Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
România şi Ucraina, denumite în continuare pãrţi contractante,
acordând o importanţã deosebitã dezvoltãrii colaborãrii în domeniul asistenţei juridice în cauzele civile,
au convenit asupra urmãtoarelor:
PARTEA ÎNTÂI
Dispoziţii generale
ART. 1
Ocrotirea juridicã
1. Cetãţenii unei pãrţi contractante se bucurã pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, în ceea ce priveşte drepturile lor personale şi patrimoniale, de aceeaşi ocrotire juridicã ca şi cetãţenii acelei pãrţi contractante.
Aceastã prevedere se referã, deopotrivã, la persoanele juridice înfiinţate în conformitate cu legislaţia fiecãreia dintre pãrţile contractante.
2. Cetãţenii unei pãrţi contractante au dreptul sã se adreseze liber şi nestânjenit instanţelor judecãtoreşti, Ministerului Public din România şi Procuraturii din Ucraina, notarilor publici din România şi notariatelor din Ucraina (denumite în cele ce urmeazã instituţii judiciare), precum şi altor instituţii ale celeilalte pãrţi contractante, în competenţa cãrora intrã rezolvarea cauzelor civile, pot sã îşi susţinã interesele în faţa acestora, sã facã reclamaţii şi sã introducã orice acţiuni în aceleaşi condiţii ca şi cetãţenii acelei pãrţi contractante.
3. Cauze civile în înţelesul prezentului tratat sunt considerate, de asemenea, cauzele familiale şi cauzele comerciale.
ART. 2
Asistenţa juridicã
1. Instituţiile judiciare ale pãrţilor contractante îşi acordã reciproc asistenţã juridicã în cauzele civile, în conformitate cu prevederile prezentului tratat.
2. Instituţiile judiciare acordã asistenţã juridicã şi altor instituţii în competenţa cãrora intrã rezolvarea unor probleme legate de cauzele civile.
ART. 3
Obiectul asistenţei juridice
Asistenţa juridicã cuprinde îndeplinirea unor activitãţi procesuale prevãzute de legislaţia pãrţii contractante solicitate, cum ar fi audierea pãrţilor, martorilor, experţilor, efectuarea expertizelor, cercetãrilor locale, recunoaşterea şi executarea hotãrârilor judecãtoreşti în cauze civile, precum şi în cauze penale referitor la latura civilã, înmânarea şi expedierea documentelor judiciare şi extrajudiciare.
ART. 4
Modul de legãturã
În realizarea asistenţei juridice, instituţiile judiciare ale pãrţilor contractante comunicã între ele prin intermediul Ministerului Justiţiei al României şi Ministerului Justiţiei al Ucrainei, în mãsura în care prezentul tratat nu prevede altfel.
ART. 5
Limba
1. Cererea de acordare a asistenţei juridice şi anexele la aceasta se întocmesc în limba pãrţii contractante solicitante, la care se ataşeazã o copie legalizatã a traducerii în limba celeilalte pãrţi contractante.
2. Traducerea oficialã se legalizeazã de cãtre notar ori de cãtre o persoanã autorizatã a instituţiei judiciare solicitante sau de misiunea diplomaticã ori de oficiul consular al pãrţii contractante solicitante.
3. Instituţiile judiciare pot folosi pentru cererile de asistenţã juridicã formulare cu text bilingv, care vor fi stabilite de comun acord de cãtre ministerele de justiţie ale celor douã pãrţi contractante.
ART. 6
Întocmirea documentelor
Actele transmise de instituţiile judiciare şi de alte instituţii în vederea acordãrii asistenţei juridice trebuie sã fie prevãzute cu semnãtura persoanei competente şi sã poarte sigiliul instituţiei solicitante.
ART. 7
Cererea de acordare a asistenţei juridice
În cererea de acordare a asistenţei juridice trebuie sã fie prevãzute:
a) denumirea instituţiei judiciare solicitante;
b) denumirea instituţiei judiciare solicitate;
c) indicarea cauzei pentru care se solicitã asistenţã juridicã;
d) numele şi prenumele pãrţilor, calitatea procesualã, cetãţenia lor, domiciliul sau reşedinţa, pe cât posibil ocupaţia, iar în legãturã cu persoanele juridice, denumirea şi sediul lor;
e) numele şi adresa reprezentanţilor lor;
f) obiectul cererii, cu enunţarea fondului cauzei, şi împrejurãrile supuse clarificãrii.
ART. 8
Reguli privind acordarea asistenţei juridice
1. În îndeplinirea cererii de acordare a asistenţei juridice, instituţia judiciarã solicitatã aplicã legislaţia statului sãu. Totuşi, la cererea instituţiei judiciare solicitante, instituţia judiciarã solicitatã poate aplica normele procesuale ale pãrţii contractante solicitante, în mãsura în care ele nu contravin legislaţiei statului sãu.
2. Dacã instituţia judiciarã solicitatã nu este competentã sã îndeplineascã cererea, ea o trimite instituţiei judiciare competente şi informeazã despre aceasta instituţia judiciarã solicitantã.
