Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   SENTINTA CIVILA nr. 443 din 23 noiembrie 2010  privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor    Twitter Facebook
Cautare document

SENTINTA CIVILA nr. 443 din 23 noiembrie 2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor

EMITENT: CURTEA DE APEL CLUJ - SECTIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 194 din 26 martie 2012

    Dosar nr. 1.510/33/2010
    Completul compus din:
    Preşedinte - Danusia Puşcaşu
    Grefier - Angela Nistor

    Pe rol, cererea în contencios administrativ formulatã de reclamanţii Hexan Viorel, Stãnescu Gheorghe, Trif Ştefan, Patca Iulian, Bob Ioan, Şerban Mircea Matei şi Vanea Vasile, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, având ca obiect anulare acte emise de autoritãţile de reglementare - Hotãrârea Guvernului nr. 735/2010.
    S-au înregistrat la dosar în data de 19 noiembrie 2010 concluzii scrise din partea reclamanţilor, prin avocat Iepure Viorel.
    Mersul dezbaterilor, susţinerile şi concluziile pãrţilor au fost consemnate în Încheierea de şedinţã din data de 16 noiembrie 2010, când pronunţarea hotãrârii s-a amânat pentru termenul de astãzi, încheiere care face parte integrantã din prezenta hotãrâre.

                               CURTEA,
    Prin acţiunea înregistratã cu numãrul de mai sus, reclamanţii Hexan Viorel, Stãnescu Gheorghe, Trif Ştefan, Patca Iulian, Bob Ioan, Şerban Mircea Matei şi Vanea Vasile au chemat în judecatã pârâtul Guvernul României, solicitând instanţei ca prin hotãrârea ce o va pronunţa sã dispunã anularea Hotãrârii Guvernului nr. 735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislaţiei privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 28 iulie 2010.
    În motivarea acţiunii se aratã cã hotãrârea Guvernului atacatã a fost adoptatã cu exces de putere, dispoziţiile acesteia fiind nelegale, deoarece îi obligã pe reclamanţi sã depunã cereri de recalculare a pensiilor contrar voinţei lor şi totodatã îi obligã sã depunã documentele doveditoare privind veniturile pe care le-au realizat în diferite perioade de activitate.
    În acest sens, fac trimitere la prevederile art. 10 alin. (2) care dispun cã "Drepturile de pensii recalculate potrivit alin. (1) se acordã astfel: a) de la data de întâi a lunii urmãtoare expirãrii procesului de recalculare, dacã cererea, împreunã cu documentele doveditoare, a fost depusã în termenul general de prescripţie; b) din prima zi a lunii urmãtoare celei în care cererea, împreunã cu documentele doveditoare, a fost depusã la casa de pensii, dupã termenul prevãzut la lit. a)" şi la prevederile art. 2 alin. (3) şi (4) care stabilesc cã: "(3) Pentru perioadele în care beneficiarii şi-au desfãşurat activitatea în Ministerul Apãrãrii Naţionale, documentele doveditoare se solicitã de cãtre aceştia prin centrele militare judeţene/zonale/de sector sau prin unitãţile militare din care au fãcut parte, dupã caz", şi "(4) Pentru perioadele în care beneficiarii şi-au desfãşurat activitatea în celelalte instituţii din sistemul naţional de apãrare, ordine publicã şi siguranţã naţionalã, precum şi din sistemul administraţiei penitenciarelor, documentele doveditoare se solicitã de cãtre aceştia de la ultima unitate din care au fãcut parte sau de la structura de resurse umane a inspectoratelor generale/similare, în situaţia în care aceste unitãţi au fost desfiinţate."
    De asemenea, art. 6 alin. (2) dispune cã: "În situaţia în care în dosarele de pensionare sunt înscrise perioade care constituie vechime în serviciu, fãrã date referitoare la venitul realizat lunar, determinarea punctajului mediu anual se efectueazã pe baza documentelor doveditoare solicitate de beneficiari structurilor prevãzute la art. 2 alin. (3) şi (4)."
    Reclamanţii invocã motive de nelegalitate, întrucât în Legea nr. 119/2010 se dispune doar cã "recalcularea pensiilor prevãzute la art. 1 se realizeazã de cãtre instituţiile în evidenţa cãrora se aflã persoanele beneficiare...", fãrã a se institui vreo obligaţie în acest sens în sarcina pensionarilor militari. Nimeni nu poate fi obligat sã contribuie în vreun fel la diminuarea unui drept al sãu, dobândit în mod legal.
    În situaţia în care nu îşi vor depune documente doveditoare privind veniturile de naturã salarialã din anumite perioade, vor fi "pedepsiţi" cu determinarea punctajului mediu anual pe baza salariului mediu brut pe economie din perioadele respective.
    Raportarea la salariul mediu brut pe economie pentru acele perioade pentru care nu se pot dovedi "veniturile realizate lunar" este de principiu netemeinicã. Aceasta deoarece un salariat din economie munceşte 8 ore pe zi, 5 zile (înainte de 1989 - 6 zile) pe sãptãmânã, are libertate de deplasare fãrã a cere consimţãmântul şefului (angajatorului), în timp ce militarul este la datorie 24 de ore din 24, 7 zile pe sãptãmânã şi are o multitudine de restricţii şi îngrãdiri ale drepturilor şi libertãţilor. Prin urmare, impunerea acestei reguli ar însemna stabilirea unei "egalitãţi" nelegale, netemeinice şi lipsite de orice principiu moral.
    Oricât s-ar strãdui sã îşi procure în timp util actele necesare dovedirii veniturilor realizate lunar, cea mai mare parte dintre ei nu vor reuşi acest lucru pentru cã militarii nu au avut niciodatã cãrţi (carnete) de muncã. Dintotdeauna pensiile militare au fost stabilite pe baza unei legi speciale (în prezent Legea nr. 164/2001), avându-se în vedere soldele lunare din ultima perioadã de activitate (în prezent 6 luni), iar în dosarele (memoriile) personale nu existã date cu privire la veniturile realizate.
