Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  PROIECT DE LEGE nr. 242 din 16 martie 2015 privind organizarea şi exercitarea profesiei de mediator public Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 PROIECT DE LEGE nr. 242 din 16 martie 2015 privind organizarea şi exercitarea profesiei de mediator public

EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 279 din 24 aprilie 2015
Comenteaza legea

                         EXPUNERE DE MOTIVE
            la proiectul de lege privind organizarea
          şi exercitarea profesiei de mediator public

    Analizând perioada de la care Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator a intrat în vigoare, se constată că, până în prezent, aceasta a suferit multiple modificări şi completări, care au condus la denaturarea scopului avut în vedere de legiuitor, respectiv crearea unui cadru în care modalităţile de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă să devină o practică şi doar cauzele mai complexe să fie deduse instanţelor de drept comun.
    În fapt, prin dispoziţiile acestei legi, medierea a fost asimilată de către opinia publică şi chiar de alte categorii socioprofesionale drept o procedură formală, nefiind luată în considerare ca o procedură viabilă, eficientă, caracterizată prin celeritate şi alte numeroase avantaje.
    Datele cu caracter statistic arată că legea nu este funcţională, ca urmare a unor factori interni şi externi profesiei, ceea ce determină iniţierea unui nou proiect de lege, şi nu doar a unui proiect care să modifice şi să completeze legea existentă. Raţiunea esenţială este că se impune schimbarea integrală a cadrului legislativ privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, prin introducerea unor instituţii noi, care nu au corespondent în actuala reglementare şi a căror importanţă nu a fost previzionată nici la momentul promulgării acesteia, nici la momentul modificărilor şi completărilor ulterioare.
    Necesitatea a rezultat fără echivoc din activitatea practică a mediatorilor, din propunerile acestora şi din colaborările cu instituţiile şi autorităţile publice. Pornind de la statistica numărului mare de mediatori activi înscrişi în Tabloul mediatorilor autorizaţi şi a celor care, în fapt, îşi desfăşoară activitatea în acest domeniu, rezultă că eficienţa legii actuale nu a fost atinsă.
    Astfel, se propune introducerea unor instituţii noi în materia medierii, cum sunt: mediatorul public, mediatorul stagiar, mediatorul din oficiu, judecătorul delegat cu atribuţii în încuviinţarea acordurilor de mediere. Introducerea termenului "public" conferă mediatorului atribuţii extinse şi evitarea oricărei confuzii cu profesii care au denumiri similare (mediator sanitar, mediator şcolar, mediator social, mediator bancar etc.), prin reglementarea, în sarcina acestuia, a întregii game de conflicte în care poate fi incidentă procedura de mediere.
    Ţinând cont de Decizia nr. 266/2014 a Curţii Constituţionale prin care s-a dispus că prevederile art. 2 alin. (1) şi (1^2) din Legea nr. 192/2006 sunt neconstituţionale, a fost abrogată procedura de informare cu privire la mediere şi la avantajele acesteia în cauzele indicate la art. 60^1 din legea menţionată. Totodată, s-a apreciat că prin prezenţa părţilor pentru informare nu este o încercare efectivă de soluţionare a conflictului prin mediere, astfel încât participarea părţilor la această şedinţă este una cu caracter formal. Mai mult, s-a statuat că liberul acces la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, fiind de competenţa exclusivă a legiuitorului de a institui regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, soluţie ce rezultă din dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie.
    Ca urmare, este necesară o nouă lege care să confere un nou statut şi credibilitate în rândul cetăţenilor, al celorlalte profesii şi al instituţiilor şi autorităţilor publice, de aici şi noţiunea "mediator public", prin asociere cu prevederile legislative conform cărora "medierea este activitate de interes public".
    Pornind de la ineficienţa Legii nr. 192/2006 prin lipsa unor prevederi referitoare la corpul profesional al mediatorilor, precum şi inexistenţa unei descentralizări şi transparenţe a Consiliului de mediere în teritoriu, proiectul propune elemente noi de organizare a mediatorilor la nivel teritorial (la nivelul curţilor de apel) şi la nivel central, care să asigure o mai bună gestionare şi monitorizare a activităţii acestora. Mai precis, mediatorii, indiferent de forma de exercitare a profesiei, vor face parte din Camera Mediatorilor Publici, constituită la nivelul curţii de apel în a cărei circumscripţie au sediul profesional. Structura are în vedere similitudini privind organizarea altor profesii liberale, cum sunt notarii publici, executorii judecătoreşti, care îşi desfăşoară activitatea tot la nivelul fiecărei curţi de apel în care au sediul profesional.
    Legea actuală nu a reglementat expres ca formarea iniţială şi continuă să fie desfăşurată de către o organizaţie distinctă, special creată în acest scop, ca în cazul altor profesii liberale (Institutul Naţional al Magistraturii, Institutul Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor, Institutul Notarial Român). Pentru aceste considerente, proiectul prevede înfiinţarea unui institut cu denumirea Institutul Naţional de Formare Iniţială şi Continuă a Mediatorilor. Tot prin analogie cu profesiile liberale, introducerea conceptului de mediator stagiar urmăreşte, prin intermediul acestui institut, dobândirea competenţelor teoretice şi practice pentru exercitarea cu profesionalism a actului de mediere. Menţinerea calităţii serviciilor de mediere este asigurată şi prin obligativitatea formării continue a mediatorilor, prin programele de formare profesională susţinute tot în cadrul institutului menţionat.
    Totodată, prin proiect, se dă o forţă juridică superioară actelor emise de mediator, prin atribuţiile acestuia în darea de dată certă şi prin atestarea identităţii părţilor, menite să reducă situaţiile în care instanţa de judecată respinge încuviinţarea acordului de mediere ca fiind neconform. Mai mult, nefiind necesare verificări suplimentare, procedura încuviinţării acordului de mediere este simplificată şi nu presupune prezenţa personală a părţilor în faţa judecătorului.
    În toate etapele, atribuţiile mediatorului public sunt corelate cu efectele ce decurg din faptul că medierea face parte din categoria mai vastă a metodelor alternative de soluţionare a disputelor, fără a le exclude, fiind chiar complementară acestora.
    În actualul context social se constată că în foarte puţine cauze părţile sunt îndrumate să apeleze la mediere, ca urmare a recomandării magistraţilor, deşi această cerinţă este statuată în art. 6 din actuala lege: "Organele judiciare şi arbitrale, precum şi alte autorităţi cu atribuţii informează părţile asupra posibilităţii şi a avantajelor folosirii procedurii medierii şi le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluţionarea conflictelor dintre ele." Mai mult, având în vedere numeroasele dispoziţii internaţionale şi comunitare care au ca scop includerea şi promovarea medierii ca metodă alternativă justiţiei clasice, la nivel instituţional, se impune armonizarea cu aceste acte normative şi aplicarea lor, cel puţin prin recomandarea acestei proceduri ca etapă prealabilă în materiile prevăzute de lege. Cele mai importante acte normative care prevăd această obligaţie a organelor abilitate sunt:
    - Directiva 2008/52/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 mai 2008 privind anumite aspecte ale medierii în materie civilă şi comercială;
    - Directiva UE 29/2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea şi protecţia victimelor criminalităţii şi de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului, care impune obligaţia statelor membre UE de a promova medierea în cauzele penale şi de a asigura cadrul juridic adecvat ca înţelegerile dintre infractor şi victimă realizate prin procedura medierii să fie luate în considerare în cadrul procedurii penale;
    - Directiva nr. 11/2013 privind soluţionarea alternativă a litigiilor în materie de consum şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2.006/2004 şi a Directivei 2009/22/CE (Directiva privind SAL în materie de consum);
    - Recomandarea (98) 1 a Comitetului de Miniştri către statele membre privind medierea familială;
    - Recomandarea 19 (99) a Comitetului de Miniştri către statele membre cu privire la medierea în cazuri penale;
    - Recomandarea (2001) 9 a Comitetului de Miniştri în atenţia statelor membre cu privire la căile alternative de soluţionare a litigiilor dintre autorităţile administrative şi persoanele private;
    - Recomandarea (2002) 10 a Comitetului de Miniştri în atenţia statelor membre cu privire la medierea în materie civilă.
    Raportat la organismul de reglementare în mediere, suplimentarea componenţilor membrilor Consiliului de mediere de la 9 la 19 îşi are raţiunea în necesitatea unei mai bune promovări şi reprezentări a drepturilor şi intereselor mediatorilor la nivel central şi local, prin includerea reprezentanţilor fiecărei Camere a Mediatorilor Publici şi prin alegerea preşedintelui, prim-vicepreşedintelui şi a celor doi vicepreşedinţi prin vot uninominal, la nivel naţional.
    Pentru încurajarea apelării la procedura de mediere pentru soluţionarea conflictelor înainte de introducerea unei acţiuni în instanţă sau chiar în faza incipientă a unui litigiu sunt instituite obligaţii şi pentru părţile implicate în conflict. De exemplu, partea care refuză să dea curs invitaţiei la mediere este obligată să suporte cheltuielile avansate pentru procedură de partea care a iniţiat-o, indiferent de soluţia pronunţată de instanţă. Această sancţiune are ca rol degrevarea instanţelor de judecată de cauzele de o complexitate redusă. În plus, se asigură manifestarea unei opţiuni a părţilor pentru recurgerea la această procedură, condiţionată de o informare completă, reală şi dovedită cu privire la metodele alternative de soluţionare a disputelor.
    Instituirea unui judecător cu atribuţii în încuviinţarea acordului de mediere conduce la simplificarea procedurii, care are ca efect acordarea forţei actului autentic acordului de mediere. Pe lângă degrevarea instanţelor, termenele statuate în acest sens vor fi reduse, permiţând părţilor să se bucure cât mai curând de efectele înţelegerii pe care acestea au consimţit-o şi de restaurarea bunelor relaţii existente între părţi anterior declanşării stării conflictuale.
    Faţă de cele menţionate mai sus, a fost elaborat prezentul proiect de Lege privind organizarea şi exercitarea profesiei de mediator public, pe care îl supunem spre avizare în baza prevederilor imperative ale Constituţiei României, republicată, şi ale Legii nr. 189/1999 privind exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care a fost semnat de către membrii comitetului de iniţiativă.
    Prezenta expunere de motive se completează cu anexa nr. 1 - Tabel nominal al membrilor comitetului de iniţiativă, care face parte integrantă din aceasta şi din Legea privind organizarea şi exercitarea profesiei de mediator public, ce urmează a fi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.

    ANEXA 1

    Tabel nominal al membrilor comitetului de iniţiativă privind proiectul de lege "Lege privind organizarea şi exercitarea profesiei de mediator public," în conformitate cu prevederile art. 74 din Constituţie şi cu prevederile Legii nr. 189/1999, republicată

    Coste Ştefan                        Chelariu Romeu
    Rusu Irina-Ioana                    Sălceanu Constantin
    Mihalache Gheorghe                  Stogrin Petronela-Cornelia
    Carare Adriana                      Grigoraş Raluca Elena
    Alexa Ilinca                        Coste Alexandru-Dan
    Andone Cătălina-Nicoleta            Ţabrea Andra-Mădălina
    Anton Mariana-Simona                Buta Maria Carmen
    Costiuc Anamaria-Mădălina           Păduraru Maria
    Istrati Marilena                    Ciobanu Ilona-Andreea
    Drîmbă Lucian                       Stanciu Angelica
    Jugrin Gabriela                     Dănceanu Traian



                     INIŢIATIVĂ LEGISLATIVĂ
                              LEGE
       privind organizarea şi exercitarea profesiei de mediator public

    Parlamentul României adoptă prezenta lege.

    CAP. I
    Dispoziţii generale

    ART. 1
    (1) Medierea reprezintă o modalitate alternativă de soluţionare a conflictelor, pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitate de mediator public, în condiţii de neutralitate, imparţialitate şi confidenţialitate.
    (2) Medierea se bazează pe încrederea pe care părţile o acordă mediatorului public, ca persoană aptă să faciliteze negocierile dintre ele şi să le sprijine pentru soluţionarea conflictului, prin obţinerea unei soluţii reciproc convenabile, eficiente şi durabile.
    ART. 2
    Activitatea de mediere se realizează de mediatori publici prin facilitarea negocierii şi întocmirea acordurilor de mediere în condiţiile prezentei legi.
    ART. 3
    Medierea reprezintă o activitate de interes public, realizată de mediatorul public care este autorizat să îndeplinească acest serviciu pentru părţi, în mod stabil, profesionist, autonom şi independent.
    ART. 4
    Mediatorul public îndeplineşte următoarele acte şi proceduri:
    a) consultanţa prealabilă acordată părţilor privind alternativa optimă de soluţionare a conflictelor;
    b) organizarea şi conducerea şedinţelor de mediere;
    c) redactarea acordului de mediere şi a documentelor conexe acestuia;
    d) atestarea de dată certă a acordului de mediere;
    e) atestarea identităţii părţilor acordului de mediere;
    f) orice alte operaţiuni prevăzute de lege.
    ART. 5
    Mediatorul public dă consultaţii prealabile privind modalitatea prin care poate fi soluţionat conflictul prezentat de părţi, recomandând una dintre metodele alternative de soluţionare a conflictelor, şi poate participa, în calitate de specialist desemnat de părţi, la pregătirea şi întocmirea actelor şi procedurilor menite să stingă un conflict pe cale amiabilă prin mediere.
    ART. 6
    (1) Acordul de mediere se încheie în formă scrisă şi nu trebuie să cuprindă prevederi care aduc atingere legii, ordinii publice şi bunelor moravuri, sub sancţiunea nulităţii absolute.
    (2) Înţelegerea părţilor cuprinsă în acordul de mediere poate fi afectată, în conformitate cu prevederile legale, de termene şi condiţii.
    (3) În exercitarea atribuţiilor sale, mediatorul nu are putere de decizie în privinţa conţinutului înţelegerii la care vor ajunge părţile, dar are obligaţia să dea lămuriri părţilor asupra cuprinsului acordului de mediere spre a se convinge că au înţeles sensul şi acceptă efectele în scopul stingerii conflictului/litigiului existent, după caz.
    (4) Acordurile de mediere încheiate de mediatorii publici:
    a) alcătuiesc dispozitivul prin care instanţa de judecată încuviinţează învoiala părţilor, conform Codului de procedură civilă;
    b) pot fi încuviinţate de instituţia permanentă de arbitraj stabilită de părţi prin convenţia arbitrală;
    c) pot fi autentificate de notarul public în condiţiile Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
    ART. 7
    (1) Activitatea de mediere se înfăptuieşte în mod egal pentru toate persoanele, fără deosebire de rasă, culoare, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau origine socială.
    (2) Toate actele şi procedurile conexe privind activitatea de mediere se fac la cererea scrisă a părţilor interesate.
    ART. 8
    (1) Dacă părţile aflate în conflict, în urma medierii, nu au ajuns la un acord şi procesul a fost dedus judecăţii în faţa instanţei competente ori arbitrajului, oricare dintre părţi poate cere suspendarea procesului, în orice etapă procesuală, până la rămânerea definitivă a unei sentinţe, convenind să revină la mediere.
    (2) Persoanele fizice şi persoanele juridice, organe ale administraţiei publice locale şi centrale vor încerca să îşi rezolve disputele prin mediere atât în afară, cât şi în cadrul procedurii prealabile de soluţionare prin mediere a conflictelor prevăzute de lege.
    (3) În orice convenţie ce priveşte drepturi asupra cărora părţile pot dispune, acestea pot introduce o clauză de mediere, a cărei validitate este independentă de validitatea contractului din care face parte.
    ART. 9
    (1) Medierea poate avea loc între două sau mai multe părţi, ca metodă alternativă de soluţionare a conflictelor, fiind o procedură prealabilă a procesului de judecată, în condiţiile art. 10 alin. (2) din prezenta lege, coroborată cu dispoziţiile imperative ale art. 193 - Procedura prealabilă din Codul de procedură civilă.
    (2) Dovada îndeplinirii procedurii prealabile va fi emisă doar de mediatorul public organizat în una din formele de exercitare a activităţii mediatorilor publici prevăzute de prezenta lege, copiile înscrisurilor doveditoare vor fi certificate de parte pentru conformitate cu originalul, conform legii, şi se vor ataşa la cererea de chemare în judecată.
    (3) Neîndeplinirea procedurii prealabile poate fi invocată de pârât prin întâmpinare sau cerere reconvenţională ori va fi invocată de instanţă, din oficiu, în orice stare a procesului.
    (4) Fără să pună în discuţie fondul dreptului , excepţia lipsei procedurii prealabile, în acest caz, este mijlocul prin care, în condiţiile legii, se invocă neregularităţi procedurale privind încălcarea unor norme de ordine publică, fiind o excepţie procesuală de fond, peremptorie şi absolută.
    (5) Părţile au dreptul să îşi aleagă în mod liber mediatorul public.
    (6) Medierea se poate realiza de către unul sau mai mulţi mediatori publici.