3. Instituţia judiciarã solicitatã informeazã instituţia judiciarã solicitantã despre data şi locul îndeplinirii cererii.
4. Dupã îndeplinirea cererii, instituţia judiciarã solicitatã transmite documentele instituţiei judiciare solicitante; în cazul în care asistenţa juridicã nu a putut fi acordatã, instituţia judiciarã solicitatã restituie cererea şi comunicã despre împrejurãrile care au împiedicat îndeplinirea ei.
ART. 9
Reguli privind înmânarea documentelor
1. Instituţia judiciarã solicitatã efectueazã înmânarea documentelor în conformitate cu regulile în vigoare în statul sãu, dacã documentele ce urmeazã a fi înmânate sunt întocmite în limba acestui stat sau sunt însoţite de traduceri legalizate. În acele cazuri în care documentele nu sunt întocmite în limba pãrţii contractante solicitate sau nu sunt însoţite de traduceri, ele se înmâneazã destinatarului, dacã acesta este de acord sã le primeascã.
2. În cererea de înmânare trebuie sã fie indicate adresa exactã a destinatarului şi denumirea documentului înmânat. Dacã adresa arãtatã în cererea de înmânare este incompletã sau inexactã, instituţia judiciarã solicitatã ia mãsuri pentru stabilirea adresei exacte, în conformitate cu legislaţia sa.
3. În cazul imposibilitãţii înmânãrii documentelor, despre aceasta se anunţã imediat instituţia judiciarã a pãrţii contractante solicitante, menţionându-se totodatã cauzele neîndeplinirii cererii; în acest caz se restituie documentele.
ART. 10
Confirmarea înmânãrii documentelor
Instituţia judiciarã a pãrţii contractante solicitate transmite confirmarea înmânãrii documentelor, efectuatã în conformitate cu regulile în vigoare pe teritoriul sãu.
Dovada înmânãrii documentelor trebuie sã conţinã semnãtura primitorului documentului, data, locul înmânãrii, precum şi calitatea persoanei care a înmânat documentul.
ART. 11
Înmânarea documentelor şi audierea cetãţenilor prin intermediul misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare
Pãrţile contractante au dreptul sã înmâneze documentele şi sã ia mãrturii propriilor cetãţeni prin intermediul misiunilor lor diplomatice sau al oficiilor consulare. În acest caz nu poate fi aplicatã nici o mãsurã de constrângere.
ART. 12
Protecţia martorilor şi experţilor pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante
1. Dacã partea contractantã solicitantã apreciazã cã înfãţişarea personalã a unui martor sau expert în faţa autoritãţilor sale judiciare este în mod deosebit necesarã, ea va face menţiune despre aceasta în cererea de înmânare a citaţiei, iar partea contractantã solicitatã va invita acest martor sau expert sã se înfãţişeze la autoritatea judiciarã a pãrţii contractante solicitante.
Partea contractantã solicitatã va face cunoscut celeilalte pãrţi contractante rãspunsul martorului sau expertului.
2. În cazul prevãzut la paragraful 1, în cerere sau în citaţie se va menţiona cuantumul aproximativ al indemnizaţiilor plãtibile, precum şi al cheltuielilor de cãlãtorie şi de şedere rambursabile.
3. Dacã i se prezintã o cerere în acest sens, partea contractantã solicitatã va putea subscrie un avans martorului sau expertului. Despre aceasta se va menţiona în citaţie, iar avansul va fi rambursat de cãtre partea contractantã solicitantã.
4. Indemnizaţiile cuvenite şi cheltuielile de transport şi de şedere rambursabile martorului sau expertului de cãtre partea contractantã solicitantã vor fi calculate dupã tarifele de la locul lor de domiciliu sau reşedinţã şi le vor fi acordate la nivel egal cu cel prevãzut de tarifele şi regulamentele în vigoare pe teritoriul pãrţii contractante unde audierea trebuie sã aibã loc.
5. Martorul sau expertul care nu a rãspuns citaţiei de înfãţişare nu va putea fi supus nici unei sancţiuni ori mãsuri de constrângere, în afarã de cazul în care el se va duce din proprie iniţiativã pe teritoriul pãrţii contractante solicitante şi dacã va fi din nou citat aici în mod legal.
6. Nici un martor sau expert, oricare ar fi cetãţenia sa, care, ca efect al unei citaţii, se va înfãţişa la autoritãţile judiciare ale pãrţii contractante solicitante nu va putea fi nici urmãrit, nici deţinut, nici supus vreunei alte restricţii a libertãţii sale individuale pe teritoriul acestei pãrţi contractante, pentru fapte sau condamnãri anterioare plecãrii sale de pe teritoriul pãrţii contractante solicitate.
7. Imunitatea prevãzutã la paragraful 6 va înceta dacã martorul sau expertul, având posibilitatea sã pãrãseascã teritoriul pãrţii contractante solicitante timp de 15 zile consecutive, dupã ce prezenţa sa nu mai era cerutã de autoritãţile judiciare solicitante, va rãmâne totuşi pe acest teritoriu sau se reîntoarce aici dupã ce îl va fi pãrãsit.