    Pentru recalcularea pensiei pe baza veniturilor realizate în întreaga perioadã de activitate este necesarã consultarea, pentru fiecare pensionar militar, a statelor de platã din fiecare lunã. Chiar pornind de la premisa cã aceste state s-ar afla întro singurã unitate militarã sau într-un singur punct arhivistic (în realitate acestea sunt rãspândite prin mai multe unitãţi militare sau puncte arhivistice), timpul necesar consultãrii acestora şi eliberãrii adeverinţelor pentru toţi pensionarii militari ar fi unul foarte lung şi ar necesita un numãr foarte mare de operatori.
    Prin aceastã adãugare la lege, din art. 6 alin. (4) rezultã cã, prin procesul de recalculare, dreptul la pensie nu ne este garantat nici mãcar în cuantumul reglementat de Legea nr. 119/2010 şi Legea nr. 19/2000.
    Termenul de "beneficiar" ("beneficiari") este folosit excesiv în locul celui de "titular" sau "pensionar", inducându-se astfel ideea cã pensionarii militari ar beneficia de pe urma procesului de recalculare. Exemple: art. 2 alin. (6) ("documentele doveditoare... se depun de cãtre beneficiari..."), art. 6 alin. (2) ("... determinarea punctajului mediu anual se efectueazã pe baza documentelor doveditoare solicitate de beneficiari...") etc.
    Pensionarii militari cãrora li s-a diminuat pensia prin procesul de recalculare nu pot fi consideraţi beneficiari întrucât, conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, beneficiarul este o persoanã care "are folos din ceva". Or, pensionarii militari nu au vreun folos din procesul de recalculare, ci au o pierdere. Utilizarea excesivã şi chiar forţatã a termenului de "beneficiar" se poate explica doar prin dorinţa emitentului actului (Guvernul României) de a-i putea determina sã cearã recalcularea pensiilor, sã procure şi sã depunã acte în acest sens.
    Este adevãrat cã şi Legea nr. 119/2010 utilizeazã termenul de "beneficiar" [art. 4 alin. (1), art. 6 alin. (3) şi (4) etc.], dar o face doar cu referire la pensiile actuale, dobândite în temeiul Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat.
    Hotãrârea Guvernului atacatã stabileşte drept criteriu principal de recalculare ordinea înregistrãrii documentelor doveditoare la structurile de pensii. În acest sens, art. 2 alin. (7) dispune cã: "Recalcularea prevãzutã la alin. (1) se efectueazã în ordinea înregistrãrii documentelor doveditoare la structurile de pensii, iar în lipsa acestora, începând cu cele mai vechi dosare aflate în platã, în funcţie de anul şi luna deschiderii dreptului la pensie."
    Însãşi obligarea pensionarilor militari sã prezinte documente doveditoare este nelegalã, pentru motivele arãtate la pct. 2 şi 3.
    Instituirea acestui criteriu este inutilã, din moment ce, în lipsa documentelor doveditoare, recalcularea se va face "începând cu cele mai vechi dosare aflate în platã" (al doilea criteriu). Aceasta, deoarece tocmai titularii celor mai vechi dosare aflate în platã vor avea nevoie de mai mult timp pentru a obţine documente doveditoare, întrucât multe unitãţi în care au lucrat aceştia s-au desfiinţat cu mult timp în urmã, iar accesul la arhivele acelor unitãţi este mai greoi.
    Aceastã dispoziţie [ca şi cele din art. 2 alin. (3) şi (4)] are şi un profund caracter nedrept, imoral şi lipsit de respect, în special faţã de pensionarii militari aflaţi la vârsta senectuţii. Aceştia (mulţi dintre ei bolnavi şi în imposibilitatea fizicã de a se deplasa) şi-au sacrificat cea mai mare parte din viaţã (inclusiv tinereţea şi familia) pentru a-şi servi şi apãra ţara chiar cu riscul pierderii vieţii (jurãmântul militar este singurul care impune acest risc), iar acum sunt chemaţi la o adevãratã "competiţie" de stat la cozi la porţi, la uşi şi la ghişee. Şi aceasta, pentru a-şi face ei înşişi rost de actele pe baza cãrora sã "beneficieze" de o pensie mai micã decât cea dobânditã în mod legal, despre care ştiau, încã de la intrarea în liceul militar sau în şcoala militarã, cã, în conformitate cu statutul lor special, va fi calculatã pe baza unei legi speciale şi le va asigura un trai decent la bãtrâneţe.
    Constrângerea reclamanţilor prin Hotãrârea Guvernului nr. 735/2010 de a-şi cãuta documentele doveditoare şi de a depune cereri de recalculare a pensiilor nu simplificã în niciun fel procesul de recalculare, nu scurteazã timpul de recalculare a pensiilor, ci, dimpotrivã, îl prelungeşte. Aceasta, deoarece documentele privind veniturile realizate de ei (statele de platã) se aflã în unitãţile şi arhivele Ministerului Apãrãrii Naţionale, iar recalcularea pensiilor este în sarcina unei structuri din cadrul aceluiaşi minister (Secţia pensii militare din cadrul Direcţiei financiar-contabile a Ministerului Apãrãrii Naţionale). Prin urmare, Hotãrârea Guvernului nr. 735/2010 le cere sã solicite documente doveditoare de la o instituţie şi sã le predea aceleiaşi instituţii, dar însoţite de o cerere.
    Având în vedere cele menţionate se pune întrebarea care au fost motivele pentru care în Hotãrârea Guvernului nr. 735/2010 s-au adãugat dispoziţii de implicare a noastrã în procesul de recalculare, prin obligarea de a solicita actele privind veniturile şi de a depune cereri de recalculare.
