Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
PROTOCOL din 28 august 1952 privind statutul comandamentelor militare internationale, infiintate in temeiul Tratatului Atlanticului de Nord*) - Paris, 28 august 1952
EMITENT: ACT INTERNATIONAL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 845 din 15 septembrie 2004
--------
*) Traducere.
Statele pãrţi la Tratatul Atlanticului de Nord, semnat la Washington la 4 aprilie 1949,
considerând cã se pot înfiinţa comandamente militare internaţionale pe teritoriile lor prin acorduri separate încheiate în temeiul Tratatului Atlanticului de Nord,
dorind sã defineascã statutul acestor comandamente şi al personalului acestora, care se gãsesc în spaţiul Tratatului Atlanticului de Nord,
au convenit asupra prezentului protocol la Acordul privind statutul forţelor lor, semnat la Londra la 19 iunie 1951.
ART. 1
În prezentul protocol, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarele înţelesuri:
a) acord - Acordul dintre statele pãrţi la Tratatul Atlanticului de Nord cu privire la statutul forţelor lor, semnat la Londra la 19 iunie 1951;
b) Comandament Suprem - Comandamentul Suprem al Forţelor Aliate din Europa, Comandamentul Suprem al Forţelor Aliate din Atlantic şi orice alt comandament echivalent înfiinţat în temeiul Tratatului Atlanticului de Nord;
c) Comandament al Forţelor Aliate - orice Comandament Suprem şi orice comandament militar internaţional înfiinţat în temeiul Tratatului Atlanticului de Nord şi subordonat direct unui Comandament Suprem;
d) Consiliul Atlanticului de Nord - consiliul înfiinţat în temeiul art. 9 din Tratatul Atlanticului de Nord sau oricare dintre organismele subsidiare autorizate sã acţioneze în numele sãu.
ART. 2
Cu respectarea dispoziţiilor urmãtoare din prezentul protocol, acordul se va aplica Comandamentelor Forţelor Aliate situate pe teritoriul unui stat parte la prezentul protocol, în zona Tratatului Atlanticului de Nord, precum şi personalului militar şi civil al acestor comandamente şi membrilor de familie ai acestui personal, incluşi în definiţiile de la subparagrafele a), b) şi c) ale paragrafului 1 al art. 3 din prezentul protocol, atunci când acest personal se aflã pe unul dintre teritoriile menţionate mai sus în legãturã cu îndatoririle sale oficiale sau, în cazul membrilor de familie, în legãturã cu îndatoririle oficiale ale soţului/soţiei sau ale pãrintelui.
ART. 3
1. În scopul aplicãrii acordului unui Comandament al Forţelor Aliate, termenii şi expresiile forţã, componentã civilã şi membru de familie, de fiecare datã când apar în acord, au semnificaţia urmãtoare:
a) forţã - personalul ataşat unui Comandament al Forţelor Aliate şi care aparţine trupelor de uscat, de marinã sau de aviaţie ale oricãrui stat parte la Tratatul Atlanticului de Nord;
b) componentã civilã - personalul civil care nu este nici apatrid, nici cetãţean al unui stat care nu este parte la Tratatul Atlanticului de Nord, nici cetãţean al statului primitor, nici o persoanã care are reşedinţa sa obişnuitã în acest stat şi (i) care este ataşat unui Comandament al Forţelor Aliate şi angajat al forţelor armate ale unuia dintre statele pãrţi la Tratatul Atlanticului de Nord sau (ii) aparţine anumitor categorii de personal civil angajat de Comandamentul Forţelor Aliate sau de Consiliul Atlanticului de Nord;
c) membru de familie - soţul sau soţia unui membru al unei forţe sau al unei componente civile, astfel cum au fost definite la subparagrafele a) şi b) ale prezentului paragraf, sau copiii care se aflã în întreţinerea acestora.
2. Un Comandament al Forţelor Aliate este considerat ca fiind o forţã pentru aplicarea art. II, paragrafului 2 al art. V, paragrafului 10 al art. VII, paragrafelor 2, 3, 4, 7 şi 8 ale art. IX, precum şi art. XIII din acord.
ART. 4
Drepturile şi obligaţiile pe care acordul le conferã sau le impune unui stat trimiţãtor ori autoritãţilor acestuia cu privire la forţele sale, componentele sale civile sau membrii de familie ai acestora vor fi, în ceea ce priveşte Comandamentele Forţelor Aliate, personalul acestora şi membrii de familie ai acestui personal, cãrora li se aplicã acordul în temeiul art. 2 din prezentul protocol, acordate sau transmise Comandamentului Suprem corespunzãtor şi autoritãţilor care depind de acesta, cu excepţiile de mai jos:
a) dreptul acordat de art. VII din acord autoritãţilor militare ale statului trimiţãtor de a exercita jurisdicţia penalã şi disciplinarã va fi conferit autoritãţilor militare ale acelui stat, în cazul în care existã, ale cãrui legi militare se aplicã persoanei în cauzã;
b) obligaţiile impuse statului trimiţãtor sau autoritãţilor sale de art. II, de paragraful 4 al art. III, de paragrafele 5 a) şi 6 a) ale art. VII, de paragrafele 9 şi 10 ale art. VIII şi de art. XIII din acord revin atât Comandamentului Forţelor Aliate, cât şi statului a cãrui forţã armatã sau membru ori angajat al acestei forţe armate ori membru de familie al acestui membru sau angajat este în cauzã;
c) pentru aplicarea paragrafelor 2 a) şi 5 ale art. III şi a art. XIV din acord, statul trimiţãtor este, în cazul membrilor unei forţe sau membrilor lor de familie, statul de ale cãrui forţe armate aparţine acest membru sau, în cazul membrilor unei componente civile ori al membrilor lor de familie, statul ale cãrui forţe armate au angajat acest membru;
d) obligaţiile impuse statului trimiţãtor în virtutea paragrafelor 6 şi 7 ale art. VIII din acord revin statului de ale cãrui forţe armate aparţine persoana a cãrei acţiune ori omisiune a fost la originea cererii de despãgubire sau, în cazul membrului unei componente civile, aceste obligaţii revin statului ale cãrui forţe armate au angajat respectivul membru sau, în cazul în care nu existã un asemenea stat, acestea revin Comandamentului Forţelor Aliate de care aparţine persoana în cauzã.
Pentru desemnarea unui arbitru conform paragrafului 8 al art. VIII, drepturile statului trimiţãtor sunt exercitate atât de Comandamentul Forţelor Aliate interesat, cât şi, dacã este cazul, de statul cãruia îi revin obligaţiile definite prin prezentul paragraf.
ART. 5
Orice membru al unui Comandament al Forţelor Aliate trebuie sã deţinã o carte de identitate personalã, eliberatã de acest comandament, prevãzutã cu o fotografie şi care sã menţioneze numele şi prenumele, data şi locul naşterii, naţionalitatea, gradul sau arma, numãrul, dacã existã, şi perioada de valabilitate a cãrţii. Aceastã carte de identitate trebuie prezentatã la cerere.
ART. 6
1. Obligaţia de a renunţa la orice cerere de despãgubire, impusã pãrţilor contractante în temeiul art. VIII din acord, revine atât Comandamentului Forţelor Aliate, cât şi oricãrui stat interesat, parte la prezentul protocol.
2. Pentru aplicarea paragrafelor 1 şi 2 ale art. VIII din acord:
a) orice bunuri care aparţin unui Comandament al Forţelor Aliate sau orice bunuri ale unui stat parte la prezentul protocol şi care sunt utilizate de un Comandament al Forţelor Aliate sunt considerate ca bunuri aparţinând pãrţii contractante şi folosite de forţele sale armate;
b) orice pagubã cauzatã de un membru al unei forţe sau al unei componente civile, astfel cum sunt acestea definite în paragraful 1 al art. 3 din prezentul protocol, sau de orice angajat al unui Comandament al Forţelor Aliate este consideratã ca pagubã cauzatã de un membru al forţelor armate ale pãrţii contractante ori de un angajat al acestor forţe;
c) dispoziţiile paragrafului 3 al art. VIII se aplicã şi unui Comandament al Forţelor Aliate considerat parte contractantã în sensul acestui paragraf.
3. Cererile de despãgubire cãrora li se aplicã paragraful 5 al art. VIII din acord vor include cererile de despãgubire (altele decât cele rezultând dintr-un contract şi cele cãrora le sunt aplicabile prevederile paragrafelor 6 şi 7 ale acestui articol) decurgând din acţiuni sau omisiuni ale unui angajat al unui Comandament al Forţelor Aliate sau din orice altã acţiune, omisiune ori împrejurare pentru care rãspunde juridic un Comandament al Forţelor Aliate şi care au cauzat, pe teritoriul statului primitor, pagube unei terţe pãrţi, alta decât vreuna dintre pãrţile la prezentul protocol.
ART. 7
1. Scutirea de impozite, acordatã în temeiul art. X din acord membrilor unei forţe sau unei componente civile în ceea ce priveşte salariile şi indemnizaţiile lor, se aplicã, în cazul personalului unui Comandament al Forţelor Aliate, care corespunde definiţiilor din paragrafele 1 a) şi b) (i) ale art. 3 din prezentul protocol, în ceea ce priveşte salariile şi indemnizaţiile care le sunt plãtite în aceastã calitate de cãtre forţele armate cãrora le aparţin sau ai cãror angajaţi sunt, fãrã ca scutirea acordatã în temeiul acestui paragraf membrilor sau angajaţilor în cauzã sã se aplice impozitelor impuse de statul ai cãrui cetãţeni sunt.
2. Angajaţii unui Comandament al Forţelor Aliate din categoriile convenite de Consiliul Atlanticului de Nord sunt scutiţi de impozit pentru salariile şi indemnizaţiile care le sunt plãtite în aceastã calitate de cãtre un Comandament al Forţelor Aliate. Totuşi, o parte la prezentul protocol va putea încheia cu Comandamentul Forţelor Aliate interesat înţelegeri care sã permitã acestei pãrţi sã angajeze şi sã desemneze în cadrul comandamentului interesat pe propriii sãi cetãţeni (exceptând, dacã partea în cauzã doreşte astfel, pe orice cetãţean care nu are reşedinţa obişnuitã pe teritoriul sãu), cetãţeni care trebuie sã facã parte din personalul comandamentului. Ea va plãti, în acest caz, salariile şi indemnizaţiile acestor persoane din fondurile sale, la un nivel determinat de aceasta. Aceste salarii şi indemnizaţii vor putea face obiectul unei impozitãri de cãtre partea în cauzã, dar nu vor putea fi impozitate de o altã parte. Dacã o asemenea înţelegere încheiatã de una dintre pãrţile la prezentul protocol este ulterior modificatã sau denunţatã, pãrţile la prezentul protocol nu vor mai fi obligate, în temeiul primei teze a prezentului paragraf, sã scuteascã de impozit salariile şi indemnizaţiile plãtite cetãţenilor sãi.
ART. 8
1. În vederea facilitãrii înfiinţãrii, construirii, întreţinerii şi funcţionãrii Comandamentelor Forţelor Aliate, aceste comandamente vor fi scutite, în mãsura posibilului, de impozitele şi taxele aferente cheltuielilor efectuate de acestea în interesul apãrãrii comune şi pentru beneficiul lor oficial şi exclusiv, iar fiecare parte la prezentul protocol va iniţia negocieri cu comandamentele stabilite pe teritoriul sãu, în vederea încheierii unui acord în acest sens.
2. Fiecare Comandament al Forţelor Aliate beneficiazã de drepturile acordate unei forţe în temeiul art. XI din acord, în aceleaşi condiţii.
3. Dispoziţiile paragrafelor 5 şi 6 ale art. XI din acord nu se aplicã cetãţenilor statului primitor, cu excepţia cazului în care aceşti cetãţeni aparţin forţelor armate ale unei pãrţi la prezentul protocol, alta decât statul primitor.
4. Expresia impozite şi taxe, utilizatã în prezentul articol, nu include taxele percepute pentru plata serviciilor prestate.
ART. 9
Cu excepţia cazului în care Consiliul Atlanticului de Nord decide altfel:
a) bunurile achiziţionate din fondurile internaţionale ale unui Comandament al Forţelor Aliate din bugetul sãu de investiţii, care nu mai sunt necesare acestui comandament, vor fi lichidate în conformitate cu aranjamentele aprobate de Consiliul Atlanticului de Nord şi rezultatul acestei lichidãri va fi împãrţit între pãrţile la Tratatul Atlanticului de Nord sau va fi creditat în contul acestora, proporţional cu contribuţiile lor la cheltuielile de capital ale acestui comandament. Statul primitor va avea drept de preemţiune pentru achiziţionarea oricãror bunuri imobile de pe teritoriul sãu, astfel lichidate, cu condiţia sã nu ofere condiţii mai puţin avantajoase decât cele propuse de un terţ;
b) terenurile, clãdirile sau instalaţiile fixe puse la dispoziţie de cãtre statul primitor unui Comandament al Forţelor Aliate, în mod gratuit (cu excepţia costurilor nominale), şi care nu mai sunt necesare respectivului comandament vor fi înapoiate statului primitor, iar orice creştere sau diminuare a valorii bunurilor imobile asigurate de cãtre statul primitor, rezultând din utilizarea lor de cãtre acest comandament, va fi determinatã de cãtre Consiliul Atlanticului de Nord (luând în considerare legislaţia aplicabilã a statului primitor) şi va fi distribuitã între statele pãrţi la Tratatul Atlanticului de Nord sau va fi creditatã ori debitatã în contul acestora, proporţional cu contribuţiile lor la cheltuielile de capital ale acestui comandament.
ART. 10
Fiecare Comandament Suprem are personalitate juridicã. El are capacitatea de a contracta, de a dobândi şi de a înstrãina bunuri. Totuşi, statul primitor poate supune exercitarea acestei capacitãţi unor acorduri speciale între acesta şi Comandamentul Suprem sau orice comandament subordonat care acţioneazã în numele Comandamentului Suprem.
ART. 11
1. Cu respectarea dispoziţiilor art. VIII din acord, un Comandament Suprem poate sta în justiţie atât ca reclamant, cât şi ca pârât. Totuşi, Comandamentul Suprem sau orice alt Comandament al Forţelor Aliate subordonat, autorizat de acesta, pe de o parte, şi statul primitor, pe de altã parte, pot conveni ca acesta din urmã sã reprezinte Comandamentul Suprem în faţa tribunalelor acestui stat în procedurile judiciare la care acest comandament va fi parte.
2. Nici o mãsurã de executare sau care tinde la sechestrul ori la confiscarea bunurilor sau fondurilor nu poate fi luatã împotriva unui Comandament al Forţelor Aliate, dacã aceasta nu urmãreşte scopurile definite de paragraful 6 a) al art. VII şi de art. XIII din acord.
ART. 12
1. Pentru operarea bugetului sãu internaţional, un Comandament al Forţelor Aliate poate deţine valutã de orice fel şi poate opera conturi în orice valutã.
2. Pãrţile la prezentul protocol, la cererea unui Comandament al Forţelor Aliate, vor facilita transferurile fondurilor acestor comandamente dintr-o ţarã în alta şi convertirea oricãrei valute deţinute de un Comandament al Forţelor Aliate în orice altã valutã, dacã aceste operaţiuni sunt necesare pentru a rãspunde nevoilor unui Comandament al Forţelor Aliate.
ART. 13
Arhivele şi alte documente oficiale ale unui Comandament al Forţelor Aliate, pãstrate în localurile utilizate de acest comandament sau deţinute de orice membru al acestui comandament, autorizat corespunzãtor, sunt inviolabile, cu excepţia cazului în care comandamentul a renunţat la aceastã imunitate. La cererea statului primitor şi în prezenţa unui reprezentant al acestui stat, comandamentul va verifica natura oricãror documente pentru a constata dacã acestea beneficiazã de imunitatea prevãzutã de prezentul articol.
ART. 14
1. Prin decizia Consiliului Atlanticului de Nord prezentul protocol sau acordul poate fi aplicat, în întregime ori parţial, oricãrui comandament militar internaţional sau oricãrei organizaţii militare internaţionale [neincluse în definiţiile de la paragrafele b) şi c) ale art. 1 din prezentul protocol], înfiinţate în temeiul Tratatului Atlanticului de Nord.
2. La momentul în care va fi înfiinţatã Comunitatea Europeanã pentru Apãrare, prezentul protocol va putea fi aplicat membrilor personalului Forţelor Europene de Apãrare, ataşaţi unui Comandament al Forţelor Aliate, cât şi membrilor de familie ai acestora, la momentul şi în condiţiile stabilite de Consiliul Atlanticului de Nord.
ART. 15
Orice divergenţã între pãrţile la acest protocol sau între acestea şi un Comandament al Forţelor Aliate, referitoare la interpretarea sau la aplicarea prezentului protocol, este soluţionatã prin negocieri între pãrţile interesate, fãrã a se recurge la o jurisdicţie exterioarã. Cu excepţia cazului în care prezentul protocol sau acordul conţin dispoziţii contrare, divergenţele care nu pot fi soluţionate prin negocieri directe vor fi supuse spre soluţionare Consiliului Atlanticului de Nord.
ART. 16
1. Art. XV şi XVII - XX din acord sunt aplicabile în cazul prezentului protocol ca şi cum ar face parte integrantã din acesta, dar astfel încât prezentul protocol sã poatã fi modificat, suspendat, ratificat, semnat, denunţat sau extins în conformitate cu aceste dispoziţii, independent de acord.
2. Prezentul protocol va putea fi completat prin acorduri bilaterale între statul primitor şi un Comandament Suprem; autoritãţile statului primitor şi un Comandament Suprem pot conveni sã aplice prin mãsuri administrative, înainte de ratificare, orice prevedere din prezentul protocol sau din acord, pe care statul primitor va decide sã o aplice.
Drept care subsemnaţii plenipotenţiari au semnat prezentul protocol.
Încheiat la Paris la 28 august 1952, în limbile englezã şi francezã, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar original, care va fi depozitat în arhivele Guvernului Statelor Unite ale Americii. Guvernul Statelor Unite ale Americii va transmite copii certificate tuturor statelor semnatare sau care au aderat la prezentul protocol.
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