8. Orice persoanã deţinutã, a cãrei înfãţişare personalã în calitate de martor este cerutã de partea contractantã solicitantã, va fi transferatã temporar pe teritoriul acesteia, sub condiţia înapoierii sale în termenul indicat de partea contractantã şi sub rezerva dispoziţiilor art. 12 paragrafele 6 şi 7, în mãsura în care aceste dispoziţii pot fi aplicate.
Transferarea va putea fi refuzatã:
a) dacã persoana deţinutã nu consimte;
b) dacã prezenţa sa este necesarã într-un proces în curs pe teritoriul pãrţii contractante solicitate;
c) dacã transferarea sa este susceptibilã sã îi prelungeascã detenţia;
sau
d) dacã alte consideraţii imperioase se opun transferãrii sale pe teritoriul pãrţii contractante solicitante.
ART. 13
Valabilitatea documentelor
1. Documentele care au fost întocmite sau certificate de instituţiile judiciare ale uneia dintre pãrţile contractante, prevãzute cu sigiliul şi semnãtura persoanei competente, au valabilitate pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante fãrã nici o altã legalizare. Aceasta se referã, de asemenea, la copiile şi traducerile care sunt legalizate de instituţiile competente.
2. Actele care pe teritoriul unei pãrţi contractante se considerã ca fiind acte oficiale sunt socotite şi pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante ca având forţa probatorie a actelor oficiale.
ART. 14
Cheltuieli legate de acordarea asistenţei juridice
1. Fiecare parte contractantã suportã cheltuielile în legãturã cu acordarea asistenţei juridice pe teritoriul sãu.
2. În cazul unor mari cheltuieli, ministerele de justiţie ale celor douã pãrţi contractante se vor consulta în vederea gãsirii soluţiei comune.
3. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplicã în cazul drepturilor cuvenite martorilor şi experţilor prevãzute la art. 12.
ART. 15
Transmiterea de informaţii
Ministerul Justiţiei din România şi Ministerul Justiţiei din Ucraina îşi vor comunica reciproc, la cerere, informaţii privind legislaţia în vigoare sau care a fost în vigoare în statele lor şi practica judiciarã.
ART. 16
Transmiterea actelor de stare civilã şi a altor documente
1. Autoritãţile competente ale pãrţilor contractante îşi transmit reciproc, la cerere, acte privind starea civilã, precum şi copii certificate de pe hotãrârile judecãtoreşti în materie de stare civilã privind cetãţenii celeilalte pãrţi contractante.
2. Autoritãţile menţionate la paragraful 1 comunicã direct între ele.
3. Cererile cetãţenilor uneia dintre pãrţile contractante privind transmiterea actelor de stare civilã pot fi adresate direct autoritãţii de stare civilã competente a celeilalte pãrţi contractante.
4. Documentele prevãzute la paragrafele 1 şi 3 se transmit fãrã traducere şi gratuit.
ART. 17
Refuzul de a acorda asistenţã juridicã
Asistenţa juridicã nu se acordã dacã poate aduce prejudicii suveranitãţii sau securitãţii ori contravine principiilor de bazã ale legislaţiei pãrţii contractante solicitate.
ART. 18
Cautio judicatum solvi
1. De la cetãţenii unei pãrţi contractante nu se poate cere cauţiune (judicatum solvi) pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante numai pentru motivul cã sunt strãini ori nu au domiciliul sau reşedinţa pe acest teritoriu.
2. Dispoziţiile paragrafului 1 se aplicã şi persoanelor juridice.
ART. 19
Scutirea de cheltuieli de judecatã
1. Cetãţenii uneia dintre pãrţile contractante beneficiazã pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante de scutire sau de plata în avans a taxelor şi a altor cheltuieli de procedurã, precum şi de asistenţã judiciarã gratuitã, în aceleaşi condiţii şi în aceeaşi mãsurã ca şi cetãţenii acelei pãrţi contractante.
2. Scutirile despre care se face vorbire în paragraful 1 privesc toate activitãţile procesuale din cauza respectivã, inclusiv activitatea de executare.
3. Pentru obţinerea scutirii de cheltuieli sau a asistenţei judiciare gratuite trebuie prezentatã o declaraţie privind situaţia personalã, familialã şi materialã a solicitantului.
4. Autoritatea care se pronunţã asupra acordãrii facilitãţilor prevãzute în pragraful 1 îşi pãstreazã, în limitele competenţei sale, dreptul de a controla declaraţiile şi explicaţiile prezentate, precum şi dreptul de a cere informaţii şi acte suplimentare.
ART. 20
Eliberarea documentelor privind situaţia personalã, familialã şi patrimonialã
1. Documentele privind situaţia personalã, familialã sau patrimonialã, necesare pentru primirea aprobãrii pentru scutirea de plata cheltuielilor de judecatã, se elibereazã de organele competente ale pãrţii contractante pe teritoriul cãreia solicitantul are domiciliul sau reşedinţa.
