Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Consiliul de Securitate,
Reafirmând Rezoluţiile sale nr. 1261 (1999) din 25 august 2005, nr. 1314 (2000) din 11 august 2000, nr. 1379 (2001) din 20 noiembrie 2001, nr. 1460 (2003) din 30 ianuarie 2003 şi nr. 1539 (2004) din 22 aprilie 2004, care contribuie la formarea unui cadru cuprinzãtor pentru protecţia copiilor afectaţi de conflictele armate,
Luând act de progresele realizate în domeniul protecţiei copiilor afectaţi de conflictele armate, în mod special al apãrãrii drepturilor şi al dezvoltãrii normelor şi standardelor, profund preocupat de lipsa generalã de progres privind situaţia din teren, unde pãrţile din conflict continuã sã violeze prin impunitate, prevederile relevante ale legilor internaţionale aplicabile în ceea ce priveşte drepturile şi protecţia copiilor afectaţi de conflictele armate,
Accentuând asupra rolului primar al Guvernelor naţionale de a furniza protecţia efectivã şi asistenţã tuturor copiilor afectaţi de conflictele armate,
Reafirmând responsabilitãţile statelor de a pune capãt impunitãţii şi de a pune sub acuzare pe aceia responsabili de genocid, crime împotriva umanitãţii, crime de rãzboi şi alte delicte ieşite din comun comise împotriva copiilor,
Convins de ideea cã protecţia copiilor în conflicte armate ar trebui privitã ca un aspect important a oricãrei strategii cuprinzãtoare pentru rezolvarea conflictelor,
Reafirmând responsabilitatea sa primarã pentru menţinerea pãcii şi securitãţii internaţionale şi, în legãturã cu aceasta, angajamentul sãu referitor la rãspunsul sãu la impactul general al conflictelor armate asupra copiilor,
Accentuând angajamentul sãu privind asigurarea respectãrii rezoluţiilor sale şi a altor norme şi standarde internaţionale de protecţie a copiilor afectaţi de conflictele armate,
Având în vedere raportul Secretarului General din 9 februarie 2005 (S/2005/72) şi menţionând cã prezenta rezoluţie nu urmãreşte sã realizeze vreo determinare legalã, nici sã stabileascã dacã situaţii prezentate în raportul Secretarului General pot fi calificate sau nu drept conflicte armate în contextul Convenţiilor Geneva şi a Protocoalelor Adiţionale şi nici sã prejudece statutul legal al actorilor non-statali implicaţi în aceste situaţii,
Grav preocupat de legãturile probate dintre folosirea copiilor soldaţi în violarea dreptului internaţional aplicabil şi traficul ilegal de arme de calibru mic şi armament uşor şi accentuând asupra necesitãţii ca toate statele sã ia mãsuri pentru prevenirea şi oprirea unui asemenea trafic,
1. Condamnã ferm recrutarea şi folosirea copiilor soldaţi de cãtre pãrţile aflate în conflict, cu violarea obligaţiilor internaţionale aplicabile şi orice alte încãlcãri şi abuzuri comise împotriva copiilor în situaţii de conflict armat;
2. Ia act de planul de acţiune prezentat de Secretarul General referitor la înfiinţarea unui mecanism de monitorizare şi raportare asupra copiilor şi conflictelor armate, astfel cum este prevãzut la articolul 2 din rezoluţia nr. 1539 (2004) şi, în aceastã privinţã:
(a) Subliniazã cã mecanismul mai sus menţionat va colecta şi furniza în timp util şi în mod obiectiv o informare clarã şi de încredere asupra recrutãrii şi folosirii copiilor soldaţi, prin violarea obligaţiilor internaţionale aplicabile şi orice alte încãlcãri şi abuzuri comise împotriva copiilor în situaţii de conflict armat, urmând sã raporteze unui grup de lucru ce va fi creat conform articolului 8 din prezenta rezoluţie;
(b) Subliniazã cã acest mecanism trebuie sã fie operaţional cu participarea şi în cooperare cu Guvernele naţionale şi a actorilor Naţiunilor Unite şi a societãţii civile, inclusiv cei de la nivel naţional;
(c) Accentueazã faptul cã toate acţiunile luate de cãtre entitãţile Naţiunilor Unite în cadrul general al mecanismului de monitorizare şi raportare trebuie destinate a sprijini şi suplini, unde este cazul, rolul de protecţie şi reabilitare al Guvernelor naţionale;
(d) Accentueazã faptul cã orice dialog iniţiat în cadrul general al mecanismului de monitorizare şi raportare, de cãtre entitãţile Naţiunilor Unite cu grupuri armate non-statale, cu scopul de a asigura protecţia copiilor, trebuie condus în contextul proceselor de pace acolo unde acestea existã, şi în cadrul general de cooperare dintre Naţiunile Unite şi Guvernele implicate.