    Prin procesul de recalculare stabilit prin Legea nr. 119/2010 pensiile reclamanţilor vor scãdea ca urmare a calculãrii lor pe baza punctajului mediu anual prevãzut de Legea nr. 19/2000; în consecinţã, nu li se poate pretinde sã fie de acord cu recalcularea sau sã depunã cereri în acest sens, cu atât mai mult cu cât intenţioneazã sã uzeze în continuare în instanţele naţionale şi europene de toate mijloacele legale pentru a-şi apãra un drept câştigat dupã foarte multe sacrificii şi renunţãri.
    Salariile acestora au fost, în general, mai mari decât salariul mediu pe economie, prin urmare determinarea punctajului mediu anual pe baza acestui salariu i-ar dezavantaja în mod evident.
    Una dintre condiţiile (elementele) de fond, esenţiale, de validitate şi generale ale actului juridic civil este consimţãmântul, iar una dintre condiţiile exprimãrii lui valabile este aceea de a nu fi viciat prin eroare, violenţã sau dol. Violenţa constã în "ameninţarea unei persoane cu un rãu de naturã sã îi producã o temere ce o determinã sã încheie un act juridic, pe care altfel nu l-ar fi încheiat". Dupã natura rãului cu care se ameninţã, una dintre formele violenţei este violenţa fizicã, aceasta existând atunci când ameninţarea cu un rãu priveşte integritatea fizicã a persoanei ori bunurile sale. Dolul constã în "inducerea în eroare a unei persoane, prin mijloace viclene sau dolosive, pentru a o determina sã încheie un act juridic". Din teoria actului juridic civil rezultã, prin urmare, cã nimeni, în nicio situaţie, nu poate fi obligat sã încheie un astfel de act, deci inclusiv sã formuleze o cerere. Revenind la întrebarea de mai sus, un prim rãspuns este acela cã, încercând sã îi determine sã îşi depunã singuri acte pentru recalculare şi sã îşi formuleze cereri în acest sens, Guvernul cautã sã "acopere legal" nelegalitatea micşorãrii pensiilor lor, diminuându-le astfel şi posibilitãţile ulterioare de a contesta recalcularea. Încercarea de a-i determina sã îşi depunã cereri şi acte doveditoare s-a fãcut şi se face prin vicierea consimţãmântului lor atât prin violenţã, adicã prin ameninţarea cã dacã nu le depun li se vor calcula pensiile pe baza salariului mediu pe economie (deci pensia va fi mai micã), cât şi prin mijloace dolosive, adicã prin "asigurãri" ale reprezentanţilor Guvernului, fãcute prin intermediul mass-mediei, cã diminuarea pensiilor este legalã. În acest sens, s-a recurs inclusiv la invocarea în mod greşit a Cazului Andrejeva vs. Letonia judecat de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului (Cererea nr. 55.707/2000). Aceste demersuri sunt apte sã inducã în eroare pensionarii militari şi sã îi determine sã îşi caute actele şi sã-şi depunã cereri de recalculare a pensiei, crezând fie cã pensia nu le va scãdea, fie cã aceastã scãdere are o acoperire legalã şi nu mai poate fi contestatã în nicio instanţã. Un al doilea rãspuns este acela cã se transferã asupra pensionarilor militari riscurile imposibilitãţii recalculãrii corecte şi la timp a pensiilor, riscuri generate de: lipsa din arhive a statelor de platã; caracterul ilizibil al statelor de platã, având în vedere vechimea unora dintre acestea; absenţa din dosarele (memoriile) personale a unor date referitoare la veniturile realizate; insuficienţa mijloacelor tehnice şi a personalului necesar consultãrii şi procesãrii datelor din statele de platã aflate în puncte arhivistice diferite, în localitãţi diferite etc. Or, din moment ce statul a decis schimbarea unui sistem de pensii şi recalcularea pensiilor aflate în platã, tot el este cel care trebuie sã îşi asume toate riscurile acestui demers. În litera şi spiritul ei, Legea nr. 119/2010 a vizat recalcularea pensiilor fãrã implicarea pensionarilor în vreun fel în acest proces. De altfel, este firesc şi logic sã fie aşa atât timp cât aceastã lege nu reitereazã dispoziţia art. 180 alin. (7) din Legea nr. 19/2000, conform cãreia în situaţia în care cuantumul pensiei recalculate este mai mic decât cel stabilit în baza legislaţiei anterioare, se pãstreazã în platã cuantumul avantajos.
    Faţã de cele de mai sus, considerã cã textele (articolele) din Hotãrârea Guvernului nr. 735/2010 la care au fãcut referire sunt nelegale întrucât încalcã Legea nr. 119/2010, Legea nr. 19/2000, Legea nr. 24/2000, precum şi Constituţia României, cã aceastã nelegalitate duce la imposibilitatea aplicãrii hotãrârii în ansamblul ei, motive pentru care solicitã anularea în totalitate a acesteia.
    Reclamanţii aratã cã au îndeplinit procedura prealabilã prevãzutã de art. 7 din Legea nr. 554/2004 (pârâtul a primit plângerea acestora la data de 16 august 2010), însã pânã în prezent nu au primit niciun rãspuns la solicitarea de revocare a Hotãrârii Guvernului nr. 735/2010. Au formulat acţiune pentru suspendarea Hotãrârii Guvernului nr. 735/2010, aceasta fãcând obiectul Dosarului nr. 1.371/33/2010 al Curţii de Apel Cluj.
    Prin scriptul intitulat "concluzii", reclamanţii şi-au precizat acţiunea în sensul cã solicitã anularea dispoziţiilor cuprinse în art. 2 alin. (2)-(4), (6) şi (7), art. 6 alin. (1), (2) şi (4) şi art. 10 alin. (2) din Hotãrârea Guvernului nr. 735/2010, deci a prevederilor care instituie în sarcina reclamanţilor obligaţia de a depune cereri de recalculare a pensiilor, a documentelor doveditoare ale veniturilor pe care le-au realizat şi a dispoziţiilor care se raporteazã la data depunerii acestor acte. Aratã cã prin adoptarea hotãrârii Guvernului se încalcã principiul legalitãţii, se realizeazã o ingerinţã în dreptul la respectarea bunurilor şi se încalcã art. 14 din Convenţia Europeanã a Drepturilor Omului, privind interzicerea discriminãrii.