2. Dacã solicitantul nu are domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul pãrţilor contractante, este suficient documentul eliberat ori certificat de misiunea diplomaticã sau oficiul consular al statului sãu.
3. Instanţa de judecatã care pronunţã hotãrârea cu privire la cererea de scutire de plata cheltuielilor de judecatã poate sã solicite organelor care au eliberat documentele explicaţii suplimentare.
PARTEA A DOUA
Dispoziţii speciale
SECŢIUNEA I
Norme conflictuale
ART. 21
Stabilirea competenţei
1. Competenţa instanţei cu privire la examinarea cauzelor civile este stabilitã de dispoziţiile corespunzãtoare ale prezentului tratat.
2. Dacã se formuleazã cereri având acelaşi obiect şi aceeaşi cauzã între aceleaşi pãrţi, în faţa a douã instanţe situate fiecare pe teritoriul altei pãrţi contractante, sesizate potrivit regulilor stabilite de prezentul tratat, cea de-a doua instanţã sesizatã va suspenda judecata dupã primirea confirmãrii faptului cã instanţa mai întâi sesizatã s-a declarat competentã.
ART. 22
Statutul persoanei
1. Capacitatea de folosinţã şi capacitatea de exerciţiu ale persoanei fizice se stabilesc de legislaţia pãrţii contractante al cãrei cetãţean este aceastã persoanã.
2. Statutul persoanei juridice se stabileşte de legislaţia pãrţii contractante pe teritoriul cãreia aceasta îşi are sediul.
ART. 23
Limitarea capacitãţii de exerciţiu şi stabilirea incapacitãţii
1. Cauzele şi condiţiile pentru limitarea capacitãţii de exerciţiu sau stabilirea incapacitãţii persoanei fizice sunt supuse legislaţiei pãrţii contractante al cãrei cetãţean este persoana în cauzã. Competenţa în aceste cauze aparţine instituţiilor judiciare ale pãrţii contractante al cãrei cetãţean este persoana.
2. Dacã instituţia judiciarã a uneia dintre pãrţile contractante constatã cã existã temei pentru limitarea capacitãţii de exerciţiu sau stabilirea incapacitãţii cetãţeanului celeilalte pãrţi contractante, al cãrui domiciliu, reşedinţã sau bunuri se aflã pe teritoriul acestei pãrţi contractante, informeazã de îndatã instituţia judiciarã competentã potrivit paragrafului 1. Dacã instituţia judiciarã competentã potrivit paragrafului 2 transmite competenţa sa în aceastã materie instituţiei judiciare competente de la domiciliul sau reşedinţa persoanei ori nu îşi exprimã poziţia în termen de 3 luni, socotite de la data expedierii înştiinţãrii, instituţia judiciarã de la domiciliul sau reşedinţa acestei persoane poate sã examineze cauza în conformitate cu legislaţia statului sãu, dacã temeiul pentru aceasta este prevãzut, de asemenea, în legislaţia pãrţii contractante al cãrei cetãţean este persoana. Hotãrârea pronunţatã va fi transmisã instituţiei judiciare competente a celeilalte pãrţi contractante.
3. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 se aplicã, de asemenea, la ridicarea mãsurilor de limitare a capacitãţii de exerciţiu sau de stabilire a interdicţiei.
4. În cazurile care nu suportã amânare, instituţia judiciarã de la domiciliul sau reşedinţa persoanei în cauzã, cetãţean al celeilalte pãrţi contractante, poate sã ia mãsuri provizorii, în conformitate cu legislaţia sa, pentru protejarea acestei persoane sau a bunurilor sale. Hotãrârea luatã în legãturã cu aceste mãsuri va fi transmisã de îndatã instituţiei judiciare competente a pãrţii contractante al cãrei cetãţean este persoana. Mãsurile luate îşi pãstreazã valabilitatea pânã în momentul în care instituţia judiciarã competentã a luat o altã hotãrâre.
ART. 24
Declararea dispariţiei sau morţii unei persoane şi stabilirea faptului morţii
1. În cauzele cu privire la declararea dispariţiei sau morţii şi stabilirea faptului morţii sunt competente instituţiile judiciare ale pãrţii contractante al cãrei cetãţean era persoana la data când, potrivit ultimelor informaţii, mai era în viaţã.
2. Instituţiile judiciare ale unei pãrţi contractante pot sã declare dispariţia sau moartea şi sã stabileascã faptul morţii cetãţeanului celeilalte pãrţi contractante, la cererea persoanelor interesate, care domiciliazã pe teritoriul acelei pãrţi contractante, dacã asemenea drepturi şi interese sunt prevãzute de legislaţia pãrţii contractante solicitate.
3. Hotãrârile pronunţate conform paragrafului 2 au consecinţe juridice numai pe teritoriul pãrţii contractante ale cãrei instituţii judiciare au pronunţat acele hotãrâri.
4. În cazurile prevãzute la paragrafele 1 şi 2, instituţiile judiciare ale pãrţilor contractante aplicã legislaţia statului lor.
ART. 25
Încheierea cãsãtoriei
1. Condiţiile de fond pentru încheierea cãsãtoriei se stabilesc, pentru fiecare persoanã care se cãsãtoreşte, potrivit legislaţiei pãrţii contractante ai cãrei cetãţeni sunt. În afarã de aceasta, trebuie sã fie respectate şi cerinţele legislaţiei pãrţii contractante pe teritoriul cãreia se încheie cãsãtoria, în legãturã cu interdicţiile la încheierea cãsãtoriei.
2. Forma încheierii cãsãtoriei se stabileşte de legislaţia pãrţii contractante pe teritoriul cãreia se încheie cãsãtoria.
ART. 26
Raporturile juridice personale şi patrimoniale ale soţilor
1. Raporturile juridice personale şi patrimoniale ale soţilor care au cetãţenia unei pãrţi contractante şi domiciliazã pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante se stabilesc de legislaţia pãrţii contractante ai cãrei cetãţeni sunt.
2. În cazul în care soţii au aceeaşi cetãţenie şi unul domiciliazã pe teritoriul unei pãrţi contractante, iar celãlalt pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, raporturile lor juridice personale şi patrimoniale se stabilesc de legislaţia pãrţii contractante ai cãrei cetãţeni sunt.
3. Dacã unul dintre soţi este cetãţean al unei pãrţi contractante, iar celãlalt este cetãţean al celeilalte pãrţi contractante şi unul dintre ei domiciliazã pe teritoriul unei pãrţi contractante, iar celãlalt pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, raporturile lor juridice personale şi patrimoniale se stabilesc de legislaţia pãrţii contractante pe teritoriul cãreia au avut ultimul domiciliu comun.
4. În cazul în care soţii au cetãţenii diferite şi ambii domiciliazã pe teritoriul unei pãrţi contractante, raporturile lor juridice personale şi patrimoniale se stabilesc de legislaţia pãrţii contractante pe teritoriul cãreia au domiciliul comun.
5. Dacã soţii nu au aceeaşi cetãţenie şi nici domiciliul comun pe teritoriile pãrţilor contractante, se aplicã legislaţia pãrţii contractante a cãrei instituţie judiciarã examineazã cauza.
6. Competenţa de a lua hotãrâri referitorare la raporturile juridice personale şi patrimoniale ale soţilor, prevãzute la paragrafele 1-4, aparţine instituţiilor judiciare ale pãrţii contractante a cãrei legislaţie reglementeazã aceste raporturi.
În cazurile prevãzute la paragraful 5, sunt competente instituţiile judiciare ale ambelor pãrţi contractante.
ART. 27
Divorţul şi nulitatea cãsãtoriei
1. În cauzele privind desfacerea cãsãtoriei prin divorţ se aplicã în mod corespunzãtor legislaţia şi sunt competente instituţiile judiciare potrivit art. 26.
2. În cauzele privind nulitatea cãsãtoriei se aplicã legislaţia pãrţii contractante potrivit regulilor stabilite la art. 25. În privinţa competenţei de jurisdicţie se aplicã în mod corespunzãtor dispoziţiile art. 26 paragraful 6.
ART. 28
Raporturile juridice dintre pãrinţi şi copii
1. Cauzele privind stabilirea şi contestarea filiaţiei se soluţioneazã în conformitate cu legislaţia pãrţii contractante al cãrei cetãţean este copilul la data naşterii sale.
2. Raporturile juridice dintre pãrinţi şi copii sunt guvernate de legea pãrţii contractante al cãrei cetãţean este copilul. Dacã copilul domiciliazã pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, poate fi aplicatã legea acelei pãrţi contractante, dacã este mai favorabilã intereselor copilului.
3. În cazurile menţionate la paragrafele 1 şi 2 sunt competente instituţiile judiciare ale pãrţii contractante a cãrei legislaţie reglementeazã raportul juridic, cu respectarea intereselor copilului.
ART. 29
Adopţia
1. Condiţiile de fond pentru încheierea adopţiei, desfacerea acesteia şi anularea ei sunt stabilite de legislaţia pãrţilor contractante ai cãror cetãţeni sunt adoptatul şi adoptatorul.
2. Forma adopţiei şi nulitatea acesteia sunt supuse legislaţiei pãrţii contractante pe teritoriul cãreia se încheie adopţia.
3. În cauzele prevãzute la paragrafele 1 şi 2 competenţa aparţine instituţiei judiciare a pãrţii contractante al cãrei cetãţean este cel adoptat la data formulãrii cererii.
ART. 30
Tutela şi curatela
1. În cauzele de tutelã şi curatelã privind cetãţenii pãrţilor contractante, în mãsura în care prezentul tratat nu prevede altfel, este competentã instituţia de tutelã şi curatelã a pãrţii contractante al cãrei cetãţean este persoana cu privire la care este necesarã tutela sau curatela. În aceste cazuri se aplicã legislaţia acestei pãrţi contractante.
