Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
*) Regulamentul a fost aprobat în Plenul Consiliului Concurentei şi a fost pus în aplicare prin <>Ordinul preşedintelui Consiliului Concurentei nr. 34/1997 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 21 martie 1997.
Scopul controlului concentrarilor economice de cãtre Consiliul Concurentei este de a veghea impotriva creãrii de monopoluri sau de agenţi economici cu poziţie dominanta pe piata, care pot conduce la restrîngerea, înlãturarea sau denaturarea semnificativã a concurentei pe piata româneascã sau pe o parte a acesteia, cu efecte nefavorabile asupra consumatorilor.
Concentrarea economicã, conform <>art. 11 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996 , denumita în continuare lege, realizatã prin fuzionare şi/sau prin dobindirea controlului, poate fi oportuna pentru agenţi economici mici, în vederea îmbunãtãţirii competitivitatii lor.
În aceste condiţii, conform art. 16 din lege, prevederile privind concentrarile economice nu se aplica decît dacã, în cadrul acestei operaţiuni, agenţii economici implicaţi totalizeazã o cifra de afaceri care depãşeşte pragul de 10 miliarde lei.**)
Agenţii economici implicaţi în operaţiuni de concentrare economicã, care depãşesc pragul prevãzut la art. 16 alin. (1) din lege, sînt obligaţi sa notifice Consiliului Concurentei intenţia de concentrare economicã, în vederea analizei compatibilitatii acesteia cu un mediu concurential normal.
Atribuţiile Consiliului Concurentei pe linia controlului concentrarilor economice sînt:
a) ia deciziile prevãzute la art. 27 lit. a) din lege, pentru cazurile de încãlcare a dispoziţiilor art. 13 şi ale art. 16 alin. (1) şi (2);
b) ia decizii de admitere a concentrarilor economice, conform prevederilor art. 14 din lege.
În aplicarea prevederilor art. 28 alin. (2) şi (3) din lege, Consiliul Concurentei adopta Regulamentul privind autorizarea concentrarilor economice, care este obligatoriu pentru Consiliul Concurentei, Oficiul Concurentei, agenţii economici sau asociaţiile de agenţi economici, precum şi pentru organele administraţiei publice centrale sau locale, urmînd aplicarea în mod unitar şi transparent, în condiţii de siguranta juridicã, a legii.
Regulamentul privind autorizarea concentrarilor economice cuprinde urmãtoarele pãrţi:
Partea I - Precizãri cu privire la concentrarile economice;
Partea a II-a Investigarea operaţiunilor de concentrare economicã;
Partea a III-a - Instrucţiuni privind notificarea concentrarilor economice;
Partea a IV-a - Model de prezentare a notificãrii unei concentrari economice.
PARTEA I
CAP. 1
Introducere
În lege sînt utilizaţi termeni cãrora Consiliul Concurentei le da urmãtoarea interpretare:
1. Concentrarea economice se referã la mãsura în care un numãr redus de agenţi economici deţine o pondere ridicatã de activitãţi economice - exprimatã prin totalul vinzarilor activelor sau forţei de munca utilizate etc. - pe o anumitã piata. Aceasta mãsura caracterizeazã gradul de concentrare economicã la un moment dat.
Operaţiuni de concentrare economicã, în accepţiunea art. 11 alin. (2) din lege, se realizeazã prin fuzionarea sau prin dobindirea controlului.
2. Fuzionare este combinarea a doi sau mai mulţi agenţi economici într-unul singur, cu scopul de a creste eficienta economicã şi uneori de a evita concurenta.
3. Agenţii economici implicaţi sînt agenţi economici sau persoane fizice, participanţi la o operaţiune de concentrare economicã, a cãror cifra de afaceri se ia în calcul şi care, în caz de încãlcare a legii, sînt supuşi sancţiunilor prevãzute la cap. VI din lege.
4. Controlul, în accepţiunea art. 11 alin. (1) din lege, reprezintã dreptul şi/sau posibilitatea unor agenţi economici sau persoane fizice de a exercita, direct sau indirect, o influenta determinanta asupra unor alţi agenţi economici.
5. Dobindirea controlului, în accepţiunea art. 11 alin. (2) lit. b) din lege, reprezintã o forma de realizare a concentrarilor economice prin care agenţi economici sau persoane fizice obţin, direct sau indirect, o influenta determinanta asupra unuia sau mai multor agenţi economici, ori asupra unor pãrţi ale acestora, fie prin luare de participare la capital, fie prin cumpãrare de elemente de activ, fie prin instituirea sau întãrirea unei situaţii de dependenta economicã, prin contracte sau prin alte mijloace.
Elementele conceptului de dobîndire a controlului sînt: subiectul, obiectul şi modalitatea de dobîndire a controlului.
6. Subiectul controlului (Cine dobîndeşte controlul?)
Controlul poate fi dobîndit de cãtre:
a) un agent economic sau o persoana fizica care controleazã deja, singura sau în comun, un alt agent economic (control unic);
b) doi sau mai mulţi agenţi economici actionind în comun ori o asociaţie de agenţi economici (control comun);
c) doua sau mai multe persoane fizice actionind în comun şi care controleazã deja cel puţin un alt agent economic (control în comun).
7. Obiectul controlului (Ce se controleazã?)
Controlul se poate exercita asupra:
a) unuia sau mai multor agenţi economici care constituie entitãţi independente (control total);
b) unor active ale agentului economic (control parţial), cum ar fi:
- una sau mai multe entitãţi legale separate (filiale etc.);
- subdiviziuni interne ale agentului economic (de exemplu: o secţie sau o unitate);
- elemente specifice de patrimoniu, cãrora li se poate atribui în mod clar o cifra de afaceri pe piata (de exemplu: mãrci de fabrica, mãrci de producţie, licenţe).
8. Modalitatea de dobîndire a controlului (Cum se dobîndeşte controlul?)
Formele uzuale de dobîndire a controlului sînt:
a) luarea de participare la capital prin achizitionare de acţiuni (pãrţi sociale), inclusiv în cadrul procesului de privatizare;
b) cumpãrarea de active;
c) relaţiile de dependenta economicã.
9. Situaţia de dependenta economicã poate fi determinata de acorduri foarte importante de livrare pe termen lung sau mediu, încheiate de furnizori şi de clienţi, combinate cu legãturi structurale, care conferã o influenta determinanta a furnizorului sau a a clientului asupra partenerului.
În aceste condiţii, dobindirea controlului se realizeazã pe baza unui numãr de elemente particulare, pe fiecare caz în parte.
10. Controlul direct este controlul exercitat de persoane fizice sau de agenţi economici, dobîndit în mod oficial.
11. Controlul indirect se realizeazã, în cazuri excepţionale, atunci cînd deţinãtorul oficial al dreptului de control diferã de persoanele fizice sau de agenţii economici care deţin partea realã de exercitare a influentei determinante.
Astfel de situaţii se pot intilni atunci cînd o persoana fizica sau un agent economic aflat în spatele operaţiunii foloseşte o alta persoana sau un alt agent economic (deţinãtorul oficial al dreptului de control) pentru a-şi exercita de facto controlul (influenta determinanta).
Exercitarea controlului indirect se poate stabili analizînd, de exemplu, sursa de finanţare, legãturi familiale etc.
12. Societate controlatã în comun, denumita în continuare societate în comun, este un agent economic creat au achiziţionat de alţi agenţi economici care o controleazã.
13. Societate (agent economic, companie)-mama este un agent economic care deţine acţiuni (pãrţi sociale) la o societate în comun, pe care o controleazã fie prin înfiinţarea acesteia, singur sau împreunã cu alţi investitori, fie ca urmare a achiziţionãrii de participatii la capitalul unui agent economic deja existent.
CAP. 2
Distincţia între operaţiunile de asociere concentrative şi de cooperare, în
aplicarea art. 11 alin. (3) din lege
A. Introducere
14. Agenţii economici de pe o piata executa operaţiuni specifice prin care se asociaza, pastrindu-şi însã caracterul de entitãţi economice independente, în vederea realizãrii unor obiective comune.
Astfel de operaţiuni de asociere îmbracã forme diferite, cum ar fi: coordonarea comportamentului concurential, crearea de societãţi în comun, cooperarea pentru activitãţi specifice (cercetare-dezvoltare, producţie, distribuţie etc.)
15. Aceste operaţiuni de asociere sînt tratate în mod diferit de lege, în funcţie de efectul lor asupra mediului concurentei pe piata.
16. Problema esenţialã în acest context o reprezintã distincţia între operaţiunile de asociere care au ca efect o concentrare economicã - care va fi tratata conform prezentului regulament - şi acelea care conduc la coordonarea acţiunilor agenţilor economici pe piata, ce cad sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege.
17. Legea face în mod explicit aceasta distincţie în art. 11 alin. (3): "Operaţiunile de asociere, avînd ca obiect sau ca efect coordonarea comportamentului concurential al agenţilor economici participanţi care rãmîn independenţi, nu constituie concentrare prin dobindirea controlului, chiar cînd asemenea operaţiuni ar consta în crearea de entitãţi economice comune. Dacã entitatea economicã comuna este o persoana juridicã indeplinind statornic toate funcţiile unei entitãţi economice autonome, fãrã însã a realiza o coordonare a comportamentului concurential fie între agenţi economici fondatori, fie între ea şi aceştia, operaţiunea este o concentrare în sensul prevederilor alin. (2) lit. b)".
18. În acest capitol sînt definite operaţiunile de asociere care au ca efect o concentrare economicã (operaţiuni de asociere concentrative), distingindu-le de operaţiunile de asociere care dau naştere la societãţi în comun de cooperare.
B. Societãţi în comun concentrative
19. O operaţiune de asociere constituie o concentrare economicã în sensul art. 11 alin. (2) din lege, dacã îndeplineşte concomitent urmãtoarele condiţii:
a) existenta controlului în comun;
b) autonomia structuralã a societãţii în comun;
c) societatea în comun sa nu aibã ca obiect sau ca efect coordonarea comportamentului concurential al societãţilor-mama.
Control în comun
20. O societate în comun cade sub incidenta reglementãrilor privind concentrarile economice, dacã exista o dobîndire în comun a controlului asupra acesteia de cãtre doi sau mai mulţi agenţi economici.
Autonomie structuralã
21. O societate în comun are autonomie structuralã atunci cînd, în calitate de persoana juridicã, îndeplineşte statornic toate funcţiile unei entitãţi economice autonome, respectiv are funcţionare deplina.
22. O societate în comun are funcţionare deplina atunci cînd dispune de resursele financiare, umane şi tehnice necesare desfãşurãrii pe termen îndelungat a tuturor activitãţilor sau funcţiilor îndeplinite în mod normal de oricare alt agent economic care acţioneazã pe piata respectiva.
23. O societate în comun nu va fi consideratã cu funcţionare deplina în cazul în care preia numai o funcţie specifica din afacerile societãţilor-mama, fãrã a avea acces pe piata în nume propriu. Acesta este cazul, de exemplu, al societãţilor în comun, limitate la cercetare-dezvoltare, producţie, distribuţie sau de vînzarea produselor societãţilor-mama în calitate de agenţi de vinzari sau create în vederea participãrii la o licitaţie publica.
Atunci cînd societatea în comun foloseşte reţeaua de distribuţie a uneia sau a mai multora dintre societãţile-mama, care acţioneazã în acest caz ca agenţi ai societãţii în comun, aceasta din urma se considera ca are funcţionare deplina.
24. Un aspect suplimentar care se are în vedere la aprecierea caracterului de funcţionare deplina a unei societãţi în comun este faptul ca acea societate în comun îşi realizeazã aproape integral vinzarile cãtre societãţile-mama sau se aprovizioneaza aproape în totalitate de la acestea.
Aceasta situaţie se intilneste frecvent în perioadele iniţiale, de pornire a activitãţii, cînd societãţile în comun îşi cîştiga şi îşi consolideaza poziţia pe piata.
Stabilirea duratei perioadei iniţiale depinde de condiţiile specifice de pe piata respectiva, dar nu poate fi mai mare de 3 ani.
Înãuntrul acestei perioade, societatea în comun se considera ca funcţioneazã deplin.
25. În cazul în care vinzarile cãtre societãţile-mama se extind pe o perioada îndelungatã, societatea în comun are caracter de funcţionare deplina, numai dacã are un rol activ pe piata, adicã: (i) proporţia vinzarilor cãtre societãţile-mama în producţia totalã nu este substantiala; (ii) vinzarile cãtre societãţile-mama se efectueazã în condiţii normale de piata.
26. Caracterul de funcţionare deplina, în cazul aprovizionarii fãcute de societatea în comun de la societãţile-mama pe o perioada îndelungatã, se apreciazã în funcţie de criteriul valorii adãugate produselor implicate.
În cazul în care produselor achiziţionate de la societãţile-mama li se adauga o valoare scãzutã în procesul de producţie şi/sau de comercializare, societatea mixtã nu are funcţionare deplina, fiind mai apropiatã de un agent de vînzare.
În cazul în care societatea în comun are un rol activ pe piata, respectiv: (i) proporţia aprovizionarilor din alte surse decît de la societãţile-mama este substantiala; (ii) are facilitãţile necesare (de exemplu, pentru o specializare în activitatea de distribuţie: magazine, depozite, mijloace de transport, personal etc.); (iii) cumpãrãrile de la societãţile-mama se fac în condiţii normale de piata, ea are funcţionare deplina.
27. Un alt aspect suplimentar care se are în vedere la definirea functionarii depline este durata de funcţionare, ca regula generalã funcţionarea deplina asociindu-se cu o activitate pe termen lung.
Faptul ca societãţile-mama asigura societãţilor în comun toate resursele necesare (financiare, materiale etc.) demonstreaza o intenţie de activitate pe termen lung. Aceasta constatare va fi intarita, dacã în contractul de societate şi în statut se prevede o durata de funcţionare suficient de lungã pentru a determina o schimbare de durata în structura agenţilor economici implicaţi.