    CAP. II
    Competenţa mediatorilor publici

    ART. 10
    (1) Liberul acces la justiţie presupune parcurgerea anumitor mijloace procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, iar părţile, persoanele fizice şi/sau persoane juridice, recurg la mediere ca procedură prealabilă.
    (2) Această procedură prealabilă a procesului de judecată reprezintă o încercare efectivă de soluţionare a conflictului prin mediere, părţile convenind să soluţioneze pe această cale cauzele care au ca obiect:
    a) cererile privitoare la desfacerea căsătoriei;
    b) cererile privind încredinţarea copilului minor sau încuviinţarea părintelui de a avea legături personale cu acesta, precum şi cererile de înapoiere a copilului minor de la persoanele care îl deţin fără niciun drept;
    c) cererile privind obligaţia legală de întreţinere;
    d) cererile având ca obiect administrarea clădirilor cu mai multe etaje, apartamente sau spaţii aflate în proprietatea exclusivă a unor persoane diferite, precum şi cele privind raporturile juridice stabilite de asociaţiile de proprietari cu alte persoane fizice sau persoane juridice, după caz;
    e) cererile de evacuare;
    f) cererile referitoare la servituţile privind zidurile şi şanţurile comune, distanţa construcţiilor şi plantaţiilor, dreptul de trecere, precum şi la alte servituţi ori îngrădiri ale dreptului de proprietate prevăzute de lege, stabilite de părţi ori instituite pe cale judecătorească;
    g) cererile privitoare la strămutarea de hotare, cererile în grăniţuire, precum şi cererile privind posesia şi orice alte litigii care privesc raporturile de vecinătate;
    h) cererile posesorii;
    i) cererile privind obligaţiile de a face;
    j) cererile de împărţeală judiciară, indiferent de valoare;
    k) orice alte cereri evaluabile în bani, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti;
    l) conflictele ce decurg din contractele individuale de muncă, contractele colective de muncă, raporturile de serviciu şi alte pretenţii conexe în legătură cu munca pentru altul;
    m) conflictele ce decurg din munca zilierilor, din contractele de ucenicie, din activitatea agenţilor de muncă temporară, precum şi din contractele de formare profesională a adulţilor;
    n) cererile de malpraxis şi cele privind atragerea răspunderii profesionale, în cazul profesiilor cu liberă practică;
    o) conflictele ce decurg din legislaţia privind protecţia mediului;
    p) conflictele de natură transfrontalieră;
    q) orice alte cereri care conduc la stingerea unor conflicte;
    r) cererile în cauzele penale care privesc infracţiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătura răspunderea penală, precum şi soluţionarea laturii civile pentru orice cauză penală, în condiţiile legii;
    s) cereri în materia conflictelor din domeniul protecţiei consumatorilor, în cazul în care consumatorul invocă existenţa unui prejudiciu ca urmare a achiziţionării unor produse sau servicii defectuoase, a nerespectării clauzelor contractuale ori a garanţiilor acordate, a existenţei unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori şi operatorii economici ori a încălcării altor drepturi prevăzute de legislaţia naţională sau a Uniunii Europene în domeniul protecţiei consumatorilor.
    (3) În contenciosul administrativ, în cazul cererilor în materie de proprietate intelectuală, a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe, a asigurărilor sociale şi a conflictelor ce decurg din domeniul bancar, al asigurărilor şi reasigurărilor, procedura medierii este asimilată procedurilor administrative prealabile obligatorii.
    (4) Nu pot face obiectul medierii drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la starea civilă, capacitatea persoanelor, dezbaterea succesorală, precum şi orice alte drepturi de care părţile, potrivit legii, nu pot dispune prin convenţie sau prin orice alt mod admis de lege.
    ART. 11
    Organele judiciare şi arbitrale, precum şi alte autorităţi cu atribuţii jurisdicţionale, care au fost sesizate în cauze pentru care nu s-a îndeplinit procedura prealabilă a medierii, vor suspenda cauza şi vor îndruma părţile să încerce efectiv soluţionarea conflictului prin mediere.
    ART. 12
    Judecătorul care a primit pe rol o cauză din cele prevăzute la art. 10 alin. (2), în măsura în care părţile nu au încercat soluţionarea conflictului prin mediere, le va trimite la mediatorul public, în vederea încercării efective de soluţionare a litigiului prin mediere.
    ART. 13
    (1) Activitatea mediatorului public se desfăşoară la sediul biroului de mediere, în timpul programului cu publicul afişat în mod corespunzător. În cadrul unui birou pot funcţiona unul sau mai mulţi mediatori publici asociaţi, cu personalul auxiliar corespunzător.
    (2) Procedura de mediere se poate desfăşura şi în afara sediului biroului de mediere, cu acordul tuturor părţilor implicate.
    ART. 14
    În circumscripţia unei curţi de apel pot funcţiona unul sau mai multe birouri de mediere, fără ca aceasta să limiteze competenţa teritorială a mediatorului public, care îşi poate desfăşura activitatea pe întreg teritoriul României.

    CAP. III
    Profesia de mediator public

    SECŢIUNEA 1
    Dobândirea, suspendarea şi încetarea calităţii de mediator public

    ART. 15
    Poate fi mediator public persoana fizică, dacă îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
    a) are capacitate deplină de exerciţiu;
    b) are studii superioare;
    c) are o vechime în muncă de cel puţin 3 ani sau a absolvit un program postuniversitar de nivel master în domeniu, acreditat conform legii şi avizat de Consiliul Naţional de Mediere;
    d) este aptă din punct de vedere medical pentru exercitarea acestei activităţi;
    e) se bucură de o bună reputaţie şi nu a fost condamnată definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei;
    f) a absolvit cursul pentru formarea mediatorilor publici organizat de Institutul Naţional de Pregătire a Mediatorilor Publici din România sau de furnizorii de formare profesională autorizaţi în condiţiile prezentei legi, cu excepţia absolvenţilor de programe postuniversitare la nivel de master în domeniu, acreditate conform legii şi avizate de Consiliul Naţional de Mediere;
    g) cunoaşte limba română;
    h) a avut timp de un an calitatea de mediator stagiar în cadrul unui birou de mediator public sau al unei societăţi civile profesionale de mediatori publici;
    i) a promovat examenul de intrare în profesia de mediator public.
    ART. 16
    Mediatorul stagiar va putea efectua stagiul doar în cadrul unui birou de mediator public, al unui birou de mediatori publici asociaţi sau în cadrul unei societăţi civile profesionale de mediatori publici. Un mediator public poate îndruma un singur mediator stagiar pe perioada anului de stagiu, dar numai dacă are o vechime în profesie de cel puţin 3 ani.
    ART. 17
    Pentru a dobândi calitatea de mediator stagiar, persoana interesată trebuie să fi absolvit în prealabil un curs pentru formarea mediatorilor publici organizat fie de Institutul Naţional de Pregătire a Mediatorilor Publici din România, fie de furnizorii de formare autorizaţi în condiţiile prezentei legi sau un program postuniversitar de nivel master în domeniu, acreditate conform legii şi avizate de Consiliul Naţional de Mediere.
    ART. 18
    Persoanele fizice care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 15 vor fi autorizate ca mediator public de Consiliul Naţional de Mediere, după analizarea cererii şi a dosarului candidatului şi după depunerea jurământului, al cărui conţinut va fi stabilit prin statut, în faţa unui delegat al Biroului executiv al Consiliului Naţional de Mediere.
    ART. 19
    (1) Examenul de intrare în profesia de mediator public se susţine după efectuarea unui an de stagiu în condiţiile art. 16, în faţa unei comisii formate din: un membru al Consiliului Naţional de Mediere, doi lectori ai Institutului Naţional de Pregătire a Mediatorilor Publici din România şi doi mediatori publici cu pregătire şi prestigiu profesional, desemnaţi în condiţiile prevăzute în regulamentul de examen.
    (2) Examenul se susţine o dată pe an, constând dintr-o probă scrisă şi una practică, şi se organizează de Institutul Naţional de Pregătire a Mediatorilor Publici din România. Regulamentul de examen va fi redactat de Institutul Naţional de Pregătire a Mediatorilor Publici din România, supus aprobării Consiliului Naţional de Mediere şi se va publica în Monitorul Oficial al României, în fiecare an.
    (3) Pentru promovarea examenului, mediatorul stagiar trebuie să dobândească minimum nota 7,00 la fiecare probă şi minimum nota 8,00 ca medie finală.
    ART. 20
    (1) Cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene sau ale Spaţiului Economic European, posesori ai unui document de calificare în profesia de mediator, obţinut în unul dintre aceste state, dobândesc, în contextul dreptului de stabilire, accesul la profesie în România, după recunoaşterea acestor documente de către Consiliul Naţional de Mediere, conform Legii nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România, cu modificările şi completările ulterioare.
    (2) Documentele de calificare obţinute în profesia de mediator, în alt stat decât în România ori într-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European, de persoanele prevăzute la alin. (1) se recunosc în condiţiile prevăzute la alin. (4), care se aplică în mod corespunzător. Dacă abilităţile şi cunoştinţele nu corespund cerinţelor de calificare prevăzute de legea română, Consiliul Naţional de Mediere ia în considerare şi experienţa profesională dobândită de solicitant şi îi poate cere să dovedească faptul că îndeplineşte toate aceste cerinţe.
    (3) Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică şi cetăţenilor români, posesori ai documentelor de calificare în profesia de mediator, obţinute într-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European ori, după caz, într-un stat terţ.
    (4) Cetăţeanul unui stat terţ, care a absolvit cursurile pentru formarea mediatorilor în străinătate sau care a dobândit calitatea de mediator în străinătate şi doreşte să desfăşoare activitatea de mediere cu caracter permanent în România, dobândeşte acces la profesie în următoarele condiţii:
    a) prezintă titlul de studii, însoţit de atestatul de echivalare eliberat de Ministerul Educaţiei Naţionale;
    b) prezintă conţinutul programei de formare parcurse, inclusiv durata pregătirii, şi, după caz, documentele care atestă dobândirea calităţii de mediator. Consiliul Naţional de Mediere evaluează conţinutul programei de formare prezentate, inclusiv durata pregătirii, comparând cunoştinţele şi abilităţile atestate de aceste documente cu cerinţele stabilite conform legii române, şi hotărăşte, dacă este cazul, accesul în profesie. Condiţiile de echivalare ori compensare a calificării, în situaţia în care cunoştinţele şi abilităţile atestate nu corespund cerinţelor de calificare prevăzute de legea română, vor fi stabilite prin regulamentul de organizare şi funcţionare al consiliului.
    (5) Mediatorul străin poate desfăşura în România activitatea de mediere cu caracter ocazional, sub forma prestării de servicii, în baza documentului care atestă că exercită legal această profesie în statul de origine sau de provenienţă, fiind exceptat de la cerinţele de autorizare şi de înscriere prevăzute în lege, având însă obligaţia înştiinţării, în scris, a Consiliului Naţional de Mediere cu privire la desfăşurarea acestei activităţi.
    ART. 21
    (1) Mediatorii publici sunt înscrişi în Tabloul mediatorilor publici, întocmit de Consiliul Naţional de Mediere şi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    (2) În tabloul prevăzut la alin. (1) se menţionează următoarele date:
    a) numele şi prenumele mediatorului public;
    b) sediul profesional principal, precum şi sediile secundare, dacă este cazul;
    c) pregătirea de bază a mediatorului public, instituţiile la care s-a format şi titlurile obţinute;
    d) domeniul medierii în care acesta este specializat;
    e) durata experienţei practice în activitatea de mediere;
    f) limba străină în care este capabil să desfăşoare medierea;
    g) calitatea de membru al Camerei Mediatorilor Publici din circumscripţia curţii de apel unde îşi desfăşoară activitatea;
    h) existenţa unei cauze de suspendare.
    (3) Consiliul Naţional de Mediere are obligaţia să actualizeze periodic şi cel puţin o dată pe an Tabloul mediatorilor publici şi să îl pună la dispoziţia celor interesaţi pe pagina de internet a acestuia, la sediul său, al instanţelor judecătoreşti, al parchetelor de pe lângă instanţele judecătoreşti, al autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi la sediul Ministerului Justiţiei.
    ART. 22
    Exercitarea profesiei de mediator public este compatibilă cu orice altă activitate sau profesie, cu excepţia incompatibilităţilor prevăzute prin legi speciale.
    ART. 23
    (1) Exercitarea calităţii de mediator public se suspendă:
    a) în cazul unei incompatibilităţi prevăzute de lege; în acest caz, mediatorul public este obligat să încunoştinţeze, în termen de 3 zile lucrătoare, Consiliul Naţional de Mediere în legătură cu această incompatibilitate;
    b) la cerere, făcută în scris de mediatorul public;
    c) ca sancţiune disciplinară, în condiţiile stabilite la art. 40 alin. (1) lit. c).
    (2) Exercitarea calităţii de mediator public se suspendă de drept în cazul în care împotriva mediatorului public s-a luat măsura arestării preventive sau a arestului la domiciliu, până la soluţionarea procesului penal, potrivit legii.
    ART. 24
    Calitatea de mediator public încetează:
    a) la cerere, prin renunţare făcută în scris de mediatorul public;
    b) prin deces;
    c) în cazul în care nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 15 lit. a) şi d);
    d) ca sancţiune disciplinară, în condiţiile stabilite la art. 40 alin. (1) lit. d);
    e) în cazul condamnării definitive pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni care îl face nedemn de a mai exercita această profesie.
    ART. 25
    (1) Suspendarea, precum şi încetarea calităţii de mediator public se dispun sau, după caz, se constată de Biroul executiv al Consiliului Naţional de Mediere.
    (2) În caz de încetare a calităţii de mediator public, toate datele acestuia se radiază din Tabloul mediatorilor publici.

    SECŢIUNEA a 2-a
    Drepturile mediatorului public

    ART. 26
    Mediatorul public are dreptul de a informa publicul cu privire la exercitarea activităţii sale, cu respectarea principiului confidenţialităţii. Condiţiile în care se poate face publicitate profesiei de mediator public sunt stabilite prin statut.
    ART. 27
    Mediatorul public are dreptul la plata unui onorariu stabilit prin negociere cu părţile, precum şi la restituirea cheltuielilor ocazionate de mediere. Onorariul va fi stabilit în momentul semnării contractului de mediere şi va fi plătit de partea care a solicitat medierea, dacă cele două părţi nu au convenit altfel.
    ART. 28
    Fiecare mediator public are dreptul să aplice un model propriu de organizare şi desfăşurare a activităţii de mediere, cu respectarea dispoziţiilor şi a principiilor din prezenta lege, din statut şi regulament.
    ART. 29
    (1) Sediul profesional al mediatorului public este inviolabil.
    (2) Percheziţia sediului profesional al mediatorului public poate fi dispusă numai de judecător şi se efectuează de procuror sau de organul de cercetare penală, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură penală.

    SECŢIUNEA a 3-a
    Obligaţiile mediatorului public

    ART. 30
    (1) Mediatorul public are obligaţia să dea orice explicaţii părţilor cu privire la activitatea de mediere, pentru ca aceasta să înţeleagă scopul, limitele şi efectele medierii, în special asupra raporturilor interpersonale ce constituie obiectul conflictului.
    (2) Mediatorul public trebuie să asigure ca medierea să se realizeze cu respectarea libertăţii, demnităţii şi a vieţii private a părţilor.
    ART. 31
    (1) Mediatorul public are îndatorirea să depună toate diligenţele pentru ca părţile să ajungă la un acord reciproc convenabil, într-un termen rezonabil.
    (2) Mediatorul public trebuie să conducă procedura de mediere în mod nepărtinitor şi să asigure un permanent echilibru între părţi.
    ART. 32
    Mediatorul public are obligaţia să refuze preluarea unui caz, dacă are cunoştinţă despre orice împrejurare ce l-ar împiedica să fie neutru şi imparţial, precum şi în cazul în care constată că drepturile pretinse nu pot face obiectul medierii.
    ART. 33
    Mediatorul public, cât şi personalul angajat sunt obligaţi să păstreze confidenţialitatea informaţiilor de care iau cunoştinţă în timpul medierii, precum şi cu privire la documentele întocmite sau care au fost predate de părţi pe parcursul medierii, chiar şi după încetarea activităţii lor.
    ART. 34
    (1) Mediatorul public este obligat să respecte normele de deontologie şi să răspundă, cu respectarea dispoziţiilor art. 33, cererilor formulate de autorităţile judiciare sau arbitrale.
    (2) Mediatorul public este obligat să comunice Consiliului Naţional de Mediere orice modificare a condiţiilor, care face necesară actualizarea datelor prevăzute la art. 21 alin. (2).
    (3) Mediatorul public face parte de drept din Camera Mediatorilor Publici, înfiinţată în circumscripţia curţii de apel unde îşi desfăşoară activitatea profesională şi achită cotizaţia stabilită de Consiliul Naţional de Mediere.
    ART. 35
    Mediatorul public are obligaţia de a-şi îmbunătăţi permanent cunoştinţele teoretice şi practice, precum şi metodele şi tehnicile de mediere, urmând în acest scop programele de formare profesională continuă organizate de Institutul Naţional de Pregătire a Mediatorilor Publici din România.
    ART. 36
    Mediatorul public este obligat să restituie înscrisurile originale ce i-au fost încredinţate de părţi pe parcursul procedurii de mediere. La dosarul cauzei, mediatorul public va reţine doar copii conforme cu originalul sau copii legalizate de pe înscrisurile depuse de părţi.
    ART. 37
    Mediatorul public nu poate reprezenta sau asista vreuna dintre părţi într-o procedură judiciară sau arbitrală având ca obiect conflictul supus medierii, cu excepţia cazului în care este delegat de către părţile acordului de mediere cu atestarea identităţii părţilor să îl depună la instanţa competentă.
    ART. 38
    (1) Mediatorul public nu poate fi audiat ca martor în legătură cu faptele sau cu actele de care a luat cunoştinţă în cadrul activităţii de mediere. În cauzele penale, mediatorul public poate fi audiat ca martor numai în situaţia în care are dezlegarea prealabilă, expresă şi scrisă a părţilor şi, dacă este cazul, a celorlalte persoane interesate.
    (2) Calitatea de martor are întâietate faţă de aceea de mediator public, cu privire la faptele şi împrejurările pe care lea cunoscut înainte de a fi ales mediator public în acel caz.
    (3) În toate împrejurările, după ce a fost audiat ca martor, mediatorul public nu mai poate desfăşura activitatea de mediere în cauza respectivă.

    SECŢIUNEA a 4-a
    Răspunderea mediatorului public

    ART. 39
    Răspunderea disciplinară a mediatorului public intervine pentru următoarele abateri:
    a) încălcarea obligaţiei de confidenţialitate, imparţialitate şi neutralitate;
    b) neplata cotizaţiilor profesionale stabilite de Consiliul Naţional de Mediere;
    c) refuzul de a răspunde cererilor formulate de autorităţile judiciare şi arbitrale, în cazurile prevăzute de lege;
    d) refuzul de a restitui înscrisurile originale încredinţate de părţile aflate în conflict;
    e) reprezentarea sau asistarea uneia dintre părţi într-o procedură judiciară sau arbitrală având ca obiect conflictul supus medierii;
    f) săvârşirea altor fapte care aduc atingere probităţii profesionale.
    ART. 40
    (1) Sancţiunile disciplinare se aplică în raport cu gravitatea abaterii şi constau în:
    a) observaţie scrisă;
    b) amendă de la 50 lei la 500 lei, care se constituie venit la bugetul Camerei Mediatorilor Publici din care face parte mediatorul public sancţionat;
    c) suspendarea din calitatea de mediator public pe o durată de la o lună la 6 luni;
    d) încetarea calităţii de mediator public.
    (2) Limitele amenzii prevăzute la alin. (1) lit. b) se actualizează anual de către Consiliul Naţional de Mediere, în funcţie de rata inflaţiei.
    ART. 41
    (1) Orice persoană interesată poate sesiza Comisia de disciplină înfiinţată la nivelul Camerei Mediatorilor Publici de care aparţine mediatorul public, în scris şi sub semnătură, în legătură cu săvârşirea unei abateri dintre cele prevăzute de prezenta lege.
    (2) Cercetarea abaterii se efectuează în termen de cel mult 60 de zile de la data înregistrării sesizării. Mediatorul public cercetat este îndreptăţit să ia cunoştinţă de conţinutul dosarului şi să îşi formuleze apărarea. În caz de neprezentare, se va încheia un proces-verbal semnat de membrii comisiei, din care să reiasă faptul că mediatorul public a fost invitat şi nu s-a prezentat la termenul stabilit.
    (3) Hotărârea dată de Comisia de disciplină poate fi atacată în termen de 15 zile de la pronunţare la Consiliul Naţional de Mediere.
    ART. 42
    (1) Hotărârea Consiliului Naţional de Mediere poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ competentă, în termen de 15 zile de la comunicarea acesteia.
    (2) Acţiunea exercitată potrivit alin. (1) suspendă executarea hotărârii atacate.
    (3) Hotărârea de aplicare a amenzii, rămasă definitivă potrivit legii, constituie titlu executoriu. Neachitarea amenzii în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de sancţionare atrage de drept suspendarea din calitatea de mediator public, până la achitarea sumei.
    ART. 43
    Răspunderea civilă a mediatorului public poate fi angajată, în condiţiile legii civile, pentru cauzarea de prejudicii, prin încălcarea obligaţiilor sale profesionale.
    ART. 44
    Mediatorul public răspunde penal pentru săvârşirea oricăror infracţiuni în timpul sau în legătură cu activitatea de mediere, prevăzute de legile în vigoare.

    CAP. IV
    Organizarea şi exercitarea activităţii mediatorilor publici

    ART. 45
    (1) Mediatorii publici îşi pot desfăşura activitatea în cadrul unui birou în care pot funcţiona unul sau mai mulţi mediatori publici asociaţi sau în cadrul unei societăţi civile profesionale, cu personalul auxiliar corespunzător, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.
    (2) Mediatorul public sau mediatorii publici asociaţi, titulari ai unui birou, pot angaja traducători, jurişti, alt personal de specialitate, precum şi personal administrativ şi de serviciu necesar activităţii de mediere.
    (3) Mediatorii publici pot fi angajaţi cu contract individual de muncă, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
    ART. 46
    În desfăşurarea activităţii sale, mediatorul public este obligat să ţină arhivă şi registre proprii, precum şi o evidenţă financiar-contabilă.

    SECŢIUNEA 1
    Camera Mediatorilor Publici

    ART. 47
    (1) În circumscripţia fiecărei curţi de apel funcţionează câte o Cameră a Mediatorilor Publici, cu personalitate juridică. Din Camera Mediatorilor Publici fac parte toţi mediatorii publici care funcţionează în circumscripţia curţii de apel. La nivelul fiecărui judeţ din circumscripţia curţii de apel poate funcţiona cel puţin un sediu secundar al acesteia.
    (2) Organele Camerei Mediatorilor Publici sunt:
    a) Adunarea generală;
    b) Colegiul director;
    c) preşedintele.
    (3) La nivelul fiecărei Camere a Mediatorilor Publici va funcţiona o Comisie de disciplină, ale cărei funcţionare şi organizare vor fi stabilite prin statut. Hotărârile adoptate de Comisia de disciplină pot fi atacate în condiţiile prezentei legi.
    ART. 48
    (1) Adunarea generală este formată din toţi membrii Camerei Mediatorilor Publici, este legal constituită în prezenţa a jumătate plus unu din membrii săi şi adoptă hotărâri cu majoritate simplă.
    (2) Adunarea generală se întruneşte în sesiuni ordinare şi extraordinare. Adunarea generală se întruneşte în sesiune ordinară, de regulă, anual şi în sesiune extraordinară, la cererea preşedintelui sau a cel puţin o treime din membri.
    (3) Adunarea generală a Camerei Mediatorilor Publici are următoarele atribuţii:
    a) alege şi revocă Colegiul director al Camerei Mediatorilor Publici şi cenzorul, în condiţiile stabilite prin statut;
    b) alege şi revocă reprezentantul Camerei Mediatorilor Publici, după caz, şi supleantul acestuia în Consiliul Naţional de Mediere, în condiţiile stabilite prin statut;
    c) alege şi revocă membrii Comisiei de disciplină, în condiţiile stabilite prin statut;
    d) aprobă anual raportul de activitate şi descărcarea de gestiune ale preşedintelui şi Colegiului director al Camerei Mediatorilor Publici;
    e) aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli al Camerei Mediatorilor Publici şi execuţia bugetară;
    f) stabileşte indemnizaţiile membrilor organelor alese;
    g) aprobă regulamentele interne ale Camerei Mediatorilor Publici, redactate în baza regulamentului-cadru adoptat de Consiliul Naţional de Mediere;
    h) alege membrii comisiilor de organizare a alegerilor organelor de conducere la nivelul Camerelor Mediatorilor Publici şi al Camerei Naţionale a Mediatorilor Publici din România, în condiţiile regulamentelor proprii.
    i) alege reprezentanţii Camerei Mediatorilor Publici conform normei de reprezentare la Congres;
    j) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege, regulament, statut şi de actele cu caracter intern.
    ART. 49
    (1) Colegiul director este format dintr-un preşedinte, un vicepreşedinte şi 7-9 membri. Colegiul director este ales de Adunarea generală a membrilor Camerei Mediatorilor Publici, pentru o perioadă de 4 ani, dintre membrii Camerei Mediatorilor Publici. Colegiul director va avea un secretar salarizat şi personal auxiliar.
    (2) Colegiul director se întruneşte în sesiuni ordinare şi extraordinare. Colegiul director se întruneşte în sesiune ordinară, de regulă, lunar şi în sesiune extraordinară, la cererea preşedintelui sau a Biroului executiv al Consiliului Naţional de Mediere.
    (3) Colegiul director stabileşte direcţiile de desfăşurare a activităţilor, apără şi promovează interesele membrilor, exercitând următoarele atribuţii:
    a) coordonează întreaga activitate a Camerei Mediatorilor Publici şi hotărăşte asupra utilizării şi gestionării fondurilor;
    b) întocmeşte bugetul Camerei Mediatorilor Publici şi îl supune aprobării Adunării generale;
    c) aprobă organigrama şi politica de personal a Camerei Mediatorilor Publici şi stabileşte remuneraţia şi atribuţiile personalului Camerei Mediatorilor Publici, putând decide concedierea oricărui angajat al Camerei Mediatorilor Publici în condiţiile prevăzute de contractul individual de muncă şi de legislaţia muncii în vigoare.
    d) prezintă Adunării generale raportul de activitate pe perioada anterioară, executarea bugetului de venituri şi cheltuieli, bilanţul contabil, proiectul bugetul de venituri şi cheltuieli şi proiectul programelor Camerei Mediatorilor Publici;
    e) informează Camera Mediatorilor Publici din România în legătură cu activitatea de mediere din circumscripţia curţii de apel în care este constituită Camera Mediatorilor Publici;
    f) asigură informarea curentă a mediatorilor publici;
    g) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de lege şi de regulament.
    ART. 50
    Preşedintele Camerei Mediatorilor Publici are următoarele atribuţii:
    a) reprezintă Camera Mediatorilor Publici în raporturile cu terţii, atât pe plan intern, cât şi pe plan extern;
    b) încheie acte juridice în numele şi pentru Camera Mediatorilor Publici;
    c) angajează personalul de specialitate şi auxiliar, în numărul şi în structura stabilite de Colegiul director al Camerei Mediatorilor Publici;
    d) coordonează şi conduce compartimentele prevăzute în structura organizatorică a Camerei Mediatorilor Publici;
    e) convoacă şi conduce şedinţele Colegiului director al Camerei Mediatorilor Publici şi ale Adunării generale a Camerei Mediatorilor Publici;
    f) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege, regulament, statut şi de actele cu caracter intern.

    SECŢIUNEA a 2-a
    Camera Naţională a Mediatorilor Publici din România

    ART. 51
    Mediatorii publici din România se constituie în Camera Naţională a Mediatorilor Publici din România, organizaţie profesională cu personalitate juridică.
    ART. 52
    (1) Organele de conducere ale Camerei Naţionale a Mediatorilor Publici din România sunt:
    a) Congresul;
    b) Consiliul Naţional de Mediere;
    c) Biroul executiv al Consiliului Naţional de Mediere;
    d) preşedintele Camerei Naţionale a Mediatorilor Publici din România.
    (2) Toţi mediatorii publici care face parte din organele de conducere ale Camerei Naţionale a Mediatorilor Publici din România vor fi numiţi pentru un mandat de 4 ani şi îşi vor exercita funcţia pentru cel mult două mandate. Acestea pot fi şi succesive. Pentru a putea fi numiţi în funcţie, mediatorii publici care vor face parte din organele de conducere ale Camerei Naţionale a Mediatorilor Publici din România vor depune un jurământ, în faţa Congresului, al cărui conţinut va fi stabilit prin statut.
    ART. 53
    (1) Congresul este constituit din reprezentanţii tuturor Camerelor Mediatorilor Publici, desemnaţi conform normei de reprezentare, stabilită prin statut.
    (2) Congresul se întruneşte în sesiuni ordinare şi extraordinare. Congresul se întruneşte în sesiune ordinară, de regulă, anual şi în sesiunea extraordinară, la cererea Consiliului Naţional de Mediere sau a Camerelor Mediatorilor Publici.
    (3) Convocarea Congresului se face de către Biroul executiv al Consiliului Naţional de Mediere cu cel puţin 30 de zile înainte de data stabilită, prin înştiinţarea în scris a Camerelor Mediatorilor Publici. Colegiile directoare ale Camerelor Mediatorilor Publici sunt obligate să comunice data, ora şi locul de desfăşurare a Congresului şi ordinea de zi a acestuia tuturor mediatorilor publici activi din Camera Mediatorilor Publici.
    (4) Congresul este legal constituit în prezenţa a jumătate din membri şi adoptă hotărâri cu majoritatea simplă a membrilor prezenţi.
    (5) Congresul are următoarele atribuţii:
    a) adoptă, prin hotărâre, completarea sau modificarea Statutului mediatorului public, cu excepţia modificărilor adoptate între congrese de către Consiliul Naţional de Mediere;
    b) adoptă Codul deontologic al mediatorului public, completările şi modificările care i se aduc în condiţiile stabilite prin statut;
    c) validează, prin hotărâre, alegerea reprezentanţilor Camerelor Mediatorilor Publici şi a supleanţilor acestora în Consiliul Naţional de Mediere, în condiţiile stabilite prin statut;
    d) validează, prin hotărâre, alegerea preşedintelui, prim-vicepreşedintelui şi celor 2 vicepreşedinţi ai Consiliului Naţional de Mediere, în condiţiile stabilite prin statut;
    e) dezbate probleme profesionale de interes general şi adoptă, cu majoritate simplă, rezoluţii cu privire la problemele dezbătute;
    f) îndeplineşte orice alte atribuţii date în competenţa sa prin lege sau statut.
    (6) Procedura privind convocarea, organizarea şi desfăşurarea Congresului se stabileşte prin statut.
    ART. 54
    Consiliul Naţional de Mediere este constituit din 19 membri astfel: 15 membri desemnaţi de Adunarea generală vor fi reprezentanţi ai fiecărei Camere a Mediatorilor Publici, iar prin vot uninominal vor fi aleşi un preşedinte, un prim-vicepreşedinte şi 2 vicepreşedinţi, în condiţiile stabilite prin statut.
    ART. 55
    (1) Consiliul Naţional de Mediere este un organ de interes public, cu sediul în municipiul Bucureşti.
    (2) Consiliul Naţional de Mediere se întruneşte lunar sau ori de câte ori este necesar, la convocarea preşedintelui.
    (3) Şedinţele Consiliului Naţional de Mediere sunt publice, cu excepţia cazului în care membrii săi hotărăsc altfel.
    (4) Lucrările Consiliului Naţional de Mediere se desfăşoară în prezenţa a cel puţin jumătate plus unu din membrii săi.
    (5) În exercitarea atribuţiilor sale, Consiliul Naţional de Mediere adoptă hotărâri cu votul majorităţii simple a membrilor care îl compun. Opiniile diferite se motivează şi se consemnează separat în cuprinsul hotărârii.
    (6) La lucrările Consiliului Naţional de Mediere pot fi invitate să participe persoane din orice alte instituţii sau organisme profesionale, a căror consultare este necesară pentru luarea măsurilor sau pentru adoptarea hotărârilor Consiliului Naţional de Mediere.
    ART. 56
    Consiliul Naţional de Mediere are următoarele atribuţii:
    a) aprobă regulamentul de desfăşurare a examenelor de intrare în funcţia de mediator public, elaborat de Institutul de Pregătire a Mediatorilor Publici din România;
    b) aprobă cotele de contribuţie ale birourilor mediatorilor publici la Camera Mediatorilor Publici, precum şi cele ale Camerei Mediatorilor Publici la Camera Naţională a Mediatorilor Publici din România, potrivit statutului;
    c) promovează activitatea de mediere şi reprezintă interesele mediatorilor publici;
    d) autorizează mediatorii publici, în condiţiile prevăzute de prezenta lege;
    e) întocmeşte şi actualizează Tabloul mediatorilor publici;
    f) ţine evidenţa birourilor mediatorilor publici;
    g) supraveghează respectarea standardelor de formare în domeniul medierii;
    h) ia măsuri pentru respectarea prevederilor conţinute de Codul deontologic al mediatorului public şi aplică normele privind răspunderea disciplinară a acestora;
    i) are iniţiativă legislativă pentru completarea sau, după caz, corelarea legislaţiei privind medierea;
    j) aprobă proiectul de buget anual, execuţia bugetară şi descărcarea de gestiune a entităţilor înfiinţate în cadrul Camerei Naţionale a Mediatorilor Publici din România;
    k) adoptă regulamentul privind organizarea şi funcţionarea sa şi îl supune spre aprobare Congresului;
    l) avizează programele de formare profesională iniţială şi continuă a mediatorilor publici desfăşurate de Institutul Naţional de Pregătire a Mediatorilor Publici din România;
    m) va putea înfiinţa asociaţii, fundaţii sau orice formă de persoană juridică prevăzută de lege în vederea ducerii la îndeplinire a scopurilor sale privind promovarea profesiei de mediator public;
    n) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de lege sau de regulament.
    ART. 57
    Consiliul Naţional de Mediere îşi acoperă cheltuielile de organizare şi funcţionare din venituri proprii, după cum urmează:
    a) taxe provenind din autorizarea mediatorilor publici;
    b) donaţii, sponsorizări, finanţări şi alte surse de venit, dobândite în condiţiile legii;
    c) încasări din vânzarea publicaţiilor proprii;
    d) sume provenind din amenzile aplicate ca sancţiuni disciplinare;
    e) cotizaţii provenind de la Camerele Mediatorilor Publici;
    f) activităţi economice desfăşurate de către acesta;
    g) alte sume rezultate din activitatea Consiliului, stabilite prin regulament.
    ART. 58
    (1) În structura Camerei Naţionale a Mediatorilor Publici din România funcţionează ca organ executiv Biroul executiv al Consiliului Naţional de Mediere.
    (2) Biroul executiv se compune din 9 membri: preşedintele, prim-vicepreşedintele, 2 vicepreşedinţi şi 5 membri, aleşi de Consiliul Naţional de Mediere dintre membrii săi.
    (3) Preşedintele Camerei Naţionale a Mediatorilor Publici din România este şi preşedintele Consiliului Naţional de Mediere şi al Biroului executiv.
    (4) Biroul executiv al Consiliului Naţional de Mediere conduce activitatea Consiliului Naţional de Mediere între şedinţele acestuia, întrunindu-se ori de câte ori este nevoie, pentru a asigura buna organizare şi funcţionare a activităţii de mediere din România.
    (5) Biroul executiv al Consiliului Naţional de Mediere este legal constituit în prezenţa membrilor săi şi adoptă hotărâri cu majoritatea simplă a voturilor celor prezenţi.
    (6) Biroul executiv al Consiliului Naţional de Mediere are următoarele atribuţii principale:
    a) asigură activitatea permanentă a Consiliului Naţional de Mediere;
    b) pregăteşte proiectele de documentare care vor fi prezentate spre dezbatere şi aprobare Consiliului Naţional de Mediere;
    c) elaborează proiectul raportului anual al activităţii Camerei Naţionale a Mediatorilor Publici din România;
    d) elaborează proiectul de buget anual al Camerei Naţionale a Mediatorilor Publici din România, asigură gestionarea curentă a patrimoniului, urmăreşte întocmirea bilanţului financiar-contabil şi executarea bugetului;
    e) asigură execuţia bugetară şi urmăreşte realizarea resurselor bugetului Camerei Naţionale a Mediatorilor Publici din România;
    f) organizează serviciile proprii ale Camerei Naţionale a Mediatorilor Publici din România şi aprobă organigrama şi statul de funcţii ale personalului de specialitate şi administrativ al Camerei Naţionale a Mediatorilor Publici din România;
    g) aprobă organigrama, statul de funcţii şi coordonează activitatea tuturor entităţilor înfiinţate în cadrul Camerei Naţionale a Mediatorilor Publici din România;
    h) analizează sinteza controlului profesional administrativ întocmită de corpul de îndrumare şi control al Camerei Naţionale a Mediatorilor Publici din România şi propune măsurile ce se impun;
    i) acceptă donaţiile şi legatele făcute Camerei Naţionale a Mediatorilor Publici din România;
    j) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de lege, regulament, statut şi de actele cu caracter intern.
    ART. 59
    În cadrul Camerei Naţionale a Mediatorilor Publici din România funcţionează:
    a) Institutul Naţional de Pregătire a Mediatorilor Publici din România. Din momentul intrării în vigoare a prezentei legi, toţi furnizorii de formare autorizaţi în domeniul medierii, în condiţiile legii, de Consiliul de mediere îşi vor continua activitatea până când va expira valabilitatea autorizaţiei. O nouă autorizaţie se emite numai în condiţiile în care solicitanţii îndeplinesc standardele pe baza cărora funcţionează Institutul Naţional de Pregătire a Mediatorilor Publici din România. Formarea profesională iniţială şi continuă desfăşurată de Institutul Naţional de Pregătire a Mediatorilor Publici din România şi de furnizorii de formare autorizaţi reprezintă formare iniţială şi continuă a adulţilor;
    b) Corpul de îndrumare şi control, a cărui funcţionare şi organizare vor fi stabilite prin statut adoptat de către Congres prin hotărâre;
    c) Departamentul de coordonare a asistenţei în domeniul medierii, a cărui funcţionare şi organizare vor fi stabilite prin statut adoptat de către Congres prin hotărâre.

    CAP. V
    Procedura medierii

    SECŢIUNEA 1
    Procedura prealabilă încheierii contractului de mediere

    ART. 60
    (1) La solicitarea părţii care a iniţiat medierea, în baza cererii de deschidere a procedurii de mediere, mediatorul public va adresa celeilalte părţi invitaţie scrisă în vederea participării la mediere, stabilind un termen de cel mult 15 zile pentru semnarea contractului de mediere. Invitaţia se transmite prin poştă, fax, e-mail sau prin orice mijloace care asigură confirmarea primirii textului. În textul invitaţiei se va preciza data, ora şi locul unde se va încheia contractul de mediere şi unde se va desfăşura medierea. Dacă părţile se prezintă împreună la mediatorul public, se va proceda direct la semnarea contractului de mediere.
    (2) În cazul imposibilităţii de prezentare a părţii invitate, mediatorul public stabileşte o nouă dată pentru a se prezenta pentru semnarea contractului de mediere, respectiv pentru mediere, acu acordul ambelor părţi.
    (3) Dacă cealaltă parte refuză în mod explicit medierea sau nu se prezintă de două ori la rând la datele fixate pentru semnarea contractului de mediere, mediatorul public va redacta un proces-verbal prin care să prezinte felul în care s-a încercat soluţionarea conflictului şi demersurile întreprinse de către acesta.
    (4) Procesul-verbal încheiat de mediator face dovada încercării de soluţionare a conflictului de către partea care s-a prezentat.
    (5) Mediatorul public poate înmâna invitaţia şi personal sau prin agent procedural pentru a asigura invitarea părţilor la mediere, cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi.
    ART. 61
    Partea care refuză să se prezinte la mediere, ca procedură prealabilă a procesului de judecată, va suporta cheltuielile avansate pentru procedura de mediere de partea care a iniţiat-o.
    ART. 62
    (1) Este interzisă desfăşurarea şedinţelor de mediere înainte de încheierea contractului de mediere.
    (2) Contractul de mediere se încheie între mediatorul public, pe de o parte, şi părţile aflate în conflict, pe de altă parte, după prezentarea acestora din urmă, împreună, personal sau prin mandatar cu procură specială autentică, la mediatorul public, sau după acceptarea medierii de către parte invitată.

    SECŢIUNEA a 2-a
    Contractul de mediere

    ART. 63
    Contractul de mediere trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii absolute, următoarele clauze:
    a) identitatea părţilor aflate în conflict sau, după caz, a reprezentanţilor lor;
    b) datele de identificare ale mediatorului public instrumentator;
    c) menţionarea obiectului conflictului;
    d) obligaţia mediatorului public de a da explicaţii părţilor cu privire la principiile medierii, la efectele acesteia şi la regulile aplicabile;
    e) declaraţia părţilor, în sensul că doresc declanşarea medierii şi că sunt decise să coopereze în acest scop;
    f) angajamentul părţilor aflate în conflict de a respecta regulile aplicabile medierii;
    g) obligaţia părţilor aflate în conflict de a achita onorariul cuvenit mediatorului public şi cheltuielile efectuate de acesta pe parcursul medierii în interesul părţilor, precum şi modalităţile de avansare şi de plată a acestor sume, inclusiv în caz de renunţare la mediere sau de eşuare a procedurii, precum şi proporţia care va fi suportată de către părţi, ţinându-se cont, dacă este cazul, de situaţia lor socială. Dacă nu s-a convenit astfel, aceste sume vor fi suportate de către partea care a solicitat medierea;
    h) înţelegerea părţilor privind limba în care urmează să se desfăşoare medierea.
    ART. 64
    (1) În contractul de mediere pot fi prevăzute şi alte clauze, în condiţiile legii.
    (2) Dacă, pe parcursul procedurii de mediere, apar cheltuieli neprevăzute, efectuate în interesul părţilor şi cu acordul acestora, se va încheia o anexă la contractul de mediere.
    ART. 65
    (1) Contractul de mediere se încheie în formă scrisă, sub sancţiunea nulităţii absolute. Acesta se semnează de către părţile aflate în conflict şi de mediatorul public şi se întocmeşte în atâtea exemplare originale câţi semnatari sunt.
    (2) Părţile aflate în conflict pot da procură specială autentică unei alte persoane, în condiţiile legii, pentru a încheia contractul de mediere.
    ART. 66
    Contractul de mediere constituie titlu executoriu cu privire la obligaţia părţilor de a achita onorariul scadent cuvenit mediatorului public.
    ART. 67
    Termenul de prescripţie a dreptului la acţiune pentru dreptul litigios supus medierii se suspendă începând cu data semnării contractului de mediere, până la închiderea procedurii de mediere, în oricare dintre modurile prevăzute de prezenta lege.

    SECŢIUNEA a 3-a
    Desfăşurarea medierii

    ART. 68
    (1) Medierea se bazează pe cooperarea părţilor şi utilizarea, de către mediatorul public, a unor metode şi tehnici specifice, bazate pe comunicare şi negociere.
    (2) În cadrul medierii, ca procedură prealabilă a procesului de judecată, părţile pot fi asistate de către avocat sau de către un mediator public potrivit dispoziţiilor art. 5.
    (3) Metodele şi tehnicile utilizate de către mediatorul public trebuie să servească exclusiv intereselor legitime şi obiectivelor urmărite de părţile aflate în conflict.
    (4) Mediatorul public nu poate impune părţilor o soluţie cu privire la conflictul supus medierii.
    ART. 69
    Medierea are loc, de regulă, la sediul mediatorului public. Dacă este cazul, medierea se poate desfăşura şi în alte locuri convenite de mediatorul public şi de părţile aflate în conflict, în sesiuni comune sau separate.
    ART. 70
    (1) Părţile aflate în conflict au dreptul să fie reprezentate de alte persoane, în baza mandatului dat prin procură specială autentică, în condiţiile stabilite de comun acord.
    (2) Mandatarul desemnat în condiţiile alin. (1) va putea semna contractul de mediere, acordul de mediere şi actele conexe, în limita mandatului dat.
    ART. 71
    Susţinerile făcute pe parcursul medierii de către părţile aflate în conflict, de persoanele prevăzute la art. 70 şi la art. 73 alin. (1), precum şi de către mediatorul public, au caracter confidenţial faţă de terţi şi nu pot fi folosite ca probe în cadrul unei proceduri judiciare sau arbitrale, cu excepţia cazului în care părţile convin altfel ori legea prevede contrariul. Mediatorul public va atrage atenţia persoanelor care participă la mediere în condiţiile art. 70 asupra obligaţiei de păstrare a confidenţialităţii şi le va putea solicita semnarea unui acord de confidenţialitate.
    ART. 72
    (1) Dacă pe parcursul medierii apare o situaţie de natură să afecteze scopul acesteia, neutralitatea sau imparţialitatea mediatorului public, acesta este obligat să o aducă la cunoştinţa părţilor, care vor decide asupra menţinerii sau denunţării contractului de mediere.
    (2) Mediatorul public are dreptul să se abţină şi să închidă procedura de mediere, procedând potrivit dispoziţiilor art. 76, care se aplică în mod corespunzător. În această situaţie, mediatorul public este obligat să restituie onorariul proporţional cu etapele de mediere neparcurse sau, după caz, să asigure continuarea procedurii de mediere, în condiţiile stabilite prin contractul de mediere.
    (3) Mediatorul public nu poate desfăşura procedura medierii dacă:
    a) în cauză sunt părţi sau interesaţi în orice calitate, el, soţul, ascendenţii şi descendenţii lor până la gradul III;
    b) este reprezentantul legal ori împuternicitul unei părţi care participă la procedura de mediere.
    ART. 73
    (1) În cazul în care conflictul supus medierii prezintă aspecte dificile sau controversate de natură juridică ori din orice alt domeniu specializat, mediatorul public, cu acordul părţilor, poate să solicite punctul de vedere al unui specialist din domeniul respectiv.
    (2) Atunci când solicită punctul de vedere al unui specialist din afara biroului său, mediatorul public va evidenţia doar problemele controversate, fără a dezvălui identitatea părţilor.

    SECŢIUNEA a 4-a
    Atestarea de dată certă a acordului de mediere

    ART. 74
    (1) Prin atestarea de dată certă a acordului de mediere, mediatorul public consemnează data la care acordul de mediere devine opozabil faţă de terţi.
    (2) În acordul de mediere se va face menţiunea "Acord de mediere cu atestare de dată certă" şi se va arăta că s-au îndeplinit condiţiile esenţiale pentru atestarea de dată certă printr-o încheiere specială întocmită de mediatorul public, cuprinzând următoarele menţiuni:
    a) data la care s-a semnat acordul de mediere (anul, luna, ziua), iar, la cererea părţii, şi ora;
    b) faptul că a fost redactat de mediatorul public;
    c) o denumire corespunzătoare categoriei de conflict soluţionate prin respectivul acord de mediere.
    (3) Acordurile de mediere care au atestarea de dată certă vor putea fi învestite cu formulă executorie de către instanţă după trecerea unui termen de 15 zile de la data la care a primit atestarea de dată certă, dacă nu a fost contestat de una dintre părţile acordului de mediere la instanţa competentă. Instanţa competentă este cea în a cărei rază teritorială se află biroul de mediator public care a eliberat acordul de mediere.
    (4) Contestaţia se depune în termen de 15 zile la sediul biroului mediatorului public care a eliberat acordul de mediere, iar acesta are obligaţia să o transmită la judecătoria competentă în termen de 3 zile lucrătoare.
    (5) Dacă acordul de mediere nu este contestat în termen de 15 zile, acesta dobândeşte autoritate de lucru convenit şi nu va mai putea fi atacat în instanţă. Pentru a dobândi autoritate de lucru convenit, după împlinirea termenului, oricare dintre părţi se va prezenta în faţa mediatorului public care a eliberat acordul de mediere, iar mediatorul public va aplica pe acordul de mediere o ştampilă special confecţionată în acest sens cu menţiunea "AUTORITATE DE LUCRU CONVENIT", sub care va trece data, împreună cu ştampila sa şi semnătura.
    (6) Părţile acordului de mediere pot renunţa la beneficiul termenului de 15 zile prin darea unei declaraţii autentice în acest sens, situaţia în care mediatorul public va putea învesti acordul de mediere cu autoritate de lucru convenit în baza declaraţiei date de părţi, fără a mai aştepta împlinirea termenului de 15 zile.

    SECŢIUNEA a 5-a
    Atestarea identităţii părţilor acordului de mediere

    ART. 75
    (1) Prin atestarea identităţii părţilor acordului de mediere, mediatorul public confirmă faptul că părţile trecute în acordul de mediere s-au prezentat personal sau prin mandatar în faţa sa, au consimţit clauzele acordului de mediere şi au semnat personal în faţa mediatorului public.
    (2) Pentru realizarea acestei proceduri, biroul mediatorului public trebuie să fie înscris ca operator de date cu caracter personal în conformitate cu prevederile Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare.
    (3) În cazul persoanelor neştiutoare de carte sau care, din cauza bolii, infirmităţii sau din orice alte motive nu pot semna, acestea vor fi asistate de către avocat sau, dacă este cazul, şi de interpret sau vor fi reprezentate prin mandatar, în baza unei procuri speciale autentificate.
    (4) În acordul de mediere se va face menţiunea "Acord de mediere cu atestarea identităţii părţilor de către mediatorul public" şi se va arăta că s-au îndeplinit condiţiile esenţiale pentru atestarea identităţii părţilor printr-o încheiere specială întocmită de mediatorul public, cu următoarele menţiuni:
    a) faptul prezentării de părţi a unui act de identitate valabil (carte de identitate, buletin de identitate sau paşaport) sau, în lipsa acestuia, prezentarea în persoană se atestă de către avocatul care asistă partea, împreună cu datele esenţiale ale acestuia (nume prenume parte, domiciliu, cod numeric personal);
    b) faptul că persoana care s-a prezentat în faţa mediatorului public este una şi aceeaşi persoană cu cea din actul de identitate prezentat;
    c) menţiunea că persoana a înţeles conţinutul acordului de mediere pe care a consimţit să îl semneze în faţa mediatorului public.
    (5) În ceea ce priveşte acordurile de mediere în care mediatorul public a atestat identitatea părţilor, se va putea pronunţa hotărârea de încuviinţare a învoielii părţilor în Camera de Consiliu de către judecătorul delegat în acest sens, fără a mai fi necesară prezenţa părţilor în faţa judecătorului, acesta luând act de înţelegerea lor, deoarece au semnat în faţa mediatorului public sau, în aceleaşi condiţii, poate fi încuviinţată de către instituţia permanentă de arbitraj stabilită de către părţi prin convenţia arbitrală.
    (6) Dacă acordul de mediere se face cu atestarea identităţii părţilor, acestea din urmă pot împuternici orice persoană, inclusiv mediatorul public, în vederea depunerii la instanţă a acordului de mediere rezultat, pentru ca judecătorul cauzei sau, după caz, judecătorul delegat să pronunţe hotărârea de încuviinţare a învoielii părţilor sau, în aceleaşi condiţii, la instituţia permanentă de arbitraj stabilită de către părţi prin convenţia arbitrală, în vederea încuviinţării.

