Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   REGULAMENTUL din 24 februarie 1994 (*republicat*)  Camerei Deputatilor*)    Twitter Facebook
Cautare document

REGULAMENTUL din 24 februarie 1994 (*republicat*) Camerei Deputatilor*)

EMITENT: ADUNAREA (CAMERA) DEPUTATILOR
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 35 din 16 ianuarie 2006

---------
*) Republicat în temeiul <>art. III din Hotãrârea Camerei Deputaţilor nr. 34 din 25 octombrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 950 din 26 octombrie 2005, dându-se textelor o nouã numerotare.
Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin <>Hotãrârea Camerei Deputaţilor nr. 8 din 24 februarie 1994 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 25 februarie 1994, a mai fost republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 2 iunie 1995, nr. 53 din 14 martie 1996, nr. 51 din 31 ianuarie 2001 şi nr. 1.030 din 8 noiembrie 2004.
Prezentul text republicat include modificãrile şi completãrile aduse regulamentului dupã ultima republicare prin <>Hotãrârea Camerei Deputaţilor nr. 32 din 22 noiembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.094 din 24 noiembrie 2004, prin <>Hotãrârea Camerei Deputaţilor nr. 39 din 22 decembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.248 din 23 decembrie 2004, precum şi prin <>Hotãrârea Camerei Deputaţilor nr. 34 din 5 octombrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 950 din 26 octombrie 2005.



CAP. I
Organizarea Camerei Deputaţilor

SECŢIUNEA 1
Constituirea Camerei Deputaţilor

ART. 1
Camera Deputaţilor nou-aleasã se întruneşte în ziua şi la ora stabilite prin actul de convocare emis de Preşedintele României, în conformitate cu prevederile Constituţiei României, republicatã.
ART. 2
(1) Pânã la alegerea Biroului permanent lucrãrile Camerei Deputaţilor sunt conduse de cel mai în vârstã deputat, în calitate de preşedinte de vârstã, asistat de cei mai tineri 4 deputaţi, în calitate de secretari.
(2) Imposibilitatea exercitãrii atribuţiilor de cãtre preşedintele de vârstã sau de cãtre unul ori mai mulţi secretari prevãzuţi la alin. (1) atrage de drept înlocuirea acestora cu deputatul cel mai în vârstã sau, dupã caz, cu cei mai tineri deputaţi din rândul celor prezenţi.
(3) În intervalul de timp prevãzut la alin. (1) nu pot avea loc dezbateri parlamentare, cu excepţia celor care privesc validarea mandatelor de deputat.
ART. 3
(1) Pentru validarea mandatelor, Camera Deputaţilor alege în prima sa şedinţã o comisie compusã din 30 de deputaţi, care sã reflecte configuraţia politicã a Camerei Deputaţilor, aşa cum aceasta rezultã din constituirea grupurilor parlamentare.
(2) Comisia de validare funcţioneazã pe întreaga duratã a mandatului Camerei Deputaţilor.
ART. 4
(1) Numãrul deputaţilor care vor fi desemnaţi în Comisia de validare de cãtre fiecare grup parlamentar se stabileşte în funcţie de proporţia membrilor sãi în numãrul total al deputaţilor.
(2) Propunerile pentru stabilirea numãrului de deputaţi care revine fiecãrui grup parlamentar se fac, în condiţiile art. 12, de cãtre liderii acestor grupuri şi se transmit secretarilor Camerei Deputaţilor.
(3) Preşedintele de vârstã prezintã Camerei aceste propuneri în ordinea descrescãtoare a numãrului membrilor grupurilor parlamentare, iar plenul Camerei Deputaţilor hotãrãşte asupra lor cu votul majoritãţii deputaţilor prezenţi.
(4) Propunerile pentru componenţa nominalã a Comisiei de validare se fac de cãtre grupurile parlamentare, în limita numãrului de locuri aprobat.
(5) Componenţa Comisiei de validare este aprobatã cu votul majoritãţii deputaţilor prezenţi.
ART. 5
Comisia de validare îşi alege un preşedinte, un vicepreşedinte şi un secretar, care alcãtuiesc biroul comisiei, şi se organizeazã în 9 grupe de lucru, compuse din câte 3 membri, cu respectarea proporţiei prevãzute la art. 4 alin. (1).
ART. 6
(1) Biroul Comisiei de validare repartizeazã grupelor de lucru dosarele referitoare la alegerea deputaţilor, primite de la Biroul Electoral Central, cu excepţia celor privind membrii grupelor de lucru.
(2) Verificarea legalitãţii alegerii deputaţilor care compun grupele de lucru se face de cãtre biroul Comisiei de validare.
(3) Biroul Comisiei de validare şi grupele de lucru sunt obligate sã prezinte comisiei propunerile privind validarea sau invalidarea mandatelor de deputat, în scris, în termen de cel mult 3 zile de la constituirea comisiei. Aceste propuneri se adoptã cu votul majoritãţii membrilor biroului sau al grupelor de lucru.
(4) Dupã expirarea termenului de 3 zile, discutarea dosarelor nesoluţionate se face în plenul Comisiei de validare.
(5) Comisia de validare verificã şi se pronunţã în urmãtoarele situaţii:
a) asupra contestaţiilor conţinute în dosarele primite de la Biroul Electoral Central, nesoluţionate sau a cãror soluţionare s-a fãcut cu încãlcarea dispoziţiilor legale referitoare la procedura de soluţionare;
b) asupra îndeplinirii de cãtre fiecare deputat a condiţiilor de eligibilitate şi a depunerii la dosar a tuturor documentelor cerute de legislaţia în vigoare pentru validarea mandatelor.
ART. 7
(1) Comisia de validare, în cel mult 4 zile de la constituirea sa, întocmeşte un raport în care vor fi nominalizaţi deputaţii pentru care se propune validarea, invalidarea sau, dupã caz, amânarea validãrii mandatelor, cu motivarea pe scurt a propunerilor de invalidare sau de amânare.
(2) Comisia de validare propune validarea mandatelor deputaţilor ale cãror dosare sunt complete şi se constatã cã alegerea respectivilor deputaţi a fost fãcutã în conformitate cu prevederile legale.
(3) Comisia de validare propune invalidarea alegerii unui deputat în cazul în care constatã încãlcarea prevederilor legale privind condiţiile de eligibilitate şi în cazul în care existã o hotãrâre judecãtoreascã de condamnare, rãmasã definitivã şi irevocabilã, privind sãvârşirea de cãtre respectivul deputat a unor infracţiuni legate de derularea procesului electoral.
(4) Amânarea validãrii mandatului unui deputat se propune de cãtre Comisia de validare plenului Camerei Deputaţilor, pentru o datã ulterioarã, dacã nu s-au putut clarifica, în termenul prevãzut, toate aspectele legate de soluţionarea unor contestaţii şi dacã deputatul în cauzã nu a depus toate documentele cerute de legislaţia în vigoare pentru validarea mandatului sãu. În termen de cel mult 10 zile de la clarificarea problemelor care au justificat amânarea, Comisia de validare va propune validarea sau invalidarea mandatului, dupã caz.
ART. 8
Raportul este aprobat de cãtre Comisia de validare cu votul majoritãţii membrilor acesteia.
ART. 9
(1) Camera Deputaţilor se întruneşte în şedinţã, de drept, în a 5-a zi de la constituirea Comisiei de validare, pentru dezbaterea raportului acesteia.
(2) Raportul Comisiei de validare se prezintã de cãtre preşedintele acesteia plenului Camerei Deputaţilor.
ART. 10
(1) În cazul deputaţilor pentru care nu existã motive de invalidare potrivit art. 7 alin. (3), se întocmeşte, pe circumscripţii electorale, o listã cu numele şi prenumele acestora, asupra cãreia Camera Deputaţilor se pronunţã printr-un singur vot. În cazul deputaţilor pentru care a fost propusã invalidarea mandatului, Camera Deputaţilor dezbate şi se pronunţã prin vot pentru fiecare caz în parte.
(2) Validarea sau invalidarea mandatelor de deputat se face cu votul majoritãţii deputaţilor.
ART. 11
(1) Camera Deputaţilor este legal constituitã dupã validarea a douã treimi din mandatele de deputaţi şi dupã depunerea jurãmântului de cãtre aceştia.
(2) Deputaţii care refuzã depunerea jurãmântului sunt consideraţi invalidaţi. Refuzul depunerii jurãmântului se constatã de cãtre preşedintele de şedinţã.

SECŢIUNEA a 2-a
Grupurile parlamentare

ART. 12
(1) Grupurile parlamentare sunt structuri ale Camerei Deputaţilor. Ele se pot constitui din cel puţin 10 deputaţi care au candidat în alegeri pe listele aceluiaşi partid politic, ale aceleiaşi formaţiuni politice, alianţe politice sau alianţe electorale.
(2) Deputaţii unui partid politic sau ai unei formaţiuni politice nu pot constitui decât un singur grup parlamentar.
(3) Deputaţii care au candidat pe listele unei alianţe politice sau alianţe electorale şi fac parte din partide politice diferite pot constitui grupuri parlamentare proprii ale partidelor politice din care fac parte.
(4) Deputaţii partidelor politice, formaţiunilor politice, alianţelor politice sau alianţelor electorale care nu întrunesc numãrul necesar pentru a forma un grup parlamentar, precum şi deputaţii independenţi se pot reuni în grupuri parlamentare mixte ori se pot afilia altor grupuri parlamentare constituite potrivit alin. (1).
(5) Deputaţii care reprezintã organizaţiile cetãţenilor aparţinând minoritãţilor naţionale, care au obţinut mandatul de deputat în conformitate cu art. 62 alin. (2) din Constituţia României, republicatã, pot constitui un singur grup parlamentar.
ART. 13
(1) Deputaţii care nu au devenit membri ai unor grupuri parlamentare constituite la întrunirea Camerei Deputaţilor, deputaţii ale cãror grupuri parlamentare s-au desfiinţat, precum şi deputaţii deveniţi independenţi, prin demisie, prin excludere din partid, prin pãrãsirea unui grup parlamentar, dacã nu s-au constituit în grupuri parlamentare în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1)-(4), au urmãtoarele drepturi:
a) sã intervinã la dezbaterile generale, respectiv la dezbaterea moţiunilor, într-un interval de 20 de secunde, având posibilitatea sã-şi cumuleze aceste secunde pentru o singurã intervenţie realizatã printr-un reprezentant comun;
b) sã delege un reprezentant comun, în calitate de observator fãrã drept de vot la lucrãrile Comitetului liderilor grupurilor parlamentare;
c) sã participe la delegaţiile în strãinãtate ale grupurilor de prietenie, ale comisiilor permanente sau pe bazã de invitaţii personale, cu acordul Biroului permanent.
(2) Deputaţilor prevãzuţi la alin. (1) li se vor pune la dispoziţie pentru folosinţã comunã, de cãtre secretarul general, pe baza deciziei Biroului permanent, o salã de şedinţã, logistica adecvatã, un autoturism şi personal tehnic compus dintr-un şofer şi o secretarã.
ART. 14
(1) În prima sa şedinţã, fiecare grup parlamentar, dupã constituire, procedeazã la desemnarea conducerii proprii alcãtuite din lider şi, dupã caz, din unul sau mai mulţi vicelideri şi un secretar.
(2) Liderul grupului parlamentar are urmãtoarele atribuţii:
a) prezintã Camerei Deputaţilor denumirea grupului parlamentar, componenţa numericã, nominalã şi conducerea acestuia, precum şi orice modificãri care survin pe parcursul mandatului;
b) propune Camerei Deputaţilor reprezentanţii grupului parlamentar în Comisia de validare;
c) reprezintã grupul parlamentar şi negociazã în numele acestuia;
d) nominalizeazã reprezentanţii grupului sãu parlamentar în comisiile permanente ale Camerei Deputaţilor, în comisiile speciale sau de anchetã ale acesteia ori în comisiile comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului;
e) nominalizeazã reprezentanţii grupului sãu parlamentar în instituţiile sau autoritãţile publice aflate în subordinea Parlamentului României, în grupurile de prietenie interparlamentare, în structuri parlamentare internaţionale la care România este parte;
f) face propuneri şi prezintã candidaţii grupului sãu parlamentar pentru funcţiile de conducere şi pentru reprezentanţii acestuia în diverse structuri ale Camerei Deputaţilor, funcţii care îi revin de drept, conform ponderii grupului sãu parlamentar în configuraţia politicã iniţialã a Camerei Deputaţilor şi negocierilor între liderii de grup;
g) solicitã revocarea din funcţie sau înlocuirea reprezentanţilor grupului sãu parlamentar din structurile Camerei Deputaţilor;
h) participã la şedinţele Biroului permanent al Camerei Deputaţilor şi la dezbaterile acestuia fãrã a avea drept de vot;
i) poate cere plenului Camerei Deputaţilor: pauzã pentru consultãri, verificarea cvorumului, ţinerea unor şedinţe nepublice ale plenului, încheierea dezbaterilor în Camera Deputaţilor;
j) informeazã membrii grupului sãu parlamentar asupra activitãţilor Camerei Deputaţilor şi ale structurilor acesteia;
k) prezintã plenului Camerei Deputaţilor reprezentantul grupului sãu parlamentar care participã la dezbaterile generale;
l) prezintã amendamentele grupului sãu parlamentar la proiectele de lege şi propunerile legislative aflate în dezbaterea comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor;
m) propune retrimiterea la comisie a unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative, în condiţiile prezentului regulament;
n) propune plenului Camerei Deputaţilor modalitatea de vot;
o) prezintã punctul de vedere al grupului sãu parlamentar cu privire la propunerea de ridicare a imunitãţii parlamentare a unuia dintre membrii propriului grup;
p) îşi poate delega atribuţiile unuia dintre membrii conducerii grupului sãu parlamentar; în lipsa acestora se pot delega atribuţiile sale oricãrui membru al grupului.
(3) Unul dintre viceliderii grupului parlamentar îl înlocuieşte de drept pe lider în lipsa acestuia sau ori de câte ori este nevoie. În absenţa atât a liderului grupului parlamentar, cât şi a viceliderilor şi a secretarului acestuia, grupul parlamentar decide desemnarea unui înlocuitor pe durata absenţei acestora.
(4) Secretarul grupului parlamentar ţine evidenţa prezenţei deputaţilor grupului, asigurã redactarea proceselor-verbale şi îndeplineşte orice alte atribuţii ce sunt stabilite de grupul parlamentar cãruia îi aparţine.
ART. 15
În prima şedinţã de constituire a Camerei Deputaţilor, grupurile parlamentare sunt prezentate în ordinea mãrimii acestora, rezultatã în urma alegerilor.
ART. 16
(1) Grupurile parlamentare, în funcţie de ponderea lor în Camera Deputaţilor, au la dispoziţie personal angajat pentru munca de secretariat şi de specialitate, logistica necesarã în vederea desfãşurãrii activitãţii şi autoturisme, potrivit hotãrârii Biroului permanent.
(2) Numirea şi schimbarea din funcţie a personalului angajat se fac la propunerea liderului grupului parlamentar respectiv, în condiţiile legii. În condiţiile în care un angajat care lucreazã pentru grupul parlamentar nu mai este agreat de cãtre parlamentarii acelui grup sau dacã acel grup parlamentar se desfiinţeazã, angajatul sau angajaţii acelui grup parlamentar vor fi transferaţi pe funcţii echivalente, prin grija secretarului general al Camerei Deputaţilor.
ART. 17
Preşedintele Camerei Deputaţilor împreunã cu liderii grupurilor parlamentare repartizeazã, la începutul primei sesiuni a legislaturii, locurile în sala de şedinţe pentru fiecare grup parlamentar.
ART. 18
Formarea de grupuri parlamentare ale unor partide care nu au obţinut mandate în urma alegerilor este interzisã.
ART. 19
(1) Orice modificare intervenitã în componenţa unui grup parlamentar se aduce la cunoştinţã preşedintelui Camerei Deputaţilor sub semnãtura liderului grupului şi, dupã caz, a deputatului care îşi schimbã apartenenţa la grupul parlamentar.
(2) Preşedintele Camerei Deputaţilor informeazã deputaţii, în şedinţã publicã, asupra modificãrilor intervenite în componenţa grupurilor parlamentare.
(3) Orice deputat are dreptul sã aducã la cunoştinţã plenului Camerei Deputaţilor orice modificare privind apartenenţa sa la un grup parlamentar.

SECŢIUNEA a 3-a
Alegerea preşedintelui Camerei Deputaţilor şi a celorlalţi membri ai Biroului permanent

ART. 20
(1) Dupã constituirea legalã a Camerei Deputaţilor se aleg preşedintele Camerei Deputaţilor şi apoi ceilalţi membri ai Biroului permanent al acesteia.
(2) Preşedintele Camerei Deputaţilor face parte din Biroul permanent al Camerei Deputaţilor şi este preşedintele acestuia. Din Biroul permanent al Camerei Deputaţilor mai fac parte 4 vicepreşedinţi, 4 secretari şi 4 chestori.
(3) Biroul permanent al Camerei Deputaţilor este format în urma negocierilor dintre liderii grupurilor parlamentare, respectându-se configuraţia politicã a Camerei Deputaţilor, aşa cum rezultã din constituirea iniţialã a grupurilor parlamentare.
(4) Calitatea de preşedinte al Camerei Deputaţilor sau cea de membru al Biroului permanent înceteazã în urma demisiei, a revocãrii sau a pierderii calitãţii de deputat.
ART. 21
(1) Preşedintele Camerei Deputaţilor este ales pe durata mandatului Camerei, prin vot secret, cu buletine de vot pe care sunt înscrise, în ordine alfabeticã, numele şi prenumele tuturor candidaţilor propuşi de grupurile parlamentare. Fiecare grup parlamentar poate face o singurã propunere.
(2) Este declarat ales preşedinte al Camerei Deputaţilor candidatul care a întrunit votul majoritãţii deputaţilor.
(3) Dacã nici un candidat nu a întrunit, dupã douã tururi, votul majoritãţii deputaţilor, se organizeazã noi tururi de scrutin, în urma cãrora va fi declarat preşedinte al Camerei Deputaţilor candidatul care a obţinut majoritatea voturilor deputaţilor prezenţi, în condiţiile întrunirii cvorumului prevãzut la art. 67 din Constituţia României, republicatã.
ART. 22
Odatã cu alegerea preşedintelui Camerei Deputaţilor, activitatea preşedintelui de vârstã ales conform art. 2 înceteazã de drept.
ART. 23
(1) Alegerea vicepreşedinţilor, a secretarilor şi a chestorilor care compun Biroul permanent se face la propunerea grupurilor parlamentare, în conformitate cu ponderea acestora potrivit configuraţiei politice iniţiale a Camerei Deputaţilor şi negocierii liderilor grupurilor parlamentare.
(2) În vederea depunerii propunerilor, Camera Deputaţilor aprobã numãrul de locuri din Biroul permanent, negociat de liderii grupurilor parlamentare, aşa cum revin, pe funcţii, grupurilor parlamentare constituite potrivit configuraţiei politice iniţiale a Camerei Deputaţilor.
(3) Propunerile nominale pentru funcţiile prevãzute la alin. (1) se fac de cãtre liderii grupurilor parlamentare, în limita numãrului de locuri stabilit potrivit alin. (2). Lista candidaţilor propuşi pentru Biroul permanent se supune în întregime votului Camerei Deputaţilor şi se aprobã cu majoritatea voturilor deputaţilor. Dacã nu se realizeazã aceastã majoritate, se organizeazã un nou tur de scrutin, în care lista este aprobatã cu majoritatea voturilor deputaţilor prezenţi. Votul este secret şi se exprimã prin bile.
ART. 24
Vicepreşedinţii, secretarii şi chestorii Camerei Deputaţilor sunt aleşi la începutul fiecãrei sesiuni ordinare, la propunerea grupurilor parlamentare cãrora le-au fost repartizate locurile respective, în conformitate cu prevederile art. 23.
ART. 25
Preşedintele Camerei Deputaţilor şi orice alt membru al Biroului permanent pot fi revocaţi înainte de expirarea mandatului, cu votul majoritãţii deputaţilor. Votul este secret şi se exprimã prin buletine de vot în cazul preşedintelui Camerei Deputaţilor şi prin bile în cazul celorlalţi membri ai Biroului permanent. Propunerea de revocare se face în scris şi este însoţitã de semnãturile iniţiatorilor.
ART. 26
(1)*) Revocarea din funcţie a preşedintelui Camerei Deputaţilor poate fi propusã, când se schimbã majoritatea politicã din Camera Deputaţilor, de cãtre majoritatea deputaţilor.
---------
*) Declarat neconstituţional prin <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 602 din 14 noiembrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 18 noiembrie 2005; şi-a încetat efectele juridice în data de 2 ianuarie 2006, conform art. 147 alin. (1) din Constituţia României, republicatã.