O societate în comun nu va fi consideratã ca functionind deplin, dacã este constituitã pentru o perioada scurta. Acesta este cazul unei societãţi în comun, înfiinţatã exclusiv pentru realizarea unui proiect specific şi care urmeazã sa-şi înceteze activitatea în momentul infaptuirii acestuia.
C. Elemente relevante pentru aprecierea coordonãrii comportamentului
concurential al agenţilor economici implicaţi
28. În evaluarea riscului de coordonare a compartimentului concurential al agenţilor economici implicaţi - acesta fiind un criteriu major de departajare a societãţilor în comun de tip concentrativ de cele de tip cooperativ - se va avea în vedere dacã agenţii economici implicaţi sînt concurenţi, actuali sau potenţiali, pe piata relevanta.
29. Coordonarea comportamentului concurential al agenţilor economici independenţi este exclusa, dacã societãţile-mama îşi transfera integral activitãţile sau totalitatea activitãţilor dintr-un anumit sector industrial cãtre societatea în comun.
30. Coordonarea poate fi exclusa, dacã societãţile-mama nu sînt active pe piata societãţilor în comun sau îşi transfera totalitatea activitãţilor lor pe aceasta piata cãtre societatea în comun.
Situaţia este valabilã şi în cazul în care doar o societate-mama rãmîne activa pe piata societãţii în comun sau îşi menţine doar o mica parte a activitãţii pe aceasta piata.
31. Spre deosebire de cazul menţionat la pct. 30, exista o mare probabilitate de coordonare a compartimentului concurential atunci cînd doua sau mai multe societãţi-mama îşi pãstreazã, într-o mãsura semnificativã, activitãţile pe aceeaşi piata a produsului cu aceea a societãţii în comun, în mãsura în care aceste activitãţi se vor desfasura pe aceeaşi piata geograficã.
32. Exista probabilitatea coordonãrii şi în cazul în care societãţile-mama sau societatea în comun se specializeaza pe segmente specifice mai mari ale pieţei produsului.
Fac excepţie cazurile în care aceste segmente sînt de importanta minora în comparatie cu activitãţile de baza ale societãţilor-mama sau ale societãţii în comun şi cînd societãţile-mama au motive obiective sa-şi retina anumite activitãţi, cum ar fi cele bazate pe tehnologii proprii. În aceste cazuri, simpla existenta a societãţii în comun nu justifica presupunerea ca ar exista o coordonare a comportamentului concurential în aceste domenii.
33. Atunci cînd exista deja o reţea de legãturi de cooperare între societãţile-mama pe piata societãţii în comun, obiectivul sau efectul principal al societãţii în comun poate fi suplimentarea legãturilor şi, întãrirea coordonãrii existente.
34. În cazul în care societãţile-mama sînt active pe piata din avalul pieţei societãţii în comun, poate aparea o coordonare între acestea, dacã societatea în comun este principalul lor furnizor şi dacã la nivelul societãţilor-mama se adauga produselor o valoare noua, relativ mica; în mod similar, atunci cînd societãţile-mama sînt active pe piata din amonte a pieţei societãţii în comun, poate aparea coordonarea, dacã principalul lor client este societatea în comun.
35. Dacã doua sau mai multe societãţi-mama au activitãţi semnificative pe o piata invecinata pieţei societãţii în comun, care din punct de vedere economic are o importanta semnificativã comparativ cu piata societãţii în comun, colaborarea în cadrul societãţii în comun poate conduce la coordonarea comportamentului concurential al societãţilor-mama pe piata invecinata. În acest context, o piata invecinata este o piata separatã, dar strins legatã de piata societãţii în comun, ambele pieţe avînd caracteristici comune, incluzind tehnologie, clienţi sau concurenţi.
36. Atunci cînd societatea-mama şi societatea în comun sînt active pe pieţe geografice diferite, existenta coordonãrii se evalueaza în funcţie de legãturile dintre pieţe şi de probabilitatea interactiunii lor prezente sau viitoare. Evaluarea se va face în mod similar în cazul în care doar o societate-mama este prezenta pe piata societãţii în comun, celelalte societãţi-mama fiind active pe alte pieţe geografice.
37. În cazul în care societãţile-mama sînt active pe aceeaşi piata geograficã, care este diferita de cea a societãţii în comun, exista posibilitatea coordonãrii comportamentului concurential al societãţilor-mama, dacã activitatea societãţii în comun are o importanta economicã deosebita comparativ cu activitãţile societãţilor-mama pe piata lor şi dacã exista interactiune între piata societãţilor-mama şi piata societãţii în comun, în prezent sau în viitorul apropiat.
38. Faptul ca printr-o societate în comun se realizeazã coordonarea comportamentului concurential al societãţilor-mama nu elimina posibilitatea unei concentrari atunci cînd elementele de cooperare sînt doar de importanta economicã minora (condiţie de minimis) în comparatie cu ansamblul operaţiunii. Totuşi un cumul însemnat de elemente minore de coordonare poate conduce la aprecierea ca operaţiunea în ansamblu este de tip cooperativ.
CAP. 3
Operaţiunile de concentrare economicã şi agenţii economici implicaţi
39. Scopul acestui capitol este sa ofere un cadru privind modul în care Consiliul Concurentei aplica prevederile art. 11 alin. (2) din lege, conform cãruia o operaţiune de concentrare economicã are loc atunci cînd:
a) doi sau mai mulţi agenţi economici, anterior independenţi, fuzioneazã;
b) una sau mai multe persoane care deţin deja controlul cel puţin asupra unui agent economic ori unul sau mai mulţi agenţi economici dobîndesc, direct sau indirect, controlul asupra unuia sau mai multor alţi agenţi economici ori asupra unor pãrţi ale acestora fie prin luare de participare la capital, fie prin cumpãrare de elemente de activ, prin contract sau prin alte mijloace.
A. Fuzionari între agenţi economici
40. O fuzionare în înţelesul art. 11 alin. (2) lit. a) din lege poate avea loc prin: fuzionare prin contopire, prin absorbţie şi de facto.
41. Fuzionarea prin contopire are loc, dacã doi sau mai mulţi agenţi economici independenţi se reunesc într-un nou agent economic şi înceteazã sa mai existe ca persoane juridice distincte.
42. Absorbtia are loc atunci cînd un agent economic este inglobat de un alt agent economic, acesta din urma pastrindu-şi identitatea juridicã, în timp ce primul înceteazã sa mai existe ca persoana juridicã.
43. Fuzionarea de facto este combinarea activitãţilor a doi sau mai mulţi agenţi economici independenţi care, deşi îşi pãstreazã personalitatea juridicã în absenta unui act juridic legal, creeazã un grup care se manifesta concurential ca o singura entitate economicã.
44. Premise de realizare a unei furnizãri de facto pot fi:
a) existenta unei conduceri unice, permanente, a entitatii economice;
b) compensarea interna a profiturilor şi pierderilor între agenţii economici din cadrul grupului;
c) rãspunderea comuna a agenţilor economici din cadrul grupului fata de terţi;
d) deţinerea incrucisata de acţiuni de cãtre agenţii economici din cadrul grupului.
45. Agenţii economici implicaţi în cazul furnizorilor sînt fiecare dintre entitatile care furnizeazã.
B. Dobindirea controlului unic şi agenţii economici implicaţi
46. Dobindirea controlului unic în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (2) lit. b) din lege conduce la o operaţiune de concentrare economicã.
47. Controlul unic se exercita, de regula, prin deţinerea majoritãţii drepturilor de vot sau prin deţinerea unei poziţii de "minoritate calificatã".
48. Majoritatea drepturilor de vot este conferita, ca regula generalã, de deţinerea majoritãţii capitalului social.
O excepţie de la regula o reprezintã situaţia în care, datoritã unor prevederi particulare din contractele de înfiinţare a societãţii şi din statut (de exemplu: algoritme de calcul al drepturilor de vot), deţinerea majoritãţii capitalului nu conferã majoritatea drepturilor de vot.
49. Controlul unic, exercitat de o minoritate calificatã, poate fi realizat legal sau de facto.
a) Legal - controlul unic poate fi realizat de cãtre un acţionar (asociat) minoritar cãruia îi sînt acordate drepturi speciale, cum ar fi:
- acţiuni preferenţiale care conduc la dobindirea majoritãţii drepturilor de vot;
- puterea de a stabili strategia comportamentului comercial (cum ar fi: numirea a mai mult de jumãtate din numãrul membrilor organelor de conducere).
b) De facto - controlul unic este dobîndit de un acţionar (asociat) minoritar, dacã exista o probabilitate semnificativã ca aceasta sa exercite majoritatea voturilor în adunarea actionarilor (asociaţilor) datoritã faptului ca acţiunile rãmase sînt larg raspindite. Într-o asemenea situaţie, este puţin probabil ca toţi actionarii (asociaţii) mai mici sa fie prezenţi sau reprezentaţi la adunarea generalã a actionarilor (asociaţilor). Într-un asemenea caz, determinarea existenţei controlului unic rezulta din evidenta prezentei actionarilor (asociaţilor) la adunãrile generale din anii anteriori.
Se mai poate dobîndi controlul unic, de facto, de cãtre un acţionar (asociat) minoritar, dacã acesta are dreptul sa conducã activitãţile agenţilor economici şi sa le determine politica comercialã.
Agenţii economici implicaţi în dobindirea controlului unic
50. În cazul în care agentul economic achiziţionat în întregime, sînt implicaţi:
a) agentul economic achizitor;
b) agentul economic achiziţionat.
51. În situaţia în care controlul unic este dobîndit asupra unei pãrţi (active) dintr-un agent economic, agenţii economici implicaţi sînt:
a) achizitorul;
b) partea sau pãrţile achiziţionate.
52. Agenţii economici implicaţi în dobindirea controlului unic al unui agent economic care a fost redus sau mãrit anterior sînt:
a) agentul economic achizitor;
b) agentul sau agenţii economici achizitionati în configuraţia lor la data operaţiunii.
Consiliul Concurentei se bazeazã pe configuraţia agenţilor economici implicaţi, la data evenimentului care declanseaza obligaţia notificãrii, respectiv data încheierii acordului de fuzionare, data prezentãrii ofertei la o licitaţie publica pentru vînzarea activelor unui agent economic sau data achiziţionãrii pachetului de acţiuni (pãrţi sociale) de control la un agent economic.
53. Agenţii economici implicaţi în dobindirea controlului unic prin intermediul unui membru al unui grup sînt:
a) agentul economic achiziţionat;
b) membrul grupului achizitor.
În ceea ce priveşte notificarea, aceasta poate fi facuta de filiala implicata sau de societatea-mama.
În calculul cifrei de afaceri se va lua cifra de afaceri a agentului economic care urmeazã a fi achiziţionat şi cifra de afaceri a grupului.
54. Un caz special de control unic exista atunci cînd în cadrul unei achizitionari a controlului în comun, numai un acţionar (asociat) este în stare sa se opunã prin veto deciziilor strategice în cadrul unui agent economic, dar acest acţionar nu are putere proprie sa impunã astfel de decizii. Aceasta situaţie se intimpla fie dacã un acţionar (asociat) deţine 50% dintr-un agent economic, în timp ce restul de 50% sînt deţinute de doi sau mai mulţi acţionari (asociaţi) minoritari, fie dacã exista un cvorum necesar pentru deciziile strategice, care în fapt conferã un drept de veto numai unui acţionar (asociat) minoritar. În aceste situaţii, un singur acţionar (asociat) poseda acelaşi nivel de influenta ca şi cel de care se bucura citiva acţionari (asociaţi) care controleazã împreunã, adicã poseda puterea de a bloca adoptarea deciziilor strategice. Totuşi acest acţionar (asociat) nu deţine puterile care în mod normal sînt conferite unui agent economic cu control unic, adicã puterea de a impune deciziile strategice. Întrucît acest acţionar care deţine dreptul de veto poate crea aceeaşi situaţie de blocaj ca şi în cazurile normale de control în comun, el dobîndeşte influenta decisiva şi, prin urmare, controlul în înţelesul reglementãrii concentrarilor economice. Întrucît acest acţionar (asociat) este singurul agent economic care dobîndeşte controlul, numai acest acţionar (asociat) este obligat sa întocmeascã şi sa depunã notificarea operaţiunii conform prezentului regulament.
C. Dobindirea controlului în comun şi agenţii economici implicaţi
55. Controlul în comun exista, dacã doi sau mai mulţi acţionari (asociaţi), agenţi economici sau persoane fizice ajung la un acord pentru luarea deciziilor importante privind agentul economic controlat, avînd astfel posibilitatea sa exercite o influenta determinanta asupra acestuia.
56. Influenta determinanta, în acest sens, înseamnã, în mod normal, puterea de a bloca acţiunile care determina comportamentul strategic comercial al agentului economic controlat.
Necesitatea unui acord prealabil între pãrţi, realizat pe baze legale sau de facto, este esenţialã datoritã dificultatii realizãrii unui consens în luarea deciziilor strategice.
57. Controlul în comun exercitat pe baze legale sau de facto poate avea forme diverse de realizare: egalitatea în drepturile de vot sau la numirea organelor de control, drepturile de veto, sau chiar în situaţii rezultind din exercitarea obişnuitã a drepturilor de vot.
Egalitatea în drepturile de vot sau la numirea organelor de conducere
58. Cea mai clara forma de control în comun exista atunci cînd agentul economic controlat are numai doi acţionari (asociaţi) care deţin cote egale din capitalul social şi îşi împart în mod egal drepturile de vot.
Egalitatea poate fi realizatã, de asemenea, dacã ambii acţionari (asociaţi) au dreptul sa numeascã un numãr egal de membri în organele de conducere ale agentului economic controlat.
Drepturile de veto
59. Controlul în comun poate exista, chiar dacã nu exista egalitate în privinta voturilor sau în reprezentarea în organele de conducere; aceste cazuri de control în comun se exercita cînd actionarii (asociaţii) minoritari au drepturi suplimentare de veto care le permit sa se opunã deciziilor esenţiale pentru comportamentul strategic comercial al agentului economic de controlat.
60. Dreptul de veto - acela de a bloca o decizie - se prevede, de regula, în statutul agentului economic controlat sau poate fi conferit prin acordul dintre acţionari (asociaţi). Dreptul de veto poate opera de facto şi prin intermediul unui cvorum specific cerut pentru deciziile care se iau în adunarea generalã sau în alte organe de conducere, în mãsura în care actionarii (asociaţii) sînt reprezentaţi în acestea. Este posibil ca deciziile strategice sa fie supuse aprobãrii unui organism (de exemplu: un comitet de supraveghere), în care actionarii (asociaţii) minoritari sînt reprezentaţi şi fac parte dintr-un cvorum necesar pentru adoptarea acestor decizii.
61. Se pot acorda drepturi de veto actionarilor (asociaţilor) minoritari în vederea protejãrii intereselor lor financiare în societatea comercialã (agent economic, companie) controlatã. Aceasta protecţie normalã a drepturilor actionarilor (asociaţilor) minoritari este legatã de decizii esenţiale ale societãţii în comun, cum ar fi: schimbãri în statut, creşterea sau micşorarea capitalului social sau lichidarea societãţii. Drepturile de veto care asigura protecţia sus-menţionatã nu conferã actionarilor (asociaţilor) minoritari controlul în comun în accepţiunea prezentelor precizãri.
62. Contrar celor prevãzute la pct. 61, drepturile de veto care asigura exercitarea controlului în comun sînt acelea care privesc deciziile strategice asupra politicii de afaceri cu impact asupra comportamentului pe piata al agentului economic controlat, şi anume:
a) alegerea conducerii şi adoptarea bugetului de venituri şi cheltuieli. Drepturile de veto asupra acestor tipuri de decizii cu influenta decisiva asupra politicii comerciale a agentului economic controlat conferã în mod firesc controlul în comun;
b) planul de afaceri. Dreptul de veto asupra planului de afaceri conferã controlul în comun, numai dacã acesta prevede pe lîngã obiectivele agentului economic şi mãsurile ce vor fi luate pentru atingerea lor. În situaţia în care planul de afaceri conţine doar declaraţii generale privind obiectivele de afaceri, dreptul de veto nu conferã deţinãtorului controlul în comun;
c) investiţiile. Importanta dreptului de veto asupra acestor decizii decurge din: nivelul investiţiilor, mãsura în care investiţiile constituie o caracteristica esenţialã a pieţei pe care acţioneazã agentul economic controlat. În legatura cu primul aspect, dacã nivelul investiţiilor este foarte mare, dreptul de veto poate fi considerat mai degraba ca o protecţie normalã a intereselor actionarilor (asociaţilor) minoritari decît ca un drept de veto care conferã puterea de determinare a politicii comerciale a agentului economic controlor. În legatura cu al doilea aspect, politica de investiţii a unui agent economic este un element important în aprecierea existenţei controlului în comun, în mãsura în care pe piata respectiva investiţiile joaca un rol semnificativ în comportamentul de piata al unui agent economic;
d) alte decizii cu impact asupra comportamentului de piata. Acestea se referã la decizii speciale care sînt importante doar în contextul unei anumite pieţe pentru agentul economic controlat, cum ar fi: tehnologia folositã, în mãsura în care aceasta reprezintã o caracteristica esenţialã pentru activitate; noi linii de producţie, în condiţiile în care agentul economic controlat îşi desfãşoarã activitatea pe o piata caracterizatã prin produse diferenţiate şi cu un grad semnificativ de innoire.
63. Controlul în comun exista, chiar dacã actionarii (asociaţii) nu au fãcut uz de influenta lor decisiva conferita de dreptul de veto; este suficient sa existe unul sau mai multe dintre drepturile de veto privind deciziile strategice menţionate.
Exercitarea obişnuitã a drepturilor de vot
64. Controlul este exercitat, de regula, de actionarii (asociaţii) care deţin împreunã majoritatea drepturilor de vot.
Doi sau mai mulţi agenţi economici acţionari (asociaţi) minoritari la un alt agent economic pot dobîndi controlul în comun chiar cînd aceştia nu au drepturi de veto speciale, atunci cînd prevãd şi pun în aplicare împreunã, printr-un acord legal sau de facto, mijloacele pentru controlul agentului economic care urmeazã a fi achiziţionat.
În aceasta situaţie, actionarii (asociaţii) minoritari vor avea majoritatea drepturilor de vot şi vor acţiona concertat pentru exercitarea acestora.
65. Mijloacele legale pentru asigurarea exercitãrii în comun a drepturilor de vot pot fi sub forma:
a) unui agent economic cãruia actionarii (asociaţii) minoritari îi transfera drepturile;
b) unui acord prin care actionarii (asociaţii) minoritari se angajeazã ei înşişi sa acţioneze în acelaşi mod (pooling agreement).
În mod cu totul excepţional, acţiunea colectivã se poate realiza de facto atunci cînd între actionarii (asociaţii) minoritari exista interese comune puternice care îi determina sa nu acţioneze unul impotriva altuia în exercitarea drepturilor în legatura cu agentul economic controlat.
66. Probabilitatea existenţei unor interese comune puternice apare atunci cînd:
a) exista legãturi anterioare între actionarii (asociaţii) minoritari;
b) operaţiunea de achiziţie a pachetelor de acţiuni (pãrţi sociale) se face în mod concertat;
c) la înfiinţarea unui nou agent economic, societãţile-mama pot acţiona în comun şi pot dobîndi controlul în comun, iar acest lucru este valabil mai ales cînd ei îşi aduc o contribuţie vitala (tehnologii specifice, know-how, acorduri de livrare etc.), situaţie în care cooperarea deplina pe baza de acord între acţionari (asociaţi) este necesarã. Dacã numãrul societãţilor-mama este mare, probabilitatea de a exista cooperare deplina (control în comun) este redusã.
67. Atunci cînd deciziile nu se iau cu o majoritate stabilã - de fiecare data realizindu-se combinatii diferite între actionarii (asociaţii) minoritari -, nu se poate presupune ca aceştia controleazã în comun agentul economic respectiv.
Alte consideratii în legatura cu controlul în comun
68. În cazul în care unul dintre acţionari (asociaţi) deţine cunoştinţe specifice şi experienta în afacerile societãţii controlate, iar celãlalt acţionar (asociat) nu are specializarea necesarã, acesta din urma poate juca un rol modest sau chiar inexistent în conducerea curenta, deşi prezenta lui este motivatã de considerente financiare, de strategie pe termen lung, imagine de marca etc.
Dacã cel de-al doilea acţionar (asociat) îşi menţine posibilitatea realã de a contesta deciziile luate de primul acţionar (asociat), exista control în comun. În caz contrar, controlul este unic.
Agenţii economici implicaţi în cazul dobîndirii controlului în comun
69. În cazul dobîndirii controlului în comun asupra unui agent economic nou-creat, agenţii economici implicaţi sînt numai agenţii economici care dobîndesc controlul.
70. În cazul dobîndirii controlului în comun asupra unui agent economic existent anterior, precum şi în cazul în care în urma operaţiunii se realizeazã o trecere de la control unic la control în comun, agenţii economici implicaţi sînt:
a) agenţii economici care dobîndesc controlul în comun; şi
b) agentul economic achiziţionat.
71. În cazul în care doi sau mai mulţi agenţi economici achiziţioneazã împreunã un alt agent economic, cu scopul unic de a împãrţi patrimoniul dobîndit, imediat dupã încheierea tranzacţiei, pe baza unui plan preexistent, operaţiunea de concentrare se defineste astfel:
a) ansamblul tranzacţiei nu reprezintã o concentrare, întrucît patrimoniul dobîndit este controlat în comun, în mod legal, doar temporar, pînã la împãrţirea sa;
b) tranzacţia se constituie din mai multe operaţiuni de dobîndire de control unic de cãtre fiecare agent economic achizitor asupra unei pãrţi din agentul economic achiziţionat, pe care o va controla efectiv dupã împãrţire.
Agenţii economici implicaţi sînt fiecare achizitor şi partea care o va dobîndi dupã împãrţire.
Schimbãri în structura controlului şi agenţii economici implicaţi
72. Structura actionarilor (asociaţilor), respectiv identitatea, numãrul şi ponderea fiecãrui acţionar (asociat) în capitalul social, se poate modifica în cursul existenţei unei societãţi în comun, de regula prin vînzare-cumpãrare de acţiuni (pãrţi sociale):
a) fie între actionarii (asociaţii) existenţi (schimbarea identitãţii acestora şi/sau a ponderii lor în capitalul social);
b) fie între actionarii (asociaţii) existenţi şi actionarii (asociaţii) noi [care poate sa conducã la reducerea sau majorarea numãrului de acţionari (asociaţi) şi/sau ponderii acestora în capitalul social].
Schimbarea structurii actionarilor (asociaţilor) poate avea ca efect modificãri calitative ale controlului exercitat asupra societãţii în comun, astfel:
a) trecerea de la controlul în comun la controlul unic;
b) trecerea de la controlul unic la controlul în comun;
c) menţinerea formei de control în comun [dar se schimba identitatea actionarilor (asociaţilor) care-l exercita.]
În cazul în care operaţiunea de schimbare în structura actionarilor (asociaţilor) conduce la modificãri calitative ale controlului exercitat asupra societãţii în comun, operaţiunea constituie o concentrare economicã aflatã sub controlul Consiliului Concurentei. În consecinta, agenţii economici implicaţi sînt actionarii (asociaţii) achizitori - atît cei existenţi cît şi cei noi - şi societatea în comun în cauza. Actionarii care nu dobîndesc controlul în urma operaţiunii de schimbare a actionarilor (asociaţilor) nu sînt agenţi economici implicaţi.
Dobindirea controlului de cãtre o societate mixtã şi agenţii economici
implicaţi
73. În tranzacţiile în care o societate în comun dobîndeşte controlul unui agent economic, se pune problema dacã, din punctul de vedere al achizitorului, societatea în comun este singurul agent economic implicat, sau dacã fiecare dintre agenţii economici care o controleazã (societãţi-mama) sînt consideraţi, individual, drept agenţi economici implicaţi.
Agenţii economici implicaţi sînt, de regula, agentul economic achiziţionat şi societatea în comun achizitoare, dacã aceasta din urma îndeplineşte condiţia de funcţionare deplina, respectiv are resurse financiare şi de alta natura pentru a desfasura activitãţile de afaceri pe o perioada îndelungatã şi opereazã deja pe piata.
74. Ca excepţie, se considera agenţi economici implicaţi societatea achizitionata şi agenţii economici - societatea-mama - care controleazã societatea în comun achizitionata şi societatea în comun achizitoare, dacã se intilnesc urmãtoarele situaţii:
a) societatea în comun este creata de cãtre doi sau mai mulţi agenţi economici (societãţi-mame) în scopul achiziţionãrii unui agent economic, ca o societate "fantoma" (are o cifra de afaceri nesemnificativa, nu a început sa funcţioneze efectiv etc.);
b) societatea în comun existenta nu are caracter de funcţionare deplina;
c) societatea în comun este o asociaţie de agenţi economici fãrã un scop clar definit sau cu un caracter de cooperare.
75. Alte elemente care conduc la identificarea unor situaţii de excepţie, în care societãţile-mama ale societãţii în comun sînt adevaratii participanţi la concentrare:
a) societãţile-mama ale societãţii în comun se implica în mod semnificativ în operaţiunea de achizitionare (organizarea şi finanţarea acesteia);
b) achiziţia conduce la diversificarea substantiala în natura activitãţilor societãţii în comun, asa cum se intimpla cînd aceasta din urma şi agentul economic achiziţionat pe pieţe diferite.
Ieşirea din fuziune, dezmembrarea agenţilor economici şi agenţii economici
implicaţi
76. Atunci cînd doi agenţi economici fuzioneazã sau înfiinţeazã o societate în comun şi ulterior ies din fuziune sau desfiinţeazã societatea în comun, patrimoniul este împãrţit între ei şi în mod diferit fata de configuraţia iniţialã, iar separarea cuprinde doua operaţiuni:
a) o achizitionare de cãtre agentul economic A a diverselor active (unele dintre cele deţinute anterior de el însuşi, unele deţinute anterior de agentul economic B şi unele active dobîndite în comun de cãtre entitatea economicã rezultatã din fuziune);
b) o achizitionare similarã pentru agentul economic B.
77. Pentru ieşirile din fuziune, agenţii economici implicaţi sînt, pentru fiecare operaţiune, agenţii economici participanţi iniţial la fuziune, luindu-se în calcul patrimoniul pe care fiecare dintre aceşti agenţi economici îl achiziţioneazã.
Pentru dezmembrarea unei societãţi în comun, agenţii economici implicaţi sînt - pentru fiecare operaţiune - partenerii iniţiali în societatea în comun, fiecare în calitate de achizitor, luindu-se în calcul şi acea parte din societatea în comun achizitionata de fiecare dintre partenerii iniţiali.
Agenţii economici implicaţi în schimbul de active
78. Tranzacţiile prin care doi sau mai mulţi agenţi economici schimba între ei elemente din patrimoniul propriu sînt agenţi economici implicaţi în schimbul de active.
Chiar dacã aceste transferuri de active sînt convenite printr-un singur contract sau au loc simultan, se considera ca schimbul se compune din doua operaţiuni de achiziţie de active distincte.
Prin urmare, pãrţile implicate pentru fiecare transfer de active vor fi agentul economic achizitor şi activele dobîndite.
Achiziţionarea controlului de cãtre un agent economic cu capital de stat şi
agenţii economici implicaţi
79. În cazul în care are loc o fuziune sau o achizitionare a controlului între doi agenţi economici cu capital de stat, operaţiunea se apreciazã astfel:
a) restructurare interna, dacã cei doi agenţi economici au fost anterior pãrţi ale aceluiaşi agent economic cu capital de stat;
b) concentrare economicã, dacã cei doi agenţi economici au fost anterior pãrţi ale unor agenţi economici cu capital de stat diferiţi, cu putere independenta de decizie, aceştia fiind agenţi economici implicaţi.
Achiziţionarea controlului de cãtre persoane fizice şi agenţi economici
implicaţi
80. Art. 11 alin. (2) lit. b) din lege prevede ca o concentrare economicã are loc, între altele, atunci cînd una sau mai multe persoane fizice care controleazã deja cel, puţin un agent economic dobîndesc, direct sau indirect, controlul integral sau parţial asupra unuia sau mai multor agenţi economici.
Acest text arata ca achizitionarile de control de cãtre persoane fizice vor determina o schimbare de lungã durata în structura agenţilor economici implicaţi, numai dacã respectivele persoane fizice desfãşoarã activitãţi economice proprii.
81. Agenţii economici implicaţi sînt agentul economic care urmeazã a fi achiziţionat şi achizitorul individual (cifra de afaceri a agentului economic/agenţilor economici controlati de cãtre aceasta persoana fizica trebuie sa fie inclusã la calculul cifrei de afaceri).
D. Exceptari în baza prevederilor Legii concurentei cu privire la
concentrarile economice
82. Art. 12 din lege stabileşte trei situaţii de exceptare, în care achiziţionarea controlului nu constituie o concentrare economicã.
83. Dobindirea şi exceptarea controlului de cãtre un lichidator, desemnat prin hotãrîre judecãtoreascã, sau de cãtre o alta persoana mandatata de autoritatea publica pentru îndeplinirea unor proceduri de încetare de plati, redresare, concordat, lichidare judiciarã, urmãrire silitã sau alta procedura similarã.
84. Achiziţionarea şi deţinerea cu titlu temporar de participari la un agent economic, de cãtre societãţi bancare, instituţii de credit sau financiare, societãţi financiare (de investiţii, de administrare de investiţii, de intermediere de valori mobiliare) sau de cãtre societãţi de asigurare, a cãror activitate normalã include tranzacţii şi negocieri de titluri pe cont propriu sau pe contul terţilor, dacã sînt îndeplinite urmãtoarele condiţii:
a) achiziţionarea titlurilor de participare este facuta în vederea revinzarii lor;
b) agentul economic achizitor sa nu exercite drepturile de vot aferente acestor participari, în scopul determinãrii comportamentului concurential al respectivului agent economic, ci sa le exercite numai în vederea pregãtirii şi vinzarii totale sau parţiale a respectivelor titluri de participare;
c) agentul economic achizitor poate dispune de mijloacele sale de control pe durata unui an de la data achiziţionãrii, perioada în care trebuie sa-şi vinda titlurile de valoare deţinute, respectiv sa-şi reducã participarea cel puţin la un nivel care sa nu-i confere controlul asupra agentului economic în cauza.
Atunci cînd societate sau un grup de societãţi bancare achiziţioneazã controlul asupra unui agent economic, prin preluarea datoriilor acestuia, în scopul redresarii economice şi revinzarii ulterioare, operaţiunea constituie concentrare economicã.
În acest caz, agenţii economici implicaţi sînt societãţile bancare care achiziţioneazã controlul şi agentul economic achiziţionat.
85. Dobindirea controlului de cãtre persoanele sau agenţii economici mentionati la art. 11 alin. (2) lit. b) din lege, cu condiţia ca drepturile de vot aferente participãrii deţinute sa nu fie exercitate, mai ales la numirea de membri în organele de administrare, conducere executivã, supraveghere şi control ale agentului economic la care detinea participarea, decît în scopul salvgardarii valorii integrale a plasamentului respectiv, şi nu pentru a determina direct sau indirect comportamentul concurential al agentului economic controlat.
86. La cerere, Consiliul Concurentei poate prelungi termenul de un an, dacã solicitantul prezintã motivatia ca vînzarea participãrii achiziţionate nu a fost în mod rezonabil posibila în decurs de un an de la data achiziţionãrii.
CAP. 4
Evaluarea restrictionarilor auxiliare, legate de implementarea
concentrarilor economice
87. În spiritul prevederilor din lege cu privire la concentrari, Consiliul Concurentei va aplica principiul prin care prezentele precizãri se aplica şi în situaţia în care agenţii economici implicaţi în concentrarea economicã notificatã accepta restrictionari direct legate de concentrare şi necesare pentru implementarea acesteia.
Aceste restrictionari sînt denumite în continuare restrictionari auxiliare şi vor fi examinate împreunã cu concentrarea economicã şi în legatura cu aceasta.
Într-un alt context economic sau dacã ar fi evaluate separat, aceste restrictionari ar fi considerate practici anticoncurentiale, fiind supuse prevederilor art. 5 alin. (1) şi (6) din lege şi reglementãrilor elaborate în aplicarea acestora.
Prin precizãrile din acest capitol, Consiliul Concurentei stabileşte interpretarea pe care o da notiunii de "restrictionari direct legate de concentrare şi necesare pentru implementarea acesteia", prevãzute la alin. 1.
Principiile evaluãrii restrictionarilor auxiliare
88. Restrictionarile auxiliare avute în vedere sînt cele convenite între pãrţile la concentrare, care limiteazã propria lor libertate de acţiune pe piata, şi nu restrictionarile în detrimentul terţilor. Dacã restrictionarile examinate sînt consecinta inevitabila a concentrarii economice, ele trebuie examinate împreunã cu concentrarea economicã care le genereazã, în baza prevederilor din lege privind concentrarile economice şi a prezentelor precizãri.
O prima condiţie ca restrictionarile analizate sa fie auxiliare concentrarii economice este ca acestea sa fie direct legate de concentrarea economicã, adicã sa fie subordonate ca importanta obiectivului principal al concentrarii. Ele trebuie sa fie de acelaşi fel (natura) cu restrictionarile care rezulta din însãşi concentrarea în cauza.
89. Din categoria restrictiilor auxiliare concentrarii economice se exclud:
a) restrictionarile substanţiale, convenite prin contract ca elemente care constituie concentrarea, cum sînt cele care stabilesc legatura economicã dintre pãrţile independente anterior sau cele de organizare a controlului în comun a doi agenţi economici asupra altui agent economic;
b) aranjamentele contractuale legate de etapele implementarii unei concentrari înainte de instituirea controlului în accepţiunea prezentului regulament, respectiv înainte ca operaţiunea de concentrare sa îndeplineascã pragul valoric prevãzut de lege;
c) restrictionarile suplimentare convenite în acelaşi timp cu concentrarea economicã, care nu au legatura directa cu concentrarea. Nu este suficient ca restrictionarile suplimentare sa existe în acelaşi context cu concentrarea economicã, pentru a li se aplica prevederile prezentului regulament.
90. Atît timp cît nu este îndeplinitã condiţia pragului valoric stabilit de lege pentru controlul concentrarilor economice, pentru concentrarile din etapele intermediare anterioare se aplica prevederile art. 5 şi 6 din lege şi precizãrile pentru aplicarea acestora.
O a doua condiţie ca restrictionarile analizate sa fie auxiliare concentrarii economice este ca acestea sa fie necesare pentru implementarea concentrarii, ceea ce înseamnã ca, în absenta lor, concentrarea nu poate fi realizatã sau poate fi aplicatã în condiţii mai nesigure, cu costuri substanţial ridicate, dupã o perioada apreciabil mai lungã sau cu posibilitate de succes considerabil mai mica.
În privinta necesitãţii restrictionarii, este util şi necesar sa se ţinã seama nu numai de natura restrictionarii, ci şi - în mod egal - sa se asigure ca durata şi subiectul restrictionarii nu depãşesc cerinţele aplicãrii concentrarii. Dacã pentru atingerea scopului legitim propus sînt disponibile alte soluţii pentru concentrarea economicã, agenţii economici implicaţi trebuie sa aleagã soluţia care, în mod obiectiv, este cea mai puţin restrictiva pentru concurenta.
91. Aceste principii vor sta la baza poziţiei care va fi adoptatã de Consiliul Concurentei fata de restrictionarile auxiliare cele mai obişnuite în legatura cu: transferul integral sau parţial al unui agent economic cãtre agentul economic achizitor, divizarea unui agent economic sau a patrimoniului acestuia, ca urmare a achiziţionãrii controlului în comun de cãtre mai mulţi agenţi economici, sau în legatura cu crearea de societãţi în comun concentrative.
Evaluarea restrictionarilor auxiliare obişnuite în cazurile de transfer al unui agent economic
Clauze de nonconcurenta
92. Asemenea restrictionari auxiliare, care îndeplinesc criteriile stabilite, sînt interdicţiile contractuale privind concurenta, care sînt impuse vinzatorului în contextul concentrarii economice realizate prin achiziţionarea unui agent economic sau a unei pãrţi a acestuia.
Astfel de interdicţii garanteazã transferul cãtre achizitor al valorii complete a activelor cumpãrate, care includ, în general, atît active corporale, cît şi active necorporale, cum ar fi: experienta acumulatã de vinzator sau know-how al acestuia.
Restrictionarile auxiliare nu numai ca sînt în legatura directa cu concentrarea economicã, dar sînt şi necesare pentru realizarea concentrarii, deoarece, în absenta acestora, ar exista motive rezonabile ca vînzarea agentului economic sau a unei pãrţi din acesta sa nu poatã fi infaptuita în mod satisfãcãtor. În vederea preluãrii şi utilizãrii complete a unui anumit patrimoniu transferat, achizitorul trebuie sa fie capabil sa beneficieze, într-o anumitã mãsura, de protecţie impotriva acţiunilor concurentiale ale vinzatorului, în vederea cistigarii încrederii clienţilor şi pentru asimilarea şi exploatarea tehnologiei şi/sau a know-how.
Asemenea protecţie, în general, nu este consideratã ca necesarã atunci cînd transferul de facto este limitat la elemente fizice de patrimoniu (cum ar fi terenul, construcţiile sau echipamentele) sau la dreptul de proprietate industriala şi comercialã exclusiva, întrucît deţinãtorii acestora pot întreprinde imediat acţiuni impotriva încãlcãrii prin transfer a unor asemenea drepturi obţinute.
O astfel de interdicţie a concurentei este justificatã totuşi prin obiectivul legitim presupus de realizarea concentrarii economice, dacã durata ei, spaţiul geografic de aplicare, subiectul material şi persoanele implicate nu depãşesc ceea ce este necesar, în mod rezonabil, pentru înfãptuirea concentrarii.
93. Cu privire la durata acceptabilã a interdicţiei concurentei, o perioada de 5 ani este recunoscuta drept corespunzãtoare atunci cînd transferul include tehnologia şi know-how al unui agent economic, iar o perioada de 2 ani este recunoscuta drept corespunzãtoare atunci transferul include numai know-how. Acestea nu sînt totuşi reguli absolute. Interdicţia pe o perioada mai îndelungatã poate fi acceptatã în împrejurãri specifice, atunci cînd, de exemplu, pãrţile pot demonstra ca fidelitatea clienţilor va persista pe o perioada mai lungã de 2 ani sau ca ciclul de viata economicã a produselor implicate este mai lung de 5 ani şi trebuie luat în considerare la transferul de know-how.
94. Aria geograficã în clauza de nonconcurenta trebuie sa fie limitatã la aria pe care vinzatorul a stabilit-o pentru produsele sau serviciile respective înainte de transfer.
Nu apare necesar în mod obiectiv ca achizitorul sa fie protejat de concurenta vinzatorului în teritoriile în care acesta nu a patruns anterior transferului.
95. Clauza de nonconcurenta trebuie limitatã la produse şi servicii care formeazã activitatea economicã a agentului economic implicat în achizitionare. În particular, în cazul unui transfer parţial de patrimoniu, nu este justificat ca achizitorul sa fie protejat de concurenta vinzatorului pentru produsele sau serviciile care constituie activitãţi reţinute de vinzator dupã transfer.
Nici o protecţie a vinzatorului nu constituie o restrictionare auxiliara şi, prin urmare, aceasta trebuie examinata în baza art. 5 şi 6 din lege.
Licentierea drepturilor de proprietate industriala şi comercialã şi a
know-how
96. Realizarea transferului unui agent economic sau al unei pãrţi a unui agent economic include, în general, transferul cãtre achizitor al patrimoniului în vederea exploatãrii depline a acestuia, în acest scop transferindu-se şi drepturile de proprietate industriala şi comercialã sau know-how. Vinzatorul poate rãmâne proprietarul acestor drepturi, în vederea exploatãrii acestora pentru alte activitãţi decît cele transferate. În aceste cazuri, mijloacele uzuale care conferã achizitorului garanţia folosirii depline a patrimoniului transferat sînt încheierea de acorduri de licentiere a marcilor (patentelor) şi/sau a know-how.
97. Licentierea simpla sau exclusiva a patentelor, a drepturilor similare şi a know-how, precum şi contractele pentru acordarea acestor licenţe pot fi acceptate ca necesare pentru înfãptuirea tranzacţiei. Acestea pot fi limitate la anumite domenii de utilizare, în mãsura în care corespund activitãţilor agentului economic transferat. În mod normal, nu va fi necesar ca asemenea licenţe sa includã limitãri teritoriale pentru fabricare.
98 Licentele pot fi acordate pe intreaga durata de existenta a patentelor sau a drepturilor similare ori pe durata de viata economicã normalã a know-how. Întrucît astfel de licenţe sînt echivalente, din punct de vedere economic, cu un transfer parţial de drepturi, ele nu trebuie limitate în timp.
99. Restrictionarile prin acordurile de licenta, altele decît cele prevãzute mai sus, sînt în afarã prezentului regulament şi trebuie examinate în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (2) şi (3) din lege, respectiv pe baza cererii individuale de exceptare sau pe baza notificãrii, prin acordarea beneficiului exceptarii pe categorii pentru acorduri de licentiere a plantelor şi/sau a know-how de la interdicţia prevãzutã la art. 5 alin. (1) din lege.
Acorduri de cumpãrare şi livrare
100. În unele cazuri, transferul unui agent economic sau al unei pãrţi din acesta poate implica întreruperea relaţiilor traditionale ale aprovizionarii şi livrãrii interne, care rezulta din integrarea anterioarã a activitãţilor în cadrul entitatii economice a vinzatorului.
Pentru a face posibila divizarea unitãţii economice a vinzatorului şi transferul parţial al patrimoniului cãtre achizitor în condiţii rezonabile, este necesar adesea sa se menţinã legãturi între vinzator şi achizitor, cel puţin pentru o perioada de tranzitie. Acest obiectiv este realizatã în mod normal prin încheierea de acorduri de cumpãrare şi livrare între vinzator şi achizitor. Ţinînd seama de situaţia rezultatã din divizarea entitatii economice a vinzatorului, obligaţiile care pot conduce la restrictionari ale concurentei pot fi recunoscute ca restrictionari auxiliare. Ele pot fi în favoarea vinzatorului sau a achizitorului.
101. Scopul legitim al unor astfel de obligaţii poate fi asigurarea continuitãţii livrãrii cãtre una sau alta dintre pãrţi a produselor necesare pentru activitãţile reţinute (pentru vinzator) sau preluate (pentru achizitor). Exista deci motive de recunoaştere, pentru o perioada de tranzitie, a necesitãţii de îndeplinire a obligaţiilor de livrare în scopul garantarii cantitãţilor livrate anterior în cadrul întreprinderii integrate a vinzatorului sau pentru a face posibila ajustarea lor în conformitate cu dezvoltarea pieţei.
Scopul lor poate fi, de asemenea, sa prevadã continuitatea folosirii canalelor de distribuţie de cãtre una sau alta dintre pãrţi, asa cum erau asigurate anterior în cadrul entitatii economice unice.
Pentru acelaşi motiv, prevederea obligaţiilor pentru cantitãţi convenite, care pot fi modificate în baza unei clauze de variatie, poate fi recunoscuta ca necesarã.
102. Nu poate exista o justificare generalã pentru obligaţiile de cumpãrare sau de vînzare exclusiva.
În afarã unor circumstanţe excepţionale, ca de exemplu cele rezultate din absenta unei pieţe sau din specificitatea produselor, o astfel de exclusivitate nu este necesarã în mod obiectiv pentru a permite implementarea unei concentrari sub forma transferului unui agent economic sau al unei pãrţi a unui agent economic.
În orice eventualitate, agenţii economici implicaţi sînt obligaţi sa ia în considerare, dacã nu exista o alta soluţie pentru atingerea scopului urmãrit, acordurile pentru cantitãţi convenite, care sînt mai puţin restrictive pentru concurenta decît exclusivitatea.
103. În ceea ce priveşte durata obligaţiilor de aprovizionare şi livrare, aceasta trebuie limitatã la perioada necesarã pentru încetarea relaţiilor de dependenta. Durata unei astfel de perioade trebuie justificatã obiectiv.
Evaluarea restrictionarilor auxiliare în cazul achiziţionãrii în comun
104. Regulamentul privind autorizarea concentrarilor economice se aplica şi acordurilor al cãror scop unic este împãrţirea patrimoniului imediat dupã achizitionare.
Este cazul în care doi sau mai mulţi agenţi economici convin sa achizitioneze în comun un agent economic, în special pe calea licitaţiilor publice sau a concursului de oferte, dacã obiectul acordului este împãrţirea imediata, între agenţii economici achizitori, a agentului economic sau a patrimoniului achiziţionat. În acest scop, un acord pentru prezentarea unei oferte comune a agenţilor economici implicaţi în achiziţionarea controlului în comun şi pentru abţinerea de la prezentarea de oferte separate, concurentiale, pentru achiziţionarea agentului economic respectiv, poate fi considerat ca o restrictionare auxiliara.
105. Restrictionarile limitate la punerea în aplicare a divizãrii patrimoniului achiziţionat şi controlat în comun trebuie considerate în legatura directa şi ca necesare implementarii concentrarilor economice realizate de fiecare agent economic implicat prin preluarea partii corespunzãtoare din agentul economic sau din patrimoniul împãrţit. Aceste restrictionari sînt cuprinse în acordul dintre pãrţi pentru achiziţionarea controlului în comun al agentului economic în cauza, în vederea împãrţirii între ei a patrimoniului agentului economic achiziţionat, respectiv a facilitãţilor de producţie, a reţelelor de distribuţie şi a marcilor de comerţ ale acestuia.
Realizarea acestei împãrţiri nu poate sa conducã, în nici o circumstanţã, la coordonarea comportamentului de piata viitor al agenţilor economici achizitori.
În mãsura în care astfel de divizare implica dezmembrarea entitatii economice existente anterior, aranjamentele care o fac posibila în condiţii rezonabile, respectiv cît mai repede posibil dupã achiziţionarea controlului în comun, sînt considerate restrictionari auxiliare.
Evaluarea restrictionarilor auxiliare în cazul societãţilor în comun
concentrative
106. Evaluarea trebuie sa ia în considerare particularitãţile societãţilor în comun concentrative, care constau în crearea unei entitãţi economice autonome care exercita pe termen lung toate funcţiile unui agent economic şi absenta coordonãrii comportamentului concurential între societãţile-mama şi între acestea şi societatea în comun.
Aceste condiţii implica, în principiu, retragerea societãţilor-mama de pe piata desemnatã pentru societatea în comun şi, prin aceasta, disparitia lor în calitate de concurenţi actuali sau potenţiali ai noii entitãţi.
Obligaţii de nonconcurenta
107. În mãsura în care interdicţia pentru societãţile-mama care concureazã cu societatea în comun are ca scop retragerea realã pe termen lung a societãţilor-mama de pe piata desemnatã pentru societatea în comun, aceasta va fi recunoscuta ca o restrictionare auxiliara concentrarii.
Licentierea drepturilor de proprietate industriala şi comercialã şi a
know-how
108. Crearea unei noi societãţi în comun concentrative implica în mod obişnuit transferul tehnologiei necesare pentru desfãşurarea activitãţii stabilite, sub forma transferului patentelor şi al know-how respectiv. Atunci cînd societãţile-mama intenţioneazã totuşi sa retina drepturile asupra tehnologiei, în special în scopul exploatãrii ei în alte domenii de utilizare, transferul tehnologiei şi/sau al know-how cãtre societatea în comun poate fi facuta pe calea licenţelor.
Astfel de licenţe pot fi exclusive, fãrã a fi limitate ca durata sau teritoriu, pentru a servi numai ca înlocuitor al transferului drepturilor de proprietate. Ele trebuie considerate, prin urmare, necesare pentru implementarea concentrarii, constituind o restrictionare auxiliara.
Obligaţii de cumpãrare şi livrare
109. Dacã societãţile-mama rãmîn prezente pe piata din amonte sau din aval fata de piata societãţii în comun, orice acorduri de cumpãrare sau livrare trebuie examinate în conformitate cu principiile aplicabile în cazul transferului unui agent economic.
PARTEA a II-a
Investigarea operaţiunilor de concentrare economicã
CAP. 1
Investigarea şi emiterea deciziilor finale
1. Procedura de investigare şi de audiere
1.1. Consiliul Concurentei, respectiv Oficiul Concurentei, poate porni investigaţii:
a) din oficiu;
b) la primirea unei cereri sau plingeri privind încãlcarea prevederilor art. 13 şi/sau ale art. 16 din lege;
c) în condiţiile pct. 9.1. lit. c) din instrucţiunile privind notificarea concentrarilor economice.
Pornirea unei investigaţii, în condiţiile pct. 1.1. lit. a) şi b), este dispusã de cãtre preşedintele Consiliului Concurentei, respectiv de şeful Oficiului Concurentei, iar în condiţiile pct. 1.1. lit. c), de cãtre preşedintele Consiliului Concurentei. Prin decizia de deschidere a unei investigaţii, Consiliul Concurentei va hotãrî desfãşurarea investigatiei de cãtre Consiliul Concurentei sau va hotãrî asupra urmãririi efective a deciziilor sale de cãtre Oficiul Concurentei.
1.2. Investigatia va fi condusã de cãtre un raportor desemnat de preşedintele Consiliului Concurentei, respectiv de şeful Oficiului Concurentei.
1.3. Raportorul desemnat instrumenteaza toate actele procedurii de investigatie, propune preşedintelui Consiliului Concurentei, respectiv şefului Oficiului Concurentei, dispunerea mãsurilor care sînt de competenta acestora şi este rãspunzãtor pentru întocmirea raportului asupra investigatiei, comunicarea lui pãrţilor în cauza, primirea observaţiilor şi prezentarea raportului în plenul Consiliului Concurentei.
1.4. Orice procedura de investigare necesarã audierii agenţilor economici participanţi la concentrarea economicã, inclusiv a celui care vinde şi a agentului economic care face obiectul achiziţionãrii. Audierea este dispusã de preşedintele Consiliului Concurentei, respectiv de şeful Oficiului Concurentei. Aceştia pot admite şi audierea, la cerere, a oricãrei persoane fizice sau juridice care declara ca deţine date şi informaţii relevante pentru stabilirea adevaratelor condiţii în care urmeazã a se realiza concentrarea economicã investigata (cum ar fi: furnizori, agenţi economici concurenţi, clienţi, membri ai organelor de administraţie sau de conducere ale pãrţilor implicate sau reprezentanţi ai salariaţilor agenţilor economici implicaţi).
1.5. Cu minimum 30 de zile înainte de data fixatã de Consiliul Concurentei pentru audiere, o copie de pe raportul asupra investigatiei va fi transmisã pentru luare la cunostinta:
a) pãrţilor participante la concentrarea economicã, a cãror audiere a fost dispusã;
b) persoanelor şi agenţilor economici a cãror audiere a fost admisã la cererea acestora şi dacã preşedintele Consiliului Concurentei apreciazã ca este util în interesul cauzei.
În adresa de remitere a copiei de pe raportul de investigatie, Consiliul Concurentei va indica termenul pînã la care pãrţile respective vor putea prezenta observaţiile lor.
În comentariile lor scrise, pãrţile sus-menţionate pot expune toate aspectele semnificative pentru cazul investigat şi pot ataşa orice document relevant, ca dovada a faptelor susţinute.
1.6. Persoanele fizice şi juridice a cãror audiere a fost dispusã, respectiv admisã, vor fi citate pentru audiere la data stabilitã de Consiliul Concurentei, precizîndu-se ora şi locul de desfãşurare.
Neprezentarea la audiere, precum şi refuzul de a face depozitii nu constituie impedimente pentru continuarea procedurii de finalizare a investigatiei.
1.7. Audierile vor fi fãcute în plenul Consiliului Concurentei, dupã prezentarea de cãtre raportor a raportului asupra operaţiunii de concentrare economicã investigata, completat cu eventualele observaţii ale pãrţilor. Audierile vor fi fãcute separat sau, dupã caz, în prezenta altor persoane citate, în care caz se va acorda atenţia cuvenitã intereselor legitime ale agenţilor economici implicaţi, pentru pãstrarea secretelor lor de afaceri. Depozitiile fãcute de fiecare persoana audiatã vor fi consemnate în scris şi semnate de persoana respectiva sau vor fi înregistrate pe banda magnetica.
1.8. Preşedintele Consiliului Concurentei poate permite pãrţilor în cauza consultarea dosarului la secretariatul Consiliului Concurentei şi obţinerea, contra cost, de copii şi extrase de pe actele procedurii de investigatie.
Documentele, datele şi informaţiile din dosarul cauzei, care prezintã caracter de secret de stat ori sînt confidenţiale, nu sînt accesibile pentru consultare ori pentru obţinerea de copii sau de extrase decît prin decizia preşedintelui Consiliului Concurentei.
Dispoziţiile de mai sus, referitoare la consultarea dosarului, sînt aplicabile asociaţilor şi directorilor executivi ai entitatilor economice participante la concentrare, în mãsura în care aceştia justifica în cauza un interes legitim.
2. Realizarea concentrarilor economice
2.1. Pînã la luarea de cãtre Consiliul Concurentei a unei decizii cu privire la concentrarea economicã notificatã, agenţii economici implicaţi pot lua numai acele mãsuri legate de concentrare, care nu sînt ireversibile şi nu modifica definitiv structura pieţei.
2.2. Concentrarile economice vor putea fi aplicate numai în urmãtoarele situaţii:
a) la primirea de cãtre pãrţile notificatoare a deciziei de admitere, respectiv a deciziei de neobiectiune, emisã de Consiliul Concurentei în condiţiile pct. 9.1. lit. a) şi b) din Instrucţiunile privind notificarea concentrarilor economice;
b) în condiţiile pct. 9.3. din Instrucţiunile privind notificarea concentrarilor economice;
c) la primirea deciziei în condiţiile pct. 3.1. lit. b) şi c).
2.3. Prevederile prezentului articol nu vor impiedica desfãşurarea unei licitaţii publice sau achiziţionarea controlului pe baza de oferta publica în condiţiile notificãrii în prealabil la Consiliul Concurentei, cu condiţia ca drepturile de vot aferente participãrii obţinute sa nu fie exercitate, mai ales la numirea de membri în organele de administrare, conducere executivã, supraveghere şi control ale agentului economic la care deţin controlul, decît în scopul salvgardarii valorii integrale a acestei investiţii, iar nu pentru a determina direct sau indirect comportamentul concurential al agentului economic controlat. Concentrarea economicã devine efectivã în acest caz numai dupã primirea deciziei finale de autorizare emise de Consiliul Concurentei.
3. Deciziile finale emise de Consiliul Concurentei în urma investigarii concentrarilor economice notificate
3.1. În termen de maximum 5 luni de la data la care notificarea unei operaţiuni a devenit efectivã, iar pentru operaţiunea respectiva de concentrare economicã s-a emis o decizie de deschidere a investigatiei (conform pct. 9.1. lit. c) din Instrucţiunile privind notificarea concentrarilor economice), dupã încheierea investigatiei, dupã audierea pãrţilor şi dupã evaluarea operaţiunii, Consiliul Concurentei va emite decizia finala, dupã cum urmeazã:
a) decizie de refuz, dacã prin operaţiunea respectiva de concentrare economicã se creeazã sau se consolideaza o poziţie dominanta care conduce sau ar putea conduce la restrîngerea, înlãturarea sau denaturarea semnificativã a concurentei pe piata româneascã sau pe o parte a acesteia.
b) decizie de autorizare, dacã prin operaţiunea respectiva de concentrare economicã nu se creeazã şi nu se consolideaza o poziţie dominanta care conduce sau ar putea conduce la restrîngerea, înlãturarea sau denaturarea semnificativã a concurentei pe piata româneascã sau pe o parte a acesteia;
c) decizie de autorizare condiţionatã, prin care se stabilesc obligaţiile şi/sau condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru autorizarea operaţiunii de concentrare economicã în cauza, dacã operaţiunea respectiva, cu unele modificãri, ar putea fi compatibila cu un mediu concurential normal.
Deciziile luate în acest caz vor avea la baza şi analiza restrictionarilor auxiliare, care pot afecta mediul concurential, dar care sînt legate direct şi sînt necesare pentru aplicarea concentrarii.
Deciziile emise de Consiliul Concurentei pot fi revocate şi concentrarea economicã se suspenda automat, în situaţia în care pãrţile implicate în concentrarea economicã nu îşi îndeplinesc obligaţiile asumate - menţionate în decizia de autorizare condiţionatã - de modificare a planului iniţial al concentrarii.
3.2. Secretariatul Consiliului Concurentei va comunica, în scris, pãrţilor care au înaintat notificarea, decizia finala luatã în condiţiile pct. 3.1. lit. a), b) sau c).
3.3. În cazul în care Consiliul Concurentei nu a luat nici o decizie în condiţiile pct. 3.1., operaţiunea de concentrare economicã notificatã va putea avea loc, dreptul Consiliului Concurentei de a porni o investigatie şi de a lua o decizie, dacã şi atunci cînd considera necesar, raminind rezervat.
3.4. Deciziile emise conform pct. 9.1. din Instrucţiunile privind notificarea concentrarilor economice şi pct. 3.1. de mai sus pot fi atacate în contencios administrativ la Curtea de Apel Bucureşti în termen de 30 de zile de la data comunicãrii cãtre pãrţi. Preşedintele instanţei poate ordonã, la cerere, suspendarea executãrii deciziei atacate.
3.5. Decizia emisã cu privire la operaţiunea de concentrare în care este implicata o regie autonomã va fi notificatã şi ministrului de resort. În termen de 30 de zile de la notificarea deciziei, Guvernul, la propunerea ministrului de resort, poate lua, pe rãspunderea sa, o decizie diferita de cea a Consiliului Concurentei, pentru ratiuni de interes public general. Decizia este executorie şi va fi publicatã, împreunã cu decizia Consiliului Concurentei, în Monitorul Oficial al României.
CAP. 2
Sancţiuni
4. Sancţiuni
4.1. Constituie contravenţii şi sînt sancţionate, potrivit art. 55 din lege, cu amenda de la 2 milioane la 100 milioane lei, urmãtoarele fapte, dacã nu sînt sãvîrşite în astfel de condiţii încît sa fie considerate, potrivit legii penale, infracţiuni:
a) omisiunea notificãrii unei concentrari economice care depãşeşte pragul valoric prevãzut de lege;
b) furnizarea de informaţii inexacte sau incomplete prin notificarea concentrarii economice.
4.2. Urmãtoarele contravenţii se sancţioneazã, potrivit art. 56 din lege, cu amenda de la 5 milioane lei la 250 milioane lei, iar pentru agenţii economici cu o cifra de afaceri de peste 2,5 miliarde lei, cu amenda în suma de pînã la 10% din cifra de afaceri:
a) realizarea de concentrari economice care, avînd ca efect crearea sau consolidarea unei poziţii dominante, conduc sau ar putea conduce la restrîngerea, înlãturarea sau denaturarea semnificativã a concurentei pe piata româneascã sau pe o parte a acesteia;
b) încheierea unei operaţiuni de concentrare economicã cu încãlcarea prevederilor art. 16 alin. (4) din lege;
c) începerea unei acţiuni de concentrare economicã, declarata incompatibilã cu prevederile legii, printr-o decizie a Consiliului Concurentei;
d) neîndeplinirea unei obligaţii sau a unei condiţii impuse printr-o decizie luatã în conformitate cu prevederile legii.
4.3. Individualizarea sancţiunilor prevãzute la pct. 4.1. şi 4.2. se va face ţinînd seama de gravitatea faptei şi a consecinţelor sale asupra concurentei, dupã criteriile cifrei de afaceri a contravenientului şi ale cotei de piata deţinute de acesta, gradate pe transe conform normelor adoptate de Consiliul Concurentei.
4.4. Consiliul Concurentei, respectiv Oficiul Concurentei, poate obliga, potrivit prevederilor art. 59 alin. (2) din lege, prin decizie, pe agenţii economici sau asociaţiile de agenţi economici la plata unor amenzi cominatorii în suma de pînã la 750.000 lei pentru fiecare zi de intirziere, calculatã de la data stabilitã prin decizie, pentru a-i determina:
a) sa respecte prevederile art. 13 din lege;
b) sa aplice mãsurile enunţate printr-o decizie luatã de Consiliul Concurentei, conform prevederilor pct. 3.1. lit. c).
4.5. Contravenţiile la lege se constata de cãtre personalul de control împuternicit de Consiliului Concurentei, respectiv de Oficiul Concurentei.
Sancţiunile pentru contravenţiile prevãzute la pct. 4.1. lit. b) şi la pct. 4.2. lit. d) se aplica de cãtre personalul de control împuternicit.
Sancţiunile pentru contravenţiile prevãzute la pct. 4.1. lit. a) şi pct. 4.2. lit. a), b) şi c), precum şi amenzile cominatorii prevãzute la paragraful 4.4. se aplica de cãtre comisiile Consiliului Concurentei sau, dupã caz de Oficiul Concurentei, prin decizie.
Impotriva deciziilor luate de comisiile Consiliului Concurentei sau, dupã caz, de Oficiul Concurentei se poate face plîngere, în termen de 15 zile de la notificarea deciziei, la preşedintele Consiliului Concurentei, respectiv la şeful Oficiului Concurentei, care se pronunţa prin decizie motivatã.
Deciziile preşedintelui Consiliului Concurentei, respectiv ale şefului Oficiului Concurentei, luate în condiţiile alineatului de mai sus, pot fi atacate în fata Sectiei de contencios administrativ a Curţii Supreme de Justiţie, în termen de 15 zile de la primirea notificãrii deciziei.
4.6. Contravenţiilor prevãzute la pct. 4.1. lit. b) şi la pct. 4.2. lit. d) li se aplica prevederile <>Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, cu excepţia art. 25-27.
CAP. 3
Prevederi diverse
5. Confidenţialitatea informaţiilor
Orice persoana care utilizeazã sau divulga, în alte scopuri decît cele prevãzute de lege, documente sau informaţii cu caracter de secret profesional, primite sau de care a luat cunostinta în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu sau în legatura cu serviciul, rãspunde potrivit legii penale, putind fi obligatã şi la repararea prejudiciului cauzat.
Pãstrarea secretului profesional nu impiedica publicarea de informaţii generale sau de rapoarte ce nu conţin şi secretele profesionale ale agenţilor economici implicaţi în acţiunea de concentrare.
6. Stabilirea termenului pentru modificarea planului de concentrare
Pentru modificarea planului concentrarii economice notificate, în asa fel ca aceasta sa poatã deveni compatibila cu un mediu concurential normal, în condiţiile unei decizii de autorizare condiţionatã [pct. 3.1. lit. c) din prezentul regulament], Consiliul Concurentei va stabili un termen adecvat.
7. Transmiterea documentelor
7.1. Transmiterea documentelor şi citaţiilor de cãtre Consiliul Concurentei, destinatarilor, poate fi efectuatã pe una dintre urmãtoarele cai:
a) personal, contra semnatura de primire (numãr de înregistrare);
b) scrisoare recomandatã;
c) telefax;
d) telex;
e) posta electronica, cu confirmare de primire.
7.2. Prevederile pct. 7.1. lit. a) şi b) se aplica şi pentru transmiterea, la Consiliul Concurentei, a documentelor, de cãtre pãrţile notificatoare, de cãtre alte pãrţi implicate sau de cãtre terţi, alte informaţii putind fi transmise şi prin cãile menţionate la lit. c), d) sau e).
7.3. Cînd un document sau o citaţie este trimisa prin telefax, telex sau posta electronica, se considera ca a fost primit de destinatar în ziua în care a fost transmis.
PARTEA a III-a
Instrucţiuni privind notificarea concentrarilor economice
CAP. 1
Notificarea prealabilã a concentrarilor economice
1. Pãrţile obligate sa înainteze notificãri
1.1. Concentrarile economice care depãşesc pragul valoric prevãzut de lege sînt supuse controlului şi vor fi notificate Consiliului Concurentei.
Pãrţile obligate sa înainteze notificãri sînt:
a) în cazul concentrarilor economice realizate printr-un acord - fiecare dintre pãrţile interesate;
b) în celelalte cazuri - agentul economic care a initiat concentrarea economicã.
În cazul concentrarilor economice care urmeazã sa aibã loc prin achiziţionarea controlului în cadrul unei licitaţii publice sau al unui concurs de oferte, organizate pentru vînzarea unui agent economic sau a unor pãrţi din acesta, notificarea va fi facuta de cãtre agenţii economici participanţi, în calitate de potenţiali cumpãrãtori, în termen de cel mult 7 zile de la data depunerii ofertelor pentru licitaţie, respectiv pentru concursul de oferte organizat de vinzator.
1.2. Atunci cînd notificãrile sînt semnate de reprezentanţi ai pãrţilor obligate sa înainteze notificãri, aceşti reprezentanţi trebuie sa prezinte împuterniciri scrise în acest sens.
1.3. Notificãrile pentru operaţiunile de concentrare economicã prin achiziţionarea controlului în comun vor fi prezentate de cãtre un reprezentant autorizat sa transmitã şi sa primeascã documente în numele tuturor pãrţilor semnatare ale notificãrii.
2. Publicarea notificãrilor
Atunci cînd Consiliul Concurentei constata ca o concentrare economicã notificatã prezintã un interes public major, va putea publica notificarea primitã, indicind numele pãrţilor, natura concentrarii, sectoarele economice implicate şi data primirii notificãrii.
Eventualele completãri sau modificãri ale informaţiilor care privesc concentrarea economicã respectiva vor putea fi, de asemenea, publicate.
Consiliul Concurentei va tine seama de interesul legitim al agenţilor economici implicaţi privind pãstrarea secretului de afaceri al acestora.
3. Prezentarea notificãrilor
3.1. Notificãrile vor fi înaintate Consiliului Concurentei prin formularul prezentat în anexa. Notificãrile în comun vor fi fãcute prin acelaşi formular.
3.2. Fiecare notificare va fi înaintatã Consiliului Concurentei în 5 (cinci) exemplare, la adresa indicatã în formular. Documentele anexate la formular vor fi în original şi/sau în copii, copiile fiind certificate, pentru conformitate, de cãtre pãrţile care notifica.
3.3. O data cu prezentarea notificãrii, agenţii economici implicaţi vor face dovada plãţii tarifului de notificare.
4. Informaţiile şi documentele care trebuie furnizate
4.1. Notificãrile vor cuprinde informaţiile, inclusiv documentele, cerute în formular.
Informaţiile trebuie sa fie exacte şi complete, cuprinzînd schimbãrile de drept şi de fapt care se produc prin operaţiunea notificatã.
4.2. În situaţia comunicãrii de informaţii inexacte sau incomplete, notificarea nu va fi consideratã efectivã decît dupã completarea şi/sau corectarea ei.
4.3. Pentru concentrarile economice în cazul cãrora cota de piata a noii entitãţi economice rezultate nu depãşeşte 20%, pãrţile în cauza pot solicita Consiliului Concurentei permisiunea de a prezenta notificarea în forma simplificata, care include informaţiile din cap. I-V din formular.
Pãrţile care urmeazã sa înainteze notificarea sînt sfatuite sa consulte Consiliul Concurentei cu privire la posibilitatea notificãrii în forma redusã. Acordul în acest sens este dat, în scris, de departamentul în sfera cãruia se include operaţiunea de concentrare avutã în vedere.
5. Data efectivã a notificãrii
Notificãrile vor deveni efective de la data la care sînt înregistrate la Consiliul Concurentei, cu excepţia cazurilor în care informaţiile cuprinse în notificare sînt inexacte sau incomplete.
În aceste cazuri, Consiliul Concurentei va informa, în scris, pãrţile care au înaintat notificarea şi va stabili un termen limita corespunzãtor pentru completarea informaţiilor; notificarea devine efectivã la data la care informaţiile suplimentare primite şi înregistrate la Consiliul Concurentei sînt exacte şi complete.
6. Schimbarea caracterului notificãrii
Atunci cînd Consiliul Concurentei constata ca operaţiunea notificatã nu constituie o concentrare economicã în înţelesul legii, va informa asupra acestui fapt, în scris, pãrţile notificatoare sau pe reprezentantul lor comun.
În astfel de cazuri, cum ar fi înfiinţarea unei societãţi în comun de cooperare cu caracter structural, pãrţile care au înaintat notificarea pot solicita Consiliului Concurentei acordarea unei dispense individuale, caz în care se urmeazã procedura corespunzãtoare prevãzutã în Regulamentul pentru aplicarea prevederilor <>art. 5 şi 6 din Legea concurentei nr. 21/1996 , privind practicile anticoncurentiale.
CAP. 2
Termenele pentru examinarea notificãrilor, emiterea deciziilor şi iniţierea
procedurilor
7. Începutul perioadei
Perioadele de 30 de zile şi de maximum 5 luni, la care se referã legea, încep sa curgã din ziua care urmeazã datei la care notificarea a devenit electiva.
8. Sfîrşitul perioadei
8.1. Perioada de 5 luni se va încheia la sfîrşitul zilei care, în luna a cincea, cade în aceeaşi data ca şi ziua în care a început sa curgã perioada. Cînd o astfel de zi nu exista în luna a cincea, perioada se va încheia la sfîrşitul ultimei zile din luna a cincea.
8.2. Cînd ultima zi a perioadei nu este o zi lucrãtoare, perioada se va încheia la sfîrşitul urmãtoarei zile lucrãtoare.
8.3. Perioada de 30 de zile, respectiv de 5 luni, va fi suspendatã, în mod excepţional, atunci cînd pãrţile implicate nu rãspund, nu rãspund complet şi corect, refuza sa colaboreze la procesul de investigatie sau omit sa informeze despre eventualele modificãri ivite pe parcurs ale informaţiilor cuprinse în notificare.
9. Examinarea notificãrilor, iniţierea procedurii de investigare şi emiterea
deciziilor
9.1. În termen de 30 de zile de la data la care notificarea a devenit efectivã, Consiliul Concurentei va examina operaţiunea de concentrare economicã şi va proceda astfel:
a) va emite o decizie de admitere, cînd va ajunge la concluzia ca operaţiunea de concentrare economicã notificatã nu contravine legii;
b) va emite o decizie de neobiectiune, cînd va constata ca, deşi operaţiunea de concentrare economicã notificatã cade sub incidenta legii, nu exista motive pentru a fi refuzatã;
c) va emite o decizie de deschidere a unei investigaţii, cînd va constata ca operaţiunea de concentrare economicã notificatã cade sub incidenta legii şi prezintã îndoieli serioase privind compatibilitatea cu un mediu concurential normal.
9.2. Consiliul Concurentei va comunica, în scris, pãrţile care au înaintat notificarea, decizia de deschidere a unei investigaţii.
9.3. În cazul în care Consiliul Concurentei nu ia o decizie în termenul fixat la pct. 9.1., operaţiunea de concentrare economicã notificatã poate avea loc, dreptul Consiliului Concurentei de a porni o investigatie şi de a lua o decizie, atunci cînd considera necesar, raminind rezervat.
Deciziile emise de Consiliul Concurentei în condiţiile pct. 9.1. lit. a) şi b) pot fi revocate atunci cînd au fost luate pe baza unor informaţii incorecte sau false, furnizate prin notificare sau primite ca urmare a solicitãrii de informaţii suplimentare de cãtre Consiliul Concurentei.
PARTEA a IV-a
Modul de prezentare a notificãrii unei concentrari economice
PRECIZĂRI
privind modul de notificare şi de completare a formularului pentru
notificarea concentrarilor economice în baza <>Legii concurentei nr. 21/1996
A. Scopul formularului
Formularul pentru notificarea concentrarilor economice precizeazã informaţiile care trebuie furnizate de cãtre un agent economic sau de mai mulţi agenţi economici atunci cînd notifica o concentrare economicã.
Pãrţile care urmeazã sa înainteze notificarea sînt sfatuite sa consulte Consiliul Concurentei cu privire la posibilitatea adoptãrii notificãrii în forma simplificata, în condiţiile precizate la lit. C de mai jos, renuntindu-se astfel la furnizarea anumitor informaţii care nu ar fi absolut necesare pentru examinarea operaţiunii.
B. Necesitatea unei notificãri corecte şi complete
Toate informaţiile cerute în formular trebuie sa fie corecte şi complete; furnizarea, prin notificarea facuta, a unor informaţii inexacte sau incomplete reprezintã contravenţie şi este sancţionatã cu amenda.
În cazul furnizarii unor informaţii incomplete sau inexacte, Consiliul Concurentei va informa, în scris, pãrţile notificatoare sau pe reprezentanţii acestora. Notificarea va deveni efectivã numai la data la care informaţiile complete şi corecte sînt primite de Consiliul Concurentei.
C. Notificarea în forma simplificata
În cazul în care, printr-o operaţiune de concentrare economicã, cota de piata detinuta de entitatea economicã rezultatã din concentrare este de maximum 20%, pãrţile în cauza pot solicita Consiliului Concurentei permisiunea prezentãrii notificãrii în forma simplificata. În aceasta forma simplificata, notificarea trebuie sa conţinã informaţiile prevãzute în cap. I-V din formular.
Informaţiile cuprinse în anexa la formular trebuie înaintate în cazul în care cota pe piata relevanta a entitatii economice, rezultatã din concentrare, este peste limita de 20% sus-menţionatã sau în cazul în care Consiliul Concurentei considera ca, date fiind particularitãţile pieţei relevante în cauza, informaţiile din anexa sînt necesare în vederea evaluãrii corecte a operaţiunii de concentrare economicã.
D. Cine trbuie sa notifice
În cazul unei fuzionari, notificarea se face de cãtre participanţii la fuzionarea proiectata/preconizata.
În cazul în care concentrarea economicã se realizeazã în cadrul unei operaţiuni de achizitionare a controlului în comun asupra unui agent economic, notificarea va fi facuta împreunã de cãtre pãrţile care achiziţioneazã controlul în comun.
În cazul achiziţionãrii pachetului de acţiuni (pãrţi sociale) de control de cãtre alt agent economic, notificarea trebuie facuta de agentul economic achizitor.
În cazul unei licitaţii publice, respectiv al unui concurs de oferte pentru vînzarea unui agent economic sau a unor pãrţi din acesta, notificarea va fi facuta de cãtre cei care liciteaza.
Fiecare parte care întocmeşte notificarea este responsabilã pentru exactitatea şi corectitudinea informaţiilor furnizate.
E. Cum se face notificarea
Informaţiile cerute trebuie sa fie completate conform capitolelor şi punctelor cuprinse în formular; la acestea se anexeazã documentele justificative.
Documentele solicitate pot fi original sau în copii certificate. Notificarea se face prin înaintarea formularului de notificare în 5 (cinci) exemplare şi a 5 (cinci) seturi de copii de pe documentele justificative anexate.
Notificarea trebuie expediatã prin posta, recomandat sau prezentatã prin curier, în timpul programului normal de lucru al Consiliului Concurentei.
F. Confidenţialitatea
În conformitate cu prevederile art. 65 din lege, oficialitatile şi ceilalţi funcţionari ai Consiliului Concurentei sînt rãspunzãtori potrivit legii penale, putind fi obligaţi şi la repararea prejudiciului cauzat prin utilizarea sau divulgarea, în alte scopuri decît cele ale îndeplinirii procedurii de examinare a concentrarii economice notificate, a documentelor sau informaţiilor cu caracter de secret profesional, primite sau de care au luat cunostinta în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu sau în legatura cu serviciul.
Aceste prevederi se aplica, pentru pãstrarea confidenţialitãţii, şi pãrţilor notificatoare şi celorlalte pãrţi implicate prin procedura de audiere.
În cazul în care partea sau pãrţile notificatoare considera ca interesele lor ar fi atinse, dacã anumite informaţii dintre cele cerute în notificare ar fi comunicate sau fãcute accesibile altor pãrţi decît cele implicate în concentrarea economicã, aceste informaţii pot fi înaintate separat, cu fiecare pagina numerotatã şi marcata clar, "secret de afaceri". În aceste cazuri, pãrţile notificatoare implicate vor trebui sa explice, printr-o nota separatã, motivele pentru care aceste informaţii constituie secrete de afaceri şi nu trebuie sa fie divulgate sau publicate.
În unele cazuri, secretele de afaceri pot fi înaintate în plicuri separate, menţionate ca anexa la notificare.
G. Definiţii şi instrucţiuni privind formularul
Partea sau pãrţile care notifica - În cazurile în care notificarea este facuta numai de unul dintre agenţii economici, parte la operaţiune, termenul pãrţile care notifica sau pãrţile notificatoare se referã numai la agentul economic care face efectiv notificarea.
Partea (pãrţile) la concentrarea economicã - Acest termen se referã la pãrţile implicate, adicã atît la pãrţile care achiziţioneazã, cît şi la pãrţile achiziţionate, la pãrţile care fuzioneazã sau la pãrţile care achiziţioneazã controlul în comun, inclusiv la toţi agenţii economici la care pachetul de acţiuni (pãrţi sociale) de control este în curs de achizitionare sau care sînt subiectul unei licitaţii publice.
Cu excepţia cazurilor în care termenii partea (pãrţile) notificatoare şi partea (pãrţile) la concentrare sînt altfel definiţi, aceşti termeni includ toţi agenţii economici care aparţin aceloraşi grupuri din care fac parte respectivele pãrţi.
Pieţele afectate - În cap. V din formular, pãrţilor notificatoare li se solicita sa defineascã pieţele relevante ale produsului şi/sau ale serviciului şi, în continuare, sa identifice pieţele relevante care sînt afectate de operaţiunea notificatã. Definirea pieţei afectate este folositã ca baza pentru unele întrebãri cuprinse în formular. Definirile astfel prezentate de cãtre pãrţile notificatoare sînt considerate în formular ca referindu-se la piata afectatã.
An - Toate referirile la cuvintul an din formular vor fi citite cu sensul de an calendaristic, dacã nu este precizat altfel. Toate informaţiile solicitate în formular se referã, dacã nu este altfel precizat, la anul care precede celui în care este facuta notificarea.
Datele financiare solicitate în cap. II şi V din formular trebuie furnizate în lei, iar atunci cînd este cazul, în valuta.
Toate cerinţele cuprinse în formular sînt relevante pentru prezentul regulament, dacã nu este altfel precizat.
H. Documentele solicitate (documente justificative)
1. Copiile de pe documentele finale sau de pe versiunea cea mai recenta a tuturor documentelor în baza cãrora are loc operaţiunea de concentrare economicã. În cazul vinzarii prin licitaţie publica a unui agent economic sau a unor pãrţi din acesta, se vor inainta copiile de pe documentele de oferta prezentate la licitaţie.
2. Copia de pe bilanţul contabil din anul anterior, pentru toate pãrţile participante la concentrarea economicã, ca şi pentru grupurile din care acestea fac parte.
3. Copii de pe analizele, rapoartele, studiile şi cercetãrile prezentate sau pregãtite pentru a fi prezentate adunãrii actionarilor (asociaţilor), în scopul evaluãrii sau analizarii concentrarii economice din punct de vedere al condiţiilor concurentiale, al concurenţilor (actuali şi potenţiali) şi al condiţiilor pieţei.
--------------------
**) Cifra de afaceri valabilã la data aplicãrii regulamentelor Consiliului Concurentei va putea fi modificatã de acesta ori de cîte ori este necesar, dar nu la un interval mai mic de 6 luni.
ANEXA 1
FORMULAR DE NOTIFICARE A CONCENTRARILOR ECONOMICE
CAP. 1
Informaţii despre pãrţi
1.1. Pentru:
a) partea (sau pãrţile) care notifica; şi
b) alte pãrţi implicate*) în operaţiunea de concentrare economicã, comunicaţi:
1.1.1. numele agentului economic, sediul legal (conform certificatului de înregistrare la Registrul comerţului), sediul administrativ (sediul real), numãrul şi data certificatului de înregistrare la Registrul comerţului, codul fiscal, nr. telefon, nr. fax, numele persoanei indicate pentru relaţii;
1.1.2. activitãţile agenţilor economici, precizînd activitãţile principale şi activitãţile secundare.
CAP. 2
Informaţii despre operaţiunea de concentrare economicã
2.1. Descrieti (pe scurt) natura operaţiunii de concentrare economicã notificatã, precizînd:
2.1.1. dacã operaţiunea se realizeazã prin fuzionare, prin achiziţionarea controlului unic sau a controlului în comun, asupra unui sau mai multor agenţi economici, în totalitatea lor sau asupra unei pãrţi din aceştia, ori prin crearea unei societãţi în comun concentrative, precum şi dacã achiziţionarea controlului se face direct sau indirect;
2.1.2. o scurta descriere a structurii economice şi financiare a concentrarii;
2.1.3. data propusã sau asteptata a oricãror evenimente majore determinate de realizarea concentrarii;
2.1.4. dacã, în cazul unei licitaţii publice, oferta prezentatã a fost selectionata de organizatorul licitaţiei;
2.1.5. dacã operaţiunea de concentrare economicã trebuie avizatã de alte autoritãţi şi situaţia obţinerii avizelor respective;
2.1.6. dacã realizarea operaţiunii este condiţionatã de anumite evenimente speciale sau de îndeplinirea unor condiţii speciale.
2.2. Prezentaţi situaţia economicã şi financiarã aferentã operaţiunii de concentrare economicã şi furnizati urmãtoarele informaţii:
2.2.1. natura şi valoarea oricãrui eventual ajutor financiar sau de alta natura, de care beneficiazã oricare dintre pãrţile implicate în concentrarea economicã, în orice calitate şi de la orice entitate, inclusiv ajutor de stat;
2.2.2. structura proprietãţii şi deţinãtorii controlului, asa cum va rezulta dupã realizarea operaţiunii de concentrare economicã.
2.3. Pentru fiecare dintre agenţii economici implicaţi în concentrarea economicã, comunicaţi urmãtoarele date pentru ultimii 3 ani financiari, iar în cazul în care un agent economic implicat aparţine unui grup, se vor comunica şi datele aferente grupului, acordindu-se atentie ca, în cazul achiziţionãrii parţiale de agenţi economici, datele sa se refere la partea care face obiectul concentrarii economice:
2.3.1. cifra de afaceri totalã;
2.3.2. cifra de afaceri realizatã în România.
CAP. 3
Deţinerea proprietãţii şi a controlului
3.1. Pentru fiecare dintre pãrţile implicate în concentrarea economicã, furnizati o lista a tuturor agenţilor economici (romani şi strãini) aparţinînd aceluiaşi grup. Aceasta lista trebuie sa includã:
3.1.1. toţi agenţii economici controlati sau persoanele care controleazã, direct sau indirect, pãrţile implicate;
3.1.2. toţi agenţii economici activi pe piata afectatã, care sînt controlati, direct sau indirect, de:
a) pãrţile implicate;
b) de oricare agent economic identificat la pct. 3.1.
3.2. Pentru fiecare dintre elementele enumerarilor de mai sus, specificati natura şi mijloacele de exercitare a controlului.
3.3. Informaţiile prezentate în acest capitol pot fi ilustrate prin diagrame sau prin alte metode grafice, care sa usureze înţelegerea structurii de proprietate şi a exercitãrii controlului asupra agenţilor economici.
CAP. 4
Legãturile personale şi financiare şi achiziţii precedente
4.1. În legatura cu pãrţile implicate în concentrarea economicã, precum şi cu fiecare agent economic sau persoana identificata în rãspunsurile date la capitolul III, furnizati:
4.1.1. o lista a tuturor agenţilor economici activi pe pieţele afectate, în cazul cãrora agenţii economici, persoanele sau grupul deţin, individual sau colectiv, 10% sau mai mult din drepturile de vot, acţiunile sau alte valori mobiliare emise; în fiecare caz, numiţi deţinãtorul şi procentajul deţinut;
4.1.2. în cazul fiecãrui agent economic: o lista a membrilor consiliilor de administraţie şi a directorilor executivi care sînt, în acelaşi timp, membri ai consiliilor de administraţie sau directori la oricare alt agent economic activ pe pieţele afectate; şi (acolo unde este cazul) pentru fiecare agent economic, o lista a membrilor consiliilor de administraţie care sînt directori la oricare alt agent economic activ pe pieţele afectate. În fiecare caz, precizati denumirea celorlalţi agenţi economici şi poziţia detinuta;
4.1.3. detalii despre achiziţiile de agenţi economici, efectuate de grupurile identificate mai sus în ultimii 3 ani.
CAP. 5
Informaţii despre pieţele relevante afectate de concentrare economicã
5.1. Lista produselor fabricate şi/sau comercializate de agenţii economici implicaţi în operaţiunea de concentrare economicã, asa cum sînt definite aceste produse de înşişi agenţii economici, în scopuri de marketing.
5.2. Definiţi pieţele relevante (a produsului şi geograficã), afectate de concentrarea economicã, explicind care dintre produsele şi/sau serviciile agenţilor economici implicaţi în concentrare sînt incluse, respectiv excluse din aceste pieţe şi de ce.
5.3. Furnizati pentru ultimii 3 ani, pentru fiecare grup de produse implicate în operaţiunea de concentrare, respectiv pentru fiecare piata relevanta afectatã de operaţiunea de concentrare:
5.3.1. mãrimea estimatã a pieţei relevante (volum şi valoare). Comparati mãrimea estimatã cu cea provenind din alte surse;
5.3.2. suma totalã a vinzarilor de produse realizate de agenţii economici implicaţi şi grupurile lor, pe piata; estimati cota de piata detinuta de fiecare;
5.3.3. cota de piata estimatã a concurenţilor mai importanti (inclusiv importatorii), prezenţi pe piata geograficã relevanta afectatã de concentrare;
5.3.4. comparatia între preţurile practicate de agenţii economici implicaţi în concentrare şi preţurile practicate de ceilalţi concurenţi importanti, care activeazã pe aceeaşi piata relevanta;
5.3.5. estimarea impactului operaţiunii de concentrare economicã asupra preţului produselor şi/sau al serviciilor de pe piata relevanta, la nivelul consumatorilor;
5.3.6. estimarea valorii şi, dacã este posibil, a volumului importurilor (indicind ţãrile de origine), pentru produsele de pe pieţele relevante afectate de concentrarea economicã, cît şi a procentului acestor importuri provenite de la grupurile de care aparţin agenţii economici implicaţi;
5.3.7. estimarea impactului taxelor vamale şi a barierelor de alta natura (netarifare) asupra preţului practicat la produsele de import similare cu cele de pe piata afectatã de concentrarea economicã.
-----------------
*) Alte pãrţi implicate în operaţiunea de concentrare economicã sînt: agenţii economici care achiziţioneazã controlul în comun, inclusiv cei care au depus oferta pentru o licitaţie publica pentru achiziţionarea unui agent economic, agenţii economici care urmeazã a fi achizitionati, precum şi agenţii economici care aparţin aceloraşi grupuri din care fac parte agenţii economici achizitori, respectiv achizitionati.
ANEXA
la Formularul de notificare a concentrarii economice
I. Condiţii generale pe pieţele afectate
Furnizati informaţii despre primii cinci furnizori importanti (nationali şi internationali) ai pãrţilor implicate în operaţiunea de concentrare economicã şi precizati valoarea achiziţiilor pãrţilor implicate de la fiecare dintre aceşti furnizori, menţionînd adresa şi numerele de telefon şi de fax la care pot fi contactati.
1. Structura ofertei pe pieţele afectate
Furnizati urmãtoarele informaţii:
a) reţelele existente pentru distribuţie pe piata şi importanta lor pentru extinderea vinzarilor; importanta respectivelor reţele de distribuţie ale terţelor pãrţi şi ale agenţilor economici aparţinînd grupului din care fac parte agenţii economici implicaţi în concentrare;
b) reţeaua existenta de service (întreţinere şi reparaţii) şi importanta ei pentru extinderea vinzarilor, respectiv importanta reţelelor conduse de terţe pãrţi şi de agenţii economici care aparţin grupului din care fac parte agenţii economici implicaţi în concentrarea economicã în cauza;
c) o emisiune a mãrimii capacitãţii totale a pieţei româneşti pentru ultimii 3 ani; pentru aceasta perioada, ce proporţie din aceasta capacitate este detinuta de fiecare parte la concentrarea economicã şi care au fost gradele respective de utilizare a capacitãţii deţinute de fiecare parte.
2. Structura cererii pe pieţele afectate
a) Furnizati informaţii despre primii cinci clienţi (nationali şi internationali) ai pãrţilor implicate şi precizati valoarea vinzarilor efectuate de pãrţi cãtre fiecare dintre aceşti clienţi, menţionînd adresa şi numerele de telefon şi de fax la care aceştia pot fi contactati;
b) Descrieti structura cererii pe pieţele afectate de concentrare. Pentru aceasta luati în considerare urmãtoarele elemente:
- evaluarea ritmului de creştere a pieţelor relevante afectate de concentrare;
- importanta preferintelor clienţilor pentru anumite mãrci de produse consacrate, diferenţele dintre produsele de pe piata relevanta şi mãsura în care exista o gama completa de produse;
- gradul de concentrare sau de dispersie a clienţilor;
- segmentarea clienţilor în diferite grupuri şi descrierea consumatorului tipic pentru fiecare dintre aceste grupuri;
- importanta contractelor de distribuţie exclusiva şi a altor tipuri de contracte pe termen lung;
- importanta administraţiei publice, a altor organisme de stat, a agenţilor economici cu capital de stat sau cu participarea statului asupra dezvoltãrii cererii;
c) Descrieti efectul operaţiunii de concentrare economicã asupra consumatorilor intermediari şi finali şi asupra stimulãrii progresului tehnologic.
3. Intrarea pe piata
a) Indicaţi pentru ultimii 5 ani intrãrile de noi concurenţi semnificativi pe piata relevanta; furnizati informaţii privind noii concurenţi şi evaluati cota lor actuala pe piata, indicind adresa şi numerele de telefon şi de fax la care pot fi contactati.
b) Precizati dacã, dupã pãrerea pãrţilor notificatoare, exista agenţi economici potenţiali, în situaţia de a intra pe pitele relevante afectate; furnizati, în mãsura în care este posibil, informaţii despre aceşti concurenţi potenţiali, indicind şi adresa şi numerele de telefon şi de fax la care pot fi contactati.
c) Descrieti detaliat diferiţi factori care influenţeazã intrarea pe pieţele relevante afectate, pe care are loc concentrarea economicã.
Pentru aceasta:
- estimati costurile totale ale intrãrii (cercetare-dezvoltare, realizarea sistemelor de distribuţie, activitãţi de promovare, reclama, asigurarea service-ului etc.), la scara echivalenta a unui concurent semnificativ, indicind cota de piata a unui astfel de concurent;
- indicaţi dacã intrarea pe piata este condiţionatã de obţinerea unei autorizaţii de natura administrativã, de respectarea unor eventuale prescripţii cu caracter de norme obligatorii sau de existenta unor controale legale sau administrative;
- clarificati în ce mãsura intrarea pe piata depinde de accesul la materiile prime;
- precizati în ce mãsura intrarea pe piata este condiţionatã de durata contractelor dintre un agent economic care activeazã pe piata şi furnizorii şi/sau clienţii sãi;
- descrieti importanta licenţelor pentru tehnologie şi/sau know-how sau a licenţelor pentru alte drepturi, pe pieţele afectate de concentrarea economicã propusã.
4. Cercetare-dezvoltare
a) Apreciati importanta cercetãrii şi dezvoltãrii asupra capacitãţii unui agent economic care activeazã pe piata (pieţele) relevanta(e) de a concura pe termen lung.
b) Explicaţi natura activitãţilor de cercetare-dezvoltare pe pieţele afectate, desfãşurate de agenţii economici implicaţi în concentrarea economicã, luind în considerare urmãtoarele elemente:
- intensitatea activitãţii de cercetare-dezvoltare (definitã ca raport între cheltuielile cu cercetarea-dezvoltarea şi cifra de afaceri) pentru pieţele relevante şi intensitatea activitãţii de cercetare-dezvoltare pentru agenţii economici implicaţi; importanta şi tendinta cercetãrii-dezvoltãrii tehnologice pentru aceste pieţe în ultimii ani şi în viitor (atît în procesele de distribuţie, cît şi în sistemele de distribuţie);
- inovatiile majore fãcute pe pieţele pe care are loc concentrarea economicã propusã şi agenţii economici cãrora acestea le sînt atribuite;
- ciclul innoirilor şi situaţia în care se afla, în raport cu acest ciclu, agenţii economici implicaţi în concentrarea economicã propusã;
- importanta pentru pãrţi a licenţelor pentru tehnologie, know-how şi pentru alte drepturi pe pieţele implicate în concentrarea economicã propusã.
5. Acorduri de cooperare
a) Precizati în ce mãsura exista acorduri de cooperare pe orizontala şi/sau pe verticala pe pieţele afectate de operaţiunea de concentrare economicã.
b) Furnizati informaţii despre acordurile de cooperare cele mai importante în care sînt angajaţi agenţii economici implicaţi în operaţiunea de concentrare economicã pe pieţele afectate, cum ar fi acordurile de cercetare-dezvoltare, de licenţe, de producţie în comun, de specializare, de distribuţie, de livrare pe termen lung şi acordurile pentru schimburile de informaţii.
6. Asociaţii profesionale şi patronale
a) Precizati asociaţiile profesionale şi/sau patronale în care pãrţile la concentrarea economicã sînt membre.
b) Indicaţi cele mai importante asociaţii profesionale şi/sau patronale la care sînt membri clienţii şi furnizorii pãrţilor la concentrarea economicã.
Furnizati numele, adresa, numerele de telefon şi de fax pentru asociaţiile profesionale şi patronale de mai sus.
II. Integrarea verticala
Descrieti modul în care agenţii economici, inclusiv grupurile din care aceştia fac parte, implicaţi în operaţiunea de concentrare economicã, produc şi îşi vînd produsele şi/sau serviciile, de exemplu dacã sînt numai producãtori, dacã sînt numai distribuitori, atît înainte de operaţiunea de concentrare economicã propusã, cît şi dupã înfãptuirea acesteia. Precizati natura şi gradul de integrare verticala a fiecãrui agent economic implicat, înainte de concentrarea economicã şi gradul de integrare pe verticala a noii entitãţi economice rezultate prin înfãptuirea operaţiunii de concentrare economicã propuse.
III. Restrictionari auxiliare
Dacã pãrţile la concentrarea economicã şi/sau alte pãrţi, inclusiv vinzatorul şi actionarii (asociaţii) minoritari, sînt supuse la restrictionari auxiliare, respectiv direct legate şi necesare pentru implementarea concentrarii economice:
a) identificati fiecare restrictionare auxiliara prevãzutã în acordurile prezentate împreunã cu notificarea;
b) explicaţi de ce aceste restrictionari sînt legate şi necesare pentru implementarea concentrarii economice.
IV. Contextul internaţional
Descrieti eventualele aspecte internaţionale ale concentrarii economice propuse, precizînd poziţia pãrţilor implicate în concentrarea economicã propusã, pe pieţele internaţionale respective.
---------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