2. Raporturile juridice dintre tutore sau curator şi persoana care se aflã sub tutelã ori curatelã se stabilesc potrivit legislaţiei pãrţii contractante a cãrei instituţie de tutelã şi curatelã l-a numit pe tutore sau curator.
3. În cazul în care sunt necesare mãsuri privind tutela sau curatela în interesul persoanei aflate sub tutelã ori al persoanei cãreia i se instituie curatela, al cãrei domiciliu, reşedinţã sau bunuri se aflã pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, instituţia de tutelã şi curatelã a acestei pãrţi contractante trebuie sã informeze de îndatã instituţia de tutelã şi curatelã a pãrţii contractante competentã conform paragrafului 1.
4. În cazuri de urgenţã, instituţia de tutelã şi curatelã a celeilalte pãrţi contractante poate lua singurã mãsurile necesare, însã ea trebuie sã informeze de îndatã despre mãsurile prealabile luate instituţia competentã conform paragrafului 1. Mãsurile luate rãmân valabile pânã când aceastã instituţie ia o altã hotãrâre.
5. Instituţia competentã conform paragrafului 1 poate transmite tutela sau curatela instituţiei competente a celeilalte pãrţi contractante, când persoana care se aflã sub tutelã ori curatelã are domiciliul, reşedinţa sau bunurile pe teritoriul acestei pãrţi contractante. Transmiterea este valabilã numai în cazul în care instituţia solicitatã este de acord sã primeascã tutela sau curatela şi informeazã despre aceasta instituţia solicitantã.
6. Instituţia care, în conformitate cu paragraful 5, a acceptat tutela sau curatela, îndeplineşte aceste mãsuri în conformitate cu legislaţia statului sãu. Totuşi aceastã instituţie nu are dreptul sã adopte hotãrâri în probleme privind statutul personal al celui care se aflã sub tutelã sau curatelã.
ART. 31
Bunuri imobile şi mobile
1. Raporturile juridice privind bunurile imobile şi mobile sunt stabilite de legislaţia pãrţii contractante pe teritoriul cãreia sunt situate bunurile imobile sau se aflã bunurile mobile.
2. Determinarea naturii imobiliare sau mobiliare a bunului se face potrivit legislaţiei pãrţii contractante pe teritoriul cãreia este situat sau se aflã bunul.
3. Examinarea cauzelor privind raporturile juridice asupra bunurilor menţionate la paragraful 1 este de competenţa instituţiei judiciare a pãrţii contractante a cãrei legislaţie se aplicã.
ART. 32
Forma actului juridic
1. Forma actului juridic este determinatã de legislaţia pãrţii contractante care se aplicã fondului, dar este suficientã respectarea formei prevãzute de legislaţia pãrţii contractante pe teritoriul cãreia actul produce efecte.
2. Forma actului juridic privind bunurile imobile este reglementatã de legislaţia pãrţii contractante pe teritoriul cãreia este situat bunul.
ART. 33
Rãspunderea delictualã
1. Despãgubirile pentru prejudiciile rezultate din raporturile juridice delictuale sunt reglementate de legislaţia pãrţii contractante pe teritoriul cãreia a avut loc fapta cauzatoare de prejudiciu.
2. Dacã atât persoana care a cauzat prejudiciul, cât şi cea care a suferit paguba sunt cetãţeni ai unei pãrţi contractante, se aplicã legislaţia acestei pãrţi contractante.
3. În cazurile prevãzute la paragrafele 1 şi 2 este competentã instituţia judiciarã a pãrţii contractante pe teritoriul cãreia a avut loc fapta sau orice altã împrejurare care serveşte ca bazã pentru cererea de despãgubire. Este deopotrivã competentã instituţia judiciarã a pãrţii contractante pe teritoriul cãreia domiciliazã pârâtul.
4. Dispoziţiile paragrafelor 1-3 nu se aplicã dacã prin convenţii internaţionale multilaterale, care reglementeazã aceeaşi materie şi la care cele douã pãrţi contractante sunt membre, se prevãd alte reguli.
ART. 34
Dreptul de moştenire
1. Dreptul de moştenire asupra bunurilor mobile este reglementat de legislaţia pãrţii contractante al cãrei cetãţean a fost autorul succesiunii la data decesului.
2. Dreptul de moştenire asupra bunurilor imobile este reglementat de legislaţia pãrţii contractante pe teritoriul cãreia sunt situate bunurile.
3. Cetãţenii unei pãrţi contractante sunt egali în drepturi cu cetãţenii celeilalte pãrţi contractante care domiciliazã pe teritoriul acesteia, în ceea ce priveşte capacitatea de a întocmi sau de a revoca testamentul privind bunurile care se aflã pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante sau drepturile care trebuie sã fie realizate acolo, precum şi în legãturã cu capacitatea de a dobândi prin moştenire bunuri sau drepturi.
ART. 35
Succesiunea vacantã
Dacã, potrivit legislaţiei pãrţilor contractante în sensul art. 34, nu existã moştenitori, bunurile mobile revin în proprietatea statului al cãrui cetãţean a fost autorul succesiunii la data decesului, iar bunurile imobile revin în proprietatea statului pe teritoriul cãruia sunt situate.
