Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: ANEXA nr. 5 din 11 iulie 2002 privind sisteme de analiza si de prelevare*)

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

ANEXA nr. 5 din 11 iulie 2002 privind sisteme de analiza si de prelevare*)

EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 623 bis din 22 august 2002

Comenteaza legea

----------
*) Anexa nr. 5 face parte integrantã din <>Hotãrârea nr. 743 din 11 iulie 2002 publicatã în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 623 bis din 22 august 2002.



    1. SISTEME DE ANALIZA ŞI DE PRELEVARE
    SISTEME DE PRELEVARE ALE GAZELOR ŞI ALE PARTICULELOR
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 Figura
 numãrul                    Descriere
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 2   Schema sistemului de analiza a compoziţiei chimice a gazelor de evacuare
     brute (nediluate) pentru mãsurarea concentratiei de CO(2) NO(x) şi HC.
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 3   Schema sistemului de analiza a compoziţiei chimice a gazelor de evacuare
     diluate
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 4   Sistemul de diluare în circuit derivat şi prelevare proba fractionata
     (reglare prin aspirator).
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 5   Sistemul de diluare în circuit derivat, şi prelevare fractionata (reglare
     prin suflanta).
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 6   Sistemul de diluare în circuit derivat, cu mãsurarea concentratiei
     de CO(2) sau NO(x) şi prelevare fractionata.
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 7   Sistemul de diluare în circuit derivat cu mãsurarea concentratiei
     de CO(2) şi echivalentului în carbon şi prelevare totalã.
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 8   Sistemul de diluare în circuit derivat cu tub Venturi, mãsurarea
     concentratiilor şi prelevare fractionata
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 9   Sistemul de diluare în circuit derivat cu doua tuburi Venturi sau doua
     diafragme şi mãsurarea concentratiilor, prelevare fractionata.
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 10  Sistemul de diluare în circuit derivat, separare prin tuburi multiple
     şi mãsurarea concentratiilor şi prelevare fractionata.
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 11  Sistemul de diluare în circuit derivat cu reglarea debitului şi prelevare
     totalã.
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 12  Sistemul de diluare în circuit derivat cu reglarea debitului şi prelevare
     fractionata.
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 13  Sistemul de diluare a debitului în circuit direct.
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 14  Sistemul de prelevare pentru determinarea nivelului de particule.
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 15  Sistemul de diluare (numai pentru sistemul în circuit direct).
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────

1.1. Determinarea emisiilor poluante gazoase
Pct.1.1.1. şi figurile 2 şi 3 conţin scheme detaliate ale sistemelor de prelevare şi de analiza, recomandate. Deoarece se pot obţine rezultate echivalente şi cu alte scheme, diferite de cele din fig. 2 şi 3, nu se cere o conformare exactã cu aceste scheme. Se pot folosi componente adiţionale precum instrumente, valve, solenoizi, pompe şi comutatoare, pentru a furniza informaţii suplimentare şi pentru a coordona funcţiile sistemelor componente. Alte componente neesentiale pentru menţinerea acuratetei acestor sisteme se pot exclude, cu condiţia ca decizia sa fie fundamentatã de rationamente tehnice valabile.
1.1.1. Componentele CO, CO(2), HC, NO(x) din gazele de evacuare
Sistemul de analiza utilizat pentru determinarea compoziţiei gazelor de evacuare brute sau diluate cuprind urmãtoare elemente:
- un analizor HFID pentru mãsurarea hidrocarburilor,
- analizoare NDIR pentru mãsurarea monoxidului şi dioxidului de carbon,
- un analizor HCLD sau alt analizor echivalent pentru mãsurarea oxizilor de azot.
Pentru gazele de evacuare brute (vezi fig. 2), proba pentru toate componentele poate fi prelevata cu o singura sonda sau cu doua sonde apropriate una de alta şi cu ramificatii cãtre analizoare diferite. Trebuie sa se urmãreascã evitarea condensarii oricãruia dintre compusii gazelor de evacuare (în special a apei şi acidului sulfuric) în orice punct al sistemului de analiza.
Pentru gazele de evacuare diluate (vezi fig. 3), proba pentru hidrocarburi se preleveaza cu o sonda diferita de cea folositã pentru celelalte componente. Trebuie evitata producerea condensarii la componentele evacuate (incluzând apa şi acidul sulfuric) în orice punct al sistemului de analiza.

Figura 2

NOTA C.T.C.E.:
--------------
Schema sistemului de analiza a compoziţiei chimice a gazelor de evacuare pentru mãsurarea concentratiilor de CO(2), NO(2) şi HC, se gãseşte în Monitorul Oficial al României Partea I, Nr. 623 bis din 22 august 2002, la pagina 37 (vezi imaginea asociata).

Figura 3

NOTA C.T.C.E.:
--------------
Schema sistemului de analiza a compoziţiei chimice a gazelor de evacuare diluate pentru mãsurarea concentratiilor de CO, CO(2), NO(x) şi HC, se gãseşte în Monitorul Oficial al României Partea I, Nr. 623 bis din 22 august 2002, la pagina 37 (vezi imaginea asociata).