    SECŢIUNEA a 6-a
    Închiderea medierii

    ART. 76
    (1) Procedura de mediere se închide, după caz:
    a) prin încheierea unei înţelegeri între părţi în urma soluţionării conflictului, denumită acord de mediere;
    b) prin constatarea de către mediatorul public a eşuării medierii;
    c) prin denunţarea contractului de mediere de către una dintre părţi.
    (2) În cazul în care părţile au încheiat numai o înţelegere parţială, precum şi în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c), orice parte se poate adresa instanţei judecătoreşti sau arbitrale competente.
    ART. 77
    La închiderea procedurii de mediere, în oricare dintre cazurile prevăzute la art. 76 alin. (1), mediatorul public va întocmi un proces-verbal care se semnează de către părţi, personal sau prin reprezentant, şi de mediatorul public. Părţile primesc câte un exemplar original al procesului-verbal.
    ART. 78
    Când părţile aflate în conflict au ajuns la o înţelegere, se redactează un acord de mediere care va cuprinde toate clauzele consimţite de acestea.
    ART. 79
    (1) Acordul de mediere reprezintă manifestarea de voinţă prin care părţile consimt stingerea unui conflict, pe baza unei înţelegeri între ele, realizată în vederea atingerii unui acord mutual avantajos, şi trebuie să conţină soluţionarea problemelor identificate de părţi, în funcţie de obiectivele, nevoile şi interesele definite de acestea, cu respectarea dispoziţiilor legale.
    (2) Acordul de mediere realizat în cadrul procedurii extrajudiciare, care are atestarea identităţii părţilor şi cuprinde toate clauzele înţelegerii dintre părţi, poate fi depus de acestea sau de reprezentantul lor la instanţa competentă, pentru a se pronunţa o hotărâre prin care se încuviinţează învoiala părţilor, de către judecătorul delegat, în Camera de consiliu. În acest caz, taxa judiciară percepută va fi de 50% din taxa judiciară de timbru, iar soluţionarea cauzei se va face cu celeritate, în maximum 10 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii de încuviinţare a acordului de mediere.
    (3) Dacă acordul de mediere are ca obiect o cauză ce se află deja pe rolul unei instanţe de judecată, acesta va fi depus la dosarul cauzei. În acest caz, după rămânerea definitivă a hotărârii în baza acordului de mediere, părţilor li se va restitui 50% din taxa judiciară de timbru.
    (4) Toate acordurile de mediere ce au ca finalitate întocmirea unui înscris pentru care legea prevede forma autentică ad validitatem, inclusiv cele care au ca obiect transferul dreptului de proprietate sau grevarea cu o sarcină reală asupra unui imobil sau dezmembrăminte ale acestuia, trebuie să fie prezentate fie notarului public în vederea îndeplinirii procedurii prevăzute de Legea nr. 36/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, fie instanţei de judecată care să pronunţe o hotărâre prin care se încuviinţează învoiala părţilor.
    (5) Acordul de mediere trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii absolute, următoarele clauze:
    a) identitatea părţilor aflate în conflict sau, după caz, a reprezentanţilor lor;
    b) datele de identificare ale mediatorului public instrumentator;
    c) înţelegerea părţilor privind limba în care urmează să se desfăşoare medierea;
    d) obiectul conflictului;
    e) soluţia convenită de părţi, precum şi dacă aceasta este totală sau parţială, după caz;
    f) numărul şi data încheierii acordului de mediere;
    g) semnătura părţilor aflate în conflict;
    h) semnătura şi sigiliul mediatorului public instrumentator;
    i) menţiune privind numărul de exemplare redactate şi destinaţia lor;
    i) orice alte menţiuni prevăzute de prezenta lege, actele normative în vigoare, ordinea publică şi bunele moravuri.
    (6) În cauzele penale, acordul de mediere trebuie să cuprindă menţiunea dacă părţile au beneficiat de asistenţa unui avocat şi de serviciile unui interpret ori, după caz, faptul că au renunţat expres la acestea.
    ART. 80
    (1) În orice fază a procedurii de mediere, oricare dintre părţile aflate în conflict are dreptul de a denunţa contractul de mediere, încunoştinţând, în scris, cealaltă parte şi mediatorul public.
    (2) Mediatorul public ia act de denunţarea unilaterală a contractului de mediere şi, în cel mult 48 de ore de la data primirii încunoştinţării, întocmeşte un proces-verbal de închidere a procedurii de mediere.
    (3) Dacă una dintre părţile aflate în conflict nu se mai prezintă la mediere, fără a denunţa contractul de mediere în condiţiile alin. (1), mediatorul public este obligat să facă toate demersurile necesare pentru a stabili intenţia reală a părţii respective şi, după caz, va continua sau va închide procedura de mediere.
    (4) Procesul-verbal de închidere a procedurii de mediere face dovada respectării fazei prealabile a procesului de judecată.

    CAP. VI
    Autentificarea acordului de mediere

    ART. 81
    Autentificarea acordului de mediere poate avea loc în următoarele situaţii:
    a) în cazul actelor juridice pentru care legea prevede forma autentică ad validitatem, acestea pot fi redactate numai de notarii publici. Dacă părţile au ajuns la o înţelegere care trebuie materializată într-un act notarial, notarul public va respecta voinţa părţilor din acordul de mediere, urmând să redacteze şi să autentifice un înscris nou, conform prevederilor Legii nr. 36/1995, republicată;
    b) pot fi autentificate acordurile de mediere de către notarii publici în cazul în care vizează acte juridice pentru care legea nu prevede forma autentică ad validitatem. Pentru celelalte situaţii se aplică prevederile lit. a) şi c);
    c) în cazul în care acordul de mediere încheiat sub semnătură privată este invocat de părţi în vederea îndeplinirii unei proceduri notariale pentru care legea impune îndeplinirea acestei forme, notarul public îl va avea în vedere, numai în măsura în care acesta nu contravine legii.
    ART. 82
    (1) Dacă părţile ajung la un acord de mediere şi doresc autentificarea acestuia, în condiţiile art. 81 lit. b), mediatorul public va transmite notarului public stabilit de părţi acordul de mediere rezultat, urmând ca notarul să verifice condiţiile de fond şi formă ale acordului, să efectueze completările necesare, iar dacă părţile consimt asupra modificărilor şi completărilor intervenite, notarul public va autentifica acordul de mediere rezultat, conform procedurii de autentificare prevăzute în Legea nr. 36/1995, republicată.
    (2) Dacă părţile ajung la un acord de mediere şi doresc autentificarea acestuia, în condiţiile art. 81 lit. a), părţile convin să meargă împreună la notar pentru perfectarea actului convenit în acordul de mediere.
    (3) Dacă părţile ajung la un acord de mediere şi doresc autentificarea acestuia, în condiţiile art. 81 lit. c), părţile convin să meargă împreună la notar pentru îndeplinirea procedurii prevăzute în Legea nr. 36/1995, republicată, stabilită în acordul de mediere.
    (4) Actul autentificat de notarul public care constată o creanţă certă şi lichidă are putere de titlu executoriu la data exigibilităţii acesteia.
    (5) La autentificarea unui acord de mediere, părţile vor prezenta, în original, procesul-verbal încheiat de mediatorul public, urmând a fi păstrat la documentaţia actului.

    CAP. VII
    Dispoziţii speciale privind medierea unor conflicte

    SECŢIUNEA 1
    Prevederi introductive

    ART. 83
    (1) Părţile, persoane fizice sau persoane juridice, personal sau reprezentate de mandatar cu procură specială autentică, organele administraţiei publice locale sau centrale recurg la mediere, inclusiv ca procedură prealabilă procesului de judecată, convenind să soluţioneze pe această cale orice conflicte în materie civilă, de familie, de dreptul muncii, în materie penală, drepturile omului, precum şi în alte materii, în condiţiile prevăzute de prezenta lege.
    (2) Medierea, ca procedură prealabilă a procesului de judecată, se realizează pentru cauzele ce au ca obiect cererile descrise la art. 10 alin. (2).
    (3) Pot fi soluţionate prin mediere atât cauzele al căror obiect este evaluabil în bani, cât şi cauzele al căror obiect nu este evaluabil în bani.
    (4) Dacă părţile aflate în conflict, în urma procedurii de mediere, nu au ajuns la un acord şi procesul a fost dedus judecăţii în faţa instanţei competente, oricare dintre acestea poate cere suspendarea procesului, în orice etapă procesuală, până la rămânerea definitivă a unei sentinţe, convenind să revină la mediere. Medierea poate avea ca obiect soluţionarea în tot sau în parte a litigiului.
    (5) La închiderea procedurii de mediere, mediatorul public este obligat, în toate cazurile, să informeze în scris instanţa de judecată dacă părţile au ajuns sau nu la o înţelegere în urma procedurii de mediere.
    ART. 84
    (1) Pentru desfăşurarea procedurii de mediere, judecarea cauzelor civile de către instanţele judecătoreşti va fi suspendată la cererea părţilor.
    (2) Cursul termenului perimării este suspendat pe durata desfăşurării procedurii de mediere, dar nu mai mult de 3 luni de la data semnării contractului de mediere.
    (3) Cererea de repunere pe rol este scutită de taxa judiciară de timbru.
    ART. 85
    Biroul mediatorului public care este înscris ca operator de date cu caracter personal în conformitate cu prevederile Legii nr. 677/2001, cu modificările şi completările ulterioare, va putea solicita şi primi informaţii de la organele competente ale statului, inclusiv de la Serviciul Public Comunitar de Evidenţă a Persoanelor, Poliţie, Starea civilă, Administraţia Publică Locală, Autoritatea tutelară, privind actele de stare civilă sau orice alte informaţii relevante referitoare la părţi şi la obiectul cauzei supuse medierii.

    SECŢIUNEA a 2-a
    Dispoziţii speciale privind conflictele de familie

    ART. 86
    Pot fi rezolvate prin mediere neînţelegerile dintre soţi privind conflictele ce au ca obiect cererile descrise la art. 10 alin. (2) lit. a)-c), precum şi orice alte neînţelegeri care apar în raporturile dintre soţi cu privire la drepturile de care aceştia pot dispune, potrivit legii.
    ART. 87
    Mediatorul public va veghea ca rezultatul medierii să nu contravină interesului superior al copilului, va încuraja părinţii să se concentreze, în primul rând, asupra nevoilor copilului, iar asumarea responsabilităţii părinteşti, separaţia în fapt sau divorţul să nu impieteze asupra creşterii şi dezvoltării acestuia.
    ART. 88
    Înainte de încheierea contractului de mediere sau, după caz, pe parcursul procedurii, mediatorul public va depune toate diligenţele pentru a verifica dacă între părţi există o relaţie abuzivă ori violentă, iar efectele unei astfel de situaţii sunt de natură să influenţeze medierea, şi va decide dacă, în asemenea circumstanţe, soluţionarea prin mediere este potrivită.
    ART. 89
    În procedura de mediere având ca obiect divorţul şi a cărui finalitate este un acord de mediere prin care părţile înţeleg să se despartă, respectivul acord poate fi:
    a) soluţionat prin procedura notarială potrivit art. 81 lit. c);
    b) acordul de mediere în care s-a făcut atestarea identităţii părţilor va fi depus la instanţa competentă în condiţiile prezentei legi, în vederea pronunţării unei hotărâri de încuviinţare a înţelegerii părţilor de către judecătorul delegat.
    ART. 90
    (1) În procedura de mediere având ca obiect încredinţarea copilului minor şi a cărui finalitate este un acord de mediere prin care părţile se înţeleg asupra custodiei copilului minor, respectivul acord poate fi:
    a) acord de mediere autentificat de către notarul public în condiţiile art. 81 lit. a) - acesta face dovada custodiei, urmând a fi trimis la autoritatea tutelară competentă, în circumscripţia teritorială unde se stabileşte domiciliul minorului. Autoritatea tutelară va monitoriza ducerea la îndeplinire a acordului de mediere şi modul în care sunt respectate drepturile minorului. În acordul de mediere privind încredinţarea copilului se va menţiona şi obligaţia de plată a pensiei de întreţinere, şi cuantumul acesteia, precum şi obligaţia părintelui căruia i-a fost încredinţat copilul să îi asigure acestuia un mediu prielnic dezvoltării fizice şi psihice;
    b) acord de mediere cu atestarea identităţii părţilor - acesta va fi depus de părţi sau de reprezentanţii legali la instanţa competentă, pentru a se pronunţa o hotărâre de încuviinţare a învoielii părţilor.
    (2) În cazul în care părţile nu se înţeleg cu privire la custodia minorului, procesul-verbal de eşuare a medierii va face dovada respectării procedurii prealabile şi cazul va fi dedus judecăţii.
    (3) Aceleaşi dispoziţii se aplică şi în cazul obligaţiei legale de întreţinere.
    ART. 91
    În cadrul procedurii de mediere, mediatorul public va solicita autorităţii tutelare competente efectuarea unei anchete psihosociale pentru a verifica dacă înţelegerea părţilor este în conformitate cu interesul superior al minorului ori de câte ori cauza vizează un copil minor.

    SECŢIUNEA a 3-a
    Dispoziţii speciale privind medierea în cauzele penale

    ART. 92
    Dispoziţiile din prezenta lege se aplică în mod obligatoriu în cauzele penale care privesc infracţiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.
    ART. 93
    (1) În cauzele penale, medierea trebuie să se desfăşoare astfel încât să fie garantat dreptul fiecărei părţi la asistenţă juridică şi, dacă este necesar, la serviciile unui interpret. Procesul-verbal întocmit potrivit prezentei legi, prin care se închide procedura medierii, trebuie să arate dacă părţile au beneficiat de asistenţa unui avocat şi de serviciile unui interpret ori, după caz, să menţioneze faptul că au renunţat expres la acestea.
    (2) În cazul minorilor, garanţiile prevăzute de lege pentru desfăşurarea procesului penal trebuie asigurate, în mod corespunzător, şi în cadrul procedurii de mediere.
    ART. 94
    (1) Dacă procedura de mediere se închide prin înţelegerea părţilor, persoana vătămată nu mai poate sesiza pentru aceeaşi faptă, organul de urmărire penală sau, după caz, instanţa de judecată.
    (2) Odată declanşată procedura de mediere în termenul prevăzut de lege pentru introducerea plângerii prealabile, acest termen se suspendă pe durata desfăşurării medierii. Dacă părţile aflate în conflict nu s-au înţeles, persoana vătămată poate introduce plângerea prealabilă în acelaşi termen, care îşi va relua cursul de la data întocmirii procesului-verbal de închidere a procedurii de mediere, socotindu-se şi timpul scurs înainte de suspendare.
    ART. 95
    Toate acordurile de mediere ce au ca obiect cererile prevăzute la art. 10 alin. (2) lit. r) se vor încheia cu atestarea identităţii părţilor de către mediatorul public.
    ART. 96
    (1) În cazul în care medierea se desfăşoară după începerea procesului penal, urmărirea penală sau, după caz, judecata se suspendă în temeiul prezentării de către părţi a contractului de mediere.
    (2) Suspendarea durează până când procedura medierii se închide prin oricare dintre modurile prevăzute de prezenta lege, dar nu mai mult de 3 luni de la data semnării contractului de mediere.
    (3) Mediatorul public are obligaţia să comunice organului judiciar o copie de pe procesul-verbal de închidere a procedurii de mediere.
    (4) Procesul penal se reia din oficiu, imediat după primirea procesului-verbal prin care se constată că părţile nu s-au înţeles sau, dacă acesta nu se comunică, până la expirarea termenului prevăzut la alin. (2).

    SECŢIUNEA a 4-a
    Dispoziţii speciale privind asistenţa în domeniul medierii

    ART. 97
    Pentru garantarea accesului egal la mediere, în cadrul Camerei Naţionale a Mediatorilor Publici din România se organizează Departamentul de coordonare a asistenţei în domeniul medierii, organ cu activitate permanentă, a cărui structură organizatorică se stabileşte prin regulament.
    ART. 98
    Departamentul de coordonare a asistenţei în domeniul medierii exercită, în principal, următoarele atribuţii:
    a) desfăşoară conducerea metodologică a activităţii de acordare a asistenţei în domeniul medierii;
    b) elaborează proiectul de Regulament-cadru pentru organizarea serviciilor de asistenţă în domeniul medierii;
    c) propune sau, după caz, avizează proiecte de protocoale ce se încheie cu autorităţile publice competente în scopul obţinerii mijloacelor financiare necesare pentru organizarea serviciilor de asistenţă în domeniul medierii;
    d) organizează Registrul naţional de asistenţă în domeniul medierii pe baza registrelor întocmite de Camerele Mediatorilor Publici din circumscripţia fiecărei curţi de apel;
    e) organizează şi coordonează metodologia de plată a onorariilor pentru asistenţa în domeniul medierii acordate;
    f) efectuează controlul asupra asistenţei în domeniul medierii acordate;
    g) elaborează proiecte de acte normative în domeniul asistenţei în domeniul medierii, pe care le propune Ministerului Justiţiei în vederea promovării;
    h) stabileşte, împreună cu Ministerul Justiţiei, indicii statistici, ţine evidenţa statistică a sistemului de asistenţă în domeniul medierii şi analizează informaţiile necesare pentru planificarea şi coordonarea corectă a sistemului de asistenţă în domeniul medierii;
    i) colaborează cu Ministerul Justiţiei pentru buna funcţionare şi planificare, inclusiv din punct de vedere bugetar, a sistemului de asistenţă în domeniul medierii;
    j) promovează sistemul de asistenţă în domeniul medierii;
    k) stabileşte formularistica utilizată de Camerele Mediatorilor Publici pentru organizarea activităţii de asistenţă în domeniul medierii, în condiţiile legii;
    l) reprezintă Camera Naţională a Mediatorilor Publici din România cu privire la asistenţa în domeniul medierii, în cadrul colaborării internaţionale în materie, în condiţiile legii.
    ART. 99
    În vederea organizării activităţii de asistenţă în domeniul medierii, Camerele Mediatorilor Publici îndeplinesc următoarele atribuţii:
    a) organizează serviciile de asistenţă în domeniul medierii atât la nivelul fiecărei Camere a Mediatorilor Publici, cât şi la sediul fiecărei instanţe judecătoreşti;
    b) organizează şi actualizează Registrul de asistenţă în domeniul medierii al fiecărei Camere a Mediatorilor Publici pe baza cererilor mediatorilor publici, aprobate de Colegiul director al Camerei Mediatorilor Publici;
    c) desemnează mediatorii publici înscrişi în Registrul de asistenţă în domeniul medierii pentru acordarea asistenţei în domeniul medierii, ţinând cont de experienţa profesională şi de calificarea mediatorului, precum şi de natura şi complexitatea cazului, de celelalte desemnări ale acestuia potrivit prezentei legi şi de gradul de angajare al acestuia;
    d) efectuează controlul asupra acordării asistenţei în domeniul medierii de către mediatorii publici din cadrul Camerei Mediatorilor Publici;
    e) organizează şi execută programe de promovare a sistemului de asistenţă în domeniul medierii;
    f) îndeplinesc orice alte atribuţii prevăzute de lege sau de Regulamentul-cadru pentru organizarea serviciilor de asistenţă în domeniul medierii.
    ART. 100
    Serviciile de asistenţă în domeniul medierii se vor efectua la sediul biroului de mediator public care a preluat cazul sau în spaţiile puse la dispoziţie de parteneri, având acordul părţilor în acest sens.
    ART. 101
    (1) Fiecare Cameră a Mediatorilor Publici organizează Registrul de asistenţă în domeniul medierii în care sunt înscrişi mediatorii publici ce pot fi desemnaţi pentru acordarea asistenţei în domeniul medierii.
    (2) Registrul de asistenţă în domeniul medierii este public, se păstrează pe suport hârtie şi în format electronic şi se publică pe pagina de internet a fiecărei Camere a Mediatorilor Publici.
    ART. 102
    (1) Pentru înscrierea în Registrul de asistenţă în domeniul medierii, mediatorul public depune o cerere la Camera Mediatorilor Publici din care face parte.
    (2) Cererea prevăzută la alin. (1) se completează conform formularului aprobat de Departamentul de coordonare a asistenţei în domeniul medierii din cadrul Camerei Naţionale a Mediatorilor Publici din România.
    (3) Înscrierea mediatorului public în Registrul de asistenţă în domeniul medierii se efectuează în baza deciziei Colegiului director al Camerei Mediatorilor Publici la care a fost depusă cererea.
    (4) Colegiul director al Camerei Mediatorilor Publici poate, motivat, să refuze înscrierea în registru sau să suspende din registru un mediator public în următoarele cazuri:
    a) dacă mediatorului public solicitant i s-a aplicat o sancţiune disciplinară;
    b) dacă mediatorul public este condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru săvârşirea unei infracţiuni de natură să aducă atingere prestigiului profesiei;
    c) dacă s-a constatat încălcarea repetată a dispoziţiilor prezentei legi sau calitatea inferioară a serviciului de mediere.
    (5) Suspendarea din registru poate fi dispusă pentru o perioadă de un an, iar dacă se constată săvârşirea consecutivă a trei sau a mai multor abateri de la obligaţiile prevăzute de prezenta lege, suspendarea se poate dispune pentru o perioadă de până la 3 ani.
    (6) Refuzul Colegiului director de înscriere a mediatorului public solicitant în registru, precum şi măsura suspendării unui mediator public din registru pot fi contestate la Consiliul Naţional de Mediere.
    (7) Decizia de suspendare din registru se aduce la cunoştinţa publicului prin afişare pe pagina de internet a Camerei Mediatorilor Publici, precum şi pe pagina de internet a Camerei Naţionale a Mediatorilor din România.
    ART. 103
    Pentru asistenţa în domeniul medierii acordată, mediatorul public desemnat are dreptul la un onorariu stabilit de Regulamentul-cadru.
    ART. 104
    Camera Naţională a Mediatorilor Publici din România şi Camerele Mediatorilor Publici conlucrează cu Ministerul Justiţiei, Consiliul Superior al Magistraturii, instanţele judecătoreşti, precum şi cu parchetele de pe lângă acestea, în vederea desfăşurării în bune condiţii a activităţii de acordare a asistenţei în domeniul medierii prevăzute de prezentul capitol.
    ART. 105
    (1) Pentru cheltuielile curente necesare funcţionării serviciilor de asistenţă în domeniul medierii din cadrul Camerelor Mediatorilor Publici, din sumele virate pentru plata onorariilor cuvenite pentru asistenţa în domeniul medierii, fiecare Cameră a Mediatorilor Publici îşi constituie un fond prin reţinerea a 1% din valoarea acestor sume, aprobate şi efectiv vărsate.
    (2) Reţinerea procentului de 1% se face la achitarea efectivă a onorariului către mediatorul public îndreptăţit.