3. Solicitã Secretarului General sã implementeze fãrã întârziere mecanismul de monitorizare şi raportare mai sus menţionat, începând cu aplicarea sa, în limita resurselor existente, în strânsã cooperare cu ţãrile vizate, cu pãrţile aflate în situaţii de conflict listate în anexele la raportul Secretarului General (S/2005/72), aflate pe agenda Consiliului de Securitate, şi apoi, sã aplice, în strânsã consultare cu ţãrile interesate, şi pãrţilor aflate în alte situaţii de conflict armat, listate în anexele la raportul Secretarului General (S/2005/72), având în vedere discuţiile din cadrul Consiliului de Securitate şi punctele de vedere exprimate de Statele Membre, în special în cadrul dezbaterii anuale asupra Copiilor şi Conflictele Armate, şi ţinând cont şi de constatãrile şi recomandãrile unei revizuiri independente a implementãrii mecanismului, ce va fi raportatã Consiliului de Securitate pânã la 31 iulie 2006. Revizuirea independentã va include:
(a) O evaluare a eficienţei de ansamblu a mecanismului, respectarea calendarului, acurateţei, obiectivitãtii şi credibilitãţii informãrii asamblate prin intermediul mecanismului;
(b) Informare asupra modului practic de relaţionare dintre mecanism şi agenda Consiliului de Securitate şi alte organisme ale Naţiunilor Unite;
(c) Informare asupra relevanţei şi modului clar de împãrţire a responsabilitãţilor;
(d) Informare asupra implicaţiilor bugetare şi a altor resurse pentru actorii Naţiunilor Unite şi pentru organizaţiilor voluntare contributoare la mecanism;
(e) Recomandãri pentru implementarea totalã a mecanismului;
4. Accentueazã faptul cã implementarea mecanismului de monitorizare şi raportare de cãtre Secretarul General va fi efectuatã numai în contextul şi cu scopul precis de a asigura protecţia copiilor afectaţi de conflictele armate, şi nu se va ante-pronunţa sau va necesita o decizie a Consiliului de Securitate şi nici dacã va include sau nu o situaţie pe agenda sa;
5. Salutã iniţiativele luate de cãtre UNICEF şi alte entitãţi ale Naţiunilor Unite de a aduna informaţii asupra recrutãrii şi folosirii copiilor soldaţi cu violarea dreptului internaţional aplicabil şi a oricãror alte încãlcãri şi abuzuri comise împotriva copiilor în situaţii de conflict armat, şi invitã pe Secretarul General sã ţinã cont de aceste iniţiative în timpul fazei iniţiale de implementãrii mecanismului la care se face referire în articolul 3;
6. Noteazã cã informaţia strânsã de cãtre acest mecanism, cu scopul raportãrii ei de cãtre Secretarul General cãtre Adunarea Generalã şi Consiliul de Securitate, poate fi luatã în considerare de cãtre alte organisme naţionale, regionale sau internaţionale, în limita mandatelor proprii şi în scopul activitãţii lor, pentru asigurarea protecţia, drepturile şi starea bunã de vieţuire a copiilor afectaţi de conflictele armate;
7. Îşi exprimã îngrijorarea gravã cu privire lipsa de progres în dezvoltarea şi implementarea planurilor de acţiune astfel menţionate în articolul 5 (a) din rezoluţia nr. 1539 (2004) şi, urmare a acesteia, solicitã pãrţilor interesate sã dezvolte şi sã implementeze planuri de acţiune fãrã întârziere, în strânsã colaborare cu misiunile ONU de menţinere a pãcii şi cu echipele naţionale ale Naţiunilor Unite, în concordanţã cu mandatele proprii şi în cadrul capacitãţilor existente; şi solicitã Secretarului General sã furnizeze criterii de asistenţã în dezvoltarea unor asemenea planuri de acţiune;
8. Decide sã înfiinţeze un grup de lucru al Consiliului de Securitate constând din toţi membrii Consiliului pentru a revedea progresul în dezvoltarea şi implementarea planurilor de acţiune menţionate în articolul 7 al acestei rezoluţii şi pentru a lua în considerare alte informaţii relevante care-i sunt prezentate; decide în continuare ca grupul de lucru sã:
(a) Facã recomandãri Consiliului asupra posibilelor mãsuri pentru promovarea protecţiei copiilor afectaţi de conflictele armate, inclusiv prin formularea de recomandãri mandatelor corespunzãtoare ale misiunilor de menţinere a pãcii şi de recomandãri adresate pãrţilor în conflict;
(b) Adreseze cereri, dupã caz, altor organisme din sistemul Naţiunilor Unite sã acţioneze în sensul sprijinirii implementãrii acestei rezoluţii, în concordanţã cu mandatele lor proprii;
9. Reaminteşte articolul 5 (c) din rezoluţia nr. 1539 (2004) şi reafirmã intenţia sa de analiza posibilitatea introducerii de mãsuri graduale şi precise, prin decizii specifice la nivel naţional, cum ar fi, între altele, un embargo asupra exportului şi furnizãrii de arme şi armament uşor şi de alt echipament militar, embargo asupra furnizãrii de asistenţã militarã, împotriva pãrţilor aflate în situaţii de conflict armat care se aflã pe agenda Consiliului de Securitate şi care violeazã dreptul internaţional aplicabil drepturilor şi pentru protecţia copiilor în situaţii de conflict armat;
10. Accentueazã asupra responsabilitãţii misiunilor ONU de menţinere a pãcii şi a echipelor Naţiunilor Unite la nivel naţional, ca în acord cu mandatele proprii încredinţate, sã asigure aplicarea efectivã a rezoluţiilor Consiliului de Securitate, sã asigure un rãspuns coordonat faţã de preocupãrile legate de problematica "Copiii şi conflictele armate", sã monitorizeze şi sã raporteze Secretarului General;
11. Salutã eforturile întreprinse de operaţiunile ONU de menţinere a pãcii pentru implementarea politiciide toleranţã zero a Secretarului General asupra exploatãrii sexuale şi abuzului şi pentru asigurarea însuşirii de cãtre personalul propriu a codului de conduitã al Naţiunilor Unite, solicitã Secretarului General sã continue sã întreprindã toate acţiunile necesare în aceastã privinţã şi sã informeze permanent Consiliul de Securitate şi îndeamnã ţãrile care contribuie cu trupe sã ia mãsuri preventive adecvate, inclusiv specializare în faza de pre-desfãşurare şi disciplinare precum şi alte mãsuri pentru a asigura tragerea la rãspundere totalã în cazuri de rea-purtare, cu implicarea personalului propriu;
12. Decide sã continue introducerea de prevederi speciale pentru protecţia copiilor în mandatele operaţiunilor ONU de menţinere a pãcii, inclusiv desfãşurarea, acolo unde este cazul, de consilieri de protecţie a copiilor, şi solicitã Secretarului General sã asigure cã nevoia existenţei unor astfel de consilieri, ca şi numãrul şi rolul lor, sunt sistematic evaluate cu ocazia pregãtirii fiecãrei operaţiuni ONU de menţinere a pãcii; salutã evaluarea exhaustivã asupra rolului şi activitãţilor consilierilor de protecţie a copiilor, asigurând o imagine prin tragerea de învãţãminte;
13. Salutã recentele iniţiative ale organizaţiilor regionale şi sub-regionale şi înţelegerile privind protecţia copiilor afectaţi de conflictele armate şi încurajeazã curentul principal al protecţiei copilului, prin programe, politici şi apãrarea drepturilor; dezvoltarea revizuiri atente şi a mecanismelor de monitorizare şi raportare; stabilirea, în cadrul secretariatelor proprii, a mecanismelor de protecţie a copilului; includerea personalului de protecţie a copilului şi antrenarea lor în cadrul operaţiunilor de pace şi din teren; iniţiativele sub- şi inter-regionale sã stopeze activitãţile nocive copiilor în situaţii de conflict, în special recrutarea de-o parte şi de alta a graniţelor şi ridicarea ilegalã a copiilor, a traficului ilicit cu arme uşoare, şi comerţul ilicit cu resurse naturale, prin dezvoltarea şi implementarea principiilor asupra problematicii copiilor şi conflictelor armate;