Descrieri -fig. 2 şi 3
Enunt general:
Toate componentele de pe traseul prelevarii gazului trebuie menţinute la temperatura indicatã pentru fiecare sistem.
- SP1: sonda de prelevare pentru gazele de evacuare brute (numai în fig. 2) Se recomanda o sonda statica din oţel inoxidabil prevãzutã cu mai multe gãuri şi închisã etans. Diametrul sau interior nu trebuie sa fie mai mare decât diametrul interior al conductei de prelevare. Grosimea peretelui sondei nu trebuie sa fie mai mare de 1 mm. Trebuie sa aibã minimum trei gãuri, în planuri radiale diferite, calibrate pentru a preleva fiecare un debit aproximativ egal. Sonda trebuie sa acopere cel puţin 80% din diametrul tevii de evacuare.
- SP2: sonda de prelevare pentru analizorul hidrocarburilor HC, din gazele de evacuare diluate, (numai în fig. 3)
Sonda trebuie:
- sa fie amplasata la o distanta cuprinsã între 254 şi 762 mm de conducta de prelevare pentru hidrocarburi (HSL3).
- sa aibã un diametru interior de minimum 5 mm.
- sa fie instalata în interiorul tunelului de diluare DT (pct. 1.2.1.2.) într-un punct în care aerul pentru diluare şi gazele evacuate sunt bine amestecate (aproximativ la zece diametre de tunel în aval, fata de punctul unde gazele de evacuare intra în tunelul de diluare).
- sa fie plasata la o distanta (radiala) suficienta de celelalte sonde şi de peretele tunelului pentru a nu fi influentata de jeturile de curenţi şi de vartejuri.
- sa fie incalzita în asa fel încât temperatura gazelor sa atinga 463K (190° C) ± 10K la ieşirea din sonda.
- SP3: sonda de prelevare a gazelor evacuate diluate pentru analiza CO, CO(2), NO(x) (numai în fig. 3)
Sonda trebuie:
- sa fie în acelaşi plan cu sonda SP2.
- sa fie la o distanta (radiala) suficienta de celelalte sonde şi de peretele tunelului pentru a nu fi influentata de jeturile de curenţi şi de vartejuri.
- sa fie incalzita şi izolata pe intreaga sa lungime pentru a asigura o temperatura minima de 328 K (55° C) pentru a impiedica condensarea apei.
- HSL1: conducta incalzita de prelevare
Conducta de prelevare furnizeazã proba de gaz de la o singura sonda spre punctele de ramificatie şi spre analizorul de hidrocarburi HC.
Conducta de prelevare trebuie:
- sa aibã un diametru interior de minimum 5mm şi maximum 13,5mm,
- sa fie din oţel inoxidabil sau teflon (PTFE),
- sa menţinã o temperatura a peretelui de 463 K (190 °C) ± 10K masurata la fiecare secţiune incalzita, reglata/controlatã separat, dacã temperatura gazului evacuat din sonda de prelevare este mai mica sau egala cu 463 K (190°C),
- sa menţinã o temperatura a peretelui mai mare de 453 K (180 °C), dacã temperatura gazului evacuat din sonda de prelevare este mai ridicatã de 463 K (190°C),
- sa menţinã o temperatura a gazului de 463 K (190°C) ± 10K chiar în fata filtrului încãlzit (F2) şi a HFID.
- HSL2: conducta incalzita de prelevare pentru NO(x)
Conducta de prelevare trebuie:
- trebuie sa menţinã o temperatura a peretelui cuprinsã între 328 şi 473 K (55-200 °C) pana la convertizor, când se foloseşte o incinta de rãcire şi pînã la analizor, cînd nu se foloseşte o incinta de rãcire;
- sa fie facuta din oţel inoxidabil sau din teflon.
Deoarece conducta de prelevare trebuie incalzita doar pentru a impiedica condensarea apei şi a acidului sulfuric, temperatura conductei depinde de conţinutul de sulf din combustibil.
- SL conducta de prelevare pentru CO, CO(2)
Conducta de prelevare trebuie sa fie facuta din oţel inoxidabil sau din teflon. Poate fi incalzita sau nu.
- BK: sac pentru determinarea concentratiei de particule (optional numai în fig. 3)
- BG: sac pentru determinarea concentratiilor probelor CO, CO(2) (optional, numai în fig. 3)
- F1: prefiltru încãlzit (optional)
Temperatura va fi aceeaşi ca pentru conducta HSL1
- F2: filtru încãlzit
Filtrul trebuie sa retina orice particula solida înainte ca proba de gaz sa între în analizor. Temperatura trebuie sa fie aceiaşi ca şi pentru conducta HSL1. Filtrul trebuie schimbat ori de câte ori este necesar.
- P: pompa de prelevare incalzita
Pompa trebuie incalzita la temperatura conductei HSL1
- HC: detectorul (analizorul) încãlzit cu ionizare în flacara (HFID) pentru hidrocarburi nearse.
Temperatura trebuie menţinutã între 453 şi 473 K (180...200 °C)
- CO, CO(2): analizoare NDIR pentru determinarea monoxidului şi bioxidului de carbon
- NO(2) analizor H(CLD) pentru determinarea oxizilor de azot
Dacã se foloseşte HCLD, acesta trebuie menţinut la o temperatura cuprinsã între 328 şi 473 K (55-200 °C)
- C: convertizor
Trebuie folosit un convertizor catalitic pentru reducerea NO(2) la NO înaintea intrãrii în analizorul H(CLD)
- B; incinta de rãcire
Este folositã pentru a raci şi condensa apa din proba de gaze de evacuare. Incinta va fi menţinutã la o temperatura cuprinsã între 273 şi 277 K (0 pana la 4°C) prin inghetare sau congelare. Acest echipament este optional, dacã analizorul nu conţine vapori de apa conform definitiei date în anexa nr. 3, subanexa 3 pct. 1.9.1 şi pct. 1.9.2. Nu se permite folosirea desicatorilor chimici pentru a îndepãrta apa din proba.
- T1, T2, T3: traductoare de temperatura
Pentru a urmãri temperatura gazelor care circula prin sistem
- T4: traductor de temperatura
Mãsoarã temperatura în convertizorul de NO(2) la NO
- T5: traductor de temperatura
Pentru a urmãri temperatura în incinta de rãcire.
- G1, G2, G3: manometre
Pentru mãsurarea presiunii în conductele de prelevare.
- R1, R2: regulatoare de presiune
Pentru a regla presiunea aerului şi respectiv a combustibilului pentru HFID.
- R3, R4, R5: regulatori de presiune
Pentru a regla presiunea în conductele de prelevare şi debitul cãtre analizoare,
- FL1, FL2, FL3: debitmetru
Pentru a mãsura debitul de gaze prelevate.
- FL4 - FL7: debitmetru (optional)
Pentru a mãsura debitul ce trece prin analizoare.
- V1 - V6: ventile (robinete)
Ventile corespunzãtoare pentru selectarea şi distribuirea cãtre analizor a probei de gaz prelevate, a gazului de etalonare a aerului sau a gazului de aducere la zero.
- V7,V8: electroventile
Pentru a baipasa convertizorul de NO(2), NO.
- V9: robinet cu ac
Pentru a echilibra debitul între în convertizorul NO(2) la NO şi derivatie
- V10, V11: robinete cu ac
Pentru a regla debitele cãtre analizoare
- V12, V13: robinete de purjare
Pentru a evacua condensul din incinta de rãcire (B)
- V14: robinete de selectare
Pentru a selecta proba sau sacul de prelevare a particulelor din aerul de diluare (contradictiile de fond)
- gaz zero: gaz pentru punerea la << zero >> a aparatului de mãsura a concentratiilor diverselor gaze
- evacuare: sistemul de evacuare a gazelor de evacuare
1.2. Determinarea particulelor
Punctele 1.2.1 şi 1.2.2. şi fig. 4 ...15 conţin descrieri detaliate ale sistemelor recomandate pentru diluare şi prelevare. Deoarece cu scheme diferite se pot obţine rezultate echivalente, nu este necesarã o conformare exactã cu schemele din aceste figuri. Componentele adiţionale, cum ar fi instrumentele, ventilele, electroventilele, pompele şi comutatoarele se pot folosi pentru a oferi informaţii suplimentare şi pentru a coordona funcţiile sistemelor componente. Componentele neesentiale pentru menţinerea acuratetii, la unele sisteme pot fi excluse (vezi pct. 1.1)
1.2.1. Sisteme de diluare
1.2.1.1. Sistem de diluare în circuit derivat (fig. 4...12)
Sistemul de diluare prezentat funcţioneazã pe principiul diluarii unei pãrţi din volumul gazelor de evacuare. Separarea acestei pãrţi şi operatia de diluare care urmeazã ei poate fi realizatã prin diferite sisteme de diluare: trecind prin sistemul de mãsurare intreaga proba sau numai o parte (fracţiune) din aceasta. Pentru colectarea ulterioara a particulelor se trece fie volumul total de gaze de evacuare diluate, fie numai o fracţiune din acesta. Prima metoda denumeste un sistem de prelevare parţialã, cea de-a doua un sistem de prelevare fractionata.
Calculul coeficientului de dilutie depinde de tipul de sistem folosit.
Se recomanda urmãtoarele tipuri:
- sisteme izocinetice (fig. 4 şi 5)
Cu aceste sisteme fluxul de gaze de evacuare care intra în tubul de transfer, trebuie sa aibã o viteza şi/sau o presiune egala cu aceea a masei totale a gazelor de evacuare ceea ce reclama un flux neperturbat şi uniform în zona sondei. Aceasta se rezolva în general prin utilizarea unui rezonator şi unui tub de captare rectiliniu în amonte de punctul de prelevare. Coeficientul de fractionare se calculeazã apoi, plecand de la marimi uşor masurabile, ca de ex: diametrele tuburilor. Trebuie observat faptul ca metoda izocinetica se foloseşte numai la egalizarea caracteristicilor debitului şi nu la adaptarea distribuţiei marimilor. Aceasta din urma nu este, în mod normal, necesarã deorece particulele sunt suficient de mici pentru a urma liniile de curent ale fluidului purtãtor.
- sisteme cu reglare a debitelor şi mãsurarea concentratiilor (fig.6... 10 )
Cu aceste sisteme se preleveaza o proba din masa totalã de gaze de evacuare masurand debitul de aer pentru diluare şi debitul total de gaze diluate. Raportul de diluare se determina din concentratiile gazelor de marcare (de ex. CO(2) sau NO(x), care apar în mod normal în gazele de evacuare ale motorului. Concentratiile gazului diluat evacuat şi ale aerului de diluare se mãsoarã, în timp ce concentratia gazului primar brut se poate mãsura, fie direct, fie se poate determina din debitul combustibilului, cu condiţia ca compozitia combustibilului sa fie cunoscutã. Sistemele pot fi reglate cu ajutorul coeficientului de dilutie calculat, (fig. 6 şi 7) sau cu ajutorul debitului care intra în tubul de transfer (fig. 8, 9 şi 10 ).
- sisteme cu reglarea şi mãsurarea debitului (fig. 11 şi 12)
Cu aceste sisteme se preleveaza o proba din masa totalã de gaz controland debitul aerului pentru diluare şi debitul total de gaze de evacuare diluate. Coeficientul de diluare se determina din diferenţa dintre cele doua debite. Este necesarã o calibrara corecta a debitmetrelor unul fata de celãlalt, deoarece amplitudinea relativã a celor doua debite poate sa ducã la erori semnificative în cazul unor proporţii de diluare mai ridicate (fig. 9 şi cele de mai sus). Reglarea debitelor se face în mod direct prin menţinerea constanta a debitului de gaze de evacuare diluate şi prin modificarea debitului aerului de diluare în caz de necesitate. La folosirea sistemelor de diluare în circuit derivat trebuie sa se evite problemele care pot aparea în cazul pierderii de particule în tubul de transfer, prin prelevarea unei probe reprezentative din gazele de evacuare ale motorului şi sa se determine, cu atentie, fracţiunea de debit care va trece prin circuitul derivat.
Sistemele descrise mai sus ţin cont de aceşti factori esentiali.

