Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   REGULAMENT nr. 26 din 15 decembrie 2009  privind implementarea, validarea si evaluarea abordarilor bazate pe modele interne de rating pentru institutiile de credit    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

REGULAMENT nr. 26 din 15 decembrie 2009 privind implementarea, validarea si evaluarea abordarilor bazate pe modele interne de rating pentru institutiile de credit

EMITENT: BANCA NATIONALA A ROMANIEI
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 912 din 24 decembrie 2009
REGULAMENT nr. 26 din 15 decembrie 2009
privind implementarea, validarea şi evaluarea abordãrilor bazate pe modele interne de rating pentru instituţiile de credit
EMITENT: BANCA NAŢIONALÃ A ROMÂNIEI
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 912 din 24 decembrie 2009



Având în vedere dispoziţiile <>art. 130-134 , <>art. 384 şi <>385 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 227/2007 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi ale art. 3 din Regulamentul Bãncii Naţionale a României şi al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare <>nr. 15 /<>20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordãrii bazate pe modele interne de rating, aprobat prin Ordinul Bãncii Naţionale a României şi al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare <>nr. 12 /<>109/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare,
în temeiul prevederilor <>art. 420 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 99/2006 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 227/2007 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi ale <>art. 48 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Bãncii Naţionale a României,

Banca Naţionalã a României emite prezentul regulament.

CAP. I
Dispoziţii generale

ART. 1
(1) Prezentul regulament stabileşte regulile cu privire la implementarea, validarea şi evaluarea abordãrilor bazate pe modele interne de rating.
(2) Prezentul regulament se aplicã instituţiilor de credit, persoane juridice române, şi sucursalelor din România ale instituţiilor de credit din state terţe.
(3) Casele centrale sunt responsabile pentru reglementarea cadrului general aferent implementãrii, validãrii şi evaluãrii abordãrilor bazate pe modele interne de rating pentru cooperativele de credit din cadrul reţelelor cooperatiste. Reglementãrile emise vor avea în vedere prevederile prezentului regulament în ceea ce priveşte implementarea, validarea şi evaluarea abordãrilor bazate pe modele interne de rating pentru cooperativele de credit şi nu vor putea stabili cerinţe mai puţin restrictive decât cele prevãzute de acesta. În acest sens, reglementãrile emise de casa centralã vor fi transmise spre avizare Bãncii Naţionale a României.
(4) Prezentul regulament se aplicã la nivel individual şi, dupã caz, consolidat, în conformitate cu prevederile Regulamentului Bãncii Naţionale a României şi al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare <>nr. 17 /<>22/2006 privind supravegherea pe bazã consolidatã a instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii, aprobat prin Ordinul Bãncii Naţionale a României şi al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare <>nr. 14 /<>111/2006 .
(5) Fãrã a aduce atingere prevederilor alin. (4), în cazul cererilor pentru obţinerea aprobãrii în vederea utilizãrii modelelor interne pentru calculul cerinţelor de capital, formulate în condiţiile prevãzute la <>art. 182 alin. (1) sau la <>art. 193 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 227/2007 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi în condiţiile în care Banca Naţionalã a României nu este autoritatea responsabilã cu supravegherea pe bazã consolidatã, instituţiile de credit, persoane juridice române, sunt exceptate, dacã nu se decide altfel de cãtre/împreunã cu celelalte autoritãţi competente, de la aplicarea prevederilor cap. II, precum şi a prevederilor art. 16, art. 18 alin. (4), art. 19 alin. (2) şi (3), art. 21, art. 23 alin. (2), (3) şi (4), art. 26, 31, 32, 58, art. 59 alin. (1)-(3) şi (5), art. 67 alin. (3) şi ale art. 205 alin. (1) şi (3).
(6) Casele centrale sunt responsabile pentru aplicarea prezentului regulament la nivel de reţea cooperatistã.
ART. 2
(1) Termenii şi expresiile folosite în cuprinsul prezentului regulament au semnificaţia prevãzutã de <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 99/2006 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 227/2007 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(2) Termenii şi expresiile instituţie externã de evaluare a creditului, entitãţi mici şi mijlocii, organisme de plasament colectiv (OPC) şi societãţi au semnificaţia prevãzutã de Regulamentul Bãncii Naţionale a României şi al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare <>nr. 14 /<>19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordãrii standard, aprobat prin Ordinul Bãncii Naţionale a României şi al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare <>nr. 11 /<>108/2006 , denumit în continuare <>Regulamentul BNR-CNVM nr. 14/19/2006 , cu completãrile ulterioare.
(3) Termenul securitizare are semnificaţia prevãzutã de Regulamentul Bãncii Naţionale a României şi al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare <>nr. 21 /<>26/2006 privind tratamentul riscului de credit aferent expunerilor securitizate şi al poziţiilor din securitizare, aprobat prin Ordinul Bãncii Naţionale a României şi al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare <>nr. 18 /<>115/2006 , denumit în continuare <>Regulamentul BNR-CNVM nr. 21/26/2006 .
(4) Semnificaţia expresiei grup de clienţi aflaţi în legãturã este cea prevãzutã de Regulamentul Bãncii Naţionale a României şi al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare <>nr. 16 /<>21/2006 privind expunerile mari ale instituţiilor de credit şi ale firmelor de investiţii, aprobat prin Ordinul Bãncii Naţionale a României şi al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare <>nr. 13 /<>110/2006 .
(5) Termenul instituţii are semnificaţia prevãzutã de Regulamentul Bãncii Naţionale a României şi al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare <>nr. 13 /<>18/2006 privind determinarea cerinţelor minime de capital pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii, aprobat prin Ordinul Bãncii Naţionale a României şi al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare <>nr. 10 /<>107/2006 , denumit în continuare <>Regulamentul BNR-CNVM nr. 13/18/2006 .
(6) Expresia tehnicã de diminuare a riscului de credit are semnificaţia prevãzutã de Regulamentul Bãncii Naţionale a României şi al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare <>nr. 19 /<>24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituţiile de credit şi firmele de investiţii, aprobat prin Ordinul Bãncii Naţionale a României şi al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare <>nr. 16 /<>113/2006 , denumit în continuare <>Regulamentul BNR-CNVM nr. 19/24/2006 .
(7) Expresia portofoliu de tranzacţionare are semnificaţia prevãzutã de Regulamentul Bãncii Naţionale a României şi al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare <>nr. 22 /<>27/2006 privind adecvarea capitalului instituţiilor de credit şi al firmelor de investiţii, aprobat prin Ordinul Bãncii Naţionale a României şi al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare <>nr. 19 /<>116/2006 .
(8) Expresiile risc de diminuare a valorii creanţei, probabilitate de nerambursare, pierdere, pierdere în caz de nerambursare, factor de conversie, pierdere aşteptatã, formalizare, expunere, sistem de rating, clasã de rating a debitorilor, clasã de rating a tranzacţiilor, abordare pe modele interne de rating de bazã, abordare pe modele interne de rating avansatã au semnificaţia prevãzutã de Regulamentul Bãncii Naţionale a României şi al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare <>nr. 15 /<>20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordãrii bazate pe modele interne de rating, aprobat prin Ordinul Bãncii Naţionale a României şi al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare <>nr. 12 /<>109/2006 , denumit în continuare <>Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(9) Expresiile structurã de conducere, funcţie de conducere, funcţie de supraveghere, control intern, persoane cu funcţie de conducere de nivel mediu a unor activitãţi au semnificaţia prevãzutã de <>Regulamentul Bãncii Naţionale a României nr. 18/2009 privind cadrul de administrare a activitãţii instituţiilor de credit, procesul intern de evaluare a adecvãrii capitalului la riscuri şi condiţiile de externalizare a activitãţilor acestora.
(10) Pentru scopul aplicãrii prezentului regulament, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificaţii:
1. model obţinut de la un furnizor extern reprezintã un model - sau pãrţi ale unui model - utilizat de cãtre o instituţie de credit şi elaborat de cãtre o terţã parte independentã, care foloseşte anumite date de intrare pentru a aloca expunerile pe anumite clase de rating sau grupe de risc ori pentru a estima anumiţi parametri de risc;
2. unitate operaţionalã reprezintã o unitate separatã din punct de vedere tehnic, geografic sau organizatoric de alte pãrţi ale instituţiei de credit sau ale grupului - cum ar fi entitãţi separate din punct de vedere juridic sau organizatoric, linii de activitate sau grupuri omogene de expuneri în cadrul unei instituţii de credit sau al unui grup.

CAP. II
Solicitarea aprobãrii

SECŢIUNEA 1
Aspecte generale

ART. 3
În vederea obţinerii aprobãrii Bãncii Naţionale a României pentru utilizarea abordãrii bazate pe modele interne de rating în scopurile calculãrii valorii ponderate la risc a expunerilor, instituţia de credit trebuie sã furnizeze acesteia o prezentare de ansamblu a modelelor interne de rating pe care instituţia de credit/instituţiile le utilizeazã sau intenţioneazã sã le utilizeze, a modului în care acestea vor fi implementate în politicile şi procedurile instituţiei de credit/instituţiilor, precum şi informaţii detaliate cu privire la construirea şi calibrarea modelelor, baza de date, mediul tehnologic, politicile şi procedurile asociate, inclusiv mediul de control al instituţiei de credit/instituţiilor.
ART. 4
(1) În sensul art. 3, instituţia de credit trebuie sã transmitã Bãncii Naţionale a României, pe lângã cererea de aprobare, o documentaţie care sã cuprindã cel puţin urmãtoarele componente:
a) documentaţia privind sistemele de rating utilizate sau planificate - incluzând modelele utilizate;
b) documentaţia privind mediul de control al sistemelor de rating, procedurile de implementare şi infrastructura aferentã tehnologiei informaţiei (IT);
c) planul de implementare - inclusiv implementarea gradualã - şi detalii privind utilizarea parţialã permanentã;
d) documentaţia privind autoevaluarea, însoţitã de un raport al auditului intern cu privire la conformitatea cu cerinţele secţiunii a 6-a din prezentul capitol.
(2) Documentaţia indicatã la alin. (1) reprezintã documentaţie-suport şi trebuie sã conţinã, cu excepţia cazurilor în care se indicã altfel, informaţii generale privind implementarea abordãrii bazate pe modele interne de rating alese.
(3) Documentaţia indicatã la alin. (1) trebuie sã ofere un rezumat al practicilor curente sau planificate ale instituţiei de credit/instituţiilor suficient de detaliat pentru a permite Bãncii Naţionale a României sã facã o evaluare iniţialã asupra solicitãrii acesteia/acestora şi sã stabileascã, pe baza riscurilor identificate, un plan pentru o evaluare mai aprofundatã.

SECŢIUNEA a 2-a
Cererea de aprobare

ART. 5
Cererea de aprobare trebuie sã precizeze faptul cã instituţia de credit/instituţiile solicitã, respectiv solicitã împreunã aprobarea de a utiliza, pentru scopurile calculãrii valorii ponderate la risc a expunerilor, abordarea bazatã pe modele interne de rating aleasã, avându-se în vedere detaliile furnizate în documentaţia-suport.

SECŢIUNEA a 3-a
Documentaţia privind sistemele de rating

ART. 6
Documentaţia privind sistemele de rating trebuie sã includã cel puţin urmãtoarele:
a) o listã cu toate documentele interne deţinute de cãtre instituţia de credit/instituţii, aflate la baza procesului sãu/lor de validare şi pe care aceasta/acestea le considerã relevante pentru solicitare, inclusiv o descriere succintã a conţinutului respectivelor documente;
b) un plan al modelelor ce vor fi utilizate de cãtre instituţia de credit/instituţii pentru fiecare portofoliu - respectiv o situaţie în care sunt explicate care sunt expunerile, entitãţile juridice şi localizãrile geografice acoperite sau care vor fi acoperite de cãtre fiecare sistem de rating;
c) o descriere generalã a fiecãrui model - aceasta poate cuprinde o descriere a tipurilor de date utilizate, definiţiile, clasificãrile şi metodologiile utilizate, precum şi unele evaluãri cantitative şi calitative;
d) o documentaţie care sã cuprindã informaţiile prevãzute la cap. V secţiunea 1 subsecţiunea 1.6 "Documentaţia aferentã sistemelor de rating" din <>Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi la art. 170 din acelaşi regulament, acoperind urmãtoarele domenii:
d1) detaliile conceptuale şi operaţionale ale sistemelor de rating;
d2) modificãrile importante aduse procesului de rating al riscului;
d3) definiţiile stãrii de nerambursare şi pierderii;
d4) documentaţia aferentã modelelor statistice şi altor metode mecanice, cu respectarea cerinţelor art. 128;
d5) utilizarea modelelor obţinute de la furnizori terţã parte;
d6) diferenţele, dacã existã, dintre parametrii utilizaţi pentru calcularea cerinţelor de capital reglementate şi parametrii utilizaţi pentru scopuri interne;
e) o descriere pe scurt a abordãrii cu privire la simulãrile de crizã aferente riscului de credit - modul de îndeplinire a cerinţelor cap. V secţiunea 1 subsecţiunea 1.8 "Simulãrile de crizã (stress-tests) utilizate la evaluarea adecvãrii capitalului" din regulamentul menţionat la lit. d), în particular conceperea simulãrii de crizã prevãzute la art. 157 din acelaşi regulament şi impactul potenţial asupra cerinţelor totale de capital pentru riscul de credit;
f) dacã este cazul, documentaţia ce conţine informaţiile referitoare la aspectele enumerate la art. 117 alin. (1);
g) formularele de raportare specificate la art. 32 alin. (2).
ART. 7
Instituţia de credit trebuie sã transmitã Bãncii Naţionale a României orice documentaţie suplimentarã privind sistemele de rating, solicitatã de cãtre aceasta fie odatã cu cererea de aprobare, fie ulterior.

SECŢIUNEA a 4-a
Mediul de control

ART. 8
(1) Documentaţia privind mediul de control, procedurile de implementare şi infrastructura IT trebuie sã includã cel puţin urmãtoarele:
a) o prezentare de ansamblu a cadrului de administrare a activitãţii instituţiei de credit/instituţiilor - respectiv rolul şi responsabilitãţile structurii de conducere, funcţiile comitetelor implicate în administrarea activitãţii, rolul şi independenţa funcţiei de control al riscului de credit şi rolul funcţiei de audit intern -, în mãsura în care nu s-au raportat aceste informaţii Bãncii Naţionale a României - Direcţia supraveghere potrivit prevederilor <>Regulamentului Bãncii Naţionale a României nr. 18/2009 ;
b) utilizarea planificatã a diferitelor sisteme de rating - modul concret în care instituţia de credit/instituţiile intenţioneazã sã utilizeze în activitatea curentã diferitele modele -, respectiv documentaţia prevãzutã la art. 31;
c) modul de îndeplinire a testului de experienţã prevãzut la <>art. 4 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi, dacã este cazul, a testului de experienţã prevãzut la art. 5 din regulamentul menţionat;
d) documentaţia cu privire la standardele de calitate a datelor, specificatã la art. 141;
e) procesul de alocare a ratingurilor, inclusiv documentaţia ce conţine informaţiile prevãzute la art. 136 alin. (1) din regulamentul menţionat la lit. c) şi frecvenţa cu care sunt efectiv corectate - overridden - rezultatele procesului de alocare pe clase de rating şi pe grupe de risc;
f) responsabilitãţile pãrţilor implicate în modelare;
g) o prezentare de ansamblu a procesului de validare a sistemelor de rating, împreunã cu documentaţiile prevãzute la cap. V secţiunea 3 "Validarea estimãrilor proprii" din <>Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
h) informaţii generale privind structura IT a instituţiei de credit/instituţiilor, în mãsura în care vizeazã abordarea bazatã pe modele interne de rating;
i) dacã este cazul, rapoartele auditului intern.
(2) Instituţia de credit trebuie sã transmitã Bãncii Naţionale a României orice documentaţie suplimentarã privind implementarea sistemelor de rating, solicitatã de cãtre aceasta ulterior depunerii cererii de aprobare.

SECŢIUNEA a 5-a
Planul de implementare

ART. 9
(1) Instituţia de credit trebuie sã pregãteascã un plan adecvat de implementare, care sã acopere perioada de timp pânã la obţinerea aprobãrii şi perioada de implementare gradualã - respectiv implementarea ulterioarã obţinerii aprobãrii iniţiale -, şi sã îl furnizeze Bãncii Naţionale a României ca parte a documentaţiei-suport.
(2) Planul de implementare reprezintã un angajament din partea instituţiei de credit/instituţiilor de a implementa abordarea bazatã pe modele interne de rating, la datele specificate, în ceea ce priveşte toate sistemele de rating pentru care solicitã aprobare de utilizare a abordãrii bazate pe modele interne de rating.
(3) Planul de implementare - inclusiv implementarea gradualã - trebuie sã fie descompus cel puţin pe clasele de expuneri reglementate, pe unitãţi operaţionale şi, dacã este cazul, pe parametrii abordãrii bazate pe modele interne de rating care trebuie estimaţi. Instituţia de credit trebuie sã dispunã de norme interne cuprinzând prevederi detaliate referitoare la planificarea în timp şi conţinutul pentru combinaţiile dintre elementele menţionate anterior, în particular pentru urmãtoarele:
a) elaborarea metodologiei de rating;
b) pregãtirea conceptului tehnic pentru implementarea IT a metodologiei de rating;
c) implementarea IT;
d) instruirea personalului, inclusiv a personalului structurii de conducere;
e) tranziţia de la sistemul de rating existent la noul sistem de rating pe baza activitãţii curente, dacã este realizatã o tranziţie;
f) aprobarea internã formalã a noului sistem de rating şi implementarea ca şi "sistemul de rating" al instituţiei de credit/instituţiilor.
(4) În cazul cererilor de aprobare depuse împreunã de mai multe instituţii, instituţia de credit trebuie sã asigure aplicarea în mod corespunzãtor a prevederilor alin. (3) de cãtre celelalte instituţii din cadrul grupului din care aceasta face parte şi împreunã cu care solicitã aprobarea.
(5) Instituţia de credit trebuie sã furnizeze o listã cu toate portofoliile care urmeazã sã fie exceptate permanent de la aplicarea abordãrii bazate pe modele interne de rating. Portofoliile exceptate trebuie sã fie cuantificate într-un mod cuprinzãtor - cum ar fi numãrul contrapartidelor importante, valoarea agregatã a expunerilor şi valoarea ponderatã la risc a expunerilor, calculate potrivit prevederilor <>Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 , cu completãrile ulterioare.

SECŢIUNEA a 6-a
Autoevaluarea

ART. 10
(1) Instituţia de credit trebuie sã desfãşoare o autoevaluare a stadiului de conformitate cu standardele şi cerinţele minime prevãzute de <>Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(2) Instituţia de credit trebuie sã stabileascã un plan de acţiuni pentru remedierea lipsurilor şi deficienţelor identificate şi o planificare pentru obţinerea conformitãţii.
(3) În cazul cererilor de aprobare depuse împreunã de mai multe instituţii, instituţia de credit trebuie sã asigure aplicarea în mod corespunzãtor a prevederilor alin. (1) şi (2) de cãtre celelalte instituţii din cadrul grupului din care aceasta face parte şi împreunã cu care solicitã aprobarea.
ART. 11
(1) Autoevaluarea trebuie sã înceapã cu o evaluare globalã, dintr-o perspectivã consolidatã, a modului în care diversele modele se îmbinã şi se potrivesc în cadrul instituţiei de credit/instituţiilor sau al grupului, evaluare globalã ce trebuie sã se refere la gradul de adecvare al structurii organizatorice din perspectiva cadrului de administrare a activitãţii, gradul de adecvare al resurselor alocate sistemului de rating, comparabilitatea în cadrul grupului cu privire la date şi metodologie, coerenţa în organizarea IT.
(2) Autoevaluarea trebuie sã acopere, de asemenea, toate aspectele sistemului de rating: metodologie, calitatea datelor, procedurile de validare cantitativã şi calitativã, cadrul de administrare a activitãţii şi mediul tehnologic.
(3) Autoevaluarea poate fi realizatã de cãtre personalul aferent unei funcţii independente de evaluare a riscului, cu sprijinul, în cazul în care este necesar, al auditorilor interni.
(4) Documentaţia privind autoevaluarea trebuie sã includã o descriere a procesului de autoevaluare desfãşurat, lipsurile şi deficienţele identificate, inclusiv aprecierea instituţiei de credit/instituţiilor cu privire la importanţa acestora, planul de acţiuni pentru remedierea lipsurilor şi deficienţelor identificate şi planificarea pentru obţinerea conformitãţii.

SECŢIUNEA a 7-a
Alte aspecte privind cererea de aprobare

ART. 12
(1) Cererea de aprobare trebuie semnatã de cãtre un membru executiv al structurii de conducere a fiecãrei entitãţi juridice dintre cele care solicitã aprobarea, membru care este împuternicit sã angajeze legal entitatea respectivã.
(2) Semnatarul sau, dupã caz, semnatarii trebuie sã confirme în cadrul cererii de aprobare cã documentaţia-suport reprezintã un rezumat adevãrat şi just al subiectelor acoperite. Prin rezumat se înţelege faptul cã documentaţia furnizeazã doar o prezentare pe scurt a principalelor aspecte ale subiectului în cauzã, prin adevãrat, faptul cã informaţiile cuprinse în rezumat nu sunt false sau nu induc în eroare, iar prin just, faptul cã informaţiile redau un rezumat de ansamblu rezonabil, fãrã a omite aspecte semnificative.
ART. 13
(1) Cererea de aprobare trebuie redactatã în limba românã.
(2) Documentaţia-suport trebuie întocmitã într-o limbã sau în limbi stabilitã/stabilite de comun acord între Banca Naţionalã a României, autoritãţile competente din ţãrile gazdã şi instituţia de credit/instituţii. Pentru documentele redactate într-o limbã strãinã se va prezenta şi traducerea legalizatã în limba românã a acestora. Pentru documentele redactate într-o limbã de circulaţie internaţionalã, Banca Naţionalã a României poate excepta, de la caz la caz, aplicarea cerinţei privind traducerea legalizatã.
ART. 14
(1) În cazul în care instituţia de credit nu furnizeazã Bãncii Naţionale a României documentaţia prevãzutã la art. 4 fie odatã cu depunerea cererii de aprobare, fie ulterior depunerii acesteia sau dacã cererea de aprobare şi/sau documentaţia-suport, transmise/transmisã acesteia de cãtre instituţia de credit, nu îndeplinesc cerinţele stabilite la art. 3-9, art. 11 alin. (4), art. 12 şi 13, solicitarea instituţiei de credit/instituţiilor este consideratã incompletã de cãtre Banca Naţionalã a României.
(2) Banca Naţionalã a României şi, dupã caz, celelalte autoritãţi competente implicate efectueazã o evaluare preliminarã a întregii solicitãri - respectiv cerere de aprobare şi documentaţie-suport - imediat ce o astfel de solicitare este primitã de cãtre aceasta. Banca Naţionalã a României notificã instituţiei de credit caracterul complet al solicitãrii.
ART. 15
(1) În cazul cererilor de aprobare formulate în condiţiile prevãzute la <>art. 182 alin. (1) sau la <>art. 193 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 99/2006 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 227/2007 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi în condiţiile în care Banca Naţionalã a României este autoritatea responsabilã cu supravegherea pe bazã consolidatã, perioada de 6 luni stabilitã la art. 182 alin. (3), respectiv la art. 193 alin. (3) din ordonanţa menţionatã începe de la data primirii de cãtre Banca Naţionalã a României a unei solicitãri - respectiv cerere de aprobare şi documentaţie-suport - complete din perspectiva prezentului regulament.
(2) În situaţia prevãzutã la alin. (1), Banca Naţionalã a României confirmã începerea curgerii termenului de 6 luni.

CAP. III
Standarde pentru îndeplinirea cerinţelor minime prevãzute de cãtre <>Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare

SECŢIUNEA 1
Utilizarea parţialã permanentã şi implementarea gradualã

1.1. Implementarea gradualã
ART. 16
La momentul solicitãrii aprobãrii Bãncii Naţionale a României de a utiliza abordarea bazatã pe modele interne de rating, instituţiile de credit trebuie sã fi acoperit prin abordarea propusã cel puţin 50% atât din valoarea totalã a expunerilor, cât şi din valoarea totalã ponderatã la risc a expunerilor. Efectuarea calculelor se realizeazã potrivit prevederilor <>Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 , cu completãrile ulterioare, pentru expunerile acoperite prin abordarea standard, respectiv potrivit prevederilor <>Regulamentului BNR-CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, pentru expunerile acoperite prin abordarea bazatã pe modele interne de rating. Pentru calcularea nivelului de acoperire, finanţãrile specializate tratate potrivit abordãrii prevãzute la <>art. 36 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, pot fi considerate de cãtre instituţia de credit ca expuneri pentru care este aplicatã abordarea bazatã pe modele interne de rating propusã.
ART. 17
În cazul în care instituţiile de credit doresc sã recurgã la implementarea gradualã a abordãrii bazate pe modele interne de rating, acestea trebuie sã elaboreze un plan de implementare credibil şi fezabil cu privire la acoperirea iniţialã a expunerilor - acoperirea la momentul obţinerii aprobãrii din partea Bãncii Naţionale a României de a utiliza abordarea respectivã - şi la ritmul implementãrii graduale.
ART. 18
(1) Politica de implementare gradualã a instituţiei de credit trebuie sã precizeze cel puţin orizontul de timp pe parcursul cãruia este realizatã implementarea gradualã, precum şi secvenţialitatea de desfãşurare a acesteia.
(2) Stabilirea unei perioade de timp în care sã se realizeze implementarea gradualã trebuie sã aibã în vedere capacitatea realã a instituţiei de credit de a trece la utilizarea abordãrii bazate pe modele interne de rating, precum şi acoperirea prin aceastã abordare, cât mai curând posibil, a activitãţilor de bazã ale instituţiei de credit şi a determinanţilor de risc de credit principali.
(3) Orizontul de timp trebuie sã fie suficient de redus, pentru a se evita implementarea abordãrii bazate pe modele interne de rating pe o perioadã de timp prelungitã nejustificat, şi suficient de lung, pentru a se asigura calitatea datelor, a metodologiei şi a rezultatelor.
(4) Implementarea gradualã trebuie finalizatã în termen de 5 ani de la data obţinerii aprobãrii de a utiliza abordarea bazatã pe modele interne de rating propusã, indiferent de tipul de abordare bazatã pe modele interne de rating pe care instituţia de credit doreşte sã îl implementeze.
ART. 19
(1) Secvenţialitatea claselor de expuneri în planul de implementare gradualã a abordãrii bazate pe modele interne de rating trebuie sã se bazeze pe importanţa portofoliilor - portofoliile cele mai importante, respectiv portofoliile care reprezintã activitãţile de bazã ale instituţiei de credit trebuie introduse primele în planul de implementare gradualã.
(2) Secvenţialitatea claselor de expuneri în planul de implementare gradualã a abordãrii bazate pe modele interne de rating este aleasã de cãtre instituţia de credit.
(3) Pe mãsurã ce fiecare portofoliu al instituţiei de credit este supus, potrivit documentaţiei ce însoţeşte cererea de aprobare, procesului de implementare gradualã, nu este necesarã formularea de cãtre instituţia de credit respectivã a unei noi cereri de aprobare, cu excepţia cazurilor specificate la art. 23.
ART. 20
Anterior trecerii la implementarea gradualã a abordãrii bazate pe modele interne de rating pentru clasele de expuneri, instituţiile de credit trebuie sã desfãşoare o autoevaluare a îndeplinirii cerinţelor prevãzute de <>Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
ART. 21
(1) Pe parcursul perioadei de implementare gradualã, instituţiile de credit pot fi solicitate, de la caz la caz:
a) sã informeze Banca Naţionalã a României cu privire la planurile şi progresele întreprinse în ceea ce priveşte practicile de cuantificare şi administrare a riscului;
b) sã informeze în timp util Banca Naţionalã a României atunci când, conform planului de implementare gradualã, sunt pregãtite sã utilizeze un sistem de rating pentru scopurile calculãrii cerinţelor de capital reglementate pentru o clasã de expuneri sau unitate operaţionalã adiţionalã;
c) sã informeze în timp util Banca Naţionalã a României cu privire la intenţia lor de a supune procesului de implementare gradualã o clasã de expuneri. Instituţiile de credit pot fi solicitate, de asemenea, ca înainte de a începe sã utilizeze sistemul de rating pentru clasa respectivã sã primeascã permisiune explicitã de la Banca Naţionalã a României; sau
d) sã îndeplineascã o combinaţie a cerinţelor exprimate la lit. a), b) şi c).
(2) Pentru scopurile alin. (1), Banca Naţionalã a României va specifica, în cadrul documentului prin care se comunicã decizia cu privire la cererea de aprobare, cerinţele, dintre cele enumerate la alineatul menţionat, care trebuie îndeplinite de cãtre instituţia de credit.
ART. 22
Modificãri ale planului de implementare gradualã aprobat pot fi permise numai în cazul în care au loc modificãri importante ale mediului de afaceri, cum ar fi modificãri ale strategiei - fie ca urmare a modificãrii structurii acţionariatului sau a structurii de conducere, fie ca urmare a unei noi orientãri a activitãţii -, fuziuni şi achiziţii, iar respectivele modificãri sunt justificate în mod corespunzãtor de cãtre instituţia de credit.
ART. 23
(1) În sensul art. 22, în cazul unei modificãri a strategiei, dacã nu existã motive întemeiate pentru amânare, orizontul de timp pentru perioada de implementare gradualã trebuie sã rãmânã acelaşi, dar secvenţialitatea implementãrii graduale poate fi modificatã.
(2) În sensul art. 22, în cazul în care o instituţie de credit care utilizeazã abordarea bazatã pe modele interne de rating achiziţioneazã o instituţie de credit care nu utilizeazã o astfel de abordare, instituţiei de credit care utilizeazã abordarea bazatã pe modele interne de rating i se poate solicita de cãtre Banca Naţionalã a României, de la caz la caz, sã formuleze o nouã cerere de aprobare, cu o nouã politicã de utilizare parţialã şi de implementare gradualã, sau i se poate solicita sã furnizeze Bãncii Naţionale a României un plan de aducere a întregii instituţii de credit la starea de conformitate cu <>Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(3) În sensul art. 22, în cazul în care o instituţie de credit care nu utilizeazã abordarea bazatã pe modele interne de rating achiziţioneazã o instituţie de credit care utilizeazã o astfel de abordare, Banca Naţionalã a României va solicita instituţiei de credit achizitoare, în cazul în care aceasta doreşte sã utilizeze abordarea bazatã pe modele interne de rating, formularea unei noi cereri de aprobare.
(4) Prevederile alin. (2) şi (3) se aplicã în mod corespunzãtor în situaţia în care a avut loc o fuziune în care este implicatã instituţia de credit.
ART. 24
În cazul instituţiilor de credit care intenţioneazã sã implementeze gradual abordarea pe modele interne de rating avansatã în douã etape - respectiv realizând întâi trecerea de la abordarea standard la abordarea pe modele interne de rating de bazã, iar ulterior pe cea de la abordarea pe modele interne de rating de bazã la abordarea pe modele interne de rating avansatã -, regulile şi criteriile aferente planurilor de implementare gradualã se aplicã la fiecare etapã.
1.2. Utilizarea parţialã permanentã
ART. 25
(1) Pentru scopurile <>art. 30 alin. (1) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, în vederea obţinerii aprobãrii de a excepta în mod permanent de la aplicarea abordãrii bazate pe modele interne de rating anumite expuneri, instituţiile de credit trebuie sã justifice exceptãrile respective.
(2) În sensul alin. (1), considerentele pentru care instituţia de credit solicitã exceptarea trebuie sã fie prezentate în totalitate şi sã fie credibile. Pentru scopurile art. 30 alin. (1) lit. a) şi b) din regulamentul menţionat la alin. (1), justificarea trebuie sã se refere la motivele pentru care instituţia de credit considerã cã, în cazul claselor de expuneri pentru care se solicitã exceptarea, implementarea unui sistem de rating ar reprezenta un efort excesiv pentru instituţia de credit, la modul în care se încadreazã expunerile respective în propria activitate şi strategie, precum şi dacã acestea intrã în sfera activitãţilor sale de bazã.
(3) La fundamentarea solicitãrii de exceptare, instituţiile de credit nu pot justifica efortul excesiv în implementarea unui sistem de rating pornind exclusiv de la absenţa datelor cu privire la stãrile de nerambursare, ci respectivul efort trebuie demonstrat şi prin intermediul unor elemente, cum ar fi comparaţii cu activitatea şi strategia instituţiei de credit.
ART. 26
(1) Exceptarea expunerilor în unitãţi operaţionale, prevãzutã la <>art. 30 alin. (1) lit. c) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se poate acorda de cãtre Banca Naţionalã a României, cu condiţia respectãrii prevederilor alin. (2)-(6), în cazul unitãţilor operaţionale de importanţã redusã pentru care sistemele de rating ale instituţiei de credit sau ale grupului nu sunt semnificative, elaborarea de sisteme de rating proprii este imposibilã sau pentru care implementarea unor astfel de sisteme ar reprezenta un efort excesiv.
(2) Valoarea agregatã a expunerilor exceptate în mod permanent, potrivit art. 30 alin. (1) lit. c) din regulamentul menţionat la alin. (1), de la aplicarea abordãrii bazate pe modele interne de rating nu poate depãşi 10% din valoarea totalã a expunerilor - bilanţiere şi extrabilanţiere -, iar valoarea agregatã a expunerilor respective, cuantificatã ca valoare ponderatã la risc a expunerilor, nu poate depãşi 10% din valoarea totalã ponderatã la risc a expunerilor - bilanţiere şi extrabilanţiere. Efectuarea calculelor se realizeazã potrivit prevederilor <>Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 , cu completãrile ulterioare, pentru expunerile acoperite prin abordarea standard, respectiv potrivit prevederilor <>Regulamentului BNR-CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, pentru expunerile acoperite prin abordarea bazatã pe modele interne de rating.
(3) În sensul alin. (2), pragurile de importanţã precizate la alineatul menţionat trebuie aplicate exclusiv la nivelul instituţiei de credit sau al grupului care a solicitat aprobare cu privire la utilizarea abordãrii bazate pe modele interne de rating.
(4) În vederea calculãrii pragurilor de importanţã precizate la alin. (2) nu trebuie luate în considerare - nici la numãrãtorul, nici la numitorul pragurilor de importanţã - expunerile pentru care instituţia de credit intenţioneazã sã recurgã la utilizarea parţialã permanentã pe baza satisfacerii de cãtre respectivele expuneri a criteriilor prevãzute la art. 30 alin. (1) din regulamentul specificat la alin. (1), altele decât cele legate de importanţã, stipulate la art. 30 alin. (1) lit. c) din respectivul regulament.
(5) Instituţia de credit sau grupul care a solicitat aprobare cu privire la utilizarea abordãrii bazate pe modele interne de rating este responsabilã/responsabil pentru monitorizarea conformitãţii cu pragurile de importanţã precizate la alin. (2) şi trebuie sã deţinã sisteme şi proceduri de monitorizare a aspectelor legate de importanţã în timp util şi într-o manierã adecvatã. În cazul în care se produc depãşiri ale pragurilor de importanţã, instituţia de credit/grupul trebuie sã informeze Banca Naţionalã a României şi sã prezinte spre aprobare un plan de mãsuri de remediere corespunzãtoare şi suficient de rapidã a situaţiei. În cazurile în care pragurile de importanţã sunt depãşite în mod intenţionat - spre exemplu, ca urmare a deciziei strategice de expansiune într-un anumit sector -, anterior expansiunii efective, instituţia de credit/grupul trebuie sã dispunã de o politicã de implementare gradualã.
(6) Verificarea îndeplinirii pragurilor de importanţã precizate la alin. (2) trebuie efectuatã de cãtre instituţia de credit/grup cel puţin anual şi în orice situaţie în care se produc modificãri semnificative ale structurii instituţiei de credit/grupului, cum ar fi fuziuni sau achiziţii.