(2)*) Revocarea din funcţie a preşedintelui Camerei Deputaţilor poate fi propusã şi la cererea a minimum o treime din numãrul total al deputaţilor, în una dintre urmãtoarele situaţii:
--------
*) Declarat neconstituţional prin <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 602 din 14 noiembrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 18 noiembrie 2005; şi-a încetat efectele juridice în data de 2 ianuarie 2006, conform art. 147 alin. (1) din Constituţia României, republicatã.

a) încalcã prevederile Constituţiei României;
b) încalcã grav sau în mod repetat prevederile Regulamentului Camerei Deputaţilor sau ale Regulamentului şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului.
(3) Revocarea preşedintelui Camerei Deputaţilor poate fi cerutã de grupul parlamentar care l-a propus.
(4)*) Propunerea de revocare se depune la Biroul permanent, care verificã, din punct de vedere formal, îndeplinirea condiţiilor prevãzute la alin. (1), (2), (3) şi (7), dupã caz, urmând ca acesta sã introducã în proiectul ordinii de zi a urmãtoarei şedinţe de plen propunerea de revocare. Dezbaterea asupra propunerii de revocare se va realiza cu respectarea prevederilor art. 227. Dezbaterea se realizeazã pe baza unui aviz consultativ al Comisiei juridice, de disciplinã şi imunitãţi, în legãturã cu situaţiile prevãzute la alin. (2) lit. a) şi b).
---------
*) Declarat neconstituţional prin <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 602 din 14 noiembrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 18 noiembrie 2005; şi-a încetat efectele juridice în data de 2 ianuarie 2006, conform art. 147 alin. (1) din Constituţia României, republicatã.

(5) Preşedintele Camerei Deputaţilor cãruia i s-a cerut revocarea nu poate conduce şedinţa Biroului permanent sau cea a plenului în care se discutã revocarea sa. El va fi înlocuit prin votul Biroului permanent de unul dintre vicepreşedinţi.
(6) Dacã propunerea de revocare este aprobatã de plenul Camerei, se organizeazã alegerea unui nou preşedinte, în conformitate cu prevederile art. 21.
(7)*) În cazul în care este revocat preşedintele Camerei Deputaţilor, la cererea majoritãţii politice nou-formate, din rândul cãreia a fost ales noul preşedinte, aceasta va ceda o funcţie de vicepreşedinte pentru tot restul legislaturii grupului parlamentar care a deţinut funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor, pentru a se respecta configuraţia politicã, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (3). Funcţia de vicepreşedinte, care este cedatã, va fi stabilitã prin renegociere în interiorul majoritãţii politice respective şi va fi precizatã în cererea de revocare înaintatã Biroului permanent. În cazul în care noul preşedinte ales aparţine unui grup parlamentar din cadrul majoritãţii politice care a propus revocarea, respectarea configuraţei politice se realizeazã prin renegociere în cadrul acestei majoritãţi.
-------
*) Declarat neconstituţional prin <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 602 din 14 noiembrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 18 noiembrie 2005; şi-a încetat efectele juridice în data de 2 ianuarie 2006, conform art. 147 alin. (1) din Constituţia României, republicatã.

ART. 27
(1) Revocarea din funcţie a oricãruia dintre ceilalţi membri ai Biroului permanent poate fi solicitatã de grupul parlamentar care l-a propus.
(2)*) Revocarea din funcţie a oricãruia dintre ceilalţi membri ai Biroului permanent poate fi propusã şi la cererea a minimum o treime din numãrul total al deputaţilor, în una dintre urmãtoarele situaţii:
---------
*) Declarat neconstituţional prin <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 602 din 14 noiembrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 18 noiembrie 2005; şi-a încetat efectele juridice în data de 2 ianuarie 2006, conform art. 147 alin. (1) din Constituţia României, republicatã.

a) încalcã prevederile Constituţiei României;
b) încalcã grav sau în mod repetat prevederile Regulamentului Camerei Deputaţilor sau ale Regulamentului şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului.
(3) Propunerea de revocare se depune la Biroul permanent, care verificã, din punct de vedere formal, îndeplinirea condiţiilor prevãzute la alin. (1) sau (2)*), dupã caz, urmând ca acesta sã introducã în proiectul ordinii de zi a urmãtoarei şedinţe de plen propunerea de revocare. Dezbaterea asupra propunerii de revocare se va realiza cu respectarea prevederilor art. 227. Dezbaterea se realizeazã pe baza unui aviz consultativ al Comisiei juridice, de disciplinã şi imunitãţi, în legãturã cu situaţiile prevãzute la alin. (2)*) lit. a) şi b).
-------
*) Declarat neconstituţional prin <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 602 din 14 noiembrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 18 noiembrie 2005; şi-a încetat efectele juridice în data de 2 ianuarie 2006, conform art. 147 alin. (1) din Constituţia României, republicatã.

(4) Membrii Biroului permanent al Camerei Deputaţilor cãrora li s-a cerut revocarea nu pot conduce sau, dupã caz, nu pot participa la conducerea lucrãrilor Biroului permanent sau a şedinţei în plen a Camerei Deputaţilor în care se discutã revocarea lor; ei vor fi înlocuiţi, prin votul Biroului permanent, de unul dintre membrii Biroului permanent care îndeplineşte condiţiile regulamentare, dar pot fi prezenţi în calitate de parte interesatã.
(5) Dacã propunerea de revocare este aprobatã de plenul Camerei Deputaţilor, se organizeazã alegerea unui nou membru al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, cu respectarea configuraţiei politice iniţiale a Camerei, în conformitate cu prevederile art. 23.
(6) Dacã un grup parlamentar din Camera Deputaţilor s-a desfiinţat, funcţiile aferente acelui grup parlamentar se redistribuie celorlalte grupuri parlamentare rãmase, în mod proporţional.
ART. 28
(1) Funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor, devenitã vacantã în timpul legislaturii din alte motive decât revocarea, se ocupã cu respectarea dispoziţiilor art. 20 alin. (3) şi ale art. 21.
(2) Funcţiile din Biroul permanent devenite vacante în timpul sesiunii din alte motive decât revocarea se ocupã la propunerea grupului parlamentar cãruia i-a fost repartizatã funcţia respectivã, în condiţiile prevãzute la art. 23.
ART. 29
Odatã cu alegerea Biroului permanent, activitatea secretarilor desemnaţi în condiţiile art. 2 alin. (1) înceteazã.
ART. 30
Hotãrârile prevãzute la art. 1-29 se adoptã prin vot deschis, în afarã de cazurile în care se prevede altfel.

SECŢIUNEA a 4-a
Biroul permanent al Camerei Deputaţilor şi Comitetul liderilor grupurilor parlamentare

ART. 31
(1) Biroul permanent al Camerei Deputaţilor are urmãtoarele atribuţii:
a) propune Camerei data începerii şi data încheierii sesiunilor parlamentare;
b) solicitã preşedintelui Camerei convocarea unei sesiuni extraordinare;
c) supune aprobãrii Camerei Deputaţilor regulamentul acesteia, precum şi propunerile de modificare;
d) prezintã Camerei Deputaţilor spre aprobare proiectul de buget al acesteia şi contul de încheiere a exerciţiului bugetar. Proiectul de buget se distribuie cãtre deputaţi împreunã cu nota de fundamentare şi anexele acestuia, cu cel puţin 7 zile înainte de data supunerii spre aprobare plenului Camerei;
e) pregãteşte şi asigurã desfãşurarea în bune condiţii a lucrãrilor Camerei Deputaţilor;
f) primeşte sub formã electronicã şi asigurã difuzarea pe site-ul Camerei Deputaţilor a proiectelor de legi, propunerilor legislative, proiectelor de hotãrâri ale Camerei Deputaţilor, amendamentelor primite de la Guvern şi rapoartelor comisiilor parlamentare, în ordinea depunerii acestora la Secretariatul general al Camerei Deputaţilor. Documentele menţionate pot fi transmise şi pe suport hârtie, la solicitarea scrisã a deputaţilor, formulatã la începutul fiecãrei sesiuni;
g) hotãrãşte, în cazul iniţiativelor legislative, reţinerea lor spre dezbatere şi adoptare ca primã Camerã sesizatã sau trimiterea la Senat a celor pentru care Camera Deputaţilor este Camerã decizionalã;
h) difuzeazã la casetele deputaţilor programul de lucru, ordinea de zi, informarea cu privire la iniţiativele legislative înregistrate la Biroul permanent al Camerei Deputaţilor, proiectele de hotãrâri ale Camerei Deputaţilor, legile adoptate cu privire la care deputaţii pot sesiza Curtea Constituţionalã, precum şi alte documente care nu sunt menţionate la lit. f);
i) întocmeşte proiectul ordinii de zi a şedinţelor Camerei Deputaţilor şi al programului de lucru al acesteia, pe care le transmite Comitetului liderilor grupurilor parlamentare spre dezbatere şi aprobare;
j) rezolvã orice sesizare privind situaţia de incompatibilitate, vacantare, blocaj, obstrucţionare sau comportament abuziv din partea biroului comisiei sau a unui grup de deputaţi al unei comisii permanente, nerezolvatã de comisia respectivã;
k) organizeazã relaţiile Camerei cu parlamentele altor state şi cu organizaţiile parlamentare pe baza consultãrii, în funcţie de natura acţiunilor avute în vedere, a Comitetului director al Grupului Român al Uniunii Interparlamentare, a grupurilor parlamentare, a Comisiei de politicã externã şi a altor comisii permanente, informând Camera Deputaţilor asupra mãsurilor stabilite, inclusiv cu privire la componenţa nominalã a delegaţiilor;
l) supune spre aprobare Camerei Deputaţilor componenţa delegaţiilor permanente la organizaţiile parlamentare mondiale sau regionale, pe baza consultãrii grupurilor parlamentare şi cu respectarea configuraţiei politice iniţiale a Camerei;
m) avizeazã şi supune aprobãrii plenului Camerei structura organizatoricã, statul de funcţii şi regulamentul serviciilor Camerei Deputaţilor;
n) conduce şi controleazã serviciile Camerei Deputaţilor;
o) aprobã regulamentul privind paza şi accesul persoanelor în sediul Camerei Deputaţilor;
p) propune Camerei Deputaţilor numirea secretarului general şi a secretarului general adjunct;
r) îndeplineşte orice alte atribuţii prevãzute de prezentul regulament, alte dispoziţii legale sau însãrcinãri date de Camera Deputaţilor.
(2) La lucrãrile Biroului permanent participã reprezentantul Guvernului pentru relaţia cu Parlamentul, liderii grupurilor parlamentare constituite în Camerã, iar la lucrãrile care vizeazã activitãţile comisiilor participã preşedinţii comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor.
(3) Dezbaterile din Biroul permanent se consemneazã în stenograme şi se introduc pe site-ul Camerei Deputaţilor, cu excepţia celor declarate confidenţiale.
(4) Deputaţii pot consulta stenogramele sau pot obţine o copie de pe acestea, cu excepţia celor declarate confidenţiale de cãtre Biroul permanent, care pot fi numai consultate.
ART. 32
Biroul permanent se convoacã la cererea preşedintelui Camerei Deputaţilor sau la cererea a cel puţin 4 membri ai sãi.
ART. 33
Preşedintele Camerei Deputaţilor are urmãtoarele atribuţii:
a) convoacã deputaţii în sesiuni ordinare sau extraordinare, conform prevederilor prezentului regulament;
b) conduce lucrãrile plenului Camerei Deputaţilor, asistat obligatoriu de 2 secretari, şi asigurã menţinerea ordinii în timpul dezbaterilor, precum şi respectarea prevederilor prezentului regulament;
c) acordã cuvântul, modereazã discuţiile, sintetizeazã problemele puse în dezbatere, stabileşte ordinea votãrii, precizeazã semnificaţia votului şi anunţã rezultatul acestuia;
d) conduce lucrãrile şedinţelor Biroului permanent;
e) sesizeazã Curtea Constituţionalã în condiţiile prevãzute la art. 146 lit. a), b), c) şi e) din Constituţia României, republicatã;
f) asigurã trimiterea de îndatã la Senat, spre dezbatere, a proiectelor de legi adoptate sau respinse de Camera Deputaţilor ori, dupã caz, Preşedintelui României, spre promulgare, a legilor votate, în termenele legale;
g) reprezintã Camera Deputaţilor în relaţiile interne şi externe;
h) prezintã rapoarte justificative, anual, în faţa plenului asupra utilizãrii fondului preşedintelui;
i) îndeplineşte orice alte atribuţii prevãzute de prezentul regulament, precum şi însãrcinãrile date de plenul Camerei Deputaţilor.
ART. 34
Vicepreşedinţii îndeplinesc, prin rotaţie, atribuţiile preşedintelui, la cererea sa sau în caz de indisponibilitate a acestuia, precum şi alte sarcini încredinţate de Biroul permanent.
ART. 35
Secretarii întocmesc lista înscrierilor la cuvânt, pe baza solicitãrilor, în ordinea în care acestea au fost fãcute; prezintã propunerile, amendamentele şi orice alte comunicãri adresate plenului Camerei Deputaţilor, efectueazã apelul nominal, consemneazã rezultatul votului, ţin evidenţa hotãrârilor adoptate, vegheazã la întocmirea stenogramelor şedinţelor plenului Camerei Deputaţilor, îl asistã pe preşedintele Camerei Deputaţilor în realizarea atribuţiilor ce îi revin şi îndeplinesc orice alte sarcini primite de la acesta sau de la Biroul permanent.
ART. 36
(1) Chestorii verificã modul de gestionare a patrimoniului, funcţionarea şi calitatea serviciilor Camerei Deputaţilor şi fac propuneri corespunzãtoare Biroului permanent. Aceştia exercitã controlul financiar asupra cheltuielilor efectuate, prezintã Biroului permanent proiectul de buget al Camerei Deputaţilor şi contul de încheiere a exerciţiului bugetar anual, asigurã menţinerea ordinii în sediul Camerei Deputaţilor şi îndeplinesc alte atribuţii, în conformitate cu dispoziţiile preşedintelui acesteia sau ale Biroului permanent.
(2) În exercitarea atribuţiilor de control financiar-contabil chestorii sunt sprijiniţi de un corp de control compus din 2 experţi contabili şi sunt subordonaţi numai plenului Camerei Deputaţilor.
(3) La sfârşitul fiecãrei sesiuni parlamentare chestorii prezintã plenului Camerei Deputaţilor un raport cu privire la rezultatele controalelor efectuate.
ART. 37
Comitetul liderilor grupurilor parlamentare este alcãtuit din liderii grupurilor parlamentare constituite conform configuraţiei politice iniţiale şi are urmãtoarele atribuţii:
a) aprobã ordinea de zi a şedinţelor Camerei Deputaţilor şi programul de lucru al acesteia, precum şi modificãrile sau completãrile aduse ordinii de zi ori programului de lucru;
b) propune plenului Camerei Deputaţilor modul de organizare a dezbaterilor în plenul Camerei Deputaţilor prin alocarea pentru fiecare grup parlamentar, în funcţie de ponderea sa în numãrul total al deputaţilor, a timpului afectat pentru luãrile de cuvânt în şedinţa plenarã a Camerei Deputaţilor; alocarea timpului afectat dezbaterilor este obligatorie la dezbaterile politice şi facultativã la dezbaterile generale asupra unui proiect de lege sau asupra unei propuneri legislative;
c) poate include în ordinea de zi dezbaterea unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative la care termenul de depunere a raportului a fost depãşit.
ART. 38
(1) Comitetul liderilor grupurilor parlamentare hotãrãşte cu majoritatea rezultatã din ponderea votului fiecãrui membru prezent. Ponderea este datã de proporţia grupului parlamentar reprezentat de lider în numãrul total al deputaţilor, conform configuraţiei politice iniţiale.
(2) La lucrãrile Comitetului liderilor grupurilor parlamentare din Camera Deputaţilor participã, fãrã drept de vot, preşedintele Camerei Deputaţilor şi, dacã este cazul, reprezentantul Guvernului României sau preşedintele comisiei parlamentare care a depãşit termenul de depunere a raportului.
(3) Comitetul liderilor grupurilor parlamentare din Camera Deputaţilor se întruneşte sãptãmânal, de regulã miercurea şi ori de câte ori este nevoie, la cererea unui lider de grup parlamentar, a preşedintelui Camerei Deputaţilor sau a Biroului permanent al Camerei Deputaţilor.
(4) Comitetul liderilor grupurilor parlamentare se întruneşte şi lucreazã în mod regulamentar în prezenţa a mai mult de jumãtate din numãrul liderilor grupurilor parlamentare, care reprezintã majoritatea deputaţilor, fiind prezidat de preşedintele Camerei Deputaţilor.

SECŢIUNEA a 5-a
Comisiile Camerei Deputaţilor

1. Dispoziţii comune
ART. 39
Comisiile Camerei Deputaţilor sunt organisme de lucru ale acesteia, înfiinţate cu scopul de a îndeplini atribuţiile prevãzute de lege şi de prezentul regulament. Comisiile Camerei Deputaţilor pregãtesc documentele de lucru pentru lucrãrile în plen ale acesteia şi exercitã controlul parlamentar.
ART. 40
(1) Camera Deputaţilor constituie comisii permanente şi poate institui comisii de anchetã sau alte comisii speciale.
(2) Camera Deputaţilor constituie, de asemenea, comisii de mediere sau alte comisii comune cu Senatul.
(3) Comisiile permanente ale Camerei Deputaţilor sunt formate dintr-un numãr de 11-33 de deputaţi, cu excepţia Comisiei pentru regulament, care se compune din câte un reprezentant al fiecãrui grup parlamentar din Camera Deputaţilor. Numãrul membrilor comisiilor permanente se stabileşte, pentru fiecare caz în parte, de plenul Camerei Deputaţilor, la propunerea Comitetului liderilor grupurilor parlamentare din Camera Deputaţilor.

Obiectivele, numãrul membrilor, componenţa nominalã şi conducerea comisiilor de anchetã sau speciale ale Camerei Deputaţilor se aprobã de plenul acesteia odatã cu constituirea acestora.
(4) Un deputat face parte, în mod obligatoriu, dintr-o singurã comisie permanentã, cu excepţia membrilor Comisiei pentru regulament, Comisiei pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor şi ai Comisiei pentru egalitatea de şanse pentru femei şi bãrbaţi, care pot face parte şi din altã comisie permanentã. Pe durata mandatului, membrii Biroului permanent pot opta pentru una dintre comisiile permanente.
ART. 41
(1) Alcãtuirea comisiilor Camerei Deputaţilor se face cu respectarea configuraţiei politice iniţiale a acesteia.
(2) Pentru fiecare comisie numãrul de locuri care revine fiecãrui grup parlamentar sau deputaţilor independenţi se aprobã prin hotãrâre a Camerei Deputaţilor, la propunerea Comitetului liderilor grupurilor parlamentare.
ART. 42
Propunerile de membri ai comisiilor Camerei Deputaţilor se vor face de grupurile parlamentare, în limita locurilor aprobate de plenul Camerei Deputaţilor, potrivit prevederilor prezentului regulament, în termenul stabilit de Biroul permanent al Camerei Deputaţilor.
ART. 43
(1) Numãrul membrilor fiecãrei comisii a Camerei Deputaţilor este stabilit, prin acordul liderilor grupurilor parlamentare, cu respectarea configuraţiei politice iniţiale a Camerei Deputaţilor.
(2) În cazul în care nu existã dezacord asupra numãrului membrilor în comisiile Camerei Deputaţilor potrivit alin. (1), plenul Camerei Deputaţilor va aproba, prin hotãrâre, componenţa numericã şi nominalã a comisiilor acesteia cu votul deschis al majoritãţii deputaţilor prezenţi.
ART. 44
Dacã grupurile parlamentare nu ajung la un acord asupra componenţei uneia sau a mai multor comisii, Biroul permanent supune spre aprobare şi Camera Deputaţilor hotãrãşte, cu votul majoritãţii membrilor prezenţi, asupra candidaturilor susţinute de fiecare dintre grupurile parlamentare, respectându-se configuraţia politicã iniţialã a Camerei.
ART. 45
(1) În prima lor şedinţã, convocatã de Biroul permanent al Camerei Deputaţilor, comisiile permanente îşi aleg birourile, compuse din câte un preşedinte, 2 vicepreşedinţi şi 2 secretari, cu excepţia Comisiei pentru regulament, al cãrei birou este compus din preşedinte, un vicepreşedinte şi 2 secretari. Funcţiile din biroul Comisiei pentru regulament sunt ocupate în ordinea mãrimii grupurilor parlamentare.
(2) Componenţa biroului comisiei se stabileşte prin negocieri între liderii grupurilor parlamentare, respectându-se configuraţia politicã iniţialã a Camerei, aşa cum rezultã din constituirea iniţialã a grupurilor parlamentare.
(3) Propunerile nominale pentru funcţiile prevãzute la alin. (1) se fac de cãtre liderii grupurilor parlamentare, în cadrul numãrului de locuri stabilit potrivit alin. (2).
(4) Lista candidaţilor pentru biroul comisiei se supune în întregime votului membrilor acesteia şi se aprobã cu majoritatea voturilor deputaţilor prezenţi.
(5)*) Revocarea unui membru din biroul comisiei se hotãrãşte cu votul majoritãţii deputaţilor din comisie, la solicitarea grupului parlamentar care l-a propus sau a mai mult de jumãtate din numãrul membrilor comisiei.
--------
*) Teza finalã a acestui text a fost declaratã neconstituţionalã prin <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 602 din 14 noiembrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 18 noiembrie 2005; şi-a încetat efectele juridice în data de 2 ianuarie 2006, conform art. 147 alin. (1) din Constituţia României, republicatã.

ART. 46
Biroul fiecãrei comisii a Camerei Deputaţilor:
a) propune ordinea de zi a şedinţelor, prezentând comisiei lista cuprinzând toate iniţiativele legislative şi celelalte probleme de competenţa acesteia;
b) propune proiectul regulamentului de funcţionare a comisiei şi orice modificare a acestuia;
c) propune sarcinile ce revin deputaţilor din comisie;
d) adoptã hotãrâri în chestiuni care intereseazã bunul mers al activitãţii comisiei, stabileşte atribuţiile personalului tehnic de specialitate al comisiei şi controleazã îndeplinirea acestora;
e) constituie, cu aprobarea comisiei, dacã este necesar, subcomisii, desemnându-le misiunea, componenţa şi conducerea;
f) invitã sã ia parte la lucrãrile comisiei reprezentanţi ai societãţii civile, ai asociaţiilor patronale, profesionale sau sindicale, ai administraţiei publice centrale ori locale, precum şi ai altor persoane juridice, precum şi persoane fizice, la solicitarea membrilor comisiei, a Guvernului şi a persoanelor interesate;
g) organizeazã, la propunerea membrilor comisiei, şedinţe de consultãri cu reprezentanţi ai societãţii civile, ai asociaţiilor patronale şi profesionale, ai sindicatelor, ai administraţiei publice centrale sau/şi locale;
h) aprobã prezenţa persoanelor interesate sã ia parte la lucrãrile comisiei în condiţiile prevãzute la art. 140 alin. (1) teza a II-a.
ART. 47
Preşedintele comisiei:
a) conduce şedinţele comisiei;
b) poate propune ca la lucrãrile comisiei, în scopul realizãrii lor în bune condiţii, sã ia parte şi alte persoane;
c) convoacã biroul comisiei pentru a stabili modalitãţile de îndeplinire a activitãţilor reglementate la art. 46;
d) asigurã reprezentarea comisiei în raporturile cu Guvernul României, cu Biroul permanent al Camerei şi cu celelalte comisii ale Camerei Deputaţilor şi ale Senatului;
e) îndeplineşte alte atribuţii cerute de desfãşurarea în bune condiţii a lucrãrilor comisiei prevãzute în prezentul regulament, în Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, precum şi în regulamentul comisiei;
f) solicitã Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, pentru activitatea comisiei şi a membrilor acesteia, personal de secretariat şi de specialitate, logistica necesarã în vederea desfãşurãrii activitãţii comisiei, autoturisme, în mod similar cu liderul de grup.
ART. 48
Vicepreşedinţii comisiilor îndeplinesc, pe rând, atribuţiile preşedintelui, în absenţa sau potrivit delegãrii date de cãtre acesta.
ART. 49
Secretarii comisiilor:
a) ţin evidenţa prezenţei membrilor comisiei la şedinţele acesteia;
b) asigurã redactarea tuturor actelor comisiei;
c) numãrã voturile exprimate în şedinţele comisiei;
d) urmãresc întocmirea proceselor-verbale, realizarea stenogramelor sau înregistrarea şedinţelor comisiei, dupã caz;
e) urmãresc buna funcţionare a dotãrilor comisiei, precum şi activitatea personalului;
f) îndeplinesc orice alte activitãţi necesare bunului mers al activitãţii comisiei, ca urmare a dispoziţiilor biroului sau ale preşedintelui acesteia.
ART. 50
Înainte de aprobarea ordinii de zi preşedintele de şedinţã este obligat sã supunã votului toate propunerile de modificare sau de completare a ordinii de zi.
ART. 51
(1) Convocarea şedinţelor comisiei se face cu cel puţin 24 de ore înainte de cãtre preşedintele acesteia sau, în lipsa lui, de un vicepreşedinte care îl înlocuieşte.
(2) Participarea deputaţilor la şedinţele comisiilor este obligatorie.
(3) Pentru ca şedinţele comisiei sã se desfãşoare în mod regulamentar este necesarã prezenţa majoritãţii membrilor.
(4) Hotãrârile comisiilor Camerei Deputaţilor se adoptã cu votul majoritãţii membrilor prezenţi.
(5) În caz de absenţã nejustificatã de la lucrãrile comisiei, deputatului i se reţine din indemnizaţia lunarã, pentru fiecare zi de absenţã, o sumã de bani ce reprezintã a 21-a parte din indemnizaţia lunarã, la care se adaugã diurna de deplasare.
(6) Deputatul care absenteazã de la lucrãrile comisiei poate fi înlocuit de un alt deputat din acelaşi grup, pe baza împuternicirii semnate de liderul grupului parlamentar.
ART. 52
(1) Şedinţele comisiilor parlamentare pot avea loc în acelaşi timp cu cele ale plenului Camerei Deputaţilor, pe baza aprobãrii date de Biroul permanent, la solicitarea preşedintelui de comisie.
(2) Şedinţele comisiilor parlamentare nu pot avea loc concomitent cu şedinţa plenului dedicatã votului final, potrivit ordinii de zi. De asemenea, lucrãrile comisiei se suspendã de drept în cazul în care preşedintele de şedinţã al Camerei Deputaţilor solicitã prezenţa deputaţilor la lucrãrile în plen.
(3) Activitatea comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor se desfãşoarã, de regulã, la sediul Parlamentului. În cazuri excepţionale şi cu aprobarea prealabilã a Biroului permanent, activitatea comisiilor se poate desfãşura în afara sediului Parlamentului.
ART. 53
Şedinţele comisiilor Camerei Deputaţilor sunt publice, cu excepţia cazurilor în care plenul acestora prevede altfel. Lucrãrile comisiilor Camerei Deputaţilor pot fi transmise pe reţeaua internã de televiziune a Camerei Deputaţilor şi la posturile de radio şi televiziune.
ART. 54
(1) Miniştrii au acces la lucrãrile comisiilor. Dacã li se solicitã participarea, prezenţa lor devine obligatorie. Guvernul trebuie înştiinţat, prin preşedintele comisiei, cu cel puţin 24 de ore înainte, cu privire la data, ora şi locul desfãşurãrii şedinţelor comisiilor.
(2) O datã pe sesiune miniştrii prezintã un raport de activitate şi strategia ministerului în faţa comisiei de resort a Camerei Deputaţilor.
ART. 55
(1) La şedinţele comisiilor vor fi invitaţi sã participe deputaţii şi senatorii care au fãcut propuneri, care stau la baza lucrãrilor acestora, cum ar fi autori de propuneri legislative, de amendamente etc., precum şi, la cererea preşedintelui comisiei, specialişti ai Consiliului Legislativ.
(2) Comisiile pot invita sã participe la lucrãri persoane interesate, reprezentanţi ai unor organizaţii neguvernamentale şi specialişti din partea unor autoritãţi publice sau a altor instituţii specializate. Reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale şi specialiştii invitaţi pot sã îşi prezinte opiniile cu privire la problemele discutate în comisie sau pot înmâna preşedintelui comisiei documentaţii ce vizeazã tematica pusã în discuţie.
(3) Numai deputaţii care sunt membri ai comisiei permanente sau înlocuitorii împuterniciţi au drept de vot la lucrãrile comisiei.
(4) Comisia poate hotãrî, la propunerea biroului comisiei, a preşedintelui sau a unui deputat, limitarea duratei luãrilor de cuvânt. Deputaţii, senatorii şi invitaţii sunt obligaţi sã se refere exclusiv la chestiunea supusã dezbaterii. În caz contrar preşedintele poate retrage cuvântul. Nimeni nu poate lua cuvântul decât dacã îi este dat de preşedinte.
ART. 56
(1) La începerea dezbaterii unui punct aflat pe ordinea de zi, comisia desemneazã, la propunerea preşedintelui sau a unui alt membru, unul ori mai mulţi raportori dintre membrii sãi.
(2) Raportorul va participa la redactarea raportului sau a avizului comisiei, care va fi supus aprobãrii acesteia, şi poate susţine raportul în plenul Camerei.
(3) Rapoartele şi avizele vor cuprinde, în mod obligatoriu, pe lângã opinia majoritãţii membrilor comisiei, atât amendamentele admise, cât şi pãrerea contrarã motivatã a celorlalţi deputaţi din comisie şi amendamentele respinse.
ART. 57
(1) Votul în comisie este, de regulã, deschis.
(2) În anumite situaţii, hotãrâte prin vot de membrii acesteia, se poate recurge şi la vot secret.
ART. 58
(1) Cu privire la desfãşurarea şedinţelor comisiilor se încheie procese-verbale şi se pot realiza stenograme sau înregistrãri, care pot fi consultate de deputaţi.
(2) La sfârşitul fiecãrei şedinţe, prin grija biroului comisiei se redacteazã sinteza lucrãrilor şi un comunicat de presã.
(3) Sinteza lucrãrilor fiecãrei comisii se publicã sãptãmânal în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a. Sinteza cuprinde problemele dezbãtute, rezultatul votului asupra articolelor şi proiectelor de legi, numele şi prenumele celor prezenţi şi ale celor absenţi.
2. Comisiile permanente ale Camerei Deputaţilor
ART. 59
Comisiile permanente se aleg pe întreaga duratã a legislaturii. Denumirile şi domeniile de activitate ale comisiilor permanente sunt urmãtoarele:
1. Comisia pentru politicã economicã, reformã şi privatizare
- restructurarea economiei la nivel macroeconomic şi la nivel sectorial; programe de reconstrucţie şi dezvoltare; prognozã economicã; mijloace şi instituţii specifice ale economiei de piaţã; problemele preţurilor şi concurenţei; libera iniţiativã; privatizarea; activitatea economicã a Autoritãţii pentru Valorificarea Activelor Statului şi a societãţilor de investiţii financiare, a regiilor autonome şi a societãţilor comerciale cu capital integral de stat sau mixt; importul şi exportul de capital;
- alte probleme privind strategia dezvoltãrii economice şi politica reformei.
2. Comisia pentru buget, finanţe şi bãnci
- bugetul de stat şi execuţia bugetarã; bugetul asigurãrilor sociale de stat şi execuţia acestuia; politica financiarã; sistemul de impozite şi taxe, asigurãri şi reasigurãri; echilibrul monetar, circulaţia bãneascã, credite şi sisteme de credite, dobânzi, scont; bursa de valori şi efecte; împrumuturi externe ale statului sau garantate de stat; investiţii realizate din credite bugetare.
3. Comisia pentru industrii şi servicii
- industria şi ramurile ei; transporturi, comerţ (interior şi exterior), turism; protecţia consumatorilor; strategii de dezvoltare a industriilor şi a serviciilor; asigurarea resurselor de materii prime şi energie pentru economia naţionalã; dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii în industrie şi în servicii; probleme specifice ale privatizãrii în industrie şi servicii, ale dezvoltãrii sectorului privat în aceste ramuri; bursele de mãrfuri industriale şi servicii; strategii de investiţii; calitatea produselor industriale şi a serviciilor; standarde şi mãrci; protecţia investiţiilor şi a mãrcilor; progresul tehnic şi dezvoltarea tehnologicã; eficienţa şi capacitatea concurenţialã a produselor şi serviciilor pe piaţa internã şi externã.
4. Comisia pentru agriculturã, silviculturã, industrie alimentarã şi servicii specifice
- programe în domeniul agriculturii, horticulturii, zootehniei, pisciculturii, silviculturii, fondului cinegetic; probleme specifice ale privatizãrii în agriculturã; libera iniţiativã, forme de proprietate, de asociere, creditare, arendare; gospodãrirea fondului funciar; activitatea societãţilor şi regiilor cu capital de stat sau mixt din agriculturã, silviculturã şi alimentaţie; servicii pentru agriculturã, îmbunãtãţiri funciare, industrie alimentarã şi silviculturã.
5. Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minoritãţilor naţionale
- drepturile omului şi ale cetãţeanului; problemele minoritãţilor; libertatea de conştiinţã; problemele cultelor religioase; libertatea de exprimare prin alte mijloace decât prin cele de informare în masã.
6. Comisia pentru administraţie publicã, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic
- autonomia localã; reforme administrative; organizarea administrativ-teritorialã; statutul funcţionarului public; sisteme urbane; reţele urbane şi rurale; finanţele publice locale; sisteme ecologice şi echilibru ecologic; calitatea aerului, apei, solului; protecţia florei, faunei şi aşezãrilor umane; recuperarea zonelor deteriorate; tehnologii pentru controlul şi eliminarea emisiilor poluante; gospodãrirea apelor; amenajarea teritoriului; construcţii.
7. Comisia pentru muncã şi protecţie socialã
- raporturile individuale de muncã (contractul individual de muncã, timpul de lucru, concediile, protecţia muncii, sistemul de salarizare, jurisdicţia muncii, statutul juridic al femeii salariate); raporturile colective de muncã (negocierea colectivã, contractul colectiv de muncã, jurisdicţia conflictelor colective de muncã); statutul juridic al sindicatelor şi al organizaţiilor patronale; sistemul asigurãrilor sociale (pensii, indemnizaţii, ajutor de şomaj, alocaţie de stat); asistenţa socialã (ajutoare materiale, gratuitãţi); ajutoare materiale pentru persoane defavorizate: bãtrâni, persoane cu handicap, minori şi altele; problematica ocupãrii forţei de muncã.
8. Comisia pentru sãnãtate şi familie
- ocrotirea sãnãtãţii populaţiei; asistenţã sanitarã; forme de organizare a reţelei sanitare; problemele sociale ale familiei, mamei şi copilului, bãtrânilor şi persoanelor cu dizabilitãţi; probleme demografice.
9. Comisia pentru învãţãmânt, ştiinţã, tineret şi sport
- învãţãmântul de toate formele şi gradele; cercetarea ştiinţificã; activitatea sportivã; problemele tineretului; protecţia proprietãţii intelectuale.
10. Comisia pentru culturã, arte, mijloace de informare în masã
- instituţii de artã şi culturã; protecţia patrimoniului cultural naţional; activitatea presei şi a celorlalte mijloace de informare în masã.
11. Comisia juridicã, de disciplinã şi imunitãţi
- constituţionalitatea proiectelor de legi şi a propunerilor legislative; reglementãri în domeniul dreptului civil, penal, contravenţional, procedurã civilã, penalã, administrativã, organizarea judecãtoreascã; alte reglementãri cu caracter precumpãnitor juridic; probleme de disciplinã parlamentarã, incompatibilitãţi şi imunitãţi.
12. Comisia pentru apãrare, ordine publicã şi siguranţã naţionalã
- probleme privind apãrarea, ordinea publicã şi siguranţa naţionalã.
13. Comisia pentru politicã externã
- probleme şi programe de politicã externã a României; dialogul bilateral cu comisiile similare ale parlamentelor altor state şi ale organismelor parlamentare internaţionale; avizarea tratatelor, convenţiilor şi altor instrumente internaţionale la care aderã România; audierea persoanelor propuse sã fie numite în funcţia de ambasador al României în strãinãtate, în urma cãreia dã un aviz consultativ.
14. Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii
- examinarea petiţiilor primite şi cercetarea abuzurilor semnalate prin aceste petiţii; efectuarea unei anchete asupra abuzurilor sesizate în cazurile în care Camera Deputaţilor dispune aceasta ca urmare a prezentãrii, potrivit regulamentuui, a unei cereri în faţa plenului Camerei Deputaţilor.
15. Comisia pentru regulament
- interpretarea regulamentului, monitorizarea şi analiza intervenţiilor referitoare la procedurã formulate în plenul Camerei Deputaţilor şi elaborarea propunerilor de amendare a regulamentului la începutul sesiunilor ordinare, când este cazul; evidenţa şi regularitatea cutumelor parlamentare; studierea şi informarea operativã a Camerei şi a Biroului permanent despre procedurile parlamentare din alte state sau din adunãri parlamentare paneuropene; elaborarea şi prezentarea Biroului permanent al Camerei Deputaţilor a propunerilor de modificare şi completare a Regulamentului Camerei Deputaţilor; analizarea sesizãrilor trimise de Camerã, de Biroul permanent sau de preşedintele Camerei cu privire la procedurile şi prevederile regulamentului şi prezentarea punctului de vedere în Camera Deputaţilor; avizarea regulamentelor comisiilor permanente.
16. Comisia pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor
- tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor, tehnologii avansate specifice domeniului, alinierea la reglementãrile, respectiv la standardele internaţionale, şi proprietatea intelectualã în domeniu.
17. Comisia pentru egalitatea de şanse pentru femei şi bãrbaţi
- eliminarea oricãror forme de discriminare dupã criteriul de sex şi îmbunãtãţirea condiţiei femeii în societate;
- integrarea principiului egalitãţii de şanse pentru femei şi bãrbaţi în iniţiativele legislative, în politicile şi programele ce intereseazã atât femeile, cât şi bãrbaţii;
- urmãrirea aplicãrii prevederilor referitoare la egalitatea de şanse şi de tratament pentru femei şi bãrbaţi din documentele internaţionale ratificate de România.
ART. 60
(1) Schimbarea unui membru dintr-o comisie a Camerei Deputaţilor se face la solicitarea grupului parlamentar care l-a propus, cu aprobarea plenului Camerei Deputaţilor.
(2) În cazul în care un grup parlamentar îşi modificã componenţa sau îşi înceteazã existenţa, Camera Deputaţilor poate hotãrî asupra rãmânerii în comisii a deputaţilor deveniţi independenţi, în limita locurilor disponibile rãmase.
(3) Calitatea de membru al comisiei poate înceta prin demisie sau la propunerea grupului parlamentar din care a fãcut parte deputatul, în cazul în care acesta nu mai este membru al grupului. În acest caz, acelaşi grup parlamentar poate propune un alt deputat pentru a fi ales membru al comisiei.
ART. 61
Comisiile permanente ale Camerei Deputaţilor examineazã proiectele de legi, propunerile legislative, proiectele de hotãrâri ale Camerei Deputaţilor, avizele şi amendamentele, în vederea elaborãrii rapoartelor sau avizelor, dupã caz; dezbat şi hotãrãsc asupra altor probleme trimise de Biroul permanent al Camerei Deputaţilor; pot efectua anchete parlamentare, precum şi alte activitãţi, în conformitate cu prevederile prezentului regulament şi ale Regulamentului şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului.
ART. 62
Biroul permanent trimite, spre examinare şi în vederea elaborãrii rapoartelor, proiectele de legi, propunerile legislative, proiectele de hotãrâri ale Camerei şi amendamentele formulate de cãtre Guvern comisiei permanente sesizate în fond, în competenţa cãreia intrã materia reglementatã prin proiectul sau propunerea respectivã. Acesta poate sesiza şi alte comisii pentru a-şi da avizul cu privire la lucrarea respectivã.
ART. 63
În cazul în care Biroul permanent sesizeazã în fond douã sau mai multe comisii asupra unei iniţiative legislative, comisiile respective vor redacta un raport comun. În cazul în care comisiile sesizate în fond lucreazã împreunã, conducerea şedinţelor se va realiza prin rotaţie de preşedinţii comisiilor.
ART. 64
(1) Orice comisie permanentã poate solicita motivat Biroului permanent sã întocmeascã un raport, sã participe la întocmirea unui raport comun sau sã îşi dea avizul asupra unui proiect de lege ori a unei propuneri legislative trimise spre examinare altei comisii.
(2) Solicitarea se va realiza în cel mult 5 zile de la sesizarea comisiei ce urmeazã sã întocmeascã raportul sau sã îşi dea avizul, cu condiţia încadrãrii în termenul de depunere a raportului.
(3) Dacã solicitarea este aprobatã, respectivei comisii i se vor trimite şi amendamentele deja depuse.
(4) Dacã o comisie permanentã considerã cã un proiect de lege sau o propunere legislativã cu care a fost sesizatã nu este de competenţa sa, aceasta poate solicita motivat Biroului permanent, în cel mult 3 zile de la sesizarea ei, trimiterea respectivei iniţiative legislative altei comisii.
(5) În cazul în care Biroul permanent refuzã solicitãrile comisiilor prevãzute la alin. (1) şi (4), Camera hotãrãşte prin vot.
ART. 65
(1) Comisia permanentã sesizatã în fond va stabili un termen în care sã îi fie remise avizul sau avizele celorlalte comisii care examineazã proiectul ori propunerea legislativã, consultându-se cu acestea şi ţinând seama de termenul de predare a raportului.
(2) Termenul de remitere a avizului sau avizelor nu poate fi mai mic de jumãtate din termenul pe care comisia sesizatã în fond îl are pentru predarea raportului.
(3) În caz de nerespectare a acestui termen comisia sesizatã în fond îşi va putea redacta raportul fãrã a mai aştepta avizul sau avizele respective.
(4) Deputaţii care nu fac parte din comisia sesizatã în fond, precum şi Guvernul vor putea depune amendamente într-un termen ce nu poate fi mai mic de jumãtate din termenul pe care comisia sesizatã în fond îl are pentru predarea raportului de la anunţarea în plenul Camerei a proiectului de lege sau a propunerii legislative.
(5) Comisia sesizatã în fond nu va putea finaliza şi depune raportul decât dupã expirarea unui termen ce nu poate fi mai mic de jumãtate din termenul pe care comisia sesizatã în fond îl are pentru predarea raportului.
ART. 66
La şedinţele comisiei sesizate în fond vor fi invitaţi la dezbateri atât raportorii comisiilor sesizate pentru avize, cât şi specialişti ai Consiliului Legislativ, dacã este necesarã prezenţa acestora.
ART. 67
(1) În raportul comisiilor sesizate în fond se va face referire la toate avizele celorlalte comisii care au examinat proiectul sau propunerea respectivã, la toate amendamentele primite, admise ori respinse, la avizul Consiliului Legislativ şi la avizele altor autoritãţi publice, dacã s-au întocmit asemenea avize.
(2) Raportul va cuprinde propuneri motivate privind admiterea fãrã modificãri a actului examinat, respingerea acestuia sau admiterea lui cu modificãri şi/ori completãri şi se înainteazã Biroului permanent.
(3) În cazul în care o comisie examineazã în fond mai multe proiecte de legi şi propuneri legislative care au acelaşi obiect de reglementare se întocmeşte un singur raport, cu respectarea prevederilor alin. (1) şi (2).
ART. 68
(1) În cazul în care o comisie are spre examinare în fond mai multe iniţiative legislative care au acelaşi obiect de reglementare, se întocmeşte un singur raport.
(2) Prima iniţiativã legislativã va fi reţinutã de comisie ca proiect de bazã, pentru care se face propunere de aprobare, iar pentru celelalte iniţiative legislative se face propunere de respingere, urmând ca prevederile pe care acestea le conţin sã fie considerate amendamente la proiectul propus spre aprobare.
(3) În cazul în care Camera Deputaţilor este Camerã decizionalã, ea va solicita Senatului trimiterea iniţiativelor legislative care au stat la baza formei adoptate de Senat.
(4) În cazul în care pentru una dintre iniţiativele legislative la care se referã alin. (1) s-a aprobat procedurã de urgenţã, raportul se elaboreazã în procedurã de urgenţã.
ART. 69
(1) Biroul permanent aprobã termenele de depunere a raportului dupã consultarea preşedinţilor comisiilor sesizate în fond; modificarea acestor termene poate fi aprobatã numai de Biroul permanent de cel mult douã ori, la solicitarea scrisã a preşedintelui comisiei sesizate în fond. Termenele aprobate de Biroul permanent, în cazul în care Camera Deputaţilor este prima Camerã sesizatã, nu pot fi, de regulã, mai mici de 10 zile sau mai mari de 15 zile. În cazul în care Camera Deputaţilor este Camerã decizionalã, aceste termene nu pot fi, de regulã, mai mici de 14 zile sau mai mari de 60 de zile.
(2) Raportul va fi imprimat şi difuzat deputaţilor cu cel puţin 3 zile înainte de data stabilitã pentru dezbaterea proiectului de lege sau a propunerii legislative, în plenul Camerei Deputaţilor, în cazul proiectelor de legi şi al propunerilor legislative pentru care Camera Deputaţilor este prima Camerã sesizatã, şi cu cel puţin 5 zile în cazul celor pentru care Camera Deputaţilor este Camerã decizionalã.
(3) Biroul permanent poate stabili adoptarea în procedurã de urgenţã în cazul proiectelor de legi care privesc ratificarea unor tratate şi convenţii internaţionale sau acorduri de împrumut.
ART. 70
Proiectul se trimite spre reexaminare comisiei sesizate în fond, dacã în urma dezbaterilor în plen se solicitã motivat aceasta sau intervin modificãri importante pentru conţinutul sãu. Asupra acestei mãsuri Camera Deputaţilor se pronunţã prin vot, la propunerea iniţiatorului, a preşedintelui de şedinţã, a unui grup parlamentar, a preşedintelui comisiei sesizate sau, dupã caz, a raportorului acesteia. Preşedintele de şedinţã va fixa un termen pentru întocmirea raportului suplimentar şi va supune aprobãrii plenului Camerei Deputaţilor acest termen.
ART. 71
(1) Orice comisie permanentã poate porni, la solicitarea unuia sau a mai multor membri ai sãi, o anchetã, în cadrul competenţei sale, cu încuviinţarea plenului Camerei Deputaţilor, privitoare la activitatea desfãşuratã de Guvern sau de administraţia publicã.
(2) Pentru a obţine încuviinţarea comisia permanentã va prezenta o cerere motivatã, adoptatã cu votul majoritãţii membrilor sãi, în care vor fi enunţate materiile ce formeazã obiectul anchetei, scopul ei, mijloacele necesare şi termenul pânã la care raportul comisiei urmeazã sã fie prezentat plenului Camerei Deputaţilor.
3. Comisii speciale ale Camerei Deputaţilor
ART. 72
(1) Camera Deputaţilor poate constitui comisii speciale pentru avizarea unor acte legislative complexe, pentru elaborarea unor propuneri legislative sau pentru alte scopuri, indicate în hotãrârea de înfiinţare a comisiei, la propunerea a 50 de deputaţi din cel puţin douã grupuri parlamentare. Propunerile legislative astfel elaborate nu se mai supun examinãrii altor comisii.
(2) Prin aceeaşi hotãrâre se vor indica: denumirea şi obiectivele comisiei, precum şi componenţa acesteia. Componenţa comisiei şi biroul acesteia se stabilesc la propunerea Comitetului liderilor grupurilor parlamentare, respectându-se configuraţia politicã iniţialã a Camerei Deputaţilor.
(3) Comisiile speciale constituite potrivit alin. (1) au acelaşi statut ca şi comisiile permanente.
(4) Membrii comisiilor speciale îşi pãstreazã şi calitatea de membru al comisiilor permanente.
(5) Celelalte probleme legate de organizarea şi funcţionarea comisiei vor fi reglementate de biroul acesteia, în mãsura în care prevederile art. 39-58 nu sunt îndestulãtoare.
4. Comisii de anchetã ale Camerei Deputaţilor
ART. 73
(1) În condiţiile în care se considerã necesarã clarificarea cauzelor şi împrejurãrilor în care s-au produs evenimente sau au avut loc acţiuni cu efecte negative, precum şi stabilirea concluziilor, rãspunderilor şi mãsurilor ce se impun, Camera Deputaţilor poate hotãrî iniţierea unei anchete parlamentare.
(2) Ancheta poate fi realizatã de o comisie permanentã, în condiţiile art. 71, sau de o comisie de anchetã parlamentarã înfiinţatã în acest scop.
ART. 74
(1) Anchetele parlamentare nu pot avea ca obiect investigarea unor fapte sau activitãţi care fac obiectul unor anchete judiciare sau care se aflã pe rolul unor instanţe de judecatã.
(2) O anchetã parlamentarã înceteazã de drept în momentul deschiderii unor proceduri judiciare privitoare la faptele sau activitãţile care constituie obiectul ei, situaţie în care Biroul permanent al Camerei Deputaţilor anunţã organele de urmãrire penalã cã pot avea acces la toate documentele referitoare la cazul în speţã, aflate în arhiva Camerei Deputaţilor.
ART. 75
La cererea a minimum 50 de deputaţi din cel puţin douã grupuri parlamentare Camera Deputaţilor va putea hotãrî înfiinţarea unei comisii de anchetã, prevederile art. 39-58 şi ale art. 72 alin. (2)-(5) fiind aplicabile.
ART. 76
(1) În vederea audierii, Comisia de anchetã parlamentarã poate cita orice persoanã care poate avea cunoştinţã despre o faptã sau o împrejurare de naturã sã serveascã la aflarea adevãrului în cauza care formeazã obiectul activitãţii comisiei.
(2) Persoanele citate sunt obligate sã se prezinte în faţa Comisiei de anchetã parlamentarã.
(3) La cererea Comisiei de anchetã parlamentarã orice persoanã care cunoaşte fapte sau împrejurãri în legãturã cu obiectul cercetãrii ori care deţine un mijloc de probã este obligatã sã le aducã la cunoştinţã sau sã le înfãţişeze la termenele stabilite. Instituţiile şi organizaţiile sunt obligate, în condiţiile legii, sã rãspundã la solicitãrile Comisiei de anchetã parlamentarã în termenul stabilit de aceasta.
(4) Când, pentru lãmurirea unor fapte sau împrejurãri în vederea aflãrii adevãrului, este necesarã întocmirea unor rapoarte de expertizã, Comisia de anchetã parlamentarã solicitã efectuarea de expertize.
(5) Dispoziţiile legii referitoare la citarea, prezentarea şi ascultarea martorilor, precum şi cele privitoare la prezentarea şi predarea obiectelor ori înscrisurilor sau efectuarea expertizelor se aplicã în mod corespunzãtor.
(6) Preşedintele comisiei care efectueazã ancheta atrage atenţia persoanei audiate cã are obligaţia de a spune adevãrul, de a nu ascunde nimic din ceea ce ştie şi cã nerespectarea acestei obligaţii atrage rãspunderea penalã.
(7) Comisia poate solicita în cursul investigaţiilor şi accesul, în condiţiile legii, la informaţii clasificate.
(8) Cheltuielile necesare efectuãrii expertizelor şi a altor acte procedurale, ce ţin de activitatea comisiei, se aprobã de Biroul permanent al Camerei Deputaţilor, la solicitarea preşedintelui Comisiei de anchetã parlamentarã.
ART. 77
Lucrãrile Comisiei de anchetã parlamentarã se încheie cu redactarea unui raport asupra anchetei derulate, care se dezbate de Camera Deputaţilor, în termen de 15 zile de la depunere. Termenul maxim pentru realizarea unei anchete de cãtre o comisie este de 180 de zile, termen în care comisia trebuie sã depunã raportul final. La cererea motivatã a biroului Comisiei de anchetã parlamentarã, plenul Camerei Deputaţilor poate sã prelungeascã doar o singurã datã acest termen cu maximum 60 de zile.
ART. 78
(1) Concluziile, rãspunderile şi mãsurile conţinute în raportul privind ancheta parlamentarã, dezbãtute de cãtre Camera Deputaţilor, vor fi reflectate în conţinutul unei hotãrâri care, dupã adoptare, va fi înaintatã, dacã se impune, împreunã cu raportul, autoritãţilor competente în vederea examinãrii şi soluţionãrii.
(2) Pentru soluţionarea problemelor rezultate din hotãrârea Camerei Deputaţilor şi din raportul Comisiei de anchetã parlamentarã, autoritãţile competente pot avea acces la toate documentele ce au stat la baza întocmirii respectivului raport, care se pãstreazã în arhiva Camerei, conform dispoziţiilor legale în vigoare.
(3) Autoritãţile sesizate cu hotãrârea Camerei Deputaţilor şi cu raportul comisiei de anchetã parlamentarã au obligaţia sã informeze, în termen de 30 de zile de la adoptarea soluţiei, Biroul permanent al Camerei Deputaţilor privind soluţiile adoptate şi motivarea acestora. Biroul permanent va prezenta plenului Camerei Deputaţilor informarea autoritãţilor sesizate.
ART. 79
Dispoziţiile art. 76, 77 şi 78 se aplicã şi în cazul comisiilor permanente care desfãşoarã anchete potrivit art. 71.
5. Comisii de mediere*)
---------
*) Conform art. 155 alin. (1) din Constituţia României, republicatã, procedura medierii se referã doar la proiectele de legi şi propunerile legislative în curs de legiferare, înregistrate înainte de adoptarea Legii de revizuire a Constituţiei României, rãmânând aplicabilã legilor constituţionale.

ART. 80
(1) Dacã una dintre Camere adoptã un proiect de lege sau o propunere legislativã într-o redactare diferitã de cea aprobatã de cealaltã Camerã, preşedintele Camerei Deputaţilor şi preşedintele Senatului vor iniţia procedura de mediere.
(2) În acest scop Biroul permanent va propune Camerei Deputaţilor, dupã consultarea grupurilor parlamentare, un numãr de 7 deputaţi care vor face parte din comisia de mediere, urmãrindu-se respectarea configuraţiei politice a Camerei.
(3) Deputaţii aprobaţi de Camera Deputaţilor, împreunã cu 7 senatori desemnaţi de Senat, formeazã comisia de mediere.
ART. 81
(1) Comisia de mediere se reuneşte la sediul uneia dintre Camere la convocarea preşedintelui comisiei sesizate în fond de la Camera care a adoptat ultima proiectul şi stabileşte regulile dupã care îşi va desfãşura activitatea, inclusiv termenul în care urmeazã sã prezinte raportul.
(2) Conducerea lucrãrilor se realizeazã prin rotaţie de cãtre un deputat sau un senator, stabilit de comisie.
ART. 82
Hotãrârile comisiei se iau cu acordul majoritãţii membrilor acesteia. În caz de egalitate la 7 voturi decide votul preşedintelui care conduce şedinţa comisiei în momentul votãrii.
ART. 83
(1) Activitatea comisiei înceteazã odatã cu depunerea raportului, a cãrui aprobare are loc în condiţiile art. 82, precum şi în cazul în care comisia nu ajunge la un acord asupra raportului în termenul stabilit.
(2) În cazul în care comisia de mediere nu ajunge la un acord cu privire la textele aflate în divergenţã, în termenul stabilit potrivit art. 81 alin. (1), sau dacã una dintre Camere nu aprobã raportul comisiei de mediere, textele aflate în divergenţã se supun dezbaterii în şedinţa comunã a celor douã Camere, potrivit regulamentului acestor şedinţe.

CAP. II
Desfãşurarea lucrãrilor Camerei Deputaţilor

SECŢIUNEA 1
Sesiunile şi actele Camerei Deputaţilor

ART. 84
(1) Camera Deputaţilor îşi desfãşoarã activitatea în douã sesiuni ordinare pe an. Prima sesiune începe în luna februarie şi nu poate depãşi sfârşitul lunii iunie. A doua sesiune începe în luna septembrie şi nu poate depãşi sfârşitul lunii decembrie.
(2) Camera Deputaţilor se întruneşte şi în sesiuni extraordinare, la cererea Preşedintelui României, a Biroului permanent sau a cel puţin unei treimi din numãrul deputaţilor.
(3) Cererea de convocare a unei sesiuni extraordinare se face în scris şi va cuprinde ordinea de zi, precum şi perioada de desfãşurare a sesiunii. Neaprobarea de cãtre Camerã a ordinii de zi solicitate împiedicã ţinerea sesiunii extraordinare.
(4) Convocarea Camerei Deputaţilor se face de cãtre preşedintele acesteia. Preşedintele nu va lua în considerare cererile pentru convocarea unei sesiuni extraordinare care nu îndeplinesc condiţiile prevãzute la alin. (2) şi (3).
(5) În timpul sesiunilor, deputaţii lucreazã în şedinţe în plen, în comisii, în grupuri parlamentare, la nivelul birourilor parlamentare, în circumscripţiile electorale ori îndeplinesc alte sarcini dispuse de Camera Deputaţilor.
(6) În afara sesiunilor deputaţii îşi pot desfãşura activitatea, cu aprobarea Biroului permanent, în comisii permanente sau speciale ori îndeplinesc alte sarcini dispuse de Camera Deputaţilor.
(7) În afara sesiunilor deputaţii pot lucra în grupuri parlamentare, din dispoziţia sau cu aprobarea conducerii grupurilor, şi îşi exercitã mandatul la nivelul birourilor parlamentare şi în circumscripţiile electorale.
ART. 85
Camera Deputaţilor adoptã legi, hotãrâri, moţiuni simple, mesaje, declaraţii, rezoluţii şi alte acte politice în prezenţa majoritãţii deputaţilor, conform prevederilor prezentului regulament.

SECŢIUNEA a 2-a
Ordinea de zi şi programul de lucru ale Camerei Deputaţilor

ART. 86
(1) Proiectul ordinii de zi şi proiectul programului de lucru ale Camerei Deputaţilor pentru sãptãmâna urmãtoare se întocmesc de Biroul permanent.
(2) Biroul permanent, din proprie iniţiativã sau la solicitarea motivatã a iniţiatorului, poate include în proiectul ordinii de zi dezbaterea unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative la care termenul de depunere a raportului a fost depãşit.
ART. 87
(1) Ordinea de zi a Camerei Deputaţilor cuprinde toate problemele care se supun dezbaterii şi adoptãrii Camerei.
(2) Proiectele de legi şi propunerile legislative se înscriu în proiectul ordinii de zi în termen de cel mult 5 zile de la primirea de cãtre Biroul permanent a raportului comisiei sesizate în fond, în cazul în care Camera Deputaţilor a fost sesizatã ca primã Camerã, şi în termen de cel mult 7 zile pentru cele în care este Camerã decizionalã.
(3) Proiectele de hotãrâri se înscriu în proiectul ordinii de zi, în termen de cel mult 5 zile de la primirea de cãtre Biroul permanent a raportului comisiei sesizate în fond.
(4) La întocmirea şi adoptarea ordinii de zi în domeniul legislativ se va asigura prioritate cererilor adresate de birourile comisiilor permanente, dezbaterilor în procedurã de urgenţã, cererilor pentru adoptarea unei asemenea proceduri, proiectelor de legi şi propunerilor legislative pentru care Camera Deputaţilor este prima Camerã sesizatã şi dezbaterii rapoartelor întocmite de comisiile de mediere.
(5) Alte propuneri sau documente decât cele din domeniul legislativ se transmit Biroului permanent, pentru a fi incluse în proiectul ordinii de zi, cu cel puţin douã zile înainte de şedinţa Comitetului liderilor grupurilor parlamentare, dacã prin lege, prin prezentul regulament sau prin hotãrâre a Camerei Deputaţilor nu se prevede un termen mai scurt.
(6) Cererile Preşedintelui României, rapoartele şi declaraţiile primului-ministru se înscriu cu prioritate pe ordinea de zi.
(7) Proiectul de lege sau propunerea legislativã transmisã spre reexaminare în baza prevederilor art. 104 alin. (3) se înscrie cu prioritate pe ordinea de zi pentru dezbatere în procedurã de urgenţã.
ART. 88
Programul de lucru al Camerei Deputaţilor se stabileşte în concordanţã cu ordinea de zi şi poate cuprinde mãsuri pentru organizarea dezbaterilor Camerei.
ART. 89
Proiectul ordinii de zi şi proiectul programului de lucru sunt sãptãmânale şi se aprobã de Comitetul liderilor grupurilor parlamentare în ziua de miercuri a fiecãrei sãptãmâni de lucru a Camerei, pentru sãptãmâna urmãtoare.
ART. 90
În cazuri excepţionale, modificarea ordinii de zi sau a programului de lucru se aprobã de Comitetul liderilor grupurilor parlamentare, la cererea Biroului permanent.
ART. 91
(1) Ordinea de zi şi programul de lucru aprobate se transmit în scris şi pe suport electronic deputaţilor şi grupurilor parlamentare şi se afişeazã la sediul Camerei Deputaţilor în aceeaşi zi în care au fost aprobate de Comitetul liderilor grupurilor parlamentare.
(2) Prevederile alin. (1) se aplicã în mod corespunzãtor şi în caz de modificare sau de completare a ordinii de zi ori a programului de lucru.
(3) În prima şedinţã a Camerei, dupã votul din Comitetul liderilor grupurilor parlamentare, liderii grupurilor parlamentare au dreptul sã prezinte Camerei poziţia grupului faţã de ordinea de zi şi programul de lucru.

SECŢIUNEA a 3-a
Procedura legislativã

ART. 92
(1) În exerciţiul dreptului de iniţiativã legislativã, Guvernul înainteazã Camerei proiecte de legi. Deputaţii, senatorii şi cetãţenii prevãzuţi la art. 74 din Constituţia României, republicatã, pot prezenta Camerei Deputaţilor propunerile legislative. Acestea trebuie sã fie însoţite de o expunere de motive şi redactate în forma cerutã pentru proiectele de legi.
(2) Deputaţii pot prezenta şi proiecte de hotãrâri ale Camerei Deputaţilor.
(3) În cazul propunerilor legislative depuse în condiţiile alin. (1), preşedintele Biroului permanent solicitã avizul Consiliului Legislativ şi punctul de vedere sau informarea, dupã caz, a Guvernului, care trebuie depuse în maximum 15 zile de la data solicitãrii. Punctul de vedere al Guvernului poate conţine şi amendamente.
(4) În cazul propunerilor legislative depuse în condiţiile alin. (1), care implicã modificarea prevederilor bugetului de stat sau ale bugetului asigurãrilor sociale de stat, preşedintele Camerei Deputaţilor va solicita în mod obligatoriu o informare din partea Guvernului, în condiţiile art. 111 din Constituţia României, republicatã, în acelaşi termen de 15 zile.
(5) În cazul în care Consiliul Legislativ sau Guvernul nu transmite, în termen de 15 zile de la solicitare, avizul, punctul de vedere sau informarea, dupã caz, Biroul permanent va stabili comisia sesizatã în fond, comisiile de aviz, termenul de depunere a raportului pentru propunerea legislativã respectivã, trimiţând proiectul pentru dezbatere şi întocmirea raportului.
(6) Dacã în cursul dezbaterii, în comisia sesizatã în fond apar amendamente care impun modificarea prevederilor bugetului de stat sau ale bugetului asigurãrilor sociale de stat, preşedintele comisiei va solicita în mod obligatoriu o informare din partea Guvernului, în condiţiile art. 111 din Constituţia României, republicatã, într-un termen care sã se încadreze în termenul de predare a raportului.
(7) În cazul propunerilor legislative iniţiate de cetãţeni, preşedintele Camerei Deputaţilor, înainte de comunicarea lor cãtre deputaţi şi de sesizarea în fond a comisiei permanente competente, va solicita Curţii Constituţionale verificarea îndeplinirii condiţiilor constituţionale pentru exercitarea iniţiativei legislative.
(8) Potrivit art. 75 din Constituţia României, republicatã, se supun spre dezbatere şi adoptare Camerei Deputaţilor, ca primã Camerã sesizatã:
1. proiectele de legi şi propunerile legislative pentru ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internaţionale şi a mãsurilor legislative ce rezultã din aplicarea acestor tratate sau acorduri;
2. proiectele legilor organice prevãzute în Constituţia României, republicatã, la:
a) art. 31 alin. (5) - Organizarea şi funcţionarea serviciilor publice de radio şi televiziune şi controlul parlamentar al acestora;
b) art. 40 alin. (3) - Dreptul de asociere, respectiv incompatibilitatea cu calitatea de membru al partidelor politice a unor categorii socioprofesionale;
c) art. 55 alin. (2) şi (3)*) - Condiţiile privind îndeplinirea îndatoririlor militare de cãtre cetãţenii români;
-------
*) Declarat neconstituţional, în ceea ce priveşte referirea la art. 55 alin. (3) din Constituţia României, republicatã, prin <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 602 din 14 noiembrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 18 noiembrie 2005; şi-a încetat efectele juridice în data de 2 ianuarie 2006, conform art. 147 alin. (1) din Constituţia României, republicatã.

d) art. 58 alin. (3) - Organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatului Poporului;
e) art. 73 alin. (3) - Categorii de legi;
- lit. e) - organizarea Guvernului şi a Consiliului Suprem de Apãrare a Ţãrii;
- lit. k) - contenciosul administrativ;
- lit. l) - organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanţelor judecãtoreşti, a Ministerului Public şi a Curţii de Conturi;
- lit. n) - organizarea generalã a învãţãmântului;
- lit. o) - organizarea administraţiei publice locale, a teritoriului, precum şi regimul general privind autonomia localã;
f) art. 79 alin. (2) - Înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Legislativ;
g) art. 102 alin. (3) - Guvernul - rolul şi structura;
h) art. 105 alin. (2) - Incompatibilitãţile cu funcţia de membru al Guvernului;
i) art. 117 alin. (3) - Înfiinţarea de autoritãţi administrative autonome;
j) art. 118 alin. (2) şi (3) - Structura sistemului naţional de apãrare, pregãtirea populaţiei, a economiei şi a teritoriului pentru apãrare, statutul cadrelor militare şi reglementãri similare referitoare la celelalte componente ale forţelor armate;
k) art. 120 alin. (2) - Raporturile cetãţenilor aparţinând unei minoritãţi naţionale cu serviciile publice deconcentrate în unitãţile administrativ-teritoriale, unde respectivele minoritãţi au o pondere semnificativã, în ceea ce priveşte utilizarea limbii materne;
l) art. 126 alin. (4) şi (5) - Compunerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, regulile de funcţionare ale acesteia şi înfiinţarea de instanţe judecãtoreşti specializate în anumite materii;
m) art. 142 - Curtea Constituţionalã.
(9) Potrivit art. 75 din Constituţia României, republicatã, se supun spre dezbatere şi adoptare Camerei Deputaţilor, în calitate de Camerã decizionalã:
1. toate proiectele de legi şi propunerile legislative de nivelul legilor ordinare, altele decât cele pentru ratificarea tratatelor internaţionale sau a altor acorduri internaţionale, precum şi a mãsurilor legislative ce rezultã din aplicarea acestora;
2. proiectele legilor organice prevãzute în Constituţia României, republicatã, la:
a) art. 3 alin. (2) - Frontierele ţãrii;
b) art. 5 alin. (1) - Dobândirea şi pierderea cetãţeniei române;
c) art. 12 alin. (4) - Simboluri naţionale;
d) art. 16 alin. (4) - Dreptul cetãţenilor Uniunii Europene de a alege şi de a fi aleşi în autoritãţile publice locale;
e) art. 44 alin. (2) - Dreptul de proprietate privatã;
f) art. 52 alin. (2) - Dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã;
g)*) art. 63 alin. (1) - Prelungirea mandatului Parlamentului;
---------
*) Declarat neconstituţional prin <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 602 din 14 noiembrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 18 noiembrie 2005; şi-a încetat efectele juridice în data de 2 ianuarie 2006, conform art. 147 alin. (1) din Constituţia României, republicatã.

h)*) art. 70 alin. (1) - Jurãmântul deputaţilor şi senatorilor;
---------
*) Declarat neconstituţional prin <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 602 din 14 noiembrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 18 noiembrie 2005; şi-a încetat efectele juridice în data de 2 ianuarie 2006, conform art. 147 alin. (1) din Constituţia României, republicatã.

i) art. 73 alin. (3) - Categorii de legi:
- lit. a) - sistemul electoral, organizarea şi funcţionarea Autoritãţii Electorale Permanente;
- lit. b) - organizarea, funcţionarea şi finanţarea partidelor politice;
- lit. d) - Organizarea şi desfãşurarea referendumului;
- lit. f) - regimul stãrii de mobilizare parţialã sau totalã a forţelor armate şi al stãrii de rãzboi;
- lit. g) - regimul stãrii de asediu şi al stãrii de urgenţã;
- lit. h) - infracţiunile, pedepsele şi regimul executãrii acestora;
- lit. i) - acordarea amnistiei sau a graţierii colective;
- lit. j) - statutul funcţionarilor publici;
- lit. m) - regimul juridic general al proprietãţii şi al moştenirii;
- lit. p) - regimul general privind raporturile de muncã, sindicatele, patronatele şi protecţia socialã;
- lit. r) - statutul minoritãţilor naţionale din România;
- lit. s) - regimul general al cultelor;
j) art. 83 alin. (3) - Prelungirea mandatului Preşedintelui;
k) art. 123 alin. (3) - Atribuţiile prefectului;
l) art. 125 alin. (2) - Statutul judecãtorilor în raport cu Consiliul Superior al Magistraturii;
m) art. 128 alin. (2) - Folosirea limbii materne şi a interpretului în faţa instanţelor judecãtoreşti de cãtre cetãţenii români aparţinând minoritãţilor naţionale;
n) art. 136 alin. (3), (4) şi (5) - Obiectul exclusiv al proprietãţii publice, darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publicã, inviolabilitatea proprietãţii private;
o) art. 141 - Consiliul Economic şi Social.
(10) Proiectele de legi se înainteazã Camerei Deputaţilor însoţite de avizul Consiliului Legislativ.
ART. 93
Proiectele de legi, propunerile legislative şi proiectele de hotãrâri ale Camerei Deputaţilor se distribuie deputaţilor dupã prezentarea lor la Biroul permanent.
ART. 94
(1) La începutul fiecãrei şedinţe în plenul Camerei Deputaţilor, preşedintele de şedinţã va anunţa cã a fost realizatã distribuirea cãtre deputaţi a documentelor prevãzute la alin. (2) şi (3), pentru informarea acestora.
(2) La casetele deputaţilor se vor distribui programul de lucru, ordinea de zi, informarea privind proiectele de legi, propunerile legislative şi proiectele de hotãrâri ale Camerei Deputaţilor. Informarea va cuprinde titlul, iniţiatorul, comisiile sesizate în fond şi comisiile ce vor întocmi aviz, precum şi termenele de depunere a raportului şi a amendamentelor.
(3) Tot la casetele deputaţilor se vor distribui lista rapoartelor ce au fost întocmite de comisiile sesizate în fond în ordinea cronologicã a depunerii lor la Biroul permanent, lista proiectelor de legi şi a propunerilor legislative ce au fost adoptate de cele douã Camere şi pentru care se poate exercita dreptul de sesizare a Curţii Constituţionale, conform legii, lista conţinutului fiecãrui Monitor Oficial al României şi textele integrale ale moţiunilor simple şi de cenzurã.
(4) Conţinutul documentelor prevãzute la alin. (1) şi (2) este imprimat prin grija personalului de specialitate al Camerei Deputaţilor, la solicitarea expresã a deputaţilor. Accesarea acestor documente se va putea face şi de la cabinetele deputaţilor din circumscripţii care vor fi conectate la baza de date a Camerei Deputaţilor.
ART. 95
Proiectele de legi, propunerile legislative, precum şi proiectele de hotãrâri ale Camerei prevãzute la art. 94 se trimit de îndatã de Biroul permanent spre dezbatere şi avizare comisiilor permanente competente, cu respectarea prevederilor art. 92, dupã caz.
ART. 96
(1) Iniţiatorul proiectului sau al propunerii legislative poate sã îşi retragã proiectul sau propunerea pânã la aprobarea ordinii de zi pe care a fost înscris.
(2) În cazul în care o propunere legislativã aparţine mai multor iniţiatori, este necesar acordul scris al tuturor iniţiatorilor pentru retragerea respectivei propuneri.
ART. 97
(1) Dupã examinarea şi dezbaterea proiectului de lege sau a propunerii legislative, comisia permanentã sau comisiile permanente sesizate în fond întocmesc, în termenul stabilit, un raport.
(2) Raportul comisiei sesizate în fond va propune adoptarea, adoptarea cu modificãri ori respingerea proiectului de lege sau a propunerii legislative şi va cuprinde amendamentele admise şi amendamentele respinse, cu menţionarea autorilor acestora, avizele celorlalte comisii, referiri la modul cum s-au soluţionat propunerile cuprinse în avizul Consiliului Legislativ, referiri cu privire la punctul de vedere al Guvernului, dacã existã implicaţii financiare asupra bugetului de stat sau asupra bugetului asigurãrilor sociale de stat, alte avize, dacã este cazul, precizãri cu privire la articolele care intrã în competenţa decizionalã a Camerei Deputaţilor, respectiv a Senatului, în cazul în care Camera Deputaţilor este Camerã decizionalã, iar în situaţia proiectelor de legi privind aprobarea sau respingerea ordonanţelor se vor reglementa, dacã este cazul, mãsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanţei.
(3) Raportul se transmite Biroului permanent, care va asigura multiplicarea şi difuzarea acestuia Guvernului, deputaţilor şi iniţiatorilor, cu respectarea termenului prevãzut la art. 69 alin. (2).
(4) În situaţia prevãzutã la art. 105 alin. (3) comisia va întocmi un raport care va cuprinde propunerea de adoptare ori adoptare cu modificãri a proiectului sau a propunerii legislative.
ART. 98
Proiectele şi propunerile legislative avizate potrivit art. 95-97 se supun dezbaterii Camerei în succesiunea prevãzutã pe ordinea de zi aprobatã, în condiţiile regulamentului.
ART. 99
(1) Deputaţii, grupurile parlamentare sau Guvernul, sub semnãtura unui membru al Guvernului, au dreptul de a prezenta amendamente la comisia sesizatã în fond, în termenele stabilite de art. 65 alin. (4).
(2) Pentru propunerile legislative elaborate de o comisie parlamentarã specialã amendamentele se depun la acea comisie în termen de 7 zile de la anunţarea în plenul Camerei Deputaţilor. În aceeaşi zi cu anunţarea în plen propunerea legislativã se comunicã Guvernului. Dupã expirarea termenului de depunere a amendamentelor, comisia este obligatã în termen de 5 zile sã întocmeascã un raport suplimentar asupra acestora, care se va difuza deputaţilor. Numai dupã împlinirea acestui termen propunerea legislativã poate fi înscrisã pe ordinea de zi.
(3) Amendamentele formulate de cãtre deputaţi se depun în scris, motivat şi sub semnãtura iniţiatorului, la comisia sesizatã în fond, cu precizarea, dacã este cazul, a grupului parlamentar din care face parte.
(4) Amendamentele Guvernului se depun numai sub semnãtura unui membru al Guvernului la Biroul permanent şi vor fi transmise comisiei sesizate în fond.
(5) Data depunerii amendamentului este data înregistrãrii sale la comisie sau la Biroul permanent, dupã caz, unde se va ţine o evidenţã specialã a tuturor amendamentelor primite. La cerere, se va elibera autorului o dovadã cã amendamentul a fost primit.
(6) Comisia sesizatã în fond sau, dupã caz, comisia specialã se pronunţã asupra tuturor amendamentelor înregistrate, cu respectarea termenului prevãzut la alin. (1) sau (2). Numai în cazul în care considerã necesar comisia va solicita şi avizul unei alte comisii asupra unuia sau mai multor amendamente.
(7) Preşedintele comisiei sesizate în fond poate solicita punctul de vedere al Consiliului Legislativ cu privire la unele amendamente, punct de vedere care va fi trimis în termenul stabilit de comisie.
(8) Pentru amendamentele orale, prezentate în plen, cu respectarea art. 108 alin. (3), avizul comisiei se dã tot oral de cãtre raportor, la solicitarea preşedintelui Camerei.
(9) Este interzis preşedintelui Camerei sã supunã dezbaterii sau votului un amendament asupra cãruia comisia nu s-a pronunţat, cu excepţia situaţiei prevãzute la art. 37 lit. c).
ART. 100
(1) Dezbaterea generalã a proiectului de lege sau a propunerii legislative este precedatã de prezentarea de cãtre iniţiator a motivelor care au condus la promovarea proiectului, precum şi a raportului comisiei permanente de cãtre preşedintele acesteia sau de un raportor desemnat de comisie.
(2) Preşedintele comisiei, raportorul şi membrii acesteia pot fi asistaţi pe toatã perioada dezbaterilor de experţi parlamentari din cadrul Camerei Deputaţilor.
ART. 101
Pentru dezbaterea generalã a proiectului sau a propunerii legislative fiecare grup parlamentar poate sã desemneze un singur reprezentant. Preşedintele Camerei dã cuvântul reprezentanţilor grupurilor parlamentare în ordinea înscrierii. El poate propune Camerei limitarea timpului destinat dezbaterii generale.
ART. 102
Iniţiatorul proiectului sau al propunerii legislative, preşedintele comisiei sesizate în fond sau raportorul acestei comisii are dreptul sã ia cuvântul înainte de încheierea dezbaterii generale.
ART. 103
În faza dezbaterii generale a proiectului sau a propunerii legislative nu pot fi propuse amendamente.
ART. 104
(1) Dacã prin raportul comisiei sesizate în fond se propune respingerea proiectului, a propunerii legislative sau a proiectului de hotãrâre a Camerei Deputaţilor, dupã încheierea dezbaterii generale preşedintele cere Camerei sã se pronunţe prin vot.
(2) Votul cu privire la propunerea de respingere poate fi dat şi într-o şedinţã specialã de vot.
(3) În cazul în care Camera Deputaţilor nu este de acord cu propunerea de respingere, dezbaterea pe articole se va face într-o şedinţã ulterioarã conform ordinii de zi, urmând sã fie luate în considerare amendamentele depuse la comisia sesizatã în fond şi care sunt înscrise în raport ca amendamente respinse, procedura finalizându-se cu propunerea de adoptare a respectivei iniţiative ori hotãrâri a Camerei Deputaţilor, sau preşedintele va trimite spre reexaminare proiectul comisiei sesizate în fond, cu stabilirea termenului pentru un nou raport.
ART. 105
(1) În situaţia ordonanţelor se supune la vot proiectul de lege de aprobare a ordonanţei, dacã prin ultimul raport al comisiei sesizate în fond se propune aprobarea sau aprobarea cu modificãri a acesteia. În cazul în care comisia sesizatã în fond propune respingerea ordonanţei se va supune votului proiectul legii de respingere a ordonanţei.
(2) Dupã dezbaterea ultimului raport întocmit, dacã plenul Camerei nu reuşeşte sã adopte proiectul de lege referitor la ordonanţã, în condiţiile în care Camera Deputaţilor este Camerã decizionalã, respectivul proiect se va rediscuta în sesiunea urmãtoare pornind de la forma cu care Camera a fost sesizatã iniţial pe baza ultimului raport întocmit de comisia sesizatã în fond.
(3) În cazul în care competenţa decizionalã aparţine Senatului şi se va constata cã plenul Camerei nu a reuşit sã se pronunţe asupra ordonanţei de urgenţã, se vor aplica prevederile art. 115 alin. (5) din Constituţia României, republicatã.
ART. 106
Camera Deputaţilor trece la dezbaterea pe articole a proiectului sau a propunerii legislative numai atunci când în raportul comisiei sesizate în fond existã amendamente admise sau respinse.
ART. 107
(1) La discutarea articolelor la care s-au fãcut amendamente deputaţii pot lua cuvântul pentru a-şi exprima punctul de vedere. De asemenea, pot lua cuvântul reprezentantul Guvernului sau al iniţiatorului şi raportorul comisiei sesizate în fond.
(2) Luarea de cuvânt a unui deputat cu privire la un text ce urmeazã sã fie supus votului Camerei Deputaţilor are, de regulã, durata de 5 minute. La începutul dezbaterii proiectului de lege sau a propunerii legislative se poate stabili şi altã duratã a intervenţie. Dupã luãrile de cuvânt ale deputaţilor asupra unui anumit text pot lua cuvântul iniţiatorul proiectului şi raportorul comisiei sesizate în fond.
(3) Preşedintele de şedinţã poate supune spre aprobare sistarea discuţiilor la articolul dezbãtut.
ART. 108
(1) Discutarea articolelor începe cu amendamentele depuse la comisii, admise şi respinse.
(2) În cursul dezbaterilor deputaţii, Guvernul sau grupurile parlamentare pot pune în discuţie amendamentele respinse de comisia sesizatã în fond sau amendamentele depuse la comisie, în conformitate cu prevederile prezentului regulament.
(3) În plenul Camerei se pot formula amendamente de corelare tehnico-legislativã, gramaticale sau lingvistice. Amendamentele se depun în scris la preşedintele de şedinţã şi la raportorul comisiei sesizate în fond.
(4) În plenul Camerei nu pot fi depuse amendamente de fond.
ART. 109
Când dezbaterea amendamentelor relevã consecinţe importante asupra proiectului de lege sau a propunerii legislative, preşedintele Camerei Deputaţilor poate trimite textele în discuţie comisiei sesizate în fond, cu stabilirea termenului de prezentare a punctului de vedere. În acest caz autorii amendamentelor au dreptul sã fie ascultaţi în cadrul comisiei. Acelaşi drept îl au şi reprezentanţii Guvernului.
ART. 110
(1) Discutarea amendamentelor începe cu cele prin care se propune eliminarea unora dintre textele cuprinse în articolul supus dezbaterii şi continuã cu cele privind modificarea sau completarea acestuia.
(2) Supunerea la vot a amendamentelor se face în urmãtoarea ordine: în primul rând, se supun votului amendamentele prin care se propune eliminarea unor texte, apoi amendamentele de modificare şi/sau de completare propuse de comisia sesizatã în fond, urmând amendamentele de modificare şi/sau de completare respinse şi cuprinse în raportul comisiei şi apoi cele de corelare tehnico-legislativã, gramaticale şi lingvistice.
(3) Camera se va pronunţa prin vot distinct asupra fiecãrui amendament, în afarã de cazul în care adoptarea unuia exclude acceptarea celorlalte.
(4) Textele articolelor la care nu se formuleazã amendamente, obiecţii şi observaţii se considerã adoptate. Textele articolelor la care s-au formulat amendamente sau asupra cãrora s-au fãcut obiecţii şi observaţii se adoptã cu votul majoritãţii deputaţilor prezenţi.
(5) Dacã toate amendamentele referitoare la un articol sunt respinse, se supune votului textul iniţiatorului sau textul Senatului, în cazul în care Camera Deputaţilor este Camera decizionalã.
(6) Rezultatul votului - numãrul de voturi pentru, împotrivã şi numãrul abţinerilor - va fi anunţat de preşedintele de şedinţã şi va fi consemnat în stenogramã.
(7) Articolul în forma rezultatã din aprobarea textelor se supune, în integralitate, votului şi se aprobã cu votul majoritãţii deputaţilor prezenţi.
ART. 111
(1) Proiectul de lege sau propunerea legislativã, în forma rezultatã din dezbaterea pe articole, se supune Camerei spre adoptare în condiţiile existenţei cvorumului legal.
(2) Votul final poate avea loc într-o şedinţã consacratã acestui scop, conform programului de lucru aprobat. În cazul în care pânã la data şedinţei de vot final, stabilitã prin ordinea de zi, dezbaterea pe articole nu s-a încheiat, votul final se amânã de drept.
(3) Proiectul de lege sau propunerea legislativã la care nu s-au fãcut amendamente pânã la data şedinţei de vot se supune direct votului final, dupã prezentarea de cãtre iniţiator a expunerii de motive şi de cãtre comisia sesizatã în fond a raportului, precum şi dupã audierea punctelor de vedere ale reprezentanţilor grupurilor parlamentare.
ART. 112
În cazul prevãzut la art. 37 lit. c) dezbaterea se face potrivit procedurii legislative obişnuite, luându-se în discuţie toate amendamentele depuse la comisie în termenul prevãzut de prezentul regulament, precum şi cele care se formuleazã în timpul dezbaterilor, conform art. 108 alin. (3).
ART. 113
(1) În temeiul art. 75 alin. (1) şi (2) din Constituţia României, republicatã, Camera Deputaţilor, ca prima Camerã sesizatã, se pronunţã asupra proiectului de lege sau a propunerii legislative în termen de 45 de zile de la data prezentãrii la Biroul permanent. Fac excepţie codurile şi legile de complexitate deosebitã, asupra cãrora se pronunţã în termen de 60 de zile de la data prezentãrii la Biroul permanent şi ordonanţele de urgenţã, pentru care termenul este de 30 de zile de la data depunerii acestora la Camera Deputaţilor.
(2) La data expirãrii termenelor prevãzute la alin. (1) proiectele de legi sau propunerile legislative se considerã adoptate de Camera Deputaţilor şi se trimit Senatului sub semnãtura preşedintelui Camerei Deputaţilor.
(3) Amendamentele, avizele şi, eventual, raportul care nu a fost dezbãtut în plen se vor transmite Senatului ca material documentar.
ART. 114
Dispoziţiile art. 93-112 sunt aplicabile şi pentru proiectele de legi primite din partea Senatului, când acesta este prima Camerã sesizatã, Camera Deputaţilor fiind Camerã decizionalã.

SECŢIUNEA a 4-a
Procedura de urgenţã

ART. 115
(1) La cererea iniţiatorului, la propunerea Biroului permanent sau a unui grup parlamentar, Camera Deputaţilor poate adopta proiecte de legi sau propuneri legislative în procedurã de urgenţã.
(2) Cererea iniţiatorului, propunerile Biroului permanent şi ale grupurilor parlamentare se supun aprobãrii Comitetului liderilor grupurilor parlamentare.
(3) Proiectele de legi referitoare la armonizarea legislaţiei României cu cea a Uniunii Europene şi a Consiliului Europei şi cele privind aprobarea sau respingerea ordonanţelor de urgenţã se supun de drept dezbaterii şi adoptãrii Camerei Deputaţilor în procedurã de urgenţã.
(4) Procedura de urgenţã se aplicã şi în cazul în care Camera Deputaţilor a adoptat, ca primã Camerã sesizatã, o prevedere din proiectul de lege care intrã în competenţa sa decizionalã, neînsuşitã de Senat şi retrimisã pentru o nouã dezbatere, precum şi în cazul în care Senatul, în calitate de Camerã decizionalã, a adoptat, într-un proiect de lege, o prevedere pentru care competenţa decizionalã aparţine Camerei Deputaţilor. Decizia Camerei Deputaţilor este definitivã.
ART. 116
(1) Deputaţii, grupurile parlamentare sau Guvernul pot prezenta amendamente în scris, motivate, care se trimit comisiei sesizate în fond, în termenele stabilite la art. 65 alin. (4) de la aprobarea procedurii de urgenţã. Avizul Consiliului Legislativ se va trimite comisiei sesizate în fond, conform legii pentru procedura de urgenţã.
(2) Termenul de depunere a raportului se stabileşte de Biroul permanent.
ART. 117
Biroul permanent, dupã primirea raportului comisiei sesizate în fond, înscrie cu prioritate în proiectul ordinii de zi proiectul de lege, propunerea legislativã sau prevederile la care se face referire în art. 115 alin. (4).
ART. 118
(1) În faza dezbaterii generale, fiecare grup parlamentar poate interveni o singurã datã, iar durata luãrii de cuvânt a reprezentantului nu poate depãşi 5 minute.
(2) Dupã epuizarea dezbaterilor generale, preşedintele Camerei va solicita preşedintelui comisiei sesizate în fond sau raportorului acesteia, dupã caz, propuneri cu privire la timpul necesar dezbaterii raportului. Durata propusã se va supune aprobãrii plenului Camerei şi se va trece la dezbaterea pe articole.
ART. 119
La discutarea fiecãrui articol la care s-au fãcut amendamente se aplicã procedura de dezbatere prevãzutã la art. 107-114. În timpul dezbaterilor nu pot fi fãcute amendamente.
ART. 120
(1) Dezbaterea unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative în procedurã de urgenţã nu poate depãşi durata de timp aprobatã de Camerã, la propunerea preşedintelui acesteia, dupã consultarea biroului comisiei sesizate în fond.
(2) În situaţia în care timpul de dezbatere aprobat s-a epuizat, dezbaterea se încheie şi preşedintele Camerei supune votului fiecare amendament cuprins în raportul comisiei sesizate în fond şi fiecare articol amendat, fãrã a mai fi permise intervenţii, dupã care se va proceda la votarea finalã, care poate fi şi într-o şedinţã specialã de vot.

SECŢIUNEA a 5-a
Procedura de vot

ART. 121
Legile, hotãrârile şi moţiunile simple se adoptã de Camera Deputaţilor prin vot. Legile adoptate de Camera Deputaţilor pot fi legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare.
ART. 122
Orice amendament, alt text legislativ sau cerere ce urmeazã sã fie aprobatã se considerã adoptatã dacã, la solicitarea preşedintelui Camerei, nu existã obiecţie.
ART. 123
(1) Votul deputatului este personal. El poate fi deschis sau secret.
(2) Votul deschis se exprimã prin mijloace electronice, ridicarea mâinii sau prin apel nominal. Votul deschis se exprimã, de regulã, prin mijloace electronice. Celelalte modalitãţi de vot deschis se aprobã de Camerã, la propunerea preşedintelui de şedinţã sau a unui lider de grup.
(3) Votul prin mijloace electronice, prin ridicarea mâinii sau prin apel nominal are urmãtoarele semnificaţii: "pentru", "contra" sau "abţinere". Dacã un lider de grup contestã corectitudinea numãrãrii voturilor şi dacã plenul Camerei aprobã reluarea votului, preşedintele va realiza aceasta prin modalitatea de vot aprobatã de Camerã.
(4) Votul secret se exprimã prin buletine de vot, prin bile sau prin mijloace electronice.
(5) Votul este, de regulã, deschis. Votul este secret în urmãtoarele situaţii: în cazul în care prin regulament se stabileşte astfel şi în cazul în care la propunerea preşedintelui de şedinţã sau a unui lider de grup Camera hotãrãşte în acest sens.
(6) În cazul votului secret exprimat prin buletine de vot sau bile, se constituie o comisie de numãrare şi validare a voturilor, formatã din câte un reprezentant al fiecãrui grup parlamentar, asistatã de cei 2 secretari de şedinţã.
ART. 124
(1) Ori de câte ori votul prin mijloace electronice este deschis, acesta se introduce pentru fiecare parlamentar pe site-ul Camerei Deputaţilor, în cazul votului final sau atunci când plenul Camerei hotãrãşte în mod expres.
(2) Voturile deschise exprimate de fiecare deputat în Biroul permanent privind hotãrârile acestuia şi în comisiile parlamentare, în cazul votului pentru adoptarea raportului, se consemneazã în stenogramã sau, dupã caz, în procesul-verbal de şedinţã.
ART. 125
(1) Votul prin apel nominal se desfãşoarã astfel: preşedintele explicã obiectul votãrii şi sensul cuvintelor: "pentru", "contra" şi "abţinere"; unul dintre secretari dã citire numelui şi prenumelui deputaţilor; fiecare deputat rãspunde: "pentru", "contra" sau "abţinere".
(2) Dupã terminarea apelului se repetã numele şi prenumele deputaţilor care nu au rãspuns.
ART. 126
Votul prin bile se desfãşoarã astfel: în faţa preşedintelui Camerei Deputaţilor se aşazã o urnã albã şi una neagrã. Deputaţii vin pe rând la urne, dupã ce primesc de la secretari câte douã bile, una albã şi una neagrã, pe care le introduc în cele douã urne. Bila albã introdusã în urna albã şi bila neagrã introdusã în urna neagrã înseamnã vot "pentru", iar bila neagrã introdusã în urna albã şi bila albã introdusã în urna neagrã înseamnã vot "contra"; pentru "vot nul", ambele bile se introduc în urna neagrã. Biroul permanent hotãrãşte asupra mijloacelor prin care se asigurã caracterul secret al votului.
ART. 127
(1) Votul prin mijloace electronice se realizeazã prin conectarea unuia dintre contactele care reprezintã "vot pentru", "vot împotrivã" sau "abţinere". Rezultatul votului electronic se afişeazã prin dispoziţia preşedintelui de şedinţã. În cazul în care preşedintele de şedinţã, asistat de cei 2 secretari, constatã existenţa unor defecţiuni în conectarea circuitelor, acesta solicitã plenului repetarea votului prin altã procedurã. Sesizarea unor astfel de defecţiuni poate fi realizatã şi de un lider de grup.
(2) Dispozitivul care permite deputatului accesul la mijloacele electronice de vot este personal. Utilizarea acestuia de cãtre un alt deputat este interzisã. Nerespectarea interdicţiei atrage aplicarea sancţiunii prevãzute la art. 213 alin. (1) lit. e).
ART. 128
(1) În cazul votului cu buletine de vot, pe buletin se trec numele şi prenumele candidaţilor, funcţiile pentru care aceştia candideazã şi, dupã caz, grupul parlamentar din care fac parte sau care i-a propus.
(2) Exprimarea votului pentru numiri pe funcţii se face prin vot cu buletine de vot, cu excepţia cazurilor în care prin lege sau prin regulament se prevede o altã procedurã de vot.
(3) Deputatul voteazã "pentru", lãsând neatinse pe buletinul de vot numele şi prenumele persoanei propuse; el voteazã "contra", tãind numele şi prenumele persoanei propuse.
(4) Buletinele de vot se introduc în urne.
(5) Sunt nule buletinele de vot care nu corespund modelului prezentat, cele care nu poartã ştampila de control şi cele pe care numãrul candidaţilor ale cãror nume nu au fost tãiate depãşeşte numãrul funcţiilor pentru care se face alegerea.
ART. 129
(1) Legile constituţionale se adoptã cu votul unei majoritãţi de cel puţin douã treimi din numãrul deputaţilor.
(2) Legile organice şi hotãrârile privind Regulamentul Camerei Deputaţilor se adoptã cu votul majoritãţii deputaţilor.
(3) Legile ordinare şi hotãrârile luate în procesul legiferãrii se adoptã cu votul majoritãţii deputaţilor prezenţi, în condiţiile existenţei cvorumului legal.
(4) În cazurile în care Constituţia României, republicatã, sau regulamentul prevede o majoritate de voturi de cel puţin douã treimi şi preşedintele constatã în prealabil imposibilitatea întrunirii majoritãţii prevãzute, amânã votul, stabilind ziua şi ora desfãşurãrii acestuia. O nouã amânare a votului nu poate depãşi 30 de zile.
(5) În mãsura în care prezentul regulament nu dispune altfel, celelalte acte ale Camerei Deputaţilor se adoptã cu votul majoritãţii deputaţilor prezenţi.
(6) Înainte de votare preşedintele poate cere verificarea cvorumului prin apel nominal, prin mijloace electronice sau prin numãrare de cãtre secretari. Deputaţii care nu îşi exercitã dreptul de vot, dar care au fost prezenţi în sala de şedinţe, intrã în numãrul regulamentar de stabilire a cvorumului.
(7) Dacã în sala de şedinţe nu se aflã majoritatea deputaţilor, preşedintele amânã votarea pânã la întrunirea cvorumului legal.
ART. 130. - (1) În caz de paritate de voturi votul se repetã.
(2) Preşedintele Camerei îşi exprimã votul dupã cel al deputaţilor prezenţi.
ART. 131
În cursul votãrii nu se poate acorda deputaţilor dreptul de a lua cuvântul, cu excepţia cazurilor care vizeazã derularea procedurii de vot secret.
ART. 132
Proiectele de legi şi propunerile legislative respinse de Camera Deputaţilor în calitate de Camerã decizionalã nu pot fi readuse în discuţia acesteia în cursul aceleiaşi sesiuni, cu excepţia cazurilor prevãzute la art. 104.
ART. 133
(1) Proiectele de legi şi propunerile legislative adoptate sau respinse de Camera Deputaţilor ca primã Camerã sesizatã se semneazã de preşedintele acesteia.
(2) Proiectele de legi şi propunerile legislative adoptate sau respinse de Camera Deputaţilor ca primã Camerã sesizatã se înainteazã Senatului, în calitate de Camerã decizionalã, cu menţionarea prevederilor care ţin de competenţa decizionalã a Camerei Deputaţilor, dacã este cazul. Guvernul va fi înştiinţat despre aceasta.
(3) Legea adoptatã de Camera Deputaţilor cu privire la care Senatul s-a pronunţat ca primã Camerã sesizatã ori, dupã caz, în calitate de Camerã decizionalã pentru unele prevederi, semnatã de preşedintele Camerei Deputaţilor şi de preşedintele Senatului, se comunicã, cu 5 zile înainte de a fi trimisã spre promulgare, Guvernului, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi Avocatului Poporului şi se depune la secretarul general al Camerei Deputaţilor şi la secretarul general al Senatului, în vederea exercitãrii dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale.
Dacã legea este adoptatã în procedurã de urgenţã, termenul este de douã zile.
(4) Data la care legea adoptatã a fost depusã la secretarul general al Camerei Deputaţilor se comunicã deputaţilor, în termen de 24 de ore de la depunere.
(5) Dupã împlinirea termenelor prevãzute la alin. (3) legea se trimite, sub semnãtura preşedintelui Camerei Deputaţilor, Preşedintelui României în vederea promulgãrii.
ART. 134
(1) În cazurile de neconstituţionalitate constatate potrivit art. 146 lit. a) din Constituţia României, republicatã, Camera Deputaţilor reexamineazã prevederile respective, dacã aceasta a fost prima Camerã sesizatã, în vederea punerii lor de acord cu decizia Curţii Constituţionale, pe baza raportului Comisiei juridice, de disciplinã şi imunitãţi. Aceeaşi procedurã se aplicã şi pentru cazul în care prevederile respective sunt trimise de la Senat în calitate de primã Camerã sesizatã.
(2) Raportul Comisiei juridice, de disciplinã şi imunitãţi va cuprinde propuneri pentru eliminarea sau modificarea prevederilor declarate neconstituţionale prin decizia Curţii Constituţionale. Raportul comisiei se dezbate conform prevederilor art. 99-112. Cu prilejul reexaminãrii, Camera Deputaţilor va efectua corelãrile tehnico-legislative necesare, iar dupã adoptarea prevederilor reexaminate, acestea se trimit Senatului.
(3) În cazul sesizãrii neconstituţionalitãţii tratatelor sau altor acorduri internaţionale depuse la Parlament pentru ratificare, potrivit art. 146 lit. b) din Constituţia României, republicatã, procedura parlamentarã se întrerupe şi se reia dupã publicarea deciziei Curţii Constituţionale.
(4) În cazurile de neconstituţionalitate constatate potrivit art. 146 lit. b) din Constituţia României, republicatã, Camera Deputaţilor nu poate ratifica tratatul sau acordul internaţional declarat ca fiind neconstituţional.
(5) În cazurile de neconstituţionalitate constatate potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţia României, republicatã, dispoziţiile declarate neconstituţionale din legi, din regulamente şi din ordonanţele aprobate prin lege îşi înceteazã efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, termen pe durata cãruia aceste dispoziţii sunt suspendate de drept. În vederea punerii de acord a acestor prevederi cu dispoziţiile Constituţiei României, Camera ca reexamina textele declarate neconstituţionale pe baza raportului Comisiei juridice, de disciplinã şi imunitãţi.
(6) Reexaminarea textelor declarate neconstituţionale se face mai întâi de prima Camerã sesizatã.
ART. 135
(1) Reexaminarea legii de cãtre Camera Deputaţilor, în urma cererii fãcute de Preşedintele României în temeiul art. 77 alin. (2) din Constituţia României, republicatã, va avea loc în cel mult 30 de zile de la primirea cererii. Reexaminarea legii se efectueazã mai întâi de Camera Deputaţilor dacã aceasta a fost prima Camerã sesizatã.
(2) Cererea Preşedintelui României privind reexaminarea unei legi va fi examinatã de comisia permanentã sesizatã în fond cu proiectul de lege sau cu propunerea legislativã; aceasta va întocmi un raport în care va face propuneri cu privire la obiecţiile formulate în cererea de reexaminare.
(3) Raportul comisiei împreunã cu cererea de reexaminare se supun dezbaterii Camerei Deputaţilor dupã regulile procedurii legislative.
ART. 136
În cazul în care este necesarã o mediere, aceasta se va realiza conform prevederilor regulamentare, iar raportul comisiei de mediere va fi înscris pe ordinea de zi a Camerei, urmându-se procedura prevãzutã la art. 86-110.
ART. 137
(1) Raportul comisiei de mediere se dezbate în fiecare Camerã.
(2) Se supun la vot, potrivit procedurii de dezbatere pe articole a legii, numai soluţiile propuse de comisia de mediere care sunt diferite de cele adoptate iniţial de Camerã. În toate cazurile raportul comisiei de mediere se aprobã cu majoritatea de voturi necesarã pentru adoptarea legii în forma finalã. Rapoartele comisiilor de mediere se aprobã în şedinţele consacrate votului final asupra proiectelor de lege.
(3) Dacã deputaţii şi senatorii îşi însuşesc textul legii în forma propusã de comisia de mediere, se va proceda conform art. 133 alin. (3).
ART. 138
În cazul în care comisia de mediere nu ajunge la un acord cu privire la problemele aflate în divergenţã sau dacã una dintre Camere nu aprobã raportul comisiei de mediere, în tot sau în parte, se aplicã prevederile art. 83.

SECŢIUNEA a 6-a
Desfãşurarea şedinţei Camerei Deputaţilor

ART. 139
Şedinţele Camerei Deputaţilor sunt publice şi se difuzeazã on-line, în afara cazurilor în care, la cererea preşedintelui sau a unui grup parlamentar, se hotãrãşte, cu votul majoritãţii deputaţilor prezenţi, ca anumite şedinţe sã fie secrete.
ART. 140
(1) La şedinţele publice ale Camerei Deputaţilor pot asista diplomaţi, reprezentanţi ai presei, radioului şi televiziunii, precum şi alţi invitaţi, pe baza acreditãrii sau a invitaţiei semnate de secretarul general al Camerei, în condiţiile stabilite de Biroul permanent. Cetãţenii pot asista la lucrãrile Camerei pe baza unor permise de acces distribuite la cerere, în ordinea solicitãrii de cãtre cei interesaţi, în limita locurilor disponibile în lojele destinate publicului.
(2) Membrii Guvernului sau reprezentanţii acestora au acces la lucrãrile Camerei. Dacã li se solicitã participarea, prezenţa lor devine obligatorie.
(3) La dezbaterea proiectelor de legi iniţiate de Guvern participã în mod obligatoriu, sub sancţiunea retragerii proiectului de pe ordinea de zi, ministrul de resort sau secretarul de stat pentru relaţia cu Parlamentul din ministerul respectiv.
(4) Persoanele care asistã la şedinţã trebuie sã pãstreze liniştea şi sã se abţinã de la orice manifestare de aprobare sau dezaprobare, în caz contrar fiind eliminate din salã de cãtre forţa publicã pusã la dispoziţia preşedintelui.
(5) Preşedintele Camerei, la cererea unui deputat sau din proprie iniţiativã, poate sã facã declaraţii oficiale, cu consultarea Camerei, cu privire la informaţiile vãdit inexacte (inclusiv omisiuni, deformãri etc.) privind lucrãrile Camerei sau asupra comentariilor, care ar putea aduce atingere imaginii instituţiei parlamentare.
(6) Direcţia pentru comunicare, presã şi relaţii publice a Camerei Deputaţilor va prezenta zilnic o revistã a presei membrilor Biroului permanent, liderilor grupurilor parlamentare şi preşedinţilor comisiilor permanente.
ART. 141
(1) Deputaţii sunt obligaţi sã fie prezenţi la lucrãrile Camerei şi sã se înscrie pe lista de prezenţã, ţinutã de unul dintre secretari.
(2) Deputatul care nu poate lua parte la şedinţã din motive obiective va trebuie sã informeze printr-o motivaţie scrisã, avizatã de liderul de grup, Biroul permanent, menţionând cauzele care îl împiedicã sã participe.
(3) Deputatului care nu îşi poate motiva absenţa i se reţine din indemnizaţia lunarã, pentru fiecare zi de absenţã, o sumã de bani ce reprezintã a 21-a parte din indemnizaţia lunarã, la care se adaugã diurna de deplasare.
ART. 142
(1) Deputaţii îşi desfãşoarã activitatea sãptãmânal în plen, în comisii, în grupurile parlamentare şi în birourile parlamentare din circumscripţii. De regulã, a 5-a şi a 6-a zi din sãptãmânã sunt rezervate activitãţii în circumscripţiile electorale în care deputaţii au fost aleşi.
(2) La propunerea Biroului permanent, cu aprobarea Comitetului liderilor grupurilor parlamentare, programul de lucru poate fi modificat.
(3) La solicitarea motivatã a preşedintelui de şedinţã sau a unui lider de grup parlamentar, fãcutã la începutul unei şedinţe de lucru în plen, ordinea de zi sau programul de lucru se poate modifica prin aprobarea Camerei.
ART. 143
(1) Şedinţa Camerei Deputaţilor este deschisã de preşedintele Camerei Deputaţilor. În lipsa preşedintelui, acesta este înlocuit de unul dintre vicepreşedinţi, prin rotaţie.
(2) Preşedintele de şedinţã este obligat sã precizeze dacã este întrunit cvorumul legal, sã anunţe ordinea de zi şi programul de lucru.
(3) Preşedintele este asistat obligatoriu de 2 secretari stabiliţi prin rotaţie, din care unul, de regulã, este din opoziţie.
ART. 144
(1) Camera Deputaţilor adoptã legi, hotãrâri şi moţiuni simple în prezenţa majoritãţii deputaţilor.
(2) În cadrul procedurii legislative prevederile alin. (1) se aplicã numai la votul pentru adoptarea legii în ansamblul ei, precum şi atunci când, potrivit prevederilor prezentului regulament, se supune la vot respingerea proiectului de lege sau a propunerii legislative.
(3) Verificarea întrunirii cvorumului se dispune numai la şedinţele de vot final de cãtre preşedinte, imediat înaintea votãrii, din proprie iniţiativã ori la cererea liderului unui grup parlamentar.
(4) În cazul în care cvorumul nu este întrunit, şedinţa se suspendã, iar preşedintele va comunica data şi ora reluãrii lucrãrilor. Reluarea lucrãrilor se face şi prin derogare de la ordinea de zi aprobatã, cu respectarea succesiunii stabilite prin aceasta.
(5) Preşedintele Camerei Deputaţilor poate dispune ca toţi deputaţii aflaţi în sediul Camerei sã se prezinte la vot, sub sancţiunea considerãrii lor ca absenţi, cu toate consecinţele ce decurg din aceasta.
ART. 145
Preşedintele Camerei sau vicepreşedintele care îl înlocuieşte conduce dezbaterile, asigurã menţinerea ordinii de zi în timpul dezbaterilor şi respectarea regulamentului.
ART. 146
(1) Secretarii întocmesc liste cu deputaţii care se înscriu la cuvânt.
(2) Deputaţii vor lua cuvântul în ordinea înscrierii pe listã, cu încuviinţarea preşedintelui Camerei.
(3) Miniştrilor prezenţi în Camerã li se poate da cuvântul în orice fazã a dezbaterilor, ori de câte ori solicitã acest lucru.
ART. 147
Nimeni nu poate lua cuvântul decât dacã îi este dat de preşedinte. Persoanele care iau cuvântul în Camerã vorbesc de la tribuna acesteia sau din alt loc unde existã instalat un microfon.
ART. 148
(1) La propunerea preşedintelui de şedinţã sau a liderului unui grup parlamentar, plenul Camerei Deputaţilor, prin vot, are dreptul sã limiteze durata luãrilor de cuvânt în funcţie de obiectul dezbaterilor.
(2) Deputaţii şi celelalte persoane care iau cuvântul sunt obligaţi sã se refere exclusiv la chestiunea pentru discutarea cãreia s-au înscris la cuvânt, cu excepţia declaraţiilor politice, care sunt fãcute în intervalul de timp alocat acestora, conform programului. În caz contrar, preşedintele le atrage atenţia şi, dacã nu se conformeazã, le retrage cuvântul şi întrerupe microfonul.
ART. 149
(1) În afara dezbaterilor legislative sau politice care se desfãşoarã în Camerã, conform ordinii de zi, un deputat poate solicita sã i se dea cuvântul pentru probleme de procedurã, pentru un drept la replicã sau pentru a comunica plenului probleme de ordin personal.
(2) Când un deputat solicitã cuvântul pentru probleme de procedurã sau pentru dreptul la replicã, preşedintele este obligat sã-i acorde cuvântul imediat.
(3) Un deputat poate solicita cuvântul pentru probleme de procedurã numai în cazul în care considerã cã în acel moment al dezbaterilor au fost încãlcate anumite prevederi ale regulamentului, prevederi la care va face referire în intervenţia sa.
(4) Un deputat poate cere dreptul la replicã în situaţia în care, la adresa sa, în acel moment al dezbaterilor, s-au fãcut afirmaţii incorecte sau ofensatoare de la microfonul Camerei Deputaţilor. Dreptul la replicã va fi formulat într-un mod care sã nu genereze un nou drept la replicã.
(5) Un deputat poate solicita cuvântul pentru a expune o problemã cu caracter personal, care are legãturã cu calitatea sa de deputat, iar preşedintele îi va acorda cuvântul la începutul sau la sfârşitul şedinţei în plen.
(6) Luãrile de cuvânt fãcute în conformitate cu prevederile alin. (3), (4) şi (5) nu vor depãşi douã minute.
ART. 150
(1) Preşedintele de şedinţã sau liderul unui grup parlamentar poate cere încheierea dezbaterii unei probleme puse în discuţia Camerei.
(2) Propunerea de încheiere a dezbaterii se adoptã cu votul majoritãţii deputaţilor prezenţi.
ART. 151
(1) Este interzisã proferarea de insulte sau calomnii atât de la tribuna Camerei, cât şi din sala de şedinţe a plenului sau a comisiilor.
(2) Se interzice dialogul între vorbitorii aflaţi la tribunã şi persoanele aflate în salã.
ART. 152
Preşedintele de şedinţã cheamã la ordine pe deputaţii care tulburã dezbaterile sau creeazã dezordine. El poate întrerupe şedinţa când tulburarea persistã şi poate dispune eliminarea din salã a persoanelor care împiedicã în orice mod desfãşurarea normalã a lucrãrilor.
ART. 153
(1) Dezbaterile din şedinţele Camerei Deputaţilor se înregistreazã prin mijloace electronice şi se stenografiazã.
(2) Stenogramele se introduc pe site-ul Camerei Deputaţilor şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, în cel mult 10 zile, cu excepţia celor privitoare la şedinţele secrete.
(3) Sintezele lucrãrilor Biroului permanent şi ale şedinţelor comisiilor se publicã pe site-ul Camerei Deputaţilor în cel mult 10 zile, cu excepţia şedinţelor secrete.
(4) Deputaţii au dreptul de a verifica exactitatea stenogramei, prin confruntarea ei cu înregistrarea electronicã, în cel mult 5 zile de la data şedinţei.
(5) Pânã la apariţia Monitorului Oficial al României deputaţii au dreptul de a obţine o copie de pe stenogramã.

SECŢIUNEA a 7-a
Procedura privind punerea sub urmãrire penalã a membrilor Guvernului

ART. 154
Camera Deputaţilor are dreptul sã cearã urmãrirea penalã a membrilor Guvernului.
ART. 155
(1) Dezbaterea cererii prevãzute la art. 154 se efectueazã pe baza raportului întocmit fie de o comisie permanentã, ca urmare a unei anchete desfãşurate în condiţiile art. 71, fie de o comisie specialã de anchetã constituitã în acest scop. Dacã ministrul are şi calitatea de deputat, cererea se trimite spre examinare Comisiei juridice, de disciplinã şi imunitãţi, care va elabora un raport pe care îl înainteazã Camerei.
(2) Rapoartele prevãzute la alin. (1) se înscriu cu prioritate în proiectul ordinii de zi.
(3) Cererea se adoptã cu votul a cel puţin douã treimi din numãrul deputaţilor.
ART. 156
În cazul în care Camera Deputaţilor decide sã cearã urmãrirea penalã, preşedintele Camerei va adresa ministrului justiţiei o cerere pentru începerea urmãririi penale, potrivit legii. De asemenea, el îl va înştiinţa pe Preşedintele României pentru eventuala suspendare din funcţie a membrului Guvernului a cãrui urmãrire penalã a fost cerutã.
ART. 157
Dispoziţiile art. 123-153 se aplicã în mod corespunzãtor.

CAP. III
Moţiuni, întrebãri, interpelãri, informarea deputaţilor, petiţii şi declaraţii publice

1. Moţiuni
ART. 158
(1) Moţiunea simplã poate fi iniţiatã de cel puţin 50 de deputaţi şi exprimã poziţia acestora într-o anumitã problemã de politicã internã sau externã ori, dupã caz, cu privire la o problemã care a fãcut obiectul unei interpelãri.
(2) Pânã la încheierea dezbaterii unei moţiuni simple, un deputat care a semnat-o nu mai poate semna alte moţiuni simple în aceeaşi problemã.
(3) Iniţierea moţiunilor de cenzurã are loc în condiţiile prevãzute la art. 78 din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului.
(4) Preşedintele Camerei nu va lua în considerare moţiunile simple care nu îndeplinesc cerinţele prevãzute la alin. (1) şi nici pe cele care vizeazã finalitãţi specifice moţiunii de cenzurã.
ART. 159
(1) Moţiunile simple trebuie sã fie motivate şi se depun la preşedintele de şedinţã în cursul şedinţelor publice.
(2) Dupã primirea moţiunii simple preşedintele Camerei o comunicã de îndatã Guvernului şi o aduce la cunoştinţã Camerei, dupã care dispune afişarea ei la sediul Camerei Deputaţilor.
ART. 160
(1) Preşedintele Camerei stabileşte data dezbaterii moţiunii simple, care nu poate depãşi 6 zile de la înregistrarea acesteia, înştiinţând Guvernul în acest sens.
(2) Moţiunile simple privind probleme de politicã externã se supun dezbaterii numai însoţite de avizul Comisiei pentru politicã externã şi cu consultarea Ministerului Afacerilor Externe.
ART. 161
Dezbaterea moţiunii simple se face cu respectarea dispoziţiilor cuprinse în art. 139-153 şi se aprobã cu votul majoritãţii deputaţilor prezenţi.
ART. 162
Dupã începerea discutãrii moţiunii simple deputaţii nu îşi pot retrage adeziunea la moţiune, dezbaterea urmând a se încheia prin supunerea la vot a moţiunii de cãtre preşedintele Camerei.
ART. 163
La moţiunile simple prezentate nu pot fi propuse amendamente.
ART. 164
În cazul în care o moţiune simplã este aprobatã, hotãrârea Camerei se va trimite Guvernului, care va ţine cont de poziţia exprimatã în cuprinsul respectivei moţiuni.
2. Întrebãri
a) Dispoziţii comune
ART. 165
(1) Fiecare deputat poate formula întrebãri scrise sau poate adresa întrebãri orale Guvernului, miniştrilor ori altor conducãtori ai organelor administraţiei publice, la care solicitã rãspuns oral, rãspuns scris sau rãspuns scris şi oral.
(2) Întrebarea constã într-o simplã cerere de a rãspunde dacã un fapt este adevãrat, dacã o informaţie este exactã, dacã Guvernul şi celelalte organe ale administraţiei publice înţeleg sã comunice Camerei informaţiile şi documentele cerute de Camera Deputaţilor sau de comisiile permanente ori dacã Guvernul are intenţia de a lua o hotãrâre într-o problemã determinatã.
ART. 166
(1) Preşedintele Camerei are dreptul sã nu admitã întrebãrile care:
a) privesc probleme de interes personal sau particular;
b) urmãresc în exclusivitate obţinerea unei consultaţii juridice;
c) se referã la procese aflate pe rolul instanţelor judecãtoreşti sau pot afecta soluţionarea unor cauze aflate în curs de judecatã;
d) privesc activitatea unor persoane care nu îndeplinesc funcţii publice.
(2) Dacã deputatul care a adresat o întrebare la care a solicitat şi rãspuns oral nu se aflã în sala de şedinţe, membrul Guvernului va depune rãspunsul în scris la secretarul Camerei, care se aflã la prezidiu.
(3) În cazuri temeinic justificate, dacã deputatul care a solicitat rãspuns oral nu poate fi prezent în sala de şedinţe în ziua în care secretarul Camerei l-a anunţat cã este programat pentru primirea rãspunsului, dar doreşte sã aibã posibilitatea de a formula eventuale obiecţii la rãspunsul dat, poate cere amânarea rãspunsului o singurã datã. Cererea deputatului de amânare a rãspunsului se depune la secretarul desemnat al Camerei şi se comunicã ministrului pentru relaţia cu Parlamentul.
(4) Întrebãrile la care nu s-a rãspuns se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, la sfârşitul fiecãrei sesiuni ordinare.
b) Întrebãri orale
ART. 167
(1) Din douã în douã sãptãmâni, în ziua de luni, între orele 18,30-19,30, deputaţii pot adresa întrebãri orale membrilor Guvernului. Întrebãrile orale se adreseazã de cãtre deputat membrului vizat al Guvernului în domeniul respectiv.
(2) Obiectul întrebãrilor orale se notificã în scris şi se depune la secretarul desemnat al Camerei Deputaţilor cel mai târziu pânã la ora 14,00 a zilei de miercuri din sãptãmâna premergãtoare celei în care urmeazã sã fie pusã întrebarea. Secretarul Camerei Deputaţilor îl informeazã pe ministrul pentru relaţia cu Parlamentul asupra întrebãrilor orale la care membrii Guvernului urmeazã sã rãspundã în cursul şedinţei consacrate acestora.
(3) Rãspunsurile la întrebãrile orale se dau în termen de 15 zile de la data transmiterii lor de cãtre secretarul Camerei Deputaţilor.
ART. 168
(1) Întrebarea oralã este expusã sumar, într-un interval de timp de cel mult douã minute. Ministrul competent rãspunde la întrebarea ce i-a fost adresatã în cel mult 3 minute. Autorul întrebãrii, dupã audierea rãspunsului, poate interveni cu precizãri şi cu comentarii, fãrã a depãşi douã minute. Ministrul poate exercita dreptul la replicã în acelaşi interval de timp. Nici o altã intervenţie pe marginea întrebãrii respective nu mai poate avea loc.
(2) Membrul Guvernului poate amâna rãspunsul la întrebarea oralã pentru sãptãmâna urmãtoare numai în cazuri temeinic justificate.
(3) În situaţia în care membrul Guvernului, cãruia îi este adresatã întrebarea, nu este prezent, rãspunsul va fi dat în şedinţa din sãptãmâna urmãtoare, consacratã întrebãrilor orale. Preşedintele Camerei Deputaţilor îl informeazã pe primul-ministru asupra rãspunsurilor amânate.
c) Întrebãri scrise
ART. 169
(1) Fiecare deputat are dreptul sã adreseze Guvernului, membrilor sãi sau altor conducãtori ai organelor administraţiei publice întrebãri scrise care se depun la secretarul desemnat al Camerei Deputaţilor.
(2) Deputaţii care adreseazã întrebãri scrise vor preciza dacã doresc un rãspuns scris, un rãspuns oral sau un rãspuns formulat atât în scris, cât şi oral.
(3) Întrebãrile scrise se transmit membrilor Guvernului şi celorlalte autoritãţi publice de cãtre secretarul desemnat al Camerei Deputaţilor.
ART. 170
(1) Rãspunsurile la întrebãrile scrise se transmit deputatului în cel mult 15 zile. Atât întrebãrile scrise, cât şi rãspunsurile aferente se publicã pe site-ul Camerei.
(2) Întrebãrile la care se solicitã un rãspuns oral de la tribuna Camerei Deputaţilor se înscriu pe ordinea de zi a şedinţei în succesiunea primirii rãspunsurilor, dar nu mai târziu de 15 zile de la data înregistrãrii acestora.
(3) Rãspunsurile la întrebãrile prevãzute la alin. (2) se dau în cele 30 de minute care urmeazã timpului afectat întrebãrilor orale. Un rãspuns nu poate depãşi 3 minute. Dacã rãspunsul la o întrebare dã naştere unei replici a celui care a adresat întrebarea, timpul pentru replicã este de cel mult 3 minute.
(4) Rãspunsurile în scris la întrebãrile scrise se predau, de cãtre reprezentantul autoritãţii care le-a formulat, secretarului desemnat al Camerei Deputaţilor sã rãspundã de problema întrebãrilor şi interpelãrilor.
ART. 171
Dacã timpul afectat rãspunsurilor la întrebãri nu este suficient, rãspunsurile care nu au fost prezentate vor fi înscrise pe ordinea de zi a şedinţei din lunea urmãtoare.
ART. 172
Nici un deputat nu poate adresa mai mult de douã întrebãri în aceeaşi şedinţã.
3. Interpelãri
ART. 173
(1) Interpelãrile se fac în scris, arãtându-se obiectul acestora, fãrã nici o dezvoltare.
(2) Interpelarea constã într-o cerere adresatã Guvernului de un grup parlamentar, de unul sau mai mulţi deputaţi, prin care se solicitã explicaţii asupra politicii Guvernului în probleme importante ale activitãţii sale interne sau externe. Guvernul şi fiecare dintre membrii sãi sunt obligaţi sã rãspundã la interpelãri în cel mult douã sãptãmâni. Pentru motive temeinice Camera poate acorda un nou termen.
(3) Ele se citesc în şedinţa publicã din ziua de luni, consacratã întrebãrilor, între orele 19,30-20,00, dupã care se prezintã preşedintelui Camerei spre a fi transmise primului-ministru.
ART. 174
(1) Interpelãrile se înscriu, în ordinea prezentãrii, într-un registru special şi se afişeazã la sediul Camerei.
(2) Dezvoltarea interpelãrilor are loc în şedinţa din ziua de luni, alternativ cu şedinţele consacrate întrebãrilor. În ziua de luni, consacratã rãspunsurilor la interpelãri, dezvoltarea acestora se face între orele 18,30-19,30. Durata dezvoltãrii interpelãrii nu poate depãşi 5 minute.
(3) În şedinţa consacratã dezbaterii interpelãrilor un grup parlamentar nu poate prezenta mai mult de o interpelare. În cazul în care timpul consacrat interpelãrilor permite, un grup parlamentar poate dezvolta şi o a doua interpelare.
ART. 175
(1) În şedinţa consacratã dezvoltãrii interpelãrii se dã cuvântul interpelatorului şi apoi primului-ministru sau reprezentantului acestuia, care poate fi ministru sau secretar de stat. Rãspunsul la interpelare nu va dura mai mult de 5 minute. Autorul interpelãrii poate interveni cu întrebãri suplimentare şi cu comentarii, fãrã a depãşi douã minute. Primul-ministru sau reprezentantul acestuia care rãspunde interpelãrii are la dispoziţie douã minute pentru exercitarea dreptului la replicã. Dupã aceasta, în legãturã cu interpelarea respectivã nu se mai fac alte intervenţii.
(2) Miniştrii interpelaţi sau secretarii de stat desemnaţi de aceştia au obligaţia sã participe la şedinţa consacratã rãspunsurilor la interpelãri.
ART. 176
Camera Deputaţilor poate adopta o moţiune simplã prin care sã îşi exprime poziţia cu privire la problema ce a fãcut obiectul interpelãrii.
ART. 177
(1) Din douã în douã sãptãmâni, în ziua de luni, consacratã rãspunsurilor la interpelãri, între orele 18,00-18,30, deputaţii îl pot interpela pe primul-ministru. Interpelãrile trebuie sã vizeze politica Guvernului în probleme importante ale activitãţii sale interne sau externe.
(2) Interpelãrile ce urmeazã sã fie adresate primului-ministru se depun la secretarul desemnat al Camerei Deputaţilor pânã în ziua de miercuri, ora 14,00, din sãptãmâna care precedã rãspunsurile primului-ministru.
ART. 178
Interpelãrile vor fi adresate în ordinea depunerii lor la secretarul desemnat al Camerei Deputaţilor. Fiecare interpelare se expune într-un interval de timp de cel mult 3 minute. Primul-ministru rãspunde la interpelare în cel mult 5 minute. Autorul interpelãrii, dupã audierea rãspunsului, poate interveni cu întrebãri suplimentare şi cu comentarii, fãrã a depãşi douã minute. Primul-ministru are la dispoziţie douã minute pentru exercitarea dreptului la replicã. Dupã aceasta, în legãturã cu interpelarea respectivã nu mai poate avea loc nici o altã intervenţie.
ART. 179
În situaţii justificate interpelarea primului-ministru poate fi amânatã cel mult o sãptãmânã.
ART. 180
(1) La solicitarea unuia sau mai multor grupuri parlamentare sau a primului-ministru, în plenul Camerei Deputaţilor se pot desfãşura, o datã pe lunã, dezbateri politice, cu participarea primului-ministru, pe probleme de interes major pentru viaţa politicã, economicã şi socialã.
(2) Solicitarea se înainteazã Biroului permanent în scris, cu precizarea temei de dezbatere propuse.
(3) Biroul permanent îl informeazã pe primul-ministru, respectiv primul-ministru informeazã Biroul permanent şi stabileşte data dezbaterii, care nu poate depãşi 6 zile de la înregistrarea solicitãrii.
(4) Primul-ministru are obligaţia de a participa la dezbaterea solicitatã.
(5) Acelaşi grup parlamentar nu poate solicita o dezbatere politicã decât o singurã datã pe sesiune. Primul-ministru poate solicita cel mult douã dezbateri politice pe sesiune.
4. Informarea Camerei Deputaţilor şi a deputaţilor
ART. 181
Camera Deputaţilor şi deputaţii au dreptul sã obţinã informaţiile necesare în vederea desfãşurãrii activitãţii lor din partea organelor administraţiei publice.
ART. 182
(1) Deputatul poate solicita de la organele administraţiei publice centrale şi locale alese, printr-o cerere adresatã preşedintelui Camerei Deputaţilor sau preşedintelui comisiei permanente din care face parte, orice informaţii sau documente, în copie certificatã, utile pentru desfãşurarea activitãţii sale. Cererea poate fi refuzatã în cazul în care aceasta priveşte secrete de stat de importanţã deosebitã. Refuzul se aduce la cunoştinţã Camerei Deputaţilor care va decide în şedinţã secretã.
(2) În cazul în care informaţiile sau documentele solicitate privesc, potrivit legii, secrete de stat, Guvernul informeazã Camera Deputaţilor despre aceasta, iar Camera decide în şedinţã secretã.
(3) Documentele se restituie dupã consultare.
5. Petiţii
ART. 183
(1) Oricine are dreptul de a se adresa cu petiţii Camerei Deputaţilor.
(2) Petiţiile vor fi prezentate în scris şi semnate, precizându-se domiciliul petiţionarului sau al unuia dintre petiţionari.
ART. 184
Petiţiile se înscriu într-un registru, în ordinea primirii, consemnându-se numãrul de înregistrare, numele, prenumele, domiciliul petiţionarului şi obiectul cererii. Forma electronicã a registrului va fi prezentatã pe site-ul Camerei Deputaţilor.
ART. 185
(1) Petiţiile înregistrate se transmit Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii şi altor comisii permanente, spre dezbatere şi soluţionare.
(2) Oricare membru al Camerei poate lua cunoştinţã de conţinutul unei petiţii, adresându-se în acest sens preşedintelui comisiei sesizate.
ART. 186
(1) Comisia sesizatã va decide, în termen de cel mult 10 zile, dacã va trimite petiţia unei autoritãţi publice competente sau o va clasa.
(2) Petiţionarului i se aduce la cunoştinţã soluţia adoptatã.
ART. 187
(1) Semestrial Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii prezintã Biroului permanent şi apoi Camerei, la începutul fiecãrei sesiuni, un raport asupra petiţiilor primite şi asupra modului de soluţionare a acestora.
(2) În raport se vor face menţiuni cu privire la soluţiile date de autoritãţile publice la petiţiile care le-au fost trimise spre soluţionare.
(3) Autoritãţile publice care au primit petiţii spre soluţionare sunt obligate sã transmitã comisiei soluţiile adoptate, în termen de cel mult o lunã de la primirea petiţiei.
6. Declaraţii politice
ART. 188
(1) În fiecare zi de marţi primele 90 de minute ale şedinţei vor fi rezervate pentru declaraţii politice ale deputaţilor.
(2) Împãrţirea celor 90 de minute se va face pe grupuri parlamentare ale majoritãţii, opoziţiei şi pe deputaţi care nu fac parte din acestea. În cazul în care timpul afectat nu se epuizeazã, preşedintele de şedinţã este abilitat sã acorde cuvântul în continuare, respectându-se aceeaşi regulã.
(3) Ordinea luãrilor de cuvânt va fi alternativã, din sãptãmânã în sãptãmânã, şi se va face pe grupuri parlamentare.
(4) Durata intervenţiei nu poate depãşi 3 minute.
ART. 189
(1) Înscrierile pentru diverse intervenţii asupra unor probleme de actualitate se fac pânã în ziua de luni, la ora 20,00, la secretarul desemnat al Camerei Deputaţilor, cu excepţia cazurilor neprevãzute.
(2) Înscrierile pentru diverse intervenţii consacrate unor aniversãri, comemorãri etc. se vor face cu o sãptãmânã înainte, pânã în ziua de luni, ora 20,00, la secretarul desemnat în acest scop.
ART. 190
În cazul în care tematica şi conţinutul intervenţiei vizeazã activitatea şi politica Guvernului, extrasul respectiv din stenogramã va fi transmis ministrului pentru relaţia cu Parlamentul.

CAP. IV
Statutul deputatului

SECŢIUNEA 1
Imunitate parlamentarã

ART. 191
Deputaţii se bucurã de imunitate parlamentarã de la data eliberãrii certificatului doveditor al alegerii, sub condiţia validãrii.
ART. 192
Potrivit art. 72 din Constituţia României, republicatã, deputaţii nu pot fi traşi la rãspundere juridicã pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.
ART. 193
(1) În temeiul art. 72 din Constituţia României, republicatã, deputaţii pot fi urmãriţi şi trimişi în judecatã penalã pentru fapte care nu au legãturã cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fãrã încuviinţarea Camerei Deputaţilor, dupã ascultarea lor. Urmãrirea şi trimiterea în judecatã penalã se pot face numai de cãtre Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Competenţa de judecatã aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
(2) Cererea de reţinere, arestare sau percheziţie se adreseazã preşedintelui Camerei Deputaţilor de cãtre ministrul justiţiei. Sãvârşirea sau descoperirea ulterioarã a unor noi fapte penale determinã introducerea unei noi cereri de reţinere, arestare sau percheziţie.
(3) Preşedintele Camerei aduce la cunoştinţã deputaţilor cererea, în şedinţã publicã, dupã care o trimite de îndatã Comisiei juridice, de disciplinã şi imunitãţi spre examinare, care va stabili, prin raportul sãu, dacã existã sau nu existã motive temeinice pentru aprobarea cererii. Hotãrârea comisiei se adoptã, în cel mult 5 zile de la sesizare, prin votul majoritãţii membrilor acesteia. Votul este secret.
(4) Ministrul justiţiei va înainta Comisiei juridice, de disciplinã şi imunitãţi toate documentele pe care aceasta le solicitã; în caz de refuz comisia se va adresa Camerei Deputaţilor, prin intermediul Biroului permanent, pentru a hotãrî cu privire la acest refuz.
(5) Cererea prevãzutã la alin. (2), împreunã cu raportul comisiei, se înainteazã grupului parlamentar din care face parte deputatul în cauzã. Grupul îşi va exprima punctul de vedere cu privire la cerere într-un raport scris, în termen de 5 zile de la data sesizãrii grupului.
(6) În cazul deputaţilor care nu fac parte din nici un grup parlamentar, aceştia pot sã depunã la Biroul permanent punctul de vedere cu privire la cerere.
(7) Raportul comisiei împreunã cu raportul grupului parlamentar se înainteazã Biroului permanent şi se supun dezbaterii şi aprobãrii Camerei Deputaţilor.
(8) Camera Deputaţilor se va pronunţa asupra mãsurii în cel mult 20 de zile de la sesizare, cu votul majoritãţii membrilor prezenţi.
ART. 194
(1) În caz de infracţiune flagrantã, deputaţii pot fi reţinuţi şi supuşi percheziţiei. Situaţia va fi adusã de îndatã la cunoştinţã ministrului justiţiei. Ministrul justiţiei îl va informa neîntârziat pe preşedintele Camerei Deputaţilor asupra reţinerii şi a percheziţiei. În cazul în care Camera constatã cã nu existã temei pentru reţinere, va dispune imediat revocarea acestei mãsuri.
(2) Dispoziţia de revocare a reţinerii se executã de îndatã prin ministrul justiţiei.
ART. 195
Toate cererile privind ridicarea imunitãţii parlamentare se înscriu cu prioritate pe ordinea de zi.

SECŢIUNEA a 2-a
Incompatibilitãţi

ART. 196
(1) Calitatea de deputat este incompatibilã cu exercitarea oricãrei funcţii publice de autoritate, cu excepţia celei de membru al Guvernului, precum şi cu alte funcţii stabilite prin lege.
(2) Deputaţii membri ai Guvernului nu pot deţine funcţii în Biroul permanent, în birourile comisiilor, nu pot fi membri în delegaţiile parlamentare şi nu pot fi lideri ai grupurilor parlamentare.
ART. 197
Calitatea de deputat este incompatibilã cu funcţia de Preşedinte al României şi cu cea de senator.
ART. 198
Mandatul de deputat este incompatibil cu statutul persoanelor care, potrivit legii, nu pot face parte din partidele politice.
ART. 199
Se interzice utilizarea numelui însoţit de calitatea de deputat în orice acţiune publicitarã privitoare la o activitate care aduce profit.
ART. 200
(1) Deputatul care se aflã în una dintre incompatibilitãţile prevãzute la art. 196-198 va demisiona din funcţiile care sunt incompatibile cu mandatul de deputat în termen de 30 de zile de la data apariţiei cazului de incompatibilitate.
(2) Dupã expirarea termenului prevãzut la alin. (1) deputatul care continuã sã se afle într-un caz de incompatibilitate este considerat demisionat din calitatea de deputat. Demisia se aduce la cunoştinţã Camerei Deputaţilor şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
ART. 201*)
----------
*) Denumirile sunt modificate potrivit dispoziţiilor <>Legii partidelor politice nr. 14/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 17 ianuarie 2003, şi ale <>Legii nr. 373/2004 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, publicatã în Monitorul Oficial al Romãniei, Partea I, nr. 887 din 29 septembrie 2004.

Locul vacant va fi ocupat de cãtre supleantul imediat urmãtor de pe lista partidului politic, alianţei politice sau alianţei electorale dacã, pânã la data validãrii mandatului, partidul politic, alianţa politicã sau alianţa electoralã pentru care a candidat confirmã în scris cã aparţine acesteia. Asupra legalitãţii alegerii supleantului comisia de validare va prezenta Camerei Deputaţilor un raport.
ART. 202
În cursul termenului prevãzut la art. 200, deputatul trebuie sã declare în scris la Biroul permanent orice activitate pe care va continua sã o desfãşoare în viitor, care se încadreazã în incompatibilitãţile prevãzute de lege.
ART. 203
Schimbãrile intervenite în activitatea deputatului de durata exercitãrii mandatului se aduc la cunoştinţã Biroului permanent, în scris, în cel mult 30 de zile de la data apariţiei acestora.
ART. 204
(1) Cazurile de incompatibilitate vor fi trimise spre examinare Comisiei juridice, de disciplinã şi imunitãţi a Camerei Deputaţilor, care va întocmi un raport. Propunerile comisiei se aprobã de Camerã cu votul majoritãţii membrilor sãi.
(2) Dacã deputatul a fãcut sã înceteze cauza de incompatibilitate, dupã sesizarea comisiei, se va lua act despre aceasta în procesul-verbal al şedinţei; asemenea cazuri nu se trec în raportul comisiei.

SECŢIUNEA a 3-a
Exercitarea mandatului de deputat

ART. 205
Deputaţii, reprezentanţi ai poporului, îşi exercitã drepturile şi îşi îndeplinesc îndatoririle pe toatã durata legislaturii pentru care au fost aleşi.
ART. 206
Deputaţii intrã în exerciţiul mandatului, pe baza certificatului doveditor al alegerii, la data întrunirii legale a Camerei Deputaţilor, sub condiţia validãrii.
ART. 207
(1) Dupã validarea mandatelor, deputaţilor li se elibereazã legitimaţia de membru al Camerei Deputaţilor, semnatã de preşedintele acesteia.
(2) Deputaţii primesc un însemn distinctiv al calitãţii lor de reprezentant al poporului, cu dreptul de a-l purta pe toatã durata mandatului.
(3) Dupã expirarea mandatului deputaţii pot pãstra legitimaţia şi însemnul distinctiv, dar nu au dreptul sã poarte respectivul însemn.
(4) Modelul însemnului se stabileşte de Biroul permanent, iar cheltuielile pentru confecţionarea acestuia se suportã din bugetul Camerei Deputaţilor.
ART. 208
Calitatea de deputat înceteazã la data întrunirii legale a Camerei nou-alese sau în caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces.
ART. 209
(1) Deputaţii pot demisiona prin cerere scrisã, adresatã preşedintelui Camerei. Acesta, în şedinţã publicã, îl întreabã pe deputatul respectiv dacã stãruie în demisie, iar dacã rãspunde afirmativ sau nu se prezintã în Camerã pentru a rãspunde, cu toate cã fost înştiinţat, preşedintele declarã locul vacant.
(2) Dacã cererea de demisie a fost depusã în ultima zi lucrãtoare a unei sesiuni sau în timpul vacanţei parlamentare, deputatul este considerat demisionat la data depunerii cererii. Cererea trebuie sã conţinã legalizarea de semnãturã datã în faţa notarului sau atestarea identitãţii pãrţilor realizatã de avocat.
ART. 210
Deputaţii care sunt membri ai Guvernului vor primi indemnizaţia şi diurna de deplasare de la autoritãţile la care îşi desfãşoarã activitatea.
ART. 211
Reţinerile din indemnizaţia lunarã a deputatului în temeiul art. 51, art. 141 şi art. 218 se aprobã de Biroul permanent pe baza examinãrii lunare a situaţiei prezenţei deputaţilor la lucrãrile Camerei.

SECŢIUNEA a 4-a
Absenţe şi concedii

ART. 212
(1) Nici un deputat nu poate lipsi de la şedinţele Camerei sau comisiei din care face parte decât în cazul în care a obţinut aprobarea unui concediu.
(2) Deputaţii, cu aprobarea Camerei sau a Biroului permanent, pot participa la desfãşurarea altor acţiuni parlamentare, situaţie în care nu sunt consideraţi absenţi.
(3) Prevederile alin. (2) se aplicã şi deputaţilor care sunt membri ai Guvernului, în cazul în care absenţa acestora a fost determinatã de exercitarea atribuţiilor funcţiei pe care o îndeplinesc.
(4) Deputaţii pot obţine concedii plãtite pentru rezolvarea unor probleme personale de cel mult 8 zile în cursul unei sesiuni, cu acordul Biroului permanent. Peste aceastã duratã se pot solicita Biroului permanent concedii fãrã platã.
(5) Prezenţa deputaţilor, membri ai Guvernului, la lucrãrile în plen ale Camerei Deputaţilor este obligatorie la deschiderea şi încheierea sesiunilor, la dezbaterea şi adoptarea proiectelor de legi şi a propunerilor legislative din sfera lor de competenţã, la desfãşurarea orei ministeriale consacrate întrebãrilor şi rãspunsurilor la întrebãri, la dezbaterea interpelãrilor privind politica ministerului de care rãspund, la prezentarea rapoartelor şi declaraţiilor politice ale primului-ministru.

SECŢIUNEA a 5-a
Sancţiuni

ART. 213
(1) Abaterile de la regulament atrag urmãtoarele sancţiuni:
a) avertismentul;
b) chemarea la ordine;
c) retragerea cuvântului;
d) eliminarea din sala de şedinţe;
e) interzicerea participãrii la lucrãrile Camerei pe timp de maximum 15 zile;
f) excluderea temporarã.
(2) Sancţiunile prevãzute la alin. (1) lit. a), b), c) şi d) se aplicã de cãtre preşedintele de şedinţã, iar cele prevãzute la alin. (1) lit. e) şi f), de cãtre Camerã, la propunerea Biroului permanent.
(3) Pentru aplicarea sancţiunilor prevãzute la alin. (1) lit. e) şi f) cazul se va trimite Comisiei juridice, de disciplinã şi imunitãţi, care va prezenta un raport asupra cercetãrii efectuate.
ART. 214
La prima abatere de la regulament preşedintele de şedinţã al Camerei îl avertizeazã pe deputatul în culpã şi îl invitã sã respecte regulamentul.
ART. 215
(1) Deputaţii care vor nesocoti avertismentul şi invitaţia preşedintelui şi vor continua sã se abatã de la regulament, precum şi cei care, chiar pentru prima datã, încalcã în mod grav dispoziţiile regulamentului vor fi chemaţi la ordine.
(2) Chemarea la ordine se înscrie în stenograma şedinţei.
ART. 216
(1) Înainte de a chema la ordine un deputat, preşedintele de şedinţã al Camerei îl invitã sã îşi retragã sau sã explice cuvântul care a generat incidente şi care ar da loc la aplicarea sancţiunii.
(2) Dacã expresia întrebuinţatã a fost retrasã sau regretatã ori dacã explicaţiile date sunt apreciate de preşedintele de şedinţã ca satisfãcãtoare, sancţiunea nu se mai aplicã.
ART. 217
În cazul în care, dupã chemarea la ordine, un deputat continuã sã se abatã de la regulament, preşedintele de şedinţã îi va retrage cuvântul, iar dacã persistã, îl va elimina din salã.
ART. 218
(1) În cazul unor abateri grave, sãvârşite de deputat în mod repetat, sau al unor abateri deosebit de grave, Camera poate aplica sancţiunea interzicerii participãrii deputatului la lucrãrile ei pe o perioadã de maximum 15 zile sau poate hotãrî, la propunerea Biroului permanent, excluderea temporarã a deputatului în culpã.
(2) Gravitatea abaterilor va fi stabilitã de Comisia juridicã, de disciplinã şi imunitãţi în cel mult 7 zile.
ART. 219
(1) Excluderea temporarã poate varia de la o şedinţã pânã la maximum 30 de şedinţe din aceeaşi sesiune.
(2) Aplicarea excluderii temporare are urmãtoarele consecinţe:
a) suspendarea indemnizaţiei lunare pe timpul excluderii;
b) suspendarea drepturilor ce ţin de calitatea de deputat, cu excepţia imunitãţii;
c) interzicerea participãrii la lucrãrile Camerei şi ale comisiilor.
ART. 220
Excluderea se executã de cãtre chestor şi, în caz de opunere, cu ajutorul forţei publice puse la dispoziţia preşedintelui Camerei.
ART. 221
(1) Pentru menţinerea ordinii în şedinţele comisiilor, preşedinţii de şedinţã ale acestora pot aplica sancţiunile prevãzute la art. 213 alin. (1) lit. a), b) şi c).
(2) În cazul în care un deputat sãvârşeşte abateri deosebit de grave, preşedintele de şedinţã al comisiei va suspenda şedinţa şi va aduce cazul la cunoştinţã vicepreşedintelui Camerei în responsabilitatea cãruia se aflã comisia respectivã, care îl va supune Camerei Deputaţilor în vederea aplicãrii sancţiunilor prevãzute de regulament.
ART. 222
Sancţiunile aplicate de Camera Deputaţilor se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, şi pe site-ul Camerei Deputaţilor.

CAP. V
Serviciile Camerei Deputaţilor

ART. 223
(1) Personalul din serviciile Camerei Deputaţilor este condus de secretarul general al Camerei Deputaţilor.
(2) Secretarul general şi secretarul general adjunct sunt numiţi şi eliberaţi din funcţie de cãtre Camera Deputaţilor, la propunerea Biroului permanent al Camerei, cu consultarea Comitetului liderilor grupurilor parlamentare.
(3) Secretarul general este ordonator principal de credite.
(4) În îndeplinirea atribuţiilor sale secretarul general emite ordine.
ART. 224
(1) Camera Deputaţilor aprobã, prin hotãrâre, bugetul propriu înaintea dezbaterii bugetului de stat şi îl înainteazã Guvernului în vederea includerii lui în bugetul de stat.
(2) Includerea cheltuielilor de capital în bugetul propriu se face cu consultarea Guvernului.

CAP. VI
Dispoziţii finale

ART. 225
Proiectele de legi şi propunerile legislative înscrise pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor şi a Senatului al cãror mandat a expirat îşi continuã procedura în Camera Deputaţilor nou-aleasã.
ART. 226
Prevederile privind medierea, respectiv art. 80-83 şi art. 136-138, se aplicã numai în cazul legilor constituţionale.
ART. 227
Camera Deputaţilor adoptã hotãrâri potrivit procedurii prevãzute la art. 86-153.
ART. 228
(1) În cazul în care se ivesc interpretãri diferite asupra unui text din regulament, Comisia pentru regulament va fi sesizatã de Biroul permanent sau de preşedintele Camerei Deputaţilor.
(2) Comisia pentru regulament prezintã Biroului permanent sau preşedintelui Camerei, dupã caz, un punct de vedere privind poziţia comisiei la interpretarea regulamentului.
(3) Punctul de vedere exprimat de Comisia pentru regulament poate constitui o propunere pentru modificarea sau completarea ulterioarã a regulamenului, care va fi înaintatã Biroului permanent.
ART. 229
Dupã adoptarea Legii privind Statutul deputatului şi senatorului, prevederile prezentului regulament vor fi modificate în mod corespunzãtor.
ART. 230
Dispoziţiile prezentului regulament pot fi modificate potrivit procedurii de elaborare şi adoptare a legilor, prevãzutã la art. 86-153, cu votul majoritãţii deputaţilor.

NOTĂ
Proiectele de legi şi propunerile legislative înregistrate pânã la data intrãrii în vigoare a Legii de revizuire a Constituţiei României se dezbat şi se adoptã potrivit prevederilor Regulamentului Camerei Deputaţilor anterioare intrãrii în vigoare a <>Hotãrârii Camerei Deputaţilor nr. 23 din 11 noiembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 12 noiembrie 2003.

-----------
Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice