Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: PROGRAMUL - CADRU DE ACTIUNE TEHNIC din 11 aprilie 2005 pentru elaborarea programelor de actiune in zone vulnerabile la poluarea cu nitrati din surse agricole

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

PROGRAMUL - CADRU DE ACTIUNE TEHNIC din 11 aprilie 2005 pentru elaborarea programelor de actiune in zone vulnerabile la poluarea cu nitrati din surse agricole

EMITENT: MINISTERUL MEDIULUI SI GOSPODARIRII APELOR
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 529 din 22 iunie 2005

Comenteaza legea

PARTEA I
Principii generale

Prezentul program-cadru de acţiune defineşte mãsurile şi acţiunile necesare unei bune aplicãri a fertilizãrii cu azot şi a unei gestiuni integrate a terenurilor agricole în vederea limitãrii scurgerilor de compuşi cu azot la un nivel compatibil cu obiectivele de remediere şi de conservare, pentru parametrul nitraţi, al calitãţii apelor de suprafaţã şi subterane în zona vulnerabilã/zone vulnerabile şi pãrţi ale acestora dintr-un bazin/spaţiu hidrografic. Ansamblul acestor mãsuri şi acţiuni se numeşte primul program de acţiune.
Acest program de acţiune se aplicã pentru comunã/parte a comunei sau este unic pentru ansamblul de zone vulnerabile din bazinul/spaţiul hidrografic respectiv.
Lista comunelor implicate constituie anexa nr. 1 la programul de acţiune.
Toţi agricultorii trebuie sã respecte programul de acţiune în exploataţiile situate în zona/zonele vulnerabilã/vulnerabile.
Programul local de acţiune va fi astfel redactat încât sã nu aparã posibile confuzii între:
● codul de bune practici agricole, ale cãrui prevederi se aplicã obligatoriu în zonele vulnerabile şi pe baze voluntare (facultative) în afara zonelor vulnerabile;
● programul de acţiune, care defineşte şi alte mãsuri şi acţiuni suplimentare, precum şi conţinutul lor, care, de asemenea, trebuie sã fie obligatoriu aplicate şi implementate în zona vulnerabilã sau în pãrţi ale acesteia. Programul de acţiune devine astfel un program de acţiune consolidat.
Aceastã anexã indicã modalitatea de lucru pentru precizarea şi adaptarea conţinutului mãsurilor şi acţiunilor programului de acţiune consolidat, în funcţie de situaţia localã analizatã, o datã cu stabilirea diagnozei definite în art. 3 din ordin.
Concluziile diagnozei situaţiei locale vor fi precizate în anexa nr. 2 la programul de acţiune.
Se vor prevedea acţiuni şi mãsuri legate de sensibilizarea, formarea şi consilierea agricultorilor care participã la realizarea programului de acţiune.

PARTEA a II-a
Definirea conţinutului mãsurilor programului de acţiune

Mãsurile programului de acţiune vizeazã limitarea aportului activitãţilor agricole la un nivel compatibil cu obiectivele refacerii şi prevenirii poluãrii, pentru parametrul nitraţi, a calitãţii apelor freatice şi de suprafaţã. Ele trebuie nu doar sã elimine întreaga suprafertilizare, dar sã şi reducã cantitãţile de azot mineral din sol, supus riscului levigãrii (spãlãrii). Fiecare mãsurã a programului de acţiune trebuie sã fie stabilitã corespunzãtor modalitãţilor de aplicare, sã indice referinţele şi valorile cifrelor utilizate, permiţându-se, de asemenea, adaptarea lor la condiţiile locale.
2.1. Obligaţia de a stabili un plan de fertilizare şi de a completa un caiet de evidenţe a aplicãrilor pe câmp a fertilizanţilor cu azot, organici şi minerali. Documentele pentru evidenţa tipurilor şi modului de aplicare a îngrãşãmintelor
Documentele permit sprijinirea agricultorilor, crescãtorilor de animale şi a celor care gireazã (administreazã în locul altei persoane) fertilizarea cu azot. Unul sau mai multe modele de documente vor fi adãugate programului de acţiune. Pentru fiecare parcelã trebuie sã se înregistreze minimum: data efectuãrii arãturii, cultura practicatã, data însãmânţãrii, natura fertilizantului, cantitatea de azot adusã de tipul de fertilizant, data fertilizãrii, obiectivul randamentului culturii, randamentul obţinut (cantitatea şi calitatea necesare) şi modalitãţile de gestionare a subculturilor (resturile vegetale şi cultura intermediarã "inhibitoare" de nitraţi).
Pentru creşterea animalelor se recomandã descrierea şeptelului care a fost înregistrat în documente, în scopul estimãrii cantitãţii totale de azot conţinute de dejecţiile produse de animale.
Mai mult decât atât, de fiecare datã când dejecţii provenite din zootehnie, produse de exploataţie şi utilizate ca îngrãşãminte organice au fost rãspândite în afara zonei (suprafeţei) agricole utile a fermei zootehnice respective (au fost exportate în afara fermei), va trebui furnizat un borderou contrasemnat de furnizorul dejecţiilor şi trebuie stabilit destinatarul la fiecare livrare. Acest borderou trebuie sã cuprindã cel puţin: numele şi adresa producãtorului şi destinatarului, cantitatea totalã livratã, tipul şi provenienţa dejecţiilor animaliere şi data livrãrii.
Apoi, pentru fiecare parcelã care a fost fertilizatã, trebuie precizate localizarea (identificarea) suprafeţei, data aplicãrii îngrãşãmintelor, cultura care a fost fertilizatã şi cantitatea totalã de azot împrãştiat, furnizat de dejecţiile animaliere utilizate ca îngrãşãminte organice naturale.
Diferitele modele de planuri de fertilizare şi de evidenţe ale distribuirilor de îngrãşãminte vor fi prezentate în anexa nr. 3 la programul de acţiune.
2.2. Obligaţia de a respecta cantitatea maximã de azot conţinutã în dejecţiile împrãştiate (aplicate) anual
Legislaţia pentru zone vulnerabile la poluarea cu nitraţi fixeazã o limitã pentru încãrcãrile cu îngrãşãmânt organic (azot), astfel: 250 kg/ha de N total pe fâneţe şi 210 kg/ha de N total pe terenurile arabile, acestea reprezentând valori medii pentru întregul teren agricol încadrat ca zonã vulnerabilã la poluarea cu nitraţi. Este necesar a se avea în vedere cã limita de încãrcare pentru terenurile arabile scade la 170 kg/ha dupã primii 4 ani de aplicare a planului de acţiune. Aceste limite sunt stabilite pentru azot din dejecţiile provenite de la animalele crescute în interiorul fermei şi din alte materiale organice reziduale importate. Aceste valori sunt limite anuale care se aplicã de la data de 19 decembrie a anului în curs pânã la data de 18 decembrie a anului urmãtor. Cantitatea de azot produsã de excrementele animaliere depinde de numãrul şi tipul de animale din cadrul fermei.
Modalitãţile de calcul se vor indica în anexa nr. 4 la programul de acţiune.
Aceastã cantitate se aplicã, pentru fiecare exploatare, în cadrul fertilizãrii cu azot pe parcelã.
2.3. Obligaţia de a împrãştia fertilizanţi organici şi minerali pe baza echilibrului fertilizãrii cu azot pe parcelã pentru toate culturile şi de a respecta elementele de calcul ale normei de aplicare şi modalitãţile de fracţionare, fãcând deosebirea, dacã este cazul, între culturile irigate şi neirigate. Reducerea aporturilor de azot provenit din apele reziduale (efluenţi zootehnici)
Aceste elemente vor fi indicate în anexa nr. 5 la programul de acţiune, ca şi modalitãţile de calcul.
Obiectivul reducerii aportului de azot conţinut de apele reziduale din zootehnie este obligatoriu pentru fiecare fermã zootehnicã, în contextul unei fertilizãri echilibrate şi prin aplicarea unei furajãri corespunzãtoare.
Se stabileşte, pentru fiecare fermã (complex de creştere a animalelor), un plan de gestionare în acord cu condiţiile specifice locale (tipul de sol, distanţa faţã de sursele de apã, panta terenului, volumul precipitaţiilor), sistemul fermei şi durata perioadelor de creştere, pentru asigurarea gestionãrii corecte a dejecţiilor, fãrã riscul de a provoca poluarea surselor de apã.