    Guvernul României, prin întâmpinare, a solicitat respingerea cererii, arãtând cã Hotãrârea Guvernului nr. 735/2010 a fost adoptatã în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicatã, şi al art. 3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor.
    Hotãrârea contestatã a fost adoptatã de Executiv, astfel cum reiese şi din nota de fundamentare care a însoţit proiectul actului administrativ, prin însuşirea proiectului iniţiat de autoritãţile administraţiei publice centrale cu atribuţii şi competenţe corespunzãtoare domeniului de reglementare al acestui act administrativ.
    La elaborarea actului au fost respectate dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative, republicatã, precum şi cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum şi a altor documente, în vederea adoptãrii/aprobãrii, regulament aprobat prin Hotãrârea Guvernului nr. 561/2009, proiectul actului administrativ fiind avizat de cãtre autoritãţile publice interesate în aplicarea acestuia, respectiv de Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Justiţiei. Totodatã, proiectul a fost avizat favorabil de Consiliul Legislativ, cu Avizul nr. 927 din 19 iulie 2010.
    Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, care constituie temeiul legal al emiterii hotãrârii contestate, reglementeazã recalcularea tuturor pensiilor speciale prin delimitarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecãrei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevãzut de Legea nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
    În conformitate cu dispoziţiile art. 3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010 au fost emise Hotãrârea Guvernului nr. 735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislaţiei privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, şi Hotãrârea Guvernului nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevãzute la art. 1 lit. a)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, acte nominative care reglementeazã procedura de recalculare a pensiilor de serviciu acordate în baza unor legi speciale.
    În urma analizei de detaliu a sistemului de pensii publice şi a evoluţiei acestuia prin pãstrarea structurii actuale în corelaţie cu tendinţele macroeconomice şi demografice din România s-au conturat o serie de probleme majore, prezente şi viitoare. Existenţa unor sisteme speciale de pensii publice care au introdus o serie de privilegii şi tratamente favorabile unor categorii profesionale a condus la crearea unui decalaj uriaş între cea mai mare şi cea mai micã pensie plãtitã de stat. De asemenea, existenţa unor acte normative care reglementeazã organizarea şi funcţionarea diferitelor sisteme de pensii publice îngreuneazã în mod evident funcţionarea sistemului de pensii. Aceste aspecte au condus la necesitatea reformãrii sistemului public de pensii prin adoptarea unei legi unitare a pensiilor publice, motivatã de o serie de factori macroeconomici şi sociali şi prin care s-a urmãrit asigurarea sustenabilitãţii financiare a sistemului de pensii publice, eliminarea discrepanţelor privind contribuţia la bugetul asigurãrilor sociale şi inegalitãţile de alocare a resurselor pentru finanţarea pensiilor publice, eliminarea legilor speciale de pensionare care prevãd criterii diferite, avantajoase, în favoarea anumitor categorii profesionale, armonizarea sistemului public de pensii cu practica europeanã şi cu recomandãrile Uniunii Europene în domeniu şi simplificarea legislaţiei referitoare la pensiile publice.
    Pronunţându-se asupra obiecţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, Curtea Constituţionalã, prin Decizia nr. 873/2010, a stabilit cã sunt constituţionale dispoziţiile privind recalcularea pensiilor de serviciu prevãzute la art. 1 din lege, cu excepţia pensiilor de serviciu ale judecãtorilor, procurorilor şi judecãtorilor, respectiv magistraţilor-asistenţi ai Curţii Constituţionale, recalcularea acestora urmând a se realiza conform prevederilor legale în vigoare.
    Astfel, în executarea dispoziţiilor legale, Guvernul a fost abilitat sã aprobe prin hotãrâre, în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a Legii nr. 119/2010, metodologia de recalculare a pensiilor prevãzute la art. 1. Cu referire la instituirea prin hotãrâre de Guvern a unei obligaţii de a solicita recalcularea pensiilor de cãtre foştii militari şi poliţişti, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 119/2010, pensiile foştilor militari devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, iar recalcularea lor are loc în temeiul acestui act normativ, astfel cum dispune în mod imperativ art. 3 alin. (1) din Legea nr. 119/2010: "Pensiile prevãzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în platã se recalculeazã prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecãrei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevãzut de Legea nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare."
    Aşadar, recalcularea pensiilor se face prin efectul Legii nr. 119/2010 şi este obligatorie în toate cazurile prevãzute la art. 1 din acest act normativ, iar nu facultativã şi lãsatã la latitudinea beneficiarilor, astfel cum susţin nejustificat reclamanţii, care apreciazã cã Hotãrârea Guvernului nr. 735/2000 le-ar impune solicitarea acestei recalculãri, prin adãugare la lege.
    Ministerul Administraţiei şi Internelor a formulat cerere de intervenţie în interesul pârâtului Guvernul României, solicitând admiterea cererii de intervenţie, iar, pe fond, respingerea cererii de anulare a actului administrativ cu caracter normativ contestat.
