinelor tehnologice, a metodicii disciplinei, precum şi a didacticii generale;
        ● probarea capacităţilor necesare pentru proiectarea, realizarea şi evaluarea activităţilor didactice pentru disciplinele tehnologice;
        ● demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.

        În elaborarea programei au fost aplicate diferite criterii de selectare a conţinuturilor, cum ar fi: relevanţa conţinuturilor pentru dezvoltarea competenţelor cadrelor didactice, utilitatea explicită a conţinuturilor pentru activitatea didactică, adaptabilitatea la contexte profesionale, socio-culturale, sociale, economice şi tehnologice în schimbare/în evoluţie, actualitatea ştiinţifică, în raport cu schimbările/inovaţiile la nivel conceptual, metodologic şi aplicativ şi asigurarea calităţii în educaţie.

    B. COMPETENŢELE PROFESORULUI DE DISCIPLINE TEHNOLOGICE
        Programa pentru examenul naţional pentru definitivare în învăţământul preuniversitar la discipline tehnologice permite, prin structura sa, evaluarea competenţelor candidaţilor, din perspectiva cunoaşterii şi aplicării creative şi moderne a conţinuturilor ştiinţifice, precum şi a utilizării adecvate a noţiunilor de didactică a disciplinelor tehnologice în demersul complex de predare - învăţare - evaluare.

    COMPETENŢE SPECIFICE:
        ● Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice de specialitate şi metodice pentru disciplinele/modulele de specialitate;
        ● Realizarea corelaţiilor intra, inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor pentru proiectarea demersului didactic;
        ● Aplicarea adecvată a principiilor şi metodelor specifice didacticii disciplinelor tehnologice;
        ● Proiectarea demersurilor didactice adaptate nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei, în conformitate cu standardele de pregătire profesională şi curriculumul în vigoare;
        ● Proiectarea demersurilor didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;
        ● Utilizarea diferitelor forme de organizare a instruirii în conformitate cu demersul didactic proiectat;
        ● Proiectarea şi realizarea procesului de predare-învăţare-evaluare având la bază centrarea activităţii pe elev şi formarea rezultatelor învăţării precizate în standardele de pregătire profesională;
        ● Selectarea şi aplicarea unor metode şi instrumente de evaluare adecvate obiectivelor evaluării şi/sau rezultatelor învăţării vizate;

    C. TEMATICA ŞI BIBLIOGRAFIA DE SPECIALITATE
    A. MARKETING
    1. Marketingul în activitatea de piaţă a întreprinderii:
        ● Funcţiile marketingului;
        ● Mediul de marketing al întreprinderii;
        ● Conţinutul mediului intern şi al mediului extern;
        ● Relaţiile întreprinderii cu mediul extern;
        ● Piaţa - componentă esenţială a mediului extern;
        ● Piaţa întreprinderii: conţinut, dimensiuni, dinamică şi profil;
        ● Concurenţa: forme, forţele care acţionează asupra concurenţei;
        ● Mixul de marketing: componentele mixului de marketing (cei patru P).

    2. Politica de produs:
        ● Produsul în optica de marketing: componente, dimensiunile gamei de produse;
        ● Ciclul de viaţă al produsului;
        ● Strategii în politica de produs.

    3. Politica de preţ:
        ● Obiectivele politicii de preţ;
        ● Strategii de preţ;
        ● Factorii de influenţă ai nivelurilor preţurilor.

    4. Politica de distribuţie:
        ● Conţinutul şi rolul distribuţiei;
        ● Canale de distribuţie;
        ● Strategii de distribuţie.

    5. Politica de promovare:
        ● Obiective ale politicii promoţionale;
        ● Tehnici de promovare: publicitatea, promovarea vânzărilor, relaţiile publice, vânzări personale, târguri şi expoziţii;
        ● Strategii promoţionale.


    B. ECONOMIA COMERŢULUI
    1. Cererea de mărfuri:
        ● Conţinutul cererii de mărfuri;
        ● Formele de manifestare a cererii de mărfuri;
        ● Factorii care influenţează cererea de mărfuri.

    2. Oferta de mărfuri:
        ● Conţinutul ofertei de mărfuri;
        ● Structura şi caracteristicile ofertei de mărfuri, tendinţe privind evoluţia acesteia;
        ● Înnoirea produselor şi diversificarea ofertei de mărfuri.

    3. Relaţiile comerţului cu producătorii:
        ● Formele relaţiilor comerţului cu producătorii.

    4. Relaţiile comerţului cu consumatorii:
        ● Locul şi conţinutul relaţiilor comerţului cu consumatorii.

    5. Protecţia consumatorilor:
        ● Conceptele de consumatori şi protecţia consumatorilor;
        ● Necesitatea protecţiei consumatorilor în economia de piaţă;
        ● Drepturile consumatorilor;
        ● Organizarea procesului de protecţie a consumatorilor.

    6. Comerţul cu amănuntul:
        ● Conţinutul, rolul şi funcţiile comerţului cu amănuntul;
        ● Tipologia comerţului cu amănuntul: sectorizarea activităţii comerciale cu amănuntul, structurarea formelor de vânzare utilizate în comerţul cu amănuntul;
        ● Tendinţe în evoluţia comerţului cu amănuntul.

    7. Comerţul cu ridicata:
        ● Conţinutul şi rolul economic al comerţului cu ridicata;
        ● Funcţiile comerţului cu ridicata;
        ● Tipologia activităţii comerciale cu ridicata.

    8. Întreprinderea comercială:
        ● Conceptul de întreprindere comercială;
        ● Relaţiile întreprinderii cu mediul;
        ● Resursele întreprinderii;
        ● Organizarea structurală a întreprinderii comerciale;
        ● Managementul întreprinderii comerciale: principiile şi funcţiile managementului în comerţ; sisteme, metode şi tehnici de management cu aplicare în comerţ; strategii manageriale în comerţ.


    C. MERCEOLOGIE (STUDIUL CALITĂŢII PRODUSELOR ŞI SERVICIILOR)
    1. Noţiuni generale despre mărfuri:
        ● Proprietăţile generale ale mărfurilor: clasificare şi caracterizare;
        ● Caracteristicile de calitate ale produselor;
        ● Calitatea produselor - concept şi dezvoltare;
        ● Păstrarea şi conservarea produselor alimentare (modificările calitative şi metodele de conservare);
        ● Compoziţia chimică şi valoarea nutritivă a produselor alimentare;
        ● Factorii care determină şi influenţează calitatea produselor şi serviciilor.

    2. Ambalarea mărfurilor:
        ● Funcţiile ambalajelor;
        ● Metode de ambalare.

    2. Caracterizarea merceologică a unor grupe de produse alimentare: sortiment, caracteristici de calitate, defecte, verificarea calităţii:
        ● Produse de morărit şi panificaţie;
        ● Produse zaharoase;
        ● Carne şi produse din carne.;
        ● Peşte şi produse din peşte;
        ● Lapte şi produse din lapte;
        ● Produse gustative (stimulente, condimente, băuturi alcoolice).

    3. Caracterizarea merceologică a unor grupe de produse nealimentare: sortiment, caracteristici de calitate, defecte, verificarea calităţii:
        ● Confecţii textile;
        ● Încălţăminte;
        ● Mărfuri cosmetice;
        ● Mărfuri ceramice;
        ● Mărfuri din sticlă;
        ● Mărfuri chimice (de uz casnic).



    BIBLIOGRAFIE

┌──┬──────────────┬────────────────────┐
│ │Anghel, L.D., │Marketing – clasa a │
│1 │Dăneţiu, T., │XI-a, Editura All │
│ │Şerbănică, D.,│Educational, │
│ │Zaharia, R., │Bucureşti, 2002 │
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│ │Anghel, L.D., │Marketing – clasa a │
│2 │Dăneţiu, T., │XII-a, Editura All │
│ │Şerbănică, D.,│Educational, │
│ │Zaharia, R., │Bucureşti, 2002 │
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│ │ │Marketing, Ediţia a │
│3 │Balaure, V., │II-a, Editura │
│ │(coordonator) │Uranus, Bucureşti, │
│ │ │2002 │
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│ │ │Merceologie │
│4 │Bologa, N., │alimentară, Editura │
│ │Burda, A., │Universitară, │
│ │ │Bucureşti, 2006 │
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│ │ │Merceologie │
│ │ │alimentară- Metode │
│ │Bologa, N., │şi tehnici de │
│5 │Burda, A., │determinare a │
│ │ │calităţii, Editura │
│ │ │Universitară, │
│ │ │Bucureşti, 2007 │
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│ │ │Comerţ şi servicii –│
│ │Bozgan, V., │manual pentru SAM, │
│6 │(coordonator) │Editura Economică │
│ │ │Preuniversitaria, │
│ │ │Bucureşti, 2002 │
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│ │ │Marketing – clasa a │
│ │ │XI-a, Editura │
│7 │Danciu, V., │Economică │
│ │ │Preuniversitaria, │
│ │ │Bucureşti, 2001 │
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│ │ │Marketing – clasa a │
│ │Danciu, V., │XII-a, Editura │
│8 │Zaharia, R.M.,│Economică │
│ │ │Preuniversitaria, │
│ │ │Bucureşti, 2002 │
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│ │Diaconescu, │Merceologie │
│ │I., Ardelean │alimentară. Calitate│
│9 │D., │şi siguranţă, │
│ │Diaconescu, │Editura │
│ │M., │Universitară, │
│ │ │Bucureşti, 2007 │
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│ │Dima, D., │Fundamentele │
│10│Diaconescu, │ştiinţei mărfurilor,│
│ │I., Pamfilie, │Mărfuri alimentare, │
│ │R. şi colab. │Editura ASE, 2005 │
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│ │ │Aprecierea calităţii│
│ │ │mărfurilor │
│ │ │alimentare şi │
│11│Dinu, V., │nealimentare, Caiet │
│ │ │de lucrări practice,│
│ │ │Editura ASE, │
│ │ │Bucureşti, 2003 │
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│ │ │Marketing. Clasa a │
│12│Dorin, B.V., │XI-a, Editura CD │
│ │Bechet, I., │PRESS, Bucureşti, │
│ │ │2020 │
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│ │ │Politici de │
│ │Dorin, B.V., │marketing. Clasa a │
│13│Bechet, I., │XII-a, Editura CD │
│ │ │PRESS, Bucureşti, │
│ │ │2020 │
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│ │ │Protecţia │
│ │Dorin, B.V., │consumatorului. │
│14│Bechet, I., │Clasa a X-a, Editura│
│ │ │CD PRESS, Bucureşti,│
│ │ │2018 │
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│ │Dorin, B.V., │Economia │
│ │Brumar, C., │întreprinderii. │
│15│Manole, M., │Clasa a IX-a, │
│ │Negoianu, N., │Editura CD PRESS, │
│ │ │Bucureşti, 2018 │
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│ │Dorin, B.V., │Calitatea produselor│
│ │Brumar, C., │şi a serviciilor. │
│16│Manole, M., │Clasa a IX-a, │
│ │Negoianu, N., │Editura CD Press, │
│ │ │Bucureşti, 2018 │
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│ │Ilie S. si │Comerţ clasa a X-a, │
│17│colectiv │Editura Oscar Print,│
│ │ │Bucureşti, 2006 │
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│ │ │Marketingul │
│ │Ilie, S., │afacerilor, Manual │
│18│(coordonator) │pentru clasa a XI-a,│
│ │ │Editura Oscar Print,│
│ │ │Bucureşti, 2016 │
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│ │ │Mediul concurenţial │
│ │ │al afacerilor, │
│19│Ilie, S., │Manual pentru clasa │
│ │(coordonator) │a XII-a, Editura │
│ │ │Oscar Print, │
│ │ │Bucureşti, 2007 │
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│ │ │Managementul │
│ │ │marketingului, │
│20│Kotler, Ph │Ediţia a V-a, │
│ │ │Editura Teora, │
│ │ │Bucureşti, 2008 │
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│ │ │Principiile │
│ │Kotler, Ph., │marketingului, │
│21│Armstrong, G.,│Ediţia a IV-a, │
│ │ │Editura Teora, │
│ │ │Bucureşti, 2008 │
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│ │Mateiciuc, C.,│Marketing – Economic│
│22│Singureanu, │– clasa a XII-a, │
│ │N., │Editura Sigma, │
│ │ │Bucureşti, 2002 │
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│ │ │Management │
│23│Mercioiu, V., │comercial, Editura │
│ │(coordonator) │Economică, Bucureşti│
│ │ │1998 │
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│ │ │Studiul calităţii │
│ │ │produselor şi │
│ │Olaru, M., │serviciilor – clasa │
│24│(coordonator) │a XI-a, Editura │
│ │ │Economică │
│ │ │Preuniversitaria, │
│ │ │Bucureşti, 2001 │
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│ │ │Studiul calităţii │
│ │ │produselor şi │
│ │Olaru, M., │serviciilor – clasa │
│25│(coordonator) │a X-a, Editura │
│ │ │Economică │
│ │ │Preuniversitaria, │
│ │ │Bucureşti, 2004 │
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│ │ │Managementul │
│ │Paraschivescu,│calităţii mărfurilor│
│26│A. O., │alimentare, Editura │
│ │ │Tehnopress, Iaşi, │
│ │ │2004 │
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│ │ │Tratat de economia │
│27│Patriche, D., │comerţului, Editura │
│ │ │Eficient, Bucureşti,│
│ │ │1998 │
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│ │ │Elemente de economia│
│28│Patriche, D., │comerţului, Editura │
│ │ │Sylvy, Bucureşti │
│ │ │2001 │
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│ │Patriche, D., │Bazele comerţului, │
│29│(coordonator) │Editura Economică, │
│ │ │Bucureşti, 1999 │
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│ │Patriche, D., │Economia comerţului,│
│30│ş.a., │Editura Uranus, │
│ │ │Bucureşti, 2002 │
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│ │ │Studiul calităţii │
│ │ │produselor şi │
│31│Petre, T., │serviciilor – clasa │
│ │Iordache, G., │a XI-a, Editura │
│ │ │Niculescu ABC, │
│ │ │Bucureşti, 2001 │
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│ │ │Calitatea produselor│
│ │Petre, T., │şi a serviciilor. │
│32│Iordache, G., │Clasa a IX-a, │
│ │ │Editura CD Press, │
│ │ │Bucureşti, 2018 │
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│ │Petre, T., │Marketing – clasa a │
│33│Iordache, G., │XII-a, Editura │
│ │Georgescu, │Niculescu ABC, │
│ │J.D., │Bucureşti, 2002 │
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│ │ │Studiul calităţii │
│ │Petre, T., │produselor şi │
│34│Iordache, G., │serviciilor – clasa │
│ │ş.a., │a X-a, Editura │
│ │ │Niculescu ABC, │
│ │ │Bucureşti, 2007 │
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│ │Petre, T., │Comerţ, Manual │
│35│Iordache, G., │pentru clasa a IX-a,│
│ │ş.a., │Editura CD Press, │
│ │ │Bucureşti, 2010 │
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│ │Petre, T., │Comerţ, Manual │
│36│Iordache, G., │pentru clasa a X-a, │
│ │ş.a., │Editura CD Press, │
│ │ │Bucureşti, 2010 │
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│ │ │Marketing – clasa a │
│ │ │XI-a, Editura │
│37│Pop, N.AI., │Didactică şi │
│ │ │Pedagogică, │
│ │ │Bucureşti, 2002 │
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│ │ │Marketing – clasa a │
│ │ │XII-a, Editura │
│38│Pop, N.AI., │Didactică şi │
│ │ │Pedagogică, │
│ │ │Bucureşti, 2002 │
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│39│Răducanu, I., │Merceologie, Editura│
│ │Procopie, R., │ASE, Bucuresti, 2004│
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│ │ │Economia comerţului,│
│40│Rusu, C., │Editura Mediamira, │
│ │ │Cluj- Napoca, 2003 │
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│ │ │Economia comerţului │
│ │ │intern şi │
│41│Săseanu, A.S. │internaţional. │
│ │(coordonator) │Abordări teoretice, │
│ │ │Editura Uranus, │
│ │ │Bucuresti, 2015 │
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│ │ │Bazele ştiinţei │
│42│Stanciu, I., │mărfurilor, Editura │
│ │ │Renaissance, │
│ │ │Bucureşti, 2006 │
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│ │ │Merceologie. │
│ │ │Calitatea şi │
│ │Stanciu, I., │sortimentul │
│43│Părăian, E., │mărfurilor │
│ │Schileru, I,, │nealimentare, │
│ │ │Editura Oscar Print,│
│ │ │Bucureşti, 2002 │
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│ │ │Managementul │
│44│Văleanu │comerţului, Editura │
│ │Boldureanu, G.│Performantica, Iaşi,│
│ │ │2006 │
└──┴──────────────┴────────────────────┘


    D. TEMATICA ŞI BIBLIOGRAFIA PENTRU DIDACTICA GENERALĂ ŞI METODICA PREDĂRII DISCIPLINELOR TEHNOLOGICE
    a. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice
    1. Conceptul de curriculum. Tipologie. Curriculum în dezvoltare locală. Produse şi documente curriculare: planuri cadru, planuri de învăţământ, standarde de pregătire profesională, programe şcolare/curriculum, manuale şcolare, auxiliare didactice. Alţi termeni de referinţă ai curriculumului naţional: arii curriculare, discipline, module.
    2. Proiectarea activităţii didactice: elaborarea planificării calendaristice, proiectarea lecţiilor/activităţilor didactice.

    b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic - aplicativ.
    1. Strategii didactice. Definiţii, Caracterizare. Tipologie.
    2. Metode de învăţământ: descriere, exemple de utilizare a diferitelor metode de învăţământ în cadrul lecţiei. Metode şi tehnici didactice interactive: descriere, exemple de aplicare a metodelor şi tehnicilor didactice interactive în cadrul diferitelor tipuri de lecţii.
    3. Forme de organizare a instruirii. Forme de organizare a activităţii didactice. Lecţia, unitate didactică fundamentală: definiţie, evenimentele lecţiei, tipuri şi variante de lecţii.
    4. Mijloace de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ. Clasificarea şi caracteristicile mijloacelor de învăţământ. Mediul de instruire. Cerinţe în organizarea mediului de instruire.

    c. Evaluarea rezultatelor şcolare
    1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ. Funcţiile evaluării. Formele evaluării. Obiectivele evaluării. Proiectarea evaluării.
    2. Metode şi instrumente de evaluare. Metode şi instrumente tradiţionale de evaluare. Metode complementare/alternative de evaluare.
    3. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, reguli de proiectare, modalităţi de evaluare şi de notare, avantaje şi dezavantaje/limite în proiectare şi utilizare.
    4. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate.
    5. Notarea şcolară. Variabilitatea notării. Factori ai variabilităţii aprecierii şi notării. Erori în evaluarea şcolară/Efecte perturbatoare în apreciere şi notare.


    BIBLIOGRAFIE

┌──┬──────────┬────────────────┬──────────────┐
│ │ │Sinteze de │ │
│ │ │pedagogie │ │
│ │ │generală: ghid │ │
│ │Albulescu,│pentru │Didactica │
│ │I., │pregătirea │Publishing │
│1 │Catalano, │examenelor de │House, │
│ │H. │titularizare, │Bucureşti, │
│ │(coord.) │definitivat şi │2020 │
│ │ │gradul didactic │ │
│ │ │II profesori de │ │
│ │ │toate │ │
│ │ │specializările │ │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │Bocoş, │Instruirea │Editura │
│2 │M.-D. │interactivă │Polirom, Iaşi,│
│ │ │ │2013 │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Teoria şi │ │
│ │ │metodologia │ │
│ │ │instruirii. │ │
│ │ │Teoria şi │ │
│ │Bocoş, M.,│metodologia │Editura │
│3 │Jucan, D. │evaluării: │Paralela 45, │
│ │ │repere şi │Piteşti 2019 │
│ │ │instrumente │ │
│ │ │didactice pentru│ │
│ │ │formarea │ │
│ │ │profesorilor │ │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Pedagogie, │Editura │
│4 │Cucoş, C. │ediţia a III-a │Polirom, Iaşi,│
│ │ │revăzută şi │2014 │
│ │ │adăugită │ │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Psihopedagogie │ │
│ │ │pentru examenele│ │
│ │ │de definitivare │Editura │
│5 │Cucoş, C. │şi grade │Polirom Iaşi, │
│ │ │didactice, │2009 │
│ │ │ediţia a III-a │ │
│ │ │revăzută şi │ │
│ │ │adăugită │ │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │Niţucă C.,│Didactica │Editura │
│6 │Stanciu T.│disciplinelor │Performantica,│
│ │Potolea, │tehnice │Iaşi, 2006 │
│ │D., │ │ │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │Necşu, I.,│Pregătirea │ │
│ │Iucu, │psihopedagogică │Editura │
│7 │R.B., │Manual pentru │Polirom, Iaşi,│
│ │Pânişoară,│definitivat şi │2008 │
│ │I.- O. │gradul didactic │ │
│ │(coord.) │II │ │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Evaluarea în │Editura │
│8 │Radu I.T. │procesul │Didactică şi │
│ │ │didactic │Pedagogică, │
│ │ │ │2008 │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Evaluarea │Editura │
│9 │Stoica A. │curentă şi │Prognosis, │
│ │(coord.) │examenele, Ghid │Bucureşti, │
│ │ │pentru profesori│2001 │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Evaluarea │Humanitas │
│ │ │progresului │Educaţional, │
│10│Stoica A. │şcolar. De la │Bucureşti, │
│ │ │teorie la │2003 │
│ │ │practică. │ │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Ghiduri │ │
│ │ │metodologice │MEC, CNC, │
│ │ │pentru aplicarea│Editura Aramis│
│11│*** │programelor │Print, │
│ │ │şcolare - Aria │Bucureşti, │
│ │ │curriculară │2002 │
│ │ │Tehnologii, │ │
│ │ │Liceu tehnologic│ │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Curriculum │ │
│ │ │naţional/ │ │
│ │ │programe şcolare│ │
│ │ │pentru │ │
│12│ │disciplinele │ │
│ │ │tehnologice în │ │
│ │ │vigoare în anul │ │
│ │ │susţinerii │ │
│ │ │concursului │ │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Planurile-cadru,│ │
│ │ │standardele de │ │
│ │ │pregătire │ │
│13│ │profesională în │ │
│ │ │vigoare în anul │ │
│ │ │susţinerii │ │
│ │ │concursului │ │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │"Programul │ │
│ │ │Naţional de │ │
│ │ │Dezvoltare a │MEN – CNCEÎP, │
│14│ │Competenţelor de│Bucureşti, │
│ │ │Evaluare ale │2008 │
│ │ │Cadrelor │ │
│ │ │Didactice │ │
│ │ │(DeCeE)" │ │
└──┴──────────┴────────────────┴──────────────┘


                                  MINISTERUL EDUCAŢIEI
    CENTRUL NAŢIONAL DE POLITICI ŞI EVALUARE
    ÎN EDUCAŢIE
    EXAMENUL NAŢIONAL
    PENTRU DEFINITIVARE ÎN
    ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
    PROGRAMA PENTRU
    COMERŢ
                                  MAIŞTRI INSTRUCTORI
                                    - Bucureşti -
                                        2023
    A. NOTA DE PREZENTARE
        Programa pentru examenul naţional pentru definitivare în învăţământul preuniversitar la disciplinele tehnologice este elaborată în acord cu curriculumul şcolar în vigoare şi este concepută ca bază necesară şi utilă atât pentru perfecţionarea continuă, cât şi pentru testarea/evaluarea concepţiei, cunoaşterii, înţelegerii şi interpretării principalelor roluri profesionale ale funcţiei didactice din perspectiva nivelurilor carierei didactice.
        Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul maistrului instructor, urmărind:
        ● cunoaşterea, de către maistrul - instructor, a conţinuturilor ştiinţifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor tehnologice şi a metodicii predării acestora;
        ● capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;
        ● capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregătire profesională ;
        ● capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării rezultatelor învăţării dobândite de elevi;
        ● demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.

        Conţinuturile programei urmăresc sporirea flexibilităţii, mobilităţii ocupaţionale şi creşterea gradului de adaptabilitate a maiştrilor instructori la evoluţia tehnică, tehnologică şi economică în domeniu.
        Programa este orientată pe evaluarea calităţii concepţiei didactice şi a modalităţilor concrete prin care maistrul instructor pune elevii în situaţii de învăţare eficientă, menite să conducă la formarea rezultatelor învăţării prevăzute în standardele de pregătire profesională. Această orientare este cu atât mai necesară în prezent, când flexibilitatea programelor şcolare solicită din partea cadrelor didactice efortul de a concepe procese şi parcursuri didactice adaptate nivelului claselor de elevi cu care lucrează şi finalităţilor învăţământului tehnologic.

    B. COMPETENŢELE MAISTRULUI INSTRUCTOR
        Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competente specifice maistrului instructor pentru discipline tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice.

    COMPETENŢE SPECIFICE:
        ● Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate;
        ● Proiectarea demersurilor didactice adaptate nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei, în conformitate cu standardele de pregătire profesională şi curriculumul în vigoare;
        ● Realizarea corelaţiilor intra, inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor pentru proiectarea demersului didactic;
        ● Proiectarea şi realizarea activităţilor de pregătire/instruire practică;
        ● Selectarea şi aplicarea metodelor şi instrumentelor de evaluare adecvate activităţii de pregătire/instruire practică;
        ● Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de sănătate şi securitate în muncă, prevenirea şi stingerea incendiilor şi de protecţia mediului înconjurător;
        ● Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor.

    C. TEMATICA ŞI BIBLIOGRAFIA DE SPECIALITATE
    A. MERCEOLOGIE
    1. Importanţa merceologiei ca ştiinţă tehnico-economică în studiul mărfurilor:
        ● proprietăţile generale ale mărfurilor: clasificare, caracterizare;
        ● caracteristicile de calitate ale produselor;
        ● metode şi tehnici de stabilizare şi conservare a produselor alimentare.

    2. Factorii care determină şi influenţează calitatea produselor alimentare şi nealimentare.
    3. Caracterizarea merceologică a unor grupe de produse alimentare şi nealimentare: sortiment, caracteristici de calitate, ambalarea, marcarea, defecte, verificarea calităţii:
        ● produse de morărit şi panificaţie;
        ● legume, fructe şi produse obţinute din acestea;
        ● produse zaharoase;
        ● produse gustative (condimente, stimulente, băuturi);
        ● carnea şi produsele din carne;
        ● peştele şi produsele din peşte;
        ● laptele şi produsele lactate;
        ● mărfuri textile-încălţăminte;
        ● mărfuri chimice (de uz casnic);
        ● mărfuri cosmetice;
        ● mărfuri din sticlă;
        ● mărfuri ceramice;
        ● mărfuri metalice de uz casnic;
        ● articole pentru sport, voiaj, turism;
        ● mărfuri electrice (electrotehnice, electrocasnice şi electronice).


    B. TEHNICA COMERCIALIZĂRII MĂRFURILOR
    1. Recepţia cantitativă şi calitativă a mărfurilor alimentare şi nealimentare;
    2. Formele de vânzare (clasificare, caracterizare, avantaje şi dezavantaje, tipologia unităţilor);
    3. Tehnologia amenajării depozitului (funcţiile depozitului comercial, tipuri de depozite, mobilier şi utilaje comerciale, mijloace de depozitare);
    4. Tehnologia amenajării magazinului (atributele unui punct de vânzare, designul magazinului, amenajarea suprafeţei de vânzare, echipamente de prezentare şi vânzare, fluxul mărfurilor şi ambalajelor în interiorul magazinului);
    5. Etalarea mărfurilor, informarea cumpărătorilor şi asigurarea ambientului corespunzător unui magazin (principii, reguli, tehnici);
    6. Tehnici de negociere în activitatea de vânzare-cumpărare şi operaţii tehnice specifice/ servicii post-vânzare pentru cumpărător;
    7. Întocmirea documentelor specifice evidenţei de gestiune şi vânzării-cumpărării mărfurilor.

    C. ETICĂ PROFESIONALĂ:
    1. Cunoaşterea clientului: tipologia clienţilor, tehnici de abordare a clientului la locul vânzării;
    2. Norme etice la locul de muncă, deontologia profesională, disciplina în muncă, secretul de serviciu.

    D. NORMELE DE PROTECŢIE A CONSUMATORILOR ŞI LEGISLAŢIA ÎN VIGOARE SPECIFICĂ:
    1. Drepturile consumatorilor;
    2. Obligaţiile distribuitorilor (vânzătorilor) privind protecţia vieţii, sănătăţii şi securităţii consumatorilor;
    3. Modalitatea de indicare a preţurilor produselor oferite consumatorilor spre vânzare.

    E. NORME ŞI REGULI DE IGIENĂ, SĂNĂTATE ŞI SECURITATE ÎN MUNCĂ ŞI PREVENIREA SITUAŢIILOR DE URGENŢĂ ÎN COMERŢ:
    1. Factori de risc, boli profesionale, accidente de muncă;
    2. Reguli de igienă individuală a muncii;
    3. Echipamentul individual de protecţie, ţinuta de lucru;
    4. Principii ergonomice în organizarea locului de muncă.


    BIBLIOGRAFIE

┌──┬──────────────┬────────────────────┐
│ │ │Merceologie │
│ │ │alimentară - Metode │
│ │Bologa, N., │şi tehnici de │
│1 │Burda A., │determinare a │
│ │ │calităţii, Editura │
│ │ │Universitară, │
│ │ │Bucureşti, 2007 │
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│ │ │Merceologie │
│2 │Bologa, N., │alimentară, Editura │
│ │Burda A., │Universitară, │
│ │ │Bucureşti, 2006 │
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│ │ │Comerţ şi servicii –│
│ │Bologa, N., │Manual pentru şcoală│
│3 │Burda A., │profesională, anul │
│ │(coordonator),│I, Editura Economică│
│ │ │Preuniversitaria, │
│ │ │Bucureşti, 2002 │
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│ │Diaconescu, │Merceologie │
│ │I., Ardelean │alimentară. Calitate│
│4 │D., │şi siguranţă, │
│ │Diaconescu, │Editura │
│ │M., │Universitară, │
│ │ │Bucureşti, 2007 │
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│ │ │Aprecierea calităţii│
│ │ │mărfurilor │
│ │ │alimentare şi │
│5 │Dinu, V., │nealimentare, Caiet │
│ │ │de lucrări practice,│
│ │ │Editura ASE, │
│ │ │Bucureşti, 2003 │
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│ │ │Etică şi comunicare │
│ │ │profesională, clasa │
│6 │Dorin, V. B., │a X-a, Editura CD │
│ │ │Press, Bucureşti, │
│ │ │2018 │
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│ │ │Protecţia │
│ │Dorin, B.V., │consumatorului. │
│7 │Bechet, I., │Clasa a X-a, Editura│
│ │ │CD PRESS, Bucureşti,│
│ │ │2018 │
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│ │Dorin, B.V., │Calitatea produselor│
│ │Brumar, C., │şi a serviciilor. │
│8 │Manole, M., │Clasa a IX-a, │
│ │Negoianu, N., │Editura CD Press, │
│ │ │Bucureşti, 2018 │
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│ │ │Comerţ – clasa a │
│9 │Ilie, S., şi │IX-a, Editura Oscar │
│ │colectivul, │Print, Bucureşti, │
│ │ │2005 │
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│ │ │Calificarea │
│ │ │profesională – │
│ │ │Lucrător în Comerţ –│
│10│Ilie, S., şi │Manual pentru SAM │
│ │colectivul, │clasa a X a – │
│ │ │Studiul mărfurilor, │
│ │ │Editura Oscar Print,│
│ │ │Bucureşti, 2005 │
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│ │ │Comerţ - clasa a X │
│11│Ilie, S., şi │a, Editura Oscar │
│ │colectivul, │Print, Bucureşti, │
│ │ │2006 │
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│ │ │Manual de pregătire │
│ │ │practică, SAM, clasa│
│ │Ilie, S., şi │a IX-a, Calificarea │
│12│colectivul, │profesională │
│ │ │Lucrător în comerţ, │
│ │ │Editura Oscar Print,│
│ │ │Bucureşti, 2006 │
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│ │ │Studiul calităţii │
│ │ │produselor şi │
│ │ │serviciilor, Manual │
│13│Olaru, M., │pentru clasa a │
│ │(coordonator),│XII-a, Editura │
│ │ │Economică │
│ │ │Preuniversitaria, │
│ │ │2004 │
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│ │Olaru, M., │Studiul calităţii │
│ │Pamfilie, R., │produselor şi │
│ │Sârbu, R., │serviciilor, Manual │
│14│Negrea, M., │pentru clasa a IX-a,│
│ │Păunescu, C., │Editura Economică │
│ │Stanciu, C., │Preuniversitaria, │
│ │ │2002 │
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│ │ │Managementul │
│ │Paraschivescu,│calităţii mărfurilor│
│15│A. O., │alimentare, Editura │
│ │ │Tehnopress, Iaşi, │
│ │ │2004 │
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│ │ │Comerţ – Manual │
│16│Petre, T., şi │pentru clasa a IX-a,│
│ │colectivul, │Editura CD Press, │
│ │ │Bucureşti, 2010 │
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│ │ │Comerţ – Manual │
│17│Petre, T., şi │pentru clasa a X-a, │
│ │colectivul, │Editura CD Press, │
│ │ │Bucureşti, 2010 │
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│ │ │Studiul calităţii │
│ │ │produselor şi │
│18│Petre, T., │serviciilor - Manual│
│ │ │pentru clasa a X-a, │
│ │ │Editura Niculescu │
│ │ │ABC, Bucureşti, 2001│
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│ │ │Studiul calităţii │
│ │ │produselor şi │
│19│Petre, T., │serviciilor - Manual│
│ │Iordache, G., │pentru clasa a XI-a,│
│ │ │Editura Niculescu │
│ │ │ABC, Bucureşti, 2001│
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│ │ │Studiul calităţii │
│ │ │produselor şi │
│ │Petre, T., │serviciilor - Manual│
│20│Iordache, G., │pentru clasa a │
│ │ │XII-a, Editura │
│ │ │Niculescu ABC, │
│ │ │Bucureşti, 2001 │
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│ │ │Calitatea produselor│
│ │Petre, T., │şi a serviciilor. │
│21│Iordache, G., │Clasa a IX-a, │
│ │ │Editura CD Press, │
│ │ │Bucureşti, 2018 │
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│22│Răducanu, I., │Merceologie, Editura│
│ │Procopie, R., │ASE, Bucuresti, 2004│
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│ │ │Meseria de │
│ │Ristea, A. L.,│comerciant, Editura │
│23│Patriche, D., │Didactică şi │
│ │ │Pedagogică, │
│ │ │Bucureşti, 1995 │
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│ │ │Tehnologie │
│24│Ristea, A.L., │comercială, Editura │
│ │şi colectivul,│Expert, Bucureşti, │
│ │ │1999 │
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│ │ │Merceologie. │
│ │ │Calitatea şi │
│ │Stanciu, I., │sortimentul │
│25│Părăian, E., │mărfurilor │
│ │Schileru, I., │nealimentare, │
│ │ │Editura Oscar Print,│
│ │ │Bucureşti, 2003 │
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│ │ │Tehnologia │
│ │ │comercializării │
│ │ │mărfurilor – Manual │
│ │ │pentru licee │
│26│Tudose, C., │economice, │
│ │(coordonator),│administrative şi de│
│ │ │servicii, Editura │
│ │ │Didactică şi │
│ │ │Pedagogică, R.A. │
│ │ │Bucureşti, 1997 │
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│ │Văleanu │Managementul │
│27│Boldureanu, │comerţului, Editura │
│ │G., │Performantica, Iaşi,│
│ │ │2006 │
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│ │ │Ordonanţa nr. 21/ │
│ │ │1992 privind │
│ │Guvernul │protecţia │
│28│României, │consumatorilor, cu │
│ │ │modificările şi │
│ │ │completările │
│ │ │ulterioare │
├──┼──────────────┼────────────────────┤
│ │ │Hotărâre nr. 947/ │
│ │ │2000 privind │
│ │ │modalitatea de │
│ │ │indicare a │
│ │Guvernul │preţurilor │
│29│României, │produselor oferite │
│ │ │consumatorilor spre │
│ │ │vânzare, cu │
│ │ │modificările şi │
│ │ │completările │
│ │ │ulterioare │
└──┴──────────────┴────────────────────┘


    D. TEMATICA ŞI BIBLIOGRAFIA PENTRU DIDACTICA GENERALĂ ŞI METODICA PREDĂRII DISCIPLINELOR TEHNOLOGICE
    a. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice
    1. Conceptul de curriculum. Tipologie. Curriculum în dezvoltare locală. Produse şi documente curriculare: planuri cadru, planuri de învăţământ, standarde de pregătire profesională, programe şcolare/curriculum, manuale şcolare, auxiliare didactice. Alţi termeni de referinţă ai curriculumului naţional: arii curriculare, discipline, module.
    2. Proiectarea activităţii didactice: elaborarea planificării calendaristice, proiectarea lecţiilor/activităţilor didactice.

    b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic - aplicativ.
    1. Strategii didactice. Definiţii, Caracterizare. Tipologie.
    2. Metode de învăţământ: descriere, exemple de utilizare a diferitelor metode de învăţământ în cadrul lecţiei. Metode şi tehnici didactice interactive: descriere, exemple de aplicare a metodelor şi tehnicilor didactice interactive în cadrul diferitelor tipuri de lecţii.
    3. Forme de organizare a instruirii. Forme de organizare a activităţii didactice. Lecţia, unitate didactică fundamentală: definiţie, evenimentele lecţiei, tipuri şi variante de lecţii.
    4. Mijloace de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ. Clasificarea şi caracteristicile mijloacelor de învăţământ. Mediul de instruire. Cerinţe în organizarea mediului de instruire.

    c. Evaluarea rezultatelor şcolare
    1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ. Funcţiile evaluării. Formele evaluării. Obiectivele evaluării. Proiectarea evaluării.
    2. Metode şi instrumente de evaluare. Metode şi instrumente tradiţionale de evaluare. Metode complementare/alternative de evaluare.
    3. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, reguli de proiectare, modalităţi de evaluare şi de notare, avantaje şi dezavantaje/limite în proiectare şi utilizare.
    4. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate.
    5. Notarea şcolară. Variabilitatea notării. Factori ai variabilităţii aprecierii şi notării. Erori în evaluarea şcolară/Efecte perturbatoare în apreciere şi notare.


    BIBLIOGRAFIE

┌──┬──────────┬────────────────┬──────────────┐
│ │ │Sinteze de │ │
│ │ │pedagogie │ │
│ │ │generală: ghid │ │
│ │Albulescu,│pentru │Didactica │
│ │I., │pregătirea │Publishing │
│1 │Catalano, │examenelor de │House, │
│ │H. │titularizare, │Bucureşti, │
│ │(coord.) │definitivat şi │2020 │
│ │ │gradul didactic │ │
│ │ │II profesori de │ │
│ │ │toate │ │
│ │ │specializările │ │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │Bocoş, │Instruirea │Editura │
│2 │M.-D. │interactivă │Polirom, Iaşi,│
│ │ │ │2013 │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Teoria şi │ │
│ │ │metodologia │ │
│ │ │instruirii. │ │
│ │ │Teoria şi │ │
│ │Bocoş, M.,│metodologia │Editura │
│3 │Jucan, D. │evaluării: │Paralela 45, │
│ │ │repere şi │Piteşti 2019 │
│ │ │instrumente │ │
│ │ │didactice pentru│ │
│ │ │formarea │ │
│ │ │profesorilor │ │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Pedagogie, │Editura │
│4 │Cucoş, C. │ediţia a III-a │Polirom, Iaşi,│
│ │ │revăzută şi │2014 │
│ │ │adăugită │ │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Psihopedagogie │ │
│ │ │pentru examenele│ │
│ │ │de definitivare │Editura │
│5 │Cucoş, C. │şi grade │Polirom Iaşi, │
│ │ │didactice, │2009 │
│ │ │ediţia a III-a │ │
│ │ │revăzută şi │ │
│ │ │adăugită │ │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │Niţucă C.,│Didactica │Editura │
│6 │Stanciu T.│disciplinelor │Performantica,│
│ │Potolea, │tehnice │Iaşi, 2006 │
│ │D., │ │ │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │Necşu, I.,│Pregătirea │ │
│ │Iucu, │psihopedagogică │Editura │
│7 │R.B., │Manual pentru │Polirom, Iaşi,│
│ │Pânişoară,│definitivat şi │2008 │
│ │I.- O. │gradul didactic │ │
│ │(coord.) │II │ │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Evaluarea în │Editura │
│8 │Radu I.T. │procesul │Didactică şi │
│ │ │didactic │Pedagogică, │
│ │ │ │2008 │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Evaluarea │Editura │
│9 │Stoica A. │curentă şi │Prognosis, │
│ │(coord.) │examenele, Ghid │Bucureşti, │
│ │ │pentru profesori│2001 │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Evaluarea │Humanitas │
│ │ │progresului │Educaţional, │
│10│Stoica A. │şcolar. De la │Bucureşti, │
│ │ │teorie la │2003 │
│ │ │practică. │ │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Ghiduri │ │
│ │ │metodologice │MEC, CNC, │
│ │ │pentru aplicarea│Editura Aramis│
│11│*** │programelor │Print, │
│ │ │şcolare - Aria │Bucureşti, │
│ │ │curriculară │2002 │
│ │ │Tehnologii, │ │
│ │ │Liceu tehnologic│ │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Curriculum │ │
│ │ │naţional/ │ │
│ │ │programe şcolare│ │
│ │ │pentru │ │
│12│ │disciplinele │ │
│ │ │tehnologice în │ │
│ │ │vigoare în anul │ │
│ │ │susţinerii │ │
│ │ │concursului │ │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Planurile-cadru,│ │
│ │ │standardele de │ │
│ │ │pregătire │ │
│13│ │profesională în │ │
│ │ │vigoare în anul │ │
│ │ │susţinerii │ │
│ │ │concursului │ │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │"Programul │ │
│ │ │Naţional de │ │
│ │ │Dezvoltare a │MEN – CNCEÎP, │
│14│ │Competenţelor de│Bucureşti, │
│ │ │Evaluare ale │2008 │
│ │ │Cadrelor │ │
│ │ │Didactice │ │
│ │ │(DeCeE)" │ │
└──┴──────────┴────────────────┴──────────────┘


                                  MINISTERUL EDUCAŢIEI
    CENTRUL NAŢIONAL DE POLITICI ŞI EVALUARE
    ÎN EDUCAŢIE
    EXAMENUL NAŢIONAL
    PENTRU DEFINITIVARE ÎN
    ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
                                       PROGRAMA
                                        PENTRU
                                   CONFECŢII PIELE
                                      PROFESORI
                                    - Bucureşti -
                                       2023
    A. NOTĂ DE PREZENTARE
        Programa pentru examenul naţional pentru definitivare în învăţământul preuniversitar reprezintă documentul curricular şi normativ de bază în temeiul căruia vor fi structurate şi asigurate atât orientarea generală în domeniul cunoaşterii ştiinţifice şi didactice/metodice a domeniului de referinţă, cât şi parcurgerea, prin studiu sistematic, a unei tematici adaptate nivelului profesional al cadrului didactic, relevante, moderne şi cu o sensibilă deschidere interdisciplinară.
        Profesorul de discipline tehnologice trebuie să demonstreze o serie de competenţe pe plan profesional (al specialităţii), pe plan didactic şi social. Candidatul care doreşte să obţină, prin examenul naţional pentru definitivare în învăţământul preuniversitar, titlul de profesor cu drept de practică în învăţământul preuniversitar va trebui să dovedească, în cursul evaluării, atât nivelul atingerii competenţelor vizate, cât şi capacitatea sa de a asigura funcţional interdependenţa acestora.
        Astfel, examenul naţional pentru definitivare în învăţământul preuniversitar vizează evaluarea atingerii unui nivel corespunzător al pregătirii teoretice de specialitate, al abilităţii de construire a unui demers didactic creativ, diferenţiat, adaptat atât specificului disciplinelor tehnologice, cât şi particularităţilor diferitelor forme de învăţământ, profiluri şi specializări. Competenţele şi conţinuturile din programă sunt proiectate în conformitate cu abordarea curriculară sistemică în realizarea activităţilor didactice şi cu profilul absolventului de învăţământ superior, care urmează să fie încadrat în învăţământul preuniversitar. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul absolventului de învăţământ superior, urmărind, în principal:
        ● cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice fundamentale şi a tendinţelor în evoluţia disciplinelor tehnologice, a metodicii disciplinei, precum şi a didacticii generale;
        ● probarea capacităţilor necesare pentru proiectarea, realizarea şi evaluarea activităţilor didactice pentru disciplinele tehnologice;
        ● demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.

        În elaborarea programei au fost aplicate diferite criterii de selectare a conţinuturilor, cum ar fi: relevanţa conţinuturilor pentru dezvoltarea competenţelor cadrelor didactice, utilitatea explicită a conţinuturilor pentru activitatea didactică, adaptabilitatea la contexte profesionale, socio-culturale, sociale, economice şi tehnologice în schimbare/în evoluţie, actualitatea ştiinţifică, în raport cu schimbările/inovaţiile la nivel conceptual, metodologic şi aplicativ şi asigurarea calităţii în educaţie.

    B. COMPETENŢELE PROFESORULUI DE DISCIPLINE TEHNOLOGICE
        Programa pentru examenul naţional pentru definitivare în învăţământul preuniversitar la discipline tehnologice permite, prin structura sa, evaluarea competenţelor candidaţilor, din perspectiva cunoaşterii şi aplicării creative şi moderne a conţinuturilor ştiinţifice, precum şi a utilizării adecvate a noţiunilor de didactică a disciplinelor tehnologice în demersul complex de predare - învăţare - evaluare.

    COMPETENŢE SPECIFICE:
        ● Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice de specialitate şi metodice pentru disciplinele/modulele de specialitate;
        ● Realizarea corelaţiilor intra, inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor pentru proiectarea demersului didactic;
        ● Aplicarea adecvată a principiilor şi metodelor specifice didacticii disciplinelor tehnologice;
        ● Proiectarea demersurilor didactice adaptate nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei, în conformitate cu standardele de pregătire profesională şi curriculumul în vigoare;
        ● Proiectarea demersurilor didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;
        ● Utilizarea diferitelor forme de organizare a instruirii în conformitate cu demersul didactic proiectat;
        ● Proiectarea şi realizarea procesului de predare-învăţare-evaluare având la bază centrarea activităţii pe elev şi formarea rezultatelor învăţării precizate în standardele de pregătire profesională;
        ● Selectarea şi aplicarea unor metode şi instrumente de evaluare adecvate obiectivelor evaluării şi/sau rezultatelor învăţării vizate;

    C. TEMATICA ŞI BIBLIOGRAFIA DE SPECIALITATE
    1. Materii prime şi materiale folosite la obţinerea produselor din piele şi înlocuitori
    1.1. Clasificarea materialelor
    1.2. Proprietăţile tehnologice ale materialelor de bază
        ● Proprietăţi fizice (grosime, suprafaţă, masa, capacitatea de absorbţie a apei, permeabilitatea la vapori, apă şi aer, conductibilitatea termică şi electrică);
        ● Proprietăţi mecanice (alungirea şi rezistenţa la tracţiune, rezistenţa la crăparea feţei, rezistenţa la sfâşiere);
        ● Comportarea faţă de agenţi fizico-chimici (influenţa radiaţiilor, a variaţiei temperaturii, influenţa proceselor biochimice, influenţa factorilor chimici).

    1.3. Histologia şi topografia pielii
        ● Histologia pielii brute şi finite;
        ● Topografia pielii;
        ● Zonificarea pielii;
        ● Compoziţia chimică a pielii (tăbăcite mineral, tăbăcite vegetal).

    1.4. Sortimente de piei finite
        ● Sortimente de piei rigide,
        ● Sortimente de piei flexibile.

    1.5. Sortimente de înlocuitorilor din piele
        ● Înlocuitori flexibili,
        ● Înlocuitori rigizi.

    1.6. Materiale sustenabile şi inovative pentru industria confecţiilor din piele şi înlocuitori, ( materiale noi).

    2. Tehnologia confecţiilor din piele şi înlocuitori
    2.1. Componenţa încălţămintei şi analiza solicitărilor detaliilor.
        ● Ansamblul superior. Detaliile componente şi solicitările la care sunt supuse.
        ● Ansamblul inferior. Detaliile componente şi solicitările la care sunt supuse.

    2.2. Tehnologii de croire în industria confecţiilor din piele
        ● Restricţii de poziţionare a reperelor pe suprafaţa materialelor la croire;
        ● Utilizarea calitativă a materialelor la croirea reperelor;
        ● Normarea consumurilor de piei şi înlocuitori;
        ● Utilajele şi S.D.V.le folosite la debitarea reperelor;
        ● Tehnologii neconvenţionale de croire;
        ● Controlul calităţii detaliilor croite.

    2.3. Operaţii de pregătire a detaliilor flexibile:
        ● Prelucrări prin tăiere: egalizarea reperelor; subţierea marginilor; dantelarea şi perforarea decorative;
        ● Prelucrări în vederea înfrumuseţării marginilor vizibile (vopsire, ardere, îndoire);
        ● Alte prelucrări: însemnarea reperelor, imprimare, marcarea reperelor; întărirea reperelor.

    2.4. Asamblarea reperelor în industria confecţiilor din piele
    2.4.1. Asamblarea prin coasere. Tehnologii de coasere specifice industriei confecţiilor din piele:
        ● Clasificarea şi structura cusăturilor; reprezentări; parametrii îmbinării.
        ● Condiţii de calitate specifice îmbinărilor prin coasere.
        ● Rezistenţa îmbinării - factori determinanţi;
        ● Tehnologii şi utilaje de coasere a reperelor flexibile; Maşini de cusut repere flexibile: clasificarea maşinilor de cusut repere flexibile, mecanismele maşinii de cusut simple, formarea cusăturii la maşina de cusut simplă, Maşini de cusut speciale.

    2.4.2. Îmbinarea prin lipire
        ● Tehnologia de lipire cu soluţii adezive: pregătirea suprafeţelor, aplicarea adezivilor, formarea peliculei solide, suprapunerea şi presarea substraturilor în vederea lipirii.


    2.5. Operaţii de terminare a feţelor: perforarea carâmbilor şi fixarea capselor.
    2.6. Formarea spaţială a detaliilor încălţămintei
        ● Operaţii pregătitoare în vederea tragerii pe calapod;
        ● Preformarea feţelor prin întindere;
        ● Formarea feţelor pe calapod prin întindere;
        ● Condiţonarea (stabilizarea)feţelor de încălţăminte.
    2.6.1. Tălpuirea încălţămintei prin lipire
        ● Clasificarea îmbinărilor prin lipire şi a adezivilor folosiţi în industria confecţiilor din piele şi înlocuitori;
        ● Tehnologia de lipire;
        ● Sisteme de tălpuire: clasificarea sitemelor de tălpuire, tălpuire în sistem II, IV, V.


    2.7. Tehnologii de finisare a produselor din piele
        ● Finisarea ansamblului superior al încălţămintei;
        ● Finisarea ansamblului inferior al încălţămintei.


    3. Procese tehnologice în industria de marochinărie
        ● Tehnologii de croire în industria de marochinărie;
        ● Tehnologii de prelucrare a pieselor;
        ● Asamblarea prin coasere a pieselor;
        ● Controlul calităţii produselor de marochinărie.

    4. Proiectarea articolelor din piele şi înlocuitori
    4.1. Antropometria membrelor inferioare;
    4.2. Sisteme şi unităţi de măsură;
    4.4. Proiectarea încălţămintei prin metoda copiativă:
        ● Construcţia copiativă a desenului de bază;


    5. Tehnologii de obţinere a pieilor finite
    5.1. Tăbăcirea pieilor
        ● Tăbăcirea cu tananţi minerali;
        ● Tăbăcirea vegetală;


    6. Tehnologii de obţinere a înlocuitorilor din piele.
    7. Conceptele de asigurare a calităţii, controlul calităţii şi sisteme de calitate
    7.1. Asigurarea calităţii: calitate internă, calitate externă, calitate totală.
    7.2. Controlul calităţii: evaluarea calităţii, supravegherea calităţii, inspecţia calităţii, verificarea calităţii.
    7.3. Sisteme de calitate: definiţie, terminologie, standarde româneşti, europene şi internaţionale.
    7.4. Elementele sistemului calităţii: documentaţia sistemului calităţii (manualul calităţii, proceduri, documente specifice locului de muncă, înregistrările calităţii).
    7.5. Instrumente şi tehnici în controlul calităţii: diagrama cauză - efect, diagrama Pareto, histograma, fişa de inspecţie (definiţie, scop, procedură de aplicare).

    8. Sănătatea şi securitatea muncii
    8.1. Legislaţia specifică domeniului sănătăţii şi securităţii în muncă.
    8.2. Măsuri de protecţie în muncă: instructaje, fişa individuală şi colectivă de instructaj; echipamente de lucru, echipamente individuale şi colective de protecţie.
    8.3. Măsuri de igienă individuală în muncă: scop, elemente componente, materiale igienico- sanitare, consecinţele nerespectării măsurilor de igienă individuală în muncă.
    8.4. Măsuri de acordare a primului ajutor: definiţie, trusă de prim- ajutor.
    8.5. Factorii de risc de la locul de muncă: definiţie, clasificare, exemple.
    8.6. Boli profesionale: definiţie, clasificare, boli specifice domeniului textile - pielărie.
    8.7. Accidente de muncă: definiţie, clasificare, cauze, accidente specifice locurilor de muncă din domeniul textile - pielărie.
    8.8. Locuri de muncă periculoase specifice domeniului textile - pielărie: zone periculoase, risc de accidentare, măsuri de protecţie.


    BIBLIOGRAFIE

┌──┬───────────────┬──────────────────────┐
│ │ │Standardele de │
│ │ │pregătire profesională│
│1 │*** │pentru domeniul │
│ │ │Industrie textilă şi │
│ │ │pielărie, în vigoare │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │Curriculum şcolar │
│ │ │pentru modulele din │
│ │ │aria curriculară │
│2 │*** │Tehnologii, învăţământ│
│ │ │liceal şi profesional,│
│ │ │domeniul Industrie │
│ │ │textilă şi pielărie, │
│ │ │în vigoare │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │Auxiliarele │
│ │ │curriculare pentru │
│3 │*** │disciplinele/ modulele│
│ │ │din aria curriculară │
│ │ │Tehnologii, în vigoare│
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │http:// │
│4 │*** │icsas-project.eu/ │
│ │ │wp-content/uploads/ │
│ │ │2020/02/Cutting_RO.pdf│
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │http:// │
│ │ │icsas-project.eu/ │
│5 │*** │wp-content/uploads/ │
│ │ │2020/02/ │
│ │ │Pre-Stitching_RO.pdf │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │http:// │
│ │ │icsas-project.eu/ │
│6 │*** │wp-content/uploads/ │
│ │ │2020/02/ │
│ │ │Stitching_RO.pdf │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │http:// │
│ │ │icsas-project.eu/ │
│7 │*** │wp-content/uploads/ │
│ │ │2020/02/ │
│ │ │Pre-Lasting_RO.pdf │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │http:// │
│8 │*** │icsas-project.eu/ │
│ │ │wp-content/uploads/ │
│ │ │2020/02/Lasting_RO.pdf│
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │http:// │
│ │ │icsas-project.eu/ │
│9 │*** │wp-content/uploads/ │
│ │ │2020/02/ │
│ │ │Assembly_RO.pdf │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │http:// │
│ │ │icsas-project.eu/ │
│10│*** │wp-content/uploads/ │
│ │ │2020/02/ │
│ │ │Finishing_RO.pdf │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │http:// │
│11│*** │icsas-project.eu/ │
│ │ │wp-content/uploads/ │
│ │ │2020/02/Design_RO.pdf │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │http:// │
│ │ │icsas-project.eu/ │
│12│*** │wp-content/uploads/ │
│ │ │2020/02/ │
│ │ │Tech-Develop_RO.pdf │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │http:// │
│ │ │icsas-project.eu/ │
│13│*** │wp-content/uploads/ │
│ │ │2020/02/ │
│ │ │Prod-Plan_RO.pdf │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │http:// │
│ │ │icsas-project.eu/ │
│14│*** │wp-content/uploads/ │
│ │ │2020/02/ │
│ │ │Quali-Assure_RO.pdf │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │https://dia-cvet.eu/ │
│15│*** │wp-content/uploads/ │
│ │ │2023/05/ │
│ │ │IO_03_RO_TTM-QM_23.pdf│
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │https://dia-cvet.eu/ │
│16│*** │wp-content/uploads/ │
│ │ │2023/05/ │
│ │ │IO_03_RO_TTM-NM_23.pdf│
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │Produse textile, piele│
│ │ │şi înlocuitori de │
│ │Lupaşcu-Ţiglea,│piele, manual pentru │
│17│R., ş.a. │Şcoala de Arte şi │
│ │ │Meserii, clasa a X-a, │
│ │ │Editura Oscar Print, │
│ │ │Bucureşti, 2006 │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │Manual pentru cultura │
│ │ │de specialitate – │
│18│Lupaşcu-Ţiglea,│instruire teoretică, │
│ │R., ş.a. │clasa a IX-a, Editura │
│ │ │„Oscar Print”, │
│ │ │Bucureşti, 2006 │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │Manual pentru cultura │
│ │ │de specialitate – │
│19│Lupaşcu-Ţiglea,│instruire practică, │
│ │R., ş.a. │clasa a IX-a, Editura │
│ │ │„Oscar Print”, │
│ │ │Bucureşti, 2006 │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │Manual pentru clasa a │
│ │Lupaşcu-Ţiglea,│IX-a , Domeniul │
│20│R., ş.a. │Industrie textilă şi │
│ │ │pielărie, Editura CD │
│ │ │PRESS, Bucureşti, 2011│
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │Materii prime în │
│21│Lupaşcu-Ţiglea,│industria textilă şi │
│ │R., ş.a. │pielărie, Editura CD │
│ │ │PRESS, Bucureşti 2019 │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │Materii prime şi │
│ │ │auxiliare pentru │
│ │ │confecţii din piele şi│
│22│Chiriţă, A. │înlocuitori, Editura │
│ │ │Didactică şi │
│ │ │Pedagogică, Bucureşti,│
│ │ │1967 │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │Materii prime şi │
│ │ │auxiliare din │
│23│Gheorghe, A. │industria pielăriei, │
│ │ │Editura Didactică şi │
│ │ │Pedagogică, Bucureşti,│
│ │ │1963 │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │Materii prime şi │
│ │ │materiale folosite în │
│24│Ieacobeanu, I.,│industria uşoară, │
│ │Cociu V. │Editura Didactică şi │
│ │ │Pedagogică R.A., │
│ │ │Bucureşti 1997 │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │Adezivi şi tehnologii │
│ │ │de lipire în industria│
│25│Harnagea, F., │de încălţăminte, │
│ │Mihai, A │Editura │
│ │ │„Performantica”, Iaşi,│
│ │ │2005 │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │Manual pentru clasa a │
│ │Lupaşcu-Ţiglea,│X-a , Industrie │
│26│R., ş.a. │textilă şi pielărie, │
│ │ │Editura CD PRESS, │
│ │ │Bucureşti, 2011 │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │Bazele proiectării │
│27│Mălureanu, G., │încălţămintei, Editura│
│ │Mihai, A. │Performantica, Iaşi │
│ │ │2003 │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │Proiectarea │
│ │ │articolelor din piele │
│ │ │şi înlocuitori , │
│ │Donisanu, R., │manual pentru licee │
│28│Nebert, C. │industriale, anii IV │
│ │ │şi V, Editura │
│ │ │Didactică şi │
│ │ │Pedagogică, Bucureşti,│
│ │ │1977. │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │Tehnologia │
│ │ │confecţionării │
│ │ │încălţămintei din │
│ │ │piele şi înlocuitori. │
│ │ │Manual pentru licee │
│ │Nichita, M., │industriale cu profil │
│29│Gheorghescu, C.│de textile şi │
│ │ │confecţii, Clasa a │
│ │ │XI-a, Editura │
│ │ │Didactică şi │
│ │ │Pedagogică, Bucureşti,│
│ │ │reeditat după ediţia │
│ │ │1976. │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │Tehnologia │
│ │ │confecţionării │
│ │ │încălţămintei din │
│ │ │piele şi înlocuitori. │
│ │ │Confecţionarea │
│ │Nichita, M., │încălţămintei Manual │
│30│Gheorghescu, C.│pentru licee │
│ │ │industriale cu profil │
│ │ │de textile şi │
│ │ │confecţii. Anul III │
│ │ │Editura Didactică şi │
│ │ │Pedagogică, Bucureşti,│
│ │ │1976. │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │Tehnologia │
│ │ │încălţămintei. Manual │
│ │ │pentru şcoli │
│31│Cociu V., Fica,│profesionale. Anul I │
│ │A. │şi II, Editura │
│ │ │Didactică şi │
│ │ │Pedagogică, Bucureşti,│
│ │ │1977 │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │Bazele tehnologiei │
│ │Cociu, V., │produselor din piele │
│32│Mălureanu G. │şi înlocuitori, │
│ │ │Rotaprint I.P. Iaşi, │
│ │ │1993 │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │Bazele tehnologiei │
│ │Mălureanu, G., │produselor din piele │
│33│Cociu, V. │şi înlocuitori, partea│
│ │ │I-a, Rotaprint I. P. │
│ │ │Iaşi, 1991 │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │Tehnologia articolelor│
│34│Harnagea, F. │de marochinărie, │
│ │ │Editura Performantica │
│ │ │Iaşi,2002 │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │Bălău–Mîndru, │Tehnologia de obţinere│
│35│T., Bucevschi, │a înlocuitorilor de │
│ │M.D │piele, Editura Gh. │
│ │ │Asachi, Iaşi, 2000 │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │Tehnologia tăbăcirii │
│ │Rotaru I., │pieilor, Editura │
│36│Schultz CH │Didactică şi │
│ │ │Pedagogică, Bucureşti │
│ │ │1972 │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │Tratat de chimia si │
│37│Chiriţa Gh., │tehnologia pieilor şi │
│ │Chiriţa A │blănurilor, Editura │
│ │ │Gh. Asachi, Iaşi, 1999│
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │Utilajul şi tehnologia│
│ │ │confecţionării │
│38│Mihai, I., │încălţămintei, Editura│
│ │Popa, C. │Didactică şi │
│ │ │Pedagogică, Bucureşti,│
│ │ │1980 │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │Modelarea │
│ │Donisanu, R. │încălţămintei, Editura│
│39│Nebert, C. │Didactică şi │
│ │ │Pedagogică, Bucureşti │
│ │ │1981 │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │Utilajul şi tehnologia│
│ │ │confecţionării │
│ │ │încălţămintei, manual │
│ │Nichita, M., │pentru licee │
│40│Gheorghescu, C │industriale clasa a │
│ │ │XII-a Editura │
│ │ │Didactică şi │
│ │ │Pedagogică, Bucureşti,│
│ │ │1984 │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │Utilajul şi tehnologia│
│ │ │confecţionării │
│41│V.Cociu ,A. │încălţămintei, Editura│
│ │Fica │Didactică şi │
│ │ │Pedagogică, Bucureşti,│
│ │ │1977 │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │Utilaje si │
│ │ │automatizări in │
│42│Croitoru, D.F. │industria confecţiilor│
│ │ │din piele, Rotaprint │
│ │ │I. P. Iaşi, 1987 │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │Procese de fabricaţie │
│ │ │în industria │
│43│Volocariu, R. │produselor din piele │
│ │ │şi înlocuitori, │
│ │ │Editura „Gh. Asachi” │
│ │ │Iaşi, 1999 │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │Procese de fabricaţie │
│ │ │în industria │
│44│Mărcuş, L., │produselor din piele │
│ │ │şi înlocuitori, │
│ │ │Rotaprint I. P. Iaşi, │
│ │ │2010 │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │Utilajul şi tehnologia│
│ │ │meseriei confecţioner │
│ │ │produse din piele şi │
│ │Gheorghescu, │înlocuitori, manual │
│45│C., Fica, A. │pentru clasele a IX-a │
│ │ │şi a X-a, Editura │
│ │ │Didactică şi │
│ │ │Pedagogică, Bucureşti │
│ │ │1992 │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │Sănătatea şi │
│ │ │securitatea muncii – │
│ │Marinescu, I., │suport de curs, │
│46│ş.a. │Industrie textilă şi │
│ │ │pielărie, Editura │
│ │ │Mistral, Bucureşti, │
│ │ │2008 │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │Sănătatea şi │
│ │ │securitatea muncii şi │
│47│Ţiglea-Lupaşcu,│protecţia mediului în │
│ │R ş.a │industria textilă şi │
│ │ │pielărie, Editura CD │
│ │ │PRESS, 2019 │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │Asigurarea şi │
│ │ │controlul calităţii │
│48│Ionescu, C. │încălţămintei pe │
│ │ │fluxul de fabricaţie, │
│ │ │Editura Universităţii │
│ │ │Oradea, 2002 │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │Asigurarea calităţii, │
│49│Roman Stan, F. │manual clasa a XII- a,│
│ │ │editura CD PRESS, 2009│
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │Manualul cizmarului - │
│ │Mihai, I., │manual pentru şcoli │
│50│Popa, C., │profesionale anii I şi│
│ │Albuleţ, N. │II, Editura Didactică │
│ │ │şi Pedagogică R.A., │
│ │ │Bucureşti 1971 │
└──┴───────────────┴──────────────────────┘


    D. TEMATICA ŞI BIBLIOGRAFIA PENTRU DIDACTICA GENERALĂ ŞI METODICA PREDĂRII DISCIPLINELOR TEHNOLOGICE
    a. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice
    1. Conceptul de curriculum. Tipologie. Curriculum în dezvoltare locală. Produse şi documente curriculare: planuri cadru, planuri de învăţământ, standarde de pregătire profesională, programe şcolare/curriculum, manuale şcolare, auxiliare didactice. Alţi termeni de referinţă ai curriculumului naţional: arii curriculare, discipline, module.
    2. Proiectarea activităţii didactice: elaborarea planificării calendaristice, proiectarea lecţiilor/activităţilor didactice.

    b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic - aplicativ.
    1. Strategii didactice. Definiţii, Caracterizare. Tipologie.
    2. Metode de învăţământ: descriere, exemple de utilizare a diferitelor metode de învăţământ în cadrul lecţiei. Metode şi tehnici didactice interactive: descriere, exemple de aplicare a metodelor şi tehnicilor didactice interactive în cadrul diferitelor tipuri de lecţii.
    3. Forme de organizare a instruirii. Forme de organizare a activităţii didactice. Lecţia, unitate didactică fundamentală: definiţie, evenimentele lecţiei, tipuri şi variante de lecţii.
    4. Mijloace de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ. Clasificarea şi caracteristicile mijloacelor de învăţământ. Mediul de instruire. Cerinţe în organizarea mediului de instruire.

    c. Evaluarea rezultatelor şcolare
    1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ. Funcţiile evaluării. Formele evaluării. Obiectivele evaluării. Proiectarea evaluării.
    2. Metode şi instrumente de evaluare. Metode şi instrumente tradiţionale de evaluare. Metode complementare/alternative de evaluare.
    3. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, reguli de proiectare, modalităţi de evaluare şi de notare, avantaje şi dezavantaje/limite în proiectare şi utilizare.
    4. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate.
    5. Notarea şcolară. Variabilitatea notării. Factori ai variabilităţii aprecierii şi notării. Erori în evaluarea şcolară/Efecte perturbatoare în apreciere şi notare.


    BIBLIOGRAFIE

┌──┬──────────┬────────────────┬──────────────┐
│ │ │Sinteze de │ │
│ │ │pedagogie │ │
│ │ │generală: ghid │ │
│ │Albulescu,│pentru │Didactica │
│ │I., │pregătirea │Publishing │
│1 │Catalano, │examenelor de │House, │
│ │H. │titularizare, │Bucureşti, │
│ │(coord.) │definitivat şi │2020 │
│ │ │gradul didactic │ │
│ │ │II profesori de │ │
│ │ │toate │ │
│ │ │specializările │ │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │Bocoş, │Instruirea │Editura │
│2 │M.-D. │interactivă │Polirom, Iaşi,│
│ │ │ │2013 │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Teoria şi │ │
│ │ │metodologia │ │
│ │ │instruirii. │ │
│ │ │Teoria şi │ │
│ │Bocoş, M.,│metodologia │Editura │
│3 │Jucan, D. │evaluării: │Paralela 45, │
│ │ │repere şi │Piteşti 2019 │
│ │ │instrumente │ │
│ │ │didactice pentru│ │
│ │ │formarea │ │
│ │ │profesorilor │ │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Pedagogie, │Editura │
│4 │Cucoş, C. │ediţia a III-a │Polirom, Iaşi,│
│ │ │revăzută şi │2014 │
│ │ │adăugită │ │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Psihopedagogie │ │
│ │ │pentru examenele│ │
│ │ │de definitivare │Editura │
│5 │Cucoş, C. │şi grade │Polirom Iaşi, │
│ │ │didactice, │2009 │
│ │ │ediţia a III-a │ │
│ │ │revăzută şi │ │
│ │ │adăugită │ │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │Niţucă C.,│Didactica │Editura │
│6 │Stanciu T.│disciplinelor │Performantica,│
│ │Potolea, │tehnice │Iaşi, 2006 │
│ │D., │ │ │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │Necşu, I.,│Pregătirea │ │
│ │Iucu,R.B.,│psihopedagogică │Editura │
│7 │Pânişoară,│Manual pentru │Polirom, Iaşi,│
│ │I.- O. │definitivat şi │2008 │
│ │(coord.) │gradul didactic │ │
│ │ │II │ │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Evaluarea în │Editura │
│8 │Radu I.T. │procesul │Didactică şi │
│ │ │didactic │Pedagogică, │
│ │ │ │2008 │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Evaluarea │Editura │
│9 │Stoica A. │curentă şi │Prognosis, │
│ │(coord.) │examenele, Ghid │Bucureşti, │
│ │ │pentru profesori│2001 │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Evaluarea │Humanitas │
│ │ │progresului │Educaţional, │
│10│Stoica A. │şcolar. De la │Bucureşti, │
│ │ │teorie la │2003 │
│ │ │practică. │ │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Ghiduri │ │
│ │ │metodologice │MEC, CNC, │
│ │ │pentru aplicarea│Editura Aramis│
│11│*** │programelor │Print, │
│ │ │şcolare - Aria │Bucureşti, │
│ │ │curriculară │2002 │
│ │ │Tehnologii, │ │
│ │ │Liceu tehnologic│ │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Curriculum │ │
│ │ │naţional/ │ │
│ │ │programe şcolare│ │
│ │ │pentru │ │
│12│ │disciplinele │ │
│ │ │tehnologice în │ │
│ │ │vigoare în anul │ │
│ │ │susţinerii │ │
│ │ │concursului │ │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Planurile-cadru,│ │
│ │ │standardele de │ │
│ │ │pregătire │ │
│13│ │profesională în │ │
│ │ │vigoare în anul │ │
│ │ │susţinerii │ │
│ │ │concursului │ │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │"Programul │ │
│ │ │Naţional de │ │
│ │ │Dezvoltare a │MEN – CNCEÎP, │
│14│ │Competenţelor de│Bucureşti, │
│ │ │Evaluare ale │2008 │
│ │ │Cadrelor │ │
│ │ │Didactice │ │
│ │ │(DeCeE)" │ │
└──┴──────────┴────────────────┴──────────────┘


                                  MINISTERUL EDUCAŢIEI
    CENTRUL NAŢIONAL DE POLITICI ŞI EVALUARE
    ÎN EDUCAŢIE
    EXAMENUL NAŢIONAL
    PENTRU DEFINITIVARE ÎN
    ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
                                        PROGRAMA
                                         PENTRU
                                    CONFECŢII PIELE
                                  MAIŞTRI INSTRUCTORI
                                     - Bucureşti -
                                          2023
    A. NOTĂ DE PREZENTARE
        Programa pentru examenul naţional pentru definitivare în învăţământul preuniversitar la disciplinele tehnologice este elaborată în acord cu curriculumul şcolar în vigoare şi este concepută ca bază necesară şi utilă atât pentru perfecţionarea continuă, cât şi pentru testarea/evaluarea concepţiei, cunoaşterii, înţelegerii şi interpretării principalelor roluri profesionale ale funcţiei didactice din perspectiva nivelurilor carierei didactice.
        Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul maistrului instructor, urmărind:
        ● cunoaşterea, de către maistrul - instructor, a conţinuturilor ştiinţifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor tehnologice şi a metodicii predării acestora;
        ● capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;
        ● capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregătire profesională ;
        ● capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării rezultatelor învăţării dobândite de elevi;
        ● demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.

        Conţinuturile programei urmăresc sporirea flexibilităţii, mobilităţii ocupaţionale şi creşterea gradului de adaptabilitate a maiştrilor instructori la evoluţia tehnică, tehnologică şi economică în domeniu.
        Programa este orientată pe evaluarea calităţii concepţiei didactice şi a modalităţilor concrete prin care maistrul instructor pune elevii în situaţii de învăţare eficientă, menite să conducă la formarea rezultatelor învăţării prevăzute în standardele de pregătire profesională. Această orientare este cu atât mai necesară în prezent, când flexibilitatea programelor şcolare solicită din partea cadrelor didactice efortul de a concepe procese şi parcursuri didactice adaptate nivelului claselor de elevi cu care lucrează şi finalităţilor învăţământului tehnologic.

    B. COMPETENŢELE MAISTRULUI INSTRUCTOR
        Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competente specifice maistrului instructor pentru discipline tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice.

    COMPETENŢE SPECIFICE:
        ● Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate;
        ● Proiectarea demersurilor didactice adaptate nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei, în conformitate cu standardele de pregătire profesională şi curriculumul în vigoare;
        ● Realizarea corelaţiilor intra, inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor pentru proiectarea demersului didactic;
        ● Proiectarea şi realizarea activităţilor de pregătire/instruire practică;
        ● Selectarea şi aplicarea metodelor şi instrumentelor de evaluare adecvate activităţii de pregătire/instruire practică;
        ● Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de sănătate şi securitate în muncă, prevenirea şi stingerea incendiilor şi de protecţia mediului înconjurător;
        ● Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor.

    C. TEMATICA ŞI BIBLIOGRAFIA DE SPECIALITATE
    1. Materii prime şi materiale utilizate în confecţionarea articolelor din piele şi înlocuitori
    1.1. Materiale de bază: clasificare, caracteristici, proprietăţi, utilizări.
    1.2. Materiale auxiliare: clasificare, caracteristici, proprietăţi, utilizări.

    2. Tehnologii de obţinere şi finisare a pieilor finite.
    2.1. Pielea crudă- histologia pielii, compoziţia chimică
    2.2. Pielea finită-criterii de clasificare, topografie, zonificare

    3. Tehnologia confecţiilor din piele şi înlocuitori
    3.1. Componenţa încălţămintei şi analiza solicitărilor detaliilor
    3.1.1. Ansamblul superior.Detaliile componente şi solicitările la care sunt supuse.
    3.1.2. Ansamblul inferior.Detaliile componente şi solicitările la care sunt supuse.

    3.2. Sisteme de confecţionare a încălţămintei
    3.2.1. Tipuri de îmbinări folosite la sistemele de confecţionare:descriere, reprezentare grafică.
    3.2.2. Reprezentarea grafică a sistemelor de confecţionare a încălţămintei

    3.3. Croirea detaliilor flexibile ale încălţămintei
    3.3.1. Caracteristicile tehnologice şi zonele topografice ale pielii;
    3.3.2. Factorii care influenţează economicitatea croirii şi a ştanţării detaliilor;
    3.3.3. Croirea detaliilor flexibile:croirea manuală;croirea mecanică;utilaje folosite.
    3.3.4. Controlul calităţii detaliilor croite
    3.3.5. Calculul normei de consum.

    3.4. Ştanţarea detaliilor rigide ale încălţămintei
    3.4.1. Sisteme şi metode de ştanţare;
    3.4.2. Determinarea normei de consum pentru talpă.

    3.5. Operaţii de pregătire a detaliilor flexibile-definiţie, modul de execuţie, utilaje.
    3.5.1. Egalizarea detaliilor;
    3.5.2. Marcarea detaliilor;
    3.5.3. Subţierea marginilor detaliilor de feţe;
    3.5.4. Trecerea prin flacără, vopsirea şi arderea marginilor;
    3.5.5. Dantelarea şi tivirea marginilor;
    3.5.6. Prelucrarea marginilor prin întoarcere şi paspoalare;
    3.5.7. însemnarea şi perforarea detaliilor de feţe;
    3.5.8. Imprimarea desenelor decorative prin presare;
    3.5.9. Depunerea adezivului şi întărirea detaliilor;
    3.5.10. îndoirea marginilor detaliilor.

    3.6. Asamblarea detaliilor care compun feţele
    3.6.1. Asamblarea provizorie a detaliilor de feţe în vederea coaserii;
    3.6.2. Asamblarea definitivă a feţelor: clasificarea cusăturilor, tipuri de cusături;
    3.6.3. Condiţii de calitate şi parametri de lucru îmbinărilor prin coasere şi ale cusăturilor;
    3.6.4. Maşini de cusut repere flexibile: clasificarea maşinilor de cusut repere flexibile, mecanismele maşinii de cusut simplă, formarea cusăturii la maşina de cusut simplă, maşini de cusut speciale;
    3.6.5. Operaţii de terminare a feţelor: perforarea carâmbilor şi fixarea capselor.


    4. Controlul tehnic de calitate a încălţămintei pe flux de fabricaţie
    4.1. Controlul tehnic de calitate al reperelor flexibile/rigide după operaţia de debitare;
    4.2. Controlul tehnic de calitate al feţelor după operaţiile de prelucrare, montare, asamblare a detaliilor;
    4.3. Controlul tehnic de calitate a încălţămintei finite.

    5. Elemente de proiectare a încălţămintei
    5.1. Anatomia şi antropometria membrului inferior
    5.2. Sisteme şi unităţi de măsură folosite în industria încălţămintei

    6. Întreţinerea utilajelor din textile-pielărie
    6.1. Curăţarea şi ungerea utilajelor
    6.1.1. Curăţarea utilajelor: locuri de curăţare, ustensile necesare, grafic de curăţare
    6.1.2. Ungerea utilajelor: definiţie, tipuri de lubrifianţi şi sisteme de ungere
    6.1.3. Identificarea locurilor de curăţire şi ungere la utilajele deservite

    6.2. Norme tehnice de întreţinere şi reparare a utilajelor. Metode de întreţinere: definiţie, clasificare, caracterizare
    6.3. Respectarea normelor de protecţie a mediului privind depozitarea deşeurilor rezultate din curăţarea utilajelor.

    7. Sănătatea şi securitatea muncii
    7.1. Legislaţia specifică domeniului sănătăţii şi securităţii în muncă.
    7.2. Măsuri de protecţie în muncă: instructaje, fişa individuală şi colectivă de instructaj; echipamente de lucru, echipamente individuale şi colective de protecţie.
    7.3. Măsuri de igienă individuală în muncă: scop, elemente componente, materiale igienico- sanitare, consecinţele nerespectării măsurilor de igienă individuală în muncă.
    7.4. Măsuri de acordare a primului ajutor: definiţie, trusă de prim- ajutor.
    7.5. Factorii de risc de la locul de muncă: definiţie, clasificare, exemple.
    7.6. Boli profesionale: definiţie, clasificare, boli specifice domeniului textile - pielărie.
    7.7. Accidente de muncă: definiţie, clasificare, cauze, accidente specifice locurilor de muncă din domeniul textile - pielărie.
    7.8. Locuri de muncă periculoase specifice domeniului textile - pielărie: zone periculoase, risc de accidentare, măsuri de protecţie.


    BIBLIOGRAFIE

┌──┬───────────────┬──────────────────────┐
│ │ │Standardele de │
│ │ │pregătire profesională│
│1 │*** │pentru domeniul │
│ │ │Industrie textilă şi │
│ │ │pielărie, în vigoare │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │Curriculum şcolar │
│ │ │pentru pentru modulele│
│ │ │din aria curriculară │
│2 │*** │Tehnologii, învăţământ│
│ │ │liceal şi profesional,│
│ │ │domeniul Industrie │
│ │ │textilă şi pielărie, │
│ │ │în vigoare │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │Auxiliarele │
│ │ │curriculare pentru │
│3 │*** │disciplinele/ modulele│
│ │ │din aria curriculară │
│ │ │Tehnologii, în vigoare│
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │http:// │
│4 │*** │icsas-project.eu/ │
│ │ │wp-content/uploads/ │
│ │ │2020/02/Cutting_RO.pdf│
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │http:// │
│ │ │icsas-project.eu/ │
│5 │*** │wp-content/uploads/ │
│ │ │2020/02/ │
│ │ │Pre-Stitching_RO.pdf │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │http:// │
│ │ │icsas-project.eu/ │
│6 │*** │wp-content/uploads/ │
│ │ │2020/02/ │
│ │ │Stitching_RO.pdf │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │http:// │
│ │ │icsas-project.eu/ │
│7 │*** │wp-content/uploads/ │
│ │ │2020/02/ │
│ │ │Pre-Lasting_RO.pdf │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │http:// │
│8 │*** │icsas-project.eu/ │
│ │ │wp-content/uploads/ │
│ │ │2020/02/Lasting_RO.pdf│
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │http:// │
│ │ │icsas-project.eu/ │
│9 │*** │wp-content/uploads/ │
│ │ │2020/02/ │
│ │ │Assembly_RO.pdf │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │http:// │
│ │ │icsas-project.eu/ │
│10│*** │wp-content/uploads/ │
│ │ │2020/02/ │
│ │ │Finishing_RO.pdf │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │http:// │
│11│*** │icsas-project.eu/ │
│ │ │wp-content/uploads/ │
│ │ │2020/02/Design_RO.pdf │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │http:// │
│ │ │icsas-project.eu/ │
│12│*** │wp-content/uploads/ │
│ │ │2020/02/ │
│ │ │Tech-Develop_RO.pdf │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │http:// │
│ │ │icsas-project.eu/ │
│13│*** │wp-content/uploads/ │
│ │ │2020/02/ │
│ │ │Prod-Plan_RO.pdf │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │http:// │
│ │ │icsas-project.eu/ │
│14│*** │wp-content/uploads/ │
│ │ │2020/02/ │
│ │ │Quali-Assure_RO.pdf │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │https://dia-cvet.eu/ │
│15│*** │wp-content/uploads/ │
│ │ │2023/05/ │
│ │ │IO_03_RO_TTM-QM_23.pdf│
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │https://dia-cvet.eu/ │
│16│*** │wp-content/uploads/ │
│ │ │2023/05/ │
│ │ │IO_03_RO_TTM-NM_23.pdf│
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │Maşini pentru │
│ │ │confecţii din piele, │
│17│Barta, Z. │Editura Didactică şi │
│ │ │Pedagogică, Bucureşti │
│ │ │1968 │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │Utilajul şi tehnologia│
│ │ │confecţionării │
│18│Cociu, V. şi │încălţămintei, Editura│
│ │Fica, A. │Didactică şi │
│ │ │Pedagogică, Bucureşti,│
│ │ │1977 │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │Bazele tehnologiei │
│ │Cociu, V., │produselor din piele │
│19│Mălureanu G. │şi înlocuitori, │
│ │ │Rotaprint I.P. Iaşi, │
│ │ │1993 │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │Modelarea │
│ │Donisanu, R. şi│încălţămintei, Editura│
│20│Nebert, C. │Didactică şi │
│ │ │Pedagogică, Bucureşti │
│ │ │1981 │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │Îndrumător tehnic │
│ │ │comercial pentru │
│21│Drăgoi, O. │articole de │
│ │ │încălţăminte Editura │
│ │ │Tehnică, Bucureşti, │
│ │ │1968 │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │Utilajul şi tehnologia│
│ │ │meseriei confecţioner │
│ │ │produse din piele şi │
│ │Gheorghescu, │înlocuitori, manual │
│22│C., Fica, A. │pentru clasele a IX-a │
│ │ │şi a X-a, Editura │
│ │ │Didactică şi │
│ │ │Pedagogică, Bucureşti │
│ │ │1992 │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │Tehnologia │
│ │ │confecţionării │
│ │ │articolelor tehnice şi│
│23│Huţu, N şi │de marochinărie din │
│ │Chisăiţă, D. │piele şi înlocuitori, │
│ │ │Editura Didactică şi │
│ │ │Pedagogică, Bucureşti │
│ │ │1976 │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │Materii prime şi │
│ │ │materiale folosite în │
│24│Ieacobeanu, I. │industria uşoară, │
│ │şi Cociu, V. │Editura Didactică şi │
│ │ │Pedagogică R.A., │
│ │ │Bucureşti 1997 │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │Asigurarea şi │
│ │ │controlul calităţii │
│25│Ionescu, C. │încălţămintei pe │
│ │ │fluxul de fabricaţie, │
│ │ │Editura Universităţii │
│ │ │Oradea, 2002 │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │Sănătatea şi │
│ │ │securitatea muncii – │
│ │Marinescu, I., │suport de curs, │
│26│ş.a. │Industrie textilă şi │
│ │ │pielărie, Editura │
│ │ │Mistral, Bucureşti, │
│ │ │2008 │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │Procese de fabricaţie │
│ │ │în industria │
│27│Mărcuş, L., │produselor din piele │
│ │ │şi înlocuitori, │
│ │ │Rotaprint I. P. Iaşi, │
│ │ │2010 │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │Bazele proiectării │
│28│Mihai, A., │încălţămintei, editura│
│ │Mălureanu, G. │Performantica, Iaşi, │
│ │ │2003 │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │Manualul cizmarului - │
│ │Mihai, I., │manual pentru şcoli │
│29│Popa, C., │profesionale anii I şi│
│ │Albuleţ, N. │II, Editura Didactică │
│ │ │şi Pedagogică R.A., │
│ │ │Bucureşti 1971 │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │Utilajul şi tehnologia│
│ │ │confecţionării │
│30│Mihai, I., │încălţămintei, Editura│
│ │Popa, C. │Didactică şi │
│ │ │Pedagogică, Bucureşti,│
│ │ │1980 │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │Utilajul şi tehnologia│
│ │ │confecţionării │
│31│Nechita, M. şi │încălţămintei, Editura│
│ │Gheorghescu, C.│Didactică şi │
│ │ │Pedagogică, Bucureşti │
│ │ │1984 │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │Tehnologia │
│ │Popescu, C., │confecţiilor din piele│
│32│Nechita, M. │şi înlocuitori, │
│ │ş.a. │Editura Didactică şi │
│ │ │Pedagogică, Bucureşti │
│ │ │1969 │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │Tehnologia │
│ │ │confecţiilor din piele│
│33│Popescu, C. │şi înlocuitori, │
│ │ │Editura Didactică şi │
│ │ │Pedagogică, Bucureşti │
│ │ │1971 │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │Pregătire de bază în │
│ │Ţiglea-Lupaşcu,│industria uşoară – │
│34│R. ş.a. │instruire teoretică, │
│ │ │Editura Oscar Print │
│ │ │2006 │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │Pregătire de bază în │
│ │Ţiglea-Lupaşcu,│industria uşoară – │
│35│R. ş.a. │instruire practică, │
│ │ │Editura Oscar Print │
│ │ │2006 │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │Pregătire de bază în │
│ │ │industria uşoară – │
│ │Ţiglea-Lupaşcu,│instruire teoretică, │
│36│R. ş.a. │anul I Şcoala │
│ │ │Profesională, Editura │
│ │ │Oscar Print, │
│ │ │Bucureşti, 2003 │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │Pregătire de bază în │
│ │ │industria uşoară – │
│ │Ţiglea-Lupaşcu,│instruire practică, │
│37│R. ş.a. │anul I Şcoala │
│ │ │Profesională, Editura │
│ │ │Oscar Print, │
│ │ │Bucureşti, 2003 │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │Produse textile, piele│
│ │ │şi înlocuitori de │
│38│Ţiglea-Lupaşcu,│piele, manual pentru │
│ │R. ş.a. │SAM, clasa a X-a, │
│ │ │Editura Oscar Print, │
│ │ │Bucureşti, 2006 │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │Manual pentru clasa a │
│ │Ţiglea-Lupaşcu,│IX-a , Industrie │
│39│R. ş.a. │textilă şi pielărie, │
│ │ │Editura CD PRESS, │
│ │ │Bucureşti, 2011 │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │Manual pentru clasa a │
│ │Ţiglea-Lupaşcu,│X-a , Industrie │
│40│R. ş.a. │textilă şi pielărie, │
│ │ │Editura CD PRESS, │
│ │ │Bucureşti, 2011 │
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │Sănătatea şi │
│ │ │securitatea muncii şi │
│41│Ţiglea-Lupaşcu,│protecţia mediului în │
│ │R. ş.a. │industria textilă şi │
│ │ │pielărie, Editura CD │
│ │ │Press, Bucureşti, 2019│
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │Materii prime în │
│42│Ţiglea-Lupaşcu,│industria textilă şi │
│ │R. ş.a. │pielărie, editura CD │
│ │ │PRESS, Bucureşti, 2019│
├──┼───────────────┼──────────────────────┤
│ │ │Procese de fabricaţie │
│ │ │în industria │
│43│Volocariu, R. │produselor din piele │
│ │ │şi înlocuitori, │
│ │ │Editura „Gh. Asachi” │
│ │ │Iaşi, 1999 │
└──┴───────────────┴──────────────────────┘


    D. TEMATICA ŞI BIBLIOGRAFIA PENTRU DIDACTICA GENERALĂ ŞI METODICA PREDĂRII DISCIPLINELOR TEHNOLOGICE
    a. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice
    1. Conceptul de curriculum. Tipologie. Curriculum în dezvoltare locală. Produse şi documente curriculare: planuri cadru, planuri de învăţământ, standarde de pregătire profesională, programe şcolare/curriculum, manuale şcolare, auxiliare didactice. Alţi termeni de referinţă ai curriculumului naţional: arii curriculare, discipline, module.
    2. Proiectarea activităţii didactice: elaborarea planificării calendaristice, proiectarea lecţiilor/activităţilor didactice.

    b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic - aplicativ.
    1. Strategii didactice. Definiţii, Caracterizare. Tipologie.
    2. Metode de învăţământ: descriere, exemple de utilizare a diferitelor metode de învăţământ în cadrul lecţiei. Metode şi tehnici didactice interactive: descriere, exemple de aplicare a metodelor şi tehnicilor didactice interactive în cadrul diferitelor tipuri de lecţii.
    3. Forme de organizare a instruirii. Forme de organizare a activităţii didactice. Lecţia, unitate didactică fundamentală: definiţie, evenimentele lecţiei, tipuri şi variante de lecţii.
    4. Mijloace de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ. Clasificarea şi caracteristicile mijloacelor de învăţământ. Mediul de instruire. Cerinţe în organizarea mediului de instruire.

    c. Evaluarea rezultatelor şcolare
    1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ. Funcţiile evaluării. Formele evaluării. Obiectivele evaluării. Proiectarea evaluării.
    2. Metode şi instrumente de evaluare. Metode şi instrumente tradiţionale de evaluare. Metode complementare/alternative de evaluare.
    3. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, reguli de proiectare, modalităţi de evaluare şi de notare, avantaje şi dezavantaje/limite în proiectare şi utilizare.
    4. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate.
    5. Notarea şcolară. Variabilitatea notării. Factori ai variabilităţii aprecierii şi notării. Erori în evaluarea şcolară/Efecte perturbatoare în apreciere şi notare.


    BIBLIOGRAFIE

┌──┬──────────┬────────────────┬──────────────┐
│ │ │Sinteze de │ │
│ │ │pedagogie │ │
│ │ │generală: ghid │ │
│ │Albulescu,│pentru │Didactica │
│ │I., │pregătirea │Publishing │
│1 │Catalano, │examenelor de │House, │
│ │H. │titularizare, │Bucureşti, │
│ │(coord.) │definitivat şi │2020 │
│ │ │gradul didactic │ │
│ │ │II profesori de │ │
│ │ │toate │ │
│ │ │specializările │ │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │Bocoş, │Instruirea │Editura │
│2 │M.-D. │interactivă │Polirom, Iaşi,│
│ │ │ │2013 │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Teoria şi │ │
│ │ │metodologia │ │
│ │ │instruirii. │ │
│ │ │Teoria şi │ │
│ │Bocoş, M.,│metodologia │Editura │
│3 │Jucan, D. │evaluării: │Paralela 45, │
│ │ │repere şi │Piteşti 2019 │
│ │ │instrumente │ │
│ │ │didactice pentru│ │
│ │ │formarea │ │
│ │ │profesorilor │ │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Pedagogie, │Editura │
│4 │Cucoş, C. │ediţia a III-a │Polirom, Iaşi,│
│ │ │revăzută şi │2014 │
│ │ │adăugită │ │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Psihopedagogie │ │
│ │ │pentru examenele│ │
│ │ │de definitivare │Editura │
│5 │Cucoş, C. │şi grade │Polirom Iaşi, │
│ │(coord.) │didactice, │2009 │
│ │ │ediţia a III-a │ │
│ │ │revăzută şi │ │
│ │ │adăugită │ │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │Niţucă C.,│Didactica │Editura │
│6 │Stanciu T.│disciplinelor │Performantica,│
│ │Potolea, │tehnice │Iaşi, 2006 │
│ │D., │ │ │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │Necşu, I.,│Pregătirea │ │
│ │Iucu,R.B.,│psihopedagogică │Editura │
│7 │Pânişoară,│Manual pentru │Polirom, Iaşi,│
│ │I.- O. │definitivat şi │2008 │
│ │(coord.) │gradul didactic │ │
│ │ │II │ │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Evaluarea în │Editura │
│8 │Radu I.T. │procesul │Didactică şi │
│ │ │didactic │Pedagogică, │
│ │ │ │2008 │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Evaluarea │Editura │
│9 │Stoica A. │curentă şi │Prognosis, │
│ │(coord.) │examenele, Ghid │Bucureşti, │
│ │ │pentru profesori│2001 │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Evaluarea │Humanitas │
│ │ │progresului │Educaţional, │
│10│Stoica A. │şcolar. De la │Bucureşti, │
│ │ │teorie la │2003 │
│ │ │practică. │ │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Ghiduri │ │
│ │ │metodologice │MEC, CNC, │
│ │ │pentru aplicarea│Editura Aramis│
│11│*** │programelor │Print, │
│ │ │şcolare - Aria │Bucureşti, │
│ │ │curriculară │2002 │
│ │ │Tehnologii, │ │
│ │ │Liceu tehnologic│ │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Curriculum │ │
│ │ │naţional/ │ │
│ │ │programe şcolare│ │
│ │ │pentru │ │
│12│ │disciplinele │ │
│ │ │tehnologice în │ │
│ │ │vigoare în anul │ │
│ │ │susţinerii │ │
│ │ │concursului │ │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Planurile-cadru,│ │
│ │ │standardele de │ │
│ │ │pregătire │ │
│13│ │profesională în │ │
│ │ │vigoare în anul │ │
│ │ │susţinerii │ │
│ │ │concursului │ │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │"Programul │ │
│ │ │Naţional de │ │
│ │ │Dezvoltare a │MEN – CNCEÎP, │
│14│ │Competenţelor de│Bucureşti, │
│ │ │Evaluare ale │2008 │
│ │ │Cadrelor │ │
│ │ │Didactice │ │
│ │ │(DeCeE)" │ │
└──┴──────────┴────────────────┴──────────────┘


                                  MINISTERUL EDUCAŢIEI
    CENTRUL NAŢIONAL DE POLITICI ŞI EVALUARE
    ÎN EDUCAŢIE
    EXAMENUL NAŢIONAL
    PENTRU DEFINITIVARE ÎN
    ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
                                        PROGRAMA
                                         PENTRU
                     CONFECŢII TEXTILE - TRICOTAJE - FINISAJ TEXTIL
                                       PROFESORI
                                     - Bucureşti -
                                          2023
    A. NOTĂ DE PREZENTARE
        Programa pentru examenul naţional pentru definitivare în învăţământul preuniversitar reprezintă documentul curricular şi normativ de bază în temeiul căruia vor fi structurate şi asigurate atât orientarea generală în domeniul cunoaşterii ştiinţifice şi didactice/metodice a domeniului de referinţă, cât şi parcurgerea, prin studiu sistematic, a unei tematici adaptate nivelului profesional al cadrului didactic, relevante, moderne şi cu o sensibilă deschidere interdisciplinară.
        Profesorul de discipline tehnologice trebuie să demonstreze o serie de competenţe pe plan profesional (al specialităţii), pe plan didactic şi social. Candidatul care doreşte să obţină, prin examenul naţional pentru definitivare în învăţământul preuniversitar, titlul de profesor cu drept de practică în învăţământul preuniversitar va trebui să dovedească, în cursul evaluării, atât nivelul atingerii competenţelor vizate, cât şi capacitatea sa de a asigura funcţional interdependenţa acestora.
        Astfel, examenul naţional pentru definitivare în învăţământul preuniversitar vizează evaluarea atingerii unui nivel corespunzător al pregătirii teoretice de specialitate, al abilităţii de construire a unui demers didactic creativ, diferenţiat, adaptat atât specificului disciplinelor tehnologice, cât şi particularităţilor diferitelor forme de învăţământ, profiluri şi specializări. Competenţele şi conţinuturile din programă sunt proiectate în conformitate cu abordarea curriculară sistemică în realizarea activităţilor didactice şi cu profilul absolventului de învăţământ superior, care urmează să fie încadrat în învăţământul preuniversitar. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul absolventului de învăţământ superior, urmărind, în principal:
        ● cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice fundamentale şi a tendinţelor în evoluţia disciplinelor tehnologice, a metodicii disciplinei, precum şi a didacticii generale;
        ● probarea capacităţilor necesare pentru proiectarea, realizarea şi evaluarea activităţilor didactice pentru disciplinele tehnologice;
        ● demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.

        În elaborarea programei au fost aplicate diferite criterii de selectare a conţinuturilor, cum ar fi: relevanţa conţinuturilor pentru dezvoltarea competenţelor cadrelor didactice, utilitatea explicită a conţinuturilor pentru activitatea didactică, adaptabilitatea la contexte profesionale, socio-culturale, sociale, economice şi tehnologice în schimbare/în evoluţie, actualitatea ştiinţifică, în raport cu schimbările/inovaţiile la nivel conceptual, metodologic şi aplicativ şi asigurarea calităţii în educaţie.

    B. COMPETENŢELE PROFESORULUI DE DISCIPLINE TEHNOLOGICE
        Programa pentru examenul naţional pentru definitivare în învăţământul preuniversitar la discipline tehnologice permite, prin structura sa, evaluarea competenţelor candidaţilor, din perspectiva cunoaşterii şi aplicării creative şi moderne a conţinuturilor ştiinţifice, precum şi a utilizării adecvate a noţiunilor de didactică a disciplinelor tehnologice în demersul complex de predare - învăţare - evaluare.

    COMPETENŢE SPECIFICE:
        ● Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice de specialitate şi metodice pentru disciplinele/modulele de specialitate;
        ● Realizarea corelaţiilor intra, inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor pentru proiectarea demersului didactic;
        ● Aplicarea adecvată a principiilor şi metodelor specifice didacticii disciplinelor tehnologice;
        ● Proiectarea demersurilor didactice adaptate nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei, în conformitate cu standardele de pregătire profesională şi curriculumul în vigoare;
        ● Proiectarea demersurilor didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;
        ● Utilizarea diferitelor forme de organizare a instruirii în conformitate cu demersul didactic proiectat;
        ● Proiectarea şi realizarea procesului de predare-învăţare-evaluare având la bază centrarea activităţii pe elev şi formarea rezultatelor învăţării precizate în standardele de pregătire profesională;
        ● Selectarea şi aplicarea unor metode şi instrumente de evaluare adecvate obiectivelor evaluării şi/sau rezultatelor învăţării vizate;

    C. TEMATICA ŞI BIBLIOGRAFIA DE SPECIALITATE
    1. Materii prime şi materiale textile
    1.1. Fibre textile: clasificare, structura macromoleculară şi chimică, proprietăţi fizice, mecanice şi chimice;
    1.2. Fire textile: clasificare, proprietăţi fizice şi mecanice;
    1.3. Ţesături şi tricoturi: clasificare, proprietăţi fizice, mecanice şi igienico-funcţionale;
    1.4. Materiale secundare şi auxiliare folosite în confecţii.

    2. Tehnologii de obţinere a tricoturilor
    2.1. Noţiuni de bază privind tricoturile: clasificarea tricoturilor, tipuri de ochiuri şi elementele lor de structură, metode de reprezentare grafică a tricoturilor, caracteristici şi reprezentare grafică a tricoturilor din bătătură, parametri de structură ai tricoturilor.
    2.2. Procesul tehnologic de fabricaţie a produselor tricotate: definiţie, grupe de operaţii, definirea şi succesiunea operaţiilor.
    2.3. Operaţii tehnologice de pregătire a firelor pentru tricotare: bobinarea firelor (scopuri, tipuri de formate, principiul bobinării, parametrii bobinării, utilaje specifice), urzirea firelor (scopuri, tipuri de formate, principiul urzirii, procedee de urzire, utilaje specifice);
    2.4. Bazele procesului de tricotare: organe de formare a ochiurilor (rolul, părţile componente, mişcările organelor de formare a ochiurilor), procedee de tricotare, principii de acţionare a organelor de formare a ochiurilor, principii de selectare a organelor de formare a ochiurilor.
    2.5. Maşini de tricotat: criterii de clasificare, mecanisme şi dispozitive comune maşinilor de tricotat (rol, schemă de principiu), caracteristici tehnice ale maşinilor de tricotat.
    2.6. Maşini rectilinii de tricotat cu două fonturi: mecanisme şi dispozitive comune, mecanismul de formare a ochiurilor (părţi componente, tipul, mişcările şi poziţia relativă a organelor de formare a ochiurilor), posibilităţi tehnologice.
    2.7. Maşini circulare de tricotat cu diametru mare: mecanisme şi dispozitive comune maşinilor circulare de tricotat, mecanismul de formare a ochiurilor (părţi componente, tipul, mişcările şi poziţia relativă a organelor de formare a ochiurilor), posibilităţi tehnologice.
    2.8. Defecte/neconformităţi ale tricoturilor din bătătură. Caracteristici de calitate ale tricoturilor: structurale, mecanice, de transmitere a senzaţiei de confort, estetice.

    3. Tehnologii de obţinere a confecţiilor textile
    3.1. Recepţia materialelor
    3.1.1. Recepţia calitativă (definiţie, tipuri de defecte/neconformităţi)
    3.1.2. Recepţia cantitativă (definiţie, metode, utilaje specifice).

    3.2. Pregătirea materialelor pentru croit
    3.2.1. Şablonarea materialelor: definiţie, tipuri de încadrări, condiţii tehnice, metode de conturare a şabloanelor, consum specific;
    3.2.2. Şpănuirea materialelor: definiţie, scop, condiţii tehnice, metode şi procedee;

    3.3. Croirea materialelor textile
    3.3.1. Secţionarea şpanului: definiţie, scop, condiţii tehnice, maşini de secţionat;
    3.3.2. Decuparea detaliilor: definiţie, condiţii tehnice, maşini şi utilaje specifice.
    3.3.3. Ştanţarea detaliilor: definiţie, condiţii tehnice, maşini şi utilaje specifice.

    3.4. Tipuri de îmbinări ale materialelor textile
    3.4.1. Îmbinarea prin coasere: clasificarea cusăturilor, reprezentarea structurală şi simbolizarea cusăturilor (simplă/de suveică, încheiat-surfilat din trei fire, plane şi de acoperire din trei fire, în lanţ dintr-un fir şi din două fire, ascunsă dintr-un fir), clase de asamblări prin coasere (caracteristici, utilizări), caracteristici de calitate ale îmbinărilor prin coasere.
    3.4.2. Îmbinarea prin termolipire: noţiuni generale privind procesul de termolipire, adezivii folosiţi la termolipire, parametrii tehnologici ai operaţiei de termolipire, aplicaţii ale îmbinării prin termolipire, defecte/neconformităţi la termolipire.

    3.5. Utilaje specifice îmbinării prin coasere (maşina de cusut simplă, maşina Triplock, maşina Uberdeck, maşina de cusut în lanţ, maşina de cusut ascuns): caracteristici tehnice, funcţionare, organe de lucru, parametrii tehnologici ai coaserii. Defecte ale cusăturilor (cauze şi remedieri).
    3.6. Tratamentul umidotermic: operaţii, utilaje specifice, parametrii tratamentului umidotermic, defecte/neconformităţi în urma tratamentului umidotermic.
    3.7. Principii de construcţie a tiparelor produselor de îmbrăcăminte: dimensiuni principale, dimensiuni secundare, adaosuri necesare proiectării îmbrăcămintei, metoda geometrică aplicată în construcţia tiparelor de bază pentru produse cu sprijin pe umeri şi produse cu sprijin în talie.

    4. Procese tehnologice pentru finisarea materialelor textile
    4.1. Tehnologii şi utilaje pentru pregătirea şi albirea materialelor din fibre celulozice: pârlire, descleiere, curăţire alcalină, mercerizare, albire.
    4.2. Tehnologii şi utilaje pentru pregătirea materialelor din fibre de lână: spălare, carbonizare, piuare, fixare.
    4.3. Tehnologii şi utilaje pentru pregătirea materialelor din fibre sintetice: spălarea, fixarea şi albirea.
    4.4. Tehnologia vopsirii materialelor textile: tipuri de coloranţi, principiul vopsirii, factorii care influenţează vopsirea, procedee de vopsire.
    4.5. Tehnologii şi utilaje pentru imprimarea materialelor textile: definiţia imprimării, principiul imprimării, procedee de imprimare, maşina de imprimat cu şabloane.
    4.6. Tehnologii şi utilaje pentru apretarea materialelor textile
    4.6.1. Apretarea chimică a materialelor textile: definiţie, substanţe folosite, efecte de apretare obţinute, proprietăţi (neşifonabilitate, hidrofobizare, impermeabilizare, ignifugare).
    4.6.2. Apretarea fizico-mecanică a materialelor textile (termofixarea, scămoşarea, călcarea).


    5. Conceptele de asigurare a calităţii, controlul calităţii şi sisteme de calitate
    5.1. Asigurarea calităţii: calitate internă, calitate externă, calitate totală.
    5.2. Controlul calităţii: evaluarea calităţii, supravegherea calităţii, inspecţia calităţii, verificarea calităţii.
    5.3. Sisteme de calitate: definiţie, terminologie, standarde româneşti, europene şi internaţionale.
    5.4. Elementele sistemului calităţii: documentaţia sistemului calităţii (manualul calităţii, proceduri, documente specifice locului de muncă, înregistrările calităţii).
    5.5. Instrumente şi tehnici în controlul calităţii: diagrama cauză - efect, diagrama Pareto, histograma, fişa de inspecţie (definiţie, scop, procedură de aplicare).

    6. Sănătatea şi securitatea muncii
    6.1. Legislaţia specifică domeniului sănătăţii şi securităţii în muncă.
    6.2. Măsuri de protecţie în muncă: instructaje, fişa individuală şi colectivă de instructaj; echipamente de lucru, echipamente individuale şi colective de protecţie.
    6.3. Măsuri de igienă individuală în muncă: scop, elemente componente, materiale igienico- sanitare, consecinţele nerespectării măsurilor de igienă individuală în muncă.
    6.4. Măsuri de acordare a primului ajutor: definiţie, trusă de prim- ajutor.
    6.5. Factorii de risc de la locul de muncă: definiţie, clasificare, exemple.
    6.6. Boli profesionale: definiţie, clasificare, boli specifice domeniului textile - pielărie.
    6.7. Accidente de muncă: definiţie, clasificare, cauze, accidente specifice locurilor de muncă din domeniul textile - pielărie.
    6.8. Locuri de muncă periculoase specifice domeniului textile - pielărie: zone periculoase, risc de accidentare, măsuri de protecţie.


    BIBLIOGRAFIE

┌──┬───────────────┬─────────────────┬─────────────────┐
│ │ │Utilajul si │ │
│ │Bucurenci, E. │tehnologia │Editura Didactică│
│1 │ş.a. │meseriei. finisor│şi Pedagogică │
│ │ │produse textile -│Bucureşti, 1993 │
│ │ │Vol I si II │ │
├──┼───────────────┼─────────────────┼─────────────────┤
│ │ │Bazele │Editura BIT, │
│2 │Budulan R., │tehnologiei │Iaşi, 1996 şi │
│ │ │tricoturilor │alte ediţii │
├──┼───────────────┼─────────────────┼─────────────────┤
│ │Catalan, F., │Proiectarea │Editura Oscar │
│3 │ş.a. │produselor │Print, Bucureşti,│
│ │ │textile │2008 │
├──┼───────────────┼─────────────────┼─────────────────┤
│ │ │Ingineria │ │
│ │Cioară, I., │proceselor │Editura Cermi, │
│5 │Ursache, M., │textile, ediţia a│Iaşi, 1998 │
│ │ │II-a, revizuită │ │
│ │ │şi adăugată │ │
├──┼───────────────┼─────────────────┼─────────────────┤
│ │ │Procese şi maşini│ │
│ │ │de tricotat – │Editura │
│6 │Comandar, C., │maşini de │Performantica, │
│ │ │tricotat automate│Iaşi, 2005 │
│ │ │mecanice │ │
├──┼───────────────┼─────────────────┼─────────────────┤
│ │ │Procese şi maşini│ │
│ │ │de tricotat – │Editura │
│7 │Dan, D. │maşini de │Performantica, │
│ │ │tricotat automate│Iaşi, 2007 │
│ │ │mecanice │ │
├──┼───────────────┼─────────────────┼─────────────────┤
│ │ │Manualul │Editura AGIR, │
│8 │Dodu, A., │Inginerului │Bucureşti, 2002, │
│ │coord. │Textilist – vol. │2003, 2004 │
│ │ │1, 2, 3 │ │
├──┼───────────────┼─────────────────┼─────────────────┤
│ │ │Structura şi │Editura │
│9 │Filipescu, E., │proiectarea │Performantica, │
│ │ │confecţiilor │Iaşi, 2007 │
├──┼───────────────┼─────────────────┼─────────────────┤
│ │ │Structura şi │ │
│ │Filipescu, E., │proiectarea │Editura │
│10│Avădanei, M. │confecţiilor │Performantica, │
│ │ │textile, îndrumar│Iaşi, 2007 │
│ │ │de laborator │ │
├──┼───────────────┼─────────────────┼─────────────────┤
│ │ │Proiectarea │Editura │
│11│Filipescu E., │constructivă a │Performantica, │
│ │ │modelelor │Iaşi, 2007 │
├──┼───────────────┼─────────────────┼─────────────────┤
│ │ │Fibre textile │Editura │
│12│Gribincea, V. │naturale │Performantica, │
│ │ │ │Iaşi, 2007 │
├──┼───────────────┼─────────────────┼─────────────────┤
│ │Grigoriu A., │Bazele finisării │Editura │
│13│Coman D. │produselor │Tehnopress, Iaşi,│
│ │ │textile │2001 │
├──┼───────────────┼─────────────────┼─────────────────┤
│ │ │Manual pentru │ │
│ │ │cultura de │Editura Oscar │
│15│Lupaşcu-Ţiglea,│specialitate – │Print, Bucureşti,│
│ │R., ş.a. │instruire │2006 │
│ │ │teoretică, clasa │ │
│ │ │a IX-a │ │
├──┼───────────────┼─────────────────┼─────────────────┤
│ │ │Manual pentru │ │
│ │ │cultura de │Editura Oscar │
│16│Lupaşcu-Ţiglea,│specialitate – │Print, Bucureşti,│
│ │R., ş.a. │instruire │2006 │
│ │ │practică, clasa a│ │
│ │ │IX-a │ │
├──┼───────────────┼─────────────────┼─────────────────┤
│ │ │Manual pentru │ │
│ │ │Şcoala de Arte şi│ │
│ │ │Meserii – modulul│Editura Oscar │
│17│Lupaşcu-Ţiglea,│„Produse textile,│Print, Bucureşti,│
│ │R., ş.a. │piele şi │2006 │
│ │ │înlocuitori de │ │
│ │ │piele”, clasa a │ │
│ │ │X-a │ │
├──┼───────────────┼─────────────────┼─────────────────┤
│ │ │Manual pentru │ │
│ │ │Şcoala de Arte şi│ │
│ │Lupaşcu-Ţiglea,│Meserii – modulul│Editura Oscar │
│18│R., ş.a. │„Procese de │Print, Bucureşti,│
│ │ │obţinere a │2006 │
│ │ │tricoturilor”, │ │
│ │ │clasa a X-a │ │
├──┼───────────────┼─────────────────┼─────────────────┤
│ │ │Manual pentru │ │
│ │ │Şcoala de Arte şi│ │
│ │ │Meserii – modulul│ │
│ │Lupaşcu-Ţiglea,│„Tehnologii de │Editura Oscar │
│19│R., ş.a. │confecţionare a │Print, Bucureşti,│
│ │ │produselor din │2006 │
│ │ │ţesături şi │ │
│ │ │tricoturi”, clasa│ │
│ │ │a X-a │ │
├──┼───────────────┼─────────────────┼─────────────────┤
│ │ │Suport de curs │ │
│ │ │pentru modulul │ │
│ │Lupaşcu-Ţiglea,│„Sănătatea şi │Editura Mistral, │
│20│R., ş.a. │securitatea │Bucureşti, 2008 │
│ │ │muncii”, │ │
│ │ │industrie textilă│ │
│ │ │şi pielărie │ │
├──┼───────────────┼─────────────────┼─────────────────┤
│ │ │Manual pentru │ │
│21│Lupaşcu-Ţiglea,│clasa a IX-a , │Editura CD PRESS,│
│ │R., ş.a. │Industrie textilă│Bucureşti, 2011 │
│ │ │şi pielărie │ │
├──┼───────────────┼─────────────────┼─────────────────┤
│ │ │Industrie textilă│ │
│22│Lupaşcu-Ţiglea,│şi pielărie, │Editura CD PRESS,│
│ │R., ş.a. │manual pentru │Bucureşti, 2011 │
│ │ │clasa a X-a │ │
├──┼───────────────┼─────────────────┼─────────────────┤
│ │ │Sănătatea şi │ │
│ │ │securitatea │ │
│ │Lupaşcu-Ţiglea,│muncii şi │Editura CD Press,│
│23│R., ş.a. │protecţia │Bucureşti, 2019 │
│ │ │mediului în │ │
│ │ │industria textilă│ │
│ │ │şi pielărie │ │
├──┼───────────────┼─────────────────┼─────────────────┤
│ │Lupaşcu-Ţiglea,│Materii prime în │Editura CD PRESS,│
│24│R., ş.a. │industria textilă│Bucureşti, 2019 │
│ │ │şi pielărie │ │
├──┼───────────────┼─────────────────┼─────────────────┤
│ │ │Inginerie │ │
│ │ │generală în │Editura │
│25│Lutic, L. │textile-pielărie,│Performantica, │
│ │ │Ingineria │Iaşi, 2015 │
│ │ │tricoturilor şi │ │
│ │ │confecţiilor │ │
├──┼───────────────┼─────────────────┼─────────────────┤
│ │Macovei, L., │Tehnologii şi │Editura Gh. │
│26│Şerban, V. │utilaje în │Asachi, Iaşi, │
│ │ │tricotaje │2002 │
├──┼───────────────┼─────────────────┼─────────────────┤
│ │ │Materii prime │Editura Ecomonică│
│27│Merticaru, V., │textile – manual │Preuniversitaria,│
│ │ş.a. │pentru clasa a │Bucureşti, 2001 │
│ │ │XI-a │ │
├──┼───────────────┼─────────────────┼─────────────────┤
│ │ │Bazele │ │
│ │Mitu, S., Mitu,│tehnologiei │Editura „Gh. │
│28│M., │confecţiilor │Asachi” Iaşi 1998│
│ │ │textile, vol. I │şi alte ediţii │
│ │ │şi vol. II │ │
├──┼───────────────┼─────────────────┼─────────────────┤
│ │ │Asigurarea │Editura │
│29│Moisescu, E. │calităţii │Performantica, │
│ │ │ │Iaşi, 2007 │
├──┼───────────────┼─────────────────┼─────────────────┤
│ │ │Bazele │ │
│ │Mitu, S., │tehnologiei │Editura │
│30│Pintilie, E., │confecţiilor │Performantica, │
│ │Mitu, M. │textile – │Iaşi,2006 │
│ │ │îndrumar de │ │
│ │ │lucrări practice │ │
├──┼───────────────┼─────────────────┼─────────────────┤
│ │ │Ingineria │Editura │
│31│Papaghiuc, V. │confecţiilor │Performantica, │
│ │ │textile – procese│Iaşi, 2006 │
│ │ │şi maşini │ │
├──┼───────────────┼─────────────────┼─────────────────┤
│ │ │Procese şi maşini│Editura Gh. │
│32│Papaghiuc, V. │pentru confecţii │Asachi, Iaşi, │
│ │ │textile │2000 │
├──┼───────────────┼─────────────────┼─────────────────┤
│ │ │Tehnologii de │ │
│ │ │tricotare pe │Editura │
│33│Penciuc, M ş.a │maşini rectilinii│Performantica, │
│ │ │– îndrumar pentru│Iaşi, 2015 │
│ │ │lucrări de │ │
│ │ │laborator │ │
├──┼───────────────┼─────────────────┼─────────────────┤
│ │ │Tehnologii │Editura │
│34│Spanţu, C., │textile │Economică, │
│ │ │ │Bucureşti, 2002 │
├──┼───────────────┼─────────────────┼─────────────────┤
│ │ │Proiectarea │Editura Mistral, │
│35│Spanţu, C., │produselor │Bucureşti, 2007 │
│ │ │textile │ │
├──┼───────────────┼─────────────────┼─────────────────┤
│ │ │Asigurarea │ │
│ │ │calităţii – │Editura CD PRESS,│
│36│Stan, F.R. │manual pentru │Bucureşti, 2009 │
│ │ │clasa a XII-a/a │ │
│ │ │XIII-a │ │
├──┼───────────────┼─────────────────┼─────────────────┤
│ │Şerban, V., │Tehnologii de │Editura Gh │
│37│Macovei, L. │tricotare pe │Asachi, Iaşi, │
│ │ │maşini circulare │2002 │
├──┼───────────────┼─────────────────┼─────────────────┤
│ │ │Maşini circulare │Editura │
│38│Şerban V., │de tricotat cu │Performantica, │
│ │ │diametrul mare cu│Iaşi, 2015 │
│ │ │două fonturi │ │
├──┼───────────────┼─────────────────┼─────────────────┤
│ │Ursache, M., │Ingineria │Editura TEAM, │
│39│Cioară, I. │tricoturilor şi │Iaşi, 2000 │
│ │ │confecţiilor │ │
├──┼───────────────┼─────────────────┼─────────────────┤
│ │ │Bazele │Editura │
│40│Ursache, M. │tehnologiei │Performantica, │
│ │ │tricoturilor │Iaşi, 2015 │
├──┼───────────────┼─────────────────┼─────────────────┤
│ │ │Planuri-cadru, │ │
│ │ │Planuri de │ │
│ │ │învăţământ, │ │
│ │ │Programe Şcolare/│ │
│41│*** │curriculum, │ │
│ │ │Standarde de │ │
│ │ │Pregătire │ │
│ │ │Profesională în │ │
│ │ │vigoare │ │
└──┴───────────────┴─────────────────┴─────────────────┘


    D. TEMATICA ŞI BIBLIOGRAFIA PENTRU DIDACTICA GENERALĂ ŞI METODICA PREDĂRII DISCIPLINELOR TEHNOLOGICE
    a. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice
    1. Conceptul de curriculum. Tipologie. Curriculum în dezvoltare locală. Produse şi documente curriculare: planuri cadru, planuri de învăţământ, standarde de pregătire profesională, programe şcolare/curriculum, manuale şcolare, auxiliare didactice. Alţi termeni de referinţă ai curriculumului naţional: arii curriculare, discipline, module.
    2. Proiectarea activităţii didactice: elaborarea planificării calendaristice, proiectarea lecţiilor/activităţilor didactice.

    b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic - aplicativ.
    1. Strategii didactice. Definiţii, Caracterizare. Tipologie.
    2. Metode de învăţământ: descriere, exemple de utilizare a diferitelor metode de învăţământ în cadrul lecţiei. Metode şi tehnici didactice interactive: descriere, exemple de aplicare a metodelor şi tehnicilor didactice interactive în cadrul diferitelor tipuri de lecţii.
    3. Forme de organizare a instruirii. Forme de organizare a activităţii didactice. Lecţia, unitate didactică fundamentală: definiţie, evenimentele lecţiei, tipuri şi variante de lecţii.
    4. Mijloace de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ. Clasificarea şi caracteristicile mijloacelor de învăţământ. Mediul de instruire. Cerinţe în organizarea mediului de instruire.

    c. Evaluarea rezultatelor şcolare
    1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ. Funcţiile evaluării. Formele evaluării. Obiectivele evaluării. Proiectarea evaluării.
    2. Metode şi instrumente de evaluare. Metode şi instrumente tradiţionale de evaluare. Metode complementare/alternative de evaluare.
    3. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, reguli de proiectare, modalităţi de evaluare şi de notare, avantaje şi dezavantaje/limite în proiectare şi utilizare.
    4. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate.
    5. Notarea şcolară. Variabilitatea notării. Factori ai variabilităţii aprecierii şi notării. Erori în evaluarea şcolară/Efecte perturbatoare în apreciere şi notare.


    BIBLIOGRAFIE

┌──┬──────────┬────────────────┬──────────────┐
│ │ │Sinteze de │ │
│ │ │pedagogie │ │
│ │ │generală: ghid │ │
│ │Albulescu,│pentru │Didactica │
│ │I., │pregătirea │Publishing │
│1 │Catalano, │examenelor de │House, │
│ │H. │titularizare, │Bucureşti, │
│ │(coord.) │definitivat şi │2020 │
│ │ │gradul didactic │ │
│ │ │II profesori de │ │
│ │ │toate │ │
│ │ │specializările │ │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │Bocoş, │Instruirea │Editura │
│2 │M.-D. │interactivă │Polirom, Iaşi,│
│ │ │ │2013 │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Teoria şi │ │
│ │ │metodologia │ │
│ │ │instruirii. │ │
│ │ │Teoria şi │ │
│ │Bocoş, M.,│metodologia │Editura │
│3 │Jucan, D. │evaluării: │Paralela 45, │
│ │ │repere şi │Piteşti 2019 │
│ │ │instrumente │ │
│ │ │didactice pentru│ │
│ │ │formarea │ │
│ │ │profesorilor │ │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Pedagogie, │Editura │
│4 │Cucoş, C. │ediţia a III-a │Polirom, Iaşi,│
│ │ │revăzută şi │2014 │
│ │ │adăugită │ │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Psihopedagogie │ │
│ │ │pentru examenele│ │
│ │ │de definitivare │Editura │
│5 │Cucoş, C. │şi grade │Polirom Iaşi, │
│ │(coord.) │didactice, │2009 │
│ │ │ediţia a III-a │ │
│ │ │revăzută şi │ │
│ │ │adăugită │ │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │Niţucă C.,│Didactica │Editura │
│6 │Stanciu T.│disciplinelor │Performantica,│
│ │Potolea, │tehnice │Iaşi, 2006 │
│ │D., │ │ │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │Necşu, I.,│Pregătirea │ │
│ │Iucu,R.B.,│psihopedagogică │Editura │
│7 │Pânişoară,│Manual pentru │Polirom, Iaşi,│
│ │I.- O. │definitivat şi │2008 │
│ │(coord.) │gradul didactic │ │
│ │ │II │ │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Evaluarea în │Editura │
│8 │Radu I.T. │procesul │Didactică şi │
│ │ │didactic │Pedagogică, │
│ │ │ │2008 │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Evaluarea │Editura │
│9 │Stoica A. │curentă şi │Prognosis, │
│ │(coord.) │examenele, Ghid │Bucureşti, │
│ │ │pentru profesori│2001 │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Evaluarea │Humanitas │
│ │ │progresului │Educaţional, │
│10│Stoica A. │şcolar. De la │Bucureşti, │
│ │ │teorie la │2003 │
│ │ │practică. │ │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Ghiduri │ │
│ │ │metodologice │MEC, CNC, │
│ │ │pentru aplicarea│Editura Aramis│
│11│*** │programelor │Print, │
│ │ │şcolare - Aria │Bucureşti, │
│ │ │curriculară │2002 │
│ │ │Tehnologii, │ │
│ │ │Liceu tehnologic│ │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Curriculum │ │
│ │ │naţional/ │ │
│ │ │programe şcolare│ │
│ │ │pentru │ │
│12│ │disciplinele │ │
│ │ │tehnologice în │ │
│ │ │vigoare în anul │ │
│ │ │susţinerii │ │
│ │ │concursului │ │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Planurile-cadru,│ │
│ │ │standardele de │ │
│ │ │pregătire │ │
│13│ │profesională în │ │
│ │ │vigoare în anul │ │
│ │ │susţinerii │ │
│ │ │concursului │ │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │"Programul │ │
│ │ │Naţional de │ │
│ │ │Dezvoltare a │MEN – CNCEÎP, │
│14│ │Competenţelor de│Bucureşti, │
│ │ │Evaluare ale │2008 │
│ │ │Cadrelor │ │
│ │ │Didactice │ │
│ │ │(DeCeE)" │ │
└──┴──────────┴────────────────┴──────────────┘


                                  MINISTERUL EDUCAŢIEI
    CENTRUL NAŢIONAL DE POLITICI ŞI EVALUARE
    ÎN EDUCAŢIE
                                   EXAMENUL NAŢIONAL
                                 PENTRU DEFINITIVARE ÎN
                              ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
                                        PROGRAMA
                                         PENTRU
                     CONFECŢII TEXTILE - TRICOTAJE - FINISAJ TEXTIL
                                  MAIŞTRI INSTRUCTORI
                                     - Bucureşti -
                                          2023
    A. NOTĂ DE PREZENTARE
        Programa pentru examenul naţional pentru definitivare în învăţământul preuniversitar la disciplinele tehnologice este elaborată în acord cu curriculumul şcolar în vigoare şi este concepută ca bază necesară şi utilă atât pentru perfecţionarea continuă, cât şi pentru testarea/evaluarea concepţiei, cunoaşterii, înţelegerii şi interpretării principalelor roluri profesionale ale funcţiei didactice din perspectiva nivelurilor carierei didactice.
        Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul maistrului instructor, urmărind:
        ● cunoaşterea, de către maistrul - instructor, a conţinuturilor ştiinţifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor tehnologice şi a metodicii predării acestora;
        ● capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;
        ● capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregătire profesională ;
        ● capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării rezultatelor învăţării dobândite de elevi;
        ● demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.

        Conţinuturile programei urmăresc sporirea flexibilităţii, mobilităţii ocupaţionale şi creşterea gradului de adaptabilitate a maiştrilor instructori la evoluţia tehnică, tehnologică şi economică în domeniu.
        Programa este orientată pe evaluarea calităţii concepţiei didactice şi a modalităţilor concrete prin care maistrul instructor pune elevii în situaţii de învăţare eficientă, menite să conducă la formarea rezultatelor învăţării prevăzute în standardele de pregătire profesională. Această orientare este cu atât mai necesară în prezent, când flexibilitatea programelor şcolare solicită din partea cadrelor didactice efortul de a concepe procese şi parcursuri didactice adaptate nivelului claselor de elevi cu care lucrează şi finalităţilor învăţământului tehnologic.

    B. COMPETENŢELE MAISTRULUI INSTRUCTOR
        Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competente specifice maistrului instructor pentru discipline tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice.

    COMPETENŢE SPECIFICE:
        ● Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate;
        ● Proiectarea demersurilor didactice adaptate nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei, în conformitate cu standardele de pregătire profesională şi curriculumul în vigoare;
        ● Realizarea corelaţiilor intra, inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor pentru proiectarea demersului didactic;
        ● Proiectarea şi realizarea activităţilor de pregătire/instruire practică;
        ● Selectarea şi aplicarea metodelor şi instrumentelor de evaluare adecvate activităţii de pregătire/instruire practică;
        ● Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de sănătate şi securitate în muncă, prevenirea şi stingerea incendiilor şi de protecţia mediului înconjurător;
        ● Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor.

    C. TEMATICA ŞI BIBLIOGRAFIA DE SPECIALITATE
    1. Materii prime şi materiale textile
    1.1. Fibre textile: clasificare, proprietăţi fizice, mecanice şi chimice;
    1.2. Fire textile: clasificare, proprietăţi fizice şi mecanice;
    1.3. Ţesături şi tricoturi: clasificare, proprietăţi fizice, mecanice şi igienico-funcţionale;
    1.4. Materiale secundare şi auxiliare folosite în confecţii.

    2. Tehnologii de obţinere a tricoturilor
    2.1. Noţiuni de bază privind tricoturile: clasificarea tricoturilor, tipuri de ochiuri şi elementele lor de structură, metode de reprezentare grafică a tricoturilor, caracteristici şi reprezentare grafică a tricoturilor din bătătură, parametri de structură ai tricoturilor.
    2.2. Procesul tehnologic de fabricaţie a produselor tricotate: definiţie, grupe de operaţii, definirea şi succesiunea operaţiilor.
    2.3. Operaţii tehnologice de pregătire a firelor pentru tricotare: bobinarea firelor (scopuri, tipuri de formate, principiul bobinării, caracteristici de calitate ale bobinelor), urzirea firelor (scopuri, tipuri de formate, principiul urzirii);
    2.4. Bazele procesului de tricotare: organe de formare a ochiurilor (rolul, părţile componente şi mişcările organelor de formare a ochiurilor), procedee de tricotare.
    2.5. Maşini de tricotat: criterii de clasificare, mecanisme şi dispozitive comune maşinilor de tricotat (rol, schemă de principiu), caracteristici tehnice ale maşinilor de tricotat.
    2.6. Maşini rectilinii de tricotat cu două fonturi: mecanisme şi dispozitive comune, mecanismul de formare a ochiurilor (părţi componente, tipul şi mişcările organelor de formare a ochiurilor), operaţii de deservire. Defecte ale tricoturilor produse pe maşini rectilinii de tricotat. Cauze. Remedieri.
    2.7. Maşini circulare de tricotat cu diametru mare: mecanisme şi dispozitive comune maşinilor circulare de tricotat cu diametru mare, mecanismul de formare a ochiurilor (părţi componente, tipul şi mişcările organelor de formare a ochiurilor), operaţii de deservire. Defecte ale tricoturilor produse pe maşini circulare de tricotat cu diametru mare. Cauze. Remedieri.

    3. Tehnologii de obţinere a confecţiilor textile
    3.1. Recepţia materialelor
    3.1.1. Recepţia calitativă (definiţie, tipuri de defecte/neconformităţi)
    3.1.2. Recepţia cantitativă (definiţie, metode, echipamente specifice).

    3.2. Pregătirea materialelor pentru croit
    3.2.1. Şablonarea materialelor: definiţie, condiţii tehnice, metode de şablonare;
    3.2.2. Şpănuirea materialelor: definiţie, scop, condiţii tehnice şi metode şi procedee;

    3.3. Croirea materialelor textile
    3.3.1. Secţionarea şpanului: definiţie, scop, condiţii tehnice, maşini de secţionat (descriere, funcţionare, deservire);
    3.3.2. Decuparea detaliilor: definiţie, condiţii tehnice, maşini şi utilaje specifice (funcţionare, deservire).
    3.3.3. Ştanţarea detaliilor: definiţie, condiţii tehnice, maşini şi utilaje specifice.

    3.4. Tipuri de îmbinări ale materialelor textile
    3.4.1. Îmbinarea prin coasere: clasificarea cusăturilor, clase de asamblări prin coasere (caracteristici, utilizări), caracteristici de calitate ale îmbinărilor prin coasere.
    3.4.2. Îmbinarea prin termo lipire: noţiuni generale privind procesul de termolipire, aplicaţii ale îmbinării prin termolipire, defecte/neconformităţi la termolipire.

    3.5. Utilaje specifice îmbinării prin coasere (maşina de cusut simplă, maşina Triplock, maşina Uberdeck, maşina de cusut în lanţ, maşina de cusut ascuns): organe de lucru, operaţii de deservire şi de reglare a parametrilor tehnologici ai coaserii. Defecte ale cusăturilor (cauze şi remedieri).
    3.6. Tratamentul umidotermic: operaţii, utilaje specifice, deservirea utilajelor, reglarea parametrilor tratamentului umidotermic, defecte/neconformităţi în urma tratamentului umidotermic.
    3.7. Principii de construcţie a tiparelor produselor de îmbrăcăminte: dimensiuni principale, dimensiuni de bază, adaosuri necesare proiectării îmbrăcămintei, metoda geometrică aplicată în construcţia tiparelor de bază pentru produse cu sprijin pe umeri şi produse cu sprijin în talie.

    4. Procese tehnologice pentru finisarea materialelor textile
    4.1. Tehnologii şi utilaje pentru pregătirea şi albirea materialelor din fibre celulozice: pârlire, descleiere, curăţire alcalină, mercerizare, albire (definiţie, scop, factori de influenţă).
    4.2. Tehnologii şi utilaje pentru pregătirea materialelor din fibre de lână: spălare, carbonizare, piuare, fixare (definiţie, scop, factori de influenţă).
    4.3. Tehnologii şi utilaje pentru pregătirea materialelor din fibre sintetice: spălarea, fixarea şi albirea (definiţie, scop, factori de influenţă).
    4.4. Tehnologia vopsirii materialelor textile: tipuri de coloranţi, principiul vopsirii, factorii care influenţează vopsirea, procedee de vopsire.
    4.5. Tehnologii şi utilaje pentru imprimarea materialelor textile: definiţia imprimării, principiul imprimării, procedee de imprimare, maşina de imprimat cu şabloane.
    4.6. Tehnologii şi utilaje pentru apretarea materialelor textile
    4.6.1. Apretarea chimică a materialelor textile: definiţie, substanţe folosite, efecte de apretare obţinute, proprietăţi (neşifonabilitate, hidrofobizare, impermeabilizare, ignifugare).
    4.6.2. Apretarea fizico-mecanică a materialelor textile (termofixarea, scămoşarea, călcarea).


    5. Întreţinerea utilajelor din textile-pielărie
    5.1. Curăţarea şi ungerea utilajelor
    5.1.1. Curăţarea utilajelor: locuri de curăţare, ustensile necesare, grafic de curăţare
    5.1.2. Ungerea utilajelor: definiţie, tipuri de lubrifianţi şi sisteme de ungere
    5.1.3. Identificarea locurilor de curăţire şi ungere la utilajele deservite

    5.2. Norme tehnice de întreţinere şi reparare a utilajelor. Metode de întreţinere: definiţie, clasificare, caracterizare.
    5.3. Respectarea normelor de protecţie a mediului privind depozitarea deşeurilor rezultate din curăţarea utilajelor.

    6. Sănătatea şi securitatea muncii
    6.1. Legislaţia specifică domeniului sănătăţii şi securităţii în muncă.
    6.2. Măsuri de protecţie în muncă: instructaje, fişa individuală şi colectivă de instructaj; echipamente de lucru, echipamente individuale şi colective de protecţie.
    6.3. Măsuri de igienă individuală în muncă: scop, elemente componente, materiale igienico-sanitare, consecinţele nerespectării măsurilor de igienă individuală în muncă.
    6.4. Măsuri de acordare a primului ajutor: definiţie, trusă de prim- ajutor.
    6.5. Factorii de risc de la locul de muncă: definiţie, clasificare, exemple.
    6.6. Boli profesionale: definiţie, clasificare, boli specifice domeniului textile - pielărie.
    6.7. Accidente de muncă: definiţie, clasificare, cauze, accidente specifice locurilor de muncă din domeniul textile - pielărie.
    6.8. Locuri de muncă periculoase specifice domeniului textile - pielărie: zone periculoase, risc de accidentare, măsuri de protecţie.


    BIBLIOGRAFIE

┌──┬───────────────┬─────────────────────┬─────────────────┐
│ │ │Utilajul şi │ │
│ │Barbu, I., │tehnologia meseriei │Editura Didactică│
│1 │Suciu, N. ş.a. │tricoter – manual │şi Pedagogică │
│ │ │pentru clasele a IX-a│Bucureşti, 1993 │
│ │ │şi a X-a │ │
├──┼───────────────┼─────────────────────┼─────────────────┤
│ │ │Utilajul si │Editura Didactică│
│2 │Bucurenci, E. │tehnologia meseriei. │şi Pedagogică │
│ │ş.a. │finisor produse │Bucureşti, 1993 │
│ │ │textile - Vol I si II│ │
├──┼───────────────┼─────────────────────┼─────────────────┤
│ │ │Bazele tehnologiei │Editura BIT, │
│3 │Budulan R., │tricoturilor │Iaşi, 1996 şi │
│ │ │ │alte ediţii │
├──┼───────────────┼─────────────────────┼─────────────────┤
│ │Catalan, F., │Proiectarea │Editura Oscar │
│4 │ş.a. │produselor textile │Print, Bucureşti,│
│ │ │ │2008 │
├──┼───────────────┼─────────────────────┼─────────────────┤
│ │ │Ingineria proceselor │ │
│5 │Cioară, I., │textile, ediţia a │Editura Cermi, │
│ │Ursache, M., │II-a, revizuită şi │Iaşi, 1998 │
│ │ │adăugată │ │
├──┼───────────────┼─────────────────────┼─────────────────┤
│ │ │Utilajul şi │ │
│ │ │tehnologia meseriei –│Editura Didactică│
│ │ │confecţioner │şi Pedagogică, │
│6 │Ciontea, G. │îmbrăcăminte din │Bucureşti, 1991 │
│ │ │ţesături şi │şi alte ediţii │
│ │ │tricoturi, vol. I şi │ │
│ │ │II │ │
├──┼───────────────┼─────────────────────┼─────────────────┤
│ │ │Utilajul şi │Editura Didactică│
│ │ │tehnologia meseriei –│şi Pedagogică, │
│7 │Ciontea, G. │confecţioner │Bucureşti, 1991 │
│ │ │îmbrăcăminte din │şi alte ediţii │
│ │ │ţesături şi tricoturi│ │
├──┼───────────────┼─────────────────────┼─────────────────┤
│ │ │Proiectarea │Editura Didactică│
│8 │Ciontea, G. │îmbrăcămintei, manual│şi Pedagogică, │
│ │ │pentru clasele a XI-a│Bucureşti, 1990 │
│ │ │şi a XII-a │ │
├──┼───────────────┼─────────────────────┼─────────────────┤
│ │ │Procese şi maşini de │Editura │
│9 │Dan, D. │tricotat – maşini de │Performantica, │
│ │ │tricotat automate │Iaşi, 2005 │
│ │ │mecanice │ │
├──┼───────────────┼─────────────────────┼─────────────────┤
│ │Grigoriu A., │Bazele finisării │Editura │
│10│Coman D. │produselor textile │Tehnopress, Iaşi,│
│ │ │ │2001 │
├──┼───────────────┼─────────────────────┼─────────────────┤
│ │ │Pregătire de bază în │ │
│ │Lupaşcu-Ţiglea,│industria uşoară – │Editura Oscar │
│11│R., ş.a. │instruire teoretică, │Print, Bucureşti,│
│ │ │anul I Şcoala │2003 │
│ │ │Profesională │ │
├──┼───────────────┼─────────────────────┼─────────────────┤
│ │ │Pregătire de bază în │ │
│ │Lupaşcu-Ţiglea,│industria uşoară – │Editura Oscar │
│12│R., ş.a. │instruire practică, │Print, Bucureşti,│
│ │ │anul I Şcoala │2003 │
│ │ │Profesională │ │
├──┼───────────────┼─────────────────────┼─────────────────┤
│ │ │Manual pentru cultura│Editura Oscar │
│13│Lupaşcu-Ţiglea,│de specialitate – │Print, Bucureşti,│
│ │R., ş.a. │instruire teoretică, │2003 │
│ │ │clasa a IX-a │ │
├──┼───────────────┼─────────────────────┼─────────────────┤
│ │ │Manual pentru cultura│Editura Oscar │
│14│Lupaşcu-Ţiglea,│de specialitate – │Print, Bucureşti,│
│ │R., ş.a. │instruire practică, │2003 │
│ │ │clasa a IX-a │ │
├──┼───────────────┼─────────────────────┼─────────────────┤
│ │ │Manual pentru Şcoala │ │
│ │ │de Arte şi Meserii – │Editura Oscar │
│15│Lupaşcu-Ţiglea,│modulul „Produse │Print, Bucureşti,│
│ │R., ş.a. │textile, piele şi │2003 │
│ │ │înlocuitori de │ │
│ │ │piele”, clasa a X-a │ │
├──┼───────────────┼─────────────────────┼─────────────────┤
│ │ │Manual pentru Şcoala │ │
│ │ │de Arte şi Meserii – │Editura Oscar │
│16│Lupaşcu-Ţiglea,│modulul „Procese de │Print, Bucureşti,│
│ │R., ş.a. │obţinere a │2003 │
│ │ │tricoturilor”, clasa │ │
│ │ │a X-a │ │
├──┼───────────────┼─────────────────────┼─────────────────┤
│ │ │Manual pentru Şcoala │ │
│ │ │de Arte şi Meserii – │ │
│ │ │modulul „Tehnologii │Editura Oscar │
│17│Lupaşcu-Ţiglea,│de confecţionare a │Print, Bucureşti,│
│ │R., ş.a. │produselor din │2003 │
│ │ │ţesături şi │ │
│ │ │tricoturi”, clasa a │ │
│ │ │X-a │ │
├──┼───────────────┼─────────────────────┼─────────────────┤
│ │Lupaşcu-Ţiglea,│Manual pentru clasa a│Editura CD PRESS,│
│18│R., ş.a. │IX-a , Industrie │Bucureşti, 2011 │
│ │ │textilă şi pielărie │ │
├──┼───────────────┼─────────────────────┼─────────────────┤
│ │Lupaşcu-Ţiglea,│Manual pentru clasa a│Editura CD PRESS,│
│19│R., ş.a. │IX-a , Industrie │Bucureşti, 2011 │
│ │ │textilă şi pielărie │ │
├──┼───────────────┼─────────────────────┼─────────────────┤
│ │Lupaşcu-Ţiglea,│Industrie textilă şi │Editura CD PRESS,│
│20│R., ş.a. │pielărie, manual │Bucureşti, 2011 │
│ │ │pentru clasa a X-a │ │
├──┼───────────────┼─────────────────────┼─────────────────┤
│ │ │Sănătatea şi │ │
│ │Lupaşcu-Ţiglea,│securitatea muncii şi│Editura CD PRESS,│
│21│R., ş.a. │protecţia mediului în│Bucureşti, 2011 │
│ │ │industria textilă şi │ │
│ │ │pielărie │ │
├──┼───────────────┼─────────────────────┼─────────────────┤
│ │Lupaşcu-Ţiglea,│Materii prime în │Editura CD PRESS,│
│22│R., ş.a. │industria textilă şi │Bucureşti, 2011 │
│ │ │pielărie │ │
├──┼───────────────┼─────────────────────┼─────────────────┤
│ │ │Inginerie generală în│ │
│ │ │textile-pielărie, │Editura │
│23│Lutic, L. │Ingineria │Performantica, │
│ │ │tricoturilor şi │Iaşi, 2015 │
│ │ │confecţiilor │ │
├──┼───────────────┼─────────────────────┼─────────────────┤
│ │Macovei, L., │Tehnologii şi utilaje│Editura Gh. │
│24│Şerban, V. │în tricotaje │Asachi, Iaşi, │
│ │ │ │2002 │
├──┼───────────────┼─────────────────────┼─────────────────┤
│ │ │Materii prime textile│Editura Ecomonică│
│25│Merticaru, V., │– manual pentru clasa│Preuniversitaria,│
│ │ş.a. │a XI-a │Bucureşti, │
│ │ │ │2001 │
├──┼───────────────┼─────────────────────┼─────────────────┤
│ │Mitu, S., Mitu,│Bazele tehnologiei │Editura „Gh. │
│26│M., │confecţiilor textile,│Asachi” Iaşi 1998│
│ │ │vol. I şi vol. II │şi alte ediţii │
├──┼───────────────┼─────────────────────┼─────────────────┤
│ │ │ │Editura │
│27│Moisescu, E. │Asigurarea calităţii │Performantica, │
│ │ │ │Iaşi, 2003 │
├──┼───────────────┼─────────────────────┼─────────────────┤
│ │Mitu, S., │Bazele tehnologiei │Editura │
│28│Pintilie, E., │confecţiilor textile │Performantica, │
│ │Mitu, M. │– îndrumar de lucrări│Iaşi, 2003 │
│ │ │practice │ │
├──┼───────────────┼─────────────────────┼─────────────────┤
│ │ │Utilaje şi tehnologii│ │
│ │ │de profil – pregătire│Editura economică│
│29│Neagu, G. ş.a. │generală │Preuniversitaria,│
│ │ │tricoterconfecţioner,│Bucureşti, │
│ │ │şcoala profesională │2001 │
│ │ │anul II │ │
├──┼───────────────┼─────────────────────┼─────────────────┤
│30│Papaghiuc, V. │ │ │
├──┼───────────────┼─────────────────────┼─────────────────┤
│31│Penciuc, M ş.a │ │ │
├──┼───────────────┼─────────────────────┼─────────────────┤
│32│Spanţu, C., │ │ │
├──┼───────────────┼─────────────────────┼─────────────────┤
│33│Spanţu, C., │ │ │
├──┼───────────────┼─────────────────────┼─────────────────┤
│34│Şerban, V., │ │ │
│ │Macovei, L. │ │ │
├──┼───────────────┼─────────────────────┼─────────────────┤
│35│Şerban V., │ │ │
├──┼───────────────┼─────────────────────┼─────────────────┤
│ │Ursache, M., │Ingineria │Editura TEAM, │
│36│Cioară, I. │tricoturilor şi │Iaşi, 2000 │
│ │ │confecţiilor │ │
├──┼───────────────┼─────────────────────┼─────────────────┤
│ │ │Bazele tehnologiei │Editura │
│47│Ursache, M. │tricoturilor │Performantica, │
│ │ │ │Iaşi, 2015 │
├──┼───────────────┼─────────────────────┼─────────────────┤
│ │ │Planuri-cadru, │ │
│ │ │Planuri de │ │
│ │ │învăţământ, Programe │ │
│41│*** │Şcolare/curriculum, │ │
│ │ │Standarde de │ │
│ │ │Pregătire │ │
│ │ │Profesională în │ │
│ │ │vigoare │ │
└──┴───────────────┴─────────────────────┴─────────────────┘


    D. TEMATICA ŞI BIBLIOGRAFIA PENTRU DIDACTICA GENERALĂ ŞI METODICA PREDĂRII DISCIPLINELOR TEHNOLOGICE
    a. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice
    1. Conceptul de curriculum. Tipologie. Curriculum în dezvoltare locală. Produse şi documente curriculare: planuri cadru, planuri de învăţământ, standarde de pregătire profesională, programe şcolare/curriculum, manuale şcolare, auxiliare didactice. Alţi termeni de referinţă ai curriculumului naţional: arii curriculare, discipline, module.
    2. Proiectarea activităţii didactice: elaborarea planificării calendaristice, proiectarea lecţiilor/activităţilor didactice.

    b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic - aplicativ.
    1. Strategii didactice. Definiţii, Caracterizare. Tipologie.
    2. Metode de învăţământ: descriere, exemple de utilizare a diferitelor metode de învăţământ în cadrul lecţiei. Metode şi tehnici didactice interactive: descriere, exemple de aplicare a metodelor şi tehnicilor didactice interactive în cadrul diferitelor tipuri de lecţii.
    3. Forme de organizare a instruirii. Forme de organizare a activităţii didactice. Lecţia, unitate didactică fundamentală: definiţie, evenimentele lecţiei, tipuri şi variante de lecţii.
    4. Mijloace de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ. Clasificarea şi caracteristicile mijloacelor de învăţământ. Mediul de instruire. Cerinţe în organizarea mediului de instruire.

    c. Evaluarea rezultatelor şcolare
    1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ. Funcţiile evaluării. Formele evaluării. Obiectivele evaluării. Proiectarea evaluării.
    2. Metode şi instrumente de evaluare. Metode şi instrumente tradiţionale de evaluare. Metode complementare/alternative de evaluare.
    3. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, reguli de proiectare, modalităţi de evaluare şi de notare, avantaje şi dezavantaje/limite în proiectare şi utilizare.
    4. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate.
    5. Notarea şcolară. Variabilitatea notării. Factori ai variabilităţii aprecierii şi notării. Erori în evaluarea şcolară/Efecte perturbatoare în apreciere şi notare.


    BIBLIOGRAFIE

┌──┬──────────┬────────────────┬──────────────┐
│ │ │Sinteze de │ │
│ │ │pedagogie │ │
│ │ │generală: ghid │ │
│ │Albulescu,│pentru │Didactica │
│ │I., │pregătirea │Publishing │
│1 │Catalano, │examenelor de │House, │
│ │H. │titularizare, │Bucureşti, │
│ │(coord.) │definitivat şi │2020 │
│ │ │gradul didactic │ │
│ │ │II profesori de │ │
│ │ │toate │ │
│ │ │specializările │ │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │Bocoş, │Instruirea │Editura │
│2 │M.-D. │interactivă │Polirom, Iaşi,│
│ │ │ │2013 │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Teoria şi │ │
│ │ │metodologia │ │
│ │ │instruirii. │ │
│ │ │Teoria şi │ │
│ │Bocoş, M.,│metodologia │Editura │
│3 │Jucan, D. │evaluării: │Paralela 45, │
│ │ │repere şi │Piteşti 2019 │
│ │ │instrumente │ │
│ │ │didactice pentru│ │
│ │ │formarea │ │
│ │ │profesorilor │ │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Pedagogie, │Editura │
│4 │Cucoş, C. │ediţia a III-a │Polirom, Iaşi,│
│ │ │revăzută şi │2014 │
│ │ │adăugită │ │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Psihopedagogie │ │
│ │ │pentru examenele│ │
│ │ │de definitivare │Editura │
│5 │Cucoş, C. │şi grade │Polirom Iaşi, │
│ │(coord.) │didactice, │2009 │
│ │ │ediţia a III-a │ │
│ │ │revăzută şi │ │
│ │ │adăugită │ │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │Niţucă C.,│Didactica │Editura │
│6 │Stanciu T.│disciplinelor │Performantica,│
│ │Potolea, │tehnice │Iaşi, 2006 │
│ │D., │ │ │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │Necşu, I.,│Pregătirea │ │
│ │Iucu,R.B.,│psihopedagogică │Editura │
│7 │Pânişoară,│Manual pentru │Polirom, Iaşi,│
│ │I.- O. │definitivat şi │2008 │
│ │(coord.) │gradul didactic │ │
│ │ │II │ │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Evaluarea în │Editura │
│8 │Radu I.T. │procesul │Didactică şi │
│ │ │didactic │Pedagogică, │
│ │ │ │2008 │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Evaluarea │Editura │
│9 │Stoica A. │curentă şi │Prognosis, │
│ │(coord.) │examenele, Ghid │Bucureşti, │
│ │ │pentru profesori│2001 │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Evaluarea │Humanitas │
│ │ │progresului │Educaţional, │
│10│Stoica A. │şcolar. De la │Bucureşti, │
│ │ │teorie la │2003 │
│ │ │practică. │ │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Ghiduri │ │
│ │ │metodologice │MEC, CNC, │
│ │ │pentru aplicarea│Editura Aramis│
│11│*** │programelor │Print, │
│ │ │şcolare - Aria │Bucureşti, │
│ │ │curriculară │2002 │
│ │ │Tehnologii, │ │
│ │ │Liceu tehnologic│ │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Curriculum │ │
│ │ │naţional/ │ │
│ │ │programe şcolare│ │
│ │ │pentru │ │
│12│ │disciplinele │ │
│ │ │tehnologice în │ │
│ │ │vigoare în anul │ │
│ │ │susţinerii │ │
│ │ │concursului │ │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Planurile-cadru,│ │
│ │ │standardele de │ │
│ │ │pregătire │ │
│13│ │profesională în │ │
│ │ │vigoare în anul │ │
│ │ │susţinerii │ │
│ │ │concursului │ │
├──┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │"Programul │ │
│ │ │Naţional de │ │
│ │ │Dezvoltare a │MEN – CNCEÎP, │
│14│ │Competenţelor de│Bucureşti, │
│ │ │Evaluare ale │2008 │
│ │ │Cadrelor │ │
│ │ │Didactice │ │
│ │ │(DeCeE)" │ │
└──┴──────────┴────────────────┴──────────────┘


                                  MINISTERUL EDUCAŢIEI
    CENTRUL NAŢIONAL DE POLITICI ŞI EVALUARE
    ÎN EDUCAŢIE
    EXAMENUL NAŢIONAL
    PENTRU DEFINITIVARE ÎN
    ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
                               PROGRAMA PENTRU COREGRAFIE
    - Bucureşti -
                                          2023

    NOTA DE PREZENTARE
        Prezenta tematică vine în ajutorul cadrelor didactice pentru actualizarea cunoştinţelor de specialitate şi de pedagogie precum şi pentru racordarea acestora la direcţiile impuse de reforma învăţământului din România.
        Această programă îşi propune ca prin temele de specialitate să servească şlefuirii personalităţii creatoare a profesorului din cadrul ariei curriculare: arte - specialitatea: coregrafie, să ducă la îmbunătăţirea competenţelor specifice profesiei în conformitate cu unităţile de competenţă generală pentru profesia de cadru didactic.
        Programa de faţă se adresează profesorilor din învăţământul preuniversitar care desfăşoară activităţi didactice în cadrul diferitelor discipline din cadrul ariei curriculare: arte - specialitatea: coregrafie şi urmăreşte:
    - consolidarea pregătirii de specialitate corespunzătoare competenţei didactice a profesorului de coregrafie;
    – actualizarea bazei teoretice şi practice privitoare la aspectele didactice fundamentale care se leagă de realizarea educaţiei artistice în învăţământul general şi de specialitate;
    – corelarea conţinuturilor de specialitate cu planul cadru şi curriculum - ul naţional în vigoare;
    – rezolvarea problemelor de didactică în procesul de învăţământ coregrafic - predare, învăţare, evaluare la diferite specialităţi, ţinând cont de ciclurile curriculare dar şi de nivelul aptitudinilor artistice ale elevilor;
    – dezvoltarea capacităţilor de interpretare intra- şi interdisciplinare a conţinuturilor şi de formare a unei culturi curriculare;
    – valorificarea conţinuturilor disciplinei prin construirea unui demers didactic contemporan, prin proiectare structurată, prin organizarea unor activităţi de învăţare centrate pe nevoile şi interesele elevilor, care să faciliteze învăţarea eficientă de către elevi, a conţinuturilor specifice disciplinei;
    – dezvoltarea capacităţilor de evaluare a cunoştinţelor şi deprinderilor dobândite de elevi cu ajutorul întregului set de instrumente şi tehnici de evaluare şi reglarea demersului didactic pe baza interpretării informaţiilor oferite de rezultatele evaluării.


    COMPETENŢE GENERALE
        Datorită caracterului preponderent practic al disciplinelor coregrafice, profesorul trebuie să demonstreze că are capacitatea de a parcurge procesul instructiv - educativ la un nivel artistic convingător. Pentru a realiza transferul deprinderilor artistice, în cadrul căruia se obţine modelarea intenţionată a personalităţii elevului ca viitor consumator de artă sau viitor balerin, cadrul didactic trebuie să utilizeze forţa educativă a exemplului personal.
        Conţinuturile puse la dispoziţie de prezenta programă propun profesorului care predă una dintre disciplinele din specialitatea coregrafie să facă, prin intermediul examenului de definitivare, dovada faptului că se preocupă temeinic de perfecţionarea continuă a prestaţiei sale didactice. Se înlătură astfel posibile cazuri de degradare în timp a capacităţii artistice şi pedagogice ale cadrelor didactice, constituind totodată o garanţie a profesionalismului în învăţământul artistic.
        Prezenta programă este valabilă şi pentru absolvenţii aparţinând minorităţilor naţionale şi urmăreşte ca profesorul să aibă competenţe de:
    - a deschide un câmp vast de experimentare, de descoperire şi de autocunoaştere, de cunoaştere şi inter-relaţionare umană;
    – a-i introduce pe elevi în studiul artelor spectacolului;
    – a opera cu elemente de limbaj de specialitate în abordarea creaţiilor artistice din sfera artelor spectacolului;
    – investigare istorico-stilistică şi structurală a fenomenului coregrafic, cunoaşterea conţinuturilor artistice, ştiinţifice şi didactice ale disciplinelor din domeniul artelor spectacolului.


    COMPETENŢELE SPECIFICE
        În procesul de predare - învăţare - evaluare cadrul didactic trebuie să fie capabil:
    - să cunoască conţinuturile ştiinţifice ale disciplinei şi să opereze corect şi adecvat cu limbajul specific necesar praxisului coregrafic şcolar;
    – să opereze cu analogii stilistice şi creative între arte, în perspectivă interdisciplinară, ca o unitate a competenţei de specialitate în plan teoretic;
    – să motiveze elevii/ elevul în/ pentru formarea deprinderilor şi aptitudinilor specifice;
    – să utilizeze şi să dezvolte valenţele creative ale elevilor/ elevului în lecţia de dans;
    – să aibă capacitatea de a construi demersuri didactice interactive şi să-şi adapteze strategiile didactice la conţinuturi;
    – să utilizeze documentele şcolare reglatoare în spiritul principiilor didactice în specialitatea respectivă, pentru aplicarea adecvată a programei şcolare în vederea unui demers didactic eficient;
    – să posede o gândire critică privitoare la creaţiile coregrafice, având o atitudine reflexivă asupra dansului, precum şi disponibilitatea de a transfera în viaţa socială valori estetice, ca alternative la manifestările de tip kitsch.
    – să deţină capacitatea de a comunica cu clasa /elevul.
    – să deţină capacitatea de a funcţiona ca element integrator al valorilor culturale în comunitatea locală şi naţională.


    COMPETENŢE TRANSVERSALE
    – proiectarea, organizarea, desfăşurarea şi evaluarea unui eveniment artistic;
    – aplicarea tehnicilor de muncă eficientă într-o echipă multidisciplinară pe diverse paliere ierarhice;
    – autoevaluarea nevoii de formare profesională în scopul inserţiei şi adaptabilităţii la cerinţele locului de muncă.

    TEMATICA DE SPECIALITATE
    1. ISTORIA BALETULUI
    I. Istoria artei coregrafice
    I.1. Dansul în Antichitate
    I.1.1. Dansul ritual şi ceremonial în Grecia antică.
    I.1.2. Dansul în Roma antică. Forme de manifestare.

    I.2. De la divertismentele dansante la opera-balet.
    I.2.1. "Ballet comique de la reine".
    I.2.2. Contextul cultural-politic al Franţei în timpul lui Ludovic al XIV-lea.
    I.2.3. Baletele regale. Sincretism artistic.
    I.2.4. Prima academie de dans. Fixarea unor principii şi constante de bază ale artei coregrafice.

    I.3. Iluminismul francez. Jean Georges Noverre - creatorul coregrafiei moderne
    I.3.1. Concepţia noverriană a baletului de acţiune (ballet d'action).
    I.3.2. "Scrisori despre dans şi balete"- Principiile fundamentale ale esteticii coregrafice şi metodicii pedagogiei noverriene.

    I.4. Influenţa curentului romantic în dezvoltarea artei coregrafice
    I.4.1. Ipostaze ale feminităţii în baletul romantic (Maria Taglioni, Fanny Elssler, Carlotta Grisi,
    I.4.2. De la "ballet blanc" la apoteoza estetică a spectacolului de dans clasic.
    I.4.3. Contribuţia coregrafilor Filippo Taglioni, Jean Coralli, Jules Perot, Joseph Mazilier, Arthur Saint-Leon, Marius Petipa, Lev Ivanov la evoluţia academismului coregrafic.
    I.4.4. Analiza literar-muzical-coregrafică a unor spectacole de balet reprezentative din repertoriul universal, semnate de coregrafii menţionaţi.

    I.5. Serghei Diaghilev şi "Baletele ruse" (Ballets Russes)- drumul de la tradiţie la inovaţie
    I.5.1. Aportul artiştilor coregrafi Mihail Fokin, Vaslav Nijinski, Leonid Massine, Bronislava Nijinska la diversificarea conceptelor coregrafice în cadrul "Stagiunilor ruse".
    I.5.2. Influenţa compozitorilor Igor Stravinski, Maurice Ravel, Claude Debussy şi a pictorilor Pablo Picasso, Leon Bakst, la dezvoltare artei coregrafice la începutul secolului XX.
    I.5.3. Serge Lifar-promotorul noului academism; Manifestul coregrafului.

    I.6. Teoreticienii mişcării. Corpul şi scopul limbajului coregrafic. Ritm şi mişcare
    I.6.1. Franγois Delsarte. Emile Jaques-Dalcroze.

    I.7. Precursorii modernismului coregrafic în America
    I.7.1. Particularităţi şi inovaţii în concepţia artiştilor coregrafi: Loie Fuller, Isadora Duncan, Ruth Saint, Denis, Ted Shawn.

    I.8. Contextul socio-politic al apariţiei expresionismului german.
    I.8.1. Rudolf von Laban - Analiza mişcării coregrafice. Choreutics şi Labanotation.
    I.8.2. Mary Wigman. Creaţie-Interpretare-Pedagogie.
    I.8.3. Kurt Joos. FolkwangHochschule - laborator coregrafic.

    I.9. Dansul modern şi contemporan american- sinteză a influenţelor culturale şi a interferenţelor coregrafice
    I.9.1. Fondatorii dansului modern american - Martha Graham, Doris Humphrey, Jose Limon, Lester Horton.
    I.9.2. Alwin Nicolais. Alvin Ayley. Trisha Brown.
    I.9.3. George Balanchine - creatorul baletului neoclasic american.
    I.9.4. Merce Cunningham. Abstracţionismul în dans. Events. Tehnica Cunningham.
    I.9.5. Postmodernism. Principiile estetice ale activităţilor artistice de la Judson Church.
    I.9.6. Arta coregrafică europeană a secolului XX.
    I.9.7. Antony Tudor, Birgit Cullberg, Roland Petit.
    I.9.8. Maurice Bejart - Viziunea bejartiană între ecletism şi sincretism. Spectacolul total.
    I.9.9. Pina Bausch - Realitate. Creaţie. Concept. Tanztheater.
    I.9.10. Tendinţe ale coregrafiei contemporane europene a secolului XXI. De la remodelarea subiectelor baletelor romantice la performance-urile coregrafice.
    I.9.11. Reprezentanţi: Mats Ek. Jin Kylian, Nacho Duato, Angelin Preljocaj, Sacha Waltz.
    I.9.12. Utilizarea tehnologiei în procesul de creaţie coregrafic: William Forsythe.


    II. Istoria baletului Românesc
    II.1. Floria Capsali, fondatoare a spectacolului coregrafic românesc de inspiraţie folclorică.
    II.2. Primul teatru de balet din România - Compania Oleg Danovski din Constanţa (repertoriu românesc şi universal).
    II.3. Învăţământul coregrafic românesc - tradiţie, actualitate, perspective.
    II.4. Coregrafi, interpreţi şi pedagogi români de renume care activează pe marile scene şi în şcolile de balet internaţionale.
    II.5. Evoluţia dansului contemporan în România.


    NOTĂ:
        Temele pentru istoria baletului sunt comune pentru toate specializările din aria curriculară coregrafie

    BIBLIOGRAFIE
    Istoria artei coregrafice; Istoria baletului românesc
    1. Badea, Denisa, Anatomia ambiguităţii, Editura Eikon, Bucureşti, 2017;
    2. Banes, Sally, Terpsichore in Sneakers, Post /Modern Dance, Wesleyan University Press, 1987;
    3. Banu George, Teatrul de artă o tradiţie modernă, o tradiţie modernă, Editura Nemira, Bucureşti, 2014;
    4. Banu George, Scena modernă. Mitologii şi miniaturi, Editura Nemira, Bucureşti, 2014;
    5. Bourcier, Paul, Histoire de la Danse, Edition du Seuil, Paris, 1994;
    6. Capelle, Laura, Nouvelle Histoire de la Danse, editions du Seuil, septembre 2020;
    7. Centre naţional de la danse Caraman, Fotea, Daniela şi Constantinescu, Grigore, Fascinaţia dansului, dicţionar de balet, Editura Muzicală, Bucureşti, 2008;
    8. Cardenes, Antonio Pita, Gelu Barbu, ritmul sentimentelor, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 2004;
    9. Cassou, Jean, Panorama artelor plastice contemporane, 2.vol., Editura Meridiane, Bucureşti 1971;
    10. Cherecheş, Horaţiu, Influenţe teatrale în arta coregrafică, Editura Presa Universitară Clujană, Cluj-Napoca, 2022;
    11. Constantinescu, Marian, Dirijorul de lebede, Editura Muzicală, Bucureşti, 1989;
    12. Cursaru, Lucian, Argonauţii marilor iubiri, Editura Muzicală, Bucureşti, 1987;
    13. Cursaru, Lucian, Paravan cu irişi, Editura Muzicală, Bucureşti, 1984;
    14. De Mille Agnes, L'Ame de la danse, Editura Flammarion, Paris, 1964;
    15. Drimba Ovidiu, Istoria teatrului universal, Editura Saeculum, Bucureşti, 2008;
    16. Dumitrescu, M., Amintiri despre Floria Capsali, Editura Muzicală, Bucureşti, 1985;
    17. Duncan, Isadora, Viaţa mea, Editura Editex, Bucureşti, 1993;
    18. Ginot, Isabelle, Michel, Marcelle, La dans au XX siecle, Larousse, Montreal, 2002;
    19. Ginot, Isabelle, Michel, Marcelle, Dansul în secolul XX, Centrul Naţional al Dansului, Editura ART, 2011;
    20. Gombrich, E. H., Istoria artei, Editura Art, Bucureşti, 2020;
    21. Jela Doina, Oleg Danovski - Omul, artistul, legenda, Editura Curtea Veche Publishing, 2012;
    22. Lapşina, Natalia, Mir Iskusstva, Editura Meridiane, 1980;
    23. Lehmann, Hans-Thies, Teatrulpostdramatic, Editura Unitext, Bucureşti, 2009;.
    24. Lesschaeve, Jacqueline, The Dancer and the Dance - Merce Cunningham, New York, 1985;
    25. Lipss Theodor, Estetica. Psihologia frumosului şi a artei. vol.2, Editura Paideia, Bucureşti, 2022;
    26. Loon Van Hendrik, Istoria Artei, vol. 1 şi 2, Editura Paul Editions, Bucureşti, 2022;
    27. Mannoni, Gerard, Les grands choregraphes du XX siecle, Editura Libella, Paris, 2015;
    28. Maurice, Bejart, Un instant dans la vie d'autrui, Editura Flammarion, Paris, 1979;
    29. Michailov Mihaela, Corpuri radicale în spectacole contemporane, S.C. Editura Vellant S.R.L., Centrul Naţional al Dansului, Bucureşti, 2021;
    30. Negru, Gabriel, Codex Choreic. Sinteze coregrafice comentate, Editura. Little Star Impex S.R.L., Bucureşti, 1996;
    31. Noverre, Jean-Georges, Scrisori despre dans şi balete, Editura Muzicală, Bucureşti, 1967;
    32. Sava, I., Constantinescu, G., Ghid de balet, Editura Muzicală, 1987;
    33. Şomăcescu, Simona, Dans clasic şi contemporan: interferenţe şi devieri, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2022;
    34. Urseanu, Tilde, Ianegic, Ion, Istoria baletului, Editura Muzicală, 1967;
    35. Vartolomei, Luminiţa, Soclu pentru efemeride, Editura Muzicală, Bucureşti, 1992;
    36. Vasilescu, T. Tita, S., Folclor coregrafic românesc - tipărit sub egida Consiliului Culturii, Bucureşti, 1972;
    37. Wigman, Mary, The Language of dance, Londra, 1966;
    38. Zaţepina, Klimov, Richter, Dansul popular scenic, Editura Iskusstva 1976;
    39. **** Terminologia dansului clasic, Editura Amphora, Paris 1987;
        Alte cărţi, cursuri, prelegeri şi studii de specialitate accesibile în cadrul universităţilor, academiilor şi facultăţilor de artă din ţară sau din surse media (webografie)
        Pentru analizele coregrafice şi exemple ce fac referinţă la spectacole de balet şi performance-uri, se consultă platforme media, linkuri, youtube; Candidaţii vor avea în vedere cel puţin două exemple de creaţii coregrafice pentru fiecare artist coregraf menţionat în tematica de specialitate.

    2. DIDACTICA SPECIALITĂŢII (specializarea dans clasic, contemporan, românesc şi de caracter)
    2.1. Metode de dezvoltare a aptitudinilor fizice ale elevilor în primul an de studiu al dansului clasic.
    2.2. Plasamentul corporal specific dansului clasic şi metode de dezvoltare a aptitudinilor fizice ale elevilor în primul an de studiu.
    2.3. Specificul lecţiei de dans (clasic, contemporan, caracter, românesc).
    2.4. Modalităţi de combinare a elementelor fundamentale ale tehnicii dansului (clasic, contemporan, caracter, românesc), pentru formarea şi dezvoltarea memoriei kinestezice a elevilor.
    2.5. Rolul disciplinelor complementare în stimularea creativităţii elevilor în liceele de coregrafie.
    2.6. Structura lecţiei de antrenament în dansul clasic, contemporan, caracter, românesc.
    2.7. Rolul exerciţiilor de la bară în însuşirea tehnicii dansului (clasic, contemporan, caracter, românesc).
    2.8. Rolul celor două componente semnificative - adagio şi allegro - în studiul dansului.
    2.9. Elemente de virtuozitate în studiul dansului clasic, contemporan, caracter, românesc.
    2.10. Formele de turaţii şi metode de pregătire.
    2.11. Importanţa elementelor fundamentale (plie, battement tendu) în studiul dansului clasic, contemporan, caracter, românesc.
    2.12. Rolul paşilor de legătură în lecţia de dans clasic, contemporan, caracter, românesc.
    2.13. Studiul port de bras-urilor. Metode de dezvoltare a plasticităţii braţelor.
    2.14. Importanţa observaţiilor în lecţia de dans (clasic, contemporan, caracter, românesc). Metode de evaluare specifice.

    Notă:
        Toate temele prezentate pot fi tratate în funcţie de specialitatea candidatului şi vor cuprinde exemple din practica personală.

    BIBLIOGRAFIE
    Didactica specialităţii
    1. Cohan, Robert, La danse, l'atelier de la danse, Ed. Robert Lafont, S.A., Paris, 1986;
    2. Demian, Nicoleta Cristina, Concepte tehnice în studiul dansului clasic, vol. 1 şi 2, Editura MediaMusica, Cluj-Napoaca, 2010;
    3. Demian, Nicoleta Cristina, Metamorfoza gestului simbolic în dans contemporan, Editura MediaMusica, Cluj-Napoca, 2022;
    4. Fay Maria, My approach to Character dance, Publisher The Choir Press, Gloucester, Anglia 2020;
    5. Gauthier Brigitte, Le langage choregraphique de Pina Bausch, L'ARCHE Editeur, Paris, 2008;
    6. Kostroviţkaia, Vera, 100 de ore de dans clasic, Leningrad, 1981;
    7. Laban, Rudolf, Modern Educaţional Dance, Macdonald & Evans, LTD, London, 1948;
    8. Lifar, Serge, Le Manifeste du Choregraphe, Paris, 1935;
    9. Petac, Silvestru, Dorel, Texte şi contexte în cultura dansului tradiţional, Editura Etnologică, 2014;
    10. Tarasov, Nikolai, Dans clasic, Ed. Iskusstva, 1971;
    11. Tarasov, N.I. şi alţii - Metoda antrenamentului clasic, Ed. de Stat "Arta", Moscova, 1940;
    12. Vasilescu, T. Tita, S., Folclor coregrafic românesc - tipărit sub egida Consiliului Culturii, Bucureşti, 1972;
    13. Vaganova, Agripina - 100 de lecţii de dans clasic, Iskusstovo, Leningrad-Moscova, 1958;
    14. Zaţepina, Klimov, Richter, Dansul popular scenic, Ed. Iskusstva 1976;


    NOTĂ:
        Sunt obligatorii documentele şcolare reglatoare în vigoare: planuri-cadru, programe şcolare, programele pentru examenele şi evaluările naţionale şi manualele cuprinse în Catalogul manualelor şcolare, valabile în învăţământul preuniversitar în anul susţinerii examenului.
        Programa pentru examenul naţional de definitivare în învăţământ pentru COREGRAFIE a fost corelată cu programa de concurs pentru ocuparea posturilor/catedrelor vacante din şcoli şi licee de artă.
                                  MINISTERUL EDUCAŢIEI
    CENTRUL NAŢIONAL DE POLITICI ŞI EVALUARE
    ÎN EDUCAŢIE
                                   EXAMENUL NAŢIONAL
                                 PENTRU DEFINITIVARE ÎN
                              ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
                                        PROGRAMA
                                         PENTRU
                             ECONOMIC, ADMINISTRATIV, POŞTĂ
                                       PROFESORI
                                     - Bucureşti -
                                          2023
    A. NOTĂ DE PREZENTARE
        Programa pentru examenul naţional pentru definitivare în învăţământul preuniversitar reprezintă documentul curricular şi normativ de bază în temeiul căruia vor fi structurate şi asigurate atât orientarea generală în domeniul cunoaşterii ştiinţifice şi didactice/metodice a domeniului de referinţă, cât şi parcurgerea, prin studiu sistematic, a unei tematici adaptate nivelului profesional al cadrului didactic, relevante, moderne şi cu o sensibilă deschidere interdisciplinară.
        Profesorul de discipline tehnologice trebuie să demonstreze o serie de competenţe pe plan profesional (al specialităţii), pe plan didactic şi social. Candidatul care doreşte să obţină, prin examenul naţional pentru definitivare în învăţământul preuniversitar, titlul de profesor cu drept de practică în învăţământul preuniversitar va trebui să dovedească, în cursul evaluării, atât nivelul atingerii competenţelor vizate, cât şi capacitatea sa de a asigura funcţional interdependenţa acestora.
        Astfel, examenul naţional pentru definitivare în învăţământul preuniversitar vizează evaluarea atingerii unui nivel corespunzător al pregătirii teoretice de specialitate, al abilităţii de construire a unui demers didactic creativ, diferenţiat, adaptat atât specificului disciplinelor tehnologice, cât şi particularităţilor diferitelor forme de învăţământ, profiluri şi specializări. Competenţele şi conţinuturile din programă sunt proiectate în conformitate cu abordarea curriculară sistemică în realizarea activităţilor didactice şi cu profilul absolventului de învăţământ superior, care urmează să fie încadrat în învăţământul preuniversitar. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul absolventului de învăţământ superior, urmărind, în principal:
        ● cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice fundamentale şi a tendinţelor în evoluţia disciplinelor tehnologice, a metodicii disciplinei, precum şi a didacticii generale;
        ● probarea capacităţilor necesare pentru proiectarea, realizarea şi evaluarea activităţilor didactice pentru disciplinele tehnologice;
        ● demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.

        În elaborarea programei au fost aplicate diferite criterii de selectare a conţinuturilor, cum ar fi: relevanţa conţinuturilor pentru dezvoltarea competenţelor cadrelor didactice, utilitatea explicită a conţinuturilor pentru activitatea didactică, adaptabilitatea la contexte profesionale, socio-culturale, sociale, economice şi tehnologice în schimbare/în evoluţie, actualitatea ştiinţifică, în raport cu schimbările/inovaţiile la nivel conceptual, metodologic şi aplicativ şi asigurarea calităţii în educaţie.

    B. COMPETENŢELE PROFESORULUI DE DISCIPLINE TEHNOLOGICE
        Programa pentru examenul naţional pentru definitivare în învăţământul preuniversitar la discipline tehnologice permite, prin structura sa, evaluarea competenţelor candidaţilor, din perspectiva cunoaşterii şi aplicării creative şi moderne a conţinuturilor ştiinţifice, precum şi a utilizării adecvate a noţiunilor de didactică a disciplinelor tehnologice în demersul complex de predare - învăţare - evaluare.

    COMPETENŢE SPECIFICE:
        ● Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice de specialitate şi metodice pentru disciplinele/modulele de specialitate;
        ● Realizarea corelaţiilor intra, inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor pentru proiectarea demersului didactic;
        ● Aplicarea adecvată a principiilor şi metodelor specifice didacticii disciplinelor tehnologice;
        ● Proiectarea demersurilor didactice adaptate nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei, în conformitate cu standardele de pregătire profesională şi curriculumul în vigoare;
        ● Proiectarea demersurilor didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;
        ● Utilizarea diferitelor forme de organizare a instruirii în conformitate cu demersul didactic proiectat;
        ● Proiectarea şi realizarea procesului de predare-învăţare-evaluare având la bază centrarea activităţii pe elev şi formarea rezultatelor învăţării precizate în standardele de pregătire profesională;
        ● Selectarea şi aplicarea unor metode şi instrumente de evaluare adecvate obiectivelor evaluării şi/sau rezultatelor învăţării vizate;

    C. TEMATICA ŞI BIBLIOGRAFIA DE SPECIALITATE
    CONTABILITATE
    1. Ecuaţia fundamentală a contabilităţii şi ecuaţia rezultatului economic. Identificarea elementelor componente(active, capitaluri proprii, datorii, venituri şi cheltuieli).
    2. Documentele contabile - definiţie, importanţă, structură, reguli de completare, verificare, păstrare, arhivare.
    3. Situaţiile financiare anuale: bilanţul şi contul de profit şi pierdere-definiţie, structură, mod de întocmire; ecuaţiile de modificare a situaţiilor financiare.
    4. Evaluarea în contabilitate: momentele evaluării şi criteriile de recunoaştere în contabilitate.
    5. Contul şi sistemul de conturi (necesitate, conţinut economic, funcţii, structură şi formă, reguli de funcţionare, dublă înregistrare şi corespondenţa conturilor, analiza contabilă, formula şi articolul contabil).
    6. Contabilitatea evenimentelor şi tranzacţiilor:
    6.1. Contabilitatea activelor imobilizate (definiţii, delimitări, recunoaştere şi de recunoaştere, sistemul de conturi, evaluarea iniţială, evaluarea după recunoaştere, evaluarea cu ocazia cedării şi scoaterii din evidenţă, tratamente contabile şi cerinţe de prezentări de informaţii).
    6.2. Contabilitatea activelor circulante (definiţii, delimitări, recunoaştere şi de recunoaştere, sistemul de conturi, evaluarea iniţială, evaluarea după recunoaştere, evaluarea la ieşire, tratamente contabile şi cerinţe de prezentări de informaţii).
    6.3. Contabilitatea terţilor şi a subvenţiilor pentru investiţii (definiţii, delimitări, sistemul de conturi, contabilitatea decontărilor cu clienţii, furnizorii, asigurările şi protecţia socială, bugetul statului şi fondurile speciale, debitorii şi creditorii diverşi, contabilitatea decontărilor în cadrul grupului, în cadrul unităţii şi a operaţiilor de participaţie, contabilitatea datoriilor financiare pe termen scurt, ajustările pentru deprecierea creanţelor, contabilitatea cheltuielilor şi a veniturilor în avans, contabilitatea subvenţiilor pentru investiţii).
    6.4. Contabilitatea capitalurilor (definiţii, delimitări, sistemul de conturi, contabilitatea capitalului social, contabilitatea primelor şi rezervelor, contabilitatea rezultatului reportat şi a rezultatului exerciţiului, inclusiv corectarea erorilor contabile, repartizarea profitului, contabilitatea datoriilor financiare pe termen lung, contabilitatea provizioanelor).
    6.5. Contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor (recunoaştere, sistemul de conturi, tratamente contabile).

    7. Lucrările contabile de închidere a exerciţiului financiar. Întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare anuale. Delimitarea lucrărilor de închidere a exerciţiului.
    7.1. Balanţa conturilor înainte de inventariere. Noţiune, importanţă, funcţii, clasificare, întocmire, identificare erori.
    7.2. Inventarierea patrimoniului .(constatarea şi descrierea elementelor inventariate; metode de estimare a valorii de inventar). Contabilitatea regularizărilor privind plusurile şi minusurile de inventar; amortizările şi provizioanele, cheltuielile şi veniturile înregistrate în avans;
    7.3. Redactarea situaţiilor financiare. Situaţiile financiare consolidate. Analiza bilanţului şi a contului de rezultate (soldurile intermediare de gestiune, capacitatea de autofinanţare); bilanţul (bilanţul funcţional, fondul de rulment net global şi nevoia de fond de rulment). Analiza fluxurilor de trezorerie (situaţia fluxurilor de trezorerie). Calculul şi analiza principalilor indicatori economico-financiari (de lichiditate, de risc, de gestiune, de profitabilitate, rezultatul pe acţiune).


    FINANŢE
    1. Finanţe - caracterizare generală - definiţii, sferă de cuprindere, funcţii. Sistemul financiar.
    2. Sistemul cheltuielilor publice. Definiţie, clasificare. Indicatori de apreciere.
    3. Sistemul veniturilor publice. Definiţie, clasificare. Indicatori de apreciere.
    4. Sistemul bugetar. Componente, caracteristici, principii bugetare. Procesul bugetar în România
    5. Impozite. Definiţie, rol, clasificare. Elementele impozitului, aşezare şi percepere. Principii ale impunerii.
    6. Impozitele directe în România. Definiţie, caracteristici, tipuri.
    7. Impozitele indirecte în România. Definiţie, caracteristici, tipuri.
    8. Asigurări - caracterizare generală. Definiţie, elemente, tipuri de asigurări.
    9. Surse de finanţare a activităţii întreprinderii.
    10. Conceptul de control financiar: Obiectul, rolul şi funcţiile controlului financiar; Formele controlul financiar (control anticipat, operativ- curent, ulterior); Procedeele de control financiar (studiul general prealabil, controlul documentar - contabil, controlul faptic, controlul total sau prin sondaj).

    MANAGEMENT
    1. Problematica generală a managementului. Definirea conceptului de management. Managerii - specialiştii care realizează activitatea de management în organizaţii.
    2. Cultura organizaţională şi etica afacerilor Conţinutul şi elementele culturii organizaţionale. Etica afacerilor.
    3. Misiunea, obiectivele şi strategiile unei organizaţii Mediul extern al firmei. Misiunea şi obiectivele firmei. Strategiile firmei şi implementarea acestora. Planificarea strategică a organizaţiei, instrument de concretizare a misiunii, obiectivelor şi strategiilor.
    4. Sistemul decizional al firmei Conceptul de decizie managerială. Situaţii decizionale şi tipuri de decizii. Structura procesului decizional.
    5. Organizarea şi structurile organizatorice de management Organizarea ca proces de diviziune a muncii. Conţinutul structurii organizatorice. Elaborarea structurii organizatorice. Tipuri de structuri organizatorice.
    6. Activităţile ale managementului resurselor umane Planificarea resurselor umane. Asigurarea cu resurse umane. Menţinerea şi dezvoltarea resurselor umane. Conceptul de motivaţie în muncă.
    7. Leadership Conceptul de leadership şi factorii de influenţă. Poziţionarea liderului în raport cu grupul şi membrii grupului.
    8. Comunicarea managerială şi sistemul informaţional în management Informaţiile şi managementul. Comunicarea managerială. Sisteme informaţionale de management (conţinut şi structură, sisteme informaţionale operaţionale, sisteme informaţionale de management).
    9. Managementul conflictelor Definirea conceptului de conflict. Principalele tipuri de conflicte şi cauzele apariţiei acestora. Evoluţia conflictelor. Modele de conflict inter-grupuri. Metode de soluţionare a conflictelor.

    BIBLIOGRAFIE
    CONTABILITATE
    1. Bâtcă-Dumitru C.G., Sahlian D. N., Irimescu A.M.- Contabilitate şi raportare financiară, Ediţia a V-a, revizuită Editura C.E.C.C.A.R., Bucureşti, 2023
    2. Dorin V.B. Negoianu N., Brumar C., Manole M., Bazele contabilităţii, clasa a IX-a, Editura CD PRES, 2016
    3. Lungu C., Caraiani C., Dascălu C., Introducere în contabilitate, Editura ASE, Bucureşti, 2013
    4. Munteanu V.(coord.); Niculae M., Ibănişteanu D., Gheorghe C., Bazele contabilităţii, Ed. a 6-a rev. şi ad., Editura Universitară, Bucureşti, 2020
    5. Popan, M, Bazele contabilităţii, Modulul I, Clasa a IX-a, Editura Oscar Print, Bucureşti, 2016
    6. Ristea M. (coordonator), Contabilitatea societăţilor comerciale, Editura Universitara, Bucureşti, 2009
    7. Săcărin M., Bunea Ş., Guinea F.A., Contabilitate financiară în conformitate cu reglementările europene: vol. 1, Editura ASE, Bucureşti, 2021
    8. *** Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 18 iunie 2008, cu modificările şi completările ulterioare;
    9. *** Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1802/2014 pentru aprobarea Reglementarilor contabile privind situaţiile financiare anuale individuale şi situaţii financiare anuale consolidate
    10. ORDIN Nr. 4268/2022 din 15 decembrie 2022 privind principalele aspecte legate de întocmirea şi depunerea situaţiilor financiare anuale şi a raportărilor contabile anuale ale operatorilor economici la unităţile teritoriale ale Ministerului Finanţelor, precum şi pentru reglementarea unor aspecte contabile
    11. *** Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 704 din 20 octombrie 2009
    12. *** Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2634/2015 din 5 noiembrie 2015 privind documentele financiar-contabile, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 910 din 09 decembrie 2015.

    FINANŢE
    1. Capotă, V., Dinescu M.N, Chiac T., Dincă A., Menegatos V., Uglean G., Finanţarea afacerii, Editura Akademos Art, 2007
    2. Ionescu, R., Asigurări şi reasigurări, Ed. a 2-a, îmbunătăţită şi adăug., Bucureşti, Editura Universitară, 2020
    3. Moşteanu N. R., Finanţe publice, Editura Universitară, Bucureşti, 2011
    4. Pătraşcu D., Georgescu R., Necula A., Popescu L., Oancea E., Ilie S.C., Finanţarea afacerii, Editura Oscar Print, 2007
    5. Slusariuc G.C., Control financiar şi control de gestiune, Editura Universitas, Petroşani, 2019
    6. Ungureanu M.A., Nedelescu M.D., Ungureanu M.D., Finanţe, Editura Universitară, Bucureşti, 2018
    7. *** Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice publicată în M.O. nr . 597/2002 cu toate modificările şi completările ulterioare
    8. *** Legea nr. 273/ 2006 privind finanţele publice locale publicată în M.O. nr. 618/2006 cu toate modificările şi completările ulterioare
    9. ***Legea nr. 227 din 8 septembrie 2015, privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare
    10. *** Legile anuale ale bugetului

    MANAGEMENT
    1. Dorin, V.B., Administrarea firmei, Clasa a XI-a, Editura CD Press, 2020;
    2. Dorin VB., Manole M., Negoianu N., Brumar C., Economia întreprinderii, Clasa a IX-a, Editura CD Press, 2016
    3. Ilie, S.C., Georgescu R, Planificare operaţională, clasa a XI-a, Editura Oscar Print, 2006
    4. Ilie, S.C., Georgescu R, Organizarea resurselor umane, clasa a XI-a, Editura Oscar Print, 2006
    5. Capotă V, Dinescu M.N, Paraschiv D, Planificare operaţională, clasa a XI-a, Editura Akademos Art 2006
    6. Lefter, V., Managementul resurselor umane, Ed. Economică, Bucureşti, 2008
    7. Nedelea, S.- Managementul organizaţiei, Editura ASE, Bucureşti, 2008;
    8. Nicolescu, O., Verboncu, I., Managementul organizaţiei, Editura Economică, Bucureşti, 2007;
    9. Pârvu F., Stănescu A., Lungu A., Management, Editura ASE, Bucureşti, 2011;
    10. Popescu D., Managementul general al firmei, Editura ASE, Bucureşti, 2010;
    11. *** Alte publicaţii, manuale şi auxiliare curriculare în vigoare, aprobate de Ministerul Educaţiei.

    D. TEMATICA ŞI BIBLIOGRAFIA PENTRU DIDACTICA GENERALĂ ŞI METODICA PREDĂRII DISCIPLINELOR TEHNOLOGICE
    a. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice
    1. Conceptul de curriculum. Tipologie. Curriculum în dezvoltare locală. Produse şi documente curriculare: planuri cadru, planuri de învăţământ, standarde de pregătire profesională, programe şcolare/curriculum, manuale şcolare, auxiliare didactice. Alţi termeni de referinţă ai curriculumului naţional: arii curriculare, discipline, module.
    2. Proiectarea activităţii didactice: elaborarea planificării calendaristice, proiectarea lecţiilor/activităţilor didactice.

    b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic - aplicativ.
    1. Strategii didactice. Definiţii, Caracterizare. Tipologie.
    2. Metode de învăţământ: descriere, exemple de utilizare a diferitelor metode de învăţământ în cadrul lecţiei. Metode şi tehnici didactice interactive: descriere, exemple de aplicare a metodelor şi tehnicilor didactice interactive în cadrul diferitelor tipuri de lecţii.
    3. Forme de organizare a instruirii. Forme de organizare a activităţii didactice. Lecţia, unitate didactică fundamentală: definiţie, evenimentele lecţiei, tipuri şi variante de lecţii.
    4. Mijloace de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ. Clasificarea şi caracteristicile mijloacelor de învăţământ. Mediul de instruire. Cerinţe în organizarea mediului de instruire.

    c. Evaluarea rezultatelor şcolare
    1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ. Funcţiile evaluării. Formele evaluării. Obiectivele evaluării. Proiectarea evaluării.
    2. Metode şi instrumente de evaluare. Metode şi instrumente tradiţionale de evaluare. Metode complementare/alternative de evaluare.
    3. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, reguli de proiectare, modalităţi de evaluare şi de notare, avantaje şi dezavantaje/limite în proiectare şi utilizare.
    4. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate.
    5. Notarea şcolară. Variabilitatea notării. Factori ai variabilităţii aprecierii şi notării. Erori în evaluarea şcolară/Efecte perturbatoare în apreciere şi notare.


    BIBLIOGRAFIE

┌───┬──────────┬────────────────┬──────────────┐
│ │ │Sinteze de │ │
│ │ │pedagogie │ │
│ │ │generală: ghid │ │
│ │Albulescu,│pentru │Didactica │
│ │I., │pregătirea │Publishing │
│1. │Catalano, │examenelor de │House, │
│ │H. │titularizare, │Bucureşti, │
│ │(coord.) │definitivat şi │2020 │
│ │ │gradul didactic │ │
│ │ │II profesori de │ │
│ │ │toate │ │
│ │ │specializările │ │
├───┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │Bocoş, │Instruirea │Editura │
│2. │M.-D. │interactivă │Polirom, Iaşi,│
│ │ │ │2013 │
├───┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Teoria şi │ │
│ │ │metodologia │ │
│ │ │instruirii. │ │
│ │ │Teoria şi │ │
│ │Bocoş, M.,│metodologia │Editura │
│3. │Jucan, D. │evaluării: │Paralela 45, │
│ │ │repere şi │Piteşti 2019 │
│ │ │instrumente │ │
│ │ │didactice pentru│ │
│ │ │formarea │ │
│ │ │profesorilor │ │
├───┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Pedagogie, │Editura │
│4. │Cucoş, C. │ediţia a III-a │Polirom, Iaşi,│
│ │ │revăzută şi │2014 │
│ │ │adăugită │ │
├───┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Psihopedagogie │ │
│ │ │pentru examenele│ │
│ │ │de definitivare │Editura │
│5. │Cucoş, C. │şi grade │Polirom, Iaşi,│
│ │(coord.) │didactice, │2009 │
│ │ │ediţia a III-a │ │
│ │ │revăzută şi │ │
│ │ │adăugită │ │
├───┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │Niţucă C.,│ │ │
│ │Stanciu T.│Didactica │Editura │
│6. │Potolea, │disciplinelor │Performantica,│
│ │D., Necşu,│tehnice │Iaşi, 2006 │
│ │I., Iucu, │ │ │
├───┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Pregătirea │ │
│ │R.B., │psihopedagogică │Editura │
│7. │Pânişoară,│Manual pentru │Polirom, Iaşi,│
│ │I.- O. │definitivat şi │2008 │
│ │(coord.) │gradul didactic │ │
│ │ │II │ │
├───┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Evaluarea în │Editura │
│8. │Radu I.T. │procesul │Didactică şi │
│ │ │didactic │Pedagogică, │
│ │ │ │2008 │
├───┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Evaluarea │Editura │
│9. │Stoica A. │curentă şi │Prognosis, │
│ │(coord.) │examenele, Ghid │Bucureşti, │
│ │ │pentru profesori│2001 │
├───┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Evaluarea │Humanitas │
│ │ │progresului │Educaţional, │
│10.│Stoica A. │şcolar. De la │Bucureşti, │
│ │ │teorie la │2003 │
│ │ │practică. │ │
├───┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Ghiduri │ │
│ │ │metodologice │MEC, CNC, │
│ │ │pentru aplicarea│Editura Aramis│
│11.│*** │programelor │Print, │
│ │ │şcolare - Aria │Bucureşti, │
│ │ │curriculară │2002 │
│ │ │Tehnologii, │ │
│ │ │Liceu tehnologic│ │
├───┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Curriculum │ │
│ │ │naţional/ │ │
│ │ │programe şcolare│ │
│ │ │pentru │ │
│12.│ │disciplinele │ │
│ │ │tehnologice în │ │
│ │ │vigoare în anul │ │
│ │ │susţinerii │ │
│ │ │concursului │ │
├───┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │Planurile-cadru,│ │
│ │ │standardele de │ │
│ │ │pregătire │ │
│13.│ │profesională în │ │
│ │ │vigoare în anul │ │
│ │ │susţinerii │ │
│ │ │concursului │ │
├───┼──────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │"Programul │ │
│ │ │Naţional de │ │
│ │ │Dezvoltare a │MEN – CNCEÎP, │
│14.│ │Competenţelor de│Bucureşti, │
│ │ │Evaluare ale │2008 │
│ │ │Cadrelor │ │
│ │ │Didactice │ │
│ │ │(DeCeE)" │ │
└───┴──────────┴────────────────┴──────────────┘


                                  MINISTERUL EDUCAŢIEI
    CENTRUL NAŢIONAL DE POLITICI ŞI EVALUARE
    ÎN EDUCAŢIE
    EXAMENUL NAŢIONAL
    PENTRU DEFINITIVARE ÎN
    ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
                                        PROGRAMA
                                         PENTRU
                                EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT
                                       PROFESORI
                                     - Bucureşti -
                                          2023
    A. NOTA DE PREZENTARE
        Programa pentru Educaţie fizică şi sport - profesori se adresează profesorilor care îndeplinesc condiţiile legale pentru susţinerea Examenului naţional de definitivare în învăţământ.
        Conţinutul şi structura programei sunt elaborate în aşa fel încât să răspundă schimbărilor care accentuează importanţa formării competenţelor specifice domeniului şi se caracterizează prin următoarele dimensiuni:
    - reconsiderarea rolului elevului, în calitate de beneficiar al educaţiei;
    – învăţarea prin rezolvarea de probleme, stimularea gândirii creative;
    – tendinţa de prospectare, anticipare, reconstrucţie a structurilor de învăţare;
    – preponderenţa experienţelor interactive, care generează învăţare în profunzime: predare-învăţare cooperantă, activităţi bazate pe experienţă de viaţă, confruntări de opinii, modele acţionale;
    – reconstrucţia spaţiului şcolar în vederea favorizării interacţiunilor, a cooperării, a schimbului de experienţe, a exprimării opiniilor şi a exersării colaborative.

        Astfel, examenul de definitivare în învăţământul preuniversitar vizează evaluarea atingerii unui nivel corespunzător al pregătirii teoretice de specialitate, al abilităţii de construire a unui demers didactic creativ, diferenţiat, adaptat specificului disciplinei, dar şi particularităţilor diferitelor forme de învăţământ, profiluri şi specializări unde se predă educaţie fizică şi sport.
        Programa pentru Examenului naţional de definitivare în învăţământ la disciplina Educaţie fizică şi sport permite, prin structura sa, evaluarea competenţelor candidaţilor, din perspectiva cunoaşterii şi aplicării creative şi moderne a conţinuturilor ştiinţifice, precum şi a utilizării adecvate a noţiunilor de didactică în demersul complex de predare - învăţare - evaluare.
        Profesorul de educaţie fizică şi sport trebuie să demonstreze o serie de abilităţi şi competenţe pe plan profesional (al specialităţii), pe plan didactic şi social, şi să dovedească în cursul evaluării prin Examenul naţional de definitivare în învăţământ, nu numai nivelul atingerii competenţelor vizate, cât şi capacitatea sa de a asigura funcţional interdependenţa acestora.

    B. COMPETENŢELE PROFESORULUI DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT
    1. Analizarea şi utilizarea conţinuturilor ştiinţifice provenite din teoria şi din didactica disciplinei Educaţie fizică şi sport.
    2. Identificarea locului, rolului şi importanţei disciplinei Educaţie fizică şi sport.
    3. Aplicarea prevederilor documentelor şcolare reglatoare în activitatea specifică disciplinei Educaţie fizică şi sport.
    4. Respectare principiilor didacticii specifice Educaţiei fizice şi sportului.
    5. Adecvarea demersurilor didactice la particularităţile de vârstă, gen, nivel de pregătire ale elevilor şi la condiţiile materiale.
    6. Organizarea şi conducerea procesului de instruire la disciplina Educaţie fizică şi sport.
    7. Realizarea documentelor de proiectare didactică, în acord cu cerinţele specifice disciplinei Educaţie fizică şi sport.
    8. Elaborarea programelor şi dezvoltarea activităţilor didactice în cadrul curriculumului la decizia şcolii, activităţi curriculare şi extracurriculare;
    9. Aplicarea criteriilor şi probelor de evaluare la disciplina Educaţie fizică şi sport.

    C. CONŢINUTURILE PROGRAMEI
    C.I. TEMATICA ŞTIINŢIFICĂ - TEORIA EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTULUI
    1. Concepte şi noţiuni fundamentale în educaţie fizică şi sport.
    2. Funcţiile educaţiei fizice şi sportului.
    3. Calităţile motrice, deprinderile şi priceperile motrice.
    4. Exerciţiul fizic - mijlocul specific de bază în educaţie fizică şi sport.
    5. Motricitatea la diferite vârste; stadiile dezvoltării motrice; aspecte psihogenetice şi psihodinamice ale dezvoltării motrice.
    6. Efortul în lecţia de educaţie fizică şi sport.
    7. Sistemul de educaţie fizică şi sport din România.
    8. Acţiunile profesorului în lecţia de educaţie fizică şi sport.
    9. Lecţia de educaţie fizică şi sport.
    10. Principiile didactice specifice educaţiei fizice şi sportului.
    11. Metodele de instruire în educaţie fizică şi sport.
    12. Proiectarea activităţii didactice.
    13. Evidenţa în educaţie fizică şi sport.
    14. Evaluarea la disciplina Educaţie fizică şi sport.

    C.II. TEMATICA PENTRU METODICA PREDĂRII - DIDACTICA EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTULUI
    1. Programele pentru disciplina Educaţie fizică şi sport.
    2. Metodica dezvoltării calităţilor motrice în lecţia de educaţie fizică.
    3. Alcătuirea complexelor de influenţare selectivă a aparatului locomotor, pentru diferite cicluri de învăţământ.
    4. Metodica predării disciplinelor sportive prevăzute de programele şcolare.
    5. Modalităţi de dirijare a efortului în lecţia de educaţie fizică.
    6. Particularităţile utilizării metodelor verbale, intuitive şi practice în predarea conţinuturilor specifice disciplinei Educaţie fizică şi sport, pentru diferite cicluri de învăţământ.
    7. Modalităţi de optimizare a densităţii motrice în lecţia de educaţie fizică, la diferite cicluri de învăţământ.
    8. Elaborarea documentelor de proiectare didactică în educaţie fizică şi sport.
    9. Metodologia evaluării la diferite cicluri de învăţământ.
    10. Particularităţi privind respectarea principiilor specifice educaţiei fizice şi sportului pentru diferite cicluri de învăţământ.
    11. Criterii de stabilire a structurilor motrice pentru evaluarea nivelului de instruire în gimnastică şi jocuri sportive.


    D. BIBLIOGRAFIE
    1. Barbu, C., Stoica M., (2000), Metodica predării exerciţiilor de atletism în lecţia de educaţie fizică, Editura Printech, Bucureşti.
    2. Cătăneanu, S.M., Ungureanu, A., (2011), Educaţie fizică şi sportivă şcolară - Teoria şi metodica predării, Editura Universitaria, Craiova.
    3. Cârstea, Gh., (1993), Teoria şi metodica educaţiei fizice şi sportului, Editura Universul, Bucureşti.
    4. Cârstea, Gh., (1999), Educaţie fizică - fundamente teoretice şi metodice, Casa de editură Petru Maior, Bucureşti.
    5. Cârstea, Gh., (2000), Teoria şi metodica educaţiei fizice şi sportului, Editura ANDA, Bucureşti.
    6. Croitoru, D., Şerban, M., (2002), Volei în şcoală, Editura Semne, Bucureşti.
    7. Dina, G., (2012), Volei în şcoală, Editura SITECH, Craiova.
    8. Dragnea, A., (coord.), (2002), Teoria educaţiei fizice şi sportului, Editura FEST, Bucureşti.
    9. Dragnea, A., (coord.), (2006), Educaţie fizică şi sport - teorie şi didactică, Editura FEST, Bucureşti.
    10. Dragnea, A., Bota, A., (1999), Teoria activităţilor motrice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
    11. Dragomir, P., Scarlat, E., (2004), Educaţia fizică - repere noi, mutaţii necesare, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
    12. Epuran, M., Stănescu, M., (2013), Învăţarea motrică - aplicaţii în activităţi corporale, Editura Discobolul, Bucureşti.
    13. Ghervan, P., (2014), Metodica handbalului în liceu, Editura Universităţii din Suceava.
    14. Grigore, V., (2003), Gimnastica. Manual pentru cursul de bază, Editura Bren, Bucureşti.
    15. Grigore, V., Niculescu, G., (2004), Gimnastica acrobatică. Elemente şi modele, Editura Bren, Bucureşti.
    16. Grigore, G., Dinţică, G., (2011), Metodica dezvoltării calităţilor motrice la copiii de 7-11 ani, Editura Discobolul, Bucureşti.
    17. Hantău, C., (2000), Handbal, Editura Alpha, Buzău.
    18. Hidi, I., Dina, L., Corlaci, I., (2010), Metodica dezvoltării fizice armonioase, Editura Discobolul, Bucureşti.
    19. Ivan, C., Stoica, M., Ciobanu, C., (2010), Metodica formării deprinderilor motrice de bază, Editura Discobolul, Bucureşti.
    20. Moanţă, A., (2005), Baschet - metodică, Editura Alpha, Buzău.
    21. Monea, G., Sabău, E., (2007), Atletism - tehnica şi metodica probelor, Editura Bren, Bucureşti.
    22. Negulescu, I., (2000), Handbal, tehnica jocului, Bucureşti.
    23. Orţănescu, C., (2006), Handbal. Instruirea tehnico - tactică de bază, Editura Universitaria, Craiova.
    24. Orţănescu, D., (2008), Mijloacele gimnasticii de bază, Editura Universitaria, Craiova.
    25. Popescu, G., (2005), Gimnastica: pregătirii, educării, dezvoltării fizice generale, Editura Elisavaros, Bucureşti.
    26. Predescu, T., Moanţă, A., (2001), Baschetul în şcoală. Instruire - învăţare, Editura Semne, Bucureşti.
    27. Programele şcolare pentru educaţie fizică şi sport (în vigoare).
    28. Raţă, G., (2008), Didactica educaţiei fizice şi sportului, Editura Pim, Iaşi.
    29. Reperele metodologice pentru aplicarea curriculumului la clasa a IX-a, a X-a, a XI-a, a XII-a (în vigoare).
    30. Rinderu, I., Dragomir, M., Albină, A., (2003), Atletism, Editura Universitaria Craiova.
    31. Sistemul naţional şcolar de evaluare la educaţie fizică şi sport, (1999), Bucureşti.
    32. Stănescu, M., (2012), Didactica educaţiei fizice, Editura Universitară, Bucureşti.
    33. Şerbănoiu, S., (2004), Metodica educaţiei fizice, Editura Cartea Universitară, Bucureşti.
    34. Teodorescu, S., Bota, A., (2011), Orientări actuale în predarea educaţiei fizice în învăţământul primar, Editura Discobolul, Bucureşti.
    35. Tudor, V., (2001), Evaluarea în educaţie fizică, Editura Printech, Bucureşti.

                                  MINISTERUL EDUCAŢIEI
    CENTRUL NAŢIONAL DE POLITICI ŞI EVALUARE
    ÎN EDUCAŢIE
    EXAMENUL NAŢIONAL
    PENTRU DEFINITIVARE ÎN
    ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
                                    PROGRAMA PENTRU
                               EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT -
                             PROFESORI ANTRENORI, ANTRENORI
                        CLUBURILE SPORTIVE ŞCOLARE, PALATELE ŞI
                                   CLUBURILE COPIILOR
                                     - Bucureşti -
                                          2023
    A. NOTA DE PREZENTARE
        Programa pentru Educaţie fizică şi sport - profesori antrenori, antrenori se adresează cadrelor didactice care îndeplinesc condiţiile legale pentru susţinerea Examenului naţional de definitivare în învăţământ. Aceasta este elaborată în acord cu specificul activităţilor desfăşurate în unităţile de învăţământ sportiv suplimentar.
        Conţinutul şi structura programei sunt elaborate în aşa fel încât să răspundă schimbărilor care accentuează importanţa formării competenţelor specifice domeniului.
        Astfel, examenul de definitivare în învăţământul preuniversitar vizează evaluarea atingerii unui nivel corespunzător al pregătirii teoretice de specialitate, al abilităţii de construire a unui demers didactic creativ, diferenţiat, adaptat specificului disciplinelor sportive, dar şi particularităţilor diferitelor forme de învăţământ sportiv suplimentar.
        Programa pentru Examenului naţional de definitivare în învăţământ la disciplina Educaţie fizică şi sport - profesori antrenori, antrenori permite, prin structura sa, evaluarea competenţelor candidaţilor, din perspectiva cunoaşterii şi aplicării creative şi moderne a conţinuturilor ştiinţifice, precum şi a utilizării adecvate a noţiunilor de didactică în demersul complex de instruire.
        Tematica ştiinţifică, tematica pentru didactica specifică şi bibliografia, aferentă celor două tipuri de tematici, constituie un reper pentru candidaţi în demersul susţinerii Examenului naţional de definitivare în învăţământ.
        Profesorul antrenor, antrenorul trebuie să demonstreze o serie de abilităţi şi competenţe pe plan profesional (al specialităţii), pe plan didactic şi social, şi să dovedească în cursul evaluării prin Examenul naţional de definitivare în învăţământ, nu numai nivelul atingerii competenţelor vizate, cât şi capacitatea sa de a asigura funcţional interdependenţa acestora.

    B. COMPETENŢELE PROFESORULUI ANTRENOR, ANTRENORULUI
    1. Utilizarea corectă a terminologiei de specialitate.
    2. Aplicarea fundamentelor ştiinţifice specifice pregătirii în disciplina sportivă de specializare.
    3. Respectarea modelelor de selecţie şi de pregătire în disciplina sportivă de specializare.
    4. Aplicarea normativităţii funcţionale şi a normativităţii instituţionale, în acord cu activităţile de antrenament şi cele competiţionale, respectiv sistemul de învăţământ sportiv suplimentar.
    5. Elaborarea demersurilor didactice conform programelor de pregătire şi planificării antrenamentului şi adecvarea la particularităţile de vârstă, gen, nivel de pregătire ale elevilor şi la condiţiile materiale.
    6. Cunoaşterea sistemului competiţional naţional specific disciplinei sportive de specializare.
    7. Evaluarea nivelului de realizare a obiectivelor pe stadii de pregătire.
    8. Aplicarea sistematică a testelor şi probelor de evaluare a nivelului de pregătire pe structuri de antrenament.
    9. Realizarea calendarului competiţional integrat în sistemul competiţional naţional.

    C. CONŢINUTURILE PROGRAMEI
    C.I. TEMATICA ŞTIINŢIFICĂ - TEORIA SPORTULUI
    1. Conceptele şi noţiunile fundamentale din teoria sportului.
    2. Funcţiile sportului; contribuţia sportului la realizarea obiectivelor generale ale educaţiei.
    3. Obiectivele sportului.
    4. Componentele antrenamentului sportiv.
    5. Principiile antrenamentului sportiv.
    6. Stadialitatea în antrenamentul sportiv.
    7. Efortul în antrenamentul sportiv.
    8. Mijloacele antrenamentului sportiv.
    9. Metodele de instruire în antrenamentul sportiv.
    10. Selecţia copiilor cu aptitudini pentru practicarea sportului.
    11. Programarea şi planificarea antrenamentului sportiv.
    12. Lecţia de antrenament sportiv.
    13. Sistemul competiţional.

    C.II. TEMATICA PENTRU METODICA PREDĂRII - DIDACTICA SPORTULUI
    1. Utilizarea componentelor curriculumului naţional în disciplina sportivă de specializare.
    2. Particularităţile aplicării normativităţii în antrenamentul sportiv.
    3. Elaborarea documentelor de planificare în antrenamentul sportiv.
    4. Metodologia abordării componentelor programului de pregătire.
    5. Specificul aplicării metodelor de instruire în predarea conţinuturilor specifice disciplinei sportive de specializare.
    6. Stabilirea conţinuturilor (mijloace, formaţii de lucru, dozare, indicaţii metodice) pe componentele structurii lecţiei de antrenament sportiv.
    7. Metodica dirijării efortului în lecţia de antrenament sportiv.
    8. Metode, mijloace şi formaţii de organizare a exersării pentru dezvoltarea calităţilor motrice specifice disciplinei sportive de specializare.
    9. Metode, mijloace şi formaţii de organizare a exersării pentru învăţarea, consolidarea şi perfecţionarea procedeelor tehnice specifice disciplinei sportive de specializare.


    D. BIBLIOGRAFIE
    1. Ababei, R., (2006), Teoria şi metodologia antrenamentului sportiv, vol. 1 şi 2., Editura Pim, Iaşi.
    2. Badea, D., (2001), Rugby. Fundamente teoretice şi metodice, FEST, Bucureşti.
    3. Cârstocea, V. şi colab., (2001), Schi. Teorie şi metodică, Editura Printech, Bucureşti.
    4. Cismaş, Gh., (1987), Lupte greco-române: Elemente de teorie şi metodica de antrenament, Editura Sport-Turism, Bucureşti.