Figura 4

NOTA C.T.C.E.:
--------------
Sistemul de diluare în circuit derivat cu sonda izocinetica şi prelevare proba fractionata (reglaj prin exhaustorul SB), se gãseşte în Monitorul Oficial al României Partea I, Nr. 623 bis din 22 august 2002, la pagina 41 (vezi imaginea asociata).

O parte din gazele de evacuare brute sunt transferate din conducta de evacuare (EP), în tunelul de diluare (DT), prin tubul de transfer (TT), cu ajutorul sondei de prelevare izocinetica (ISP). Diferenţa de presiune dintre conducta de evacuare şi orificiul de intrare în sonda se mãsoarã cu traductorul de presiune DPT. Acest semnal este transmis regulatorului de debit FC1 care regleaza exhaustorul SB, pentru a menţine o diferenţa de presiune nulã la varful sondei. În aceste condiţii vitezele gazului de evacuare în EP şi ISP sunt identice iar debitul prin ISP şi TT este o fracţiune constanta din masa totalã a gazelor evacuate. Coeficientul de fractionare se determina din ariile secţiunilor transversale ale EP şi ISP. Debitul aerului pentru diluare se mãsoarã cu ajutorul debitmetrului FM1. Coeficientul de diluare se calculeazã din debitul aerului de diluare şi coeficientul de fractionare.

Figura 5

NOTA C.T.C.E.:
--------------
Sistemul de diluare în circuit derivat cu sonda izocinetica şi prelevare proba fractionata (reglaj prin suflanta PB), se gãseşte în Monitorul Oficial al României Partea I, Nr. 623 bis din 22 august 2002, la pagina 42 (vezi imaginea asociata).

O parte din gazele de evacuare brute sunt transferate din conducta de evacuare (EP), în tunelul de diluare (DT), prin tubul de transfer (TT), cu ajutorul sondei de prelevare isocinetice (ISP). Diferenţa de presiune dintre conducta de evacuare şi orificiul de intrare în sonda se mãsoarã cu traductorul de presiune DPT. Acest semnal este transmis regulatorului de debit FC1 care controleazã funcţionarea suflantei PB, pentru a menţine o diferenţa de presiune nulã la varful (intrarea) sondei. Se preleveaza o mica fracţiune de aer de diluare al carei debit a fost deja mãsurat cu ajutorul debitmetrului FM1 şi se introduce în TT printr-un orificiu. În aceste condiţii, vitezele gazului evacuat în EP şi ISP sunt identice, iar debitul care trece prin ISP şi TT este o fractie constanta din masa totalã de gaz. Coeficientul de fractionare se determina din ariile secţiunilor transversale ale EP şi ISP. Aerul de diluare este absorbit şi trecut prin DT de cãtre aspiratorul PB, iar debitul sau se mãsoarã cu FM1 la orificiul de intrare în DT. Coeficientul de diluare se calculeazã din debitul aerului diluat şi coeficientul de fractionare.

Figura 6

NOTA C.T.C.E.:
--------------
Sistemul de diluare în circuit derivat cu mãsurarea concentratiei de CO(2) sau NO(x) şi prelevare proba fractionata, se gãseşte în Monitorul Oficial al României Partea I, Nr. 623 bis din 22 august 2002, la pagina 43 (vezi imaginea asociata).

O parte din gazele de evacuare brute sunt transferate din conducta de evacuare EP în tunelul de diluare DT prin sonda de prelevare SP şi tubul de transfer TT. Concentratiile de CO(2) sau NO(x) sunt mãsurate în gazul de evacuare brut şi diluat precum şi în aerul de diluare cu unul sau mai multe analizoare EGA. Semnalele acestora sunt transmise unui regulator de debit FC2 care controleazã atât suflanta PB, cat şi exhaustorul SB, pentru a menţine fractionarea dorita la evacuare şi coeficientul de diluare în DT. Coeficientul de dilutie se calculeazã din concentratiile gazelor de evacuare brute, a gazelor de evacuare diluate şi a aerului de diluare.

Figura 7

NOTA C.T.C.E.:
--------------
Sistemul de diluare în circuit derivat cu mãsurarea concentratiei de CO(2) şi a carbonului echivalent şi prelevare totalã, se gãseşte în Monitorul Oficial al României Partea I, Nr. 623 bis din 22 august 2002, la pagina 44 (vezi imaginea asociata).

O parte din gazele de evacuare brute sunt transferate din conducta de evacuare EP în tunelul de diluare DT prin sonda de prelevare SP şi tubul de transfer TT, Concentratiile de CO(2) sunt mãsurate în gazele de evacuare diluate şi în aerul de diluare cu unul sau mai multe analizoare EGA. Semnalele de la analizorul de CO(2) şi debitul masic de combustibil G(FUEL) se transmit fie regulatorului de debit FC2, fie regulatorului de debit FC3 al sistemului de prelevare a particulelor (vezi fig.14). FC2 comanda suflanta PB, iar FC3 sistemul de prelevare a particulelor (vezi fig, 14). Astfel este reglat debitul la intrarea şi la ieşirea din sistem pentru a menţine fractionarea gazelor de evacuare dorita şi coeficientul de dilutie în DT. Coeficientul de diluare se calculeazã din concentratiile CO(2) şi G(FUEL), fosindu-se metoda carbonului echivalent (bilanţul carbonului).

Figura 8

NOTA C.T.C.E.:
--------------
Sistemul de diluare în circuit derivat cu tub Venturi, mãsurarea concentratiilor şi prelevare fractionata, se gãseşte în Monitorul Oficial al României Partea I, Nr. 623 bis din 22 august 2002, la pagina 45 (vezi imaginea asociata).