    În motivarea cererii de intervenţie aratã cã Hotãrârea Guvernului nr. 735/2010 a fost emisã în temeiul Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, prin raportare la prevederile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
    Cu privire la obligaţia instituitã în sarcina reclamanţilor de a depune cereri de recalculare a pensiilor, contrar voinţei acestora, aratã cã din cuprinsul Legii nr. 119/2010 reiese foarte clar faptul cã, prin actul normativ în discuţie, nu se abrogã în totalitate prevederile Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi ale Legii nr. 179/2004 privind pensiile de stat şi alte drepturi de asigurãri sociale ale poliţiştilor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, ci numai dispoziţiile legislative din cele douã acte normative anterior indicate, care stabilesc calculul şi cuantumul pensiei, aceste drepturi bãneşti urmând a fi acordate cu respectarea algoritmului de calcul stabilit de Legea nr. 19/2000, iar printr-o simplã parcurgere a Legii nr. 164/2001 (art. 49) şi a Legii nr. 179/2004 (art. 49) apare evident faptul cã normele legale incidente stabilesc obligativitatea depunerii unei cereri de cãtre persoanele îndreptãţite pentru ca acestea sã beneficieze de pensie de stat.
    În aceste condiţii, apar ca evident neîntemeiate susţinerile reclamanţilor potrivit cãrora "Hotãrârea de guvern adaugã la lege" şi "nimeni nu poate fi obligat sã solicite acordarea, extinderea şi, cu atât mai puţin, diminuarea unui drept".
    Cu privire la obligarea persoanelor pensionate de a depune documente doveditoare privind veniturile realizate, prevederile legale contestate trebuie analizate ţinându-se cont de dispoziţiile explicite ale art. 161 alin. (2), art. 164 şi art. 167^2 din Legea nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, în condiţiile în care procedura de stabilire, platã, suspendare, recalculare, încetare şi contestare a pensiilor este cea prevãzutã de actul normativ antemenţionat.
    Practic, legiuitorul a stabilit cã, în condiţiile în care pentru o anumitã perioadã de timp (ce constituie stagiu de cotizare) nu sunt înregistrate în carnetul de muncã drepturile salariale, asiguratul poate prezenta acte doveditoare ale acestora, iar, în caz contrar, la determinarea punctajului mediu anual se utilizeazã salariul minim pe ţarã în vigoare la data respectivã.
    În aceste condiţii, în raport cu dispoziţiile relevante ale Legii nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, prevederile Hotãrârii Guvernului nr. 735/2010 nu adãugã la lege, aşa cum, în mod eronat, afirmã reclamanţii.
    Cu privire la presupusa "sancţiune" aplicatã reclamanţilor în cazul în care nu sunt depuse documente doveditoare, referitor la acest pretins motiv de nelegalitate, prin normele legislative contestate legiuitorul a înţeles sã asigure persoanei pensionate o pensie minimã de care aceasta sã beneficieze indiferent de documentele depuse în dosarul de pensionare.
    Cu privire la pretinsele motive de nelegalitate cuprinse în cadrul pct. 4, 5 şi 6 din cererea de chemare în judecatã, în condiţiile în care, potrivit doctrinei şi jurisprudenţei, actul administrativ se bucurã de prezumţia de legalitate şi veridicitate, incumbã reclamanţilor obligaţia demonstrãrii pretinsei nelegalitãţi a actului administrativ cu caracter normativ în discuţie.
    Or, aşa cum reiese din cuprinsul acţiunii, reclamanţii nu aduc niciun fel de argumente juridice în sprijinul presupusei nerespectãri de cãtre actul administrativ dedus judecãţii a criteriilor de legalitate specifice emiterii unui astfel de document.
    Practic, pretinsele motive de nelegalitate din cuprinsul acţiunii sunt simple aserţiuni, pãreri şi puncte de vedere ale persoanelor în discuţie, fãrã a se putea aprecia cã acestea întrunesc condiţiile de fond şi formã specifice unui adevãrat exces de putere.
    Actul administrativ cu caracter normativ contestat a fost emis în limitele competenţei legale a autoritãţii emitente.
    Examinând cererea, instanţa constatã urmãtoarele:
    Prin acţiunea înregistratã în dosarul cu numãrul de mai sus, Hexan Viorel, Stãnescu Gheorghe, Trif Ştefan, Patca Iulian, Bob Ioan, Şerban Mircea Matei şi Vanea Vasile au chemat în judecatã pârâtul Guvernul României, solicitând admiterea cererii, iar prin hotãrârea ce se va pronunţa sã dispunã anularea Hotãrârii Guvernului nr. 735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislaţiei privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor.
    În motivarea acţiunii se aratã cã hotãrârea Guvernului a fost adoptatã cu exces de putere, dispoziţiile acesteia fiind nelegale, deoarece îi obligã sã depunã cereri de recalculare a pensiilor şi îi obligã sã depunã documentele doveditoare privind veniturile pe care le-au realizat în diferite perioade.
    Hotãrârea Guvernului nr. 735/2010 a fost adoptatã în baza art. 3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor.
    Instanţa a fost învestitã cu anularea art. 2 alin. (2)-(4), (6), (7), art. 6 alin. (1), (2) şi (4) şi art. 10 alin. (2) din Hotãrârea Guvernului nr. 735/2010, invocându-se ca principal motiv de anulabilitate faptul cã prin hotãrâre se adaugã la lege, ea fiind adoptatã cu exces de putere, deoarece prevede obligaţia depunerii cererilor de recalculare a pensiilor şi a documentelor doveditoare a veniturilor realizate, stabilind şi regimul sancţionator în cazul nedepunerii acestor documente.
    Problema care se ridicã în cauzã este dacã prin articolele a cãror anulare se solicitã hotãrârea Guvernului adaugã la Legea nr. 119/2010 şi dacã printr-o hotãrâre a Guvernului se poate adãuga la lege.
    În art. 2 alin. (2)-(4), (6) şi (7) se dispune:
    "(2) Documentele doveditoare necesare stabilirii punctajelor medii anuale în vederea recalculãrii pensiilor sunt prevãzute în anexele nr. 1a, 1b şi 2.
    (3) Pentru perioadele în care beneficiarii şi-au desfãşurat activitatea în Ministerul Apãrãrii Naţionale, documentele doveditoare se solicitã de cãtre aceştia prin centrele militare judeţene/zonale/de sector sau prin unitãţile militare din care au fãcut parte, dupã caz.