ART. 36
Forma testamentului
Întocmirea, modificarea şi revocarea testamentului sunt reglementate de legislaţia pãrţii contractante al cãrei cetãţean a fost autorul succesiunii la data întocmirii sau revocãrii testamentului. Totuşi, este suficient dacã a fost respectatã legislaţia pãrţii contractante pe teritoriul cãreia a fost întocmit, modificat sau revocat testamentul.
ART. 37
Competenţa în cauzele succesorale
1. Cauzele succesorale privind bunurile mobile intrã în competenţa instituţiilor judiciare ale pãrţii contractante al cãrei cetãţean a fost autorul succesiunii la data decesului.
2. Cauzele succesorale privind bunurile imobile intrã în competenţa instituţiilor judiciare ale pãrţii contractante pe teritoriul cãreia este situat bunul imobil.
ART. 38
Mãsuri de conservare a succesiunii
1. Instituţiile judiciare competente ale unei pãrţi contractante iau, de îndatã, potrivit legislaţiei lor, mãsurile necesare pentru conservarea bunurilor succesorale rãmase pe teritoriul sãu, ca urmare a decesului unui cetãţean al celeilalte pãrţi contractante, sau care ar reveni unui cetãţean al acestei pãrţi contractante.
2. În cazul prevãzut la paragraful 1, instituţiile judiciare competente sunt obligate sã informeze de îndatã misiunea diplomaticã sau oficiul consular al celeilalte pãrţi contractante despre mãsurile care au fost luate pentru conservarea succesiunii, precum şi despre decesul autorului succesiunii, despre persoanele care au declarat drepturile lor la succesiune, despre împrejurãrile cunoscute de ele privind persoanele care au dreptul la succesiune şi despre domiciliul acestora, despre existenţa testamentului, despre cuantumul şi valoarea succesiunii.
3. La cererea misiunii diplomatice sau a oficiului consular se predau acestora bunurile succesorale şi documentele autorului succesiunii.
4. Misiunea diplomaticã sau oficiul consular al unei pãrţi contractante are dreptul sã reprezinte interesele cetãţenilor acestei pãrţi contractante, în problemele succesiunii, în faţa instituţiilor judiciare ale celeilalte pãrţi contractante fãrã un mandat special.
5. Dacã cetãţeanul unei pãrţi contractante moare în timpul cãlãtoriei pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, unde el nu a avut domiciliul, obiectele aflate asupra sa se predau pe bazã de listã misiunii diplomatice sau oficiului consular al pãrţii contractante al cãrei cetãţean a fost autorul succesiunii.
ART. 39
Predarea succesiunii
1. Dacã, dupã terminarea procedurii succesorale, bunurile succesorale mobile sau suma de bani realizatã din vânzarea bunurilor succesorale mobile ori imobile, aflate pe teritoriul uneia dintre pãrţile contractante, care se cuvin unor succesori cetãţeni ai celeilalte pãrţi contractante care îşi au domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul acestei din urmã pãrţi contractante, vor fi predate acestora. În cazul neprezentãrii personale sau prin mandatar a succesorilor în vederea preluãrii bunurilor ori sumei de bani menţionate, acestea vor fi predate misiunii diplomatice sau oficiului consular al pãrţii contractante ai cãrei cetãţeni sunt.
2. Aceste bunuri pot fi transmise succesorilor dacã:
a) pretenţiile creditorilor autorului succesiunii formulate înãuntrul termenului stabilit de legislaţia pãrţii contractante pe teritoriul cãreia se aflã bunurile succesorale au fost satisfãcute sau asigurate;
b) au fost achitate sau asigurate toate taxele în legãturã cu succesiunea;
c) instituţiile competente şi-au dat aprobarea pentru exportul bunurilor succesorale, în cazul în care aceasta este necesarã.
3. Transmiterea sumelor de bani se efectueazã în conformitate cu legislaţia în vigoare pe teritoriul pãrţilor contractante.
SECŢIUNEA a II-a
Recunoaşterea şi executarea hotãrârilor
ART. 40
Obiectul recunoaşterii şi executãrii
1. Pãrţile contractante recunosc şi executã reciproc, în condiţiile prevãzute de prezentul tratat, hotãrârile definitive ale instituţiilor judiciare pronunţate în cauzele civile, în cauzele penale cu privire la despãgubiri civile, inclusiv dispoziţiile acestora referitoare la cheltuielile de judecatã.
2. Pe teritoriul pãrţilor contractante se recunosc, de asemenea, fãrã o procedurã specialã, hotãrârile instituţiilor de tutelã şi curatelã, instituţiilor care înregistreazã actele de stare civilã şi altor instituţii competente în cauzele civile, care prin caracterul lor nu trebuie executate.