O parte din gazele de evacuare brute sunt transferate din conducta de evacuare EP în tunelul de diluare DT prin sonda de prelevare SP şi tubul de transfer TT datoritã depresiunii create de (tubul Venturi) VN situat în tunelul de diluare DT. Debitul gazului prin TT depinde de depresiunea din zona (tubului Venturi VN) şi este influentat de temperatura absolutã a gazului la ieşirea din TT. În consecinta, fractionarea gazului de evacuare pentru un anumit debit în tunel nu este constanta, iar coeficientul de diluare la debite mici (sarcina mica a motorului) este uşor mai scãzut decât la debite mari (sarcina mare a motorului). Concentratiile gazelor marcher CO(2) sau NO(x) se mãsoarã în gazele evacuate brute, în gazele diluate, gazul evacuat diluat şi aerul de diluare cu unul sau mai multe analizoare EGA, iar coeficientul de diluare se calculeazã din valorile astfel mãsurate.

Figura 9

NOTA C.T.C.E.:
--------------
Sistemul de diluare în circuit derivat cu doua tuburi Venturi, mãsurare de concentratii şi prelevare proba fractionata, se gãseşte în Monitorul Oficial al României Partea I, Nr. 623 bis din 22 august 2002, la pagina 46 (vezi imaginea asociata).

O parte din gazele de evacuare brute sunt transferate din conducta de evacuare EP în tunelul de diluare DT prin sonda de prelevare SP şi tubul de transfer TT, folosindu-se un separator de debit care conţine un set de diafragme sau tuburi Venturi. Primul (FD1) este montat în EP, iar al doilea (FD2) în TT. În plus, sunt necesare doua clapete, de reglare a presiunii (PCV 1 şi PCV2) pentru a menţine constanta fractionarea gazului de evacuare prin controlul contrapresiunii în EP şi al presiunii în DT. PCV1 este amplasata în aval de SP, în EP; PCV2 este asezata între suflanta PB şi DT. Concentratiile CO(2) sau NO(x) se mãsoarã în gazele evacuate brute, gazele diluate şi aerului de diluare, cu unul sau mai multe analizoare EGA. Acestea sunt necesare pentru a verifica separarea gazelor şi pentru a servi la reglarea PCV1 şi PCV2 cu scopul obţinerii unei separari riguroase. Coeficientul de diluare se calculeazã din concentratiile de gaze marcher.

Figura 10

NOTA C.T.C.E.:
--------------
Sistem de diluare în circuit derivat cu separare prin tuburi multiple, mãsurarea concentratiilor, prelevare fractionata, se gãseşte în Monitorul Oficial al României Partea I, Nr. 623 bis din 22 august 2002, la pagina 47 (vezi imaginea asociata).

Gazele de evacuare brute sunt transferate din conducta de evacuare EP în tunelul de diluare DT prin tubul de transfer TT, folosindu-se un separator de debit FD3 care conţine un numãr de tuburi de aceleaşi dimensiuni (acelaşi diametru, lungime şi raza de curbura), care sunt introduse în EP. Gazul de evacuare care trec printr-un din aceste tuburi în DT, iar gazele care trec prin celelalte intra în umidificatorul DC. Separarea gazelor este astfel determinata de numãrul total de tuburi. Un control constant al separarii pretinde o diferenţa de presiune nulã între DC şi ieşirea din TT, masurata cu traductorul de presiune diferentiala DPT. Presiunea diferentiala zero se obţine injectand aer proaspãt în DT la ieşirea lui TT. Concentratiile gazelor marcher CO(2) sau NO(x) se mãsoarã în gazele de evacuare brute, gazul de evacuare diluat şi aerul de diluare cu ajutorul unuia sau mai multor analizoare EGA. DPT este necesar pentru controlul fractionarii la evacuare şi pentru reglarea debitului de aer injectat în vederea creşterii preciziei fractionarii. Coeficientul de diluare se calculeazã din concentratiile gazelor marcher.

Figura 11

NOTA C.T.C.E.:
--------------
Sistem de diluare în circuit derivat cu reglarea debitului şi prelevare de proba totalã, se gãseşte în Monitorul Oficial al României Partea I, Nr. 623 bis din 22 august 2002, la pagina 48 (vezi imaginea asociata).

O parte din gazele de evacuare brute sunt transferate din conducta de evacuare EP în tunelul de diluare DT prin sonda de prelevare SP şi tubul de transfer TT. Debitul total la trecerea prin tunel este reglat cu regulatorul de debit FC3 şi pompa de prelevare P a sistemului de prelevare a particulelor (vezi fig. 16). Debitul de aer de diluare este reglat cu regulatorul de debit FC2 care poate folosi drept semnale de comanda G(EXH), G(AIR) sau G(FUEL) pentru a realiza separarea la dorita a gazelor. Debitul de prelevare la intrarea în DT este diferenţa dintre debitul total şi debitul de aer de diluare. Debitul aerului de diluare se mãsoarã cu debitmetrul FM1, iar debitul total cu debitmetrul FM3 din sistemul de prelevare particule (vezi fig, 14). Coeficientul de diluare se calculeazã din aceste doua debite.

Figura 12

NOTA C.T.C.E.:
--------------
Sistem de diluare în circuit derivat, reglarea debitului, prelevare fractionata, se gãseşte în Monitorul Oficial al României Partea I, Nr. 623 bis din 22 august 2002, la pagina 49 (vezi imaginea asociata).

O parte din gazele de evacuare brute sunt transferate din conducta de evacuare EP în tunelul de diluare DT prin sonda de prelevare SP şi tubul de transfer TT. Separarea gazelor şi debitul în DT sunt reglate cu ajutorul regulatorului de debit FC2 care ajusteaza, dupã caz, debitul (sau turatia) suflantei PB şi a aspiratorului SB. Acest lucru este posibil pentru ca proba luatã cu sistemul de prelevare a particulelor este returnatã în DT. Se pot folosi G(EXH), G(AIR) sau G(FUEL) ca semnale de comanda pentru FC2. Debitul aerului de diluare este mãsurat cu debitmetrul FM1, iar debitul total cu debitmetrul FM2. Coeficientul de diluare se calculeazã din aceste doua debite,

Descrierea figurilor 4 ...12
EP - Conducta de evacuare
Conducta de evacuare poate fi izolata. Pentru a reduce inertia termica a conductei de evacuare se recomanda un raport între grosimea şi diametrul de 0,015 sau mai puţin. Folosirea de porţiuni flexibile trebuie limitatã la un raport lungime/diametru de 12 sau mai puţin. Numãrul coturilor va fi micşorat pentru a reduce depunerea inertiala. Dacã sistemul include şi un amortizor, de încercare, acesta poate fi deasemenea izolat.
Cu un sistem izocinetic, conducta de evacuare nu trebuie sa aibã coturi, elemente de curbura, sau variatii bruste de diametru pe o distanta de cel puţin şase diametre de conducta în amonte, şi trei diametre de conducta în aval, de la capatul sondei. Viteza gazului în zona de prelevare trebuie sa fie mai mare de 10 m/s cu excepţia cazului în care motorul se afla la turatia de mers în gol. Oscilatiile de presiune ale gazului de evacuare nu trebuie sa depãşeascã în medie ± 500 Pa. Orice demers de a reduce oscilatiile de presiune în afarã folosirii unui sistem de evacuare tip sasiu (inclusiv amortizor şi sistem de post-tratare) nu trebuie sa modifice turatia motorului şi nici sa cauzeze depunere de particule. Pentru sistemele fãrã sonde izocinetice, se recomanda folosirea unei conducte drepte avînd lungimea de şase ori diametrul în amonte şi de trei ori diametrul în aval,
- SP Sonda de prelevare (fig. 6-12)
Diametrul minim interior trebuie sa fie de 4mm. Raportul minim de diametru între conducta de evacuare şi sonda trebuie sa fie 4. Sonda va fi un tub deschis orientat în amonte fata de axa medie a conductei de evacuare sau un tub cu mai multe gãuri asa cum se descrie în SP1 de la pct. 1.1.1
- ISP Sonda izocinetica de prelevare (fig. 4 şi 5)
Sonda izocinetica de prelevare trebuie orientata spre amonte şi amplasata pe axa mediana a conductei de evacuare acolo unde condiţiile de debit sunt îndeplinite. Ea trebuie astfel conceputã încât sa ofere o prelevare proporţionalã de gaze de evacuare brute. Diametrul minim interior trebuie sa fie de 12mm. Trebuie prevãzut un sistem de control pentru separarea izocinetica a gazelor de evacuare prin menţinerea unei presiuni diferentiale nule între EP şi ISP. În aceste condiţii vitezele gazelor din EP şi din IPS sunt identice iar debitul masic ce trece prin ISP şi TT reprezintã o fracţiune constanta din masa totalã de gaz. ISP trebuie sa fie conectata la un traductor diferential de presiune. Presiunea diferentiala nulã între EP şi ISP se realizeazã prin variatia turatiei suflantei sau cu un regulator de debit,
- FD1 şi FD2 Divizoarele de debit (Fig, 9)
Se instaleaza un set de tuburi Venturi sau de diafragme în conducta de evacuare EP şi, respectiv, în tubul de transfer TT, în scopul obţinerii unei prelevãri proporţionale de gaze de evacuare brute. Este nevoie de un sistem de reglaj ce consta în doua clapete de reglare a presiunii PCV1 şi PCV2 pentru separarea proporţionalã ce este obţinutã prin reglajul presiunii în EP şi DT.
- FD3 Divizorul de debit (Fig. 10)
Se instaleaza un ansamblu de tuburi (unitate cu tuburi multiple) în conducta de evacuare EP pentru a obţine o prelevare proporţionalã de gaze brute. Unul din tuburi alimenteazã cu gaz brut tunelul de diluare DT, în timp ce celelalte tuburi gazul la umidificatorul DC. Tuburile trebuie sa aibã aceleaşi dimensiuni (acelaşi diametru, lungime, raza de curbura), astfel încât separarea gazului depinde numai de numãrul total de tuburi. Este nevoie de un sistem de control pentru separarea proporţionalã prin menţinerea unei presiuni diferentiale nule între intrarea unitãţii cu tuburi multiple în DC şi ieşirea din TT (aflatã în DT). În aceste condiţii vitezele gazelor în EP şi FD3 sunt proporţionale, iar debitul TT reprezintã o fracţiune constanta din debitul total de gaz. Cele doua puncte trebuie conectate la un traductor de presiune diferentiala DPT. Presiunea diferentiala nulã se obţine cu ajutorul unui regulator de debit FC1.
- EGA Analizorul de gaze de evacuare (fig. 6-10)
Se pot folosi analizoare de CO(2) sau NO(x) (numai prin metoda echivalentei (bilanţului) carbonului pentru analiza de CO(2). Analizoarele trebuie etalonate, la fel ca cele folosite pentru mãsurarea emisiilor de gaze. Se pot folosi unul sau mai multe analizoare pentru a determina diferenţele de concentraţie. Precizia sistemelor de mãsurare trebuie sa fie astfel încât precizia debitelor G(EDFW,I) sau V(EDFV,I) sa se încadreze în marja de ± 4%.
- TT Tubul de transfer (fig. 4-12)
Tubul de transfer pentru prelevarea probei pentru particule va trebui:
- sa fie cat se poate de scurt, cu o lungime de maxim 5 m;
- sa aibã un diametrul egal sau mai mare decât al sondei dar nu mai mare de 25mm;
- sa aibã un capãt de ieşire pe axa mediana a tunelului de diluare şi sa fie orientat spre aval.
Dacã tubul are o lungime mai mica sau egala cu 1 m, aceasta trebuie izolat cu un material avînd coeficientul de conductivitate termica de maxim de 0,05 W/m●K şi o grosime radiala a izolatiei corespunzãtoare cu diametrul sondei. Dacã tubul este mai lung de 1 m, trebuie izolat şi încãlzit la o temperatura maxima a pereţilor de 523 K (250 °C). Pentru cazuri diferite, temperaturile prevãzute pentru pereţii tubului de transfer se pot determina prin calcule clasice de transfer de caldura.
- DPT Traductorul de presiune diferentiala (fig. 4, 5 şi 10)
Traductorul de presiune diferentiala trebuie sa aibã un domeniu de mãsura de ± 500 Pa sau mai puţin.
- FCI Regulatorul de debit (fig. 4, 5 şi 10)
Pentru sistemele izocinetice (fig. 4 şi 5) este nevoie de un regulator de debit pentru a menţine o diferenţa de presiunea nulã între EP şi ISP. Aceasta se poate menţine:
(a) regland turatia sau debitul aspiratorului SB şi mentinand constanta turatia suflantei PB în timpul fiecãrei secvente(fig. 4);
sau
(b) regland aspiratorul la un debit constant de gaze diluate şi regland debitul suflantei PB şi, astfel, pe cel al gazelor prelevate într-o zona aproape de capatul tubului de transfer TT (fig. 5).
În cazul în care se foloseşte un sistem de reglare a presiunii, eroarea buclei de reglaj nu trebuie sa depãşeascã ± 3 Pa. Variatiile de presiune din tunelul de diluare nu trebuie sa depãşeascã în medie ± 250 Pa.
La un sistem multituburi (fig. 10) este nevoie de un regulator de debit pentru o separare proporţionalã a gazelor şi o presiune diferentiala nulã între ieşirea unitãţii cu tuburi multiple în DC şi ieşirea din TT (aflatã în DT).
Reglarea se poate face controland debitul aerului injectat în DT la ieşirea din TT.
- PCV1, PCV2 clapetele de reglare a presiunii (fig. 9)
Sunt necesare doua robinete de reglaj a presiunii în sistemul cu doua tuburi Venturi sau doua diafragme pentru a asigura o separare proporţionalã a debitului prin reglajul contrapresiunii în EP şi a presiunii DT. Robinetele de reglaj vor fi plasate dupã SP în EP şi între PB şi DT.
- DC Umidificatorul (fig. 10)
Se instaleaza un umidificator la ieşirea din unitatea multituburi pentru a reduce la maxim oscilatiile de presiune din EP.
- VN Tubul Venturi pentru aer (fig. 8)
Se instaleaza un tub Venturi în tunelul de diluare DT pentru a crea o depresiune în zona de ieşire din tubul de transfer TT. Debitul de gaze prin TT se determina prin variatia presiunii în zona difuzorului tubului Venturi şi este proporţional cu debitul suflantei PB conducand la un coeficient de diluare constant. Deoarece variatia de presiune este afectatã de temperatura la ieşirea din TT şi de diferenţa de presiune dintre ED şi DT, coeficientul efectiv de diluare este sensibil mai mic la sarcina mica decât la sarcina mare a motorului.
- FC2 Regulatorul de debit (fig. 6, 7, 11 şi optional 12)
Se poate folosi un regulator de debit pentru a regla debitul suflantei PB şi/sau al aspiratorului SB. Regulatorul de debit poate fi comandat prin semnalele de debitmetrele pentru gazele de evacuare sau de combustibil şi/sau de la traductorul de presiune diferentiala pentru CO(2) sau NO(x).
Când se foloseşte un sistem de alimentare cu aer comprimat (fig. 11), FC2 regleaza direct debitul de aer.
- FM1 Debitmetrul (fig. 4, 5, 11 şi 12)
Contor de gaze sau alt instrument de mãsura a debitului de aer de diluare; FM1 este optional dacã suflanta PB este etalonata sa masoare debitul.
- FM2 Debitmetrul (fig. 12)
Contor de gaze sau alt instrument de mãsura a debitului de gaze de evacuare diluate; FM2 este optional dacã aspiratorul SB este etalonat sa masoare debitul.
- PB Suflanta (fig. 4, 5, 6, 7, 8, 9 şi 12)
Pentru a regla debitul aerului de diluare, PB poate fi conectata la regulatoarele de debit FC1 sau FC2. PB nu este necesar când se folosete un robinet cu clapeta de reglare a presiunii. Dacã este etalonata PB poate fi folositã la mãsurarea debitului de aer de diluare.
- SB Aspiratorul (fig. 4, 5, 6, 9, 10 şi 12)
Se foloseşte numai pentru sistemele de prelevare fractionata. Dacã este etalonat SB se poate folosi la mãsurarea debitului de aer de diluare.
- DAF Filtrul pentru aerul de diluare (fig. 4-12)
Se recomanda ca aerul de diluare sa fie filtrat şi trecut prin mangal (cãrbune de lemn) pentru eliminarea concentratiei de fond (naturala) a hidrocarburilor. Aerul de diluare trebuie sa aibã temperatura de 298 K(25°C) ±5 K.
La solicitarea producãtorului, aerul de diluare trebuie sa fie analizat cu mijloace tehnice uzuale pentru a determina nivelul de fond (natural) al particulelor, care trebuie sa fie, ulterior, scãzut din valorile mãsurate în gazele de evacuare diluate.
- PSP Sonda de prelevare pentru determinarea nivelului de particule (fig. 4, 5, 6, 8, 9, 10 şi 12)
Sonda este componenta principala a PTT şi:
- trebuie sa fie montata orientata spre amonte şi amplasata într-un punct unde aerul de diluare şi gazele de evacuare sunt bine amestecate, adicã pe axa mediana a tunelului de diluare DT la aproximativ o distanta egala cu 10 diametre de tunel în aval fata de punctul în care gazele de evacuare intra în tunelul de diluare;
- trebuie sa aibã diametrul interior de minimum de 12 mm;
- sa poatã fi incalzita la o temperatura a pereţilor nu mai mare de 325 K (52°C) prin încãlzire directa sau prin pre-incaizirea aerului de diluare, cu condiţia ca temperatura aerului sa nu depãşeascã 325 K (52°C) înainte de introducerea gazelor de evacuare în tunelul de diluare;
- sa poatã fi izolata.
- DT Tunelul de diluare (fig. 4-12)
Tunelul de diluare:
- trebuie sa aibã o lungime suficient de mare pentru a asigura amestecarea optima a gazelor de evacuare cu aerul de diluare în condiţii de turbulenta;
- trebuie construit din oţel inoxidabil cu:
- un raport între grosime şi diametru de 0,025 sau mai mic pentru tunelul de diluare cu diametrul interior mai mare de 75 mm;
- grosime nominalã a pereţilor nu mai mica de 1,5 mm pentru tunelul de diluare cu diametru interior egal sau mai mic de 75 mm;
- trebuie sa aibã diametru de cel puţin 75 mm pentru prelevarea fractionata;
- ar fi recomandabil ca acesta sa aibã un diametru de cel puţin 25 mm pentru prelevare totalã.
- sa poatã fi încãlzit la o temperatura a pereţilor de cel mult 325 K (52°C) prin încãlzire directa sau prin pre-încãlzirea aerului de diluare, cu condiţia ca temperatura aerului sa nu depãşeascã 325 K (52°C) înainte de introducerea gazelor de evacuare în tunelul de diluare.
- sa poatã fi izolat.
Gazele de evacuare ale motorului trebuie sa fie bine amestecate cu aerul de diluare. Pentru sistemele cu prelevare fractionata trebuie sa se verifice calitatea amestecului, în cel puţin patru puncte egal distantate, trasind o curba a concentratiei de CO(2) din tunelul DT (cu motorul în funcţiune). Dacã este nevoie, se foloseşte un orificiu de amestec,
Nota: Dacã temperatura mediului din vecinãtatea tunelului de diluare DT este sub 293 K (20°C), se iau mãsuri de precautie pentru evitarea depunerilor de particule pe pereţii reci ai tunelului de diluare. De aceea, se recomanda încãlzirea şi/sau izolarea tunelului în limitele parametrilor mentionati mai sus.
La sarcini mari ale motorului, tunelul poate fi racit printr-o metoda neagresiva, cum ar fi un ventilator de recirculare, atâta timp cat temperatura mediului de rãcire nu scade sub 293 K (20°C).
- HE Schimbatorul de caldura (fig. 9 şi 10)
Schimbatorul de caldura trebuie sa aibã o capacitate suficienta pentru menţinerea temperaturii de la admisie pana la exhaustorul SB în limitele a ± 11 K fata de temperatura medie de funcţionare masurata în timpul incercarii
- evacuare: sistemul de evacuare a gazelor de esapament.
1.2.1.2. Sistemul de diluare în circuit principal (fig. 13)
Sistem de diluare descris funcţioneazã pe principiul diluarii volumului total a gazelor de evacuare prelevat dupã metoda de prelevare la volum constant (CVS). Operatia consta în mãsurarea volumului total al amestecului dintre gazele de evacuare şi aerul de diluare. Se poate utiliza fie un sistem cu pompa volumetrica (PDP), fie un sistem cu tub Venturi (CFV). Pentru colectarea ulterioara de particule, se trece prin sistemul de prelevare a particulelor o proba de gaze de evacuare diluate (pct. 1.2.2 fig. 14 şi 15). Dacã diluarea se face direct, atunci se numeşte diluare simpla. Dacã proba este diluata a doua oara într-un tunel de diluare secundarã, atunci se numeşte diluare dubla. Diluarea dubla se aplica atunci când nu se pot îndeplini normele de temperatura la suprafata filtrului printr-o singura diluare. Deşi constituie, în principiu, un sistem de diluare, metoda de diluare dubla este studiata ca o varianta a sistemului de prelevare de probe pentru particule la pct. 1.2.2 fig. 15, deoarece are cele mai multe caracteristici comune cu un sistem tipic de prelevare de probe pentru particule. Emisiile gazoase pot fi de asemenea determinate şi în tunelul de diluare al unui sistem complet de diluare în circuit principal. De aceea, sondele de prelevare pentru componentii gazosi apar în fig. 13, dar nu apar şi în lista elementelor componente. Condiţiile de îndeplinit sunt indicate la pct. 1.1.1. din prezenta anexa.

Figura 13

NOTA C.T.C.E.:
--------------
Sistemul de diluare a debitului în circuit direct, se gãseşte în Monitorul Oficial al României Partea I, Nr. 623 bis din 22 august 2002, la pagina 53 (vezi imaginea asociata).

Volumul total de gaze brute de evacuare este amestecat în tunelul de diluare DT cu aerul de diluare. Debitul gazelor de evacuare diluate se mãsoarã fie cu o pompa volumerica PDP fie cu un tub Venturi functionind în regim critic CFV. Se poate folosi un schimbator de caldura sau un compensator electronic de debit pentru prelevarea proporţionalã sau pentru determinarea debitului. Deoarece determinarea masei particulelor se bazeazã pe debitul total al gazelor de evacuare diluate, nu este necesarã calcularea coeficientului de diluare.
Descrieri- Fig. 13
- EP Conducta de evacuare
Lungimea conductei de evacuare masurata de la ieşirea din colectorul de evacuare al motorului sau din turbosuflanta sau din sistemul de post-tratare pana la tunelul de diluare nu trebuie sa aibã mai mult de 10 m. Dacã sistemul are mai mult de 4 m lungime, tot ceea ce depãşeşte 4 m trebuie izolat, cu excepţia fummetrului montat în linie. Grosimea radiala a izolatiei trebuie sa fie de cel puţin 25 mm. Coeficientul de conductivitate termica a materialului de izolatie nu trebuie sa aibã o valoare mai mare de 0,1 W/m●K masurata la 673 K (400 °C). Pentru a reduce inertia termica a conductei de evacuare se recomanda un raport între grosime şi diametru de cel mult 0.015. Folosirea sectoarelor flexibile trebuie limitatã la un raport între lungime şi diametru de cel mult 12 sau mai puţin.
- PDP Pompa volumetrica
Debitul total de gaze de evacuare diluate se determina luând în calcul turatia şi debitul pe o rotaţie ale pompei. Contrapresiunea sistemului de evacuare nu trebuie, în mod artificial, micşoratã prin PDP sau prin sistemul de admisie a aerului de diluare. Presiunea statica a gazului de evacuare masurata cu sistemul CVS în funcţiune, la o turatie şi sarcina identice ale motorului, trebuie sa rãmânã în limitele a ± 1,5 K. Pa fata de presiunea statica masurata fãrã ca CVS sa fie conectat. Dacã nu se foloseşte un compensator de debit, temperatura amestecului de gaze imediat înaintea PDP trebuie sa se încadreze între ± 6 K fata de temperatura medie de funcţionare masurata în timpul incercarii.
Compensarea debitului se poate face dacã temperatura la admisie în PDP nu depãşeşte 323 K (50°C).
- CFV Tubul Vanturi la debit critic
CFV mãsoarã debitul total al gazelor de evacuare diluate prin menţinerea lui la un nivel minim (debit critic). Contrapresiunea statica a gazelor de evacuare cu sistemul CFV în funcţiune trebuie sa rãmânã în limitele a ± 1,5 kPa fata de presiunea statica masurata fãrã ca CFV sa fie conectat, la o turatie şi sarcina a motorului identice. Când nu se foloseşte un compensator de debit, temperatura amestecului de gaze imediat înaintea CFV trebuie sa se încadreze între ± 11 K fata de temperatura medie de funcţionare masurata în timpul testului.
- HE Schimbatorul de caldura (se poate folosi optional un EFC) Schimbatorul de caldura trebuie sa aibã o capacitate suficienta pentru a menţine temperatura în limitele prevãzute mai sus.
- EFC Compensatorul electronic de debit (optional, dacã se foloseşte HE)
Dacã temperatura la admisie în PDP sau în CFV nu este menţinutã în limitele prevãzute mai sus, este nevoie de un compensator de debit pentru mãsurãtori continue ale debitului şi pentru reglarea esantionarii fractionate din sistemul pentru prelevarea particulelor.
La acelaşi efect se poate ajunge masurand, în permanenta, debitul efectiv şi corectind debitul prelevat ce trece prin filtrele de particule ale sistemului de prelevare (vezi fig. 14 şi 15)
- DT Tunelul de diluare
Tunelul de diluare:
- trebuie sa aibã un diametru suficient de mic pentru a menţine curgerea gazelor într-un regim turbulent (numãrul lui Reynolds mai mare de 4 000) şi o lungime suficienta pentru a asigura amestecarea completa a gazelor de evacuare cu aerul de diluare. Se poate, deasemenea, utiliza o priza de amestecare.
- trebuie sa aibã un diametru de cel puţin 75 mm;
- sa poatã fi izolat.
Gazele de evacuare ale motorului trebuie dirijate spre aval pana în punctul în care intra în tunelul de diluare, apoi trebuie bine amestecate.
Când se foloseşte diluarea simpla se transfera o proba din tunelul de diluare în sistemul de prelevare de probe pentru particule (pct. 1.2.2. fig.14). Debitul PDP sau capacitatea CFV trebuie sa fie suficient de mare încât sa menţinã gazele diluate la o temperatura mai mica sau egala cu 325 K (52°C) imediat în amonte de filtrul primar.
Când se foloseşte diluarea dubla, o proba din tunelul de diluare este transferata în cel de-al doilea tunel de diluare unde este încã odatã diluata, iar apoi trecutã prin filtrele de prelevare (pct. 1.2.2. fig. 15).
Debitul a PDP sau capacitatea CFV trebuie sa fie suficient de mare pentru a menţine gaze diluate din DT la o temperatura mai mica sau egala cu 464 K (191°C ) în zona de prelevare. Sistemul suplimentar de diluare trebuie sa producã suficient aer de diluare pentru a menţine gaze dublu-diluate la o temperatura mai mica sau egala cu 325 K (52°C) imediat în amonte de filtrul primar.
- DAF Filtrul pentru aerul de diluare
Se recomanda ca aerul de diluare sa fie filtrat şi trecut prin mangal pentru eliminarea concentratiei de fond (naturala) a hidrocarburilor. Aerul de diluare trebuie sa aibã o temperatura de 298 K (25°C) ± 5 K.
La cererea fabricantului, aerul de diluare trebuie sa poatã fi analizat conform normelor stabilite pentru a determina nivelul de fond (natural) al particulelor, care, ulterior, poate fi scãzut din valorile mãsurate în gazele de evacuare diluate.
- PSP Sonda de prelevare pentru determinarea nivelului de particule
Sonda este componenta principala a PTT şi:
- trebuie sa fie montata orientata spre amonte şi amplasata printr-un punct unde aerul de diluare şi gazele de evacuare sunt bine amestecate, adicã pe axa mediana a tunelului de diluare DT la aproximativ o distanta egala cu 10 diametre de tunel în aval fata de punctul în care gazele de evacuare intra în tunelul de diluare;
- trebuie sa aibã diametrul interior de minimum de 12 mm;
- poate fi incalzita la o temperatura a pereţilor nu mai mare de 325 K (52°C) prin încãlzire directa sau prin pre-încãlzirea aerului de diluare, cu condiţia ca temperatura aerului sa nu depãşeascã 325 K (52°C) înainte de introducerea gazelor de evacuare în tunelul de diluare;
- poate fi izolata.
1.2.2. Sistemul de prelevare pentru determinarea nivelului de particule (fig. 14 şi 15)
Sistemul de prelevare pentru determinarea nivelului de particule va retine particulele cu ajutorul unuia sau mai multor filtre. În cazul diluarii în circuit derivat cu prelevare totalã care consta trecerea volumului total de gaze diluate prin filtre, sistemul de diluare (pct. 1.2.1.1, fig. 7 şi 11) şi sistemul de prelevare formeazã o singura unitate.
În cazul diluarii în circuit derivat sau în circuit direct cu prelevare fractionata care consta în a face sa treacã prin filtre numai a unei pãrţi din gazele de evacuare diluate, sistemul de diluare (pct. 1.2.1.1, fig. 4, 5, 6, 8, 9, 10 şi 12 şi pct. 1.2.1.2, fig. 13) şi sistemul de prelevare formeazã unitãţi distincte.
În acesta directiva, sistemul de diluare dubla DDS (fig. 15) a unui sistem de diluare completa este considerat ca o varianta a unui sistem tipic de prelevare pentru particule, asa cum se arata în fig. 14. Sistemul de diluare dubla conţine toate componentele importante ale sistemului de prelevare pentru particule, cum ar fi port-filtrele şi pompa de alimentare cu aer de diluare şi tuneul secundar de diluare.
Pentru a evita modificãrile la buclele de control, se recomanda ca pompa de prelevare sa funcţioneze continuu pe toatã durata incercarii. În cazul metodei cu un singur filtru trebuie folosit un sistem de derivatie pentru a trece proba prin filtru la momentul dorit. Interferenta acestei alternante de procedeu asupra buclelor de control trebuie sa fie minima.
Descrieri- Fig. 14 şi 15
- PSP Sonda pentru prelevarea de particule ilustrata în figuri este primul element al tubului de transfer de particule PTT şi: (fig. 14 şi 15)
- trebuie sa fie orientata spre amonte şi amplasata printr-un punct unde aerul de diluare şi gazele de evacuare sunt bine amestecate, adicã pe axa mediana a tunelului de diluare DT la aproximativ o distanta egala cu 10 diametre de tunel în aval fata de punctul în care gazele de evacuare intra în tunelul de diluare;
- trebuie sa aibã diametrul interior de minimum de 12 mm;
- sa poatã fi incalzita la o temperatura a pereţilor nu mai mare de 325 K (52°C) prin încãlzire directa sau prin pre-încãlzirea aerului de diluare, cu condiţia ca temperatura aerului sa nu depãşeascã 325 K (52°C) înainte de introducerea gazelor de evacuare în tunelul de diluare;
- sa poatã fi izolata.
- PTT Tubul de transfer al probelor pentru determinarea particulelor (fig. 14 şi 15) Acest tub nu trebuie sa depãşeascã 1020 mm în lungime; el trebuie sa fie cat mai scurt.
Dimensiunile sunt valabile pentru:
- de la capatul sondei pînã la port-filtru în cazul sistemului de prelevare fractionata cu diluare în circuit derivat şi a sistemului de diluare simpla în circuit principal;
- de la capatul terminal al tunelului de diluare pînã la port-filtru în cazul sistemului de prelevare totalã cu diluare în circuit derivat;
- de la varful sondei pînã la tunelul de diluare secundarã în cazul sistemului de diluare dubla.
Tubul de transfer
- sa poatã fi încãlzit la o temperatura a pereţilor de cel mult 325 K (52 °C) fie prin încãlzire directa fie prin pre-încãlzirea aerului de diluare, cu condiţia ca temperatura aerului sa nu depãşeascã 325 K (52°C) înainte de introducerea gazelor de evacuare în tunelul de diluare;
- sa poatã fi izolat.
- SDT Tunelul de diluare secundarã (Fig. 15)
Tunelul de diluare secundarã trebuie sa aibã un diametru minim de 75 mm şi o lungime suficienta pentru a permite probei diluate a doua oara sa stea cel puţin 0,25 sec. în tunel. Port-filtrul primar FH nu trebuie plasat la mai mult de 300 mm fata de ieşirea din SDT.
Tunelul de diluare secundarã:
- sa poatã fi încãlzit la o temperatura a pereţilor de cel mult 325 K (52°C) prin încãlzire directa sau prin preincalzirea aerului de diluare, cu condiţia ca temperatura aerului sa nu depãşeascã 325 K (52°C) înainte de introducerea gazelor de evacuare în tunelul de diluare;
- sa poatã fi izolat.