14. Solicitã imperativ tuturor pãrţilor interesate sã asigure ca protecţia, drepturile şi starea de bunã existenţã a copiilor afectaţi de conflictele armate sunt special integrate în toate procesele de pace, acordurile de pace şi refacerea şi planurile şi programele de reconstrucţie post-conflict;
15. Solicitã imperativ tuturor pãrţilor interesate sã rãmânã fidele obligaţiilor internaţionale aplicabile lor, în legãturã cu protecţia copiilor afectaţi de conflictele armate, ca şi angajamentelor concrete faţã de Reprezentantul Special al Secretarului General pentru Copii şi Conflicte Armate, de UNICEF şi faţã de alte agenţii ale Naţiunilor Unite şi sã coopereze deplin cu misiunile ONU de menţinere a pãcii şi cu echipele naţionale ale Naţiunilor Unite, unde este cazul, în contextul cadrului general de cooperare dintre Naţiunile Unite şi Guvernele interesate, pentru continuarea şi implementarea acestor angajamente;
16. Îndeamnã Statele Membre, entitãţile Naţiunilor Unite, organizaţiile regionale şi sub-regionale şi alte pãrţi interesate, sã ia mãsuri specifice pentru controlul activitãţilor ilicite, sub-regionale şi transfrontaliere şi dãunãtoare copiilor, inclusiv exploatarea ilegalã a resurselor naturale, comerţul ilegal cu arme de calibru mic, ridicarea ilegalã a copiilor, utilizarea şi recrutarea lor ca soldaţi, ca şi alte violãri şi abuzuri comise împotriva copiilor în situaţii de conflict armat, cu violarea obligaţiilor internaţionale aplicabile;
17. Îndeamnã toate pãrţile interesate, inclusiv Statele Membre, entitãţile Naţiunilor Unite şi instituţiile financiare, sã sprijine dezvoltarea şi întãrirea capacitãţilor instituţiilor naţionale şi a reţelelor societãţii civile locale, pentru apãrarea drepturilor, protecţia şi reabilitarea copiilor afectaţi de conflictele armate şi sã asigure susţinerea iniţiativelor locale de protecţie a copiilor;
18. Solicitã Secretarului General sã îndrume toate entitãţile relevante ale Naţiunilor Unite sã ia mãsuri specifice, în cadrul resurselor existente, pentru asigurarea propagãrii unui curent principal sistematic pe problematica copiilor şi conflictelor armate, în cadrul instituţiilor respective, inclusiv prin alocarea resurselor financiare şi umane cãtre protecţia copiilor afectaţi de rãzboaie, în cadrul tuturor birourilor şi departamentelor şi pe teren, ca şi sã întãreascã, în cadrul mandatelor proprii, cooperarea şi coordonarea acestora în ceea ce priveşte rãspunsul faţã de problematica copiilor şi conflictelor armate;
19. Reitereazã cererea sa cãtre Secretarul General sã asigure ca, în toate rapoartele sale asupra situaţiilor specifice de ţarã, sã fie inclusã problema protecţiei copiilor, ca un aspect special al raportului şi menţioneazã intenţia sa de a-şi concentra toatã atenţia asupra furnizãrii informaţiei în cuprinsul lor, atunci când aceste situaţii fac obiectul agendei sale;
20. Solicitã Secretarului General sã realizeze un raport pânã în luna noiembrie 2006, asupra implementãrii acestei rezoluţii şi a rezoluţiilor nr. 1379 (2001), nr. 1460 (2003) şi nr. 1539 (2004) care sã includã, între altele:
(a) Informare asupra respectãrii de cãtre pãrţi a angajamentului de a nu recruta sau utiliza copii în conflictele armate, cu violarea dreptului internaţional aplicabil şi a altor violãri comise împotriva copiilor afectaţi de conflictele armate;
(b) Informare asupra progresului realizat în implementarea mecanismului de monitorizare şi raportare menţionat la articolul 3;
(c) Informare asupra progresului realizat în dezvoltarea şi implementarea planurilor de acţiune la care se face referire în articolul 7 al prezentei rezoluţii;
21. Decide sã urmãreascã în continuare aceastã chestiune.
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