2.3.1. Echilibrarea fertilizãrii cu azot a parcelei irigate
Doza de fertilizant aplicatã este limitatã din necesitatea echilibrãrii necesarului previzibil de azot al culturilor şi aporturile şi sursele de azot de orice provenienţã (naturã). Aporturile de azot care trebuie considerate ţin cont de toate fertilizãrile ce au fost utilizate: dejecţii provenite din zootehnie, composturi, îngrãşãminte chimice sau alţi fertilizanţi pe bazã de azot.
În programul de acţiune sunt cuprinse şi modalitãţile de aplicare, în cazul culturilor irigate, care sã asigure acest echilibru de fertilizare. Acestea se referã cel puţin la: specificul culturii (separând culturile irigate de cele neirigate), elementele de calcul al normelor (randament previzibil, aportul de azot în sol) şi modalitãţile de fracţionare a aplicãrilor pe sol ale fertilizanţilor.
Aceste elemente de calcul şi modalitãţi se stabilesc, plecându-se de la resursele agricole locale disponibile, ţinându-se cont de nivelul de pierdere al nitraţilor şi de restricţiile impuse de protecţia apei.
Cantitãţile de azot aduse de dejecţii animaliere sau de alţi fertilizanţi organici (nãmol, composturi, resturi vegetale etc.) trebuie cunoscute de cãtre agricultor. În cazul fertilizanţilor organici proveniţi din afara exploataţiei agricole, exploatatorul agricol trebuie sã dispunã de informaţii privitoare la tipul gunoiului de grajd sau la alte dejecţii animaliere ce se constituie ca fertilizant, informaţii pe care trebuie sã i le dea furnizorul acestora.
2.4. Tipurile de fertilizanţi şi obligaţia de a respecta perioadele de interdicţie (restricţionare) de aplicare (împrãştiere)
Tipurile fertilizanţilor organici sau chimici au fost definite în Codul de bune practici agricole. Programul de acţiune trebuie sã specifice produsele susceptibile a fi aplicate pe sol ca fertilizanţi.
Sunt stabilite perioadele minime şi maxime pentru care este interzisã împrãştierea (aplicarea) diverselor tipuri de fertilizanţi pe terenurile agricole.
Pe solurile nisipoase sau cu un profil scurt, programul de acţiune pentru zone vulnerabile la poluarea cu nitraţi impune, în funcţie de tipul de culturã, condiţiile hidrometeorologice şi vulnerabilitatea naturalã a zonei, o perioadã închisã maximã în perioada 1 august - 1 februarie şi o perioadã minimã (1 august - 1 noiembrie), în care nici un fel de îngrãşãmânt organic, cum ar fi: bãlegarul animalier de consistenţã solidã, semilichidã sau lichidã, aşternutul de pasãre, fracţiunea lichidã a nãmolului orãşenesc, nu poate fi aplicat pe terenurile care nu sunt fâneţe sau nu sunt semãnate cu culturi de toamnã şi nici dacã solurile sunt nisipoase ori cu un profil scurt. Perioada închisã maximã pentru terenurile aflate sub fâneţe sau culturi de toamnã este de la 1 septembrie la 1 februarie, iar perioada minimã, de la 15 septembrie la 15 noiembrie.
Avându-se în vedere schimbãrile climatice pe care România le traverseazã, aceste perioade minime şi maxime pot fi modificate în funcţie de condiţiile locale, la recomandãrile specialiştilor din cadrul Sistemului naţional de monitoring integrat al solului, de supraveghere, control şi decizii pentru reducerea aportului de poluanţi proveniţi din surse agricole şi de management al reziduurilor organice provenite din zootehnie în zone vulnerabile şi potenţial vulnerabile la poluarea cu nitraţi, înfiinţat prin Ordinul ministrului mediului şi gospodãririi apelor şi al ministrului agriculturii, pãdurilor şi dezvoltãrii rurale nr. 242/197/2005.
Programul de acţiune stabileşte limitele perioadelor de interdicţie (închise), în funcţie de condiţiile locale şi mai ales de cele climatice. Trebuie stabilite tipurile de sol locale ale fiecãrui teren agricol şi tipurile culturilor practicate pe acestea. Perioadele de interdicţie a aplicãrii (împrãştierii) îngrãşãmintelor trebuie sã fie stabilite local, în scopul reducerii scurgerilor (pierderilor) de azot în ape în anumite perioade ale anului (de exemplu, perioade ploioase), şi, în mod special, pe perioada rece (de iarnã). De asemenea, modalitãţile de fracţionare a aplicãrilor pe sol ale îngrãşãmintelor se vor realiza în funcţie de tipul culturii şi de diferitele faze de creştere a acestora.
Codul de bune practici agricole prezintã informaţii suplimentare cu privire la momentul aplicãrii bãlegarului şi a altor îngrãşãminte naturale, în scopul evitãrii poluãrii directe a apelor curgãtoare sau a altor corpuri de apã. Fermierii sunt încurajaţi sã dezvolte un plan de management al reziduurilor în cadrul fermei pentru a-i ajuta sã decidã când, unde şi ce dozã de îngrãşãmânt organic trebuie sã împrãştie pe terenul fermei lor.
a) Perioade de interdicţie de împrãştiere a îngrãşãmintelor:
Se prezintã sub formã de tabel în care se indicã ocuparea solului (cultura), tipurile de îngrãşãminte şi perioadele de interdicţie:

Tabelul nr. 1 (exemplu)




────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 Ocuparea solului                  Tipuri de fertilizanţi
   (cultura)                  ──────────────────────────────────────────────────────────────
                             Gunoi de grajd        Mraniţã             Dejecţii lichide
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 Soluri necultivate          Tot anul              Tot anul            Tot anul
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 Culturi mari înfiinţate     De la 1 noiembrie     De la 1 noiembrie   De la 1 noiembrie
 toamna                      la 1 februarie        la 15 ianuarie      la 15 ianuarie
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 Culturi mari înfiinţate     De la 1 iulie         De la 1 iulie       De la 1 iulie
 primãvara                   la 31 august          la 15 ianuarie      la 15 ianuarie
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 Culturi de ierburi perene   De la 1 septembrie    De la 15 noiembrie  De la 1 noiembrie
 înfiinţate de mai mult de   la 1 februarie        la 15 ianuarie      la 31 ianuarie
 6 luni
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────

Definiţia ocupãrii solului:
● culturi mari: cereale, oleaginoase, culturi de plante tehnice (sfeclã, cartof, in, cânepã), culturi semincere sau de reproducere, pãşuni instalate de mai mult de 6 luni etc.;
● soluri necultivate: suprafeţe neutilizate în vederea unei producţii agricole, înţelegându-se suprafeţele necultivate prin aplicarea directivelor sau regulamentelor comunitare.
Perioadele de interdicţie nu sunt valabile în cazul dejecţiilor animaliere produse şi depuse direct de animale (dejecţii proaspete), pentru care se va examina oportunitatea limitãrii duratei de pãşunat şi "încãrcãrii", mai ales în perioada hibernalã. De asemenea, aceste perioade închise nu se iau în considerare în cazul resturilor vegetale sau al altor tipuri de produse organice reziduale rãmase pe sol.
Pãşunile înfiinţate de mai puţin de 6 luni aparţin, în funcţie de data înfiinţãrii, categoriei culturilor mari de toamnã sau de primãvarã.
Se acordã derogãri, cu titlu provizoriu, pentru perioadele de interdicţie, în baza unui memoriu tehnic care va demonstra cã aplicarea derogãrii nu impune riscuri de scurgere (pierdere) de azot în apele de suprafaţã sau subterane. Derogarea precizeazã, în funcţie de tipul culturii actuale şi anterioare, durata pentru care se acordã, modalitãţile de aplicare (tipul de sol, natura şi caracteristicile fertilizantului, perioadele, normele şi tehnicile de împrãştiere) şi procedurile de supraveghere puse în practicã pentru evaluarea (judecarea) riscurilor aplicãrii derogãrii pentru ape.
b) Este posibilã acordarea derogãrilor pentru anumiţi fertilizanţi pentru care se indicã perioada la fiecare în parte, cu rezerva respectãrii condiţiilor care se impun.
Acestea privesc:
● solurile care se arã pânã în iarnã, în scopul de a putea profita de efectul gerului hibernal asupra structurii solului (soluri luto-argiloase spre argiloase);
● înfiinţarea de culturi consumatoare de azot înainte de 1 septembrie şi desfiinţarea cel mai târziu la 15 noiembrie;
● furnizarea de azot de cãtre cultura consumatoare de azot care trebuie luatã în considerare în ipoteza fertilizãrii;
● cantitatea împrãştiatã, care trebuie fixatã în funcţie de mineralizarea azotului în sol, de capacitatea de absorbţie a covorului vegetal şi de nevoile previzibile ale plantelor.
De asemenea, este necesarã înfiinţarea unui dispozitiv de urmãrire şi evaluare constituit de o reţea localã de parcele test, care fac obiectul unei supravegheri a culturilor şi unei supravegheri a azotului mineral din sol din împrãştiere pânã la înfiinţarea culturii urmãtoare. Aceastã supraveghere va trebui sã permitã evaluarea riscurilor derogãrilor de împrãştiere pentru calitatea apei. Rezultatele fac obiectul unei sinteze anuale.
2.5. Obligaţia de a respecta condiţiile particulare de aplicare (împrãştiere) a fertilizanţilor azotaţi organici şi minerali (cazuri specifice)
1°. În vecinãtatea apelor de suprafaţã
Mãsuri speciale la aplicarea îngrãşãmintelor se impun pe terenurile din vecinãtatea cursurilor de apã, lacurilor, captãrilor de apã potabilã, care sunt expuse riscului de poluare cu nitraţi (şi, în unele situaţii, cu fosfaţi) transportaţi cu apele de drenaj şi scurgerile de suprafaţã.
Se impune pãstrarea fâşiilor de protecţie faţã de aceste ape, late de minimum 5-6 m în cazul cursurilor de apã, cu excepţia dejecţiilor lichide, la care banda de protecţie trebuie sã fie latã de cel puţin 30 m pentru cursuri de apã şi de 100 m pentru captãri de apã potabilã. În zonele de protecţie nu se aplicã şi nu se vehiculeazã îngrãşãminte.
Efluentul de siloz nu se aplicã în zonele de protecţie a cursurilor de apã. Înainte de a fi administrat pe teren, trebuie diluat cu o cantitate de apã echivalentã cu cantitatea de efluent. Nu se aplicã mai mult de 50 m 3 /ha din efluentul diluat.
2°. Pe terenuri în pantã
Pe astfel de terenuri existã un risc crescut al pierderilor de azot prin scurgeri de suprafaţã, care depind de o serie de factori, cum sunt: panta terenului, caracteristicile solului (în special permeabilitatea pentru apã), sistemul de cultivare, amenajãrile antierozionale şi, în mod deosebit, cantitatea de precipitaţii. Riscul este maxim când îngrãşãmintele sunt aplicate superficial şi urmeazã o perioadã cu precipitaţii abundente.
Pe terenurile cu pantã mare aplicarea fertilizanţilor este interzisã. Programul de acţiune precizeazã situaţiile pentru care se aplicã aceastã interdicţie, ţinându-se cont de riscurile de şiroire pe parcelã sau cel puţin de înclinarea pantei pentru care aceastã aplicare se interzice.
Pe terenurile agricole în pantã fertilizarea trebuie fãcutã numai prin încorporarea îngrãşãmintelor în sol şi ţinând cont de prognozele meteorologice (nu se aplicã îngrãşãminte, mai ales dejecţii lichide, când sunt prognozate precipitaţii intense).
O atenţie deosebitã trebuie acordatã culturilor pomicole şi viticole situate, de regulã, pe astfel de terenuri, la care procesele de eroziune a solului şi, implicit, pericolele de pierdere a nutrienţilor prin şiroire sunt mai frecvente şi mai intense.
3°. Pe terenuri saturate de apã, inundate, îngheţate sau acoperite de zãpadã
Pe soluri periodic saturate cu apã sau inundate trebuie ales momentul de aplicare a îngrãşãmintelor atunci când solul are o umiditate corespunzãtoare, evitându-se astfel pierderile de azot nitric cu apele de percolare şi cu scurgerile, precum şi pierderile prin denitrificare sub formã de azot elementar sau oxizi de azot.
Se va evita administrarea gunoiului, precum şi a oricãrui tip de îngrãşãmânt, pe timp de ploaie, ninsoare şi soare puternic şi pe terenurile cu exces de apã sau acoperite cu zãpadã. În plus, faţã de cele arãtate mai sus, nu se recomandã sã fie aplicate dacã:
● solul este puternic îngheţat; sau
● solul este crãpat (fisurat) în adâncime ori sãpat în vederea instalãrii unor drenuri sau pentru a servi la depunerea unor materiale de umpluturã; sau
● câmpul a fost prevãzut cu drenuri sau a suportat lucrãri de subsolaj în ultimele 12 luni.
Pe solurile îngheţate doar la suprafaţã, atunci când solul este îngheţat superficial în decurs de 24 de ore mai puţin de 12 ore, este posibilã împrãştierea tuturor tipurilor de fertilizanţi.
Împrãştierea gunoiului de grajd grosier de la vaci este permisã pe soluri înzãpezite sau îngheţate.
2.6. Depozitarea dejecţiilor zootehnice. Obligaţia de a dispune de o capacitate etanşã de stocare
Trebuie etanşatã orice platformã sau orice bazin de stocare a dejecţiilor zootehnice existente.
Capacitatea de depozitare a dejecţiilor de la fermele zootehnice (creşterea animalelor) trebuie sã acopere cel puţin perioadele de interdicţie a aplicãrii, fixate la pct. 2.4, şi care ţin cont de riscurile suplimentare datorate condiţiilor meteorologice, de posibilitãţile tratãrii sau evacuãrii fãrã riscuri pentru calitatea apelor.
Programul de acţiune aminteşte ansamblul dispoziţiilor de reglementare cu privire la stocarea dejecţiilor de origine animalã. (Ordinul ministrului mediului şi gospodãririi apelor şi al ministrului agriculturii, pãdurilor şi dezvoltãrii rurale nr. 242/197/2005 reglementeazã modul de calcul al capacitãţii de stocare).
Dacã este nevoie, programul de acţiune fixeazã capacitãţile maxime de stocare.
Durata de stocare se va prevedea sub formã de tabel, precizându-se tipul dejecţiilor şi durata minimã de stocare.

Tabelul nr. 2


┌────────────────────────────────────────────────────────┐
│       Tipul de dejecţie              Durata de stocare │
└────────────────────────────────────────────────────────┘

În zonele vulnerabile, unde existã tradiţia creşterii animalelor în gospodãriile populaţiei, se vor prevedea, obligatoriu, dispoziţii privind construcţia platformelor individuale şi comunale pentru depozitarea reziduurilor organice şi înfiinţarea şi organizarea serviciilor aferente gospodãririi acestora şi a fertilizanţilor organici rezultaţi. Se va insista pe construcţia platformelor individuale, iar decizia de a construi platforme comunale va fi luatã de cãtre colectivitatea şi administraţia localã.
2.7. Gestionarea durabilã a terenurilor agricole
Mãsurile necesare unei gestiuni durabile a terenurilor vor fi bazate pe alegerea culturilor şi rotaţia acestora, ponderea culturilor de iarnã în raport cu cele de primãvarã, gradul de acoperire a terenului între ciclurile de recoltare-semã nare şi a fazelor de creştere la culturile perene (perioada de repaus vegetativ), amenajãrile funciare, înfiinţarea culturilor intermediare şi gestionarea resturilor vegetale.
Programul de acţiune fixeazã modalitãţile de gestionare a resturilor vegetale şi, dacã este necesar, obiectivele, cel puţin pentru zona vulnerabilã sau pãrţi ale acesteia, în materie de acoperire a solurilor necultivate sau a celor cultivate în sezoanele umede şi reci (toamnã-iarnã), pentru a reduce cantitãţile de azot mineral din sol, supus riscului spãlãrii, şi pentru înfiinţarea culturilor inhibitoare de nitraţi sau a culturilor intercalate.
Se vor stabili la marginea cursurilor de apã obiectivele menţinerii suprafeţelor ierboase, de arbori, cu garduri şi împãdurite şi obiectivele înierbãrii taluzurilor. De asemenea, atunci când se impune, este necesarã obligaţia înfiinţãrii culturilor permanente.
Regulile de gestionare durabilã a terenurilor agricole vor fi prevãzute în anexa nr. 6 la programul de acţiune.
2.8. Limitarea aporturilor de azotaţi minerali şi alte mãsuri
În cazul în care se constatã suprafertilizãrile prin folosirea excesivã a îngrãşãmintelor chimice pe bazã de azot, contrar recomandãrilor oficiilor de studii pedologice şi agrochimice, se va impune o limitare a aporturilor de azot mineral la scara exploataţiei (acolo unde este cazul) sau mãcar a zonei sau a unei pãrţi a zonei vulnerabile.
În programul de acţiune trebuie incluse toate celelalte mãsuri utile, cuprinse în Codul de bune practici agricole, pentru a rãspunde la obiectivele protejãrii calitãţii apei, şi alte mãsuri complementare care se impun.
Diagnoza prevãzutã în art. 3 din ordin permite identificarea zonelor cu excedent de azot datorat creşterii animalelor. Diagnoza indicã, pentru aceste zone, situaţia exploataţiilor şi mai ales contribuţia lor la excedentul global, aplicãri practice (tipuri şi efective), tratamentele şi transferurile actuale de afluenţi în interiorul zonei şi în afara ei, precum şi evoluţia previzibilã a exploataţiilor şi şeptelurilor. În programul de acţiune comitetul de bazin desemneazã zonele cu excedent de azot datorat creşterii animalelor şi defineşte obiectivele de resorbţie pe zonã şi contribuţia diferitelor modalitãţi de resorbţie pentru a le atinge. Exploataţiile din aceste zone sunt supuse acţiunilor suplimentare, care se referã la:
● reducerea cantitãţilor de azot provenind din dejecţii aplicate în zonã (tratarea apelor uzate, transportul şi exportul dejecţiilor animaliere în afara zonelor cu excedent, modificãrile de alimentare şi de structurã a efectivelor de animale);
● o mai bunã utilizare a suprafeţelor din zonã, susceptibile de primirea dejecţiilor (mai ales o împrãştiere realizatã efectiv pe toate terenurile incluse în planurile de aplicare a acestora, utilizarea de noi terenuri pentru împrãştiere, aplicarea de tehnici şi practici permiţând o distribuire extinsã pe suprafeţele ocupate de terţi, pe terenurile sportive sau pe terenurile de camping agreate, dacã aceste tehnici şi practici sunt permise de reglementãrile în vigoare).
2.8.1. Indicatorii de supraveghere şi evaluare a programelor de acţiune
Indicatorii de supraveghere şi de evaluare a programelor de acţiune trebuie sã arate avansarea resorbţiei de azot excedentar provenind din dejecţii, precizând care dintre diferitele modalitãţi de resorbţie puse în funcţiune pentru a atinge acest obiectiv au fost eficiente. Unul dintre indicatorii obligatorii este conţinutul în nitraţi al apelor subterane şi de suprafaţã, mãsurat în punctele de monitorizare stabilite de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului-ICPA Bucureşti şi Administraţia Naţionalã "Apele Române".
Lista indicatorilor va putea fi completatã ulterior în funcţie de dispoziţiile şi de reglementãrile la nivel naţional sau local.
Indicatorii trebuie sã permitã mãsurarea gradului de atingere a obiectivelor fixate ale programelor de acţiune.
2.8.2. Dispoziţii pentru micile ferme de creştere a animalelor cu potenţial de dezvoltare şi pentru cele deţinute de tinerii agricultori
Mãrimea maximã de creare şi extindere a micilor ferme de creştere a animalelor de dimensiuni economice insuficiente, dar cu potenţial de dezvoltare, precum şi a celor deţinute de tinerii agricultori, pentru care se poate acorda derogare de la interdicţia de a creşte efective, este fixatã în programul de acţiune fãrã a se putea depãşi o marjã de dezvoltare definitã în programul de acţiune. Aceastã marjã este exprimatã în kilograme de azot produs de animale. Ea trebuie definitã astfel încât scadenţele prevãzute de programele de conformare şi de etapizare sã fie respectate. În orice caz, aceastã marjã nu poate depãşi un procentaj din cantitatea de resorbit, care va fi fixatã în programul de acţiune. Pe de altã parte, în nici un moment evoluţia marjei nu poate depãşi procentele din cantitatea de azot efectiv resorbitã de culturi. Modalitãţile precizate de gestiunea marjei, ştiindu-se criteriile reţinute pentru a calcula consumul sau alimentarea, sunt precizate în programul de acţiune. Evoluţia şi ritmul de consum al marjei de dezvoltare şi de resorbţie sunt urmate în fiecare fermã dupã evidenţele de activitate zilnicã. Se vor stabili şi mãsuri speciale de sprijin al fermierilor care deţin astfel de ferme.
2.9. Alte mãsuri de remediere ce permit limitarea restricţionãrilor şi a efectelor socioeconomice nefavorabile asupra producãtorilor agricoli şi fermierilor
Aplicarea programelor de acţiune este dificilã, mai ales cã sunt greu de evaluat consecinţele şi riscurile în ceea ce priveşte apariţia unor efecte socioeconomice nefavorabile în condiţiile în care în multe dintre zonele vulnerabile se practicã o agriculturã de subzistenţã la nivelul micilor producãtori agricoli, iar fermele mici şi mijlocii au dimensiuni economice insuficiente, chiar dacã au potenţial de dezvoltare. Din aceastã cauzã este necesar ca programele de acţiune sã fie corelate şi chiar sã prescrie mãsuri care sunt comune programelor de dezvoltare ruralã. Astfel, producãtorii agricoli trebuie sã fie sprijiniţi pentru a trece la practicarea agriculturii ecologice şi pentru a obţine calitatea de producãtor în agricultura ecologicã.
Ca şi în alte ţãri europene agricultura ecologicã, cu contribuţia sa majorã la dezvoltarea durabilã a agriculturii, are în România un potenţial considerabil de dezvoltare. Suprafeţele cultivate dupã modelul de producţie ecologic au crescut în ultimii ani şi acestea trebuie sã fie extinse şi în zonele vulnerabile prin:
● sprijinirea dezvoltãrii agriculturii ecologice, ca metodã de producere a alimentelor prietenoase cu mediul;
● sprijinirea şi creşterea competitivitãţii agriculturii ecologice;
● conversia la metode ecologice de producţie agricolã pentru legume, fructe, plante aromatice şi medicinale, culturi furajere (orz furajer), pãşuni naturale, producerea de lapte şi produse derivate ecologice, carne şi produse derivate ecologice;
● conversia terenurilor agricole cãtre agricultura ecologicã şi certificarea acestora în vederea înfiinţãrii culturilor ecologice.
Implementarea acestei mãsuri estimeazã şi alte efecte favorabile:
● reducerea riscurilor pentru mediu şi sãnãtate, folosindu-se sub control strictul necesar de îngrãşãminte organice şi produse pentru protecţia plantelor, care ajutã la menţinerea fertilitãţii solului şi la sporirea biodiversitãţii, şi protecţia calitãţii apelor;
● creşterea suprafeţelor cultivate dupã modul de producţie ecologic pentru crearea unei pieţe interne de produse agroalimentare ecologice, cu calitatea garantatã de un organism de inspecţie şi certificare, şi crearea unui disponibil pentru export;
● creşterea valorii adãugate a produselor organice.
În zonele vulnerabile în care restricţionãrile care se impun sunt mai ample se vor implementa mãsurile Programului naţional de agromediu, care acordã producãtorilor agricoli şi fermierilor compensaţii şi alternative de culturã în cazul în care aceştia acceptã punerea sub incidenţa acestui program a terenurilor agricole pe care le cultivã.
O altã posibilã mãsurã de remediere constã în reabilitarea sau înfiinţarea de foraje de captare a apelor subterane cu concentraţii mari de nitraţi şi utilizarea acestora pentru fertigarea culturilor, în special a celor mari consumatoare de azot.
2.10. Mãsuri de sensibilizare, formare şi consiliere a producãtorilor agricoli implicaţi în implementarea programului de acţiune
Se vor stabili mãsurile şi acţiunile ce trebuie desfãşurate pentru sensibilizarea, instruirea şi consilierea producãtorilor agricoli şi fermierilor. Se stabilesc factorii care au responsabilitãţi în acest domeniu, programe de instruire şi mijloace de informare, precum şi modurile de evaluare a programelor de instruire.
Anexe ale programului de acţiune:
1. Lista comunelor din bazinul/spaţiul hidrografic, zonele vulnerabile, pentru care se aplicã programul de acţiune.
2. Concluziile diagnozei situaţiei locale.
3. Modelele planurilor de fertilizare şi ale caietelor de evidenţã a distribuirilor de îngrãşãminte şi documentele însoţitoare.
4. Modalitãţile de calcul al cantitãţii maxime de azot în dejecţii.
5. Modalitãţile de calcul al echilibrului fertilizãrii cu azot şi documentele însoţitoare.
6. Regulile de gestionare durabilã a terenurilor agricole.
_____________

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Program, Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor, PROGRAMUL - CADRU DE ACTIUNE TEHNIC din 11 aprilie 2005

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"