SECŢIUNEA a 2-a
Testul de utilizare

2.1. Sfera de aplicare
ART. 27
În vederea obţinerii aprobãrii de a utiliza abordarea bazatã pe modele interne de rating, instituţia de credit trebuie sã demonstreze Bãncii Naţionale a României cã informaţiile utilizate sau produse de cãtre sistemul sãu de rating pentru determinarea cerinţelor de capital reglementate sunt utilizate, de asemenea, în cursul desfãşurãrii activitãţii sale obişnuite, îndeosebi în administrarea riscului.
ART. 28
Sistemele de rating, ratingurile şi estimãrile cu privire la stãrile de nerambursare şi la pierderi, proiectate şi create cu scopul exclusiv de a primi aprobare pentru utilizarea abordãrii bazate pe modele interne de rating, precum şi utilizate doar în scopul producerii datelor necesare pentru abordarea respectivã nu sunt permise.
ART. 29
(1) Instituţiile de credit trebuie sã utilizeze efectiv ratingurile interne şi parametrii de risc rezultaţi. Dacã nu în totalitate, cel puţin o parte semnificativã şi efectivã a proceselor şi funcţiilor enumerate la <>art. 3 alin. (2) lit. b) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, trebuie sã se bazeze exclusiv pe ratingurile şi pe estimãrile parametrilor de risc utilizate la calcularea cerinţelor de capital, astfel încât aceste ratinguri şi estimãri sã aibã o influenţã substanţialã asupra procesului decizional şi acţiunilor întreprinse de cãtre instituţiile de credit.
(2) În sensul alin. (1), instituţiile de credit trebuie sã se asigure cã utilizarea datelor precizate nu este marginalã şi trebuie sã evalueze validitatea diferenţelor dintre aceste date şi datele utilizate pentru scopuri interne, cum ar fi diferenţele dintre probabilitatea de nerambursare utilizatã pentru scopuri de evaluare - pricing - şi cea utilizatã pentru scopurile ratingului.
ART. 30
(1) Pentru scopurile <>art. 3 alin. (2) lit. b) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, prin a avea un rol hotãrâtor nu trebuie sã se înţeleagã faptul cã datele/parametrii care se utilizeazã la calcularea cerinţelor de capital trebuie sã fie identice/identici cu datele utilizate în vederea administrãrii creditului sau sã fie o funcţie liniarã şi omoteticã a acestora, ci trebuie sã se înţeleagã faptul cã existã o relaţie puternicã între aceste douã categorii de date.
(2) Instituţiile de credit trebuie sã demonstreze cã ratingurile şi estimãrile utilizate la calcularea cerinţelor de capital au un rol hotãrâtor în procesele şi funcţiile enumerate la art. 3 alin. (2) lit. b) din regulamentul menţionat la alin. (1) şi trebuie sã indice unde sunt utilizaţi intern parametri finali diferiţi, cu respectarea prevederilor art. 170 din regulamentul respectiv.
ART. 31
În vederea evaluãrii impactului asupra operaţiunilor acestora, instituţiile de credit trebuie sã furnizeze Bãncii Naţionale a României o documentaţie în care sã identifice şi sã descrie modul în care sunt utilizate ratingurile interne, parametrii de risc relevanţi, precum şi toate sistemele şi procesele aferente. Aceastã documentaţie trebuie sã fie actualizatã cu regularitate - de exemplu, de cãtre funcţia de control al riscului de credit - şi sã fie examinatã de cãtre auditul intern.
ART. 32
(1) În vederea obţinerii aprobãrii iniţiale de a utiliza abordarea bazatã pe modele interne de rating, precum şi ulterior, pentru obţinerea aprobãrii de a utiliza abordãri, metode sau sisteme de rating adiţionale, instituţiile de credit trebuie sã raporteze Bãncii Naţionale a României cerinţele totale de capital calculate pe baza tuturor abordãrilor/metodelor/sistemelor de rating pe care instituţia de credit respectivã intenţioneazã sã le utilizeze la momentul solicitãrii aprobãrii.
(2) În sensul alin. (1), instituţiile de credit trebuie sã completeze şi sã transmitã Bãncii Naţionale a României formularele de raportare prevãzute la <>art. 8 din Ordinul Bãncii Naţionale a României nr. 12/2007 privind raportarea cerinţelor minime de capital pentru instituţiile de credit, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi formularele CR EQU IRB şi CR SEC IRB din ordinul menţionat.
2.2. Utilizarea datelor pentru scopuri interne
ART. 33
Utilizarea pentru scopuri interne a datelor pe baza cãrora se determinã cerinţele de capital trebuie sã fie suficient de cuprinzãtoare pentru a se asigura rolul hotãrâtor al acestor date în cadrul proceselor şi funcţiilor enumerate la <>art. 3 alin. (2) lit. b) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
ART. 34
Categoriile de date trebuie sã fie diferenţiate - de exemplu, datele de intrare sub forma datelor publicate în situaţiile financiare trebuie sã fie diferenţiate de datele estimate care rezultã din calculele efectuate de cãtre instituţia de credit. Toate estimãrile parametrilor de risc trebuie sã se bazeze pe datele de intrare, iar aceste date trebuie sã fie în esenţã aceleaşi, indiferent dacã sunt utilizate pentru scopurile administrãrii creditului sau pentru cele ale determinãrii cerinţei de capital reglementate.
ART. 35
Structura şi detaliile conceptuale ale sistemelor de rating şi ale celor de determinare a capitalului nu trebuie sã difere în mod fundamental, indiferent de scop - intern sau reglementat.
ART. 36
(1) Orice diferenţe existente între ratingurile şi estimãrile parametrilor de risc utilizate la calcularea cerinţelor de capital şi parametrii finali utilizaţi pe plan intern trebuie sã se bazeze pe o fundamentare bine formalizatã. Instituţia de credit trebuie sã dispunã de piste de audit robuste, conforme unei politici interne specificate având ca scop evaluarea importanţei diferenţelor, precum şi a faptului dacã diferenţele respective conduc la un grad mai mare de prudenţã sau de relaxare în ceea ce priveşte adecvarea capitalului.
(2) În cazul în care marjele de evaluare - pricing margins - sunt determinate pe baza datelor care nu sunt utilizate în cadrul abordãrii bazate pe modele interne de rating, instituţia de credit trebuie sã examineze ambele tipuri de calculare a marjelor şi sã determine, de o manierã prudentã, cerinţele de capital reglementate.
(3) Standardele de administrare a activitãţii trebuie sã fie cu atât mai ridicate cu cât sunt mai numeroase diferenţele dintre sistemele utilizate pentru scopuri reglementate şi cele utilizate pentru scopuri interne.
ART. 37
Pentru scopurile testului de utilizare, instituţiile de credit care utilizeazã modele de determinare a capitalului economic trebuie sã furnizeze explicaţii cu privire la diferenţele dintre datele şi parametrii utilizaţi în cadrul modelului respectiv şi cei utilizaţi pentru calcularea cerinţelor de capital reglementate.
ART. 38
În domeniile conexe procesului de evaluare a riscului de credit - cum ar fi ratingurile -, parametrii finali utilizaţi pentru scopuri interne şi datele utilizate în vederea calculãrii cerinţelor de capital reglementate trebuie sã se afle în concordanţã, dar o anumitã flexibilitate este permisã în ceea ce priveşte evaluarea - pricing - şi alocarea internã a capitalului. Estimãrile finale cu privire la stãrile de nerambursare sau la pierderi, utilizate pe plan intern, nu trebuie sã conducã la o estimare utilizatã la determinarea cerinţelor de capital care sã fie neverosimilã.
ART. 39
Datele de intrare identificate ca fiind de importanţã ridicatã în ceea ce priveşte selectarea, estimarea şi/sau administrarea riscului de credit pentru scopuri interne nu trebuie omise de la alocarea ratingurilor şi estimarea parametrilor de risc care se utilizeazã la calcularea cerinţelor de capital. Sursa de informaţii şi analiza aferentã nu trebuie sã lipseascã din cadrul criteriilor utilizate pentru scopurile reglementate privind determinarea ratingului şi estimarea probabilitãţii de nerambursare.
ART. 40
Modelele de rating elaborate trebuie sã se afle în concordanţã cu planurile strategice şi tehnologice ale instituţiei de credit. Modelarea şi estimãrile parametrilor de risc trebuie sã fie cât mai exacte posibil, reflectând diferitele categorii de expuneri din cadrul portofoliilor şi subportofoliilor. În cazurile în care instituţia de credit trebuie sã elaboreze sisteme de rating distincte, testul de utilizare trebuie aplicat în mod corespunzãtor.
ART. 41
În cazul în care utilizeazã scale uniforme - master scales - pentru administrarea internã a riscului, asigurându-se în acest mod categorii de risc echivalente de-a lungul portofoliilor, instituţiile de credit trebuie sã acorde o importanţã sporitã calibrãrii corecte a fiecãrui sistem de rating individual comparativ cu raportarea lor la scala uniformã - master scale.
ART. 42
(1) Planurile strategice ale instituţiei de credit trebuie sã includã programe ample de formare profesionalã pentru a facilita personalului, inclusiv organelor cu funcţie de conducere, înţelegerea modelelor de rating ale instituţiei de credit respective. Complexitatea modelelor, procesele interne şi externe utilizate de cãtre instituţia de credit pentru a întrebuinţa respectivele modele, precum şi modalitatea în care trebuie sã fie utilizate ratingurile obţinute trebuie înţelese în mod corespunzãtor.
(2) În contextul întrebuinţãrii efective a modelelor, instituţiile de credit trebuie sã dispunã de un plan strategic de coordonare a resurselor umane şi tehnologice, care trebuie sã ia în considerare impactul modelului asupra diferitelor arii funcţionale ale instituţiei de credit.
ART. 43
Anterior implementãrii abordãrii bazate pe modele interne de rating pentru o anumitã categorie de expuneri, instituţiile de credit trebuie sã asigure o îmbinare armonioasã între sfera de aplicare, testul de experienţã prevãzut la <>art. 4 şi 5 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi utilizarea internã a datelor.

SECŢIUNEA a 3-a
Metodologia şi documentaţia

3.1. Alocarea pe clase de expuneri
3.1.1. Clasa de expuneri de tip retail
3.1.1.1. Persoanele fizice şi entitãţile mici şi mijlocii
ART. 44
(1) În vederea îndeplinirii cerinţelor prevãzute la <>art. 16 alin. (1) lit. a) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, instituţiile de credit trebuie sã dispunã de criterii interne pentru a diferenţia persoanele fizice de entitãţile mici şi mijlocii.
(2) În cazul în care o entitate este înregistratã separat, acest aspect trebuie considerat drept o dovadã puternicã în sensul tratãrii acesteia ca o entitate micã sau mijlocie.
(3) În sensul alin. (1), criteriile interne folosite de cãtre instituţiile de credit pot depinde de modul în care instituţia de credit îşi administreazã portofoliul de credite - spre exemplu, dacã instituţia de credit îşi administreazã expunerile de tip retail pe bazã de tranzacţie, criteriul trebuie sã fie scopul creditului, iar în acest caz, numai creditele acordate persoanelor fizice în scopuri necomerciale trebuie sã fie tratate ca expuneri faţã de persoane fizice; dacã instituţia de credit îşi administreazã expunerile de tip retail pe bazã de debitor, este necesar sã adopte o regulã coerentã de diferenţiere a clientelei, cum ar fi: clasificarea debitorului ca entitate micã sau mijlocie, dacã majoritatea venitului acestuia provine din desfãşurarea de activitãţi pe cont propriu, tratarea oricãrei entitãţi care nu este înregistratã ca persoanã fizicã.
ART. 45
În cazul depãşirii pragului de 1 milion euro prevãzut la <>art. 16 alin. (1) lit. a) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, expunerea trebuie reîncadratã în clasa de expuneri faţã de societãţi, iar pentru calcularea cerinţei de capital trebuie utilizatã formula de ponderare la risc aferentã expunerilor faţã de societãţi. Dacã sistemul de rating aplicat clasei de expuneri de tip retail îndeplineşte cerinţele aferente sistemelor de rating ale clasei de expuneri faţã de societãţi, nu este necesarã nicio modificare a sistemului de rating. În caz contrar, trebuie aplicat sistemul de rating al clasei de expuneri faţã de societãţi.
ART. 46
Instituţiile de credit trebuie sã dispunã de capacitatea de a identifica şi consolida grupurile de clienţi aflaţi în legãturã, precum şi de a agrega expunerile relevante ale fiecãruia dintre aceste grupuri. Identificarea şi agregarea sumelor datorate de cãtre un client debitor sau de cãtre un grup de clienţi aflaţi în legãturã este necesar sã fie efectuate luând în considerare toate entitãţile grupului bancar, cu excepţia celor excluse explicit potrivit prevederilor <>art. 16 alin. (1) lit. a) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
ART. 47
În cazul în care suma totalã datoratã calculatã în condiţiile prevãzute la <>art. 16 alin. (1) lit. a) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, este diminuatã - de exemplu, prin rambursare - şi scade sub pragul de 1 milion euro, instituţia de credit nu trebuie sã o încadreze în mod automat în clasa de expuneri de tip retail, ci trebuie sã verifice în prealabil respectarea cerinţelor prevãzute la art. 16 alin. (1) lit. b)-d) din regulamentul menţionat.
ART. 48
În cazul în care o instituţie de credit mamã are filiale care sunt creditori direcţi ai unui grup de clienţi aflaţi în legãturã, grupul bancar trebuie sã dispunã de un proces care sã permitã încadrarea adecvatã a acestor clienţi aflaţi în legãturã în clasa de expuneri de tip retail sau în clasa de expuneri faţã de societãţi, pe baza expunerii agregate.
ART. 49
(1) Pentru scopurile <>art. 16 alin. (1) lit. c) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, instituţiile de credit trebuie sã demonstreze cã expunerile din clasa de expuneri de tip retail sunt tratate diferit - respectiv cu un grad mai redus de individualitate - în comparaţie cu expunerile încadrate în clasa de expuneri faţã de societãţi.
(2) În sensul alin. (1), procesul de creditare poate fi împãrţit pe urmãtoarele componente: activitãţi de marketing şi de vânzãri, proces de rating, sistem de rating, decizie de creditare, tehnici de diminuare a riscului de credit, monitorizare, sisteme de avertizare timpurie şi proces de tratare a situaţiilor problematice/recuperare. Cerinţa menţionatã la alin. (1) poate fi consideratã îndeplinitã atât timp cât o instituţie de credit poate demonstra cã oricare dintre aceste componente diferã în mod clar. Diferenţele dintre sistemele de rating şi dintre procesele de recuperare utilizate de cãtre instituţia de credit pot furniza dovezi puternice privind îndeplinirea condiţiei prevãzute la art. 16 alin. (1) lit. c) din regulamentul precizat la alin. (1).
(3) Creditele sindicalizate nu trebuie sã fie tratate ca expuneri de tip retail.
(4) Instituţiile de credit nu trebuie sã recurgã la adaptarea proceselor acestora de administrare a riscului la standarde mai joase pentru îndeplinirea condiţiei prevãzute la art. 16 alin. (1) lit. c) din regulamentul precizat la alin. (1). Instituţia de credit nu trebuie sã modifice tratamentul aplicat unei expuneri pentru care se aflã în proces de pregãtire a utilizãrii abordãrii bazate pe modele interne de rating.
ART. 50
(1) În cazul în care sistemul de rating pentru expunerile de tip retail este acelaşi cu cel utilizat pentru expunerile faţã de societãţi, instituţia de credit trebuie sã facã posibilã validarea distinctã a sistemului de rating pentru expunerile tratate ca expuneri de tip retail. Estimãrile parametrilor şi determinarea cerinţei de capital pentru expunerile de tip retail pot fi, de asemenea, obţinute pe bazã de grupã de expuneri şi nu numai pe baza estimãrilor parametrilor pentru debitorii individuali din clasa de expuneri faţã de societãţi.
(2) Atribuirea unui rating individual unui client de tip retail nu trebuie prin ea însãşi sã excludã clasificarea expunerii respective în clasa expunerilor de tip retail.
3.1.1.2. Expunerile de tip retail reînnoibile eligibile
ART. 51
Pentru scopurile <>art. 43 alin. (2) lit. b) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, creditele din categoria expunerilor de tip retail reînnoibile eligibile pot fi garantate printr-un gaj general, conferit prin contract, care sã vizeze diferitele expuneri faţã de acelaşi debitor, atât timp cât expunerea individualã este tratatã ca negarantatã pentru scopurile calculãrii cerinţei de capital - respectiv sumele recuperate prin executarea garanţiei reale nu pot fi luate în considerare la estimarea pierderii în caz de nerambursare.
ART. 52
Pentru scopurile <>art. 43 alin. (2) lit. b) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, o linie de credit neutilizatã este consideratã revocabilã imediat chiar dacã legislaţia privind protecţia consumatorului sau legislaţia conexã interzice instituţiei de credit revocarea imediatã a acesteia sau stabileşte perioade minime de revocare. Conformitatea cu reglementãrile care privesc protecţia consumatorului nu trebuie sã împiedice instituţiile de credit sã clasifice expunerile care îndeplinesc toate celelalte criterii ca expuneri de tip retail reînnoibile eligibile.
ART. 53
Pragul menţionat la <>art. 43 alin. (2) lit. c) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, poate fi aplicat la nivelul instituţiei de credit. Subcategoriile din cadrul categoriei de expuneri de tip retail reînnoibile eligibile - cum ar fi cardurile de credit, tragerile pe descoperit de cont şi altele - trebuie sã fie diferenţiate dacã ratele pierderii diferã semnificativ.
ART. 54
(1) Demonstraţia cu privire la volatilitatea redusã a ratelor pierderii menţionatã la <>art. 43 alin. (2) lit. d) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, trebuie sã fie fãcutã pe parcursul procesului de aprobare a utilizãrii abordãrii bazate pe modele interne de rating şi, ulterior, în orice moment la solicitarea Bãncii Naţionale a României.
(2) În vederea evaluãrii volatilitãţii ratelor pierderii pentru portofoliul sau subportofoliile de expuneri de tip retail reînnoibile eligibile relativ la nivelul mediu al ratelor pierderii, nivelul de referinţã este în general volatilitatea relativã a ratelor pierderii pentru alte subportofolii din categoria "alte expuneri de tip retail", în care instituţia de credit deţine expuneri. În acest caz, instituţiile de credit trebuie sã furnizeze date cu privire la media şi la deviaţia standard a ratelor pierderii pentru toate aceste subportofolii.
(3) În cazul în care nu se dispune în cadrul instituţiei de credit de categoria "alte expuneri de tip retail" sau dacã aceasta nu este adecvatã ca nivel de referinţã, portofoliile de expuneri de tip retail reînnoibile eligibile ale instituţiilor de credit similare, portofoliile ipotecare sau portofoliile de expuneri faţã de societãţi pot fi utilizate ca posibile portofolii de referinţã alternative.
(4) În sensul alin. (1), în vederea unei cuantificãri adecvate a volatilitãţii, poate fi utilizat coeficientul de variaţie - deviaţia standard raportatã la medie -, iar prin rata pierderii se înţelege pierderea efectivã pe parcursul unei perioade fixe de timp, cuantificatã ca procent din valoarea categoriei de expuneri.
3.1.1.3. Expunerile de tip retail garantate cu un bun imobiliar
ART. 55
Orice expunere de tip retail cãreia instituţia de credit îi atribuie, pentru scopurile cuantificãrii interne a riscului, o garanţie reprezentatã de un bun imobiliar trebuie clasificatã ca expunere de tip retail garantatã cu un bun imobiliar. În cazul expunerilor de tip retail cãrora nu le-a fost atribuitã nicio garanţie reprezentatã de un bun imobiliar, pentru estimarea pierderii în caz de nerambursare nu trebuie luate în considerare veniturile potenţiale din valoarea bunurilor imobiliare.
3.1.2. Clasa de expuneri faţã de societãţi
3.1.2.1. Entitãţile mici şi mijlocii în cadrul clasei de expuneri faţã de societãţi
ART. 56
(1) În sensul <>art. 35 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, cifra de afaceri reprezintã valoarea veniturilor brute totale încasate de cãtre o societate din vânzarea bunurilor şi serviciilor, în cursul desfãşurãrii normale a activitãţii. În cazul unei societãţi de asigurare, prin aceastã expresie se înţelege valoarea veniturilor brute din prime.
(2) Pentru scopurile art. 35 din regulamentul menţionat la alin. (1), substituirea cifrei de afaceri anuale totale cu totalul activelor se poate realiza pe bazã voluntarã în condiţiile în care instituţia de credit poate demonstra cã aceasta constituie cel puţin o abordare echivalentã din punct de vedere prudenţial, este aplicatã consecvent în timp şi formalizatã în cadrul normelor interne ale instituţiei de credit.
3.1.2.2. Finanţarea specializatã
ART. 57
(1) În sensul <>art. 18 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, nu este necesar ca toate cerinţele pentru încadrarea în subclasa expunerilor provenind din finanţãri specializate, precizate la articolul menţionat, sã fie îndeplinite în aceeaşi mãsurã. Elementele individuale ale definiţiei expunerilor provenind din finanţãri specializate pot fi relaxate într-un anumit grad pentru a se cuprinde categorii diferite de expuneri, dar toate cele 3 elemente ale definiţiei trebuie îndeplinite cel puţin în esenţã. Criteriul cel mai important pentru clasificarea drept expuneri provenind din finanţãri specializate este ca sursa principalã de rambursare a creditului sã o constituie veniturile generate de activele finanţate.
(2) Instituţia de credit trebuie sã acorde o atenţie deosebitã definiţiei expunerilor provenind din finanţãri specializate în cazurile aflate la limita dintre finanţarea specializatã şi cadrul de securitizare. În cazul elementelor care ar putea fi clasificate atât ca expuneri provenind din finanţãri specializate, cât şi ca poziţii securitizate, instituţia de credit trebuie sã clasifice aceste poziţii consecvent în timp.
(3) Contrapartida tipicã în cazul unui acord contractual de finanţare specializatã este o entitate special constituitã pentru a finanţa şi/sau a exploata active corporale, cu personalitate juridicã distinctã şi ale cãrei plãţi sunt segregate de cele ale altor entitãţi sau de cele ale grupului. Entitatea respectivã trebuie sã fi încheiat un contract producãtor de efecte juridice cu privire la active şi veniturile pe care acestea le genereazã.
(4) Pentru scopurile definirii expunerilor provenind din finanţãri specializate nu prezintã importanţã numãrul de active prevãzute în acordul contractual, ci dacã activele care fac obiectul garanţiei sunt sau nu sursa de rambursare a creditului. În mod similar, în contextul definiţiei, nu trebuie considerat important dacã entitatea prevãzutã la alin. (3) a intrat sau nu într-un tip de contract de leasing pe termen lung care nu poate fi încetat - contractele de acest tip reprezentând un transfer al riscului -, ci faptul cã o astfel de situaţie nu afecteazã principiul potrivit cãruia plãţile provin din acelaşi obiect care este finanţat şi care serveşte drept garanţie.
ART. 58
(1) Expunerile provenind din finanţãri specializate se încadreazã în urmãtoarele categorii:
a) finanţare de proiecte;
b) finanţare de obiecte;
c) finanţare de mãrfuri;
d) finanţare de bunuri imobiliare producãtoare de venit.
(2) Finanţarea de proiecte este o metodã de finanţare în care creditorul se bazeazã în principal pe veniturile generate de proiectul finanţat, atât ca sursã de rambursare, cât şi ca garanţie pentru expunere.
(3) Finanţarea de obiecte este o metodã de finanţare a achiziţionãrii de active corporale în care rambursarea expunerii depinde în principal de fluxurile de numerar generate de active specifice care au fost finanţate şi gajate în favoarea creditorului sau cedate acestuia.
(4) Finanţarea de mãrfuri se referã la creditarea structuratã pe termen scurt, cu scopul de a finanţa rezerve, stocuri, creanţe aferente mãrfurilor tranzacţionate pe bursã, în care expunerea este rambursatã din veniturile din vânzarea mãrfii, iar debitorul nu dispune de capacitate independentã de a rambursa expunerea - respectiv debitorul nu desfãşoarã alte activitãţi şi nu deţine alte active semnificative.
(5) Finanţarea de bunuri imobiliare producãtoare de venit este o metodã de finanţare a bunurilor imobiliare în care perspectivele de rambursare şi recuperare aferente expunerii depind în principal de fluxurile de numerar generate de bunul imobiliar.
ART. 59
(1) Pentru a putea utiliza estimãrile probabilitãţii de nerambursare în cazul expunerilor provenind din finanţãri specializate, instituţia de credit trebuie sã demonstreze cã aceste estimãri îndeplinesc cerinţele minime prevãzute în <>cap. V din Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, la nivelul fiecãrei categorii de expuneri provenind din finanţãri specializate precizate la art. 58 alin. (1).
(2) În cazul expunerilor provenind din finanţãri specializate pentru care instituţiile de credit utilizeazã abordarea prevãzutã la art. 36 din regulamentul specificat la alin. (1), în procesul de încadrare a acestor expuneri în categoriile menţionate la articolul respectiv pentru aplicarea ponderilor de risc, instituţiile de credit trebuie sã ia în considerare criteriile de încadrare specificate în anexa care face parte integrantã din prezentul regulament.
(3) Instituţiile de credit care se specializeazã în anumite activitãţi pot rafina criteriile de încadrare a expunerilor provenind din finanţãri specializate în categoriile menţionate la art. 36 din regulamentul specificat la alin. (1), criterii precizate în anexa la prezentul regulament, în mãsura în care procesul de rafinare introduce criterii adiţionale, dar nu înlocuieşte criteriile precizate.
(4) Ponderile de risc pentru expunerile provenind din finanţãri specializate, prevãzute la art. 36 din regulamentul menţionat la alin. (1), pot fi aplicate doar de cãtre instituţiile de credit care utilizeazã abordarea bazatã pe modele interne de rating.
(5) Pentru scopurile art. 36 alin. (1^1) din regulamentul menţionat la alin. (1), instituţia de credit trebuie sã demonstreze cã standardele de acordare a creditelor şi alte caracteristici de risc, aferente acesteia, sunt mai stricte în raport cu criteriile de încadrare specificate în anexa la prezentul regulament pentru categoria relevantã.
(6) Instituţia de credit trebuie sã examineze cel puţin anual diferitele aspecte ale finanţãrilor specializate, incluzând ratingurile, încadrarea expunerilor în subclasa expunerilor provenind din finanţãri specializate, demonstrarea faptului cã expunerile respective pot sau nu pot fi tratate în cadrul general al abordãrii bazate pe modele interne de rating.
3.1.3. Clasa expunerilor din securitizare
ART. 60
Pentru încadrarea în clasa expunerilor din securitizare, instituţiile de credit trebuie sã aibã în vedere caracteristicile securitizãrii enumerate la <>art. 2 alin. (4) lit. a) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 21/26/2006 şi sã ţinã cont de faptul cã, în general, clasificarea ca securitizare trebuie sã se bazeze pe substanţa economicã a tranzacţiei şi mai puţin pe forma sa juridicã. În cazul în care persistã incertitudini cu privire la clasificarea unei tranzacţii ca securitizare, instituţiile de credit trebuie sã se consulte cu Banca Naţionalã a României.
ART. 61
(1) Pentru scopurile <>art. 4 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 21/26/2006 , cerinţa privind caracterul semnificativ al transferului riscului trebuie privitã separat de cerinţa privind transferul efectiv al riscului. Transferul efectiv al riscului se referã în primul rând la validitatea şi caracterul executoriu din punct de vedere juridic al prevederilor contractuale ale tranzacţiei, precum şi la absenţa prevederilor contractuale care submineazã transferul riscului şi face diferenţiere între tranzacţiile de securitizare clasicã şi sinteticã. Cerinţa privind transferul semnificativ al riscului se aplicã ambelor categorii de tranzacţii de securitizare, luând în considerare aspectele specifice fiecãrei categorii. Evaluarea caracterului semnificativ al transferului riscului poate implica şi alte criterii decât cele precizate în cap. III din regulamentul menţionat.
(2) Pentru scopurile prudenţiale reglementate, derecunoaşterea contabilã a expunerilor la riscul de credit securitizate nu constituie o cerinţã prealabilã sau o dovadã cu privire la caracterul efectiv sau semnificativ al transferului riscului de credit.
(3) Chiar dacã o structurã de securitizare nu este recunoscutã drept securitizare pentru iniţiator - spre exemplu, în cazul în care transferul riscului nu este semnificativ -, în cazul investitorului, pãrţile transferate trebuie tratate ca securitizare.
3.1.4. Clasa expunerilor din titluri de capital
3.1.4.1. Natura expunerilor din titluri de capital
ART. 62
(1) Expunerile din titluri de capital se definesc pe baza substanţei economice a instrumentului şi includ interesele de proprietate, atât directe, cât şi indirecte, cu drept de vot sau nu, asupra activelor şi venitului emitentului.
(2) Interesele indirecte legate de titluri de capital cuprind deţinerile de instrumente financiare derivate care au ca suport interese legate de titluri de capital şi deţinerile în entitãţi care emit interese de proprietate şi care desfãşoarã în principal activitãţi de investiţii în titluri de capital.
(3) O deţinere indirectã sub forma unei filiale a unei entitãţi nu este necesar sã fie luatã în considerare separat atât timp cât filiala este luatã în considerare la determinarea valorii ponderate la risc pentru expunerile directe din titluri de capital faţã de entitatea respectivã. Aceasta nu implicã însã o exceptare în ceea ce priveşte tratamentul expunerilor sub forma titlurilor de participare deţinute în organismele de plasament colectiv (OPC), prevãzut la <>art. 23 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, potrivit cãruia instituţia de credit trebuie sã ia în considerare în mod direct expunerile-suport ale OPC.
3.1.4.2. Alocarea expunerilor clasei de expuneri din titluri de capital
ART. 63
(1) Un instrument trebuie atribuit clasei de expuneri din titluri de capital dacã îndeplineşte urmãtoarele criterii:
a) este nerambursabil în sensul cã recuperarea fondurilor investite poate fi atinsã numai prin vânzarea investiţiei, vânzarea drepturilor asupra investiţiei sau lichidarea emitentului;
b) nu comportã o obligaţie din partea emitentului; şi
c) conferã un drept rezidual asupra activelor sau venitului emitentului.
(2) Ca regulã generalã, dacã un titlu de creanţã este structurat, subordonat şi administrat ca şi un titlu de capital, acesta trebuie inclus în clasa de expuneri din titluri de capital.
(3) În clasa de expuneri din titluri de capital trebuie încadrate şi urmãtoarele instrumente:
a) orice instrument cu aceeaşi structurã ca şi cea a instrumentelor enumerate la art. 4 din Regulamentul Bãncii Naţionale a României şi al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 18/23/2006 privind fondurile proprii ale instituţiilor de credit şi ale firmelor de investiţii, aprobat prin Ordinul Bãncii Naţionale a României şi al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 15/112/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
b) orice instrument care comportã o obligaţie din partea emitentului şi care îndeplineşte oricare dintre urmãtoarele criterii:
b1) emitentul poate amâna stingerea obligaţiei pe termen nedefinit;
b2) obligaţia impune - sau permite, la alegerea emitentului - stingerea acesteia prin emisiunea unui numãr fix de titluri de capital ale emitentului;
b3) obligaţia impune - sau permite, la alegerea emitentului - stingerea acesteia prin emisiunea unui numãr variabil de titluri de capital ale emitentului, iar orice modificare a valorii obligaţiei - toate celelalte condiţii rãmânând neschimbate - este atribuibilã modificãrii valorii unui numãr fix de titluri de capital ale emitentului, comparabilã şi în aceeaşi direcţie cu aceasta. Pentru anumite obligaţii care impun sau care permit stingerea acestora prin emisiunea unui numãr variabil de titluri de capital ale emitentului, modificarea valorii monetare a obligaţiei este egalã cu modificarea valorii juste a unui numãr fix de titluri de capital, multiplicatã printr-un factor specificat. Asemenea obligaţii îndeplinesc aceastã condiţie dacã atât factorul, cât şi numãrul precizat de titluri de capital sunt fixate;
b4) deţinãtorul are opţiunea de a solicita ca obligaţia sã fie stinsã prin titluri de capital, în afara situaţiilor în care fie, în cazul unui instrument tranzacţionat, instituţia de credit demonstreazã Bãncii Naţionale a României cã acest instrument este tranzacţionat mai mult ca titlu de creanţã asupra emitentului decât ca titlu de capital al acestuia, fie, în cazul instrumentelor care nu sunt tranzacţionate, instituţia de credit demonstreazã Bãncii Naţionale a României cã acest instrument trebuie sã fie tratat ca poziţie pe un titlu de creanţã. În ambele situaţii, cu aprobarea Bãncii Naţionale a României, instituţia de credit poate descompune riscurile pentru scopurile reglementate.
ART. 64
(1) Titlurile de creanţã, precum şi alte titluri, parteneriate, instrumente financiare derivate sau alte produse structurate cu intenţia de a li se conferi substanţa economicã a deţinerilor de titluri de capital sunt considerate deţineri de titluri de capital.
(2) Titlurile de capital care sunt înregistrate drept credit, dar care rezultã dintr-un swap datorie/capital efectuat ca parte a recuperãrii sau restructurãrii organizate a datoriei, sunt incluse în definiţia deţinerilor de titluri de capital, dar aceste instrumente nu pot atrage o cerinţã mai micã de capital decât cea care s-ar aplica dacã deţinerile respective ar rãmâne în portofoliul de creanţe. În aceastã categorie sunt incluse datoriile a cãror rentabilitate este legatã de cea a titlurilor de capital.
(3) Investiţiile în titluri de capital care sunt structurate cu intenţia de a li se conferi substanţa economicã a deţinerilor de titluri de creanţã sau expunerilor din securitizare nu trebuie considerate deţineri de titluri de capital.
(4) Obligaţiunile cu caracteristici hibride nu pot fi considerate drept titluri de capital în mãsura în care conduc la primirea unei pãrţi fixe din profituri, nesatisfãcând criteriul precizat la art. 63 alin. (3) lit. b).
(5) În cazul obligaţiunilor convertibile şi al altor asemenea instrumente, cel puţin componenta de titlu de capital trebuie surprinsã prin atribuirea acesteia clasei de expuneri din titluri de capital.
3.1.4.3. Abordãri privind calcularea valorii ponderate la risc a expunerilor pentru expunerile din titluri de capital
ART. 65
Instrumentele considerate ca expuneri din titluri de capital trebuie sã fie incluse în clasa de expuneri din titluri de capital, în afara cazului în care acestea fac obiectul consolidãrii sau al deducerii din fondurile proprii.
ART. 66
Investiţiile în entitãţile controlate şi deţinute majoritar şi minoritar semnificativ, care sunt supuse limitelor prevãzute la <>art. 143 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 99/2006 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 227/2007 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi nu depãşesc limitele respective, trebuie ponderate la risc în concordanţã cu metodologia aferentã titlurilor de capital prevãzutã în <>Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi cu nu mai puţin de 100% dupã aplicarea tehnicilor de diminuare a riscului de credit.
ART. 67
(1) Pentru scopurile <>art. 47 alin. (2) din Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, alegerea de cãtre instituţia de credit de metode diferite de calculare a valorii ponderate la risc a expunerilor din titluri de capital se apreciazã ca fiind efectuatã de o manierã consecventã şi coerentã prin intermediul utilizãrii diferitelor instrumente şi procese care reflectã procesele de administrare internã a riscului.
(2) În cazul în care este utilizatã metoda bazatã pe modele interne, modelul respectiv trebuie integrat în cadrul procesului de administrare a riscului al instituţiei de credit, conform prevederilor <>art. 243 din Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare - spre exemplu, rezultatele modelului trebuie utilizate de cãtre instituţia de credit în ceea ce priveşte politica de investiţii, stabilirea limitelor şi administrarea expunerilor.
(3) În sensul <>art. 48 din Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, pentru a demonstra faptul cã portofoliile din care fac parte expunerile din investiţii de tip private equity sunt suficient de diversificate, instituţiile de credit se pot referi la numãrul de fonduri de investiţii, la numãrul de investiţii care compun portofoliul şi la fondurile aferente sau, în mãsura în care sunt disponibili, la indici specifici de evaluare a diversificãrii. Istoricul pierderilor poate indica, de asemenea, cã un portofoliu este suficient de diversificat pentru a se putea aplica ponderea de risc de 190% expunerilor din investiţii de tip private equity.
3.1.4.4. Exceptãrile permanente de la aplicarea abordãrii bazate pe modele interne de rating pentru expunerile din titluri de capital
ART. 68
Restricţiile prevãzute la <>art. 30 alin. (1) lit. g) din Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, pot viza dimensiunea sau categoria firmelor, sumele care pot fi investite, localizarea geograficã sau alţi factori care ar putea limita riscul investiţiei.
ART. 69
Pragul menţionat la <>art. 31 din Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, trebuie administrat pe bazã continuã şi trebuie verificat de cãtre instituţia de credit cel puţin anual.
3.1.5. Creanţele achiziţionate
3.1.5.1. Aspecte generale
ART. 70
(1) Creanţele achiziţionate pot fi tratate potrivit urmãtoarelor abordãri:
a) expunerea este tratatã ca expunere faţã de vânzãtor, iar creanţele sunt tratate ca garanţii reale, a cãror eligibilitate trebuie sã fie verificatã potrivit prevederilor <>cap. III din Regulamentul BNR - CNVM nr. 19/24/2006 ;
b) expunerea este tratatã ca expunere faţã de debitor, iar evaluarea riscurilor aferente fiecãrei expuneri, ca şi cum respectiva expunere ar fi fost iniţiatã de cãtre instituţia de credit, nu reprezintã un efort excesiv pentru instituţia de credit respectivã. Vânzãtorul poate sã acţioneze sau nu ca garant;
c) expunerea este tratatã ca expunere faţã de debitor, iar evaluarea riscurilor aferente fiecãrei expuneri, ca şi cum respectiva expunere ar fi fost iniţiatã de cãtre instituţia de credit, ar reprezenta un efort excesiv pentru instituţia de credit respectivã. Acesta poate reprezenta, în special, cazul în care instituţia de credit trebuie sã se bazeze în mare mãsurã pe informaţiile furnizate de o terţã parte. Este posibil ca instituţia de credit nici sã nu cunoascã întotdeauna fiecare debitor individual. Vânzãtorul poate sã acţioneze sau nu ca garant.
(2) Creanţele achiziţionate nu constituie o clasã de expuneri în sine, ci reflectã un tip de finanţare comun mai multor clase de active, rezultând de obicei din vânzarea bunurilor şi serviciilor asociate unei tranzacţii comerciale. Prin prisma tratamentului special prevãzut de <>Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, pentru creanţele achiziţionate în raport cu creanţele din aceeaşi clasã de expuneri, creanţele achiziţionate pot fi încadrate în clasa expunerilor faţã de societãţi sau în clasa expunerilor de tip retail.
(3) Regulile aferente creanţelor achiziţionate privesc în primul rând creanţele care sunt achiziţionate ca parte a operaţiunilor de factoring sau de scontare a facturilor - invoice discounting - ori care sunt sau urmeazã sã fie incluse în tranzacţiile bazate pe active - asset-backed transaction. Aceste reguli nu se aplicã tranzacţiilor în care creditele iniţiate de o firmã sunt achiziţionate ulterior în scopul de a adãuga debitori activitãţii cumpãrãtorului, alta decât cea aferentã operaţiunilor de securitizare.
3.1.5.2. Condiţii pentru tratarea creanţelor achiziţionate faţã de societãţi potrivit cerinţelor minime pentru utilizarea abordãrii bazate pe modele interne de rating, aferente clasei de expuneri de tip retail
ART. 71
(1) În cazul creanţelor achiziţionate faţã de societãţi, pentru a putea utiliza standardele de cuantificare a riscului aferente expunerilor de tip retail, prevãzute în <>cap. V din Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, instituţia de credit trebuie sã demonstreze cã îndeplineşte criteriile de eligibilitate specificate în regulamentul respectiv.
(2) În sensul art. 44 din regulamentul menţionat la alin. (1), între vânzãtor şi instituţia de credit cumpãrãtoare nu trebuie sã se efectueze o operaţiune în condiţii de favoare, şi anume ambele pãrţi trebuie sã interacţioneze ca agenţi independenţi pe piaţa financiarã - niciunul dintre agenţi nu trebuie sã fie într-o asemenea poziţie încât sã influenţeze procesul intern de luare a deciziilor al celuilalt agent. Instituţiile de credit care doresc sã trateze expunerile drept creanţe achiziţionate eligibile trebuie sã se asigure, cel puţin, de urmãtoarele:
a) nu existã un risc semnificativ de contaminare a stãrilor de nerambursare între vânzãtor şi debitor; şi
b) creanţele au fost tranzacţionate în condiţii de concurenţã deplinã - respectiv, la preţ de piaţã şi în condiţii de piaţã.
(3) Pentru scopurile art. 44 lit. d) din regulamentul menţionat la alin. (1), o modalitate de implementare a cerinţei de diversificare poate face referinţã la numãrul de debitori, instituţia de credit putând stabili o limitã de concentrare, fie sub forma unei limite absolute - dimensiunea maximã a expunerii pe contrapartidã -, fie sub forma unei limite relative - expunerea faţã de o contrapartidã ca procent din întreaga valoare a portofoliului.
ART. 72
(1) Pentru scopurile <>art. 37 din Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, prin efort excesiv se înţelege fie cã numãrul debitorilor aferenţi este atât de mare încât instituţia de credit nu ar putea sã îi clasifice utilizând sistemul sãu de rating obişnuit, fie cã debitorii nu sunt debitorii obişnuiţi, direcţi ai instituţiei de credit şi, în consecinţã, sistemele de date ale instituţiei de credit nu conţin nicio informaţie specificã cu privire la aceştia.
(2) Atunci când instituţiile de credit colecteazã date suficiente pentru a putea evalua debitorii pe bazã individualã, acestea trebuie sã renunţe la utilizarea, pentru creanţele achiziţionate, a abordãrii de tip top-down - respectiv utilizarea standardelor de cuantificare a riscului aferente expunerilor de tip retail - în schimbul celei de tip bottom-up - respectiv utilizarea standardelor de cuantificare a riscului aferente expunerilor faţã de societãţi.
3.1.5.3. Estimarea pierderii aşteptate pentru creanţele achiziţionate faţã de societãţi
ART. 73
Instituţiile de credit pot estima pierderile aşteptate pentru creanţele achiziţionate faţã de societãţi pe clase de rating ale pierderii aşteptate, utilizând mediile pe termen lung ale ratelor pierderii. Instituţiile de credit care utilizeazã aceastã abordare trebuie sã deţinã o scalã distinctã de rating a pierderii aşteptate, care sã le permitã alocarea debitorilor sau a grupelor de debitori pe clasele de rating ale pierderii aşteptate.
3.1.5.4. Riscul de diminuare a valorii creanţei
ART. 74
(1) Instituţiile de credit care utilizeazã abordarea bazatã pe modele interne de rating trebuie sã acopere riscul de diminuare a valorii creanţei chiar şi în cazul în care instituţia de credit trateazã expunerea respectivã ca şi cum debitorul ar fi clientul acesteia.
(2) În sensul <>art. 2 pct. 1 din Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, riscul de diminuare a valorii creanţei se referã la posibilitatea ca valoarea potenţialã a creanţelor achiziţionate şi finanţate de cãtre instituţia de credit sã fie redusã la iniţiativa vânzãtorului sau a debitorului şi ca valorile contractuale de plãtit de cãtre debitorii creanţelor respective sã fie reduse prin acordarea de credite debitorilor, fie sub formã de lichiditãţi, fie sub o altã formã - cum ar fi compensãri sau reduceri rezultate din returnarea bunurilor vândute, din dispute privind calitatea produselor, din orice platã sau disconturi promoţionale oferite de cãtre vânzãtor, precum şi compensãri ale datoriilor între vânzãtor şi debitor.
(3) În cazurile în care o instituţie de credit nu este sigurã dacã ar trebui sau nu sã trateze un anumit eveniment ca risc de diminuare a valorii creanţei, acesta trebuie tratat ca risc de diminuare a valorii creanţei. Aceste cazuri includ situaţiile în care instituţia de credit nu poate sã aloce cu claritate anumite evenimente riscului operaţional. În cazul efectelor de comerţ bazate pe active - asset-backed commercial paper -, riscul de diminuare a valorii creanţei aferent expunerilor-suport trebuie evaluat proporţional - pro-rata.
ART. 75
În sensul <>art. 57 din Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, caracterul semnificativ al riscului de diminuare a valorii creanţei poate fi evaluat la nivelul grupei de expuneri, utilizând o examinare specificã a pierderii aşteptate. În acest caz, instituţia de credit trebuie sã stabileascã de o manierã prudentã un prag de semnificativitate pentru pierderea aşteptatã.
3.2. Definiţiile stãrii de nerambursare şi pierderii
3.2.1. Definiţia stãrii de nerambursare
ART. 76
(1) Cerinţele specifice ale <>Regulamentului BNR - CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, privind adoptarea de cãtre instituţia de credit a unei definiţii a stãrii de nerambursare conforme definiţiei stãrii de nerambursare prevãzute de regulamentul respectiv se aplicã numai pentru scopurile cuantificãrii riscului.
(2) Definiţia stãrii de nerambursare utilizatã la estimarea parametrilor de risc trebuie sã fie aceeaşi, indiferent de parametrul estimat - probabilitate de nerambursare, pierdere în caz de nerambursare, factor de conversie sau pierdere aşteptatã.
(3) Definiţia stãrii de nerambursare adoptatã de cãtre instituţiile de credit trebuie sã se bazeze pe definiţia stãrii de nerambursare prevãzutã de regulamentul menţionat la alin. (1). Pe lângã criteriul obiectiv bazat pe numãrul de zile de întârziere la platã, instituţia de credit trebuie sã implementeze, cel puţin, o definiţie a stãrii de nerambursare bazatã pe indiciile improbabilitãţii de platã prevãzute la art. 161 din respectivul regulament. Instituţia de credit trebuie sã interpreteze indiciile şi relevanţa acestora în concordanţã cu propriile practici şi cu caracteristicile pieţei.
(4) Instituţia de credit trebuie sã ia în considerare, de asemenea, alte indicii ale improbabilitãţii de platã care sunt adecvate debitorilor şi tranzacţiilor acesteia sau specificului pieţei pe care îşi desfãşoarã activitatea. Asemenea indicii trebuie sã fie utilizate pe lângã cele prevãzute la art. 161 din regulamentul menţionat la alin. (1) şi nu le pot substitui pe acestea. Criteriile adiţionale pot fi necesare pentru a completa setul de criterii la un nivel mai specific şi mai detaliat şi trebuie sã fie formalizate corespunzãtor în cadrul normelor interne ale instituţiei de credit pentru a permite efectuarea de verificãri independente, inclusiv din partea Bãncii Naţionale a României, cu privire la numãrul de stãri de nerambursare identificate.
ART. 77
(1) Pentru scopurile <>art. 160 alin. (1) lit. b) din Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, conceptul de obligaţie semnificativã trebuie interpretat ca o modalitate de a evita luarea în considerare a debitorilor ca fiind în stare de nerambursare exclusiv pentru întârzierea plãţii din motive tehnice sau atunci când suma întârziatã la platã este neglijabilã.
(2) În sensul art. 160 din regulamentul menţionat la alin. (1), în cadrul procesului de validare a modelelor interne de rating ale instituţiilor de credit, Banca Naţionalã a României stabileşte, de la caz la caz, - dacã este necesar, pe baza unei analize calitative - dimensiunea pragului prevãzut la art. 160 alin. (8) din regulamentul menţionat la alin. (1).
(3) Pragul de semnificativitate stabilit de cãtre Banca Naţionalã a României pentru scopurile art. 160 din regulamentul menţionat la alin. (1) oferã instituţiilor de credit un criteriu minim, pentru obţinerea unei definiţii minime a stãrii de nerambursare. Pe lângã acest prag de semnificativitate, instituţiile de credit pot lua în considerare alte indicii privind semnificativitatea sumelor întârziate la platã, care sunt adecvate debitorilor şi tranzacţiilor acestora sau specificului pieţei pe care îşi desfãşoarã activitatea. Asemenea indicii trebuie sã fie utilizate pe lângã cele stabilite de cãtre Banca Naţionalã a României şi nu le pot substitui pe acestea.
(4) În procesul de stabilire a pragurilor interne de semnificativitate, instituţia de credit trebuie sã deruleze o evaluare a ratei de însãnãtoşire - respectiv fracţiunea debitorilor aflaţi în întârziere la platã care ies din starea de nerambursare fãrã intervenţia instituţiei de credit - pentru a evita luarea în considerare a debitorilor ca fiind în stare de nerambursare exclusiv pentru întârzierea plãţii din motive tehnice şi, în consecinţã, generarea în mod artificial a unor valori mai mici ale pierderii în caz de nerambursare.
ART. 78
Procesul de alocare a ratingurilor şi definiţia stãrii de nerambursare adoptatã trebuie sã fie coerente. Instituţia de credit trebuie sã evalueze cu atenţie contaminarea stãrilor de nerambursare între pãrţi legate. În situaţia în care se alocã un rating întregului grup din care face parte entitatea debitoare - spre exemplu, în cazul alocãrii ratingului pe baza bilanţului consolidat, entitatea care face obiectul clasificãrii fiind grupul -, starea de nerambursare trebuie sã fie declanşatã pentru toţi membrii grupului, în afara cazului în care instituţia de credit poate demonstra cã intrarea în stare de nerambursare la nivel de filialã nu are consecinţe semnificative asupra stabilitãţii grupului ca întreg.
3.2.2. Definiţia pierderii
3.2.2.1. Datele utilizate pentru determinarea pierderii economice
ART. 79
Datele utilizate în vederea calculãrii pierderii în caz de nerambursare efective aferente unei expuneri trebuie sã includã toate informaţiile relevante. Aceste informaţii pot cuprinde, în funcţie de tipul expunerii:
a) suma expusã la risc la momentul intrãrii în stare de nerambursare - incluzând principalul plus dobânda şi comisioanele neplãtite şi capitalizate;
b) recuperãrile, incluzând venitul şi sursele de recuperare - cum ar fi fluxurile de numerar rezultate din vânzarea garanţiei reale şi veniturile din garanţii personale sau venitul realizat dupã vânzarea creditelor intrate în stare de nerambursare;
c) costurile de tratare a situaţiilor problematice şi de colectare, incluzând costurile semnificative directe şi indirecte asociate activitãţii de tratare a situaţiilor problematice şi a celei de colectare;
d) în mãsura în care este necesar pentru calcularea efectelor semnificative ale actualizãrii, datele calendaristice şi valorile diferitelor fluxuri de numerar care au avut loc, respectiv succesiunea în timp - timing - a procesului de recuperare.
ART. 80
Instituţiile de credit trebuie sã culeagã şi sã pãstreze date pentru a evalua pierderile în caz de nerambursare, inclusiv datele privind costurile de recuperare şi costurile de tratare a situaţiilor problematice şi de colectare. Aceste informaţii trebuie sã fie culese la nivelul fiecãrei expuneri intrate în stare de nerambursare sau la nivelul fiecãrei grupe de expuneri - atunci când este necesar în clasa de expuneri de tip retail. Instituţiile de credit trebuie sã culeagã în timp date cu privire la costurile de tratare a situaţiilor problematice şi de colectare la un nivel cât mai detaliat cu putinţã. În cazul în care instituţiile de credit deţin numai date la nivel agregat, acestea trebuie sã dezvolte o metodologie adecvatã de alocare.
3.2.2.2. Utilizarea datelor externe de pierdere economicã
ART. 81
(1) Utilizarea datelor externe, inclusiv a datelor centralizate, precum şi a mai multor surse de date - cum ar fi combinarea datelor externe şi interne - în vederea îmbunãtãţirii robusteţii estimãrii pierderii în caz de nerambursare trebuie avutã în vedere în special de o instituţie de credit care deţine mai puţine informaţii interne pentru a estima pierderile în caz de nerambursare - de asemenea, atunci când sunt probleme legate de reprezentativitatea portofoliului de expuneri intrate în stare de nerambursare.
(2) Instituţia de credit trebuie sã ia în considerare, în special, elemente de referinţã externe adecvate, în mãsura în care acestea sunt disponibile.
(3) Instituţia de credit trebuie sã evalueze cu atenţie toate datele şi elementele de referinţã externe relevante, concentrându-se pe analiza datelor cu privire la componentele pierderii care sunt specifice unei ţãri - spre exemplu, incapacitatea potenţialã de a obţine controlul asupra garanţiei reale depinde de cadrul legal naţional - sau care sunt specifice unei instituţii de credit - spre exemplu, procesele de colectare care conduc la variaţii ale costurilor de tratare a situaţiilor problematice, altor costuri directe şi indirecte. De asemenea, instituţia de credit trebuie sã identifice şi acele cazuri în care unele componente ale pierderii economice ar putea sã nu fie incluse în datele externe. Instituţiile de credit trebuie sã analizeze componentele pierderii din cadrul datelor externe, precum şi comparabilitatea datelor externe în ceea ce priveşte practicile de creditare şi procesele interne şi sã ia în considerare rezultatele acestor analize pe parcursul procesului de estimare.
3.2.2.3. Rata de actualizare
ART. 82
Ratele de actualizare utilizate de cãtre instituţiile de credit pentru a încorpora în valoarea pierderii economice efectele semnificative ale actualizãrii pot varia în funcţie de piaţã, de tipul tranzacţiei sau de practicile instituţiei de credit privind tratarea situaţiilor problematice pentru tranzacţiile intrate în stare de nerambursare.
ART. 83
(1) Cuantificãrile ratelor de recuperare utilizate la estimarea pierderilor în caz de nerambursare trebuie sã reflecte costul deţinerii activelor intrate în stare de nerambursare pe parcursul perioadei de tratare a situaţiilor problematice, inclusiv o primã de risc adecvatã.
(2) În cazul în care fluxurile de numerar aferente recuperãrii sunt incerte şi implicã un risc care nu poate fi diversificat, calcularea valorii actualizate nete trebuie sã reflecte valoarea în timp a banilor, precum şi o primã de risc adecvatã pentru riscul nediversificabil.
(3) În vederea stabilirii unor prime de risc adecvate pentru estimarea pierderilor în caz de nerambursare în condiţii de declin economic, instituţia de credit trebuie sã se concentreze asupra incertitudinilor cu privire la fluxurile de numerar aferente recuperãrii, asociate stãrilor de nerambursare declanşate pe perioada unui declin economic.
(4) În cazul în care nu existã incertitudini cu privire la fluxurile de numerar aferente recuperãrii - cum ar fi situaţia în care recuperãrile se obţin pe baza garanţiei reale sub formã de numerar -, calcularea valorii actualizate nete este necesar sã reflecte numai valoarea în timp a banilor şi este adecvatã utilizarea unei rate de actualizare fãrã risc.
ART. 84
(1) Cuantificãrile ratelor de recuperare pot fi realizate prin metode cum ar fi:
a) actualizarea fluxului de recuperãri şi a fluxului de costuri de tratare a situaţiilor problematice printr-o ratã de actualizare ajustatã la risc, care reprezintã suma dintre rata de dobândã fãrã risc şi o marjã adecvatã pentru riscul corespunzãtor fluxurilor de numerar aferente recuperãrii şi costului de tratare a situaţiilor problematice;
b) conversia fluxului de recuperãri şi a fluxului de costuri de tratare a situaţiilor problematice în fluxuri de numerar de tipul echivalent cert - reprezentând suma necesarã pentru ca un investitor cu aversiune la risc sã devinã indiferent între primirea cu certitudine a sumei la data plãţii şi primirea unui activ ce produce o platã incertã, a cãrei distribuţie la data plãţii este identicã cu cea a fluxului de numerar incert - şi actualizarea acestora prin rata de dobândã fãrã risc;
c) o combinaţie între ajustãri ale ratei de actualizare şi ajustãri, efectuate de o manierã coerentã cu ajustãrile respective, ale fluxurilor de recuperare şi de costuri de tratare a situaţiilor problematice.
(2) Procesul utilizat pentru determinarea ratei de actualizare trebuie sã fie coerent pentru toate expunerile de acelaşi tip. Instituţiile de credit trebuie sã justifice acest aspect cu atenţie deosebitã pentru a se asigura lipsa oricãrui arbitraj cauzat de manipularea factorilor de actualizare. Instituţiile de credit trebuie sã demonstreze Bãncii Naţionale a României, atunci când utilizeazã o ratã de actualizare fãrã risc, cã orice risc rãmas este acoperit într-o altã secţiune a calculelor.
3.2.2.4. Alocarea costurilor directe şi indirecte
ART. 85
(1) Costurile de tratare a situaţiilor problematice şi de colectare trebuie sã includã costurile desfãşurãrii activitãţii departamentului de tratare a situaţiilor problematice şi de colectare, costurile serviciilor externalizate - cum ar fi costurile serviciilor de colectare externalizate, atribuibile în mod direct recuperãrilor, precum costurile juridice - şi un procent corespunzãtor din alte costuri continue, precum cheltuielile generale ale instituţiei de credit, în afara cazului în care instituţia de credit poate demonstra cã aceste costuri nu sunt semnificative.
(2) Instituţia de credit trebuie sã demonstreze cã înregistreazã în bazele de date toate informaţiile necesare pentru a calcula costurile semnificative directe şi indirecte. Procesul de alocare a costurilor trebuie sã se bazeze pe aceleaşi principii şi tehnici pe care instituţiile de credit le utilizeazã în cadrul propriilor sisteme de contabilitate a costurilor, iar instituţiile de credit trebuie sã demonstreze cã acest proces este suficient de relevant şi de riguros.
(3) Instituţiile de credit trebuie sã defineascã conceptul de "semnificativitate" şi sã formalizeze elementele de cost de o manierã consecventã în timp.
3.3. Sistemele de rating şi cuantificarea riscului
3.3.1. Probabilitatea de nerambursare
3.3.1.1. Metodologia de alocare a ratingurilor
ART. 86
(1) Instituţiile de credit trebuie sã prezinte ipotezele care stau la baza modelelor sau metodelor utilizate pentru alocarea claselor de rating sau a grupelor de risc ale debitorilor şi sã justifice Bãncii Naţionale a României aceste ipoteze.
(2) În vederea cuantificãrii gradului de conformitate cu prevederile cap. V secţiunea 1 subsecţiunea 1.5 "Utilizarea modelelor" din <>Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, instituţiile de credit pot utiliza metode statistice.
(3) Indiferent de metodologia utilizatã pentru a aloca clase de rating sau grupe de risc ale debitorilor, instituţiile de credit trebuie sã demonstreze Bãncii Naţionale a României cã alocãrile de ratinguri şi sistemele de rating pentru riscul de nerambursare al debitorului îndeplinesc cerinţele minime prevãzute în cap. V din regulamentul precizat la alin. (2).
3.3.1.2. Metodologia de estimare a probabilitãţii de nerambursare
ART. 87
(1) În cazul în care instituţiile de credit utilizeazã metode directe de estimare a probabilitãţii de nerambursare şi înregistreazã suprapuneri între alocarea debitorilor pe clase de rating sau grupe de risc şi estimarea probabilitãţilor de nerambursare pentru respectivele clase de rating sau grupe de risc, toate cerinţele prevãzute de cadrul de reglementare referitoare la metodologia de alocare a ratingurilor se aplicã şi pentru scopurile estimãrii probabilitãţii de nerambursare.
(2) Indiferent de tipul metodei de estimare utilizate, instituţiile de credit trebuie sã demonstreze Bãncii Naţionale a României cã estimarea probabilitãţii de nerambursare îndeplineşte cerinţele minime prevãzute de <>Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
3.3.2. Cerinţe cu privire la estimãrile proprii ale pierderii în caz de nerambursare
3.3.2.1. Aspecte generale
ART. 88
Determinarea pierderii în caz de nerambursare trebuie sã se bazeze pe definiţiile stãrii de nerambursare şi pierderii economice utilizate de cãtre instituţia de credit, definiţii care trebuie sã se afle în concordanţã cu prevederile <>Regulamentului BNR - CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
ART. 89
(1) Instituţiile de credit trebuie sã facã distincţie între pierderile în caz de nerambursare efective şi cele estimate.
(2) Pierderile în caz de nerambursare efective se referã la pierderile totale observate, actualizate la momentul intrãrii în stare de nerambursare, pentru fiecare expunere intratã în stare de nerambursare din cadrul setului de date şi reprezintã valori ex-post care pot fi aplicate la nivelul unei clase de rating sau al unei grupe de risc a tranzacţiilor. Datele brute utilizate pentru calcularea pierderii trebuie sã provinã din cadrul departamentului de colectare - cum ar fi recuperãrile, executarea garanţiei reale, precum şi toate fluxurile de numerar -, din cadrul departamentului de contabilitate - dobânda neplãtitã, dar capitalizatã, suma expusã la risc la momentul intrãrii în stare de nerambursare - sau din cadrul altor departamente. Instituţiile de credit trebuie sã colecteze, fãrã a aplica în aceastã etapã filtre, toate informaţiile necesare pentru a calcula pierderea economicã.
(3) Instituţia de credit trebuie sã aloce pierderile în caz de nerambursare estimate tranzacţiilor sale curente - intrate sau nu în stare de nerambursare - şi sã le utilizeze la calcularea cerinţelor de capital pentru expunerile sale.
(4) Pierderile în caz de nerambursare estimate se bazeazã pe pierderile în caz de nerambursare efective pentru setul de date de referinţã aplicabil. Pierderile în caz de nerambursare estimate pot fi însã diferite de media pierderilor în caz de nerambursare efective din cadrul setului de date de referinţã, primele fiind necesar sã încorporeze aşteptãrile cu privire la ratele de recuperare viitoare. Pentru aceste scopuri, instituţiile de credit trebuie sã calculeze o ratã de recuperare anticipativã pe termen lung pentru clasa de rating sau grupa de risc a tranzacţiilor, luând în considerare atât circumstanţele economice curente, cât şi pe cele viitoare.
(5) Dacã o instituţie de credit ajusteazã valoarea pierderii în caz de nerambursare efective - cum ar fi ajustãrile efectuate pentru a lua în considerare condiţiile de declin economic -, aceasta trebuie sã demonstreze cã ajustarea respectivã este adecvatã şi cã este luatã în considerare în mod corespunzãtor în cadrul procedurilor sale de testare ex-post (backtesting).
ART. 90
În aplicarea prevederilor art. 59 şi <>art. 195 din Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, instituţiile de credit trebuie sã ia în considerare cã diferenţa dintre cea mai bunã estimare a pierderii aşteptate pentru expunerile intrate în stare de nerambursare, având în vedere atât condiţiile economice curente, cât şi situaţia expunerii, pe de o parte, şi pierderea în caz de nerambursare estimatã, obţinutã pe baza setului de date de referinţã, pe de altã parte, provine din posibilitatea apariţiei pierderilor adiţionale pe parcursul perioadei de recuperare şi reprezintã cerinţa de capital aferentã pierderii neaşteptate pentru expunerea intratã în stare de nerambursare.
ART. 91
(1) În aplicarea prevederilor <>art. 189 din Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, instituţiile de credit trebuie sã ia în considerare cã potenţialul ratelor de recuperare efective de a fi mai scãzute decât media, pe perioadele în care ratele de nerambursare sunt ridicate, poate fi o sursã semnificativã a pierderilor neaşteptate din credite pentru anumite expuneri sau portofolii, iar de aceastã posibilitate trebuie sã se ţinã cont la calcularea capitalului necesar pentru acoperirea pierderilor neaşteptate.
(2) Pentru scopurile alin. (1), pentru tratarea dependenţelor adverse posibile dintre probabilitatea de nerambursare şi pierderea în caz de nerambursare, parametrii de pierdere în caz de nerambursare trebuie sã încorporeze ratele de recuperare anticipative ale expunerilor care intrã în stare de nerambursare în condiţiile în care existã aşteptãri ca pierderile din credite sã fie substanţial mai mari decât media. În asemenea condiţii, existã aşteptãri ca ratele de nerambursare sã fie ridicate, iar dacã ratele de recuperare sunt negativ corelate cu ratele de nerambursare, parametrii de pierdere în caz de nerambursare trebuie sã încorporeze previziuni ale ratelor de recuperare viitoare care sã fie mai scãzute decât cele aşteptate în condiţii mai apropiate de condiţiile neutre. În cazurile în care existã aşteptãri ca ratele de recuperare viitoare sã fie independente de ratele de nerambursare viitoare, nu este necesar ca previziunile anticipative ale ratelor de recuperare încorporate în parametrii de pierdere în caz de nerambursare sã difere de cele aşteptate în condiţii mai apropiate de condiţiile neutre.
3.3.2.2. Principii fundamentale
ART. 92
(1) Estimãrile pierderii în caz de nerambursare trebuie sã reflecte atât experienţa şi practicile instituţiei de credit, cât şi mediul extern în care aceasta îşi desfãşoarã activitatea. Instituţiile de credit nu se pot baza pe estimãrile la nivelul industriei fãrã a le ajusta, acolo unde este necesar, pentru a reflecta propria poziţie a acestora.
(2) Având în vedere faptul cã o variaţie procentualã datã a estimãrilor pierderii în caz de nerambursare conduce la o modificare procentualã egalã a cerinţelor de capital, orice aproximare şi/sau modalitate mai rapidã (shortcut) pe care instituţia de credit decide sã le/o adopte trebuie sã constituie un aspect important al validãrii şi evaluãrii.
3.3.2.3. Datele
ART. 93
(1) În scopul estimãrii parametrilor aferenţi abordãrii bazate pe modele interne de rating, instituţia de credit trebuie sã pregãteascã setul de date de referinţã pentru fiecare parametru, ceea ce implicã luarea de decizii cum ar fi cele privind dimensiunea eşantionului, lungimea seriilor de timp, încrederea în datele externe, tratamentul poziţiilor intrate în stare de nerambursare care nu au generat pierdere şi durata proceselor de recuperare - tratarea incompletã a situaţiilor problematice. Unele informaţii conţinute în setul de date de referinţã pot necesita actualizare.
(2) Setul de date de referinţã pentru pierderea în caz de nerambursare trebuie sã includã, spre deosebire de setul de date de referinţã pentru estimarea probabilitãţii de nerambursare, doar expuneri faţã de debitori intraţi în stare de nerambursare, precum şi factori care pot fi folosiţi pentru a grupa, în maniere semnificative, tranzacţiile intrate în stare de nerambursare. De asemenea, acest set trebuie sã respecte, în mãsura în care este posibil, urmãtoarele:
a) sã acopere o perioadã care este suficient de lungã pentru a include cel puţin un ciclu economic;
b) sã conţinã toate intrãrile în stare de nerambursare care au fost înregistrate pe parcursul orizontului de timp considerat;
c) sã conţinã date pentru calculul pierderilor în caz de nerambursare efective;
d) sã includã toate informaţiile relevante necesare pentru a estima parametrii de risc;
e) sã includã date despre determinanţii relevanţi ai pierderii.
(3) Instituţia de credit trebuie sã se asigure cã setul de date de referinţã rãmâne reprezentativ pentru portofoliile sale curente.
ART. 94
Tratamentul aplicat poziţiilor intrate în stare de nerambursare care nu genereazã pierdere sau chiar au rezultate pozitive în cadrul procesului de recuperare trebuie sã ia în considerare urmãtoarele:
a) instituţia de credit trebuie sã facã o distincţie clarã între pierderea în caz de nerambursare efectivã şi cea estimatã, ca parametru utilizat pentru calcularea valorilor ponderate la risc ale expunerilor. Pierderea în caz de nerambursare efectivã poate fi zero, respectiv dacã o expunere este scoasã din starea de nerambursare fãrã un cost semnificativ, direct sau indirect, asociat colectãrii cu privire la instrumentul respectiv, şi fãrã o pierdere cauzatã de efectele semnificative ale actualizãrii - de exemplu, dacã starea de nerambursare a fost cauzatã doar de criteriul celor 90 de zile de întârziere, iar obligaţiile de platã au fost ulterior complet îndeplinite -, este posibil sã nu se înregistreze nicio pierdere;
b) în situaţiile în care pierderea în caz de nerambursare estimatã are o valoare scãzutã sau zero, instituţiile de credit trebuie sã demonstreze cã procesele lor de estimare sunt pertinente şi precise. În particular, acestea trebuie sã poatã oferi dovezi concrete cu privire la toţi factorii luaţi în considerare în cadrul procesului de cuantificare care au condus la estimãri scãzute, cum ar fi rata de actualizare, valoarea estimatã a garanţiei reale, structura fluxurilor de numerar etc.;
c) chiar dacã în cadrul proceselor de recuperare au fost observate rezultate pozitive şi acestea pot fi explicate, pierderea în caz de nerambursare estimatã şi utilizatã pentru a calcula cerinţele de capital nu trebuie sã fie mai micã decât zero. Aceasta poate fi zero în situaţii excepţionale. Instituţiile de credit trebuie sã demonstreze cã monitorizeazã şi înregistreazã rezultatele pozitive ale proceselor de recuperare pentru a se convinge de faptul cã nu s-au produs erori sistematice;
d) instituţia de credit trebuie sã examineze tratamentul tranzacţiilor cu pierdere zero pentru a se asigura cã acesta nu produce distorsiuni. Un numãr semnificativ de tranzacţii cu pierdere zero poate indica faptul cã instituţia de credit utilizeazã o definiţie a stãrii de nerambursare prea timpurie sau cã setul de date de referinţã conţine anumite tranzacţii care nu sunt într-adevãr în stare de nerambursare - precum stãri de nerambursare de ordin tehnic, cum ar fi comisioane cu valoare redusã rãmase de platã, aferente împrumuturilor rambursate.
3.3.2.4. Determinanţii de risc
ART. 95
(1) În procesul de estimare a pierderii în caz de nerambursare, instituţiile de credit pot lua în considerare determinanţi de risc precum:
a) determinanţi de risc aferenţi tranzacţiei, incluzând tipul tranzacţiei, garanţia realã, garanţii personale furnizate de terţe pãrţi, rangul de subordonare, perioada de timp în care debitorul s-a aflat în stare de nerambursare, maturizarea expunerii (seasoning), raportul dintre valoarea împrumutului şi cea a garanţiei reale şi procedurile de recuperare;
b) determinanţi de risc aferenţi debitorului, incluzând dimensiunea debitorului, dimensiunea expunerii, structura de capital specificã firmei, regiunea geograficã, sectorul industrial şi linia de activitate;
c) determinanţi de risc aferenţi instituţiei de credit, incluzând organizarea internã şi cadrul de administrare a activitãţii, evenimente relevante - cum ar fi fuziuni - şi entitãţi specifice din cadrul grupului, destinate recuperãrilor;
d) determinanţi de risc externi, incluzând ratele de dobândã şi cadrul legal - şi, ca o consecinţã, durata procesului de recuperare; şi
e) alţi factori de risc.
(2) Instituţiile de credit trebuie sã identifice şi sã examineze determinanţi de risc suplimentari care sunt relevanţi pentru circumstanţele specifice ale acestora. Instituţiile de credit trebuie sã colecteze date cu privire la ceea ce considerã a fi determinanţii principali ai pierderii pentru un grup dat de tranzacţii şi sã îi includã în procesul de estimare a pierderii în caz de nerambursare. Raţionamentele privind identificarea determinanţilor de risc principali trebuie formalizate în mod corespunzãtor de cãtre instituţia de credit şi trebuie prezentate Bãncii Naţionale a României.
3.3.2.5. Metodologiile de estimare
ART. 96
(1) Instituţiile de credit trebuie sã aleagã o tehnicã sau o combinaţie de tehnici de estimare a pierderii în caz de nerambursare. Tehnicile care pot fi utilizate, cu condiţia respectãrii prevederilor prezentei pãrţi, includ, dar fãrã a se limita la, urmãtoarele:
a) estimarea pierderii în caz de nerambursare care ia în considerare procesul de tratare a situaţiilor problematice;
b) estimarea pierderii în caz de nerambursare de piaţã, respectiv estimarea pierderii în caz de nerambursare pe baza preţurilor de piaţã ale obligaţiilor intrate în stare de nerambursare;
c) estimarea pierderii în caz de nerambursare de piaţã implicite, respectiv estimarea pierderii în caz de nerambursare din preţurile de piaţã ale creditelor, obligaţiunilor sau instrumentelor de tip credit default, pentru care nu a apãrut starea de nerambursare;
d) estimarea pierderii în caz de nerambursare istorice implicite.
(2) Instituţiile de credit trebuie sã demonstreze cã metodele alese pentru estimarea pierderii în caz de nerambursare sunt potrivite în raport cu activitãţile desfãşurate de cãtre acestea şi cu portofoliile cãrora li se aplicã, precum şi sã justifice ipotezele teoretice aferente modelelor.
ART. 97
În cazul în care este utilizatã tehnica de estimare a pierderii în caz de nerambursare care ia în considerare procesul de tratare a situaţiilor problematice, instituţia de credit trebuie sã calculeze fluxurile de numerar rezultate din procesul de tratare a situaţiilor problematice şi/sau de colectare, actualizate în mod corespunzãtor. Pentru scopurile obţinerii de estimãri anticipative, efectuarea calculelor pentru expunerile deţinute la momentul actual de cãtre instituţia de credit trebuie sã se bazeze pe datele cu privire la recuperarea efectivã. Procesul de calcul nu trebuie sã se bazeze exclusiv pe valoarea de piaţã a garanţiei reale, ci trebuie aplicate ajustãri corespunzãtoare.
ART. 98
În sensul <>art. 188 din Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, pentru calcularea mediei ponderate - în funcţie de numãrul stãrilor de nerambursare - a pierderilor efective în caz de nerambursare, stãrile de nerambursare observate includ cazurile de tratare incompletã a situaţiilor problematice, deşi acestea nu reprezintã valori finale pentru scopurile calculãrii pierderii în caz de nerambursare, deoarece procesul de recuperare nu a fost finalizat.
ART. 99
Instituţiile de credit trebuie sã integreze rezultatele proceselor incomplete de tratare a situaţiilor problematice - ca date/informaţii - în cadrul estimãrilor pierderii în caz de nerambursare, cu excepţia cazului în care pot demonstra cã respectivele tratãri incomplete ale situaţiilor problematice nu sunt relevante. Evaluarea relevanţei trebuie sã ţinã cont de specificul pieţei şi trebuie sã arate cã excluderea tratãrilor incomplete ale situaţiilor problematice nu conduce la subestimarea pierderii în caz de nerambursare şi nu are impact semnificativ asupra estimãrilor pierderii în caz de nerambursare.
ART. 100
În cazurile în care instituţiile de credit includ tratãrile incomplete ale situaţiilor problematice în calcularea mediei ponderate - în funcţie de numãrul stãrilor de nerambursare - a pierderilor efective în caz de nerambursare, acestea trebuie sã formalizeze şi sã demonstreze pertinenţa abordãrilor, ceea ce include, în particular, alegerea perioadei de observare şi metodologiile de estimare a costurilor şi a recuperãrilor adiţionale, ulterioare acestei perioade şi, dacã este necesar, din cadrul acestei perioade.
ART. 101
(1) Instituţiile de credit pot aplica tehnica de estimare a pierderii în caz de nerambursare care ia în considerare procesul de tratare a situaţiilor problematice, folosind fie estimãrile directe, fie o abordare în douã etape.
(2) În situaţia în care sunt folosite estimãrile directe, instituţia de credit obţine o estimare cantitativã pentru fiecare expunere individualã, pe baza caracteristicilor specifice ale acesteia.
(3) În cazul utilizãrii abordãrii în douã etape, instituţia de credit estimeazã o valoare medie a pierderii în caz de nerambursare pentru toate expunerile din cadrul aceleiaşi clase de rating sau grupe de risc a tranzacţiilor.
(4) În sensul alin. (2), dacã în cadrul clasei de expuneri de tip retail este folositã o abordare la nivel de grupã de risc, instituţia de credit trebuie sã calculeze media estimãrilor directe individuale în vederea obţinerii pierderii în caz de nerambursare agregate pentru toate expunerile aferente grupei respective. În situaţia în care instituţia de credit obţine estimãrile pentru clasa de expuneri de tip retail utilizând clase de rating - similar cazului expunerilor faţã de societãţi, instituţii, administraţii centrale sau bãnci centrale -, nu este necesar sã se agrege estimãrile pierderii în caz de nerambursare pentru expunerile de tip retail.
ART. 102
(1) În sensul art. 101 alin. (1), procedurile directe de estimare - spre exemplu, un model statistic care utilizeazã determinanţii de risc drept variabile explicative - permit instituţiei de credit calculul automat al fiecãruia dintre elementele distincte care alcãtuiesc pierderea în caz de nerambursare, pe baza experienţei cu privire la fiecare dintre elementele corespondente din setul de date de referinţã, care este relevant pentru elementul respectiv - cum ar fi valorile de recuperare ale bunurilor imobiliare sau ratele de actualizare.
(2) În sensul art. 101 alin. (1), în cadrul abordãrii în douã etape, instituţia de credit trebuie sã aplice o ajustare generalã a pierderii în caz de nerambursare la nivelul clasei de rating sau al grupei de risc, privitã ca întreg, pentru a reflecta mãsura în care valoarea medie a pierderii în caz de nerambursare pentru setul de date de referinţã necesar nu este reprezentativã pentru media pe termen lung, anticipativã şi ponderatã în funcţie de numãrul stãrilor de nerambursare sau pentru estimarea efectuatã în ipoteza unui declin economic.
ART. 103
(1) În cazul în care instituţia de credit utilizeazã tehnica de estimare a pierderii în caz de nerambursare care ia în considerare procesul de tratare a situaţiilor problematice, setul de date de referinţã utilizat pentru realizarea estimãrilor include preţurile de piaţã istorice înregistrate cu privire la garanţia realã sau aferente unei pãrţi ori tuturor creanţelor faţã de debitor. Preţurile de piaţã curente ale garanţiilor reale pentru expunerile deţinute la momentul actual de cãtre instituţia de credit pot influenţa pierderea în caz de nerambursare estimatã aferentã acestora.
(2) Ca o alternativã la tehnica de estimare a pierderii în caz de nerambursare care ia în considerare procesul de tratare a situaţiilor problematice, setul de date de referinţã poate fi obţinut de cãtre instituţia de credit, cu condiţia respectãrii prevederilor prezentei pãrţi, prin observarea preţurilor de piaţã ale obligaţiunilor sau creditelor tranzacţionabile intrate în stare de nerambursare, într-un interval scurt de timp de la intrarea în aceastã stare sau la ieşirea din faliment, precum şi prin observarea preţurilor de piaţã ale creditelor, obligaţiunilor sau instrumentelor de tip credit default, pentru care nu a apãrut starea de nerambursare.
(3) În cazul în care instituţia de credit utilizeazã informaţii de piaţã ca o alternativã la tehnica de estimare a pierderii în caz de nerambursare care ia în considerare procesul de tratare a situaţiilor problematice - cum ar fi în caz de date puţine -, datele de piaţã trebuie sã îndeplineascã cerinţele generale privind utilizarea datelor externe, prevãzute de <>Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(4) Instituţia de credit poate sã obţinã cea mai bunã estimare a pierderii aşteptate pentru expunerile intrate în stare de nerambursare direct din preţurile de piaţã ale acestora, acolo unde acestea existã.
ART. 104
(1) Instituţiile de credit trebuie sã utilizeze cu atenţie informaţiile externe relevante folosite pentru îmbunãtãţirea estimãrilor pierderii în caz de nerambursare, bazate pe experienţa proprie a acestora cu privire la pierderi şi recuperãri.
(2) Estimarea pierderii în caz de nerambursare din marjele de credit (credit spreads) aferente expunerilor care nu au intrat în stare de nerambursare - respectiv estimarea pierderii în caz de nerambursare de piaţã implicite - poate fi utilizatã de cãtre instituţia de credit numai atunci când, pentru obţinerea unor estimãri de încredere, nu sunt disponibile alte date şi dacã rezultatele validãrii aratã ca aceste estimãri sunt de încredere.
(3) Tehnicile de estimare a pierderii în caz de nerambursare de piaţã şi cea de piaţã implicitã pot fi adecvate numai în condiţiile în care pieţele de capital se caracterizeazã prin adâncime - respectiv existã numeroşi cumpãrãtori şi vânzãtori potenţiali dispuşi sã tranzacţioneze la preţuri mai ridicate sau mai scãzute decât preţul de piaţã curent - şi lichiditate.
ART. 105
(1) Tehnica de estimare a pierderii în caz de nerambursare istorice implicite - respectiv obţinerea de estimãri ale pierderilor în caz de nerambursare din pierderile efective aferente expunerilor din cadrul claselor de rating sau grupelor de risc şi din estimãrile adecvate ale probabilitãţilor de nerambursare - poate fi utilizatã de cãtre instituţia de credit doar pentru clasa de expuneri de tip retail. Pierderea efectivã pentru aceste expuneri de tip retail este egalã cu pierderea totalã împãrţitã la numãrul total de expuneri din cadrul clasei de rating sau al grupei de risc, în timp ce pierderea în caz de nerambursare efectivã medie este egalã cu aceeaşi pierdere totalã împãrţitã la numãrul expunerilor intrate în stare de nerambursare din cadrul clasei de rating sau al grupei de risc.
(2) Estimarea pierderii în caz de nerambursare istorice implicite poate fi utilizatã de cãtre instituţia de credit doar în cazurile în care aceasta poate estima pierderea aşteptatã pentru fiecare clasã de rating a tranzacţiilor sau grupã de expuneri, cu condiţia îndeplinirii cerinţelor minime - incluzând toate cerinţele calitative şi cantitative aferente validãrii - pentru estimarea probabilitãţii de nerambursare.
3.3.2.6. Pierderea în caz de nerambursare în ipoteza unui declin economic
ART. 106
(1) Instituţiile de credit trebuie sã stabileascã un proces riguros şi bine formalizat pentru evaluarea efectelor - în cazul în care acestea existã - condiţiilor de declin economic asupra ratelor de recuperare şi pentru obţinerea de estimãri ale pierderii în caz de nerambursare în concordanţã cu condiţiile de declin economic.
(2) Procesul prevãzut la alin. (1) presupune 3 etape, care pot fi tratate într-o manierã integratã:
a) identificarea condiţiilor de declin economic corespunzãtoare pentru fiecare clasã de expuneri reglementatã, în cadrul fiecãrei jurisdicţii;
b) identificarea dependenţelor adverse - în cazul în care acestea existã - dintre ratele de nerambursare şi ratele de recuperare;
c) integrarea dependenţelor adverse ce au fost identificate dintre ratele de nerambursare şi ratele de recuperare, cu scopul de a genera, pentru expunerile instituţiei de credit, parametrii de pierdere în caz de nerambursare care sã fie în concordanţã cu condiţiile de declin economic identificate.
(3) În sensul alin. (2) lit. a), condiţiile de declin economic corespunzãtoare sunt acelea în care determinanţii relevanţi ai ratelor de nerambursare sunt în concordanţã cu condiţiile în care existã aşteptãri ca pierderile din credite pentru clasa de expuneri reglementatã sã fie în mod substanţial mai ridicate decât media. Instituţiile de credit pot identifica asemenea condiţii la un nivel mai granular, dacã o asemenea abordare sporeşte senzitivitatea la risc. Ca regulã generalã, în cazul în care ratele de recuperare prezintã senzitivitate la condiţiile locale, instituţiile de credit trebuie, cel puţin, sã ia în considerare în mod separat fiecare clasã de expunere şi fiecare jurisdicţie, exceptând situaţia în care pot justifica combinarea claselor de expuneri şi/sau a jurisdicţiilor pe baza faptului cã expunerile din cadrul aceloraşi clase de expuneri, în jurisdicţii diferite, prezintã o covarianţã ridicatã a ratelor de recuperare.
(4) În sensul alin. (2) lit. b), dependenţele adverse dintre ratele de nerambursare şi ratele de recuperare pot fi identificate fie direct, prin analize statistice, dacã datele necesare sunt disponibile, fie indirect, prin examinarea relaţiilor dintre determinanţii stãrii de nerambursare şi cei ai recuperãrilor. Abordarea indirectã poate include analiza comportamentului valorilor garanţiei reale, acolo unde garanţia realã are o influenţã semnificativã asupra recuperãrilor.
(5) În sensul alin. (2) lit. c), pentru obţinerea unei estimãri a pierderii în caz de nerambursare în condiţii de declin economic, instituţiile de credit pot, spre exemplu, analiza ratele de recuperare în timpul perioadelor de declin economic sau pot utiliza previziuni bazate pe modificarea determinanţilor de risc corespunzãtori într-o manierã concordantã cu condiţiile de declin economic. Dacã prin derularea unei analize în concordanţã cu alin. (2) lit. b) nu a fost identificatã nicio dependenţã adversã semnificativã între ratele de nerambursare şi ratele de recuperare, estimãrile pierderii în caz de nerambursare se pot baza pe mediile pe termen lung, ponderate în funcţie de numãrul stãrilor de nerambursare, ale ratelor observate ale pierderii sau pot fi obţinute din previziuni care nu implicã supunerea la simulãri de crizã a determinanţilor de risc corespunzãtori.
ART. 107
Pentru scopurile <>art. 189 din Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, instituţiile de credit care nu pot demonstra în alte moduri cã estimãrile pierderii în caz de nerambursare în ipoteza unui declin economic nu sunt mai scãzute decât estimãrile medii pe termen lung ale pierderii în caz de nerambursare trebuie sã poatã furniza Bãncii Naţionale a României, la cererea acesteia, o estimare a ratei pierderii în caz de nerambursare pe termen lung, medie ponderatã în funcţie de numãrul stãrilor de nerambursare. Pierderea în caz de nerambursare în ipoteza unui declin economic poate, în anumite circumstanţe, sã fie egalã cu pierderea în caz de nerambursare medie pe termen lung, dar nu poate fi mai puţin prudentã.
ART. 108
Simulãrile de crizã (stress tests) prevãzute la <>art. 156 sau 157 din Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, nu este obligatoriu sã producã o pierdere în caz de nerambursare mai scãzutã sau mai ridicatã decât cea estimatã potrivit art. 189 din regulamentul menţionat. În mãsura în care identificarea perioadelor de declin economic pentru scopurile art. 189 din regulamentul menţionat coincide cu simulãrile de crizã (stress tests) efectuate pentru scopurile art. 156 sau 157 din respectivul regulament, pierderea în caz de nerambursare calculatã poate fi similarã. Unele simulãri de crizã (stress tests) efectuate pentru scopurile art. 156 sau 157 din regulamentul menţionat pot fi utilizate drept instrument pentru evaluarea robusteţii estimãrii pierderii în caz de nerambursare, care este realizatã potrivit art. 189 din respectivul regulament.
3.3.2.7. Pierderea în caz de nerambursare utilizatã pentru calcularea pierderii aşteptate
ART. 109
În sensul <>art. 195 din Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dacã condiţiile de declin economic sunt relevante pentru un anumit tip de expuneri, atunci acest aspect trebuie luat în considerare la cuantificarea posibilitãţii de a înregistra pierderi neaşteptate suplimentare pe parcursul perioadei de recuperare.
3.3.3. Cerinţe cu privire la estimãrile proprii ale factorilor de conversie
3.3.3.1. Aspecte generale
ART. 110
Estimãrile factorului de conversie trebuie sã reflecte atât experienţa şi practicile instituţiei de credit, cât şi mediul extern în care aceasta îşi desfãşoarã activitatea. Instituţiile de credit trebuie sã aibã în vedere de o manierã corespunzãtoare, în cadrul proceselor de estimare şi validare a factorului de conversie, modul în care evolueazã relaţiile cu clienţii în circumstanţe adverse, atunci când clienţii pot decide sã utilizeze angajamente de finanţare care nu au fost trase.
ART. 111
Instituţia de credit trebuie sã acorde o atenţie deosebitã utilizãrii datelor colectate din surse externe sau de-a lungul diferitelor perioade de timp.
ART. 112
Având în vedere faptul cã o variaţie procentualã datã a valorii expunerii conduce la o modificare procentualã egalã a cerinţelor de capital, orice aproximare şi/sau modalitate mai rapidã (shortcut) pe care instituţia de credit decide sã le/o adopte pentru estimarea valorii expunerii trebuie sã constituie un aspect important al validãrii şi evaluãrii.
ART. 113
În sensul <>Regulamentului BNR - CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, valoarea expunerii este alcãtuitã din douã poziţii: suma trasã la momentul actual şi o estimare a sumelor ce vor fi trase în viitor din creditul angajat şi neutilizat. Sumele potenţiale care vor fi trase în viitor sunt descrise în termeni de proporţie din suma netrasã la momentul actual.
ART. 114
Factorii de conversie trebuie sã ia valori pozitive sau valoarea zero, iar valoarea expunerii pentru fiecare tranzacţie nu trebuie sã fie mai micã decât valoarea expunerii definitã la <>art. 99-107 din Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
3.3.3.2. Orizontul de timp
ART. 115
(1) Calcularea factorului de conversie necesitã observarea şi compararea a cel puţin douã momente de timp: momentul actual şi momentul intrãrii în stare de nerambursare. Factorii de conversie estimaţi sunt obţinuţi din factorii de conversie efectivi pentru expunerile intrate în stare de nerambursare din setul de date de referinţã. Momentul intrãrii în stare de nerambursare şi valoarea trasã la acest moment pentru expunerile din setul de date de referinţã pot fi observate în mod direct.
(2) Instituţiile de credit trebuie sã utilizeze abordãri de calculare a factorilor de conversie efectivi care sunt adecvate activitãţii specifice a acestora.
ART. 116
(1) Instituţiile de credit trebuie sã se asigure cã momentele de timp alese pentru calcularea factorilor de conversie efectivi aferenţi setului de date de referinţã sunt adecvate pentru orizontul de timp de un an utilizat în scopul estimãrii factorilor de conversie. Aceasta ar putea necesita luarea în considerare de seturi de intervale diferite de timp ce precedã momentul intrãrii în stare de nerambursare.
(2) În cazul în care instituţia de credit utilizeazã pentru calcularea factorilor de conversie efectivi abordarea de grup (cohort approach), perioada de observare este împãrţitã în ferestre de timp, iar suma trasã la momentul intrãrii în stare de nerambursare este pusã în legãturã cu suma trasã/netrasã la începutul ferestrei de timp. Perioada ce trebuie utilizatã în cadrul acestei abordãri (cohort period) drept fereastrã de timp este de un an, cu excepţia cazurilor în care instituţia de credit poate demonstra cã ar fi mai prudentã şi mai potrivitã o perioadã diferitã.
(3) În situaţia utilizãrii, pentru calcularea factorilor de conversie efectivi, a abordãrii cu orizont de timp fix (fixedhorizon approach), suma trasã la momentul intrãrii în stare de nerambursare este pusã în legãturã cu suma trasã/netrasã la un moment fix, anterior intrãrii în stare de nerambursare, folosindu-se ipoteza simplificatoare cã toate expunerile care vor intra în stare de nerambursare de-a lungul orizontului de timp ales vor intra în stare de nerambursare la acelaşi moment de timp: sfârşitul orizontului de timp fix. Instituţiile de credit trebuie sã foloseascã un orizont de timp fix de un an, cu excepţia cazurilor în care acestea demonstreazã cã ar fi mai prudentã şi mai potrivitã o altã perioadã.
(4) Instituţiile de credit pot utiliza, pentru cuantificarea factorilor de conversie efectivi, abordarea cu orizont de timp variabil - generalizare a abordãrii cu orizont de timp fix -, care constã în folosirea mai multor referinţe temporale în cadrul orizontului de timp ales - cum ar fi compararea sumei trase la momentul intrãrii în stare de nerambursare cu sumele trase cu o lunã, douã luni, trei luni etc. înainte de intrarea în stare de nerambursare.
(5) Pentru cuantificarea factorilor de conversie efectivi, instituţiile de credit pot folosi numai ca soluţie tranzitorie abordarea momentum, care vizeazã exprimarea factorilor de conversie ca procent din întregul angajament de finanţare - raportul limitã totalã -, şi nu ca procent din suma netrasã. În cazul utilizãrii acestei abordãri, nu este necesar ca instituţia de credit sã ia o decizie privind un moment de referinţã anterior intrãrii în stare de nerambursare, suma trasã la momentul intrãrii în stare de nerambursare comparându-se doar cu limita totalã la acest moment. Pentru a putea primi aprobarea din partea Bãncii Naţionale a României de a utiliza estimãri proprii ale factorilor de conversie obţinuţi pe baza abordãrii momentum, instituţiile de credit trebuie sã recalculeze raportul limitã totalã sub forma unui factor de conversie care sã respecte prevederile <>Regulamentului BNR - CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, folosind informaţia relevantã din procesul de alocare pe clasele de rating ale factorului de conversie.
ART. 117
(1) Indiferent de abordarea aleasã pentru cuantificarea factorilor de conversie efectivi, instituţiile de credit trebuie:
a) sã analizeze şi sã prezinte Bãncii Naţionale a României considerentele pentru adoptarea abordãrii respective, sã îşi justifice alegerile şi sã evalueze impactul pe care l-ar avea utilizarea unui orizont de timp diferit;
b) sã identifice punctele slabe posibile ale abordãrii alese şi sã propunã metode pentru tratarea sau compensarea acestora;
c) sã evalueze impactul abordãrii alese asupra claselor de rating şi estimãrilor finale ale factorului de conversie, prin investigarea efectelor dinamice, precum interacţiunile cu perioada rãmasã pânã la intrarea în stare de nerambursare (time-to-default) şi calitatea creditului.
(2) Aspectele enumerate la alin. (1) trebuie avute în vedere la elaborarea şi validarea modelului intern, iar documentaţia instituţiei de credit trebuie sã furnizeze informaţii clare cu privire la acestea.
3.3.3.3. Factorii de conversie reglementaţi şi estimãrile proprii
ART. 118
Instituţiile de credit care au primit aprobarea din partea Bãncii Naţionale a României sã utilizeze propriile estimãri ale factorilor de conversie trebuie sã aplice aceste estimãri pentru toate expunerile precizate la <>art. 108 din Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sub rezerva prevederilor aferente perioadei de implementare gradualã.
ART. 119
(1) Fãrã a aduce atingere prevederilor <>art. 110 din Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, pentru scopurile primirii aprobãrii de a utiliza estimãrile proprii ale factorilor de conversie, expresia linii de credit prevãzutã la art. 108 alin. (2) lit. d) din acelaşi regulament se interpreteazã ca fiind suficient de largã pentru a acoperi fiecare tip de expunere din afara bilanţului precizat în anexa la <>Regulamentul BNR - CNVM nr. 14/19/2006 , cu completãrile ulterioare, care nu este identificat drept un element de risc maxim şi care nu este deja menţionat în mod explicit în altã secţiune a <>art. 108 alin. (2) din Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(2) În cazuri excepţionale, instituţiile de credit pot folosi, cu aprobarea Bãncii Naţionale a României, factorii de conversie reglementaţi pentru anumite tipuri de expuneri, dacã pot demonstra cã este imposibil sã se elaboreze o abordare relevantã pentru a estima factorii de conversie pentru expunerile respective. Elementele cu risc maxim rãmân acoperite de prevederile <>art. 110 din Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi primesc o valoare a expunerii de 100% din valoarea lor.
3.3.3.4. Datele
ART. 120
(1) Setul de date de referinţã pentru factorul de conversie/valoarea expunerii trebuie sã includã doar expuneri faţã de debitori intraţi în situaţie de nerambursare, suma trasã şi cea netrasã la momentul intrãrii în stare de nerambursare, suma trasã şi cea netrasã la un moment - sau momente - de timp anterior intrãrii în stare de nerambursare, precum şi factori care pot fi folosiţi pentru a grupa, în maniere semnificative, tranzacţiile intrate în stare de nerambursare. De asemenea, acest set trebuie sã respecte, în mãsura în care este posibil, urmãtoarele aspecte:
a) sã acopere o perioadã care este suficient de lungã pentru a include cel puţin un ciclu economic;
b) sã conţinã toate intrãrile în stare de nerambursare care au fost înregistrate pe parcursul orizontului de timp considerat;
c) sã includã toate informaţiile relevante necesare pentru a estima parametrii de risc;
d) sã includã date despre determinanţii relevanţi ai factorului de conversie.
(2) Instituţia de credit trebuie sã se asigure cã setul de date de referinţã rãmâne reprezentativ pentru portofoliile sale curente, fiind actualizat atunci când este necesar.
3.3.3.5. Determinanţii de risc
ART. 121
(1) Instituţiile de credit trebuie sã ia în considerare şi sã analizeze toţi determinanţii de risc principali ai factorilor de conversie. Importanţa determinanţilor de risc trebuie judecatã pe baza caracteristicilor specifice ale portofoliilor şi practicilor instituţiei de credit.
(2) În procesul de analizare a determinanţilor potenţiali ai factorului de conversie, instituţiile de credit trebuie sã examineze - fãrã ca lista precizatã sã aibã caracter exhaustiv - urmãtoarele domenii:
a) strategiile şi politicile instituţiilor de credit în ceea ce priveşte monitorizarea conturilor clienţilor;
b) capacitatea şi voinţa instituţiei de credit de a împiedica noi trageri în circumstanţe apropiate intrãrii în stare de nerambursare;
c) factorii care influenţeazã cererea debitorului pentru finanţare/tranzacţii;
d) factorii care influenţeazã voinţa instituţiilor de credit de a oferi finanţare/tranzacţii;
e) comportamentul terţelor pãrţi - cum ar fi alte instituţii de credit, instituţii financiare, creditori comerciali şi proprietari -, a cãror prezenţã ca surse alternative ale ofertei poate creşte sau reduce cererea de finanţare/tranzacţiile pentru o instituţie de credit individualã; şi
f) natura tranzacţiei şi atributele încorporate în aceasta - cum ar fi protecţia angajamentului contractual.
3.4. Calitatea documentaţiei interne
ART. 122
Cerinţele prezentei subsecţiuni se aplicã tuturor documentaţiilor referitoare la elaborarea şi validarea modelelor interne de rating, incluzând documentaţiile referitoare la sistemele de rating şi la estimarea probabilitãţii de nerambursare, pierderii în caz de nerambursare şi factorului de conversie.
ART. 123
Instituţia de credit trebuie sã formalizeze toate etapele elaborãrii şi validãrii sistemelor de rating într-o manierã care sã permitã unei terţe pãrţi - cum ar fi auditul intern, Banca Naţionalã a României - înţelegerea raţionamentului şi procedurilor care stau la baza elaborãrii şi validãrii. Instituţia de credit trebuie sã îndeplineascã aceastã cerinţã şi în ceea ce priveşte documentaţia aferentã operaţiunilor care se efectueazã.
ART. 124
Documentaţia aferentã elaborãrii şi validãrii sistemului de rating trebuie sã includã cel puţin descrieri detaliate ale metodologiilor de elaborare, ale proceselor de alocare şi clasificare, ale calibrãrii, precum şi ale procedurilor, proceselor şi testelor interne utilizate de cãtre instituţia de credit pentru validarea sistemului de rating.
ART. 125
Instituţia de credit trebuie sã se asigure pe bazã continuã cã sistemele de rating îndeplinesc cerinţele aferente acestora. Având în vedere faptul cã sistemele de rating şi operaţiunile acestora sunt supuse în mod constant îmbunãtãţirii, validarea trebuie sã fie un proces iterativ. Instituţiile de credit trebuie sã se asigure cã documentaţia este actualizatã dupã operarea de modificãri semnificative cu privire la sistemele sau procesele de rating. Documentaţia cu privire la elaborare şi validare trebuie sã conţinã iteraţiile şi procesele utilizate pentru validarea acestora.
ART. 126
Documentaţia trebuie sã reflecte, de asemenea, faptul cã pot fi utilizate sisteme de rating diferite pentru portofolii diferite. Instituţiile de credit trebuie sã pãstreze seturi de documentaţie diferite cu privire la elaborarea, validarea şi operaţiunile aferente fiecãrui sistem de rating sau fiecãrei combinaţii de sisteme de rating care se utilizeazã, precum şi cu privire la portofoliile pentru care acestea sunt aplicate.
ART. 127
Instituţiile de credit trebuie sã punã la dispoziţia Bãncii Naţionale a României, la cererea acesteia, toatã documentaţia referitoare la sistemele de rating ale acestora.
ART. 128
Documentaţia aferentã modelelor statistice şi altor metode mecanice trebuie sã acopere cel puţin urmãtoarele aspecte:
a) documentaţia cu privire la detaliile conceptuale ale modelului:
a1) criteriile de delimitare pentru segmentul de rating;
a2) descrierea metodei de rating, a tipului de model utilizat şi a arhitecturii modelului;
a3) arhitectura modelului şi ipotezele fundamentale, incluzând definiţiile stãrii de nerambursare, considerentele şi analiza care susţin alegerea criteriilor de rating, circumstanţele tipice în care modelul nu funcţioneazã într-o manierã eficace şi punctele tari şi slabe, cu caracter general, ale modelului;
a4) considerentele pentru selectarea unui tip specific de model;
a5) documentaţia aferentã tuturor funcţiilor modelului;
a6) descrierea procesului de rating;
a7) sarcinile şi responsabilitãţile cu privire la modelul de rating;
a8) politica de modificare a modelului;
b) documentaţia cu privire la elaborare şi analize:
b1) relevanţa criteriilor utilizate în cadrul modelului;
b2) setul de date utilizat la elaborarea modelului;
b3) asigurarea calitãţii pentru setul de date;
b4) procedura de elaborare a modelului;
b5) selectarea factorilor de intrare aferenţi modelului şi evaluarea parametrilor modelului;
b6) asigurarea calitãţii/validarea pe parcursul elaborãrii modelului, incluzând cel puţin teste de performanţã "în afara orizontului de timp" - out-of-time - şi/sau "în afara eşantionului" - out-of-sample;
b7) în cazul modelelor pentru estimarea parametrilor de risc, calibrarea parametrilor de risc pe clasã de rating sau grupã de risc;
b8) procedura pentru validare/examinare cu regularitate;
b9) folosirea raţionamentului profesional în scopul de a completa modelul.
ART. 129
Testele pentru asigurarea calitãţii/validare trebuie efectuate doar dacã datele necesare a fi alocate exclusiv pentru acestea nu reduc în mod necorespunzãtor setul de date folosit pentru elaborarea modelului. În cazurile în care se dispune de puţine date, poate fi oportun ca, în anumite circumstanţe, instituţia de credit sã nu aloce exclusiv un set de date în afara eşantionului - out-of-sample -, ci sã aştepte noile alocãri de rating din anul urmãtor, iar acestea sã fie utilizate drept eşantion "în afara orizontului de timp" - out of time.
3.5. Modelele obţinute de la furnizori externi
ART. 130
Procesul de rating al instituţiei de credit, în totalitatea sa, trebuie sã fie un proces intern de rating, dar nu este necesar ca toate pãrţile acestuia sã fie elaborate intern, instituţia de credit putând utiliza modele obţinute de la furnizori externi, cum ar fi modele statistice.
3.5.1. Transparenţa modelelor obţinute de la furnizori externi
ART. 131
(1) În vederea îndeplinirii cerinţelor <>cap. V secţiunea 5 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, pentru modelele obţinute de la furnizori externi, instituţia de credit trebuie sã demonstreze o bunã înţelegere a modelelor respective, sub toate aspectele.
(2) Instituţia de credit trebuie sã dispunã de o documentaţie referitoare la elaborarea modelelor şi la fundamentele procesului de validare aferent acestora, întocmitã de cãtre furnizorii externi într-o manierã care sã permitã terţelor pãrţi - cum ar fi auditul intern, Banca Naţionalã a României - o înţelegere detaliatã a metodologiei aplicate, precum şi evaluarea gradului de adecvare a funcţionãrii modelului la nivelul instituţiei de credit.
(3) Instituţia de credit trebuie sã demonstreze cã dispune pe plan intern de cunoştinţele necesare pentru înţelegerea metodologiei şi pentru evaluarea gradului de adecvare a funcţionãrii modelului. Aceasta trebuie, în special, sã aibã cunoştinţã despre toate limitele modelului, precum şi despre circumstanţele în care modelul nu funcţioneazã conform aşteptãrilor.
(4) Instituţia de credit trebuie sã se asigure cã utilizatorii vor fi formaţi profesional corespunzãtor pentru folosirea modelului respectiv şi cã vor fi disponibili instructori interni.
(5) Instituţia de credit trebuie sã prezinte planuri în vederea asigurãrii validãrii şi, dacã este necesar, a dezvoltãrii modelului în viitor.
(6) Instituţiile de credit trebuie sã se asigure de faptul cã performanţa modelului poate fi evaluatã şi, dacã este necesar, ajustatã, chiar şi în cazul în care furnizorul extern întrerupe oferirea de suport sau în alte cazuri similare.
3.5.2. Legãtura cu informaţiile interne utilizate în cadrul procesului de rating
ART. 132
(1) Instituţia de credit trebuie sã cunoascã care sunt informaţiile - datele - prelucrate în cadrul modelului obţinut de la un furnizor extern şi cum sunt legate aceste informaţii de cele care sunt prelucrate pe plan intern - spre exemplu, dacã definiţiile date de furnizor factorilor de intrare, precum cifra de afaceri şi datoria, sunt în concordanţã cu cele utilizate pe plan intern.
(2) Instituţia de credit trebuie sã se asigure cã agregarea diferitelor pãrţi ale modelului de rating nu conduce la o metodã de rating necoerentã, în special în situaţiile în care pãrţi elaborate pe plan extern sunt utilizate simultan cu pãrţi elaborate pe plan intern.
(3) Instituţia de credit trebuie sã verifice dacã existã o dublã înregistrare a informaţiilor în pãrţile interne şi externe ale modelului de rating.
(4) În cazul combinãrii pãrţilor elaborate separat ale sistemului de rating, instituţia de credit trebuie sã deruleze un exerciţiu suplimentar cu privire la cuantificarea riscului, respectiv parametrii de risc trebuie sã fie estimaţi pe baza unui set de date corespunzãtor, precum în cazul unui sistem de rating elaborat în totalitate pe plan intern.

SECŢIUNEA a 4-a
Cerinţele cu privire la date

ART. 133
Bazele de date fizice construite pentru conformarea cu cerinţele referitoare la colectarea şi pãstrarea datelor pentru diferite scopuri, prevãzute de <>Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, pot conţine date referitoare la mai multe scopuri. Sursele de date pot fi, de asemenea, diferite, şi anume:
a) în vederea creãrii modelului de alocare, pentru a determina ponderea variabilelor de intrare, pot fi utilizate date interne, externe şi centralizate;
b) în vederea calibrãrii modelului de estimare pot fi utilizate date interne, externe şi centralizate - potrivit art. 162 alin. (1), <>art. 181, 184, 186, 197 şi 201 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare -, respectiv date externe şi centralizate cu anumite restricţii - potrivit art. 172, 173, 179, 184, 232, 248, 257 şi 258 din regulamentul menţionat;
c) pentru datele cu privire la rezultate şi performanţã se pot folosi date interne generate pe parcursul elaborãrii şi utilizãrii modelului;
d) pentru calcularea cerinţelor minime de capital curente se pot utiliza date interne.
4.1. Acurateţea, exhaustivitatea şi pertinenţa datelor
ART. 134
În sensul <>art. 143 din Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, termenii de mai jos au urmãtoarele semnificaţii:
a) acurateţe se referã la gradul de încredere care poate fi atribuit datelor de intrare. Aceste date trebuie sã fie suficient de exacte pentru a se evita distorsiunea semnificativã a rezultatului;
b) exhaustivitate semnificã faptul cã bazele de date furnizeazã informaţii cuprinzãtoare pentru instituţia de credit - respectiv datele pentru toate liniile de activitate şi variabilele relevante. Lipsa datelor pentru anumite câmpuri sau înregistrãri poate fi inevitabilã, dar instituţiile de credit trebuie sã încerce sã minimizeze apariţia acestor situaţii şi sã urmãreascã reducerea acestora în timp;
c) pertinenţã semnificã faptul cã datele nu conţin distorsiuni - biases - care sã le facã nepotrivite pentru scopul respectiv.
4.1.1. Sistemele IT pentru tratamentul riscului de credit potrivit abordãrii bazate pe modele interne de rating
ART. 135
(1) Instituţia de credit trebuie sã dispunã de o infrastructurã IT solidã în vederea asigurãrii integritãţii calculãrii cerinţelor de capital. Bazele de date utilizate pentru reproducerea calculelor trebuie arhivate în mod adecvat, iar instituţia de credit trebuie sã realizeze copii de siguranţã - backup - corespunzãtoare ale acestora. Instituţiile de credit trebuie sã formalizeze fluxurile de desfãşurare a activitãţii - work-flows -, procedurile şi sistemele aferente colectãrii şi stocãrii datelor.
(2) Instituţiile de credit trebuie sã dispunã de sisteme IT care sã asigure disponibilitatea continuã şi mentenanţa tuturor bazelor de date relevante, precum şi reproducerea, pentru scopurile validãrii, a bazelor de date şi a rezultatelor sistemelor de rating. Pentru a se asigura recuperarea informaţiilor, aceste sisteme IT trebuie incluse în planurile generale pentru situaţii neprevãzute. Instituţia de credit trebuie sã stabileascã controale corespunzãtoare pentru a se preveni accesul persoanelor neautorizate la informaţii.
(3) Instituţiile de credit trebuie sã aloce resurse suficiente pentru ca bazele de date sã poatã fi extinse fãrã riscul de a pierde informaţii şi trebuie sã urmãreascã reducerea riscului de eroare umanã prin creşterea gradului de automatizare al tuturor procedurilor semnificative utilizate la cuantificarea cerinţelor de capital. Prin suport IT suficient pentru datele aferente abordãrii bazate pe modele interne de rating trebuie sã se înţeleagã faptul cã toate datele trebuie stocate într-o manierã potrivitã şi trebuie sã poatã fi accesate într-un orizont de timp adecvat.
4.1.2. Examinarea întreprinsã de cãtre audit
ART. 136
Examinarea calitãţii datelor de cãtre auditul intern trebuie sã includã cel puţin urmãtoarele: o examinare anualã a controalelor interne, eşantionarea periodicã a datelor şi examinarea reconcilierilor aferente sistemului. Pentru datele externe şi cele centralizate, examinarea calitãţii datelor trebuie efectuatã pe cât de extins posibil.
4.2. Standardele de calitate a datelor şi concordanţa cu datele contabile
ART. 137
(1) Instituţiile de credit trebuie sã îşi defineascã propriile standarde pentru asigurarea calitãţii datelor, sã urmãreascã îmbunãtãţirea în timp a acestor standarde şi sã îşi cuantifice performanţa prin raportare la aceste standarde.
(2) Instituţiile de credit trebuie sã se asigure în mod continuu cã datele acestora au o calitate suficient de ridicatã pentru a fi în sprijinul proceselor de administrare a riscului şi calculãrii cerinţelor de capital. Aceasta poate include examinarea structurii datelor de intrare pentru a se identifica valorile extreme - outliers - sau neverosimile, modificãrile faţã de perioadele trecute şi cantitatea de date lipsã. Examinarea trebuie, de asemenea, sã indice dacã este pãstratã integritatea datelor.
ART. 138
(1) Instituţiile de credit trebuie sã identifice şi sã explice divergenţele semnificative evidenţiate de cãtre procesul de reconciliere, desfãşurat cu regularitate, în raport cu datele contabile. Reconcilierea completã nu este posibilã întotdeauna, datele referitoare la risc putând sã difere, din motive întemeiate, de datele contabile - spre exemplu, "factorul de conversie" nu are echivalent în contabilitate -, dar trebuie efectuatã atunci când este posibil.
(2) Instituţiile de credit trebuie sã efectueze verificãri ale concordanţei, care sã includã piste de audit privind sursele de date, verificãri de total şi de numãr de înregistrãri atunci când datele trec dintr-un sistem în altul, înregistrarea datelor care sunt excluse sau introduse la diferite etape ale manipulãrii datelor etc. Instituţia de credit trebuie sã investigheze discrepanţele semnificative.
ART. 139
Datele trebuie sã facã obiectul unor controale adecvate ale calitãţii, în funcţie de importanţa acestora. Instituţia de credit este responsabilã pentru efectuarea de verificãri minime, incluzând o examinare independentã periodicã pentru a se confirma acurateţea, exhaustivitatea şi pertinenţa datelor. Calitatea datelor poate fi examinatã, de exemplu, prin reproducerea procesului de pregãtire a datelor - incluzând colectarea şi transformarea - şi a rezultatelor modelelor, utilizând aceleaşi baze de date şi aceiaşi algoritmi folosiţi de cãtre instituţia de credit. Examinarea poate fi efectuatã pe baza unui eşantion.
ART. 140
Sistemele de alocare a ratingurilor deţinute de cãtre instituţiile de credit trebuie sã conţinã o politicã justificatã corespunzãtor cu privire la toleranţa faţã de discontinuitãţile - gaps - în datele pentru un anumit debitor şi cu privire la abordãrile prudente de tratare a datelor lipsã, cum ar fi prin substituirea valorilor. Instituţiile de credit trebuie sã urmãreascã minimizarea în timp a cantitãţii de date lipsã.
ART. 141
Instituţiile de credit trebuie sã dispunã de un set adecvat de documentaţie cu privire la standardele de calitate a datelor, care sã vizeze urmãtoarele aspecte:
a) politica cu privire la date şi declaraţia de responsabilitate: instituţiile de credit trebuie sã stabileascã o politicã explicitã cu privire la date, care poate face parte dintr-o politicã generalã cu privire la date. Instituţiile de credit sunt responsabile pentru asigurarea calitãţii datelor şi trebuie sã fie capabile sã demonstreze Bãncii Naţionale a României cã îndeplinesc standarde potrivite scopului;
b) directorul de date: instituţiile de credit trebuie sã dispunã de directoare - dicţionare - clare de date care sã furnizeze definiţiile elementelor de date;
c) descrierile bazelor de date: documentaţia aferentã bazelor de date trebuie sã permitã evaluarea soliditãţii bazelor de date. Aceastã documentaţie poate conţine:
c1) o descriere generalã a bazelor de date - de exemplu, informaţii privind modelul relaţional al bazei de date, incluzând tabelele, cheile, declanşatorii (triggers), procedurile stocate; datele cu privire la performanţã, cum ar fi dimensiunea maximã totalã; informaţii de securitate, cum ar fi proprietarul, utilizatorii cu drept de scriere şi citire şi responsabilitãţile legate de mentenanţã;
c2) sursa de date;
c3) procesele utilizate pentru obţinerea şi încãrcarea datelor;
c4) filtrele utilizate pentru a crea baza de date, precum şi pentru a localiza şi corecta erorile în legãturã cu aceasta - de exemplu, valorile maxime şi minime şi tratamentul valorilor lipsã;
c5) controale ale accesului, concordanţei etc.;
c6) o descriere specificã a variabilelor incluse.
ART. 142
Instituţiile de credit trebuie sã pregãteascã o descriere globalã a tuturor punctelor slabe cu privire la date şi la sistemele IT, identificate în procesul intern de examinare - cum ar fi lipsa automatizãrii -, însoţitã de o evaluare a impactului acestora asupra calculelor finale. Instituţiile de credit trebuie, de asemenea, sã precizeze cum intenţioneazã sã corecteze punctele slabe.
4.3. Reprezentativitatea datelor utilizate pentru elaborarea şi validarea modelului
4.3.1. Cerinţe cu privire la date
ART. 143
(1) Pentru îndeplinirea cerinţelor cu privire la calitatea datelor, stabilite de <>Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, orice incertitudini - în cazul în care sunt admisibile conform prevederilor regulamentului respectiv - trebuie însoţite de un grad sporit de prudenţã în estimãri sau în procesele de alocare, potrivit art. 129 şi 169 din regulamentul menţionat. Instituţiile de credit nu trebuie însã sã trateze folosirea prudenţei drept substitut pentru neîndeplinirea integralã a cerinţelor. În cazurile în care se recurge la folosirea prudenţei, aceasta trebuie sã se bazeze pe practicile interne ale instituţiei de credit.
(2) Cerinţele cu privire la date pentru perioada de observare, stipulate la art. 181 alin. (1), art. 186 alin. (1)-(3), art. 201 alin. (1) şi (2), art. 210 alin. (1) şi (2) din regulamentul menţionat la alin. (1), precum şi posibila relaxare specificatã la art. 181 alin. (2), art. 186 alin. (4), art. 201 alin. (3) şi art. 210 alin. (3) din regulamentul respectiv trebuie satisfãcute complet, nefiind permisã compensarea perioadelor de observare mai scurte prin folosirea prudenţei.
4.3.2. Seturile de date utilizate pentru estimarea parametrilor de risc (comparabilitatea)
ART. 144
Pentru scopurile <>art. 167 din Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, instituţiile de credit trebuie sã demonstreze comparabilitatea seturilor de date utilizate pentru estimare - fie cã este vorba de date interne, externe, centralizate sau de o combinaţie a unor astfel de surse de date - cu portofoliul curent deţinut de cãtre instituţia de credit. În acest context, interpretarea termenului de comparabilitate trebuie sã includã cel puţin urmãtoarele:
a) demonstrarea comparabilitãţii trebuie sã fie bazatã pe analizarea caracteristicilor relevante, cum ar fi populaţia de expuneri reprezentatã în datele utilizate pentru estimare, standardele de creditare utilizate atunci când au fost generate datele şi alte caracteristici relevante, în raport cu proprietãţile corespondente ale portofoliului curent deţinut de cãtre instituţia de credit. Alte caracteristici relevante pot include, spre exemplu, distribuţia debitorilor de-a lungul diferitelor industrii, distribuţia mãrimii expunerilor şi similaritatea distribuţiei geografice a expunerilor, în mãsura în care acestea se aplicã seturilor de date respective;
b) la analizarea comparabilitãţii populaţiilor trebuie luate în considerare caracteristicile-cheie - caracteristicile cantitative şi calitative ale debitorilor şi ale tranzacţiilor - care pot fi puse în legãturã cu intrarea în stare de nerambursare - pentru estimarea probabilitãţii de nerambursare -, cu pierderea - pentru estimarea pierderii în caz de nerambursare - sau cu tragerile adiţionale - pentru estimarea factorului de conversie. Analizarea trebuie sã se bazeze pe aceste caracteristici sau pe punerea în corespondenţã între un set de caracteristici şi alt set - de exemplu, analizarea poate lua în considerare distribuţia populaţiei potrivit caracteristicilor-cheie, precum şi nivelul şi intervalul de variaţie aferente acestora. În toate cazurile, în special pentru eşantioane externe şi transfrontaliere, orice diferenţe existente cu privire la înţelesul caracteristicilor-cheie trebuie formalizate şi luate în considerare la construirea modelului sau la cuantificarea riscului. Distribuţia populaţiei, precum şi nivelul şi intervalul de variaţie aferente acestor caracteristici-cheie trebuie sã le aproximeze pe cele aferente portofoliului curent al instituţiei de credit. Instituţia de credit trebuie sã se asigure cã distribuţiile sunt apropiate într-o mãsurã rezonabilã, chiar dacã o potrivire perfectã nu este posibilã în fiecare caz;
c) diferenţele semnificative observate cu privire la caracteristicile-cheie utilizate pentru estimare sunt informaţii relevante în sensul <>art. 164 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi trebuie luate în considerare la estimare prin realizarea de ajustãri corespunzãtoare. Dacã ajustãrile sunt dificil de cuantificat, instituţiile de credit trebuie sã ia în considerare utilizarea altor seturi de date;
d) instituţiile de credit pot utiliza instrumente statistice pentru scopurile cuantificãrii şi justificãrii.
4.3.3. Datele utilizate pentru elaborarea modelelor de alocare a expunerilor sau de estimare a parametrilor de risc (reprezentativitatea)
ART. 145
(1) În sensul <>art. 144 din Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, interpretarea termenului de reprezentativitate în contextul elaborãrii modelelor de alocare a expunerilor include urmãtoarele aspecte:
a) reprezentativitatea trebuie interpretatã similar, indiferent de sursa datelor - seturi de date interne, externe, centralizate sau o combinaţie a acestora;
b) pentru scopurile alocãrii debitorilor, reprezentativitatea nu necesitã ca proporţia expunerilor intrate în stare de nerambursare şi cea a expunerilor neintrate în stare de nerambursare din setul de date sã fie egale cu proporţia expunerilor intrate în stare de nerambursare şi, respectiv, cu cea a expunerilor neintrate în stare de nerambursare din portofoliul respectiv al instituţiei de credit;
c) pentru analizarea reprezentativitãţii eşantionului în raport cu populaţia de debitori sau de expuneri efective ale instituţiei de credit trebuie luate în considerare toate caracteristicile-cheie - caracteristicile cantitative şi calitative ale debitorilor şi tranzacţiilor - care pot fi puse în legãturã cu intrarea în stare de nerambursare - pentru estimarea probabilitãţii de nerambursare -, cu pierderea - pentru estimarea pierderii în caz de nerambursare - sau cu tragerile adiţionale - pentru estimarea factorului de conversie. Analizarea trebuie sã se bazeze pe aceste caracteristici sau pe punerea în corespondenţã între un set de caracteristici şi alt set - de exemplu, analizarea poate include luarea în considerare a distribuţiei populaţiei potrivit caracteristicilor-cheie, precum şi nivelul şi intervalul de variaţie aferente acestora. Diferenţele semnificative observate cu privire la caracteristicile-cheie trebuie evitate, de exemplu, prin utilizarea altui eşantion;
d) pentru a demonstra reprezentativitatea, dacã este cazul, trebuie utilizate metodologii statistice - cum ar fi analiza grupãrilor (cluster analysis) sau tehnici asemãnãtoare;
e) pentru scopurile elaborãrii modelului de alocare a debitorilor sau a expunerilor claselor de rating sau grupelor de risc, instituţiile de credit pot utiliza propriile definiţii ale stãrii de nerambursare şi ale pierderii, în condiţiile în care acestea sunt formalizate, aplicate consecvent şi este îndeplinitã cerinţa referitoare la buna putere de previzionare, prevãzutã la <>art. 142 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(2) Prevederile alin. (1) lit. a), c) şi d) sunt aplicabile şi pentru scopurile estimãrii parametrilor de risc prin utilizarea de modele statistice de previzionare a stãrilor de nerambursare, potrivit art. 180 din regulamentul menţionat la alin. (1).
4.3.4. Seturile de date centralizate
ART. 146
În sensul <>art. 172 lit. b) din Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, interpretarea termenului de reprezentativitate include urmãtoarele aspecte:
a) reprezentativitatea trebuie demonstratã pe baza unor criterii plauzibile, stabilite în prealabil în cadrul unei politici generale. Aceste criterii pot include comparabilitatea populaţiilor de expuneri din pãrţile relevante ale grupãrii (pool);
b) în cazul datelor centralizate, definiţia stãrii de nerambursare utilizatã de cãtre o instituţie de credit pentru oricare parte a grupãrii (pool) trebuie sã fie similarã definiţiei utilizate de cãtre celelalte instituţii de credit din cadrul grupãrii pentru respectiva parte. Instituţia de credit trebuie sã evite orice subapreciere a riscului care poate proveni din aplicarea unor definiţii similare ale stãrii de nerambursare. În acest sens, pentru a obţine similaritatea definiţiilor stãrii de nerambursare, instituţiile de credit trebuie sã evite, în special, utilizarea într-o mãsurã mai redusã a indiciilor improbabilitãţii de platã;
c) pentru a demonstra reprezentativitatea datelor centralizate, dacã este cazul, trebuie utilizate metode statistice adecvate.
4.3.5. Utilizarea istoricului datelor
ART. 147
În sensul <>art. 165 din Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, prin reprezentativitate se înţelege faptul cã estimãrile pentru un orizont de timp viitor de un an reflectã cel puţin evenimentele relevante cu care instituţia de credit s-a confruntat în trecut, pe o perioadã de timp îndelungatã.
4.4. Sursele de date şi definiţia stãrii de nerambursare
ART. 148
(1) În cazul seturilor de date centralizate colectate de pe aceeaşi piaţã, instituţia de credit poate verifica similaritatea definiţiei stãrii de nerambursare prin examinarea formulãrii definiţiei şi a modului de utilizare internã a acesteia sau prin analizarea utilizãrii practice a definiţiei pentru acea piaţã.
(2) În cazul seturilor de date centralizate transfrontaliere, instituţia de credit trebuie sã verifice semnificaţia stãrii de nerambursare - aceeaşi formulare a definiţiei putând avea semnificaţii diferite sau putând fi interpretatã diferit de la o jurisdicţie la alta, cum ar fi semnificaţia încetãrii de a mai calcula dobânzi (non-accrued status), respectiv definiţiile stãrii de nerambursare putând avea formulãri diferite, dar aceeaşi semnificaţie, cum ar fi în cazul identificãrii unor indicii adiţionale ale improbabilitãţii de platã specifice unei anumite ţãri - şi sã demonstreze similaritatea definiţiilor stãrii de nerambursare utilizate de cãtre instituţiile de credit din cadrul grupãrii.

SECŢIUNEA a 5-a
Validarea cantitativã şi calitativã şi evaluarea acesteia

5.1. Principii fundamentale privind validarea
ART. 149
(1) Validarea unui sistem de rating cuprinde o serie de procese şi activitãţi care contribuie la evaluarea capacitãţii ratingurilor de a diferenţia în mod adecvat riscul, precum şi a capacitãţii estimãrilor parametrilor de risc de a descrie în mod corespunzãtor aspectele relevante ale riscului.
(2) Fãrã a aduce atingere cerinţelor aferente testului de utilizare, potrivit cãrora instituţiile de credit trebuie sã justifice diferenţele dintre cuantificãrile utilizate pentru parametrii de risc reglementaţi şi cele utilizate pentru scopuri interne, validarea efectuatã de cãtre instituţiile de credit trebuie sã ia în considerare scopul sau scopurile specifice pentru care este utilizat un sistem de rating, inclusiv dacã au fost aduse amendamente adecvate pentru fiecare scop.
(3) Validarea efectuatã de cãtre instituţiile de credit trebuie sã respecte principiile generale prevãzute la art. 150-164.
5.1.1. Evaluarea capacitãţii predictive a estimãrilor de risc şi evaluarea utilizãrii ratingurilor în procesele de creditare
ART. 150
(1) Estimãrile de risc realizate de cãtre instituţia de credit se bazeazã pe experienţa istoricã, dar trebuie sã fie în egalã mãsurã anticipative.
(2) Sistemele de rating trebuie sã diferenţieze în mod eficace riscul - şi anume, creditele care au un rating mai scãzut trebuie sã aibã un risc de pierdere mai mare - şi sã îl calibreze în mod eficace - respectiv sistemele de rating trebuie sã cuantifice cu acurateţe riscul de pierdere. Sistemele de rating trebuie, de asemenea, sã fie coerente.
(3) Validarea efectuatã de cãtre instituţiile de credit trebuie sã vizeze în mod esenţial evaluarea capacitãţii predictive a estimãrilor de risc, precum şi evaluarea utilizãrii ratingurilor în procesele de creditare.
(4) În sensul alin. (3), validarea trebuie sã se concentreze pe evaluarea acurateţei anticipative a estimãrilor de risc, pe evaluarea proceselor de alocare a acestor estimãri, a procedurilor de control şi monitorizare implementate pentru a asigura menţinerea în timp a acurateţei anticipative a estimãrilor.
(5) În cazul în care rezultatele efective diferã în mod semnificativ de cele aşteptate, procesul de validare trebuie sã determine efectuarea unei reevaluãri a parametrilor abordãrii bazate pe modele interne de rating.
ART. 151
(1) Pentru a asigura acurateţea predictivã a estimãrilor de risc, precum şi discriminarea şi calibrarea eficace a riscului, instituţia de credit trebuie în primul rând sã evalueze gradul de adecvare la nivel general al fiecãrui sistem de rating, evaluare care sã acopere cel puţin urmãtoarele aspecte:
a) verificarea mãsurii în care fiecare sistem de rating este caracterizat de un echilibru adecvat între obiectivitate, acurateţe, stabilitate şi prudenţã;
b) evaluarea caracterului adecvat al filozofiei fiecãrui sistem de rating.
(2) În sensul alin. (1) lit. a), în ceea ce priveşte obiectivitatea unui sistem de rating, instituţiile de credit trebuie sã adopte politici şi standarde care sã asigure alocarea, în mod coerent, a ratingurilor şi estimãrilor, debitorilor şi tranzacţiilor cu caracteristici similare şi cu un nivel similar de risc. Instituţiile de credit trebuie sã dispunã de capacitatea de a verifica modul în care este administratã utilizarea raţionamentului profesional pentru a se obţine rezultate coerente. Pentru scopurile comparãrii rezultatelor în raport cu performanţa aşteptatã, instituţiile de credit trebuie sã fie capabile sã identifice modul în care estimãrile lor au fost ajustate plecând de la rezultatul cel mai probabil.
(3) În sensul alin. (1) lit. a), în ceea ce priveşte acurateţea unui sistem de rating, instituţia de credit trebuie sã adopte politici şi standarde referitoare la performanţa aşteptatã a sistemului de rating - rezultate în raport de previziuni -, la integritatea datelor de intrare în sistemul de rating şi transformarea acestora în rezultate.
(4) În sensul alin. (1) lit. a), în ceea ce priveşte stabilitatea unui sistem de rating, instituţia de credit trebuie sã adopte politici şi standarde care sã asigure faptul cã ratingurile şi estimãrile rãmân în linii mari neschimbate în condiţiile în care riscul aferent nu s-a modificat. Acest aspect nu trebuie sã împiedice modificãrile care sunt inerente filozofiei de rating a sistemului.
(5) În sensul alin. (1) lit. a), în ceea ce priveşte prudenţa unui sistem de rating, instituţia de credit trebuie sã adopte politici şi standarde care sã identifice sursele şi marja de incertitudine în ratinguri şi în estimãri, precum şi gradul de prudenţã. În particular, politicile trebuie sã identifice unde este aplicat principiul de prudenţã şi sã explice modul în care acesta este aplicat de cãtre instituţiile de credit în concordanţã cu cerinţele relevante ale <>Regulamentului BNR - CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(6) În sensul alin. (1) lit. b), filozofia unui sistem de rating se caracterizeazã prin douã componente: filozofia care stã la baza alocãrii pe clase de rating sau grupe de risc - respectiv modul în care instituţiile de credit alocã expunerile, debitorii sau tranzacţiile grupãrilor de risc (risk buckets) potrivit determinanţilor de risc corespunzãtori - şi metoda utilizatã pentru cuantificarea parametrilor de risc asociaţi fiecãrei clase de rating sau grupe de risc.
(7) În sensul alin. (6), fiecare filozofie care stã la baza alocãrii pe clase de rating sau grupe de risc determinã o dinamicã specificã a ratingurilor, putând fi caracterizatã prin mãsura în care o modificare a condiţiilor economice este susceptibilã sã determine:
a) o migraţie netã a unui numãr ridicat de expuneri, debitori sau tranzacţii cãtre alte clase de rating sau grupe de risc, în condiţiile în care instituţia de credit nu ar lua nicio mãsurã compensatorie; sau
b) în opoziţie cu situaţia descrisã la lit. a), migraţia anumitor expuneri, debitori sau tranzacţii cãtre alte clase de rating sau grupe de risc, exclusiv datoritã caracteristicilor individuale ale acestora, în timp ce numãrul de expuneri, debitori sau tranzacţii din fiecare clasã de rating sau grupã de risc rãmâne, în mod substanţial, neschimbat; sau
c) o combinaţie între cele douã extreme menţionate la lit. a) şi b).
ART. 152
Pentru a evalua caracterul adecvat al filozofiei unui sistem de rating, instituţia de credit trebuie:
a) sã aibã o bunã înţelegere asupra filozofiei care stã la baza alocãrii pe clase de rating sau grupe de risc şi, în particular, asupra determinanţilor de risc, precum şi a faptului dacã aceştia creeazã grupãri de risc omogene în raport cu estimatorul vizat - un exemplu pentru parametrul de probabilitate de nerambursare este urmãtorul: dacã grupãrile sunt omogene în raport cu probabilitatea ca fiecare debitor din fiecare grupare de risc sã intre în stare de nerambursare pe parcursul anului urmãtor, ţinând cont de toate informaţiile curente disponibile, incluzând informaţii despre debitor şi informaţii economice; sau, alternativ, dacã grupãrile sunt omogene în raport cu probabilitatea ca fiecare debitor din fiecare grupare de risc sã intre în stare de nerambursare pe parcursul urmãtorului an, ţinând cont de toate informaţiile disponibile şi de condiţiile economice ale scenariilor de crizã ipotetice;
b) sã evalueze dacã metoda utilizatã pentru cuantificarea parametrului de risc este adecvatã filozofiei care stã la baza alocãrii pe clase de rating şi grupe de risc;
c) sã aibã o bunã înţelegere asupra caracteristicilor, inclusiv a dinamicii, aferente ratingurilor şi estimãrilor parametrilor de risc;
d) sã evalueze gradul de adecvare al caracteristicilor rezultante, inclusiv a dinamicii, aferente ratingurilor şi estimãrilor parametrilor de risc în raport cu diferitele utilizãri ale acestora;
e) sã aibã o bunã înţelegere a impactului caracteristicilor, inclusiv a dinamicii, aferente ratingurilor şi estimãrilor parametrilor de risc asupra dinamicii şi volatilitãţii cerinţelor de capital.
ART. 153
Instituţia de credit trebuie, cel puţin, sã adopte şi sã formalizeze politici care sã explice atât filozofia fiecãrui sistem de rating, cât şi variaţia aşteptatã a claselor de rating, grupelor de risc şi a parametrilor de risc în raport cu modificãrile ciclului economic general sau ale ciclurilor mai specifice, relevante pentru fiecare parametru de risc. Aceste politici trebuie sã includã descrierea, dacã este cazul, a modului în care alocãrile ratingului şi estimãrile parametrilor de risc sunt afectate de aplicarea principiului de prudenţã.
ART. 154
(1) În cazul în care o instituţie de credit utilizeazã diferite sisteme de rating caracterizate de filozofii diferite, aceasta trebuie sã acorde o atenţie deosebitã utilizãrii informaţiilor - fie pentru alocarea ratingurilor, fie pentru estimãri - provenind dintr-un alt sistem de rating, intern sau extern, cu o filozofie de rating diferitã - un exemplu în acest sens este utilizarea informaţiilor de rating sau a experienţei cu privire la intrarea în stare de nerambursare obţinute de la agenţiile de rating .
(2) În cazul în care o instituţie de credit utilizeazã diferite sisteme de rating cu caracteristici diferite - cum ar fi filozofii, niveluri de obiectivitate, acurateţe, stabilitate sau prudenţã diferite -, aceasta trebuie sã se asigure cã sistemele respective au un nivel adecvat de coerenţã şi/sau cã diferenţele dintre ele sunt bine înţelese. Înţelegerea diferenţelor existente trebuie, cel puţin, sã permitã instituţiei de credit, atunci când este necesar, sã defineascã o manierã adecvatã de combinare/agregare a informaţiilor furnizate de cãtre diferitele sisteme de rating. Ipotezele şi potenţialele inexactitãţi care apar dintr-o astfel de combinare/agregare trebuie sã fie pe deplin înţelese de cãtre instituţia de credit.
(3) Instituţia de credit trebuie, cel puţin, sã descrie modul în care combinarea informaţiilor care provin din sisteme de rating caracterizate de filozofii diferite influenţeazã dinamica şi volatilitatea cerinţelor de capital.
ART. 155
Estimãrile frecvenţelor viitoare de nerambursare şi ale pierderilor viitoare, realizate de cãtre instituţia de credit, trebuie sã se bazeze pe datele istorice, dar aceste date reprezintã numai un punct de plecare şi trebuie ajustate cu atenţie. Perioadele minime de observare a datelor - 5 sau 7 ani - determinã experienţa istoricã minimã necesarã ca date de intrare pentru estimãrile anticipative şi nu implicã faptul cã o medie a experienţei efective este o mãsurã suficientã pentru estimãrile respective. În cazul în care o instituţie de credit poate demonstra cã experienţa istoricã este probabil sã fie o estimare precisã pentru acestea, efectuarea de ajustãri poate fi necesarã doar într-o mãsurã redusã sau chiar poate sã nu mai fie necesarã.
ART. 156
Estimãrile anticipative pot fi mai scãzute decât experienţa istoricã efectivã. Astfel de situaţii pot apãrea din cauza unei dimensiuni reduse a eşantionului, a unei experienţe istorice care include un numãr disproporţionat de ani extrem de nefavorabili sau din cauza modificãrii practicilor. Instituţia de credit trebuie sã justifice în mod corespunzãtor cazurile în care ignorã sau atribuie o pondere semnificativ mai redusã unei pãrţi din datele disponibile.
ART. 157
Pentru scopurile estimãrii probabilitãţii de nerambursare pe baza mediei pe termen lung a ratelor de nerambursare din fiecare clasã de rating sau grupã de risc, experienţa istoricã trebuie sã includã o combinaţie reprezentativã de ani favorabili şi nefavorabili pentru economie, în ansamblul sãu, precum şi sã ia în considerare ciclurile mai specifice - cum ar fi cele la nivel de industrie -, care sunt semnificative pentru nivelul şi volatilitatea intrãrilor în stare de nerambursare corespunzãtoare expunerilor acoperite de cãtre sistemul de rating. Instituţiile de credit trebuie sã demonstreze cã estimãrile utilizate sunt reprezentative pentru ratele probabile pe termen lung. În cazul în care sunt utilizate modele statistice de previzionare - interne sau externe -, acest aspect poate necesita o ajustare a calibrãrii aferente acestor modele.
ART. 158
Prevederile art. 157 se aplicã în mod corespunzãtor pentru scopurile estimãrii pierderii în caz de nerambursare şi factorului de conversie pe baza mediilor ponderate în funcţie de numãrul stãrilor de nerambursare.
ART. 159
Instituţiile de credit trebuie sã dispunã de politici şi standarde referitoare la nivelurile de acurateţe - şi, unde este relevant, la puterea de discriminare -, la nivelurile acceptabile de divergenţã de la performanţa aşteptatã, precum şi la acţiunile care trebuie întreprinse în situaţiile în care aceste niveluri sunt depãşite. Instituţiile de credit trebuie sã dispunã, de asemenea, de politici clare privind circumstanţele în care aceste standarde pot fi modificate.
5.1.2. Responsabilitatea cu privire la validare
ART. 160
(1) Instituţia de credit are responsabilitatea primarã cu privire la validarea sistemelor sale de rating.
(2) Instituţia de credit trebuie sã valideze sistemele de rating deţinute de aceasta în vederea demonstrãrii modului în care au fost obţinute estimãrile de risc şi a confirmãrii existenţei unei probabilitãţi ridicate ca procesele de alocare a estimãrilor de risc sã funcţioneze conform planificãrilor şi sã continue sã realizeze performanţa aşteptatã.
5.1.3. Procesul iterativ de validare
ART. 161
(1) Instituţiile de credit trebuie sã îşi rafineze periodic instrumentele de validare ca rãspuns la modificarea condiţiilor de piaţã şi a celor de operare. Instituţiile de credit şi Banca Naţionalã a României trebuie sã poarte un dialog iterativ cu privire la punctele tari şi slabe ale sistemelor de rating respective.
(2) Instituţiile de credit trebuie sã îşi ajusteze şi sã îşi perfecţioneze tehnicile de validare ca rãspuns la modificarea practicilor industriei şi pe mãsurã ce devin disponibile mai multe date.
5.1.4. Metodele de validare
ART. 162
(1) Pentru scopurile validãrii sistemelor de rating, întreprinsã de cãtre instituţiile de credit, acestea trebuie sã aibã în vedere faptul cã nu existã un instrument de validare cantitativ sau calitativ universal, care sã poatã fi utilizat pentru toate portofoliile deţinute de cãtre toate instituţiile de credit - spre exemplu, testarea ex-post (backtesting) poate fi dificil de aplicat pentru portofoliile în care numãrul de intrãri istorice în stare de nerambursare este scãzut. Tehnicile de validare pot, de asemenea, prezenta diferenţe de la un portofoliu la altul - cum ar fi credite retail în raport cu credite wholesale - şi de la o piaţã la alta.
(2) Instituţia de credit trebuie sã aibã o bunã înţelegere a filozofiei care stã la baza sistemului de rating şi sã o ia în considerare în mod adecvat la determinarea instrumentelor şi tehnicilor de validare care trebuie aplicate, atât în ceea ce priveşte alegerea metodelor de validare pentru evaluarea acurateţei şi stabilitãţii sistemului de rating, cât şi în ceea ce priveşte alegerea metodelor pentru evaluarea gradului de adecvare al simulãrilor de crizã aplicate sistemului respectiv.
(3) Procesul de validare trebuie sã integreze o combinaţie între analizarea detaliilor conceptuale şi a elaborãrii (developmental evidence) sistemului de rating - evaluarea logicii abordãrii, a soliditãţii conceptuale a acesteia, testarea statisticã realizatã anterior utilizãrii -, compararea cu elemente de referinţã şi verificarea procesului - comparaţii în raport cu alternative relevante, verificarea aplicãrii procesului conform planificãrilor - şi analiza rezultatelor - testarea ex-post (backtesting). Echilibrul în utilizarea necesarã a acestor instrumente este diferit de la un sistem de rating la altul, în funcţie, spre exemplu, de mãsura în care analiza rezultatelor este de încredere.
5.1.5. Validarea cantitativã şi calitativã
ART. 163
(1) Validarea sistemelor de rating, întreprinsã de cãtre instituţia de credit, trebuie sã cuprindã elemente atât de ordin cantitativ, cât şi de ordin calitativ - spre exemplu, derularea de cãtre instituţia de credit a unei validãri numai sub forma unui exerciţiu pur tehnic/matematic, în care rezultatele sunt comparate cu estimãrile utilizând tehnici statistice, tehnici care pot avea, în anumite circumstanţe, un rol vital în astfel de evaluãri, se poate dovedi insuficientã.
(2) În sensul alin. (1), în cadrul evaluãrii performanţei globale a sistemului de rating, instituţia de credit trebuie sã evalueze componentele sistemului de rating - date, modele etc. -, precum şi structurile şi procesele pe care se bazeazã sistemul de rating. Aceastã evaluare trebuie sã includã o evaluare a controalelor - inclusiv în ceea ce priveşte gradul de independenţã -, a documentaţiei, a utilizãrii interne şi a altor factori calitativi relevanţi.
(3) În mãsura în care analiza rezultatelor susţine în mod puternic estimãrile, instituţia de credit poate sã se bazeze într-un grad mai redus pe alte elemente, dar chiar şi în aceste cazuri aceasta trebuie sã examineze posibilitatea unor schimbãri viitoare în mediul economic, în structura debitorilor, în practicile sale etc., care pot conduce la pierderea în viitor a validitãţii estimãrilor. În cazul în care analiza rezultatelor este mai puţin fiabilã, instituţia de credit trebuie sã acorde o atenţie sporitã modului de implementare şi de utilizare în practicã a sistemului de rating, caracterului rezonabil al altor proceduri de validare utilizate şi modului în care acestea sunt monitorizate, precum şi existenţei unui mediu tehnologic şi de control adecvat.
(4) Pentru completarea tehnicilor în întregime cantitative, instituţiile de credit trebuie sã dispunã de capacitatea de a utiliza raţionament profesional şi experienţã suficiente la elaborarea, ajustarea, interpretarea şi validarea sistemelor de rating şi a estimãrilor.
(5) Etapa calitativã a evaluãrii realizate de cãtre instituţia de credit trebuie sã se concentreze asupra modului în care diferitele informaţii sunt interpretate pentru a se obţine alocãri finale de clase de rating sau grupe de risc, precum şi estimãri finale ale parametrilor.
5.1.6. Examinarea independentã
ART. 164
(1) Procesele de validare şi rezultatele acesteia trebuie sã fie supuse unei examinãri independente.
(2) În sensul alin. (1), procesele de validare şi rezultatele acesteia trebuie sã fie examinate din perspectiva integritãţii de cãtre pãrţi din cadrul instituţiei de credit care sunt independente de cele responsabile cu conceperea şi implementarea procesului de validare. Activitãţile procesului de examinare pot fi distribuite de-a lungul mai multor unitãţi ale instituţiei de credit sau centralizate în cadrul unei singure unitãţi, în funcţie de cadrul de administrare a activitãţii instituţiilor de credit.
(3) Indiferent de structura de control a instituţiei de credit, auditul intern are o responsabilitate de monitorizare în vederea asigurãrii implementãrii proceselor de validare conform planificãrilor.
5.2. Compararea cu elemente de referinţã şi testarea ex-post (backtesting)
ART. 165
Procesul de validare al instituţiei de credit trebuie sã asigure îndeplinirea pe bazã continuã a cerinţelor de furnizare a unor estimãri solide, robuste, anticipative şi cu o acurateţe predictivã ale parametrilor de risc, precum şi a cerinţelor de a dispune de un sistem de segmentare a riscului care sã diferenţieze cu acurateţe riscul şi de un proces de cuantificare care sã estimeze cu acurateţe parametrii respectivi.
ART. 166
(1) Instituţiile de credit trebuie sã utilizeze în cadrul procesului de validare desfãşurat de acestea, ca instrumente de validare cantitative, testarea ex-post (backtesting) şi compararea cu elemente de referinţã.
(2) În cazurile în care lipsa datelor interne sau externe împiedicã utilizarea adecvatã a tehnicilor menţionate la alin. (1), instituţiile de credit trebuie sã aplice estimãrilor realizate o marjã de prudenţã adecvatã. Dacã lipsa datelor este consecinţa eforturilor instituţiei de credit de a utiliza numai date care au fost colectate în condiţii de declin economic, instituţia de credit trebuie sã evalueze cu atenţie utilizarea unui nivel adiţional de prudenţã.
5.2.1. Testarea ex-post (backtesting)
ART. 167
(1) Testarea ex-post (backtesting) constã în verificarea de cãtre instituţia de credit a calitãţii estimãrilor de risc furnizate de cãtre sistemele sale de rating, prin compararea parametrilor de risc efectivi - ex-post - cu parametrii de risc estimaţi - ex-ante - pentru fiecare clasã de rating sau grupã de risc.
(2) Testarea ex-post (backtesting) poate fi realizatã de cãtre instituţia de credit prin utilizarea de metode statistice, în vederea implementãrii de teste statistice pentru definirea de niveluri acceptabile ale discrepanţei potenţiale dintre valorile aşteptate - ex-ante - şi valorile efective - ex-post.
ART. 168
Evaluarea efectuatã de cãtre instituţia de credit a rezultatelor testãrii ex-post (backtesting) trebuie sã se concentreze cel puţin asupra urmãtoarelor aspecte:
a) filozofia de rating care stã la baza elaborãrii sistemelor de rating - cum ar fi dacã probabilitãţile de nerambursare sunt obţinute din ratingurile corespunzãtoare unui moment de timp (point-in-time) sau ciclului economic (through-the-cycle). În vederea prevenirii atribuirii diferenţelor existente între filozofiile de rating, în mod eronat, inexactitãţilor din estimãrile raportate, instituţiile de credit care utilizeazã sisteme de rating diferite trebuie sã ia în considerare orice diferenţe existente între filozofiile de rating ale acestor sisteme atunci când supun testãrii ex-post (backtesting) estimãrile parametrilor de risc;
b) instituţiile de credit trebuie sã dispunã de o politicã care sã precizeze, cel puţin în termeni generali, acţiuni de remediere, de exemplu, în cazurile în care rezultatele testãrii ex-post (backtesting) depãşesc pragurile interne de toleranţã aferente validãrii, dacã sunt utilizate astfel de praguri;
c) atunci când testarea ex-post (backtesting) este afectatã de lipsa datelor sau de insuficienţa informaţiilor cantitative -, cum ar fi în cazul estimãrilor corespunzãtoare unor condiţii de declin economic observate cu raritate -, instituţiile de credit trebuie sã se bazeze într-o mai mare mãsurã pe elemente calitative adiţionale, precum testele de control al calitãţii, compararea cu informaţii externe etc.;
d) identificarea cauzelor specifice ale discrepanţelor existente între valorile previzionate şi rezultatele observate - de exemplu, variaţiile înregistrate în timp care ar putea afecta analiza riscului desfãşuratã de cãtre instituţiile de credit şi, în consecinţã, rezultatele testãrii ex-post (backtesting) efectuate de acestea;
e) instituţiile de credit trebuie sã adopte şi sã formalizeze politici care sã explice obiectivele şi logica care stau la baza exerciţiilor acestora de testare ex-post (backtesting).
5.2.2. Compararea cu elemente de referinţã
ART. 169
(1) Compararea cu elemente de referinţã permite instituţiei de credit sã evalueze acurateţea cuantificãrii parametrilor de risc prin evaluarea concordanţei parametrilor estimaţi în raport cu cei obţinuţi prin alte tehnici de estimare - precum alte sisteme de rating - şi, în mod potenţial, în raport cu cei provenind din alte surse de date relevante - precum alte instituţii de credit sau instituţii externe de evaluare a creditului -, cu condiţia ca datele respective sã fie adecvate pentru portofoliul instituţiei de credit.
(2) În cazul în care se comparã estimãrile de risc proprii în raport cu cele care provin din alte surse, interne sau externe, instituţiile de credit trebuie sã investigheze cauzele discrepanţelor substanţiale dintre valorile parametrilor de risc rezultate din sistemul intern de rating al riscului şi cele obţinute din celelalte surse.
(3) Indiferent de metoda de comparare cu elemente de referinţã utilizatã, instituţiile de credit trebuie sã demonstreze Bãncii Naţionale a României cã sistemele de rating ale acestora funcţioneazã în conformitate cu cerinţele minime prevãzute de <>cap. V din Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
ART. 170
Evaluarea de cãtre instituţia de credit a rezultatelor comparãrii cu elemente de referinţã trebuie sã se concentreze cel puţin asupra urmãtoarelor aspecte:
a) filozofia de rating care stã la baza elaborãrii sistemelor de rating - cum ar fi dacã probabilitãţile de nerambursare sunt obţinute din ratingurile corespunzãtoare unui moment de timp (point-in-time) sau ciclului economic (through-the-cycle). În vederea prevenirii atribuirii diferenţelor existente între filozofiile de rating, în mod eronat, inexactitãţilor din estimãrile raportate, instituţiile de credit care utilizeazã sisteme de rating diferite trebuie sã ia în considerare orice diferenţe existente între filozofiile de rating ale acestor sisteme atunci când supun comparãrii cu elemente de referinţã estimãrile parametrilor de risc;
b) procedura de stabilire a pragurilor de toleranţã aferente validãrii, precum şi lista - cel puţin în termeni generali - tipurilor de rãspunsuri posibile în cazurile în care aceste praguri sunt depãşite;
c) elementele calitative adiţionale ale implementãrii de cãtre instituţia de credit a comparãrii cu elemente de referinţã;
d) identificarea schimbãrilor în timp neanticipate care ar putea afecta rezultatele comparãrii cu elemente de referinţã;
e) instituţiile de credit trebuie sã adopte şi sã formalizeze politici care sã explice obiectivele şi logica care stau la baza exerciţiilor acestora de comparare cu elemente de referinţã.
5.3. Portofolii cu frecvenţã de nerambursare scãzutã
ART. 171
Portofoliile cu frecvenţã de nerambursare scãzutã - respectiv portofoliile cu un numãr redus sau fãrã intrãri în stare de nerambursare observate - pot sã aparã în circumstanţe diferite şi pot fi clasificate astfel:
a) portofolii pe termen lung, care conţin debitori cu o calitate ridicatã - cum ar fi instituţii - sau un numãr mic de debitori - cum ar fi administraţii centrale sau bãnci centrale -, faţã de portofolii pe termen scurt - cum ar fi portofoliile care includ noi intraţi pe piaţã; sau
b) portofolii sistemice - portofolii cu date indisponibile pentru toate instituţiile de credit -, faţã de portofolii specifice instituţiei de credit - portofolii cu date indisponibile pentru instituţia de credit respectivã, unul dintre motive putând fi insuficienţa eforturilor depuse în direcţia extinderii bazei de date cu date externe adecvate.
ART. 172
Principiile enunţate în prevederile subsecvente ale acestei subsecţiuni vizeazã portofoliile sistemice cu frecvenţã de nerambursare scãzutã şi, în general, nu sunt aplicabile celor specifice instituţiei de credit.
ART. 173
Instituţiile de credit pot include la aplicarea abordãrii bazate pe modele interne de rating expunerile din cadrul portofoliilor cu frecvenţã de nerambursare scãzutã chiar în cazul lipsei de date suficiente pentru derularea validãrii, pe bazã statisticã, a estimãrilor probabilitãţii de nerambursare, ale pierderii în caz de nerambursare şi ale factorului de conversie, dacã demonstreazã cã metodele şi tehnicile aplicate pentru estimarea şi validarea parametrilor de risc enumeraţi reprezintã un proces solid şi eficace de administrare a riscului şi sunt utilizate într-o manierã coerentã. Instituţiile de credit trebuie sã utilizeze o marjã de prudenţã adecvatã la estimarea parametrilor de risc.
ART. 174
(1) Procesele instituţiei de credit de estimare a probabilitãţii de nerambursare, a pierderii în caz de nerambursare şi a factorului de conversie în cazul portofoliilor cu frecvenţã de nerambursare scãzutã trebuie sã fie sprijinite de metodologii adecvate. Instituţiile de credit trebuie sã ia în considerare în procesul de estimare, acolo unde este posibil, informaţii adiţionale - ratinguri, preţuri etc.
(2) Procesul de validare în cazul portofoliilor cu frecvenţã de nerambursare scãzutã poate prezenta unele similitudini cu procesul de validare pentru portofoliile care nu au frecvenţã de nerambursare scãzutã, instituţiile de credit având obligaţia sã asigure conformitatea cu cerinţele minime prevãzute de <>Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, în special cu cele privind marjele de prudenţã adecvate.
ART. 175
Instituţiile de credit trebuie sã acorde o atenţie deosebitã implementãrii, utilizãrii, precum şi asigurãrii adecvãrii mediului de control, celui tehnologic şi procedurilor interne de validare.
ART. 176
(1) Instituţiile de credit trebuie sã întãreascã validarea calitativã a portofoliilor cu frecvenţã de nerambursare scãzutã în raport cu cea aferentã portofoliilor care nu au frecvenţã de nerambursare scãzutã. În cazul portofoliilor cu frecvenţã de nerambursare scãzutã, aspectele conceptuale ale modelelor de rating, calitatea datelor folosite la elaborarea şi utilizarea modelelor, precum şi utilizarea internã a sistemului de rating trebuie sã reprezinte domenii-cheie ale procesului de validare.
(2) În cazul portofoliilor cu frecvenţã de nerambursare scãzutã, instituţia de credit trebuie sã trateze îndeplinirea testului de utilizare cu prudenţã deosebitã, datã fiind dificultatea inerentã a demonstrãrii acurateţei estimãrilor probabilitãţii de nerambursare, a pierderii în caz de nerambursare şi a factorului de conversie.
(3) În vederea alocãrii ratingurilor în cazul portofoliilor cu frecvenţã de nerambursare scãzutã, instituţiile de credit trebuie sã aplice proceduri standardizate, ca şi în cazul portofoliilor care nu au frecvenţã de nerambursare scãzutã. Aceste proceduri pot fi bazate pe raţionament profesional şi/sau pe date externe. Instituţia de credit trebuie, în toate cazurile, sã monitorizeze calitatea, obiectivitatea şi credibilitatea surselor de date, precum şi sã întãreascã transparenţa şi caracterul complet al documentaţiei.
5.3.1. Validarea cantitativã
ART. 177
(1) Instituţiile de credit trebuie sã asigure îndeplinirea cerinţei de a derula o validare cantitativã pentru portofoliile cu frecvenţã de nerambursare scãzutã, chiar în condiţiile limitãrilor aferente setului de date. În situaţiile în care sunt observate puţine intrãri în stare de nerambursare sau nu sunt observate astfel de intrãri, validarea cantitativã poate fi aproximatã - cum ar fi prin evaluarea migraţiei ratingurilor, prin utilizarea, dacã este cazul, a marjelor de credit (credit spreads).
(2) Instituţiile de credit trebuie sã utilizeze metode sãnãtoase şi adecvate pentru a se asigura o evaluare şi o cuantificare solidã şi eficace a riscului. Criteriile care trebuie examinate în cadrul validãrii cantitative trebuie sã includã cel puţin calibrarea - a cãrei validare este susceptibilã a se baza mai mult pe raţionamentul profesional, utilizând experienţa extinsã, internã şi/sau externã, cu privire la un anumit tip de activitate -, puterea de discriminare şi stabilitatea.
ART. 178
Instituţiile de credit trebuie sã examineze puterea de discriminare a modelelor prin utilizarea de analize calitative şi cantitative - spre exemplu, în funcţie de cantitatea de date, pot fi utilizate diferite tehnici, precum compararea cu elemente de referinţã interne, compararea cu alte ratinguri şi modele, compararea cu alte informaţii externe.

SECŢIUNEA a 6-a
Cadrul de administrare a activitãţii

6.1. Responsabilitãţile structurii de conducere a instituţiei de credit şi raportarea internã
6.1.1. Responsabilitãţile structurii de conducere a instituţiei de credit
ART. 179
(1) Structura de conducere a unei instituţii de credit are responsabilitatea finalã pentru administrarea sãnãtoasã a cadrului aferent abordãrii bazate pe modele interne de rating.
(2) În vederea îmbunãtãţirii gradului de înţelegere a membrilor organelor cu funcţie de supraveghere cu privire la sistemul de rating şi pentru creşterea eficienţei, organele cu funcţie de supraveghere ale unei instituţii de credit pot constitui, dacã este cazul, un comitet care sã le asiste în îndeplinirea atribuţiilor care le revin cu privire la cadrul aferent abordãrii bazate pe modele interne de rating - cum ar fi un comitet de administrare a riscurilor.
(3) Organele cu funcţie de conducere pot delega anumite atribuţii cãtre persoanele cu funcţie de conducere de nivel mediu din cadrul instituţiei de credit, rãmânând responsabile pentru elaborarea, dezvoltarea şi implementarea cadrului aferent abordãrii bazate pe modele interne de rating, precum şi pentru cunoaşterea generalã a acestui cadru.
ART. 180
În sensul <>art. 251 din Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, aspectele semnificative ale proceselor de rating şi de estimare includ, printre altele, urmãtoarele:
a) strategiile şi politicile de administrare a riscului privind sistemul intern de rating - incluzând toate aspectele semnificative ale proceselor de alocare a ratingurilor şi de estimare a parametrilor de risc;
b) structura organizatoricã a funcţiilor sistemului de control intern;
c) specificarea nivelului de risc acceptabil - utilizarea rezultatelor abordãrii bazate pe modele interne de rating pentru a defini profilul de risc de credit al instituţiei de credit respective.
ART. 181
Structura de conducere a unei instituţii de credit este responsabilã pentru luarea de decizii formale cu privire la implementarea abordãrii bazate pe modele interne de rating, incluzând aprobarea generalã a proiectului, specificarea obiectivelor, desemnarea componentelor structurii organizatorice responsabile cu implementarea şi stabilirea unui program al etapelor necesare implementãrii.
ART. 182
Organele cu funcţie de supraveghere ale unei instituţii de credit trebuie sã exercite o monitorizare efectivã şi trebuie sã fie implicate pe bazã continuã în monitorizarea procedurilor de control ale auditului intern.
ART. 183
(1) Organele cu funcţie de conducere ale unei instituţii de credit trebuie sã se asigure, pe bazã continuã, cã mecanismele de control şi sistemele de cuantificare adoptate de cãtre unitatea de control al riscului de credit sunt adecvate şi cã întregul sistem aferent abordãrii bazate pe modele interne de rating rãmâne eficace în timp.
(2) Organele cu funcţie de conducere ale unei instituţii de credit trebuie sã aibã o bunã înţelegere a politicilor de creditare, a standardelor de acordare a creditelor, a practicilor de creditare, a practicilor de recuperare şi colectare şi trebuie sã înţeleagã modul în care aceşti factori afecteazã estimarea parametrilor de risc relevanţi.
(3) Organele cu funcţie de conducere ale unei instituţii de credit trebuie sã se asigure cã urmãtoarele atribuţii sunt realizate:
a) asigurarea soliditãţii proceselor de asumare a riscului, chiar şi într-un mediu supus schimbãrilor rapide;
b) determinarea modului de utilizare a ratingurilor interne în procesele de asumare a riscului;
c) identificarea şi evaluarea determinanţilor de risc principali, pe baza informaţiilor furnizate de cãtre unitatea de control al riscului de credit;
d) stabilirea atribuţiilor unitãţii de control al riscului de credit şi evaluarea adecvãrii nivelurilor de competenţã profesionalã ale acesteia;
e) monitorizarea şi administrarea tuturor surselor de conflicte potenţiale de interese;
f) stabilirea de canale de comunicaţie eficace pentru a asigura faptul cã întregul personal are cunoştinţã despre politicile şi procedurile relevante;
g) stabilirea conţinutului minim al raportãrilor cãtre organele cu funcţie de supraveghere sau cãtre comitetul care le asistã în îndeplinirea atribuţiilor care le revin cu privire la cadrul aferent abordãrii bazate pe modele interne de rating - cum ar fi comitetul de administrare a riscurilor; şi
h) examinarea rapoartelor auditului intern.
ART. 184
Organele cu funcţie de conducere ale unei instituţii de credit trebuie sã verifice, de asemenea, cu regularitate, cã procedurile de control şi sistemele de cuantificare adoptate de cãtre unitatea de control al riscului de credit şi de cãtre auditul intern sunt adecvate şi cã întregul sistem aferent abordãrii bazate pe modele interne de rating rãmâne eficace în timp.
ART. 185
Unitatea de control al riscului de credit este responsabilã pentru funcţionarea adecvatã a sistemelor de rating şi supune aprobãrii structurii de conducere sistemele de rating.
ART. 186
(1) Auditul intern trebuie sã furnizeze o evaluare a adecvãrii generale a sistemului de control intern şi a funcţiei de control al riscului de credit.
(2) Structura de conducere a instituţiei de credit este responsabilã pentru examinãrile efectuate de auditul intern pentru scopurile <>Regulamentului BNR - CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi ale prezentului regulament şi deţine un control deplin şi independent asupra acestor examinãri.
(3) Structura de conducere a instituţiei de credit trebuie sã comunice direct cu auditul intern în toate etapele, iar acesta trebuie sã raporteze direct structurii de conducere pe durata examinãrii.
(4) Instituţia de credit care utilizeazã o metodologie obţinutã de la un furnizor extern trebuie sã realizeze, de asemenea, o examinare prin intermediul auditului intern sau prin intermediul unei alte unitãţi interne de evaluare, pentru a se asigura o înţelegere completã a metodologiilor furnizorului. O astfel de examinare poate fi consideratã de încredere doar în mãsura în care este realizatã de cãtre o unitate internã care este suficient de familiarizatã cu toate aspectele sistemelor şi metodologiilor examinate.
6.1.2. Raportarea internã
ART. 187
(1) Analiza bazatã pe modele interne de rating a profilului de risc de credit al instituţiei de credit trebuie sã fie o parte esenţialã a sistemului de raportare internã. Destinatarii raportãrii trebuie sã includã nu numai structura de conducere a instituţiei de credit sau, dupã caz, comitetul care asistã organele cu funcţie de supraveghere în îndeplinirea atribuţiilor care le revin cu privire la cadrul aferent abordãrii bazate pe modele interne de rating, ci şi toate funcţiile interne responsabile cu iniţierea şi monitorizarea riscurilor de credit. Frecvenţa şi conţinutul raportãrii trebuie sã fie aprobate formal de cãtre structura de conducere a instituţiei de credit.
(2) Frecvenţa şi sfera raportãrii trebuie sã fie stabilite în concordanţã cu tipul destinatarului şi cu nivelul de risc. Nivelul de risc poate depinde, de exemplu, de ratingurile sau de dimensiunea expunerilor.
ART. 188
Raportarea cãtre organele cu funcţie de conducere ale instituţiei de credit trebuie sã permitã acestora monitorizarea evoluţiei riscului de credit la nivelul întregului portofoliu. Sfera informaţiei - cum ar fi clasele de rating, grupele de risc, intervalele probabilitãţii de nerambursare - care se include în raportarea internã, poate varia în funcţie de natura, dimensiunea şi gradul de complexitate al activitãţii instituţiei de credit.
ART. 189
(1) Pentru îndeplinirea cerinţelor minime privind raportarea precizate la <>art. 254 din Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, pot fi furnizate urmãtoarele informaţii:
a) o descriere a portofoliilor cãrora le-a fost atribuit un rating - sume, numãr de debitori, probabilitãţi de nerambursare pe clase de rating sau pe grupe de risc, procent de acoperire a întregului portofoliu prin abordarea bazatã pe modele interne de rating, cu descompunere pe entitãţi, sectoare, subportofolii şi unitãţi operaţionale;
b) distribuţia întregului portofoliu potrivit claselor de rating sau grupelor de risc, respectiv potrivit intervalelor probabilitãţii de nerambursare şi claselor de rating ale pierderii în caz de nerambursare, precum şi o comparaţie cu anul precedent;
c) o comparaţie a ratelor de nerambursare efective - inclusiv a pierderii în caz de nerambursare şi a factorilor de conversie pentru instituţiile de credit care utilizeazã abordarea pe modele interne de rating avansatã - în raport cu cele previzionate;
d) rezultatele simulãrilor de crizã;
e) o estimare a cerinţelor de capital reglementat şi a capitalului economic; şi
f) migraţia portofoliului de-a lungul claselor de rating sau grupelor de risc.
(2) Pe lângã cerinţele de raportare menţionate la alin. (1), unitatea de control al riscului de credit trebuie sã elaboreze rapoarte specifice, destinate organelor cu funcţie de conducere, referitoare la procesul de examinare a sistemului de rating. Furnizarea de raportãri coerente cu privire la variabilele-ţintã constituie responsabilitatea unitãţii de control al riscului de credit.
6.2. Unitatea de control al riscului de credit independentã
6.2.1. Sfera de activitate
ART. 190
(1) Unitatea de control al riscului de credit a instituţiei de credit trebuie, în principal, sã se asigure cu regularitate cã sistemul de rating şi toate componentele sale - alocarea ratingurilor, estimarea parametrilor, colectarea datelor şi monitorizarea - funcţioneazã conform planificãrilor. Unitatea de control al riscului de credit trebuie sã îndeplineascã, printre altele, urmãtoarele atribuţii:
a) conceperea/selectarea sistemului de rating - elaborare sau examinare;
b) examinarea continuã a criteriilor de rating şi dezvoltarea modelului;
c) verificarea acurateţei tuturor claselor de rating şi grupelor de risc;
d) evaluarea coerenţei de-a lungul industriilor, portofoliilor şi regiunilor geografice;
e) evaluarea utilizãrii modelului;
f) analiza considerentelor care au stat la baza corecţiilor (overrides) şi excepţiilor;
g) procesul de cuantificare - elaborare sau examinare;
h) testarea ex-post (backtesting);
i) analiza tranziţiilor efective şi previzionate ale ratingurilor; şi
j) compararea cu surse de date terţe.
(2) Rezultatele examinãrii efectuate de cãtre unitatea de control al riscului de credit trebuie sã fie raportate organelor cu funcţie de conducere ale instituţiei de credit cel puţin de douã ori pe an.
ART. 191
(1) Pentru scopurile <>art. 255 din Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, expresia unitatea de control al riscului de credit trebuie interpretatã exclusiv în sensul aspectelor funcţionale ale acesteia - ca funcţie de control al riscului de credit -, respectiv nu în sensul de componentã a structurii organizatorice.
(2) Orice lipsã potenţialã de obiectivitate rezultatã din coexistenţa în cadrul aceleaşi unitãţi organizatorice a funcţiilor de examinare a modelului şi de elaborare/selectare a acestuia trebuie sã fie compensatã prin controale administrate de cãtre auditul intern. Coexistenţa celor douã funcţii în cadrul aceleiaşi unitãţi organizatorice trebuie fãcutã transparentã.
6.2.2. Poziţionarea funcţiei de control al riscului de credit în cadrul structurii organizatorice a instituţiei de credit
ART. 192
Funcţia de control al riscului de credit trebuie sã fie subordonatã funcţional în mod direct organelor cu funcţie de conducere, indiferent de poziţionarea unitãţii în cadrul structurii organizatorice a instituţiei de credit. Auditul intern trebuie sã examineze dacã poziţionarea respectivei funcţii poate reduce independenţa acesteia.
ART. 193
Funcţia de control al riscului de credit trebuie sã deţinã întotdeauna o poziţie importantã în cadrul structurii organizatorice a instituţiei de credit şi trebuie sã dispunã de personal cu calitãţi, abilitãţi şi experienţã necesare.
6.2.3. Independenţa funcţiei de control al riscului de credit în raport cu funcţiile responsabile cu iniţierea sau reînnoirea expunerilor
ART. 194
Auditul intern trebuie sã determine gradul real de independenţã al funcţiei de control al riscului de credit, indiferent de modalitatea la care recurge instituţia de credit pentru asigurarea independenţei funcţiei de control al riscului de credit - cum ar fi subordonarea directã a unitãţii de control al riscului de credit organelor cu funcţie de conducere, menţinerea unei separaţii între funcţiile sistemului de control intern şi funcţia comercialã/personalul responsabil cu relaţia cu clienţii, pânã la nivelul membrului responsabil din cadrul organelor cu funcţie de conducere.
ART. 195
(1) În vederea prevenirii potenţialelor efecte negative ale unei separãri stricte între funcţia comercialã şi unitatea de control al riscului de credit, fãrã a face referire prin aceasta la funcţia de control al riscului de credit, - spre exemplu, modelele elaborate de cãtre personalul însãrcinat cu administrarea riscului fãrã contribuţia personalului responsabil cu relaţia cu clienţii pot fi respinse de cãtre cel din urmã sau personalul din cadrul liniilor comerciale poate fi tentat sã forţeze unele date de intrare ale modelului, în special cele de ordin calitativ, pentru a ajusta rezultatele modelului la evaluãrile efectuate de cãtre respectivul personal, afectând astfel testul de utilizare -, personalul din cadrul unitãţii de control al riscului de credit şi din cadrul departamentului comercial trebuie sã coopereze în mod activ la elaborarea modelului.
(2) În vederea asigurãrii independenţei necesare dupã finalizarea elaborãrii modelului, schimbul de informaţii poate fi realizat prin intermediul unor comitete.
6.3. Rolul auditului intern
ART. 196
(1) În vederea examinãrii robusteţii sistemelor de control pentru ratingurile interne, precum şi a parametrilor aferenţi acestora, funcţia de audit intern trebuie sã aibã o înţelegere adecvatã a tuturor proceselor sistemelor de rating, inclusiv a proceselor care genereazã estimãri ale parametrilor de risc.
(2) Ca parte a examinãrii de cãtre acesta a mecanismelor de control, auditul intern trebuie sã evalueze profunzimea, sfera şi calitatea activitãţii desfãşurate de cãtre funcţia de control al riscului de credit. Auditul intern poate, de asemenea, sã deruleze teste pentru a se asigura cã funcţia de control al riscului de credit a formulat concluzii bine întemeiate.
(3) Auditul intern trebuie sã examineze gradul de adecvare al infrastructurii IT şi al mentenanţei datelor.
(4) În cazul instituţiilor de credit care utilizeazã modele statistice, auditul intern trebuie sã deruleze teste - de exemplu, care sã vizeze unitãţi operaţionale specifice - pentru a verifica procesele de introducere a datelor.
ART. 197
Auditul intern trebuie sã raporteze cel puţin anual structurii de conducere cu privire la conformitatea instituţiei de credit cu cerinţele aferente abordãrii bazate pe modele interne de rating.
ART. 198
(1) Pentru întãrirea independenţei sale, auditul intern nu trebuie sã fie implicat în mod direct în conceperea/selectarea modelului.
(2) Auditul intern trebuie sã dispunã de personal cu calitãţi, abilitãţi şi experienţã necesare pentru realizarea atribuţiilor prevãzute de prezentul regulament.
ART. 199
(1) Fãrã a aduce atingere cerinţei privind independenţa, este permisã o anumitã cooperare între auditul intern şi funcţia de control al riscului de credit, cum ar fi în vederea tratãrii potenţialelor puncte slabe sau distorsiuni (biases) ale sistemului de rating.
(2) În sensul alin. (1), informaţiile privind corecţiile (overrides) identificate de cãtre funcţia de control al riscului de credit în cazul unui portofoliu sau al unei unitãţi operaţionale specifice trebuie transmise auditului intern pentru ca acesta sã poatã evalua dacã aceste corecţii rezultã din distorsiunile modelului - de exemplu, din cauza faptului cã modelul nu este adecvat producerii de ratinguri pentru activitãţi specifice - sau din lipsa de independenţã a personalului responsabil cu relaţia cu clienţii. Funcţia de control al riscului de credit are însã responsabilitatea exclusivã cu privire la performanţa sistemelor de rating. Funcţia de audit nu trebuie sã fie implicatã în operaţiuni zilnice, precum examinarea fiecãrei alocãri de rating individual.
6.4. Independenţa în alocarea ratingurilor
ART. 200
(1) Instituţiile de credit trebuie sã asigure independenţa în procesul de alocare a ratingurilor, cu luarea în considerare a structurii organizatorice a acestora şi a modului de desfãşurare a activitãţilor de creditare.
(2) În situaţiile în care instituţiile de credit recurg la una dintre urmãtoarele abordãri de alocare a ratingurilor, respectiv:
a) alocarea ratingurilor de cãtre personalul responsabil cu relaţia cu clienţii;
b) alocarea ratingurilor prin intermediul modelelor ale cãror rezultate nu pot fi modificate de cãtre utilizatori;
c) alocarea ratingurilor de cãtre ofiţerii de credit independenţi sau de cãtre comitetele de rating independente; sau
d) alocarea ratingurilor pe baza abordãrii mixte, instituţiile de credit trebuie sã respecte cerinţele aferente abordãrii utilizate care sunt conţinute de prevederile subsecvente ale acestei subsecţiuni.
6.4.1. Alocarea ratingurilor de cãtre personalul responsabil cu relaţia cu clienţii
ART. 201
(1) În cazul adoptãrii unei abordãri bazate pe raţionament profesional pentru scopurile alocãrii ratingurilor, respectiv atribuirea de sarcini pe linia alocãrii şi aprobãrii ratingurilor personalului responsabil cu relaţia cu clienţii, instituţiile de credit trebuie sã compenseze potenţiala lipsã de independenţã în alocarea ratingurilor - cum ar fi conflictele de interese rezultate prin remunerarea personalului respectiv în funcţie de volumul de activitate generat sau potenţiala pierdere a obiectivitãţii acestuia în cazul dezvoltãrii unei relaţii strânse cu debitorul - cu controale interne menite sã împiedice afectarea de cãtre aceasta a procesului de rating.
(2) Controalele menţionate la alin. (1) trebuie sã opereze în practicã şi trebuie sã includã, cel puţin, o examinare completã şi independentã a ratingurilor de cãtre funcţiile de control al riscului - spre exemplu, monitorizarea de la distanţã realizatã de cãtre controlorii de credit, analiza performanţelor ratingurilor de cãtre unitatea de control al riscului de credit şi examinarea la faţa locului de cãtre auditul intern.
(3) Pentru a asigura independenţa alocãrii ratingurilor, instituţiile de credit pot recurge, ca modalitate adiţionalã, la remunerarea personalului responsabil cu relaţia cu clienţii în funcţie de cuantificãrile performanţei ajustate în funcţie de risc - precum rata de rentabilitate a capitalului ajustatã în funcţie de risc -, cuantificãri care sã se întemeieze pe rezultatele sistemului aferent abordãrii bazate pe modele interne de rating.
(4) În cazul activitãţilor non-retail, instituţiile de credit nu trebuie sã delege integral responsabilitatea cu privire la rating - alocare sau examinare - personalului responsabil cu relaţia cu clienţii, acesta urmând sã realizeze doar o evaluare preliminarã a creditului care este validatã ulterior de ofiţeri independenţi.
6.4.2. Alocarea ratingurilor prin intermediul modelelor ale cãror rezultate nu pot fi modificate de cãtre utilizatori
ART. 202
(1) În cazul adoptãrii soluţiei de alocare a ratingurilor prin intermediul modelelor ale cãror rezultate nu pot fi modificate de cãtre utilizatori - respectiv evaluarea bonitãţii, în esenţã, prin intermediul unui model -, instituţiile de credit trebuie sã asigure examinarea independentã a datelor de intrare deoarece distorsiunile (biases) în alocãrile ratingurilor pot proveni exclusiv din erori sau fraude la introducerea datelor relevante.
(2) Funcţia de control al riscului de credit trebuie sã verifice, în mod continuu, pãstrarea capacitãţii de previzionare a riscului aferente modelului, prin intermediul sesiunilor de validare specifice bazate, de exemplu, pe testarea ex-post (backtesting) sau pe compararea cu elemente de referinţã a rezultatelor modelului.
6.4.3. Alocarea ratingurilor de cãtre ofiţerii de credit independenţi sau de cãtre comitetele de rating independente
ART. 203
(1) În vederea realizãrii unei delimitãri clare a persoanelor responsabile cu relaţia cu clienţii de cele care deţin rãspunderea finalã cu privire la alocarea ratingurilor, instituţiile de credit pot atribui ofiţerilor de credit sau comitetelor de rating, care raporteazã unei funcţii de creditare independente, responsabilitatea exclusivã cu privire la alocarea şi aprobarea ratingurilor. În situaţia în care instituţiile de credit recurg la aceastã abordare de alocare a ratingurilor, pe lângã atribuţiile legate de alocarea şi aprobarea ratingurilor, ofiţerii de credit trebuie sã monitorizeze cu regularitate situaţia debitorilor şi sã actualizeze, dacã este necesar, ratingurile.
(2) Având în vedere dificultatea evaluãrii în practicã a gradului real de independenţã al ofiţerului de credit/comitetului de rating - în special în cazul contrapartidelor de dimensiune mare pentru care limitele de aprobare sunt stabilite la nivelul structurii de conducere -, în cazul utilizãrii acestei abordãri, instituţia de credit trebuie sã acorde o atenţie deosebitã structurii organizatorice şi relaţiei dintre personalul responsabil cu relaţia cu clienţii şi ofiţerii de credit, inclusiv în ceea ce priveşte accesul ofiţerilor de credit la informaţiile legate de debitori, care, în situaţia în care este limitat, poate afecta puterea de discriminare şi de previzionare a ratingurilor.
(3) Funcţia de control al riscului de credit trebuie sã aibã o contribuţie esenţialã la depãşirea dezavantajelor potenţiale ale acestei abordãri, specificate la alin. (2), în special cu privire la evaluarea performanţei ratingurilor şi examinarea continuã a sistemului de rating.
6.4.4. Alocarea ratingurilor pe baza abordãrii mixte
ART. 204
(1) În vederea alocãrii ratingurilor, instituţiile de credit pot utiliza o abordare mixtã - de exemplu, alocarea ratingului este realizatã iniţial prin intermediul modelelor statistice sau al celor bazate pe raţionament profesional; dacã personalul responsabil cu relaţia cu clienţii, care rãspunde şi pentru datele de intrare, este satisfãcut de rezultatul furnizat de cãtre model, atunci ratingul final va fi ratingul furnizat de cãtre model; dacã respectivul personal nu este de acord cu rezultatul furnizat de cãtre model, atunci acesta poate propune o corecţie (override) unui superior sau, în funcţie de dimensiunea expunerii, unui comitet de rating care deţine rãspunderea finalã cu privire la confirmarea ratingului furnizat de cãtre model sau cu privire la modificarea lui.
(2) În cazul în care instituţia de credit recurge la o abordare mixtã, aceasta trebuie sã acorde o atenţie deosebitã caracteristicilor modelelor utilizate şi structurii organizatorice - de exemplu, dacã modelul de rating nu este adecvat pentru o anumitã categorie de debitori sau de tranzacţii, pot sã aparã numeroase corecţii (overrides), iar personalul responsabil cu relaţia cu clienţii poate fi, de asemenea, tentat sã forţeze unele date de intrare ale modelului pentru a ajusta rezultatele acestuia la propriile evaluãri.
(3) În sensul alin. (2), instituţiile de credit trebuie sã se asigure cã, în cadrul procesului de alocare a ratingului, sunt luate în considerare toate informaţiile relevante şi trebuie sã întreprindã demersurile necesare pentru identificarea potenţialelor erori de rating. Controalele interne trebuie, de asemenea, sã asigure acurateţea datelor de intrare. Toate corecţiile (overrides) trebuie sã fie motivate în mod corespunzãtor de cãtre personalul responsabil cu relaţia cu clienţii şi toate deciziile relevante - atât confirmarea, cât şi respingerea corecţiilor propuse - trebuie sã fie pãstrate, pentru a permite funcţiei de control al riscului de credit derularea în mod corect a testãrii ex-post (backtesting).

CAP. IV
Dispoziţii tranzitorii

ART. 205
(1) În aplicarea prevederilor cap. II, instituţiile de credit care solicitã aprobarea Bãncii Naţionale a României pentru utilizarea abordãrii bazate pe modele interne de rating în scopurile calculãrii valorii ponderate la risc a expunerilor trebuie sã transmitã acesteia, drept componentã distinctã a documentaţiei-suport prevãzute la art. 4, o documentaţie prin care sã facã dovada îndeplinirii cerinţelor relevante ale <>art. 4 din Regulamentul BNR - CNVM nr. 13/18/2006 .
(2) Instituţiile de credit care au primit aprobarea de a utiliza abordarea bazatã pe modele interne de rating în scopurile calculãrii valorii ponderate la risc a expunerilor anterior publicãrii prezentului regulament în Monitorul Oficial al României, Partea I, trebuie sã finalizeze demersurile necesare în vederea conformãrii cu prevederile acestui regulament în termen de 6 luni de la data publicãrii sale.
(3) În cazul cererilor de aprobare primite de Banca Naţionalã a României şi aflate în curs de analizã la data publicãrii prezentului regulament în Monitorul Oficial al României, Partea I, instituţiile de credit trebuie sã completeze solicitarea depusã astfel încât aceasta sã îndeplineascã cerinţele stabilite la art. 3-9, art. 11 alin. (4), art. 12 şi 13.
(4) În cazul instituţiilor de credit pentru care existã cereri de aprobare în analizã la data publicãrii prezentului regulament în Monitorul Oficial al României, Partea I, instituţiile de credit trebuie sã finalizeze demersurile necesare în vederea conformãrii cu prevederile acestui regulament în termen de 3 luni de la data publicãrii sale.

CAP. V
Sancţiuni şi dispoziţii finale

ART. 206
Nerespectarea dispoziţiilor prezentului regulament atrage aplicarea mãsurilor şi/sau a sancţiunilor prevãzute la <>art. 226, 227 precum şi 229 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 99/2006 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 227/2007 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.

Preşedintele Consiliului de administraţie
al Bãncii Naţionale a României,
Mugur Constantin Isãrescu

Bucureşti, 15 decembrie 2009.
Nr. 26.


ANEXÃ

CRITERII
de încadrare a expunerilor provenind din finanţãri specializate

Tabelul 1 - Clasele de rating reglementate pentru expunerile provenind din finanţãri de proiecte




┌──────────────────────────┬──────────────────────────┬──────────────────────────┬──────────────────────────┬──────────────────────────┐
│ │ Categoria 1 │ Categoria 2 │ Categoria 3 │ Categoria 4 │
│ │ (Solid) │ (Bun) │ (Satisfãcãtor) │ (Slab) │
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ 0 │ 1 │ 2 │ 3 │ 4 │
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Puterea financiarã │ │ │ │ │
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Condiţii de piaţã │Furnizori puţini a aflaţi │Furnizori puţini aflaţi │Proiectul nu prezintã │Proiectul prezintã o │
│ │în concurenţã sau avantaj │în concurenţã sau │niciun avantaj privind │localizare, un cost sau o │
│ │substanţial şi durabil │localizare, cost ori │localizarea, costul sau │tehnologie inferioare │
│ │privind localizarea, │tehnologie superioare │tehnologia. Cererea este │mediei. Cererea este slabã│
│ │costul ori tehnologia. │mediei, dar este posibil │adecvatã şi stabilã. │şi în scãdere. │
│ │Cererea este puternicã │ca aceastã situaţie sã │ │ │
│ │şi în creştere. │nu dureze. │ │ │
│ │ │Cererea este puternicã şi │ │ │
│ │ │stabilã │ │ │
│ │ │ │ │ │
│Indicatorii financiari, │Indicatorii financiari │Indicatorii financiari │Indicatorii financiari │Indicatorii financiari │
│cum ar fi rata de │reflectã o situaţie │reflectã o situaţie │reflectã o situaţie │reflectã o situaţie │
│acoperire a serviciului │financiarã solidã, luând │financiarã care se │financiarã standard, luând│financiarã slabã, luând în│
│datoriei, rata de acope- │în considerare nivelul de │încadreazã între nivelul │în considerare nivelul de │considerare nivelul de │
│rire pe durata de viaţã a │risc al proiectului; │solid şi cel acceptabil, │risc al proiectului. │risc al proiectului. │
│creditului, rata de │ipoteze economice foarte │luând în considerare │ │ │
│acoperire pe durata de │robuste. │nivelul de risc al proiec-│ │ │
│viaţã a proiectului şi │ │tului; ipoteze economice │ │ │
│raportul dintre datorii │ │aferente proiectului │ │ │
│şi capitalul propriu │ │robuste. │ │ │
│ │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │
│Analiza pe bazã de │Proiectul genereazã │Proiectul genereazã │Proiectul este vulnerabil │Este probabil ca pentru │
│simulãri de crizã │venituri capabile sã │venituri capabile sã │la condiţii de crizã │proiect sã se înregistreze│
│(stress analysis) │acopere obligaţiile sale │acopere obligaţiile sale │obişnuite de-a lungul unui│apariţia stãrii de │
│ │financiare în condiţii │financiare în condiţii │ciclu economic şi se poate│nerambursare, în afara │
│ │economice sau sectoriale │economice sau sectoriale │înregistra apariţia stãrii│cazului în care condiţiile│
│ │de crizã cu impact negativ│de crizã obişnuitã. │de nerambursare pentru │se amelioreazã neîntârziat│
│ │major şi prelungite. │Este probabil ca pentru │proiectul respectiv în │ │
│ │ │proiectul respectiv sã se │cazul unui declin economic│ │
│ │ │înregistreze apariţia │obişnuit. │ │
│ │ │stãrii de nerambursare │ │ │
│ │ │doar în condiţii economice│ │ │
│ │ │de crizã cu impact │ │ │
│ │ │negativ major. │ │ │
│ Structura financiarã │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │
│Durata creditului în │Durata de viaţã utilã a │Durata de viaţã utilã a │Durata de viaţã utilã a │Durata de viaţa utilã a │
│raport cu durata │proiectului depãşeşte │proiectului depãşeşte │proiectului depãşeşte │proiectului poate sã nu │
│proiectului │în mod semnificativ │durata creditului. │durata creditului. │depãşeascã durata │
│ │durata creditului. │ │ │creditului. │
│ │ │ │ │ │
│Graficul de rambursare │Datorie rambursabilã în │Datorie rambursabilã în │Datorie rambursabilã în │Rambursare integralã la │
│a creditului │tranşe │tranşe │tranşe, cu o valoare │scadenţã (bullet repayment│
│ │ │ │limitatã a ultimei sume │sau datorie rambursabilã │
│ │ │ │rãmase de rambursat, de o │în tranşe, cu o valoare │
│ │ │ │dimensiune mai mare în │ridicatã a ultimei sume │
│ │ │ │raport cu tranşele │rãmase de rambursat, de o │
│ │ │ │respective (bullet payment│dimensiune mai mare în │
│ │ │ │ │raport cu tranşele respec-│
│ │ │ │ │tive (bullet payment) │
│ │ │ │ │ │
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Cadrul politic şi juridic │ │ │ │ │
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Riscul politic, inclusiv │Expunere foarte scãzutã; │Expunere scãzutã; │Expunere moderatã; │Expunere ridicatã; │
│riscul de transfer, luând │instrumente solide de │instrumente satisfãcãtoare│instrumente suficiente de │instrumente slabe sau │
│în considerare tipul │diminuare a riscului, dacã│de diminuare a riscului, │diminuare a riscului │inexistente de diminuare │
│proiectului şi instru- │este necesar │dacã este necesar │ │a riscului │
│mentele de diminuare a │ │ │ │ │
│riscului │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │
│Riscul de forţã majorã - │Expunere scãzutã │Expunere acceptabilã │Protecţie standard │Riscuri semnificative, │
│rãzboi, tensiuni civile │ │ │ │nediminuate în totalitate │
│etc. │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │
│Sprijinul guvernamental şi│Proiect de importanţã │Proiect considerat │Proiectul poate sã nu fie │Proiectul nu este unul │
│importanţa proiectului pe │strategicã pentru ţarã - │important pentru ţarã. Un │strategic, dar aduce │cheie pentru ţarã. │
│termen lung pentru ţarã │preferabil orientat cãtre │nivel bun al sprijinului │beneficii incontestabile │Sprijinul guvernamental │
│ │export. Sprijin guverna- │guvernamental │pentru ţarã. Sprijinul │este insuficient sau │
│ │mental puternic │ │guvernamental poate sã nu │inexistent. │
│ │ │ │fie explicit. │ │
│ │ │ │ │ │
│Stabilitatea cadrului │Cadrul de reglementare │Cadrul de reglementare │Schimbãrile intervenite în│Probleme de reglementare │
│juridic şi de reglementare│favorabil şi stabil pe │favorabil şi stabil pe │cadrul de reglementare pot│prezente sau viitoare pot │
│ - riscul de schimbare a │termen lung │termen mediu │fi previzionate cu un │afecta proiectul. │
│legislaţiei │ │ │nivel suficient de │ │
│ │ │ │siguranţã. │ │
│ │ │ │ │ │
│Obţinerea întregului │Solid │Satisfãcãtor │Suficient │Slab │
│sprijin necesar şi a │ │ │ │ │
│tuturor aprobãrilor │ │ │ │ │
│necesare pentru derogãri │ │ │ │ │
│de la legislaţia privind │ │ │ │ │
│conţinutul local (local │ │ │ │ │
│content laws) │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │
│Caracterul executoriu al │Contractele, garanţiile │Contractele, garanţiile │Contractele, garanţiile │Existã probleme esenţiale │
│contractelor, garanţiilor │reale şi personale sunt │reale şi personale sunt │reale şi personale sunt │nerezolvate referitoare la│
│reale şi personale │executorii. │executorii. │considerate executorii, │executarea efectivã a │
│ │ │ │chiar dacã pot exista │contractelor, garanţiilor │
│ │ │ │anumite probleme │reale şi personale. │
│ │ │ │neesenţiale. │ │
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Caracteristicile │ │ │ │ │
│tranzacţiei │ │ │ │ │
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Riscul aferent detaliilor │Tehnologie şi detalii │Tehnologie şi detalii │Tehnologie şi detalii │Tehnologie şi detalii │
│conceptuale şi tehnologiei│conceptuale demonstrate │conceptuale demonstrate │conceptuale demonstrate │conceptuale nedemonstrate;│
│ │integral │integral │- problemele de demarare │existã probleme de │
│ │ │ │sunt diminuate prin │tehnologie şi/sau detalii-│
│ │ │ │intermediul unui pachet │le conceptuale sunt │
│ │ │ │solid de realizare │complexe. │
│ │ │ │completion package). │ │
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Riscul construirii │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │
│Permisiuni şi localizare │Toate permisiunile au │Unele permisiuni sunt │Unele permisiuni sunt încã│Permisiuni esenţiale │
│ │fost obţinute. │încã în curs de obţinere, │în curs de obţinere, dar │trebuie încã obţinute şi │
│ │ │dar primirea lor este │procesul de autorizare │procesul de obţinere nu │
│ │ │consideratã a fi foarte │este bine definit şi este │este considerat o simplã │
│ │ │probabilã. │considerat o simplã │formalitate. Pot fi │
│ │ │ │formalitate. │ataşate condiţii │
│ │ │ │ │semnificative. │
│ │ │ │ │ │
│Tipul contractului de │Contract de procurare şi │Contract de procurare şi │Contract de construcţie la│Contract la cheie, cu preţ│
│construcţie │execuţie (EPC - │execuţie (EPC - │cheie, cu preţ fix şi datã│fix inexistent sau parţial│
│ │engineering and │engineering and │stabilitã de finalizare, │şi/sau probleme de │
│ │procurement contract) │procurement contract) │cu unul sau câţiva │interacţiune cu multipli │
│ │pentru construcţie la │pentru construcţie la │antreprenori │antreprenori │
│ │cheie, cu preţ fix şi │cheie, cu preţ fix şi │ │ │
│ │datã stabilitã de │datã stabilitã de │ │ │
│ │finalizare │finalizare │ │ │
│ │ │ │ │ │
│Garanţii de îndeplinire │Daune compensatorii │Daune compensatorii │Daune compensatorii │Daune compensatorii │
│ │substanţiale (liquidated │semnificative (liquidated │adecvate (liquidated │inadecvate (liquidated │
│ │damages), garantate cu │damages), garantate cu │damages), garantate cu │damages) sau negarantate │
│ │garanţii financiare şi/sau│garanţii financiare şi/sau│garanţii financiare şi/sau│cu garanţii financiare ori│
│ │garanţii solide de │garanţii de îndeplinire │garanţii de îndeplinire │garantate cu garanţii de │
│ │îndeplinire din partea │din partea sponsorilor cu │din partea sponsorilor cu │îndeplinire slabe │
│ │sponsorilor cu o poziţie │o poziţie financiarã bunã │o poziţie financiarã bunã │ │
│ │financiarã excelentã │ │ │ │
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Istoricul profesional şi │Solid │Bun │Satisfãcãtor │Slab │
│puterea financiarã a │ │ │ │ │
│antreprenorului în │ │ │ │ │
│construirea unor proiecte │ │ │ │ │
│similare │ │ │ │ │
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Riscul de exploatare │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │
│Sfera şi natura │Contract de exploatare şi │Contract de exploatare şi │Contract de exploatare şi │Nu existã un contract de │
│contractelor de │întreţinere pe termen lung│întreţinere pe termen lung│întreţinere limitat sau │exploatare şi întreţinere:│
│exploatare şi întreţinere │solid, de preferinţã cu │şi/sau conturi de rezerve │cont de rezerve limitat │riscul unui cost de │
│ │stimulente legate de │privind exploatarea şi │privind exploatarea │exploatare ridicat │
│ │calitatea execuţiei │întreţinerea │şi întreţinerea │depãşeşte diminuatorii │
│ │contractului, şi/sau │ │ │de risc. │
│ │conturi de rezerve privind│ │ │ │
│ │exploatarea şi │ │ │ │
│ │întreţinerea │ │ │ │
│ │ │ │ │ │
│Expertiza, istoricul │Foarte solid sau angaja- │Solid │Acceptabil │Limitat/slab sau operator │
│profesional şi puterea │mente ferme din partea │ │ │local dependent de │
│financiarã a operatorului │sponsorilor de a furniza │ │ │autoritãţile locale │
│ │asistenţã tehnicã │ │ │ │
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Riscul de distribuţie │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │
│a) Dacã existã un contract│Bonitate excelentã a │Poziţie financiarã bunã a │Poziţie financiarã │Poziţie financiarã │
│care obligã cumpãrãtorul │cumpãrãtorului; clauze de │cumpãrãtorului; clauze de │acceptabilã a cumpãrãtoru-│nesatisfãcãtoare a │
│fie sã accepte livrarea │încetare solide; durata │încetare solide; durata │lui; clauze de încetare │cumpãrãtorului; clauze de │
│bunului sau serviciului, │contractului depãşeşte │contractului depãşeşte │normale; durata │încetare slabe; durata │
│fie sã plãteascã o sumã │într-o mãsurã considera- │scadenţa datoriei. │contractului corespunde │contractului nu depãşeşte │
│de bani stabilitã (take- │bilã scadenţa datoriei. │ │în general cu scadenţa │scadenţa datoriei. │
│or-pay contract) sau │ │ │datoriei. │ │
│un contract de distribuţie│ │ │ │ │
│la preţ fix │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │
│b) Dacã nu existã un │Proiectul produce servicii│Proiectul produce servicii│Marfa este vândutã pe o │Producţia aferentã │
│contract care obligã │esenţiale sau o marfã │esenţiale sau o marfã │piaţã restrânsã, care o │proiectului este │
│cumpãrãtorul fie sã │vândutã pe scarã largã pe │vândutã pe scarã largã │poate absorbi numai în │solicitatã numai de cãtre │
│accepte livrarea bunului │o piaţã mondialã; │pe o piaţa regionalã care │condiţiile unor preţuri │unul sau câţiva cumpãrã- │
│sau serviciului, fie sã │producţia poate fi │o va absorbi la preţurile │inferioare celor │tori sau nu este vândutã │
│plãteascã o sumã de bani │absorbitã rapid la │previzionate în condiţiile│previzionate. │în general pe o piaţã │
│stabilitã (take-or-pay │preţurile previzionate, │unor rate de creştere ale │ │organizatã. │
│contract) sau un contract │chiar în condiţiile unor │pieţei la nivelul celor │ │ │
│de distribuţie la preţ fix│rate de creştere ale │istorice. │ │ │
│ │pieţei inferioare celor │ │ │ │
│ │istorice. │ │ │ │
│ │ │ │ │ │
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Riscul de aprovizionare │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │
│Riscul de preţ, de volum │Contract de aprovizionare │Contract de aprovizionare │Contract de aprovizionare │Contract de aprovizionare │
│şi de transport al │pe termen lung cu un │pe termen lung cu un │pe termen lung cu un │pe termen scurt sau │
│materiilor prime; │furnizor având o poziţie │furnizor având o poziţie │furnizor având o poziţie │contract de aprovizionare │
│istoricul profesional şi │financiarã excelentã │financiarã bunã │financiarã bunã - se poate│pe termen lung cu un │
│puterea financiarã a │ │ │menţine un anumit grad de │furnizor având o poziţie │
│furnizorului │ │ │risc de preţ. │financiarã nesatisfãcãtoa-│
│ │ │ │ │re - se menţine cu │
│ │ │ │ │certitudine un anumit grad│
│ │ │ │ │de risc de preţ. │
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Riscuri privind rezervele │Rezerve auditate în mod │Rezerve auditate în mod │Rezervele demonstrate pot │Proiectul se bazeazã │
│ - de exemplu, exploatarea│independent, demonstrate │independent, demonstrate │acoperi proiectul în mod │într-o anumitã mãsurã pe │
│resurselor naturale │şi exploatate, care │şi exploatate, care │adecvat pânã la scadenţa │rezerve potenţiale şi │
│ │depãşesc într-o mãsurã │depãşesc necesarul pe │împrumutului. │neexploatate. │
│ │ridicatã necesarul pe │durata de viaţã a │ │ │
│ │durata de viaţã a │proiectului │ │ │
│ │proiectului │ │ │ │
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Soliditatea sponsorului │ │ │ │ │
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Istoricul profesional, │Sponsor solid, cu istoric │Sponsor de calitate bunã, │Sponsor adecvat, cu │Sponsor de calitate │
│puterea financiarã şi │profesional excelent şi │cu istoric profesional │istoric profesional │scãzutã, fãrã istoric │
│experienţa privind ţara/ │poziţie financiarã foarte │satisfãcãtor şi poziţie │adecvat şi poziţie │profesional sau cu istoric│
│sectorul aferentã/aferent │bunã │financiarã bunã │financiarã bunã │profesional îndoielnic │
│sponsorului │ │ │ │şi/sau poziţie financiarã │
│ │ │ │ │nesatisfãcãtoare │
│ │ │ │ │ │
│Sprijinul sponsorului, │Solid. Proiectul este │Bun. Proiectul este │Acceptabil. Proiectul este│Limitat. Proiectul nu este│
│evidenţiat de cãtre │strategic pentru sponsor │strategic pentru sponsor -│considerat important │esenţial pentru strategia │
│participarea la capitalul │într-un grad ridicat - │activitate de bazã, │pentru sponsor - │pe termen lung a sponsoru-│
│propriu, clauza de │activitate de bazã, │strategie pe termen lung. │activitate de bazã. │lui sau pentru activitatea│
│proprietate şi stimulentul│strategie pe termen lung. │ │ │sa de bazã. │
│de a injecta lichiditãţi │ │ │ │ │
│adiţionale, dacã este │ │ │ │ │
│necesar │ │ │ │ │
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Mecanismele de garantare │ │ │ │ │
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Cedarea contractelor şi a │Deplin cuprinzãtoare │Cuprinzãtoare │Acceptabilã │Insuficientã │
│conturilor │ │ │ │ │
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Gajarea activelor, luând │Garanţie prioritarã de │Garanţie prioritarã, │Garanţie acceptabilã │Garanţie insuficientã în │
│în considerare calitatea, │prim rang, executorie din │executorie din punct de │asupra tuturor activelor │favoarea creditorilor; │
│valoarea şi lichiditatea │punct de vedere juridic, │vedere juridic, asupra │proiectului, asupra │clauzã de gaj negativ │
│acestora │asupra tuturor activelor │tuturor activelor proiec- │contractelor, permisiuni- │inadecvatã │
│ │proiectului, asupra │tului, asupra contractelor│lor şi conturilor necesare│ │
│ │contractelor, permisiuni- │permisiunilor şi │derulãrii proiectului │ │
│ │lor şi conturilor necesar │conturilor necesare │ │ │
│ │derulãrii proiectului │derulãrii proiectului │ │ │
│ │ │ │ │ │
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Controlul creditorului │Solid │Satisfãcãtor │Suficient │Slab │
│asupra fluxurilor de │ │ │ │ │
│numerar - de exemplu, │ │ │ │ │
│utilizarea excesului de │ │ │ │ │
│lichiditãţi pentru plata │ │ │ │ │
│datoriei (cash sweep), │ │ │ │ │
│conturi de depozit la │ │ │ │ │
│terţe pãrţi independente │ │ │ │ │
│pânã la îndeplinirea unei │ │ │ │ │
│prevederi contractuale │ │ │ │ │
│(escrow accounts) │ │ │ │ │
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Soliditatea clauzelor │Clauzele contractuale sunt│Clauzele contractuale sunt│Clauzele contractuale sunt│Clauzele contractuale sunt│
│contractuale - plãţi în │solide pentru acest tip │satisfãcãtoare pentru │suficiente pentru acest │insuficiente pentru acest │
│avans obligatorii, │de proiect. │acest tip de proiect. │tip de proiect. │tip de proiect. │
│amânarea plãţilor, ordinea│Nu este permisã contrac- │Este permisã contractarea │Este permisã contractarea │Este permisã contractarea │
│de efectuare a plãţilor │tarea unei datorii supli- │unei datorii suplimentare │unei datorii suplimentare │unei datorii suplimentare │
│(payment cascade), │mentare pentru proiectul │extrem de limitate pentru │limitate. │nelimitate. │
│restricţii privind │respectiv. │proiectul respectiv. │ │ │
│dividendele etc. │ │ │ │ │
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Fondurile de rezervã - │Perioadã de acoperire │Perioadã de acoperire │Perioadã de acoperire │Perioadã de acoperire │
│serviciul datoriei, │superioarã mediei, toate │medie, toate fondurile de │medie, toate fondurile de │inferioarã mediei, │
│exploatare şi întreţinere,│fondurile de rezervã │rezervã finanţate integral│rezervã finanţate integral│fondurile de rezervã │
│reînnoire şi înlocuire, │finanţate integral în │ │ │finanţate prin fluxurile │
│evenimente neprevãzute etc│numerar sau prin scrisori │ │ │de numerar de exploatare │
│ │de credit emise de cãtre │ │ │ │
│ │bãnci cu un rating foarte │ │ │ │
│ │ridicat │ │ │ │
└──────────────────────────┴──────────────────────────┴──────────────────────────┴──────────────────────────┴──────────────────────────┘



Tabelul 2 - Clasele de rating reglementate pentru expunerile provenind din finanţãri de bunuri imobiliare producãtoare de venit





┌──────────────────────────┬──────────────────────────┬──────────────────────────┬──────────────────────────┬──────────────────────────┐
│ │ Categoria 1 │ Categoria 2 │ Categoria 3 │ Categoria 4 │
│ │ (Solid) │ (Bun) │ (Satisfãcãtor) │ (Slab) │
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ 0 │ 1 │ 2 │ 3 │ 4 │
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Puterea financiarã │ │ │ │ │
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Condiţii de piaţã │Cererea şi oferta pentru │Cererea şi oferta pentru │Condiţiile de piaţã sunt, │Condiţiile de piaţã sunt │
│ │tipul şi localizarea │tipul şi localizarea │cu aproximaţie, în │slabe. │
│ │proiectului sunt, la │proiectului sunt, la │echilibru. Pe piaţã apar │Momentul în care condiţi- │
│ │momentul actual, în │momentul actual, în │proprietãţi competitive, │ile se vor ameliora şi vor│
│ │echilibru. │echilibru. │iar altele sunt în etapa │reveni la starea de │
│ │Numãrul de proprietãţi │Numãrul de proprietãţi │de planificare. │echilibru este incert. │
│ │competitive care apar pe │competitive care apar pe │Detaliile conceptuale şi │Proiectul pierde locatari │
│ │piaţã este egal cu cererea│piaţã este aproximativ │capacitãţile proiectului │la expirarea contractului │
│ │previzionatã sau inferior │egal cu cererea │pot sã nu fie la fel de │de leasing/închiriere. │
│ │acesteia. │previzionatã. │avansate ca cele ale │Condiţiile noului contract│
│ │ │ │proiectelor noi. │de leasing/închiriere │
│ │ │ │ │sunt mai puţin favorabile │
│ │ │ │ │în raport cu cele ale │
│ │ │ │ │contractului care expirã. │
│ │ │ │ │ │
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Indicatorii financiari şi │Rata de acoperire a │Rata de acoperire a │Rata de acoperire a │Rata de acoperire a │
│raportul dintre valoarea │serviciului datoriei │serviciului datoriei - │serviciului datoriei │serviciului datoriei │
│împrumutului şi cea │aferentã proprietãţii este│fãrã relevanţã pentru │aferentã proprietãţii s-a │aferentã proprietãţii s-a │
│a garanţiei reale │consideratã solidã - rata │dezvoltarea proprietãţii │deteriorat şi valoarea sa │deteriorat în mod │
│(advance rate) │de acoperire a serviciului│imobiliare - şi raportul │s-a diminuat, determinând │semnificativ, iar raportul│
│ │datoriei nu este relevantã│dintre valoarea împrumu- │creşterea raportului │dintre valoarea împrumu- │
│ │pentru etapa de construc- │tului şi cea a garanţiei │dintre valoarea împrumu- │tului şi cea a garanţiei │
│ │ţie -, iar raportul dintre│reale sunt satisfãcãtoare.│tului şi cea a garanţiei │reale, aferent acesteia, │
│ │valoarea împrumutului şi │În cazul în care existã o │reale, aferent acesteia. │este mult superior │
│ │cea a garanţiei reale, │piaţã secundarã, tranzac- │ │standardelor de subscri- │
│ │aferent acesteia, este │ţia este subscrisã în │ │ere pentru noi credite. │
│ │considerat scãzut, având │conformitate cu │ │ │
│ │în vedere tipul proprie- │standardele pieţei. │ │ │
│ │tãţii. În cazul în care │ │ │ │
│ │existã o piaţã secundarã, │ │ │ │
│ │tranzacţia este subscrisã │ │ │ │
│ │în conformitate cu │ │ │ │
│ │standardele pieţei. │ │ │ │
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Analiza pe bazã de │Structura proprietãţii în │Proprietatea genereazã │În timpul unui declin │Situaţia financiarã a │
│simulãri de crizã │termeni de resurse, │venituri capabile sã │economic, proprietatea ar │proprietãţii este fragilã,│
│(stress analysis) │obligaţii potenţiale şi │acopere obligaţiile finan-│suferi o scãdere a │fiind probabil ca pentru │
│ │datorii permite îndepli- │ciare într-o perioadã │venitului generat, care ar│proprietatea respectivã sã│
│ │nirea obligaţiilor │prelungitã de crizã │limita capacitatea │se înregistreze apariţia │
│ │financiare aferente │financiarã - de exemplu, │acesteia de finanţare a │stãrii de nerambursare, │
│ │acesteia în timpul unei │ratele dobânzii, creşterea│cheltuielilor de capital │în afara cazului în care │
│ │perioade de crizã finan- │economicã. Este probabil │şi ar conduce la creşterea│condiţiile se amelioreazã │
│ │ciarã cu impact negativ │ca pentru proprietatea │semnificativã a riscului │în scurt timp. │
│ │major - de exemplu, ratele│respectivã sã se înregis- │de nerambursare. │ │
│ │dobânzii, creşterea │treze apariţia stãrii de │ │ │
│ │economicã. │nerambursare doar în │ │ │
│ │ │condiţii economice de │ │ │
│ │ │crizã cu impact negativ │ │ │
│ │ │ major. │ │ │
│ │ │ │ │ │
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Predictibilitatea │ │ │ │ │
│fluxurilor de numerar │ │ │ │ │
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┤
│a) Pentru proprietãţile │Contractele de leasing/ │Majoritatea contractelor │Majoritatea contractelor │Contractele de leasing/ │
│finalizate, având o ratã │închiriere aferente │de leasing/închiriere │de leasing/închiriere │închiriere aferente pro- │
│de ocupare, o valoare │proprietãţii sunt │aferente proprietãţii sunt│aferente proprietãţii │prietãţii sunt încheiate │
│a chiriei şi cheltuieli │încheiate pe termen lung, │încheiate pe termen lung, │sunt încheiate mai degrabã│pe diferite intervale de │
│de exploatare normale │cu locatari care prezintã │cu locatari care prezintã │pe termen mediu decât pe │timp, cu locatari care │
│(stabilised property) │o bonitate solidã, având │diverse grade de bonitate.│termen lung, cu locatari │prezintã diverse grade │
│ │scadenţe dispersate în │La expirarea contractelor │care prezintã diverse │de bonitate. La expirarea │
│ │timp. │de leasing/închiriere se │grade de bonitate. │contractelor de leasing/ │
│ │Proprietatea prezintã un │înregistreazã un rulaj │La expirarea contractelor │închiriere se înregis- │
│ │istoric al menţinerii │normal al locatarilor. │de leasing/închiriere se │treazã un rulaj foarte │
│ │locatarilor la expirarea │Gradul de neocupare este │înregistreazã un rulaj │ridicat al locatarilor. │
│ │contractului de leasing/ │scãzut. │moderat al locatarilor. │Gradul de neocupare │
│ │închiriere. │Cheltuielile sunt │Gradul de neocupare este │este ridicat. │
│ │Gradul de neocupare este │predictibile │moderat. Cheltuielile sunt│Cheltuielile semnificative│
│ │scãzut. │ │relativ predictibile, dar │sunt legate de pregãtirea │
│ │Cheltuielile - întreţinere│ │variazã în raport cu │spaţiului pentru noi │
│ │asigurãri, securitate şi │ │veniturile. │locatari. │
│ │taxe imobiliare - sunt │ │ │ │
│ │predictibile. │ │ │ │
│ │ │ │ │ │
│b) Pentru proprietãţile │Activitatea de leasing/ │Activitatea de leasing/ │Cea mai mare parte a │Nivelul de piaţã al │
│finalizate, dar fãrã o │închiriere îndeplineşte │închiriere îndeplineşte │activitãţii de leasing/ │chiriilor nu atinge │
│ratã de ocupare, o valoare│sau depãşeşte nivelul │sau depãşeşte nivelul │închiriere se încadreazã │nivelul previzionat. În │
│a chiriei şi cheltuieli de│previzionat. Proiectul va │previzionat. Proiectul va │în nivelul previzionat; │ciuda faptului cã gradul │
│exploatare normale (not │atinge nivelul normal al │atinge nivelul normal al │cu toate acestea, │de ocupare planificat a │
│stabilised property) │ratei de ocupare, al │ratei de ocupare, al │proiectul nu va atinge │fost atins, rata de │
│ │valorii chiriei şi al │valorii chiriei şi al │nivelul normal al ratei │acoperire a obligaţiilor │
│ │cheltuielilor de │cheltuielilor de │de ocupare, al valorii │financiare prin fluxuri de│
│ │exploatare în viitorul │exploatare în viitorul │chiriei şi al cheltuieli- │numerar (cash flow │
│ │apropiat. │apropiat. │lor de exploatare o │coverage) este inadecvatã │
│ │ │ │anumitã perioadã de timp. │din cauza unui nivel │
│ │ │ │ │nesatisfãcãtor al │
│ │ │ │ │veniturilor. │
│ │ │ │ │ │
│(c) Pentru etapa de │Întreaga proprietate face │Întreaga proprietate face │Activitatea de leasing/ │Calitatea proprietãţii │
│construcţie │obiectul unui contract de │obiectul unui contract de │închiriere se încadreazã │este în declin din cauza │
│ │leasing/închiriere în │leasing/închiriere în │în nivelul previzionat, │creşterii costurilor peste│
│ │avans pe durata creditului│avans ori este vândutã în │dar bunul imobiliar poate │nivelul prevãzut în buget,│
│ │sau este vândutã în avans │avans cãtre un locatar sau│sã nu facã obiectul unui │a deteriorãrii pieţei, a │
│ │cãtre un locatar ori un │un cumpãrãtor cu bonitate │contract de leasing/ │anulãrii contractelor de │
│ │cumpãrãtor având un rating│satisfãcãtoare sau insti- │închiriere în avans şi │leasing/închiriere de │
│ │corespunzãtor gradului │tuţia de credit are un │poate sã nu existe un │cãtre locatari sau a altor│
│ │investiţional sau insti- │angajament obligatoriu │angajament obligatoriu de │factori. │
│ │tuţia de credit are un │privind furnizarea de │preluare a finanţãrii, │Poate exista o situaţie │
│ │angajament obligatoriu de │finanţare permanentã din │care va fi furnizatã │conflictualã cu partea │
│ │preluare a finanţãrii, │partea unui creditor cu │permanent pe termen lung │care furnizeazã │
│ │care va fi furnizatã │bonitate satisfãcãtoare. │(take-out financing). │finanţarea permanentã. │
│ │permanent pe termen lung │ │Instituţia de credit poate│ │
│ │(take-out financing), din │ │fi creditorul permanent. │ │
│ │partea unui creditor cu un│ │ │ │
│ │rating corespunzãtor │ │ │ │
│ │gradului investiţional. │ │ │ │
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Caracteristicile activului│ │ │ │ │
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Localizarea │Proprietatea este │Proprietatea este │Localizarea proprietãţii │Localizarea proprietãţii, │
│ │localizatã într-o zonã │localizatã într-o zonã │nu prezintã un avantaj │configuraţia, detaliile │
│ │foarte convenabilã, │convenabilã, avantajoasã │competitiv. │conceptuale şi gradul de │
│ │avantajoasã din punctul │din punctul de vedere al │ │întreţinere au contribuit │
│ │de vedere al serviciilor │serviciilor dorite de │ │la problemele întâmpinate │
│ │dorite de locatari. │locatari. │ │cu privire la aceasta. │
│ │ │ │ │ │
│Detaliile conceptuale şi │Proprietatea este │Proprietatea este adecvatã│Proprietatea este adecvatã│Configuraţia, detaliile │
│starea proprietãţii │avantajatã de detaliile │în ceea ce priveşte deta- │în ceea ce priveşte │conceptuale sau gradul de │
│ │conceptuale, configuraţia │liile conceptuale, │configuraţia, detaliile │întreţinere al proprie- │
│ │şi gradul sãu de întreţi- │configuraţia şi gradul de │conceptuale şi gradul de │tãţii prezintã deficienţe.│
│ │nere şi este foarte │întreţinere. │întreţinere. │ │
│ │competitivã în raport cu │Detaliile conceptuale şi │ │ │
│ │proprietãţile noi │capacitãţile proprietãţii │ │ │
│ │ │sunt competitive în raport│ │ │
│ │ │cu proprietãţile noi. │ │ │
│ │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Proprietatea este în │Bugetul aferent construc- │Bugetul aferent construc- │Bugetul aferent construc- │Proiectul depãşeşte │
│construcţie │ţiei este strict, iar │ţiei este strict, iar │ţiei este adecvat, iar │bugetul sau este nerealist│
│ │riscurile de ordin tehnic │riscurile de ordin tehnic │antreprenorii au o │din perspectiva riscurilor│
│ │sunt limitate. │sunt limitate. Antrepreno-│calificare obişnuitã. │de ordin tehnic. │
│ │Antreprenorii sunt foarte │rii sunt foarte calificaţi│ │Antreprenorii pot sã nu │
│ │calificaţi. │ │ │aibã calificarea necesarã.│
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Soliditatea │ │ │ │ │
│sponsorului/promotorului │ │ │ │ │
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Capacitatea financiarã şi │Sponsorul/Promotorul a │Sponsorul/Promotorul a │Contribuţia sponsorului/ │Sponsorului/Promotorului │
│voinţa de a sprijini │participat cu o contribu- │participat cu o contribu- │promotorului poate fi │îi lipseşte capacitatea │
│proprietatea │ţie monetarã substanţialã │ţie monetarã semnificativã│nesemnificativã sau │sau voinţa de a sprijini │
│ │la construcţia sau │la construcţia sau │nonmonetarã. │proprietatea. │
│ │achiziţia proprietãţii. │achiziţia proprietãţii. │Resursele financiare ale │ │
│ │Sponsorul/Promotorul are │Situaţia financiarã a │sponsorului/promotorului │ │
│ │resurse substanţiale şi │sponsorului/promotorului │sunt egale sau inferioare │ │
│ │datorii limitate, directe │îi permite sã sprijine │mediei. │ │
│ │şi potenţiale. │proprietatea în cazul unui│ │ │
│ │Proprietãţile sponsorului/│deficit al fluxurilor de │ │ │
│ │promotorului sunt │numerar. │ │ │
│ │diversificate din punctul │Proprietãţile sponsorului/│ │ │
│ │de vedere al localizãrii │promotorului sunt │ │ │
│ │geografice şi al tipului │localizate în mai │ │ │
│ │de proprietate. │multe regiuni geografice. │ │ │
│ │ │ │ │ │
│Reputaţia şi istoricul │Administratori cu │Administratori şi sponsor │Administratori şi sponsor │Administratori ineficace │
│profesional cu privire la │experienţã şi sponsor de │de o calitate corespun- │de o calitate moderatã. │şi sponsor de o calitate │
│proprietãţi similare │calitate ridicatã. │zãtoare. │Istoricul profesional al │substandard. │
│ │Reputaţie solidã şi │Sponsorul sau administra- │administratorilor sau │Dificultãţile întâmpinate │
│ │istoric profesional │torii deţin un istoric │sponsorului nu genereazã │de cãtre administratori şi│
│ │îndelungat şi de succes │profesional de succes cu │motive serioase de │sponsor au contribuit în │
│ │cu privire la proprietãţi │privire la proprietãţi │îngrijorare. │trecut la apariţia de │
│ │similare │similare. │ │dificultãţi în administra-│
│ │ │ │ │rea proprietãţilor. │
│ │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Relaţiile cu participanţii│Relaţii solide cu partici-│Relaţii demonstrate cu │Relaţii adecvate cu │Relaţii nesatisfãcãtoare │
│relevanţi de pe piaţa │panţii principali de pe │participanţii principali │agenţii de leasing/ │cu agenţii de leasing/ │
│imobiliarã │piaţa imobiliarã, cum ar │de pe piaţa imobiliarã, │închiriere şi alţi │închiriere şi/sau alţi │
│ │fi agenţii de leasing/ │cum ar fi agenţii de │furnizori de servicii │furnizori de servicii │
│ │închiriere │leasing/închiriere │imobiliare importante │imobiliare importante │
│ │ │ │ │ │
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Mecanismele de garantare │ │ │ │ │
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Natura garanţiei │Garanţie prioritarã de │Garanţie prioritarã de │Garanţie prioritarã de │Capacitatea creditorului │
│ │prim rang, executorie din │prim rang, executorie din │prim rang, executorie din │de executare a garanţiei │
│ │punct de vedere juridic │punct de vedere juridic │punct de vedere juridic │este restrânsã. │
│ │ │ │ │ │
│Cedarea contractelor de │Creditorul a obţinut │Creditorul a obţinut │Creditorul a obţinut │Creditorul nu a obţinut │
│leasing/închiriere - în │cedarea contractelor de │cedarea contractelor de │cedarea contractelor de │cedarea contractelor de │
│cazul proiectelor care fac│leasing/închiriere. │leasing/închiriere. │leasing/închiriere. │leasing/închiriere sau nu │
│obiectul unui contract de │Creditorul pãstreazã │Creditorul pãstreazã │Creditorul pãstreazã │a pãstrat informaţiile │
│leasing/închiriere pe │informaţii curente referi-│informaţii curente referi-│informaţii curente referi-│necesare care sã permitã │
│termen lung │toare la locatari, care │toare la locatari, care │toare la locatari, care │notificarea promptã a │
│ │ar facilita notificarea │ar facilita notificarea │ar facilita notificarea │locatarilor imobilului. │
│ │locatarilor cu privire la │locatarilor cu privire la │locatarilor cu privire la │ │
│ │transmiterea chiriilor │transmiterea chiriilor │transmiterea chiriilor │ │
│ │direct cãtre creditor, │direct cãtre creditor, │direct cãtre creditor, │ │
│ │cum ar fi registrul curent│cum ar fi registrul curent│cum ar fi registrul curent│ │
│ │de închirieri şi copii ale│de închirieri şi copii │de închirieri şi copii ale│ │
│ │contractelor de leasing/ │ale contractelor de │contractelor de leasing/ │ │
│ │închiriere având ca obiect│leasing/închiriere având │închiriere având ca obiect│ │
│ │proiectul imobiliar. │ca obiect proiectul │proiectul imobiliar. │ │
│ │ │imobiliar. │ │ │
│ │ │ │ │ │
│Calitatea protecţiei │Adecvatã │Adecvatã │Adecvatã │Substandard │
│oferite de poliţa de │ │ │ │ │
│asigurare │ │ │ │ │
└──────────────────────────┴──────────────────────────┴──────────────────────────┴──────────────────────────┴──────────────────────────┘



Tabelul 3 - Clasele de rating reglementate pentru expunerile provenind din finanţãri de obiecte




┌──────────────────────────┬──────────────────────────┬──────────────────────────┬──────────────────────────┬──────────────────────────┐
│ │ Categoria 1 │ Categoria 2 │ Categoria 3 │ Categoria 4 │
│ │ (Solid) │ (Bun) │ (Satisfãcãtor) │ (Slab) │
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ 0 │ 1 │ 2 │ 3 │ 4 │
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Puterea financiarã │ │ │ │ │
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Condiţii de piaţã │Cererea este puternicã şi │Cererea este puternicã şi │Cererea este adecvatã şi │Cererea este slabã şi în │
│ │în creştere, bariere │stabilã. │stabilã, bariere limitate │scãdere, vulnerabilitate │
│ │puternice la intrarea pe │Bariere la intrarea pe │la intrarea pe piaţã şi │la modificãrile tehnolo- │
│ │piaţã, senzitivitate │piaţã şi senzitivitate la │senzitivitate semnifica- │giei şi ale perspectivelor│
│ │redusã la modificãrile │modificãrile tehnologiei │tivã la modificãrile │economice, mediu foarte │
│ │tehnologiei şi ale │şi ale perspectivelor │tehnologiei şi ale │incert │
│ │perspectivelor economice │economice │perspectivelor economice │ │
│ │ │ │ │ │
│Indicatorii financiari - │Indicatorii financiari │Indicatorii financiari │Indicatorii financiari │Indicatorii financiari │
│rata de acoperire a │reflectã o situaţie │reflectã o situaţie │reflectã o situaţie │reflectã o situaţie │
│serviciului datoriei şi │financiarã solidã, luând │financiarã solidã/ │financiarã standard, luând│financiarã slabã, luând în│
│raportul dintre valoarea │în considerare tipul │acceptabilã, luând în │în considerare tipul │considerare tipul │
│împrumutului şi cea a │activului. Ipoteze │considerare tipul │activului. │activului. │
│garanţiei reale │economice foarte robuste │activului. Ipoteze │ │ │
│ │ │economice aferente │ │ │
│ │ │proiectului robuste │ │ │
│ │ │ │ │ │
│Analiza pe bazã de │Venituri pe termen lung │Venituri pe termen scurt │Venituri pe termen scurt │Venituri supuse unor │
│simulãri de crizã │stabile, capabile sã facã │satisfãcãtoare. Creditul │incerte. Fluxurile de │incertitudini puternice; │
│ │faţã unor condiţii de │poate face faţã anumitor │numerar sunt vulnerabile │chiar şi în condiţii │
│ │crizã cu impact negativ │condiţii financiare │la condiţii de crizã │economice normale, pentru │
│ │major de-a lungul unui │adverse. Apariţia stãrii │obişnuite de-a lungul unui│activul respectiv se poate│
│ │ciclu economic │de nerambursare este │ciclu economic. Pentru │înregistra apariţia stãrii│
│ │ │probabilã doar în condiţii│creditul respectiv se │de nerambursare, în afara │
│ │ │economice de crizã cu │poate înregistra apariţia │cazului în care condiţiile│
│ │ │impact negativ major. │stãrii de nerambursare în │se amelioreazã. │
│ │ │ │cazul unui declin │ │
│ │ │ │economic obişnuit. │ │
│ │ │ │ │ │
│Lichiditatea pieţei │Piaţa este structuratã la │Piaţa este structuratã la │Piaţa este structuratã la │Piaţã localã şi/sau vizi- │
│ │nivel mondial; activele │nivel mondial sau regional│nivel regional, cu │bilitate redusã. Lichidi- │
│ │sunt foarte lichide. │activele sunt relativ │perspective limitate pe │tate scãzutã sau │
│ │ │lichide. │termen scurt, implicând o │inexistentã, în special │
│ │ │ │lichiditate mai scãzutã. │pe pieţele-nişã │
│ │ │ │ │ │
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Cadrul politic şi juridic │ │ │ │ │
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Riscul politic, inclusiv │Foarte scãzut; instrumente│Scãzut; instrumente satis-│Moderat; instrumente │Ridicat; instrumente slabe│
│riscul de transfer │solide de diminuare a │fãcãtoare de diminuare a │suficiente de diminuare a │sau inexistente de │
│ │riscului, dacã este │riscului, dacã este │riscului │diminuare a riscului │
│ │necesar │necesar │ │ │
│ │ │ │ │ │
│Riscurile juridic şi de │Jurisdicţia este │Jurisdicţia este │Jurisdicţia este în │Cadru juridic şi de │
│reglementare │favorabilã reintrãrii în │favorabilã reintrãrii │general favorabilã │reglementare slab sau │
│ │posesie şi executãrii │în posesie şi executãrii │reintrãrii în posesie şi │instabil. Jurisdicţia │
│ │contractelor. │contractelor. │executãrii contractelor, │poate determina ca │
│ │ │ │chiar dacã reintrarea în │reintrarea în posesie │
│ │ │ │posesie poate fi de │şi executarea contractelor│
│ │ │ │duratã şi/sau dificilã │sã aibã o duratã │
│ │ │ │ │îndelungatã sau sã fie │
│ │ │ │ │imposibile. │
│ │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Caracteristicile │ │ │ │ │
│tranzacţiei │ │ │ │ │
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Durata finanţãrii în │Credit rambursabil │Valoare mai ridicatã a │Valoare importantã a │Rambursarea integralã la │
│raport cu durata de viaţã │integral în tranşe/valoare│ultimei sume rãmase de │ultimei sume rãmase de │scadenţã sau valoare │
│economicã a activului │minimã a ultimei sume │rambursat, de o dimensiune│rambursat, de o dimensiune│ridicatã a ultimei sume │
│ │rãmase de rambursat, de o │mai mare în raport cu │mai mare în raport cu │rãmase de rambursat, de o │
│ │dimensiune mai mare în │tranşele anterioare │tranşele anterioare │dimensiune mai mare în │
│ │raport cu tranşele │(baloon), dar încã la │(baloon), cu posibile │raport cu tranşele │
│ │anterioare (baloon). Fãrã │niveluri satisfãcãtoare │perioade de graţie │anterioare (baloon) │
│ │perioadã de graţie │ │ │ │
│ │ │ │ │ │
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Riscul de exploatare │ │ │ │ │
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Permisiuni/autorizaţii │Toate permisiunile au │Toate permisiunile au fost│Majoritatea permisiunilor │Probleme la obţinerea │
│ │fost obţinute; activul │obţinute sau sunt în curs │au fost obţinute sau sunt │tuturor permisiunilor │
│ │îndeplineşte normele de │de obţinere; activul │în curs de obţinere, │necesare, o parte a │
│ │securitate curente şi │îndeplineşte normele de │procesul de obţinere a │configuraţiei planificate │
│ │previzibile. │securitate curente şi │acestora din urmã fiind │şi/sau a operaţiunilor │
│ │ │previzibile. │considerat o simplã │planificate poate │
│ │ │ │formalitate, activul │necesita revizuire. │
│ │ │ │îndeplineşte normele de │ │
│ │ │ │securitate curente. │ │
│ │ │ │ │ │
│Sfera şi natura contracte-│Contract de exploatare şi │Contract de exploatare şi │Contract de exploatare şi │Nu existã un contract de │
│lor de exploatare şi │întreţinere pe termen lung│întreţinere pe termen lung│întreţinere limitat sau │exploatare şi întreţinere:│
│întreţinere │solid, de preferinţã cu │şi/sau conturi de rezerve │cont de rezerve privind │riscul unui cost de │
│ │stimulente legate de │privind exploatarea şi │exploatarea şi întreţine- │exploatare ridicat │
│ │calitatea execuţiei │întreţinerea - dacã este │rea limitat - dacã este │depãşeşte diminuatorii │
│ │contractului, şi/sau │necesar │necesar │de risc. │
│ │conturi de rezerve privind│ │ │ │
│ │exploatarea şi întreţine- │ │ │ │
│ │rea - dacã este necesar │ │ │ │
│ │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │
│Puterea financiarã a │Istoric profesional │Istoric profesional │Istoric profesional │Istoric profesional │
│operatorului, istoricul │excelent şi capacitate │satisfãcãtor şi capacitate│mediocru sau de scurtã │inexistent sau necunoscut │
│profesional în adminis- │solidã de a repune pe │de a repune pe piaţã │duratã şi capacitate │şi incapacitate de a │
│trarea acestui tip de │piaţã activul │activul │incertã de a repune pe │repune pe piaţã activul │
│activ şi capacitatea de │ │ │piaţã activul │ │
│a repune pe piaţã activul │ │ │ │ │
│în momentul în care │ │ │ │ │
│contractul de leasing/ │ │ │ │ │
│închiriere expirã │ │ │ │ │
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Caracteristicile activului│ │ │ │ │
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Configuraţia, dimensiunea,│Avantaj solid în ceea ce │Detalii conceptuale şi │Detalii conceptuale şi │Detalii conceptuale şi │
│detaliile conceptuale şi │priveşte detaliile │gradul de întreţinere │gradul de întreţinere │gradul de întreţinere │
│gradul de întreţinere - de│conceptuale şi gradul de │superioare mediei. │medii. Configuraţia este │inferioare mediei. Activul│
│exemplu, vechimea, │întreţinere. Configuraţia │Configuraţie standard, │într-o anumitã mãsurã │se apropie de finalul │
│dimensiunea în cazul unui │este standard, astfel │fiind posibile excepţii │specificã, ceea ce ar │duratei sale de viaţã │
│avion - în raport cu alte │încât obiectul îndepli- │foarte limitate, astfel │putea cauza o piaţã mai │economicã. Configuraţia │
│active de pe aceeaşi piaţã│neşte cerinţele unei pieţe│încât obiectul îndepli- │restrânsã pentru obiect. │este foarte aparte; piaţa │
│ │lichide. │neşte cerinţele unei │ │pentru acest obiect este │
│ │ │pieţe lichide. │ │foarte restrânsã. │
│ │ │ │ │ │
│Valoarea de revânzare │Valoarea curentã de │Valoarea de revânzare este│Valoarea de revânzare este│Valoarea de revânzare este│
│ │revânzare este mult │moderat superioarã valorii│uşor superioarã valorii │inferioarã valorii │
│ │superioarã valorii │datoriei. │datoriei. │datoriei. │
│ │datoriei. │ │ │ │
│ │ │ │ │ │
│Senzitivitatea valorii şi │Valoarea şi lichiditatea │Valoarea şi lichiditatea │Valoarea şi lichiditatea │Valoarea şi lichiditatea │
│lichiditãţii activului la │activului sunt relativ │activului sunt senzitive │activului sunt destul de │activului sunt foarte │
│ciclurile economice │insensibile la ciclurile │la ciclurile economice. │senzitive la ciclurile │senzitive la ciclurile │
│ │economice. │ │economice. │economice. │
│ │ │ │ │ │
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Soliditatea sponsorului │ │ │ │ │
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Puterea financiarã a │Istoric profesional │Istoric profesional │Istoric profesional │Istoric profesional │
│operatorului, istoricul │excelent şi capacitate │satisfãcãtor şi capacitate│mediocru sau de scurtã │inexistent sau necunoscut │
│profesional în adminis- │solidã de a repune pe │de a repune pe piaţã │duratã şi capacitate │şi incapacitate de a │
│trarea acestui tip de │piaţã activul │activul │incertã de a repune pe │repune pe piaţã activul │
│activ şi capacitatea de a │ │ │piaţã activul │ │
│repune pe piaţã activul în│ │ │ │ │
│momentul în care │ │ │ │ │
│contractul de leasing/ │ │ │ │ │
│închiriere expirã │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │
│Istoricul profesional şi │Sponsori cu istoric │Sponsori cu istoric │Sponsori cu istoric │Sponsori fãrã istoric │
│puterea financiarã │profesional excelent şi │profesional bun şi poziţie│profesional adecvat şi │profesional sau cu istoric│
│aferente sponsorilor │poziţie financiarã foarte │financiarã bunã │poziţie financiarã bunã │profesional îndoielnic │
│ │bunã │ │ │şi/sau poziţie financiarã │
│ │ │ │ │nesatisfãcãtoare │
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Mecanismele de garantare │ │ │ │ │
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Controlul activului │Documentaţia juridicã │Documentaţia juridicã │Documentaţia juridicã │Contractul oferã o │
│ │oferã creditorului un │oferã creditorului un │oferã creditorului un │garanţie redusã pentru │
│ │control efectiv - de │control efectiv - de │control efectiv - de │creditor şi lasã loc │
│ │exemplu, o garanţie │exemplu, o garanţie │exemplu, o garanţie │pentru un anumit risc de │
│ │prioritarã de prim rang, │prioritarã, executorie din│prioritarã, executorie din│pierdere a controlului │
│ │executorie din punct de │punct de vedere juridic, │punct de vedere juridic, │asupra activului. │
│ │vedere juridic, sau o │sau o structurã de │sau o structurã de │ │
│ │structurã de leasing/ │leasing/închiriere care │leasing/închiriere care sã│ │
│ │închiriere care sã includã│sã includã o asemenea │includã o asemenea │ │
│ │o asemenea garanţie - │garanţie - asupra │garanţie - asupra │ │
│ │asupra activului sau │activului sau asupra │activului sau asupra │ │
│ │asupra societãţii care │societãţii care îl posedã.│societãţii care îl posedã.│ │
│ │îl posedã. │ │ │ │
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Drepturi şi mijloace la │Creditorul este în mãsurã │Creditorul este în mãsurã │Creditorul este în mãsurã │Creditorul este în mãsurã │
│dispoziţia creditorului │sã monitorizeze localiza- │sã monitorizeze localiza- │sã monitorizeze localiza- │sã monitorizeze localiza- │
│pentru monitorizarea │rea şi starea activului, │rea şi starea activului, │rea şi starea activului, │rea şi starea activului │
│localizãrii şi stãrii │în orice moment şi în │aproape în orice moment │aproape în orice moment │într-un mod limitat. │
│activului │orice loc - rapoarte │şi în orice loc. │şi în orice loc. │ │
│ │periodice, posibilitatea │ │ │ │
│ │de a efectua inspecţii. │ │ │ │
│ │ │ │ │ │
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Asigurare împotriva │Protecţie solidã oferitã │Protecţie satisfãcãtoare │Protecţie suficientã │Protecţie scãzutã oferitã │
│daunelor │de poliţa de asigurare, │oferitã de poliţa de │oferitã de poliţa de │de poliţa de asigurare - │
│ │incluzând daunele colate- │asigurare - neincluzând │asigurare - neincluzând │neincluzând daunele │
│ │rale, poliţa fiind │daunele colaterale -, │daunele colaterale -, │colaterale - sau poliţa │
│ │încheiatã cu societãţi de │poliţa fiind încheiatã cu │poliţa fiind încheiatã cu │este încheiatã cu socie- │
│ │asigurare de cea mai │societãţi de asigurare │societãţi de asigurare │tãţi de asigurare de │
│ │bunã calitate │de calitate bunã │de calitate acceptabilã │calitate scãzutã. │
│ │ │ │ │ │
└──────────────────────────┴──────────────────────────┴──────────────────────────┴──────────────────────────┴──────────────────────────┘




Tabelul 4 - Clasele de rating reglementate pentru expunerile provenind din finanţãri de mãrfuri





┌──────────────────────────┬──────────────────────────┬──────────────────────────┬──────────────────────────┬──────────────────────────┐
│ │ Categoria 1 │ Categoria 2 │ Categoria 3 │ Categoria 4 │
│ │ (Solid) │ (Bun) │ (Satisfãcãtor) │ (Slab) │
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ 0 │ 1 │ 2 │ 3 │ 4 │
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Puterea financiarã │ │ │ │ │
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Gradul de acoperire al │Solid │Bun │Satisfãcãtor │Slab │
│tranzacţiei printr-o │ │ │ │ │
│garanţie realã excedentarã│ │ │ │ │
│(over-collateralisation) │ │ │ │ │
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Cadrul politic şi juridic │ │ │ │ │
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Riscul de ţarã │Absenţa riscului de ţarã │Expunere limitatã la │Expunere la riscul de │Expunere puternicã la │
│ │ │riscul de ţarã - în │ţarã - în special, locali-│riscul de ţarã - în │
│ │ │special, localizarea │zarea extrateritorialã │special, rezervele │
│ │ │extrateritorialã (offshore│(offshore) a rezervelor │deţinute local (inland) │
│ │ │a rezervelor într-o ţarã │într-o ţarã emergentã │într-o ţarã emergentã │
│ │ │emergentã │ │ │
│ │ │ │ │ │
│Diminuarea riscului de │Diminuare foarte │Diminuare puternicã: │Diminuare acceptabilã: │Diminuare doar parţialã: │
│ţarã │puternicã: │- mecanisme extraterito- │- mecanisme extraterito- │- absenţa mecanismelor │
│ │- mecanisme extraterito- │riale (offshore) │riale (offshore) │extrateritoriale(offshore)│
│ │riale (offshore) puternice│- marfã strategicã │- marfã mai puţin │- marfã nestrategicã │
│ │- marfã strategicã │- cumpãrãtor de calitate │strategicã │- cumpãrãtor de calitate │
│ │- cumpãrãtor de primã │solidã │- cumpãrãtor de calitate │slabã │
│ │clasã │ │acceptabilã │ │
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Caracteristicile activului│ │ │ │ │
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Lichiditate şi │Marfa este cotatã şi poate│Marfa este cotatã şi poate│Marfa nu este cotatã, dar │Marfa nu este cotatã. │
│susceptibilitate la │fi acoperitã prin │fi acoperitã prin │este lichidã. Existã │Lichiditatea este limitatã│
│deteriorare │contracte futures sau │instrumente tranzacţionate│incertitudini referitoare │luând în considerare │
│ │instrumente tranzacţionate│pe pieţe nereglementate │la posibilitatea de │dimensiunea şi adâncimea │
│ │pe pieţe nereglementate │(OTC). Marfa nu este │acoperire. Marfa nu este │pieţei. │
│ │(OTC). Marfa nu este │susceptibilã la │susceptibilã la │Nu existã instrumente de │
│ │susceptibilã la │deteriorare. │deteriorare. │acoperire adecvate. Marfa │
│ │deteriorare. │ │ │este susceptibilã la │
│ │ │ │ │deteriorare. │
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Soliditatea sponsorului │ │ │ │ │
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Puterea financiarã a celui│Foarte solidã, în raport │Solidã │Adecvatã │Slabã │
│care efectueazã tranzacţii│cu filozofia de tranzac- │ │ │ │
│(trader) │ţionare şi cu riscurile │ │ │ │
│ │ │ │ │ │
│Istoricul profesional, │Experienţã extinsã cu │Experienţã suficientã cu │Experienţã limitatã cu │În general, istoric │
│inclusiv capacitatea de a │privire la tipul de │privire la tipul de │privire la tipul de tran- │profesional limitat sau │
│administra procesul de │tranzacţie în cauzã. │tranzacţie în cauzã. │zacţie în cauzã. Istoric │incert. Costuri şi │
│logisticã │Istoric profesional solid │Istoric profesional │profesional mediu referi- │profituri volatile │
│ │referitor la rezultatul │superior mediei referitor │tor la rezultatul de │ │
│ │de exploatare şi la │la rezultatul de │exploatare şi la │ │
│ │eficienţa costurilor │exploatare şi la eficienţa│eficienţa costurilor │ │
│ │ │costurilor │ │ │
│ │ │ │ │ │
│Mecanisme de control al │Standarde solide pentru │Standarde adecvate pentru │Pentru tranzacţiile │Cel care efectueazã │
│tranzacţionãrii şi │selectarea contrapartidei,│selectarea contrapartidei,│trecute nu s-au înregis- │tranzacţiile (trader) a │
│politici de acoperire │acoperire (hedging) │acoperire (hedging) şi │trat probleme ori s-au │înregistrat pierderi │
│(hedging) │şi monitorizare │monitorizare │înregistrat probleme │semnificative legate de │
│ │ │ │minore. │tranzacţiile trecute. │
│ │ │ │ │ │
│Calitatea publicãrii │Excelentã │Bunã │Satisfãcãtoare │Publicarea informaţiilor │
│informaţiilor financiare │ │ │ │financiare conţine anumite│
│ │ │ │ │incertitudini sau │
│ │ │ │ │este insuficientã. │
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Mecanismele de garantare │ │ │ │ │
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Controlul activului │Garanţia prioritarã de │Garanţia prioritarã de │La un anumit moment al │Contractul lasã loc pentru│
│ │prim rang, executorie din │prim rang, executorie din │procesului, creditorul │un anumit risc de pierdere│
│ │punct de vedere juridic, │punct de vedere juridic, │pierde controlul exercitat│a controlului asupra │
│ │oferã, în orice moment, │oferã, în orice moment, │asupra activelor. │activelor. │
│ │creditorului controlul │creditorului controlul din│Pierderea controlului este│Recuperarea poate fi │
│ │din punct de vedere │punct de vedere juridic │atenuatã prin cunoaşterea │periclitatã. │
│ │juridic asupra activelor, │asupra activelor, │procesului de tranzac- │ │
│ │dacã este necesar. │dacã este necesar. │ţionare sau prin │ │
│ │ │ │angajamentul asumat de │ │
│ │ │ │cãtre o terţã parte, │ │
│ │ │ │dupã caz. │ │
│ │ │ │ │ │
│Asigurare împotriva │Protecţie solidã oferitã │Protecţie satisfãcãtoare │Protecţie suficientã │Protecţie scãzutã oferitã │
│daunelor │de poliţa de asigurare, │oferitã de poliţa de │oferitã de poliţa de │de poliţa de asigurare - │
│ │incluzând daunele │asigurare - neincluzând │asigurare - neincluzând │neincluzând daunele │
│ │colaterale, poliţa fiind │daunele colaterale -, │daunele colaterale -, │colaterale - sau poliţa │
│ │încheiatã cu societãţi de │poliţa fiind încheiatã cu │poliţa fiind încheiatã cu │este încheiatã cu │
│ │asigurare de cea mai │societãţi de asigurare │societãţi de asigurare │societãţi de asigurare de │
│ │bunã calitate │de calitate bunã │de calitate acceptabilã │calitate scãzutã │
│ │ │ │ │ │
└──────────────────────────┴──────────────────────────┴──────────────────────────┴──────────────────────────┴──────────────────────────┘



------


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016