ART. 41
Examinarea cererilor de încuviinţare a executãrii hotãrârilor
1. Examinarea cererilor de încuviinţare a executãrii hotãrârilor intrã în competenţa instanţelor judecãtoreşti ale pãrţii contractante pe teritoriul cãreia trebuie sã fie îndeplinitã executarea.
2. Cererea de încuviinţare a executãrii se depune la instanţa de judecatã care a pronunţat hotãrârea în primã instanţã, care o transmite instanţei de judecatã competente sã pronunţe hotãrârea privind cererea.
3. Conţinutul cererii se stabileşte de legislaţia pãrţii contractante pe teritoriul cãreia trebuie sã fie îndeplinitã executarea.
4. La cererea de încuviinţare a executãrii este necesar sã se anexeze:
a) o copie legalizatã a hotãrârii instanţei de judecatã, documentul oficial care atestã cã hotãrârea este definitivã şi executorie, dacã aceasta nu rezultã din însuşi textul hotãrârii, precum şi o adeverinţã privind executarea ei, dacã hotãrârea a fost executatã mai întâi pe teritoriul pãrţii contractante unde a fost pronunţatã;
b) un document din care sã rezulte cã pârâtului care nu a participat la proces i s-a înmânat la timp, cel puţin o datã şi în formã cuvenitã, înştiinţarea de chemare în instanţã;
c) traducerile certificate ale documentelor prevãzute la lit. a) şi b).
5. Dacã la acordarea încuviinţãrii de executare silitã instanţa are îndoieli, ea poate sã cearã persoanei care a înaintat cererea de executare a hotãrârii sã dea explicaţii, precum şi sã îl interogheze pe debitor asupra conţinutului cererii.
ART. 42
Procedura executãrii
1. Procedura executãrii este reglementatã de legislaţia pãrţii contractante pe teritoriul cãreia trebuie sã fie îndeplinitã executarea.
2. În ceea ce priveşte cheltuielile de judecatã legate de executare, se aplicã legislaţia pãrţii contractante pe teritoriul cãreia hotãrârea trebuie pusã în executare.
ART. 43
Refuzul recunoaşterii şi executãrii hotãrârilor judecãtoreşti
Recunoaşterea hotãrârilor judecãtoreşti sau încuviinţarea executãrii acestora poate fi refuzatã dacã:
a) persoana obligatã prin hotãrâre nu a luat parte la proces ca urmare a faptului cã acesteia sau reprezentantului sãu nu i-a fost înmânatã la timp şi în forma cuvenitã citaţia la proces;
b) în acelaşi litigiu între aceleaşi pãrţi a fost pronunţatã mai înainte o hotãrâre definitivã pe teritoriul pãrţii contractante unde trebuie sã fie recunoscutã şi executatã hotãrârea sau dacã la instituţiile judiciare ale acestei pãrţi contractante a fost pornitã mai înainte o procedurã în aceeaşi cauzã;
c) în conformitate cu legislaţia pãrţii contractante pe teritoriul cãreia hotãrârea trebuie sã fie recunoscutã şi executatã, cauza este de competenţa exclusivã a instituţiilor judiciare ale acesteia, dacã din prezentul tratat nu rezultã altfel.
ART. 44
Tranzacţiile judiciare
Prevederile art. 40-43 privind hotãrârile judecãtoreşti se aplicã şi tranzacţiilor confirmate de instanţa de judecatã.
ART. 45
Transferul obiectelor şi sumelor de bani
Transferul obiectelor şi sumelor de bani obţinute ca rezultat al executãrii se îndeplineşte potrivit legislaţiei pãrţii contractante pe teritoriul cãreia se executã hotãrârea.
PARTEA A TREIA
Dispoziţii finale
ART. 46
Intrarea în vigoare a tratatului
Prezentul tratat este supus ratificãrii şi intrã în vigoare în 30 de zile de la data efectuãrii schimbului instrumentelor de ratificare.
ART. 47
Soluţionarea diferendelor
Orice diferend cu privire la aplicarea şi interpretarea dispoziţiilor prezentului tratat va fi soluţionat prin consultãri şi negocieri bilaterale.
ART. 48
Modificarea şi completarea tratatului
Prezentul tratat poate fi modificat şi completat prin aceeaşi procedurã urmatã la încheierea sa.
ART. 49
Raporturile cu alte tratate internaţionale
Dispoziţiile prezentului tratat nu aduc atingere dispoziţiilor altor tratate internaţionale multilaterale încheiate de pãrţile contractante.
ART. 50
Valabilitatea tratatului
Prezentul tratat se încheie pe o perioadã nelimitatã. Fiecare dintre cele douã pãrţi contractante poate oricând sã îl denunţe printr-o notificare scrisã. Tratatul îşi înceteazã valabilitatea dupã trecerea unui termen de 6 luni de la data primirii notificãrii scrise de cãtre cealalatã parte contractantã.
Încheiat la Bucureşti la 30 ianuarie 2002, în douã exemplare, fiecare în limbile românã şi ucraineanã, ambele texte având aceeaşi valabilitate.
Pentru România, Pentru Ucraina,
Adrian Nãstase Kinah Anatolyi
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