    CAP. VIII
    Dispoziţii tranzitorii şi finale

    ART. 106
    (1) În termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi se înfiinţează camere ale mediatorilor publici în circumscripţia teritorială a fiecărei Curţi de Apel şi Camera Naţională a Mediatorilor Publici din România.
    (2) În termen de 5 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi va avea loc primul Congres al Camerei Naţionale a Mediatorilor Publici din România, care va aproba primele organe de conducere, Statutul profesiei de mediator public, Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional de Mediere, care vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, precum şi Statutul Corpului de îndrumare şi control, Statutul Departamentului de coordonare a asistenţei în domeniul medierii.
    ART. 107
    Instituţiile şi celelalte persoane juridice care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, au în derulare programe de formare a mediatorilor, le pot finaliza în conformitate cu reglementările în vigoare la momentul începerii programelor, dar numai până la data la care expiră valabilitatea autorizaţiei.
    ART. 108
    (1) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, în cuprinsul tuturor actelor normative denumirea de "mediator" se înlocuieşte cu cea de "mediator public", iar denumirea "Consiliul de Mediere" se înlocuieşte cu "Consiliul Naţional de Mediere".
    (2) Consiliul Naţional de Mediere se substituie în toate drepturile şi obligaţiile care decurg din acte normative, contracte, convenţii, înţelegeri, protocoale, memorandumuri şi acorduri în care Consiliul de mediere este parte la data intrării în vigoare a prezentei legi, inclusiv în litigiile aferente activităţilor acestuia.
    ART. 109
    Avocaţii, notarii publici, precum şi membrii altor profesii liberale care dobândesc calitatea de mediator public potrivit prevederilor prezentei legi pot desfăşura activitatea de mediere la sediul unde îşi exercită activitatea de bază.
    ART. 110
    Dacă medierea eşuează, cauza poate fi rezolvată prin arbitraj, conform prevederilor Codului de procedură civilă.
    ART. 111
    Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului civil, Codului penal, Codului muncii, Codului de procedură civilă, precum şi ale oricăror altor acte normative în vigoare.
    ART. 112
    Desfăşurarea activităţii de mediere în afara cadrului prezentei legi constituie infracţiune şi se pedepseşte conform legii.
    ART. 113
    Cheltuielile efectuate pentru investiţii, dotări şi alte utilităţi necesare activităţii mediatorului public se scad din veniturile impozabile pe o durată de 5 ani de la începerea efectivă a activităţii.
    ART. 114
    La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările şi completările ulterioare.
    ART. 115
    La data intrării în vigoare a prezentei legi patrimoniul actualului Consiliu de mediere se transmite de drept către Camera Naţională a Mediatorilor Publici din România.
    ART. 116
    (1) Mediatorii publici îşi vor începe activitatea după 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
    (2) Mediatorii în funcţie la data intrării în vigoare a prezentei legi devin de drept mediatori publici.
    ART. 117
    Prezenta lege intră în vigoare de la data publicării în Monitorul Oficial al României.

                                      AVIZ
                referitor la iniţiativa legislativă cetăţenească
                privind exercitarea profesiei de mediator public

    Analizând iniţiativa legislativă cetăţenească privind exercitarea profesiei de mediator public, formulată de un comitet de iniţiativă în baza prevederilor Legii nr. 189/1999 privind exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni, republicată, şi transmisă de împuternicitul comitetului de iniţiativă, cu Adresa înregistrată la Consiliul Legislativ sub nr. R306 din 20.02.2015,

                             CONSILIUL LEGISLATIV,

    în temeiul art. 2 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 73/1993, republicată, şi al art. 46 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Legislativ, precum şi al art. 3 alin. (2) din Legea nr. 189/1999, republicată,

    avizează favorabil iniţiativa legislativă, cu următoarele observaţii şi propuneri:

    1. Propunerea legislativă are ca obiect reglementarea organizării şi exercitării profesiei de mediator public, intervenţiile legislative fiind argumentate în Expunerea de motive, prin faptul că "Datele cu caracter statistic arată că legea nu este funcţională, ca urmare a unor factori interni şi externi profesiei, ceea ce determină iniţierea unui nou proiect de lege, şi nu doar a unui proiect care să modifice şi să completeze legea existentă. Raţiunea esenţială este că se impune schimbarea integrală a cadrului legislativ privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, prin introducerea unor instituţii noi, care nu au corespondent în actuala reglementare şi a căror importanţă nu a fost previzionată, nici la momentul promulgării acesteia, nici la momentul modificărilor şi completărilor ulterioare."
    Propunerea legislativă se înscrie în categoria legilor ordinare, prima Cameră sesizată fiind Senatul, în conformitate cu prevederile art. 75 alin. (1) din Constituţie, republicată.
    2. Din punctul de vedere al dreptului european, proiectul legislativ intră sub incidenţa reglementărilor statuate la nivelul Uniunii Europene, subsumate Politicii în domeniul Justiţiei şi al Afacerilor Interne, segmentul legislativ - Spaţiu de libertate, securitate şi justiţie. Semnalăm că, deşi proiectul nu îşi propune transpunerea unui act juridic european şi nici nu are drept finalitate crearea cadrului juridic necesar punerii în aplicare a unui regulament european, acesta este strâns legat de normele adoptate la acest nivel în domeniul cooperării judiciare.
    Uniunea Europeană, având drept obiectiv fundamental menţinerea şi dezvoltarea unui spaţiu de libertate, de securitate şi de justiţie, în cadrul căruia este asigurată libera circulaţie a persoanelor, a adoptat, în special în domeniul cooperării judiciare în materie civilă, măsuri ce sunt necesare bunei funcţionări a pieţei interne. Una dintre acestea vizează realizarea unui cadru juridic menit să asigure un acces mai bun al cetăţenilor europeni la justiţie, inclusiv prin utilizarea procedurilor extrajudiciare.
    Eforturile depuse de către instituţiile Uniunii Europene în direcţia instituirii şi a uniformizării procedurilor extrajudiciare, alternative, la nivelul statelor membre, s-au concretizat prin adoptarea Directivei 2008/52/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 mai 2008 privind anumite aspecte ale medierii în materie civilă şi comercială, al cărei obiectiv este de a "facilita accesul la soluţionarea alternativă a litigiilor şi de a promova soluţionarea pe care amiabilă a acestora prin încurajarea utilizării medierii şi asigurarea unei relaţii echilibrate între mediere şi procedurile judiciare".
    Directiva 2008/52/CE lasă libertate statelor să îşi organizeze propriul sistem de mediere, astfel încât, potrivit art. 5, o instanţă la care a fost introdusă o acţiune poate, atunci când este cazul şi având în vedere toate circumstanţele cazului respectiv, să invite părţile să recurgă la mediere pentru a soluţiona litigiul. Instanţa poate, de asemenea, invita părţile să participe la o sesiune de informare privind recurgerea la mediere, dacă astfel de sesiuni sunt organizate şi sunt uşor accesibile. De asemenea, respectiva directivă nu aduce atingere legislaţiei naţionale conform căreia recurgerea la mediere, înainte sau după începerea procedurii judiciare, este obligatorie sau face obiectul unor stimulente sau sancţiuni cu condiţia ca o astfel de legislaţie să nu împiedice părţile să îşi exercite dreptul de acces la sistemul judiciar.
    Menţionăm că transpunerea Directivei 2008/52/CE s-a realizat, la nivel naţional, prin Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, precum şi prin Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
    Deşi în Expunerea de motive este menţionată necesitatea armonizării reglementărilor privind medierea cu Directiva 2013/11/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 mai 2013 privind soluţionarea alternativă a litigiilor în materie de consum şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2.006/2004 şi a Directivei 2009/22/CE (Directiva privind SAL în materie de consum), act care prevede instituirea unei platforme SOL (de soluţionare a litigiilor on-line) care să le ofere consumatorilor şi comercianţilor un punct de intrare unic pentru soluţionarea extrajudiciară a litigiilor on-line, prin intermediul entităţilor SAL care sunt conectate la platformă şi oferă posibilitatea soluţionării alternative a litigiilor prin intermediul unor proceduri SAL de calitate, menţionăm că prin prezentul proiect nu se realizează transpunerea actului european.
    Totodată, semnalăm că Rezoluţia Parlamentului European din 13 septembrie 2011 referitoare la punerea în aplicare a Directivei privind medierea în statele membre, impactul acesteia asupra medierii şi acceptarea sa de către instanţe constată la pct. 12 rezultatele pozitive ale actualei legi româneşti privind medierea, respectiv faptul că "au fost puse în aplicare prevederi privind acordarea de stimulente financiare şi a fost înfiinţat Consiliul de Mediere - o autoritate naţională însărcinată cu practica medierii, care are statutul de organism juridic separat şi autonom"; de asemenea, "acest organism se consacră în mod exclusiv promovării activităţii de mediere, elaborării de standarde în materie de formare, pregătirii prestatorilor de cursuri de formare, eliberării de documente care adeveresc calificările profesionale ale mediatorilor, adoptării unui cod de etică şi formulării de propuneri în vederea completării legislaţiei".
    Mai mult, la pct. 9, Rezoluţia semnalează că "statele membre ale căror legislaţii nu se limitează la cerinţele esenţiale ale directivei privind medierea par să fi obţinut importante rezultate în promovarea soluţionării pe care extrajudiciară a litigiilor în materie civilă şi comercială". Astfel, rezultatele obţinute de România "demonstrează că medierea poate oferi o soluţionare extrajudiciară a litigiilor care prezintă un raport avantajos între costuri şi eficacitate şi decurge rapid, prin procese adaptate la nevoile părţilor".
    3. Potrivit prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 189/1999 privind exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni, republicată, cu modificările ulterioare, "Propunerea legislativă care face obiectul iniţiativei legislative se întocmeşte de comitetul de iniţiativă în forma cerută pentru proiectele de lege şi va fi însoţită de o expunere de motive semnată de toţi membrii comitetului."
    Sub aspectul condiţiilor de elaborare şi redactare a unui act normativ, semnalăm că prezentul proiect nu este redactat într-un limbaj juridic specific normativ, concis, clar, sobru şi precis, care să excludă orice echivoc, astfel cum prevede Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.018/2010. De asemenea, semnalăm că în cadrul unor capitole/secţiuni sunt redate elemente structurale fără legătură tematică între ipotezele juridice reglementate. Totodată, semnalăm că două capitole sunt marcate cu VII.
    Totodată, pentru concordanţă cu art. 38 alin. (3) teza finală din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora nu este permisă prezentarea unor explicaţii prin folosirea parantezelor, este necesară eliminarea acestora din urmă.
    Semnalăm că în cuprinsul iniţiativei există numeroase exprimări ambigue, care conferă o notă de neclaritate normelor. Ca exemplu, menţionăm art. 60 alin. (1) - "prin orice mijloace" şi alin. (6) - "şi alte demersuri legale", precum şi art. 79 alin. (1) - "în baza soluţiilor construite".
    4. La titlu, cuvântul "Proiect" trebuie eliminat.
    5. Semnalăm că, potrivit prevederilor art. 42 din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, după titlu trebuie inserată formula introductivă care, în cazul legilor, are următoarea redactare:
    "Parlamentul României adoptă prezenta lege."
    6. La art. 3, referitor la expresia "acesta nefiind asimilat cu statutul juridic al funcţionarilor publici", semnalăm că, în actuala redactare, se exclud mediatorii de la aplicarea prevederilor art. 175 alin. (2) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, ceea ce face ca norma să fie susceptibilă a afecta protecţia penală acordată unor valori sociale deosebit de importante precum statul de drept, democraţia, respectarea Constituţiei şi a legilor, care sunt consacrate prin art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţia României printre valorile supreme. Menţionăm că art. 175 alin. (2) din Codul penal prevede că "De asemenea, este considerată funcţionar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public."
    Semnalăm că, prin Decizia nr. 2/2014, Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. I pct. 5 şi art. II pct. 3 din Legea pentru modificarea şi completarea unor acte normative, prin care se exceptau de la calitatea de funcţionar public "persoanele care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unei profesii liberale, în baza unei legi speciale şi care nu sunt finanţaţi de la bugetul de stat".
    Curtea a stabilit în decizia menţionată supra că "profesiile liberale se organizează şi se exercită numai în condiţiile legii, a statutului profesiei şi codului deontologic şi au statutul unei funcţii autonome, care se exercită în birouri sau cabinete, în cadrul asociaţiilor profesionale înfiinţate potrivit legii. De exemplu, ar putea intra în această categorie avocaţi, notari publici, mediatori, medici, farmacişti, arhitecţi, experţi independenţi sau practicieni în insolvenţă, fără a exista o legislaţie clară cu privire la toate profesiile calificate ca fiind liberale. De precizat că unele dintre persoanele de mai sus pot avea în condiţiile art. 147 alin. (2) din Codul penal calitatea de «funcţionar» atunci când sunt salariaţi în cadrul unei persoane juridice şi, prin urmare, pot fi subiecţi activi ai infracţiunilor de corupţie sau de serviciu.
    De asemenea, unele dintre persoanele care exercită profesii liberale sunt considerate «funcţionari publici» în condiţiile art. 175 alin. (2) din noul Cod penal, atunci când, deşi funcţionează în baza unei legi speciale şi nu sunt finanţate de la bugetul de stat, exercită un serviciu de interes public şi este supusă controlului sau supravegherii unei autorităţi publice.
    Curtea reţine că excluderea persoanelor care exercită profesii liberale din sfera de incidenţă a răspunderii penale în materia infracţiunilor de serviciu şi de corupţie nu constituie un criteriu obiectiv în funcţie de care se poate justifica intervenţia legiuitorului. Aşa fiind, Curtea apreciază că determinante pentru includerea sau excluderea persoanelor de la incidenţa normei penale sunt criterii precum natura serviciului prestat, temeiul juridic în baza căruia care se prestează respectiva activitate sau raportul juridic dintre persoana în cauză şi autorităţile publice, instituţiile publice, instituţiile sau alte persoane juridice de interes public.
    Consecinţa imediată a restrângerii sferei de incidenţă a noţiunii de «funcţionar public»/«funcţionar» în ceea ce priveşte subiectele de drept amintite este înlăturarea răspunderii penale a acestora în cazul săvârşirii infracţiunilor al căror subiect activ calificat este funcţionarul public/funcţionarul".
    7. La art. 5, având în vedere că expresia "Mediatorii publici pot da şi alte consultaţii în materia metodelor alternative de soluţionare a conflictelor" este imprecisă, recomandăm revederea şi reconsiderarea acesteia.
    8. La art. 6 alin. (4) lit. c), pentru o corectă informare juridică asupra Legii nr. 36/1995 şi întrucât aceasta este menţionată pentru prima dată în text, expresia "în condiţiile Legii nr. 35/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare" va fi înlocuită cu expresia "în condiţiile Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 35/1995, republicată".
    În articolele subsecvente, trimiterea la acest act normativ se va realiza astfel: "Legea nr. 35/1995, republicată."
    9. La art. 8 alin. (2), sintagma "persoanele fizice, persoanele juridice" va fi înlocuită cu sintagma "persoanele fizice şi juridice".
    Totodată, semnalăm că prin utilizarea sintagmei "vor încerca să îşi soluţioneze disputele prin mediere", norma capătă caracter imperativ, astfel încât medierea devine obligatorie.
    În acest sens semnalăm că, prin Decizia nr. 266/2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 200 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 2 alin. (1) şi (1^2) şi art. 60^1 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, Curtea Constituţională a declarat neconstituţionale dispoziţiile din Legea nr. 192/2006, remarcând faptul că "în preambulul Directivei 2008/52/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 mai 2008 privind anumite aspecte ale medierii în materie civilă şi comercială, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 136 din 24 mai 2008, se prevede că «medierea ar trebui să constituie o procedură voluntară, în sensul că părţile sunt ele însele responsabile de procedură şi o pot organiza după cum doresc şi încheia în orice moment». De asemenea, art. 3 lit. a) din directivă defineşte medierea ca fiind un proces «în care două sau mai multe părţi într-un litigiu încearcă, din proprie iniţiativă, să ajungă la un acord privind soluţionarea litigiului dintre ele (...)». Art. 5 alin. (1) intitulat «Recurgerea la mediere» prevede că «o instanţă la care a fost introdusă o acţiune poate, atunci când este cazul şi având în vedere toate circumstanţele cazului respectiv, să invite părţile să recurgă la mediere pentru a soluţiona litigiul. Instanţa poate, de asemenea, invita părţile să participe la o sesiune de informare privind recurgerea la mediere dacă astfel de sesiuni sunt organizate şi sunt uşor accesibile». Ca atare, dispoziţiile acestei directive se referă doar la posibilitatea, şi nu la obligaţia părţilor de a urma procedura medierii, deci nimic obligatoriu referitor la mediere şi, cu atât mai puţin, la procedura prealabilă de informare cu privire la avantajele medierii".
    10. La art. 9 alin. (1), semnalăm că din conţinutul textului rezultă că se propune instituirea a două modalităţi de mediere, respectiv medierea ca modalitate alternativă de soluţionare a conflictelor şi medierea ca procedură prealabilă a procesului de judecată.
    Semnalăm că la art. 1 alin. (1) din proiect se menţionează că "Medierea reprezintă o modalitate alternativă de soluţionare a conflictelor", în sensul că este lăsată la latitudinea şi voinţa părţilor de a apela la această modalitate de soluţionare a divergenţelor. Pe de altă parte însă introducerea procedurii prealabile procesului de judecată tinde spre obligativitatea părţilor de a recurge la mediere în orice condiţii.
    Prin urmare, din redactarea textului se poate interpreta că, în ipoteza în care părţile aleg medierea, aceasta, de fapt, nu mai reprezintă o modalitate alternativă, ci devine obligatorie prin îndeplinirea acelei proceduri prealabile.
    Textul trebuie coroborat şi cu norma propusă pentru art. 11, potrivit căreia, în cazul neîndeplinirii procedurii prealabile, "Organele judiciare şi arbitrale (...) care au fost sesizate cu cauze pentru care nu şi-au îndeplinit procedura prealabilă a medierii vor suspenda cauza".
    Astfel, pentru evitarea unor eventuale confuzii în interpretarea normei, este necesar să se clarifice noţiunea de "procedură prealabilă", procedură care nu poate fi obligatorie, potrivit considerentelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 266/2014 menţionate la pct. 8 supra.
    11. La art. 10 alin. (2), semnalăm că marcarea enumerărilor prin literele alfabetului nu se realizează în ordine firească, deoarece sunt menţionate literele "t), u), v) şi w)" în loc de "ş), t), ţ) şi u)". Ca urmare este necesar a se face corectura.
    La lit. l), precizăm că procedura contenciosului administrativ este reglementată prin lege specială, respectiv Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, unde se prevede îndeplinirea unei proceduri, cea a plângerii prealabile, în anumite condiţii expres prevăzute de lege.
    La lit. m), semnalăm că drepturile de autor şi drepturile conexe sunt reglementate de Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare. Ca urmare, sugerăm să se analizeze dacă procedura prealabilă trebuie totuşi îndeplinită şi în aceste situaţii, date cu titlu de exemplu, în condiţiile existenţei unui act normativ care reglementează deja o procedură prealabilă. Formulăm prezenta observaţie şi pentru lit. p) sau lit. t).
    La lit. v), referitor la medierea în cauzele penale care privesc infracţiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală, semnalăm că, pentru făptuitor, prezenţa la mediere ar putea fi lipsită de interes, având în vedere faptul că participarea la orice negociere cu victima ar putea constitui implicit o recunoaştere a vinovăţiei sale.
    La lit. w), în considerarea dispoziţiilor art. 21 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 17/2005 pentru stabilirea unor măsuri organizatorice la nivelul administraţiei publice centrale, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 198/2005, cu modificările ulterioare, sintagma "agenţii economici" trebuie înlocuită cu sintagma "operatorii economici".
    12. La art. 19 alin. (1), întrucât expresia "efectuarea unui an de stagiu în condiţiile de mai sus" nu conferă precizia necesară textului, aceasta trebuie reformulată, astfel încât să fie prevăzută norma care cuprinde condiţiile care trebuie îndeplinite.
    La alin. (2), precizăm că denumirea corectă a editorialului invocat este Monitorul Oficial al României.
    13. La art. 20 alin. (1), deoarece, după adoptare, Legea nr. 200/2004 a suferit intervenţii şi de natura completărilor, nu numai a modificărilor, pentru o informare corectă, sintagma "cu modificările ulterioare" va fi înlocuită cu sintagma "cu modificările şi completările ulterioare".
    14. La art. 22, sugerăm revederea normei, deoarece în actuala redactare nu conferă precizia necesară, fiind improprie stilului normativ.
    15. La art. 34 alin. (3), pentru rigoarea normei, expresia "unde îşi desfăşoară activitatea şi să achite cotizaţia" trebuie înlocuită cu expresia "unde îşi desfăşoară activitatea şi achită cotizaţia".
    16. La art. 58 alin. (2), pentru precizia normei, recomandăm indicarea exactă a numărului vicepreşedinţilor Biroului executiv.
    La alin. (3), pentru evitarea caracterului repetitiv, recomandăm eliminarea sintagmei "al Consiliului Naţional de Mediere" din final.
    La alin. (5), pentru rigoarea exprimării, este necesară reformularea sintagmei "funcţionează legal".
    17. La art. 59 lit. a), prin care se prevede că Institutul Naţional de Formare Iniţială şi Continuă a Mediatorilor Publici din România este unica instituţie cu atribuţii în formarea profesională a mediatorilor, apreciem că norma este discriminatorie, instituind practic un monopol al acestuia.
    Totodată, este necesară eliminarea sintagmei "Din momentul intrării în vigoare a prezentei legi" ca inutilă.
    Semnalăm că, după lit. a), figurează un text nemarcat şi fără legătură tematică cu norma antepusă.
    La lit. b), pentru realizarea acordului gramatical corect, cuvântul "cărei" se va înlocui cu termenul "cărui". Totodată, pentru precizia normei, este necesară indicarea atât a categoriei actului prin care se adoptă statutul, cât şi a autorităţii care îl va adopta.
    Reiterăm aceste observaţii şi pentru lit. c).
    18. La art. 60 alin. (1), este necesară scrierea corectă a termenului "particiării".
    La alin. (3), pentru corectitudinea redactării, sintagma "proces verbal" trebuie scrisă sub forma "proces-verbal".
    Semnalăm că ultimul alineat al articolului supus analizei este marcat în mod eronat ca alin. (6), fiind necesară renumerotarea.
    Formulăm prezenta observaţie şi pentru art. 74 alin. (6).
    19. La art. 63 lit. a), propunem completarea normei, în sensul prevederii în contractul de mediere şi a datelor de identificare ale mediatorului public.
    20. La art. 64 alin. (2), semnalăm că norma este superfluă, fiind necesare eliminarea acesteia şi renumerotarea alineatelor subsecvente.
    21. La art. 68 alin. (2), pentru claritatea normei, sintagma "în condiţiile art. 5" trebuie înlocuită cu sintagma "potrivit dispoziţiilor art. 5".
    22. La art. 70 alin. (1), semnalăm că pentru aceeaşi ipoteză, şi anume mandatarea unei alte persoane de a reprezenta părţile aflate în conflict, se utilizează ca instrumentum probationem atât o "procură specială autentică", formă întâlnită şi la art. 75 alin. (3), cât şi o "procură specială", formă prevăzută la art. 62 alin. (2) şi art. 65 alin. (2).
    Propunem utilizarea aceluiaşi tip de procură, cu atât mai mult cu cât regimul acestora este diferit. Astfel, dacă procura a fost dată în formă autentică notarială, în temeiul prevederilor art. 2.033 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, în vederea informării terţilor, notarul public căruia i se solicită să autentifice revocarea unei asemenea procuri este obligat să transmită, de îndată, revocarea către Registrul naţional notarial, ţinut în format electronic, potrivit legii.
    23. În textul art. 71, pentru corectitudinea redactării, expresia "prevăzute la art. 70 şi la art. 73 alin. (1)" se va scrie "prevăzute la art. 70 şi 73 alin. (1)".
    24. La art. 74 alin. (2) lit. b), pentru un limbaj juridic consacrat, propunem eliminarea textului "faptul că" din debut, ca inadecvat.
    Reiterăm această observaţie pentru toate situaţiile similare.
    La alin. (3), pentru corectitudinea redactării, expresia "de la" antepusă normei de trimitere la alin. (2) lit. a) trebuie eliminată, fiind improprie stilului normativ.
    Cu privire la ipoteza juridică propusă, respectiv instituirea ca infracţiune de fals în înscrisuri oficiale a omisiunii mediatorului public de a consemna în acordul de mediere data la care a fost semnat, este de analizat dacă o asemenea faptă prezintă pericolul social cerut de legea penală pentru a putea fi considerată infracţiune. În ipoteza în care se apreciază că norma instituie o infracţiune, alineatul respectiv trebuie redat ca articol distinct, marcat în mod corespunzător în finalul propunerii.
    Observaţiile sunt valabile şi pentru art. 75 alin. (5).
    La alin. (5), în vederea asigurării unui caracter complet al normei, recomandăm indicarea exactă a termenului de depunere a contestaţiei.
    În textul alin. (6), pentru rigoarea exprimării, sintagma "în termenul de 15 zile" se va reda sub forma "în termen de 15 zile".
    25. La art. 75 alin. (2), pentru rigoarea redactării, este necesară redarea titlului legii invocate, respectiv "pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date".
    26. În textul art. 78, pentru unitate terminologică, recomandăm inserarea sintagmei "de mediere" după cuvântul "acord".
    27. La art. 79 alin. (4), pentru accentuarea caracterului imperativ al normei, este necesar ca verbul "vor trebui" să fie redat sub forma "trebuie".
    Reiterăm această observaţie în mod corespunzător pentru toate situaţiile similare din proiect.
    28. În textul art. 81 lit. b), pentru corectitudinea redactării, propunem înlocuirea sintagmei "prevederile lit. a) şi lit. c)" cu sintagma "prevederile lit. a) şi c)".
    29. Referitor la structurarea capitolului VII pe secţiuni, menţionăm că, potrivit exigenţelor de tehnică legislativă, acestea trebuie să cuprindă toate articolele din respectivul capitol, prin urmare şi art. 83-85 trebuie plasate în cadrul unei secţiuni.
    30. La art. 86, pentru rigoarea exprimării, textul "drepturile de care ei pot dispune potrivit legii" din final se va scrie "drepturile de care aceştia pot dispune, potrivit legii".
    31. În textul art. 89 lit. a), pentru o exprimare specifică stilului normativ, abrevierea "cf" trebuie înlocuită cu "potrivit".
    32. La art. 95, pentru unitate în redactare, expresia "prevăzute de" se va înlocui cu expresia "prevăzute la".
    33. Cu privire la secţiunea a 3-a, având în vedere că titlul acesteia, respectiv "Dispoziţii speciale privind mediatorul public din oficiu" nu concordă cu ipotezele juridice reglementate de către articolele grupate în aceasta, propunem revederea şi reformularea acestuia în mod corespunzător.
    34. La art. 97, pentru corectitudinea redactării, cuvântul "Regulament" se va scrie cu iniţială mică.
    35. În textul art. 98 lit. d), pentru coerenţa textului, sugerăm indicarea cu exactitate a "Camerelor" avute în vedere.
    Reiterăm această observaţie pentru toate situaţiile similare.
    La lit. g), pentru înlăturarea caracterului repetitiv, propunem revederea şi reformularea expresiei "în domeniul asistenţei în domeniul medierii".
    Observaţia este valabilă pentru toate situaţiile similare.
    36. La art. 101 alin. (2), pentru unitatea în redactare, după termenul "Registrul" din debut se va insera sintagma "de asistenţă în domeniul medierii".
    37. Cu privire la ipoteza juridică preconizată pentru art. 102 alin. (4) lit. b), respectiv radierea mediatorului public din Registrul de asistenţă în domeniul medierii dacă acesta este învinuit pentru săvârşirea unei infracţiuni de drept comun, semnalăm că, potrivit principiului prezumţiei de nevinovăţie, o persoană este considerată nevinovată câtă vreme nu s-a pronunţat împotriva sa o hotărâre judecătorească de condamnare definitivă. De plano, până la condamnarea definitivă a mediatorului public, acestuia nu îi pot fi aplicate sancţiuni, cel mult acesta poate fi suspendat din Registru.
    Totodată, menţionăm că, potrivit definiţiei termenului "radiere" regăsite în Dicţionarul explicativ al limbii române, acesta înseamnă ştergerea dintr-un registru a inscripţiei privitoare la anumite acte sau drepturi, a scoate din evidenţă, ceea ce presupune o operaţiune definitivă şi nu temporară; în consecinţă, recomandăm ca în loc de "radiere" să fie uzitat termenul "suspendare", mai adecvat în context.
    38. La art. 105, pentru rigoarea redactării, propunem marcarea celor două ipoteze juridice reglementate ca alin. (1) şi (2).
    39. Semnalăm că ultimul capitol este marcat în mod eronat ca fiind capitolul VII; în consecinţă este necesară renumerotarea.
    40. Potrivit uzanţelor legislative, art. 106 alin. (1), care cuprinde norma privind intrarea în vigoare, va trebui plasat în finalul proiectului. Ca urmare, este necesară renumerotarea articolelor în mod corespunzător.
    Totodată, pentru rigoarea exprimării, sintagma "în termen de 6 luni de la data publicării" trebuie înlocuită cu sintagma "la 6 luni de la data publicării".
    La alin. (2), referitor la sintagma "În termen de 3 luni de la data publicării", precizăm că soluţia legislativă consacrată este de a se stabili un termen de la data intrării în vigoare a actului normativ şi nu de la data publicării. Observaţia este valabilă şi pentru alin. (3).
    41. La art. 111, pentru rigoarea exprimării, este necesară reformularea sintagmei "prevederile Codului civil, penal, muncii şi cu cele ale Codului de procedură civilă", astfel încât să fie prevăzute actele normative care le reglementează.
    42. Potrivit uzanţei legislative, este necesară reformularea art. 114, în sensul indicării tuturor elementelor de identificare a actului normativ supus abrogării.
    Totodată, expresia "iar patrimoniul actualului Consiliu de Mediere se transmite de drept către Camera Naţională a Mediatorilor Publici din România" trebuie redată ca articol distinct, marcat în mod corespunzător.

                                   PREŞEDINTE
                                 Dragoş Iliescu

    Bucureşti, 16 martie 2015.
    Nr. 242.


                                   DECLARAŢIE
                 pentru constituirea comitetului de iniţiativă

    Subsemnaţii:
    1. Coste Stefan, cetăţean român, născut la data de 13.11.1961, domiciliat în municipiul Iaşi, str. Cucu nr. 16, bl. D8-1, sc. TR 2, et. 1, ap. 4, judeţul Iaşi, identificat cu C.I. seria MZ nr. 226429/11.10.2013, eliberată de SPCLEP Iaşi, cod numeric personal 1611113333200;
    2. Chelariu Romeu, cetăţean român, născut la data de 18.02.1953, domiciliat în municipiul Iaşi, str. Grădinari nr. 8, bl. A4-5, sc. A, et. 4, ap. 1, judeţul Iaşi, identificat cu C.I. seria MX nr. 689602/15.08.2007, eliberată de SPCLEP Iaşi, cod numeric personal 1530218221131;
    3. Rusu Irina-Ioana, cetăţean român, născută la data de 8.06.1980, domiciliată în municipiul Iaşi, str. Prof. Ion Paul nr. 14, bl. P10, sc. A, et. 3, ap. 12, judeţul Iaşi, identificată cu C.I. seria MX nr. 777661/28.10.2008, eliberată de SPCLEP Iaşi, cod numeric personal 2800608374545;
    4. Sălceanu Constantin, cetăţean român, născut la data de 4.05.1950, domiciliat în municipiul Iaşi, str. Ion Creangă nr. 73, bl. J3, sc. A, et. 3, ap. 10, judeţul Iaşi, identificat cu C.I. seria MX nr. 812134/11.05.2009, eliberată de SPCLEP Iaşi, cod numeric personal 1500504227781;
    5. Mihalache Gheorghe, cetăţean român, născut la data de 11.05.1957, domiciliat în municipiul Iaşi, str. Vasile Lupu nr. 101, bl. E, sc. A, et. 1, ap. 5, judeţul Iaşi, identificat cu C.I. seria MX nr. 751514/18.06.2008, eliberată de SPCLEP Iaşi, cod numeric personal 1570511221177;
    6. Stogrin Petronela-Cornelia, cetăţean român, născută la data de 26.04.1974, domiciliată în municipiul Roman, str. Smirodava, bl. 44, ap. 5, judeţul Neamţ, identificată cu C.I. seria NT nr. 551091/12.10.2010, eliberată de SPCLEP Roman, cod numeric personal 2740426272728;
    7. Carare Adriana, cetăţean român, născută la data de 16.04.1980, domiciliată în municipiul Iaşi, str. Cerna nr. 14, bl. R6, sc. B, et. 3, ap. 32, judeţul Iaşi, identificată cu C.I. seria MX nr. 818629/7.06.2009, eliberată de SPCLEP Iaşi, cod numeric personal 2800416226815;
    8. Grigoraş Raluca Elena, cetăţean român, născută la data de 17.08.1987, domiciliată în municipiul Iaşi, Str. Vitejilor nr. 8, bl. SC12, sc. A, et. 1, ap. 5, judeţul Iaşi, identificată cu C.I. seria MX nr. 999901/11.08.2011, eliberată de SPCLEP Iaşi, cod numeric personal 2870817226713;
    9. Alexa Ilinca, cetăţean român, născută la data de 27.04.1989, domiciliată în municipiul Iaşi, str. Sărărie nr. 149, judeţul Iaşi, identificată cu C.I. seria MZ nr. 282483/29.04.2014, eliberată de SPCLEP Iaşi, cod numeric personal 2890427226753;
    10. Coste Alexandru-Dan, cetăţean român, născut la data de 26.08.1987, domiciliat în municipiul Iaşi, str. Cucu nr. 16, bl. D8-1, sc. TR.2, et. 1, ap. 4, judeţul Iaşi, identificat cu C.I. seria MZ nr. 308835/1.08.2014, eliberată de SPCLEP Iaşi, cod numeric personal 1870826330555;
    11. Andone Cătălina-Nicoleta, cetăţean român, născută la data de 7.12.1970, domiciliată în municipiul Iaşi, str. Ciurchi nr. 125A, bl. R2, sc. B, et. 3, ap. 3, judeţul Iaşi, identificată cu C.I. seria MX nr. 800003/4.03.2009, eliberată de SPCLEP Iaşi, cod numeric personal 2701207221204;
    12. Ţabrea Andra-Mădălina, cetăţean român, născută la data de 21.04.1986, domiciliată în municipiul Vaslui, str. Slt. Adrian Ioanesei, bl. 443, sc. A, ap. 19, judeţul Vaslui, identificată cu C.I. seria VS nr. 540663/27.07.2012, eliberată de SPCLEP Vaslui, cod numeric personal 2860421374549;
    13. Anton Mariana-Simona, cetăţean român, născută la data de 23.02.1977, domiciliată în municipiul Iaşi, şos. Rediu nr. 6A, bl. 482E, sc. A, et. 4, ap. 18, judeţul Iaşi, identificată cu C.I. seria MZ nr. 264341/3.03.2014, eliberată de SPCLEP Iaşi, cod numeric personal 2770223073535;
    14. Buta Maria Carmen, cetăţean român, născută la data de 16.03.1988, domiciliată în localitatea Bucecea (oraşul Bucecea), judeţul Botoşani, identificată cu C.I. seria XT nr. 538207/28.02.2012, eliberată de SPCLEP Bucecea, cod numeric personal 2880316072745;
    15. Costiuc Anamaria-Mădălina, cetăţean român, născută la data de 19.09.1986, domiciliată în municipiul Iaşi, str. Ciric nr. 32, bl. X2, sc. A, et. 6, ap. 38, judeţul Iaşi, identificată cu C.I. seria MZ nr. 243175/12.12.2013, eliberată de SPCLEP Iaşi, cod numeric personal 2860919330539;
    16. Păduraru Maria, cetăţean român, născută la data de 24.03.1983, domiciliată în municipiul Iaşi, str. Străpungere Silvestru nr. 8, bl. CL 20, et. 8, ap. 29, judeţul Iaşi, identificată cu C.I.P. seria PC nr. 990921/20.01.2015, eliberată de SPCLEP Iaşi, cod numeric personal 2830324334662;
    17. Istrati Marilena, cetăţean român, născută la data de 21.08.1973, domiciliată în municipiul Iaşi, str. Bacinschi nr. 4, bl. CL1, tr. 3, et. 3, ap. 9, judeţul Iaşi, identificată cu C.I. seria MX nr. 608022/25.05.2006, eliberată de SPCLEP Iaşi, cod numeric personal 2730821221132;
    18. Ciobanu Ilona-Andreea, cetăţean român, născută la data de 7.07.1989, domiciliată în municipiul Iaşi, std. Ciric nr. 6, judeţul Iaşi, identificată cu C.I. seria MX nr. 842983/21.09.2009, eliberată de SPCLEP Iaşi, cod numeric personal 2890707226868;
    19. Drîmbă Lucian, cetăţean român, născut la data de 4.07.1963, domiciliat în municipiul Iaşi, str. Argeş nr. 16, bl. C2, et. 1, ap. 3, judeţul Iaşi, identificat cu C.I. seria MX nr. 724411/7.02.2008, eliberată de SPCLEP Iaşi, cod numeric personal 1630704221138;
    20. Stanciu Angelica, cetăţean român, născută la data de 4.07.1962, domiciliată în municipiul Iaşi, Std. Arh. Ion Berindei nr. 96, judeţul Iaşi, identificată cu C.I. seria MZ nr. 032706/7.12.2011, eliberată de SPCLEP Iaşi, cod numeric personal 2620704221158;
    21. Jugrin Gabriela, cetăţean român, născută la data de 23.08.1971, domiciliată în municipiul Iaşi, str. Al. O. Teodoreanu nr. 4, bl. Q1, sc. A, et. 3, ap. 12, judeţul Iaşi, identificată cu C.I. seria MX nr. 686502/31.07.2007, eliberată de SPCLEP Iaşi, cod numeric personal 2710823272641;
    22. Dănceanu Traian, cetăţean român, născut la data de 2.08.1970, domiciliat în mun. Bacău, Str. Ulmilor nr. 62, jud. Bacău, identificat cu C.I. seria XC nr. 494493/13.10.2006, eliberată de SPCLEP Bacău, cod numeric personal 1700802040035,

    am hotărât constituirea unui comitet de iniţiativă în temeiul Legii 189/1999, republicată, sens în care declarăm pe răspundere personală cunoscând prevederile art. 326 din Codul penal referitoare la fals în declaraţii următoarele:

    Scopul iniţiativei legislative pentru care se înfiinţează prezentul comitet de iniţiativă este crearea unui cadru legislativ modern şi coerent pentru metodele alternative de soluţionare a conflictelor prin procedura medierii, prin promovarea proiectului de lege "Lege privind organizarea şi exercitarea profesiei de mediator public", în conformitate cu prevederile art. 74 din Constituţie şi cu prevederile Legii nr. 189/1999, republicată.
    Fiecare dintre subsemnaţi avem calitate de alegător în România în condiţiile legii şi aceasta nu ne-a fost limitată.
    De asemenea, subsemnaţii declarăm că nu încălcăm prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 189/1999, republicată, respectiv nu suntem persoane alese în funcţie prin vot universal, membri ai Guvernului, persoane numite în funcţie de primul-ministru sau care nu pot face parte, potrivit legii, din partide politice.
    Membrii prezenţi la constituirea comitetului de iniţiativă am hotărât desemnarea ca preşedinte al prezentului comitet pe Coste Stefan, cod numeric personal 1611113333200, iar ca împuternicit pentru a depune toate documentele necesare pe Mihalache Gheorghe, cod numeric personal 1570511221177.
    Dăm prezenta declaraţie pentru a servi la Consiliul Legislativ, Curtea Constituţională, Parlamentul României, dar şi la orice alte organe competente în vederea înfiinţării comitetului de iniţiativă prevăzut de Legea nr. 189/1999 republicată şi pentru a face toate demersurile necesare legiferării proiectului de lege "Lege privind organizarea şi exercitarea profesiei de mediator public".
    Tehnoredactată la Coste Ştefan & Asociaţii Societate Profesională Notarială, astăzi, data autentificării, într-un exemplar original care rămâne în arhiva biroului notarial şi 5 (cinci) duplicate din care unul va rămâne la arhiva biroului notarial, iar patru s-au eliberat împuternicitului.

                                  Declaranţi,

    s.s. COSTE ŞTEFAN
    s.s. RUSU IRINA-IOANA
    s.s. MIHALACHE GHEORGHE
    s.s. CARARE ADRIANA
    s.s. ALEXA ILINCA
    s.s. ANDONE CĂTĂLINA-NICOLETA
    s.s. ANTON MARIANA-SIMONA
    s.s. COSTIUC ANAMARIA-MĂDĂLINA
    s.s. ISTRATI MARILENA
    s.s. DRÎMBĂ LUCIAN
    s.s. JUGRIN GABRIELA
    s.s. CHELARIU ROMEU
    s.s. SĂLCEANU CONSTANTIN
    s.s. STOGRIN PERTONELA-CORNELIA
    s.s. GRIGORAŞ RALUCA ELENA
    s.s. COSTE ALEXANDRU-DAN
    s.s. ŢABREA ANDRA-MĂDĂLINA
    s.s. BUTA MARIA CARMEN
    s.s. PĂDURARU MARIA
    s.s. CIOBANU ILONA-ANDREEA
    s.s. STANCIU ANGELICA
    s.s. DĂNCEANU TRAIAN

    ROMÂNIA
    UNIUNEA NAŢIONALĂ A NOTARILOR PUBLICI
    Coste Ştefan & Asociaţii
    Societate Profesională Notarială
    Licenţa de funcţionare nr. 674/1654/03.08.2013
    Sediu: Mun. Iaşi, str. Cucu nr. 1, bl. TG. CUCU, sc. B, mezanin, jud. Iaşi
    Tel./Fax - 0232/258660


                      ÎNCHEIERE DE AUTENTIFICARE Nr. 1.403
                       anul 2015, luna februarie, ziua 18

    În faţa mea, COSTIN RĂZVAN-IONUŢ, notar public, la sediul biroului s-au prezentat:
    Coste Stefan, domiciliat în municipiul Iaşi, str. Cucu nr. 16, bl. D8-1, scara TR. 2, et. 1, ap. 4, jud. Iaşi, identificat cu C.I. seria MZ nr. 226429/11.10.2013, eliberată de SPCLEP Iaşi, cod numeric personal 1611113333200, Chelariu Romeu, domiciliat în municipiul Iaşi, str. Grădinari nr. 8, bl. A4-5, sc. A, et. 4, ap. 1, jud. Iaşi, identificat cu C.I. seria MX nr. 689602/15.08.2007, eliberată de SPCLEP Iaşi, cod numeric personal 1530218221131, Rusu Irina-Ioana, domiciliată în municipiul Iaşi, str. Prof. Ion Paul nr. 14, bl. P10, sc. A, et. 3, ap. 12, jud. Iaşi, identificată cu C.I. seria MX nr. 777661/28.10.2008, eliberată de SPCLEP Iaşi, cod numeric personal 2800608374545, Sălceanu Constantin, domiciliat în municipiul Iaşi, str. Ion Creangă nr. 73, bl. J3, sc. A, et. 3, ap. 10, jud. Iaşi, identificat cu C.I. seria MX nr. 812134/11.05.2009, eliberată de SPCLEP Iaşi, cod numeric personal 1500504227781, Mihalache Gheorghe, domiciliat în municipiul Iaşi, str. Vasile Lupu nr. 101, bl. E, sc. A, et. 1, ap. 5, jud. Iaşi, identificat cu C.I. seria MX nr. 751514/18.06.2008, eliberată de SPCLEP Iaşi, cod numeric personal 1570511221177, Stogrin Petronela-Cornelia, domiciliată în municipiul Roman, str. Smirodava, bl. 44, ap. 5, jud. Neamţ, identificată cu C.I. seria NT nr. 551091/12.10.2010, eliberată de SPCLEP Roman, cod numeric personal 2740426272728, Carare Adriana, domiciliată în municipiul Iaşi, str. Cerna nr. 14, bl. R6, sc. B, et. 3, ap. 32, jud. Iaşi, identificată cu C.I. seria MX nr. 818629/07.06.2009, eliberată de SPCLEP Iaşi, cod numeric personal 2800416226815, Grigoraş Raluca Elena, domiciliată în municipiul Iaşi, Str. Vitejilor nr. 8, bl. SC 12, sc. A, et. 1, ap. 5, jud. Iaşi, identificată cu C.I. seria MX nr. 999901/11.08.2011, eliberată de SPCLEP Iaşi, cod numeric personal 2870817226713, Alexa Ilinca, domiciliată în mun. Iaşi, str. Sărărie nr. 149, jud. Iaşi, identificată cu C.I. seria MZ nr. 282483/29.04.2014, eliberată de SPCLEP Iaşi, cod numeric personal 2890427226753, Coste Alexandru-Dan, domiciliat în mun. Iaşi, str. Cucu nr. 16, bl. D8-1, sc. TR.2, et. 1, ap. 4, jud. Iaşi, identificat cu C.I. seria MZ nr. 308835/01.08.2014, eliberată de SPCLEP Iaşi, cod numeric personal 1870826330555, Andone Cătălina-Nicoleta, domiciliată în mun. Iaşi, str. Ciurchi nr. 125A, bl. R2, sc. B, et. 3, ap. 3, jud. Iaşi, identificată cu C.I. seria MX nr. 800003/04.03.2009, eliberată de SPCLEP Iaşi, cod numeric personal 2701207221204, Ţabrea Andra-Mădălina, domiciliată în mun. Vaslui, str. Slt. Adrian Ioanesei, bl. 443, sc. A, ap. 19, jud. Vaslui, identificată cu C.I. seria VS nr. 540663/27.07.2012, eliberată de SPCLEP Vaslui, cod numeric personal 2860421374549, Anton Mariana-Simona, domiciliată în mun. Iaşi, şos. Rediu nr. 6A, bl. 482E, sc. A, et. 4, ap. 18, jud. Iaşi, identificată cu C.I. seria MZ nr. 264341/03.03.2014, eliberată de SPCLEP Iaşi, cod numeric personal 2770223073535, Buta Maria Carmen, domiciliată în localitatea Bucecea (oraşul Bucecea), jud. Botoşani, identificată cu C.I. seria XT nr. 538207/28.02.2012, eliberată de SPCLEP Bucecea, cod numeric personal 2880316072745, Costiuc Anamaria-Mădălina, domiciliată în mun. Iaşi, str. Ciric nr. 32, bl. X2, sc. A, et. 6, ap. 38, jud. Iaşi, identificată cu C.I. seria MZ nr. 243175/12.12.2013, eliberată de SPCLEP Iaşi, cod numeric personal 2860919330539, Păduraru Maria, domiciliată în mun. Iaşi, str. Străpungere Silvestru nr. 8, bl. CL 20, et. 8, ap. 29, jud. Iaşi, identificată cu C.I.P. seria PC nr. 990921/20.01.2015, eliberată de SPCLEP Iaşi, cod numeric personal 2830324334662, Istrati Marilena, domiciliată în mun. Iaşi, str. Bacinschi nr. 4, bl. CL1, tr. 3, et. 3, ap. 9, jud. Iaşi, identificată cu C.I. seria MX nr. 608022/25.05.2006, eliberată de SPCLEP Iaşi, cod numeric personal 2730821221132, Ciobanu Ilona-Andreea, domiciliată în mun. Iaşi, str. Ciric nr. 6, jud. Iaşi, identificată cu C.I. seria MX nr. 842983/21.09.2009, eliberată de SPCLEP Iaşi, cod numeric personal 2890707226868, şi Drîmbă Lucian, domiciliat în mun. Iaşi, str. Argeş nr. 16, bl. C2, et. 1, ap. 3, jud. Iaşi, identificat cu C.I. seria MX nr. 724411/07.02.2008, eliberată de SPCLEP Iaşi, cod numeric personal 1630704221138, Stanciu Angelica, domiciliată în mun. Iaşi, str. Arh. Ion Berindei nr. 96, jud. Iaşi, identificată cu C.I. seria MZ nr. 032706/07.12.2011, eliberată de SPCLEP Iaşi, cod numeric personal 2620704221158, Jugrin Gabriela, domiciliată în mun. Iaşi, str. Al. O. Teodoreanu nr. 4, bl. Q1, sc. A, et. 3, ap. 12, jud. Iaşi, identificată cu C.I. seria MX nr. 686502/31.02.2007, eliberată de SPCLEP Iaşi, cod numeric personal 2710823272641, Dănceanu Traian, domiciliat în mun. Bacău, Str. Ulmilor nr. 62, jud. Bacău, identificat cu C.I. seria XC nr. 494493/13.10.2006, eliberată de SPCLEP Bacău, cod numeric personal 1700802040035,
    în nume propriu, care, după ce au citit actul, au declarat că i-au înţeles conţinutul, că cele cuprinse în act reprezintă voinţa lor, au consimţit la autentificarea prezentului înscris şi au semnat unicul exemplar.
    În temeiul art. 12 lit. b din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, republicată, se declară autentic prezentul înscris.
    S-a încasat onorariul de 3,0 lei din care TVA de 0,58 cu bon fiscal nr. 60/2015 emis de Coste Ştefan & Asociaţii Societate Profesională Notarială.

                                 Notar public,
                            s.s. Costin Răzvan-Ionuţ

    Prezentul duplicat s-a întocmit în 5 exemplare, de Costin Răzvan-Ionuţ, notar public, astăzi, data autentificării actului, şi are aceeaşi forţă probantă ca originalul.

                                 Notar public,
                              Costin Răzvan-Ionuţ

                                     -----
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Altele, Parlamentul Romaniei,  PROIECT DE LEGE nr. 242 din 16 martie 2015

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Ghimici constantin
04 Mai 2015
Este un proiec favorabil mediatorilor, sa dam o valoare acestei meserii! SUSTINETI ACEST PROIECT!
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016