Figura 14

NOTA C.T.C.E.:
--------------
Sistem de prelevare pentru determinarea nivelului de particule, se gãseşte în Monitorul Oficial al României Partea I, Nr. 623 bis din 22 august 2002, la pagina 56 (vezi imaginea asociata).

Pompa de prelevare P extrage din tunelul DT al unui sistem de diluare în circuit derivat prin sonda PSP şi prin tubul de transfer PTT o proba gaze de evacuare diluate. Proba este trecutã prin port-filtrele FH ce conţin filtrele pentru reţinerea particulelor. Debitul probei este controlat de regulatorul de debit FC3. Dacã se foloseşte un compensator electronic de debit EFC (vezi Fig. 13) debitul gazelor de evacuare diluate serveşte drept semnal de comanda pentru FC3.

Figura 15

NOTA C.T.C.E.:
--------------
Sistem de diluare (numai pentru sistemul în circuit principal), se gãseşte în Monitorul Oficial al României Partea I, Nr. 623 bis din 22 august 2002, la pagina 57 (vezi imaginea asociata).

Cu ajutorul sondei de prelevare PSP şi a tubului de transfer PTT se transfera o proba de gaze de evacuare diluate din tunelul de diluare DT în tunelul secundar de diluare SDT unde mai este diluat încã o data. Proba este trecutã apoi prin port- filtrele FH care conţin filtrele pentru reţinerea particulelor. Debitul aerului de diluare este de obicei constant, pe când debitul probei este controlat de regulatorul de debit FC3. Dacã se foloseşte un compensator electronic de debit EFC (vezi fig. 13), debitul total de gaze diluate serveşte drept semnal de comanda pentru FC3.
- FH Port-filtrele (fig. 14 şi 15)
Pentru filtrele primare şi pentru cele secundare se pot folosi carcase comune sau individuale. Trebuie îndeplinite prevederile din anexa III, subanexa 1, pct. 1.5.1.3.
Carcasa (carcasele) filtrului:
- poate fi incalzita la o temperatura a pereţilor de cel mult 325 K (52°C) prin încãlzire directa sau prin pre-încãlzirea aerului de diluare, cu condiţia ca temperatura aerului sa nu depãşeascã 325 K (52°C).
- poate fi izolata.
- P Pompa de prelevare (fig. 14 şi 15)
Proba de prelevare trebuie plasata la o distanta suficienta de tunel pentru a menţine temperatura gazului la intrare, constanta (± 3 K), dacã nu se foloseşte corectarea debitului cu ajutorul lui FC3.
- DP Pompa pentru aerul de diluare (Fig. 15) (numai pentru sistemul în diluare dubla în circuit principal)
Pompa pentru aerul de diluare trebuie astfel plasata încât aerul pentru diluarea secundarã sa fie furnizat la o temperatura de 298 K (25°C) ± 5 K.
- FC3 Regulatorul de debit (fig. 14 şi 15)
Trebuie folosit un regulator de debit pentru a compensa debitul probei pentru particule în cazul variatiilor de temperatura sau contrapresiune din circuitul probei, dacã nu exista alte mjloace.
Regulatorul de debit este necesar dacã se foloseşte un compensator electronic de debit EFC (fig. 13).
- FM 3 Debitmetru/(fig. 14 şi 15)(debitul probei pentru particule)
Debitmetrul trebuie amplasat la o distanta suficienta de pompa de prelevare pentru a menţine temperatura gazului la intrare constanta (±3 K), în absenta corectãrii debitului cu ajutorul lui FC3.
- FM 4 Debitmetru/(fig. 15)(numai pentru aerul de diluare, cu diluare dubla, în circuit direct)
Debitmetrul trebuie amplasat astfel încât temperatura aerului la intrare sa aibã valoarea de 298 K (25°C) ± 5 K.
- BV Robinetul cu bila (optional)
Robinetul cu bila trebuie sa aibã un diametru nominal nu mai mic decât diametrul interior al tubului de prelevare şi un timp de comutare mai mic de 0,5 secunde.
Nota: Dacã temperatura mediului din vecinãtatea PSP, SDT şi FH este sub 293 K (20°C), trebuie luate mãsuri de precautie pentru evitarea depunerilor de particule pe pereţii reci ai acestor componente. De aceea, se recomanda încãlzirea şi/sau izolarea componentelor în limitele parametrilor mentionati în descrierile corespunzãtoare fiecãruia. Se recomanda, de asemenea, ca temperatura suprafeţei filtrului, în timpul prelevarii, sa nu scada sub 293 K(20°C).
În cazul supraincalzirii motorului, componentele menţionate mai sus pot fi racite print-o metoda neagresiva, cum ar fi un ventilator de recirculare, cu condiţia ca temperatura lichidului de rãcire sa nu scada sub 293 K (2O° C).

------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Anexa, Guvernul Romaniei, ANEXA nr. 5 din 11 iulie 2002

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"