Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
REGULAMENT din 10 mai 2002 cu privire la ajutorul de stat pentru protectia mediului
În temeiul <>art. 22 alin. (1) din Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, Consiliul Concurentei adopta prezentul regulament. Introducere Elaborarea unui cadru juridic de reglementare a disciplinei ajutorului de stat reprezintã continuarea procesului de armonizare a legislaţiei româneşti cu legislaţia europeanã, parte a procesului de aderare a României la Uniunea Europeanã. Scopul controlului ajutoarelor de stat acordate de autoritãţile publice sau de organismele care administreazã surse ale statului este de a urmãri mãsura în care un ajutor de stat este compatibil cu un mediu concurential normal, într-o economie de piata în care preţurile produselor şi tarifele serviciilor sunt determinate de cerere şi oferta. Orice intenţie de a acorda un ajutor de stat nou sau de a modifica un ajutor existent trebuie sa fie notificatã Consiliului Concurentei. Conform <>Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, Consiliul Concurentei poate autoriza ajutorul pentru protecţia mediului, cu condiţia respectãrii principiului "poluatorul plãteşte". Politica privind controlul ajutoarelor de stat în domeniul mediului înconjurãtor trebuie sa integreze obiectivele politicii de mediu, îndeosebi în ceea ce priveşte promovarea unei dezvoltãri durabile. Politica de concurenta şi politica de mediu nu sunt deci antagoniste, dar exigenţele protecţiei mediului trebuie integrate în definitia şi punerea în aplicare a politicii de concurenta, în special în scopul promovãrii unei dezvoltãri durabile. Luarea în considerare a imperativelor în domeniul protecţiei mediului nu înseamnã ca orice ajutor va fi autorizat. Trebuie sa se acorde atentie efectelor pe care ajutorul le poate avea din punctul de vedere al dezvoltãrii durabile şi al aplicãrii depline a principiului "poluatorul plãteşte". Unele forme de ajutor se încadreazã în mod clar în aceasta categorie, în special atunci când permit atingerea unui nivel ridicat de protecţie a mediului, evitandu-se în acelaşi timp orice conflict cu principiul internalizarii costurilor. În schimb, alte forme de ajutor de stat, pe lângã faptul ca au efecte nocive asupra concurentei, pot contraveni principiului "poluatorul plãteşte" şi constituie o frana în calea procesului de dezvoltare durabila. Este cazul, de exemplu, al ajutoarelor care au drept scop numai favorizarea adaptãrii la noile standarde obligatorii. Abordarea realizatã de Consiliul Concurentei prin prezentul regulament consta în a stabili în ce mãsura şi în ce condiţii ajutorul de stat poate fi considerat necesar pentru a asigura protecţia mediului şi dezvoltarea durabila fãrã efecte disproportionate asupra concurentei şi a creşterii economice.
CAP. 1 Dispoziţii generale Definiţii ART. 1 Pentru aplicarea prezentului regulament, termenii şi expresiile de mai jos semnifica, dupã cum urmeazã: a) Protecţia mediului: orice acţiune menita sa remedieze ori sa previnã pagubele produse mediului fizic sau resurselor naturale, sau care încurajeazã utilizarea eficienta a acestor resurse. b) Internalizarea costurilor: principiu potrivit cãruia toate costurile legate de protecţia mediului trebuie sa fie incluse în costurile de producţie ale agentului economic. c) Principiul "poluatorul plãteşte": principiu potrivit cãruia costurile mãsurilor de lupta impotriva poluarii trebuie sa fie suportate de cãtre poluator. d) Poluatorul: cel care, în mod direct sau indirect, cauzeazã prejudicii mediului înconjurãtor sau creeazã, favorizeazã sau întreţine condiţiile care conduc la asemenea prejudicii. e) Preţurile trebuie sa reflecte costurile: principiu care prevede ca preţurile bunurilor sau serviciilor trebuie sa inglobeze costurile externe legate de impactul negativ asupra mediului generat de activitãţile de producţie şi comercializare. f) Standarde de mediu: norme obligatorii care stabilesc nivelurile care trebuie atinse în materie de mediu şi obligaţia ce rezulta din legislaţia în domeniu de a utiliza cele mai bune tehnici disponibile care nu antreneaza costuri excesive. g) Surse de energie regenerabile: sursele de energie regenerabile nefosile, adicã energia eoliana, energia solara, energia geotermala, talazoenergia, energia mareelor, instalaţiile hidroelectrice cu capacitate mai mica de 10 MW şi biomasa, care include produsele din agricultura şi silvicultura, deşeurile vegetale din agricultura, silvicultura şi industria alimentara, precum şi deşeurile lemnoase şi din pluta netratate. h) Energia electrica produsã din surse de energie regenerabile: energia electrica produsã de centralele care folosesc exclusiv surse de energie regenerabile, precum şi acea parte a energiei electrice produsã din surse de energie regenerabile în centralele hibride care utilizeazã surse de energie traditionale, în special pentru situaţii neprevãzute. i) Taxa de mediu: taxa a carei baza de impozitare are un efect negativ clar asupra mediului. O taxa poate fi consideratã ca fiind taxa de mediu şi atunci când are un efect pozitiv mai puţin clar, dar sesizabil, asupra mediului. Autoritãţile competente care o impun sunt cele care demonstreaza efectul de mediu preconizat al taxei. j) Mãsuri de economisire a energiei: acţiuni care permit întreprinderilor sa reducã cantitatea de energie utilizata în ciclul de producţie. Domeniul de aplicare ART. 2 (1) Prezentul regulament se aplica ajutorului pentru protecţia mediului în toate sectoarele, cu excepţia sectorului agriculturii. Prezentul regulament se aplica, de asemenea, sectorului de pescuit şi acvacultura. Ajutoarele de stat pentru cercetare şi dezvoltare în domeniul mediului intra sub incidenta prevederilor prevãzute în Regulamentul Consiliului Concurentei cu privire la ajutoarele de stat pentru cercetare şi dezvoltare. De asemenea, ajutoarele pentru activitãţi de instruire a angajaţilor în domeniul mediului nu prezintã particularitãţi de natura sa justifice o analiza distinctã. Aceste ajutoare sunt examinate conform prevederilor Regulamentului Consiliului Concurentei cu privire la ajutoarele pentru instruirea angajaţilor. (2) Mãsurile de economisire a energiei şi utilizarea surselor de energie regenerabile intra tot în categoria acţiunilor în favoarea protecţiei mediului. Proiectarea şi fabricarea de utilaje sau mijloace de transport care pot fi exploatate cu mai putine resurse naturale nu fac obiectul prezentului regulament. Acţiunile întreprinse în cadrul instalaţiilor sau al altor unitãţi de producţie în vederea îmbunãtãţirii siguranţei în exploatare sau igienizarii sunt importante şi pot fi eligibile pentru anumite tipuri de ajutor, dar nu fac obiectul prezentului regulament.
CAP. 2 Politica de control al ajutoarelor de stat şi politica de mediu Principiile acordãrii ajutoarelor de stat pentru protecţia mediului în contextul promovãrii dezvoltãrii durabile ART. 3 (1) Pagubele produse mediului genereazã costuri pentru societate în ansamblul sau, în timp ce acţiunile vizând protecţia mediului pot produce beneficii sub forma creşterii economice, ocupãrii forţei de munca şi competitivitatii, iar aplicarea efectivã a principiului "poluatorul plãteşte", precum şi internalizarea integrala a costurilor de mediu, prin imputarea lor poluatorilor, reprezintã principala cale de realizare a acestora. (2) Politica Consiliului Concurentei cu privire la controlul ajutoarelor de stat pentru protecţia mediului trebuie sa satisfacã un dublu imperativ: a) sa asigure funcţionarea competitivã a pieţei şi creşterea competitivitatii operatorilor pe piata; b) sa asigure faptul ca cerinţele protecţiei mediului sunt integrate în definitia şi aplicarea politicii concurentei, în special pentru a promova dezvoltarea durabila. Internalizarea costurilor reprezintã un obiectiv prioritar care poate fi atins în diverse moduri, inclusiv printr-o serie de instrumente bazate pe legile pieţei ori bazate pe reglementãri, acestea fiind instrumentele cele mai eficiente de realizare a obiectivelor descrise mai sus. (3) Internalizarea costurilor contribuie la reflectarea cu acuratete a costurilor în preţuri, în mãsura în care agenţii economici îşi repartizeazã resursele financiare în funcţie de preţurile bunurilor şi serviciilor pe care doresc sa le achizitioneze. Lipsa reflectãrii cu acuratete a costurilor în preţuri are drept consecinta limitarea posibilitãţilor de sensibilizare a opiniei publice cu privire la importanta acestor demersuri şi favorizeazã supraexploatarea resurselor naturale. (4) Asigurarea reflectãrii costurilor în preţuri în toate etapele procesului economic constituie cea mai buna modalitate de sensibilizare a tuturor pãrţilor interesate asupra costurilor pe care le genereazã protecţia mediului. Pe lângã potentialele efecte negative asupra comerţului şi concurentei, ajutorul de stat submineaza în general acest obiectiv al reflectãrii costurilor în preţuri deoarece permite anumitor societãţi comerciale sa-şi reducã costurile în mod artificial şi sa nu dezvaluie consumatorilor costurile legate de protecţia mediului. Ca urmare, pe termen lung, unele forme de ajutor de stat pot sa contravina obiectivelor de dezvoltare durabila. (5) Principiul "poluatorul plãteşte" şi necesitatea ca agenţii economici sa-şi internalizeze costurile legate de protecţia mediului pledeaza a priori impotriva acordãrii ajutoarelor de stat. (6) Acordarea ajutoarelor de stat se poate justifica în doua împrejurãri: a) în anumite condiţii specifice în care nu este încã posibil ca agenţii economici sa realizeze internalizarea totalã a costurilor, ajutorul poate reprezenta o soluţie alternativa temporarã prin încurajarea acestora de a se adapta la standarde; b) ajutorul poate avea un efect stimulator pentru agenţii economici, în sensul depãşirii normelor sau realizãrii altor investiţii menite sa reducã poluarea generata de instalaţiile lor. (7) Acordarea ajutoarelor pentru protecţia mediului nu trebuie utilizata pentru a compensa lipsa internalizarii costurilor. Luarea în considerare pe termen lung a imperativelor legate de protecţia mediului necesita includerea în totalitate a costurilor în preţuri şi internalizarea integrala a costurilor de mediu. Prin urmare, ajutorul nu se justifica în cazul investiţiilor menite doar sa alinieze agenţii economici la standardele tehnice existente sau noi, decât în cazurile bine justificate şi ca soluţie alternativa temporarã. (8) Pentru a rãspunde dificultãţilor particulare intampinate de întreprinderile mici şi mijlocii, denumite în continuare IMM-uri, s-a convenit sa se prevadã posibilitatea de a acorda acestor întreprinderi ajutoare de stat pentru a se conformã noilor norme pentru o perioada de trei ani de la adoptarea acestora. (9) Ajutorul poate fi considerat util şi dacã acesta serveşte ca stimulent pentru atingerea unor niveluri de protecţie a mediului mai mari decât cele prevãzute de standardele în vigoare. (10) Ajutorul nu are un efect stimulator dacã este menit doar sa ajute agenţii economici sa se conformeze standardelor tehnice noi sau existente. Acestor standarde, prevãzute de legislaţia în domeniu, trebuie sa li se conformeze toţi agenţii economici şi nu este necesar sa li se acorde ajutoare pentru a-i stimula sa respecte legea. Cazul specific al sectorului energetic şi reducerile de taxe ART. 4 (1) Autoritãţile competente pot lua în considerare stabilirea unor taxe cu efecte favorabile asupra protecţiei mediului. În unele cazuri, exceptarea sau reducerea taxelor este acordatã agenţilor economici din categorii speciale pentru a se evita plasarea acestora într-o situaţie concurentiala dificila. Aceste mãsuri pot constitui ajutoare de stat în sensul prevederilor <>Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat. Efectele negative ale acestor ajutoare pot fi compensate de efectele pozitive ale adoptãrii taxelor. În consecinta, dacã sunt necesare asemenea exceptari pentru a se asigura adoptarea sau menţinerea taxelor aplicabile tuturor produselor, acestea sunt admisibile, în anumite condiţii şi pentru o perioada de timp limitatã. Perioada poate dura 10 ani dacã sunt îndeplinite condiţiile. La expirarea acestei perioade, autoritãţile competente au posibilitatea de a renotifica mãsurile în cauza Consiliului Concurentei, care ar putea sa adopte aceeaşi abordare în analiza sa, ţinând seama în acelaşi timp de rezultatele pozitive obţinute în privinta protecţiei mediului. (2) Autoritãţile competente trebuie sa promoveze utilizarea surselor de energie regenerabile şi producţia combinata de energie termica şi electrica, datoritã avantajelor majore pentru mediu. Prin urmare, în cazul în care mãsurile de promovare a surselor de energie regenerabile şi a producţiei combinate de energie termica şi electrica constituie ajutoare de stat, acestea sunt admisibile dacã se respecta anumite condiţii şi dacã exista certitudinea ca ajutorul respectiv nu incalca alte prevederi din <>Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat sau din legislaţia secundarã.
CAP. 3 Condiţii generale de autorizare a ajutoarelor pentru protecţia mediului Ajutorul pentru investiţii ART. 5 (1) Pentru o perioada de trei ani de la adoptarea unor standarde obligatorii, ajutoarele pentru investiţii, menite sa ajute IMM-urile sa îndeplineascã noile standarde, pot fi autorizate pana la o intensitate maxima de 15% brut din costurile eligibile, asa cum sunt definite la art. 6. (2) Ajutoarele pentru investiţii care permit agenţilor economici sa depãşeascã standardele de mediu existente pot fi autorizate pana la o intensitate de maximum 30% brut din costurile de investiţii eligibile. Aceste condiţii se aplica şi în cazul ajutoarelor pentru agenţii economici care fac investiţii în absenta unor standarde obligatorii. (3) Conform definitiei de la art. 1, investiţiile pentru economisirea de energie sunt incluse în categoria investiţiilor pentru promovarea protecţiei mediului. Aceste investiţii joaca un rol foarte important în realizarea obiectivelor naţionale de mediu cu un consum redus de resurse. Prin urmare, investiţiile respective sunt eligibile pentru ajutorul de investiţii la o rata de baza de 40% din costurile eligibile. (4) Investiţiile în producerea combinata de energie electrica şi termica pot beneficia de prevederile prezentului regulament dacã se demonstreaza ca mãsurile sunt benefice din punctul de vedere al protecţiei mediului, fie pentru ca randamentul conversiei este deosebit de ridicat, fie pentru ca mãsurile permit reducerea consumului de energie, fie pentru ca procesul de producţie este mai puţin daunator pentru mediu. În acest sens, se va tine seama în mod special de tipul de energie primara utilizata în procesul de producţie şi de faptul ca o creştere a utilizãrii energiei obţinute din producţia combinata de energie termica şi electrica constituie o prioritate nationala de mediu. Aceste investiţii pot beneficia de ajutor de stat la o rata de baza de 40% din costurile eligibile. (5) Investiţiile pentru promovarea surselor de energie regenerabile sunt asimilate investiţiilor pentru mediu realizate în lipsa standardelor naţionale obligatorii. Mãsurile menite sa susţinã sursele de energie regenerabile reprezintã unul din obiectivele pe termen lung care trebuie încurajate cu precãdere. Rata de baza a ajutorului pentru investiţiile realizate în favoarea acestor forme de energie este de 40% din costurile eligibile. (6) În cazul instalaţiilor de producere a energiei regenerabile care asigura acoperirea integrala a necesarului de energie al unei comunitãţi, investiţiile realizate pot beneficia de un bonus de 10% peste rata de baza de 40% din costurile eligibile. (7) Atunci când caracterul indispensabil al investiţiei este demonstrat, autoritatea furnizoare va putea acorda ajutoare pentru investiţii în favoarea producerii de energii regenerabile care pot atinge pana la 100% din costurile eligibile. Instalaţiile în cauza nu vor mai avea dreptul sa beneficieze de nici o alta forma de sprijin. (8) În regiunile eligibile pentru a beneficia de regimul naţional al ajutoarelor cu finalitate regionala, întreprinderile pot beneficia de ajutoare pentru dezvoltare regionala. În scopul de a incuraja întreprinderile sa efectueze investiţii complementare în favoarea protecţiei mediului, acestea pot beneficia de o valoare superioarã a ajutorului, luând în considerare investiţiile efectuate pentru protecţia mediului cu respectarea dispoziţiilor alin. (2). (9) Rata maxima a ajutorului de stat pentru protecţia mediului aplicabilã la costurile eligibile este cea mai mare dintre urmãtoarele doua optiuni: a) rata de baza aplicabilã ajutorului pentru investiţia în favoarea protecţiei mediului, adicã 30% brut în sistem standard, 40% brut în cazul investiţiilor în economisirea de energie, în surse de energie regenerabile sau pentru promovarea producerii combinate de energie electrica şi termica sau 50% brut în cazul investiţiilor în surse de energie regenerabile furnizate unei comunitãţi întregi, majorate cu 10% brut pentru regiunile asistate*). Investiţiile pentru dezvoltarea regionala sunt eligibile pentru ajutorul de stat pentru investiţii dacã sunt îndeplinite condiţiile din Regulamentul Consiliului Concurentei cu privire la ajutoarele regionale şi ajutoarele pentru IMM-uri; b) rata ajutorului regional plus 10% brut. (10) Atunci când investiţiile de natura celor la care se referã alin. (2) şi (3) sunt fãcute de cãtre IMM-uri, se poate autoriza o suplimentare a ajutorului cu 10% brut. (11) Bonusurile pentru regiunile asistate şi pentru IMM-uri pot fi cumulate, dar rata maxima a ajutorului de mediu nu poate depãşi în nici o situaţie 100% brut din costurile eligibile. IMM-urile nu pot beneficia de bonus dublu pentru aplicarea prevederilor referitoare la ajutoarele regionale şi pentru aplicarea dispoziţiilor referitoare la protecţia mediului. (12) Investiţiile vizate de alin. (2) şi (3) sunt investiţii în terenuri dacã acestea sunt strict necesare pentru îndeplinirea obiectivelor de mediu, investiţii în clãdiri, instalaţii şi utilaje menite sa reducã sau sa elimine poluarea şi consecinţele acesteia, precum şi investiţiile pentru adaptarea metodelor de producţie în vederea protejãrii mediului. (13) Pot fi considerate investiţii şi cheltuielile cu transferul de tehnologie sub forma achiziţionãrii de licenţe de operare ori know-how brevetat sau nebrevetat. Aceste active necorporale trebuie sa satisfacã urmãtoarele condiţii: a) sa fie considerate elemente de activ amortizabile; b) sa fie achiziţionate în condiţiile pieţei, de la o firma asupra cãreia cumpãrãtorul nu are putere de control direct ori indirect; c) sa fie incluse în activul agentului economic, sa rãmânã şi sa fie utilizate în unitatea beneficiarului ajutorului timp de cel puţin cinci ani de la data acordãrii ajutorului. Aceasta condiţie nu se aplica dacã aceste active necorporale sunt depasite din punct de vedere tehnic. Dacã activele în cauza sunt revandute pe parcursul celor cinci ani, beneficiul obţinut din vânzare trebuie dedus din costurile eligibile, iar ajutorul trebuie rambursat parţial sau total, dupã caz. ------------ *) Decizia nr. 2/2000 a Consiliului de Asociere România - Uniunea Europeanã prevede prelungirea cu cinci ani, începând din 1998, a perioadei în care toate ajutoarele de stat acordate în România sunt evaluate ţinând cont de faptul ca România este consideratã o zona identicã cu acele zone ale Comunitãţii vizate de prevederile art. 87 (3) (a) din Tratatul privind instituirea Comunitãţii Europene. Conform art. 64 din Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, şi Comunitatile Europene şi statele membre ale acestora, pe de alta parte, Consiliul de Asociere va decide, ţinând cont de situaţia economicã din România, dacã perioada respectiva va fi extinsã pentru o noua perioada de cinci ani.
Costuri eligibile ART. 6 (1) Costurile eligibile trebuie sa se limiteze strict la costurile suplimentare generate de investiţiile necesare pentru îndeplinirea obiectivelor de protecţie a mediului. Acest fapt conduce la urmãtoarea situaţie: în cazul în care costul investiţiei pentru protecţia mediului nu poate fi uşor identificat în costul total, Consiliul Concurentei ia în considerare metode de calcul obiective şi transparente, de exemplu costul unei investiţii comparabile din punct de vedere tehnic, dar care nu permite atingerea aceluiaşi nivel de protecţie a mediului. (2) În toate cazurile, costurile eligibile trebuie calculate fãcând abstractie de avantajele obţinute dintr-o eventuala creştere a capacitãţii, de economiile de costuri realizate în primii cinci ani de viata ai investiţiei şi de producţia auxiliara suplimentarã obţinutã în respectiva perioada de cinci ani. Dacã investiţiile vizeazã exclusiv protecţia mediului, fãrã alte beneficii economice, nu se aplica nici o alta reducere suplimentarã la stabilirea costurilor eligibile. (3) În cazul energiei regenerabile, costurile eligibile ale investiţiei sunt, în mod normal, costurile suplimentare suportate de cãtre agentul economic în comparatie cu o instalatie de energie conventionala care are aceeaşi capacitate de producţie efectivã de energie. (4) În cazul adaptãrii IMM-urilor la noi standarde de mediu, costurile eligibile includ costurile investiţiilor suplimentare necesare atingerii nivelului de protecţie a mediului prevãzut de standardele respective. (5) Dacã agentul economic efectueazã o depasire benevolã a standardelor în vigoare costurile eligibile constau în costurile suplimentare cu investiţia necesarã atingerii unui nivel de protecţie a mediului superior celui prevãzut de normele existente. Costurile investiţiei necesare atingerii nivelului de protecţie prevãzut de standardele existente nu sunt eligibile pentru ajutor de stat. (6) Dacã nu exista nici un fel de standarde, costurile eligibile constau în costurile cu investiţia necesarã atingerii unui nivel de protecţie a mediului superior celui pe care agentul sau agenţii economici respectivi l-ar atinge în lipsa ajutorului de mediu. Reabilitarea amplasamentelor industriale poluate ART. 7 (1) Intervenţiile agenţilor economici pentru repararea daunelor aduse mediului prin reabilitarea amplasamentelor industriale poluate se pot încadra în domeniul de aplicare al prezentului regulament. Daunele vizate pot fi daune aduse calitãţii solului şi apelor de suprafata sau subterane. Toate cheltuielile angajate de un agent economic pentru reabilitarea amplasamentului, fie ca pot sau nu pot fi demonstrate ca reprezentând active fixe în bilanţul contabil, au statutul de investiţii eligibile în cazul reabilitãrii amplasamentelor poluate. (2) Dacã poluatorul poate fi clar identificat, acesta trebuie sa finanteze reabilitarea mediului în conformitate cu principiul "poluatorul plãteşte" şi nu se poate acorda ajutor de stat. (3) Dacã poluatorul nu poate fi identificat sau nu poate fi determinat sa suporte costurile, prestatorul responsabil cu realizarea activitãţii de reabilitare poate beneficia de un ajutor pentru aceasta activitate. (4) Ajutorul pentru reabilitarea amplasamentelor industriale poluate se poate ridica la 100% din costurile eligibile, plus 15% din costul total al lucrãrii. Costurile eligibile sunt egale cu costurile lucrãrii de reabilitare diminuate cu creşterea valorii terenului. (5) Valoarea totalã a ajutorului nu poate depãşi în nici o situaţie cheltuielile reale angajate de cãtre agentul economic. Reamplasarea agenţilor economici ART. 8 (1) Ca regula generalã, reamplasarea agenţilor economici pe amplasamente noi nu implica activitãţi de protecţie a mediului şi, deci, nu poate beneficia de dreptul de a primi un ajutor de stat în virtutea prezentului regulament. (2) Acordarea ajutorului se poate justifica dacã un agent economic situat într-o zona urbana sau într-o zona protejata ecologic desfãşoarã în mod legal activitãţi care produc poluari majore şi trebuie, din motive de amplasare, sa se mute de pe acel amplasament într-o zona mai potrivita. (3) În acest sens, trebuie îndeplinite simultan urmãtoarele criterii: a) schimbarea amplasarii sa fie dictata de motive de protecţie a mediului şi trebuie sa fi fost dispusã prin hotãrâre administrativã sau judecãtoreascã; b) agentul economic sa se conformeze celor mai stricte standarde de mediu aplicabile în noua regiune în care se stabileşte. (4) Agentul economic care îndeplineşte condiţiile de la alin. (3) poate beneficia de ajutor pentru investiţii în conformitate cu art. 5 alin. (2). De asemenea, se vor aplica prevederile art. 5 alin. (10) cu privire la acordarea de bonusuri IMM-urilor. (5) Pentru a stabili valoarea costurilor eligibile în cazul ajutorului de reamplasare, se iau în considerare, pe de o parte, veniturile obţinute de pe urma vânzãrii sau închirierii instalaţiilor şi a terenurilor abandonate, precum şi despãgubirile plãtite în caz de expropriere şi, pe de alta parte, costurile legate de cumpãrarea unui teren, construirea sau cumpãrarea de instalaţii noi cu aceeaşi capacitate ca şi instalaţiile abandonate. Se pot lua în calcul şi alte câştiguri legate de transferul instalaţiilor, mai ales câştigurile care decurg din îmbunãtãţirea cu ocazia transferului a tehnologiilor utilizate, precum şi câştigurile contabile legate de utilizarea superioarã a instalaţiilor. Investiţiile legate de eventualele cresteri ale capacitãţilor nu pot fi luate în considerare la calculul costurilor eligibile pentru acordarea ajutorului de stat pentru protecţia mediului. (6) Dacã hotãrârea administrativã sau judecãtoreascã prin care se dispune schimbarea amplasarii duce la o reziliere timpurie a contractului de închiriere a terenului sau a clãdirilor, calculul costurilor eligibile poate lua în considerare eventualele penalitãţi suportate de agentul economic pentru rezilierea contractului. Ajutorul acordat IMM-urilor pentru servicii de consultanţa/consiliere în materie de mediu ART. 9 Serviciile de consultanţa/consiliere joaca un rol important în sprijinirea IMM-urilor în direcţia realizãrii unor progrese în domeniul protecţiei mediului. Ajutoarele pentru consultanţa/consiliere pot fi acordate în baza prevederilor Regulamentului Consiliului Concurentei cu privire la ajutoarele regionale şi ajutoarele pentru IMM-uri.
CAP. 4 Ajutorul de operare Reguli generale aplicabile ajutoarelor de operare în favoarea gestionãrii deşeurilor şi economisirii de energie ART. 10 (1) Ajutoarele de operare, cãrora le sunt aplicabile dispoziţiile prezentului capitol, sunt urmãtoarele: a) ajutorul pentru gestionarea deşeurilor, dacã gestionarea respecta clasificarea ierarhica a principiilor gestionãrii deşeurilor, conform cãreia conceptul de valorificare a deşeurilor trebuie privit în tripla sa dimensiune de refolosire, reciclare şi recuperare de energie, iar deşeurile a cãror producţie nu poate fi evitata trebuie sa fie valorificate şi eliminate fãrã pericole; b) ajutorul în domeniul economisirii de energie. (2) Dacã se demonstreaza ca acest ajutor este absolut necesar, el trebuie limitat la compensarea costurilor de producţie suplimentare comparativ cu preţurile pieţei pentru produsele sau serviciile în cauza. Acest ajutor trebuie, de asemenea, sa fie temporar şi, ca regula generalã, degresiv, astfel încât sa constituie un stimulent pentru respectarea, într-un interval rezonabil de timp, a principiului reflectãrii costurilor în preţuri. (3) Agenţii economici trebuie, în mod normal, sa suporte costurile tratarii deşeurilor industriale, conform principiului "poluatorul plãteşte". Agenţii economici care primesc ajutor de operare în vederea tratarii deşeurilor industriale şi neindustriale trebuie sa finanteze serviciul în cauza proporţional cu cantitatea de deşeuri pe care o produc şi/sau cu costul tratarii. (4) Toate ajutoarele de operare de acest fel se supun unei durate limitate la cinci ani, dacã ajutorul este "degresiv". Intensitatea ajutorului poate ajunge pana la 100% din costurile suplimentare în primul an, dar trebuie sa descreasca liniar, pentru a atinge rata zero pana la sfârşitul celui de al cincilea an. (5) În cazul ajutoarelor "nedegresive", durata acestora este limitatã la cinci ani, iar intensitatea nu trebuie sa depãşeascã 50% din costurile suplimentare. Dispoziţii aplicabile tuturor ajutoarelor de operare acordate sub forma reducerii taxelor sau a exceptarii de la plata acestora ART. 11 (1) La adoptarea taxelor care vor fi percepute pentru anumite activitãţi din motive legate de protecţia mediului, autoritãţile responsabile pot considera necesar sa prevadã derogãri temporare în favoarea unor agenţi economici. În general, aceste derogãri constituie ajutor de operare prevãzut de <>Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat. În analiza acestor mãsuri, trebuie sa se stabileascã, printre altele, dacã taxa este impusa ca rezultat al unei hotãrâri luate la nivel naţional sau al unei hotãrâri autonome a autoritãţii responsabile. (2) Dacã taxa este impusa ca rezultat al unei decizii autonome a unei autoritãţi responsabile, agenţii economici afectaţi de aceasta pot avea dificultãţi în a se adapta rapid la noile niveluri de impunere fiscalã. Într-o asemenea ipoteza, se poate justifica derogarea temporarã în favoarea unor agenţi economici care sa le permitã sa se adapteze la noul nivel de impunere fiscalã. (3) Dacã taxa este perceputã ca rezultat al unei reglementãri naţionale, exista doua situaţii posibile: a) o autoritate responsabilã aplica pentru anumite produse o taxa la o rata mai mare decât rata minima prevãzutã prin reglementãrile naţionale şi acorda o derogare anumitor agenţi economici care, în felul acesta, plãtesc o taxa mai mica dar care rãmâne, totuşi, cel puţin egala cu rata minima prevãzutã în reglementãrile în domeniu. În aceste împrejurãri, se poate justifica o derogare temporarã pentru a permite agenţilor economici sa se adapteze fiscalitatii mai ridicate şi pentru a-i stimula sa-şi desfãşoare activitatea într-un mod mai favorabil protecţiei mediului; b) o autoritate responsabilã aplica pentru anumite produse o taxa la rata minima prevãzutã prin reglementãrile naţionale şi acorda o derogare în favoarea unor agenţi economici, care vor fi supuşi unui nivel de impozitare inferior ratei minime. Dacã aceasta derogare nu este autorizata prin reglementãrile naţionale în domeniu, ea va constitui ajutor de stat incompatibil cu prevederile <>Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat. Dacã derogarea este autorizata de reglementãrile naţionale, aceasta poate fi consideratã compatibila cu prevederile <>Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, în mãsura în care este necesarã şi nu este disproportionata în raport cu obiectivele naţionale urmãrite. Se va acorda o importanta deosebita strictei limitãri în timp a unei asemenea derogãri. (4) În general, mãsurile fiscale în cauza ar trebui sa aibã o contribuţie semnificativã la protecţia mediului. Se va urmãri ca derogarile sa nu submineze, prin natura lor, obiectivele generale urmãrite. (5) Aceste derogãri pot constitui ajutor de exploatare care poate fi autorizat în urmãtoarele condiţii: I. Dacã, din ratiuni legate de protecţia mediului, o autoritate responsabilã introduce o noua taxa într-un sector de activitate sau la produse pentru care nu s-au aplicat taxe naţionale sau dacã taxa avutã în vedere de cãtre autoritatea responsabilã depãşeşte valoarea taxei prevãzute de legislaţia nationala, se pot justifica decizii de exceptare pe o perioada de 10 ani, fãrã degresivitate, în urmãtoarele situaţii: a) dacã aceste exceptari reprezintã conditionari în cadrul contractelor încheiate între autoritatea de resort responsabilã şi agenţii economici beneficiari, prin care agenţii economici sau asociaţii ale agenţilor economici se angajeazã sa realizeze obiective de protecţia mediului pe perioada pe care se acorda exceptarea, sau dacã agenţii economici încheie acorduri benevole care au acelaşi efect. Aceste acorduri sau angajamente se pot referi, printre altele, la reducerea consumului de energie, reducerea emisiilor de noxe sau la orice alte mãsuri de protecţie a mediului. Conţinutul acordurilor trebuie negociat de cãtre fiecare autoritate responsabilã şi va fi analizat de cãtre Consiliul Concurentei în momentul notificãrii proiectului de ajutor. Autoritãţile responsabile trebuie sa asigure o monitorizare stricta a angajamentelor asumate de cãtre agenţii economici sau asociaţiile agenţilor economici. Acordurile încheiate între autoritatea responsabilã şi agenţii economici sau asociaţiile agenţilor economici vizati trebuie sa prevadã modalitãţile de sancţionare în cazul nerespectãrii angajamentelor. Aceste prevederi se aplica şi atunci când o autoritate responsabilã dispune o reducere fiscalã în condiţii care au acelaşi efect cu acordurile sau angajamentele menţionate anterior; b) aceste exceptari pot sa nu reprezinte în mod necesar conditionari rezultate din acordurile încheiate între autoritatea de resort responsabilã şi agenţii economici beneficiari, dacã sunt îndeplinite condiţii specifice. Astfel, dacã reducerea priveşte o taxa nationala, suma efectiv plãtitã de cãtre agenţii economici dupã reducere trebuie sa rãmânã superioarã taxei minime naţionale pentru a stimula agenţii economici sa acţioneze în direcţia ameliorãrii protecţiei mediului. Dacã reducerea priveşte o taxa localã aplicatã în absenta taxei naţionale, agenţii economici beneficiari ai reducerii trebuie totuşi sa achite un procent semnificativ din taxa nationala. II. Prevederile de la punctul I se pot aplica taxelor existente dacã se îndeplinesc simultan urmãtoarele doua condiţii: a) taxa în cauza trebuie sa aibã un efect pozitiv apreciabil din punctul de vedere al protecţiei mediului; b) derogarile în favoarea agenţilor economici beneficiari trebuie sa fi fost deja hotãrâte în momentul adoptãrii taxei sau trebuie sa fi devenit necesare ca rezultat al unei schimbãri semnificative a condiţiilor economice care au plasat agenţii economici într-o situaţie concurentiala deosebit de dificila. În acest ultim caz, valoarea reducerii taxei nu poate depãşi creşterea costurilor generate de modificarea condiţiilor economice. Atunci când condiţiile economice nu mai genereazã majorãri de costuri, reducerea taxei trebuie sa dispara la rândul ei. (6) Autoritatea responsabilã poate, de asemenea, sa incurajeze dezvoltarea tehnologiilor de producere a electricitatii pe baza surselor de energie convenţionale precum gazul metan, care permit o eficienta energetica mult mai mare decât eficienta energetica obţinutã cu procedeele traditionale de producţie. În aceste cazuri, data fiind importanta acestor tehnici pentru protecţia mediului şi sub rezerva ca energia primara utilizata reduce semnificativ efectele negative asupra mediului, exceptarile totale de la plata taxelor se pot justifica pentru o perioada de cinci ani, în cazul în care ajutorul este nedegresiv. Se pot acorda şi derogãri pe o perioada de 10 ani în conformitate cu condiţiile prevãzute la alin. (5) punctele I şi II. (7) Atunci când o taxa existenta face obiectul unei majorãri semnificative şi când autoritatea de resort responsabilã considera ca sunt necesare derogãri în cazul unor agenţi economici, se aplica prin analogie condiţiile prevãzute la alin. 5 punctul I cu privire la taxele noi. (8) Atunci când reducerea priveşte o taxa care face obiectul unei reglementãri la nivel naţional şi când taxa localã este mai mica sau egala cu valoarea minima nationala, exceptarile pe termen lung nu se justifica. În acest caz, toate exceptarile acordate trebuie sa respecte condiţiile prevãzute la art. 10 alin. (4) şi (5) şi, în orice caz, sa facã obiectul unei autorizari exprese privind derogarea de la valoarea minima nationala. În toate cazurile de reducere a taxei, autoritatea responsabilã poate acorda ajutor de exploatare în conformitate cu condiţiile prevãzute la art. 10 alin. (4) şi (5). Reglementãrile aplicabile ajutoarelor de operare în favoarea producţiei de energie regenerabila ART. 12 (1) Ajutoarele de operare în favoarea producţiei de energie regenerabila constituie, în general, ajutoare pentru protecţia mediului susceptibile sa beneficieze de prevederile prezentului regulament. (2) Aceste ajutoare pot beneficia de o abordare specialã datoritã dificultãţilor pe care le intampina uneori agenţii economici care produc acest tip de energie în a concura în mod eficient cu producãtorii de energie conventionala. Trebuie sa se retina şi necesitatea de a incuraja dezvoltarea acestor forme de energie, în special din ratiuni care vizeazã protecţia mediului. Ajutorul poate fi necesar mai ales atunci când procesele tehnice disponibile nu permit ca energia regenerabila sa fie produsã la costuri unitare comparabile cu cele ale surselor convenţionale. (3) Ajutoarele de operare se pot justifica, în acest caz, pentru a acoperi diferenţa dintre costul producerii energiei din surse de energie regenerabila şi preţul pieţei pentru acest tip de energie. Forma acestor ajutoare poate varia în funcţie de tipul de energie vizat şi de mecanismul de sprijin prevãzut. În procesul de analiza a cazurilor, Consiliul Concurentei va lua în considerare poziţia competitivã a fiecãrei forme de energie vizata. (4) Ajutoarele de stat pot fi acordate pentru sursele de energie regenerabile conform urmãtoarelor optiuni: I. a) În domeniul energiei regenerabile, costurile unitare ale investiţiei sunt deosebit de mari şi, în general, reprezintã un procent semnificativ din costurile agenţilor economici, nepermitandu-le acestora sa aibã preţuri competitive pe pieţele pe care aceştia vand energia produsã. Pentru a tine seama în mod corect de aceasta bariera la intrarea pe piata pentru energia regenerabila, ajutoarele de stat se pot acorda pentru a compensa diferenţa dintre costurile de producţie a energiei regenerabile şi preţul pieţei la respectiva forma de energie. Orice ajutor de operare poate fi în acest caz acordat numai pentru amortizarea instalaţiei. Producţia suplimentarã de energie a instalaţiei nu poate beneficia de nici un fel de sprijin. Ajutorul poate acoperi numai o remunerare echitabila a capitalului dacã se demonstreaza ca acesta este indispensabil data fiind slabã competitivitate a anumitor surse de energie regenerabile. La stabilirea valorii ajutorului de operare trebuie sa se ţinã seama şi de eventualele ajutoare pentru investiţii acordate agentului economic în cauza pentru realizarea instalaţiei noi. În notificarea schemelor de ajutor de stat la Consiliul Concurentei, autoritãţile care acorda ajutorul trebuie sa prezinte în detaliu mecanismele precise de sprijin şi, în special, metodele de calcul al valorii ajutorului. În cazul în care Consiliul Concurentei autorizeaza schema, furnizorii de ajutor de stat trebuie sa aplice respectivele mecanisme şi metode de calcul în momentul acordãrii de ajutoare agenţilor economici. b) Spre deosebire de majoritatea formelor de energie regenerabila, biomasa necesita investiţii relativ mai mici, dar presupune costuri de operare mai ridicate. Prin urmare, Consiliul Concurentei va avea o poziţie favorabilã fata de ajutoarele de operare care depãşesc valoarea investiţiei dacã se poate demonstra ca, costurile totale suportate de agentul economic dupã amortizarea instalaţiei continua sa rãmânã mai mari decât preţul de piata al energiei. II. Se poate acorda sprijin pentru energia regenerabila prin utilizarea mecanismelor de piata cum ar fi certificatele ecologice sau licitaţiile. Aceste sisteme permit tuturor producãtorilor de energie regenerabila sa beneficieze indirect de o cerere garantatã pentru energia pe care o produc, la un preţ superior preţului de piata al energiei convenţionale. Preţul acestor certificate ecologice nu este fixat dinainte, ci depinde de raportul dintre cerere şi oferta. Atunci când reprezintã ajutoare de stat, aceste sisteme pot fi autorizate de cãtre Consiliul Concurentei dacã autoritãţile care acorda ajutorul pot demonstra ca sprijinul respectiv este indispensabil pentru a asigura viabilitatea tipului de energie regenerabila respectiv, nu antreneaza per total o supracompensare în beneficiul producerii de energie regenerabila şi nu descurajeaza producãtorii de energie regenerabila în a deveni mai competitivi. În scopul de a verifica dacã aceste criterii sunt îndeplinite, Consiliul Concurentei poate sa autorizeze aceste sisteme de ajutor pe o perioada de zece ani, dupã care va trebui sa analizeze dacã este necesarã continuarea mãsurii de sprijin. III. Ajutoarele de operare pot fi acordate instalaţiilor noi care produc energie regenerabila, calculul valorii acestora fãcându-se pe baza costurilor externe care sunt evitate. Acestea sunt costuri de mediu pe care societatea ar trebui sa le suporte dacã aceeaşi cantitate de energie ar fi produsã de cãtre o unitate de producţie care funcţioneazã cu energie conventionala. Costurile respective se calculeazã pe baza diferenţei dintre costurile externe generate şi neachitate de cãtre producãtorii de energie regenerabila şi costurile externe generate şi neachitate de producãtorii de energie neregenerabila. Pentru a efectua aceste calcule, furnizorii de ajutoare de stat vor trebui sa foloseascã o metoda de calcul recunoscuta pe plan internaţional şi comunicatã Consiliului Concurentei. Furnizorul trebuie sa ofere, printre altele, o analiza de cost comparativa, obiectivã şi determinata sub raport cantitativ, împreunã cu evaluarea costurilor externe ale producãtorilor de energie concurenţi, pentru a demonstra ca ajutorul compenseazã în mod real costurile externe neacoperite. Valoarea ajutorului astfel acordat producãtorului de energie regenerabila nu trebuie sa depãşeascã echivalentul în lei a 0,05 euro pe kWh. În plus, valoarea ajutorului acordat producãtorilor care depãşeşte valoarea ajutorului acordat ca urmare a Opţiunii I trebuie obligatoriu reinvestita de cãtre agenţii economici în surse de energie regenerabile. Consiliul Concurentei va analiza dacã şi aceasta activitate se califica pentru ajutor de stat. Pentru ca Opţiunea III sa rãmânã coerenta cu reglementãrile generale privind concurenta, Consiliul Concurentei trebuie sa aibã certitudinea ca ajutorul nu da naştere nici unei distorsionari a concurentei pe piata şi va conduce la o creştere globalã realã a utilizãrii surselor de energie regenerabile în detrimentul surselor de energie convenţionale, şi nu la un simplu transfer al segmentelor de piata între sursele de energie regenerabile. În acest sens, este necesarã îndeplinirea urmãtoarelor condiţii: a) ajutorul acordat pe baza acestei optiuni sa facã parte dintr-o schema care trateazã agenţii economici din sectorul energiei regenerabile de pe poziţii de egalitate; b) schema sa prevadã acordarea nediscriminatorie a ajutoarelor agenţilor economici care produc acelaşi tip de energie regenerabila; c) schema sa fie reexaminata de cãtre Consiliul Concurentei la fiecare cinci ani. IV. Autoritãţile de resort competente pot acorda în continuare ajutoare pentru exploatare în conformitate cu reglementãrile generale care guverneazã aceste ajutoare prevãzute la art. 10 alin. (4) şi (5). Reglementãrile aplicabile ajutoarelor de operare pentru producerea combinata de energie electrica şi termica ART. 13 (1) Ajutorul de operare pentru producerea combinata a energiei electrice şi termice se poate justifica cu condiţia îndeplinirii cerinţelor art. 5 alin. (4). Acest ajutor poate fi acordat agenţilor economici care distribuie energie electrica şi termica publicului larg dacã costurile de producere a energiei electrice sau termice depãşesc preţul pieţei. În condiţii similare, ajutorul de operare se poate acorda în conformitate cu reglementãrile art. 12 alin. (4). Caracterul indispensabil al ajutorului va fi stabilit luând în considerare costurile şi veniturile rezultate ca urmare a producerii şi comercializãrii de energie electrica şi termica. (2) Ajutorul de operare se poate acorda în aceleaşi condiţii şi pentru utilizarea industriala a producţiei combinate de energie electrica şi termica dacã se poate demonstra ca, prin folosirea tehnicii respective, costul de producţie al unei unitãţi de energie depãşeşte preţul pieţei pe unitatea de energie conventionala. Costurile de producţie pot include rentabilitatea normalã a instalaţiei, dar orice câştig obţinut de agentul economic din producţia de energie termica trebuie dedus din costurile de producţie. Baza de exceptare pentru toate proiectele examinate de cãtre Consiliul Concurentei ART. 14 În limitele şi condiţiile prevãzute de prezentul regulament, ajutorul de stat pentru protecţia mediului poate fi autorizat de Consiliul Concurentei ca ajutor pentru facilitarea dezvoltãrii anumitor activitãţi economice sau a anumi
CAP. 5 Cumulul ajutoarelor acordate din mai multe surse Plafoanele de ajutor acordate pentru acelaşi scop sau pentru scopuri diferite ART. 15 (1) Plafoanele pentru ajutoarele de stat prevãzute de prezentul regulament sunt aplicabile indiferent dacã ajutorul în cauza este finanţat integral sau parţial din resurse de stat. Ajutoarele autorizate conform prezentului regulament nu pot fi combinate cu alte forme de ajutor de stat în sensul <>art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat dacã un asemenea cumul atinge o intensitate a ajutorului mai mare decât cea prevãzutã de prezentul regulament. (2) În cazul ajutoarelor de stat care servesc unor scopuri diferite şi care presupun aceleaşi costuri eligibile, se aplica plafonul de ajutor cel mai favorabil.
CAP. 6 Dispoziţii finale Condiţii care trebuie respectate în aplicarea prezentului regulament ART. 16 Dispoziţiile prezentului regulament se aplica cu respectarea prevederilor Regulamentului privind forma, conţinutul şi alte detalii ale notificãrii unui ajutor de stat şi ale Regulamentului privind pragul minim al ajutorului de stat care nu cade sub incidenta obligaţiei de notificare, puse în aplicare prin <>Ordinul preşedintelui Consiliului Concurentei nr. 27/2000 . Ajutoarele de stat care intra sub incidenta prezentului regulament ART. 17 Prezentul regulament se aplica ajutoarelor de stat acordate pentru protecţia mediului, notificate dupã intrarea în vigoare a acestui regulament, precum şi atunci când ajutoarele de stat au fost notificate înainte de intrarea sa în vigoare, dar decizia Consiliului Concurentei este ulterioara acestei date sau Consiliul Concurentei nu a emis încã o decizie. Intrarea în vigoare a prezentului regulament ART. 18 Prezentul regulament se adopta prin ordin al preşedintelui Consiliului Concurentei de punere în aplicare a acestuia şi intra în vigoare dupã 6 luni de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României. -------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