    (4) Pentru perioadele în care beneficiarii şi-au desfãşurat activitatea în celelalte instituţii din sistemul naţional de apãrare, ordine publicã şi siguranţã naţionalã, precum şi din sistemul administraţiei penitenciarelor, documentele doveditoare se solicitã de cãtre aceştia de la ultima unitate din care au fãcut parte sau de la structura de resurse umane a inspectoratelor generale/similare, în situaţia în care aceste unitãţi au fost desfiinţate.
    ........................................................................
    (6) Documentele doveditoare obţinute în condiţiile alin. (3) şi (4) se depun de cãtre beneficiari la structurile de pensii din Ministerul Apãrãrii Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, precum şi Serviciul Român de Informaţii de la care primesc drepturile de pensie.
    (7) Recalcularea prevãzutã la alin. (1) se efectueazã în ordinea înregistrãrii documentelor doveditoare la structurile de pensii, iar în lipsa acestora, începând cu cele mai vechi dosare aflate în platã, în funcţie de anul şi luna deschiderii dreptului la pensie."
    În art. 6 alin. (1), (2) şi (4) se dispune:
    "(1) Determinarea punctajului mediu anual se face pe baza datelor din dosarele de pensie existente în pãstrare la structurile de pensii din Ministerul Apãrãrii Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, precum şi Serviciul Român de Informaţii.
    (2) În situaţia în care în dosarele de pensionare sunt înscrise perioade care constituie vechime în serviciu, fãrã date referitoare la venitul realizat lunar, determinarea punctajului mediu anual se efectueazã pe baza documentelor doveditoare solicitate de beneficiari structurilor prevãzute la art. 2 alin. (3) şi (4).
    .....................................................................
    (4) Pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare şi pentru care nu au putut fi dovedite veniturile realizate lunar sau documentele doveditoare nu au fost depuse în termenul pentru recalculare prevãzut de lege, la determinarea punctajului mediu anual se utilizeazã salariul mediu brut pe economie din perioadele respective."
    Art. 10 alin (2) prevede:
    "Drepturile de pensie recalculate potrivit alin. (1) se acordã astfel:
    a) de la data de întâi a lunii urmãtoare expirãrii procesului de recalculare, dacã cererea împreunã cu documentele doveditoare a fost depusã în termenul general de prescripţie;
    b) din prima zi a lunii urmãtoare celei în care cererea, împreunã cu documentele doveditoare, a fost depusã la casa de pensii, dupã termenul prevãzut la lit. a)."
    Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor precizeazã în art. 4 alin. (1) cã "Recalcularea pensiilor prevãzute la art. 1 se realizeazã de cãtre instituţiile în evidenţa cãrora se aflã persoanele beneficiare...", în art. 5 alin. (4) cã "În cazul pensiilor prevãzute la alin. (1), pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare şi pentru care nu pot fi dovedite venituri de naturã salarialã, la determinarea punctajului mediu anual se utilizeazã salariul mediu brut pe economie din perioadele respective", iar în art. 7 alin. (1) se aratã cã "procedura de stabilire, platã, suspendare, recalculare, încetare şi contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevãzutã de Legea nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare".
    Din interpretarea logicã a dispoziţiilor legale sus-citate rezultã cã prin hotãrârea Guvernului atacatã se adaugã la lege, întrucât Legea nr. 119/2010 nu conţine nicio dispoziţie care sã prevadã în sarcina reclamanţilor obligaţia de depunere a cererilor de recalculare a pensiei şi a documentelor doveditoare ale veniturilor pe care le-au realizat, iar raportarea la salariul mediu brut pe economie, pentru calcularea cuantumului pensiei, se face doar în ipoteza în care nu pot fi dovedite veniturile de naturã salarialã, nu şi în ipoteza prevãzutã de hotãrârea Guvernului, şi anume "în cazul în care nu au fost depuse documentele doveditoare în termenul de recalculare prevãzut de lege".
    Nu pot fi reţinute în apãrarea pârâtului dispoziţiile art. 161 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 care prevãd cã "În condiţiile în care, pentru o anumitã perioadã care constituie stagiu de cotizare, în carnetul de muncã nu sunt înregistrate drepturile salariale, asiguratul poate prezenta acte doveditoare ale acestora. În caz contrar, la determinarea punctajului mediu anual se utilizeazã salariul minim pe ţarã, în vigoare în perioada respectivã", deoarece, pe de o parte, dispoziţiile invocate sunt cuprinse într-o lege, şi nu într-un act de aplicare a acesteia; prezentarea de cãtre asigurat a unor acte doveditoare este o facultate, o posibilitate, şi nu o obligaţie a acestuia, aspect ce rezultã din sintagma "asiguratul poate prezenta"; prezentarea unor acte doveditoare prevãzute de Legea nr. 19/2000 constituie o situaţie de excepţie, şi anume în cazul pensionarilor care nu au avut carnet de muncã (având în vedere cã acest document conţine toate datele privind veniturile), în timp ce art. 6 alin. (2) din Hotãrârea Guvernului nr. 735/2010 instituie pentru pensionarii militari o regulã (având în vedere cã în dosarele de pensie sunt înscrise doar veniturile din ultimele luni de activitate).
    Din expunerea de mai sus rezultã cã prin hotãrârea Guvernului s-a adãugat la lege.
    A doua problemã care se pune este dacã aceastã construcţie juridicã este posibilã din punct de vedere legal.
    În Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative, în art. 4 alin. (1) se prevede cã "Actele normative se elaboreazã în funcţie de ierarhia lor, de categoria acestora şi de autoritatea publicã competentã sã le adopte", iar potrivit art. 4 alin. (3) "Actele normative date în executarea legilor, ordonanţelor sau hotãrârilor Guvernului se emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonã".
    În acest sens sunt şi prevederile constituţionale.
    Astfel, conform art. 108 alin. (1) din Constituţie, "Guvernul adoptã hotãrâri şi ordonanţe", iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede cã "Hotãrârile se emit pentru organizarea executãrii legilor".
    Hotãrârile Guvernului reprezintã o categorie de acte administrative specifice organelor centrale ale puterii executive; ele se adoptã pentru organizarea executãrii legilor şi nu pot contraveni principiilor şi dispoziţiilor cuprinse într-o lege.
    Deci existã o ierarhie a actelor normative, legea conformã cu Constituţia situându-se în fruntea acestei ierarhii, toate celelalte acte normative emise în baza legilor trebuind sã fie conforme cu acestea.
    Supremaţia legii înseamnã superioritatea juridicã a legii, în sistemul de drept fiind astfel asiguratã conformitatea tuturor actelor juridice cu legea. Conformitatea cu legea a tuturor actelor juridice, fiind o consecinţã a principiului supremaţiei legii, se aplicã oricãrui act ce emanã de la alte organe. Cât priveşte actele administrative (individuale şi normative), acestea fiind acte de executare a legii, condiţia de conformitate este indiscutabilã. De altfel, acest principiu al conformitãţii actelor administrative cu legea rezultã în mod expres şi din dispoziţiile constituţionale sus-citate.
    Deci hotãrârea se adoptã în baza legii, fiind secundum lege, şi urmãreşte organizarea, executarea în concret a legii sau, cu alte cuvinte, într-o formulã mai sinteticã, punerea în aplicare sau ducerea la îndeplinire a legilor. Când o hotãrâre a Guvernului încalcã legea sau adaugã la lege, ea poate fi anulatã.
    Instituirea unor norme derogatorii de la lege se poate face numai printr-un act normativ de nivel cel puţin egal cu cel al reglementãrii de bazã.
    Faptul cã Legea nr. 119/2010 a fost declaratã constituţionalã nu are relevanţã sub aspectul posibilitãţii atacãrii hotãrârii date în executarea acesteia. Controlul de constituţionalitate realizat pe calea rezolvãrii excepţiei de neconstituţionalitate este un control de conformitate, dar unul de strictã conformare a unor dispoziţii legale.
    Prin actul atacat se realizeazã o ingerinţã în dreptul la respectarea bunurilor, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului statuând cã noţiunea de "bun" are un sens autonom, nefiind limitatã la proprietatea asupra bunurilor corporale, unele drepturi şi interese cu valoare patrimonialã constituind bunuri şi interese sub protecţia art. 1 din Protocolul nr. 1.
    Aceeaşi a fost soluţia instanţei europene şi în privinţa "dreptului de indemnizare pentru îndeplinirea unor obligaţii militare", considerând cã el are o naturã suficient de "caracteristicã din punct de vedere patrimonial" spre a fi cuprins în domeniul de aplicare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie (Cauza Willis contra Regatului Unit, Hotãrârea din 11 iunie 2002).
    Prin prevederea referitoare la obligaţia reclamanţilor de a depune cereri de recalculare a pensiilor şi documente doveditoare ale veniturilor pe care le-au realizat în decursul carierei se realizeazã o ingerinţã în dreptul lor la respectarea bunurilor, inclusiv în dreptul de a beneficia de un bun.
    Ingerinţa autoritãţilor statale trebuie sã aibã în legislaţia internã o bazã legalã, sã urmãreascã un scop legitim şi sã aparã ca necesarã. Şi în aceastã materie jurisprudenţa Curţii a adãugat condiţia proporţionalitãţii ingerinţei statale prin raportare la scopul urmãrit.
    Pentru a rãspunde acestor exigenţe, norma internã trebuie sã confere protecţie împotriva oricãrei atingeri arbitrare, din partea autoritãţilor publice, a drepturilor şi libertãţilor garantate de Convenţie (Cauza Larissis şi alţii contra Greciei, Hotãrârea din 24 februarie 1998; Cauza Perry contra Letoniei, Hotãrârea din 8 noiembrie 2007).
    Cu privire la baza legalã a ingerinţei, instanţa europeanã a decis în mod constant cã expresia "prevãzutã de lege" care figureazã în art. 8, 9, 10 şi 11 din Convenţie impune nu numai simpla existenţã a unor reglementãri, ci priveşte însãşi calitatea legii în cauzã, care trebuie sã fie suficient de accesibilã şi previzibilã, astfel ca orice individ sã fie în mãsurã sã îşi adapteze conduita socialã. De asemenea, principiul legalitãţii implicã existenţa unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise şi previzibile (Hentrich împotriva Franţei, Hotãrârea din 22 septembrie 1994, paragraful 42). În plus, preeminenţa dreptului este inerentã tuturor articolelor Convenţiei. Rezultã cã necesitatea de a analiza dacã s-a pãstrat un echilibru just între cerinţele de interes general ale comunitãţii şi imperativele protecţiei drepturilor fundamentale ale individului nu poate avea loc decât dacã se dovedeşte cã ingerinţa litigioasã a respectat principiul legalitãţii şi nu era arbitrarã (Iatridis contra Greciei, Hotãrârea din 25 martie 1999).
    Prevederea în temeiul cãreia se pretinde ingerinţa trebuie sã conţinã garanţii procedurale suficiente pentru evitarea abuzului de putere din partea autoritãţilor (Hentrich împotriva Franţei, Hotãrârea din 22 septembrie 1994).
    În cauzã s-a încãlcat şi cerinţa proporţionalitãţii dintre mijloacele folosite şi scopul vizat.
    Cu privire la cerinţa proporţionalitãţii s-a statuat cã ingerinţa trebuie sã fie proporţionalã cu scopul urmãrit. Trebuie sã existe o proporţionalitate între scopul urmãrit şi mijloacele lui de realizare, un just echilibru între satisfacerea interesului general şi cerinţa respectãrii drepturilor fundamentale ale individului. Acest echilibru este rupt în momentul în care individul este obligat sã suporte o consecinţã excesivã şi disproporţionatã.
    O categorie de persoane este obligatã prin actul atacat sã depunã într-un interval de timp insuficient eforturi considerabile pentru a procura documentele doveditoare necesare pentru recalcularea pensiei în termenul prevãzut şi sã depunã o cerere în acest sens.
    Prin prevederile cuprinse în hotãrârea Guvernului atacatã, care impun în sarcina reclamanţilor obligaţia de a depune cereri pentru recalcularea pensiilor, de a depune documentele doveditoare ale veniturilor, stabilind şi sancţiunile în caz de neîndeplinire a obligaţiilor mai sus arãtate, se încalcã şi prevederile art. 14 din Convenţie, articol privitor la interzicerea discriminãrii.
    Art. 14 este încãlcat atunci când nu existã un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmãrit (Zarkos contra Cipru, Hotãrârea din 18 februarie 1999, şi Samparis şi alţii contra Suediei, Hotãrârea din 5 iunie 2008).
    De asemenea, în temeiul art. 14 din Convenţie, discriminarea constã în tratarea diferitã, cu excepţia unei motivaţii obiective şi rezonabile, a persoanelor aflate în situaţii comparabile.
    Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului a statuat cã o diferenţã de tratament în situaţii similare constituie o discriminare în sensul art. 14 din Convenţie, dacã nu are o justificare rezonabilã şi obiectivã şi nu urmãreşte un scop legitim.
    În speţã, prin Hotãrârea Guvernului nr. 735/2010 se instituie o diferenţã de tratament între persoanele care îşi depun cererile de recalculare însoţite de actele doveditoare ale veniturilor în termenul prevãzut, persoane care vor beneficia de o recalculare a pensiei într-un anumit fel, şi, pe de altã parte, persoane care nu depun aceste acte şi a cãror recalculare se va face dupã alte criterii.
    Deci persoane aflate în situaţii identice sau similare, din aceeaşi categorie, cu aceleaşi drepturi la pensie, vor suferi discriminãri în dreptul lor la pensie pe singurul criteriu al depunerii sau nedepunerii cererii şi a documentelor prevãzute în actul atacat.
    Deci prin Hotãrârea Guvernului nr. 735/2010 se adaugã la Legea nr. 119/2010, în executarea cãreia a fost emisã hotãrârea Guvernului atacatã, încãlcându-se astfel prevederile cuprinse în art. 4 din Legea nr. 24/2000.
    Pentru aspectele de fapt şi de drept sus-arãtate, instanţa, în baza dispoziţiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, va admite acţiunea reclamanţilor Hexan Viorel, Stãnescu Gheorghe, Trif Ştefan, Patca Iulian, Bob Ioan, Şerban Mircea Matei şi Vanea Vasile împotriva pârâtului Guvernul României şi, în consecinţã:
    Va dispune anularea dispoziţiilor art. 2 alin. (2)-(4), (6) şi (7), art. 6 alin. (1), (2) şi (4) şi art. 10 alin. (2) din Hotãrârea Guvernului nr. 735/2010.
    În raport cu soluţia datã acţiunii principale se va soluţiona şi cererea de intervenţie în interesul pârâtului, între aceste cereri existând o legãturã de cauzalitate.
    În temeiul art. 51 şi urmãtoarele, raportat la art. 28 alin. (1) şi corelat cu art. 1 şi urmãtoarele din Legea nr. 554/2004, se va respinge cererea de intervenţie în interesul pârâtului Guvernul României formulatã de intervenientul Ministerul Administraţiei şi Internelor.
    În baza dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 554/2004 se va dispune publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotãrârii la data rãmânerii irevocabile a acesteia.

                        PENTRU ACESTE MOTIVE
                            În numele legii
                               HOTĂRĂŞTE:

    Admite acţiunea precizatã formulatã de reclamanţii Hexan Viorel, domiciliat în Cluj-Napoca, Str. Dorobanţilor nr. 90, ap. 7, judeţul Cluj, Stãnescu Gheorghe, domiciliat în Cluj-Napoca, bd. N. Titulescu nr. 22, ap. 31, judeţul Cluj, Trif Ştefan, domiciliat în Cluj-Napoca, Str. Grãdinarilor nr. 12, bl. G 19, ap. 15, judeţul Cluj, Patca Iulian, domiciliat în Cluj-Napoca, Calea Dorobanţilor nr. 96, bl. 21, ap. 16, judeţul Cluj, Bob Ioan, domiciliat în Cluj-Napoca, Bd. 21 Decembrie nr. 152, ap. 65, judeţul Cluj, Şerban Mircea Matei, domiciliat în Cluj-Napoca, Str. Coastei nr. 10, judeţul Cluj, şi Vanea Vasile, domiciliat în Cluj-Napoca, Str. Gorunului nr. 2, ap. 53, judeţul Cluj, împotriva pârâtului Guvernul României, cu sediul în Bucureşti, Piaţa Victoriei nr. 1, sectorul 1, şi, în consecinţã:
    Dispune anularea dispoziţiilor art. 2 alin. (2)-(4), (6) şi (7), art. 6 alin. (1), (2) şi (4) şi art. 10 alin. (2) din Hotãrârea Guvernului nr. 735/2010.
    Respinge cererea de intervenţie în interesul pârâtului Guvernul României formulatã de intervenientul Ministerul Administraţiei şi Internelor, cu sediul în Bucureşti, Piaţa Revoluţiei nr. 1A, sectorul 1.
    Dispune publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 23 din Legea nr. 554/2004.
    Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
    Pronunţatã în şedinţã publicã, astãzi, 23 noiembrie 2010.


                     PREŞEDINTE,
                   DANUSIA PUŞCAŞU

                      Grefier,
                   Angela Nistor,
              plecatã din instanţã,
              semneazã grefier-şef,
                     Magda Toda

                       _______
Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice