Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   PROCEDURI PRELIMINARE din 30 septembrie 2002  pentru acceptarea deseurilor la depozitare    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

PROCEDURI PRELIMINARE din 30 septembrie 2002 pentru acceptarea deseurilor la depozitare

EMITENT: MINISTERUL APELOR SI PROTECTIEI MEDIULUI
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 848 din 25 noiembrie 2002
A. PROCEDURI PRELIMINARE PENTRU ACCEPTAREA DEŞEURILOR LA DEPOZITARE

1. Caracterizarea generalã a deşeurilor
1.1. Caracterizarea generalã a unui deseu reprezintã prima etapa în cadrul procedurii de acceptare la depozitare şi ea se realizeazã prin colectarea tuturor datelor şi informaţiilor necesare pentru asigurarea condiţiilor de depozitare a fiecãrui tip de deseu, pe termen lung, în condiţii de siguranta.
1.2. Informaţiile generale vizeazã diferite aspecte, printre care cele mai importante sunt:
a) tipul de deseu şi sursa din care provine, compozitia, starea fizica şi alte caracteristici;
b) determinarea comportãrii deseului în depozit pentru stabilirea operaţiunilor de tratare, în conformitate cu prevederile <>art. 7 din Hotãrârea Guvernului nr. 162/2002 privind depozitarea deşeurilor;
c) evaluarea caracteristicilor deseului în raport cu valorile limita;
d) determinarea valorilor limita normale şi excepţionale între care variaza indicatorii caracteristici unui tip de deseu, respectiv levigatului;
e) determinarea indicatorilor specifici care trebuie analizati, precum şi determinarea modului în care pot fi simplificate procedurile de testare, prin eliminarea parametrilor pentru care exista informaţii suficiente.
1.3. În cazul în care în urma caracterizarii generale a unui deseu rezulta ca acesta îndeplineşte criteriile calitative şi cantitative stabilite pentru o anumitã clasa de depozit (a se vedea cap. 2), se considera ca deseul poate fi depozitat pe un depozit din clasa respectiva.
1.4. Generatorul de deşeuri este rãspunzãtor pentru corectitudinea datelor de caracterizare a deşeurilor proprii.
1.5. Operatorul depozitului pãstreazã înregistrãri ale informaţiilor necesare pentru fiecare tip de deseu, pentru o perioada stabilitã de autoritatea de mediu competenta.
1.6. Caracterizarea generalã a unui deseu cuprinde urmãtoarele informaţii:
a) sursa de producere a deseului (activitatea şi unitatea economicã, acolo unde este cazul);
b) date referitoare la procesul care genereazã deseul respectiv (descrierea procesului tehnologic cu precizarea punctelor de unde rezulta deşeuri, date privind materiile prime şi produsele);
c) date privind compozitia deseului şi comportarea la levigare, atunci când acestea sunt considerate relevante;
d) aspectul deseului (miros, culoare, stare fizica);
e) codul conform <>Hotãrârii Guvernului nr. 856/2002 privind evidenta gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase, şi alte informaţii considerate necesare;
f) pentru deşeurile periculoase - proprietatea care face ca respectivul deseu sa fie considerat periculos, conform anexei nr. IE la <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobatã şi modificatã prin Legea nr. 426/2001;
g) clasa de depozit în care poate fi acceptat deseul;
h) informaţii suplimentare sau alte restrictii şi precautii necesare pentru activitatea de depozitare propriu-zisa.
Ca regula generalã, informaţiile de mai sus se obţin în urma testarii deseului. Pe lângã comportarea la levigare, compozitia deseului trebuie sa fie cunoscutã sau determinata prin analize.
1.7. Cantitatea şi calitatea informaţiilor pentru caracterizarea generalã, testele de laborator necesare, precum şi testele de verificare a conformarii sunt elemente care se stabilesc în funcţie de tipul de deseu. Din acest punct de vedere se poate face urmãtoarea clasificare a tipurilor de deşeuri:
a) deşeuri individuale generate în mod curent din acelaşi proces şi din aceeaşi instalatie;
b) fluxuri de deşeuri uniforme şi bine definite, comune pentru instalaţii de acelaşi tip;
c) deşeuri în cantitãţi reduse, care nu sunt generate în mod curent.
1.8. Datele de caracterizare generalã obţinute pot fi comparate direct cu criteriile de acceptare stabilite pentru fiecare clasa de depozit (de exemplu: potenţialul poluant al constituentilor anorganici şi organici) şi pot fi furnizate, dacã este cazul, informaţii suplimentare (de exemplu: consecinţele depozitarii în amestec cu deşeuri municipale).
1.9. Caracterizarea unui deseu dupã modul de generare
1.9.1. Deşeuri individuale generate în mod curent din acelaşi proces şi din aceeaşi instalatie
1.9.1.1. Aceasta categorie cuprinde deşeurile generate în mod curent din acelaşi proces, desfãşurat în aceeaşi instalatie, unde:
a) funcţionarea instalaţiei şi desfãşurarea procesului generator de deşeuri, în ansamblul sau, sunt bine cunoscute;
b) operatorul instalaţiei furnizeazã toate informaţiile necesare şi informeazã operatorul depozitului de deşeuri cu privire la schimbãrile ce apar în procesul generator de deşeuri (în special modificãrile de materii prime şi materiale care intra în proces).
1.9.1.2. Caracterizarea generalã cuprinde pe lângã datele de baza:
a) domeniul de variatie a compoziţiei deseului;
b) variabilitatea domeniului de valori în care se încadreazã anumiti indicatori ce pot caracteriza deseul;
c) comportarea la levigare, determinata prin teste de levigare rapide şi/sau teste de percolare, dacã este necesar;
d) indicatorii specifici necesar a fi testati în mod regulat (dacã este necesar sa se demonstreze lipsa contaminantilor).
1.9.1.3. Pentru un anumit tip de deseu se efectueazã cel puţin doua seturi de analize. Dacã rezultatele obţinute se încadreazã într-un domeniu restrâns de variatie, atunci deseul poate fi considerat caracterizat, iar pentru predarea sa ulterioara în scopul depozitarii se efectueazã numai teste de verificare a conformarii.
1.9.1.4. Prevederile de mai sus nu se aplica deşeurilor rezultate din instalaţii pentru compactarea/aglomerarea şi amestecarea deşeurilor şi din staţii de transfer, respectiv fluxurilor mixte de deşeuri provenite din activitatea agenţilor de colectare.
1.9.2. Fluxuri de deşeuri uniforme şi bine definite, comune pentru instalaţii de acelaşi tip
1.9.2.1. Aceasta categorie cuprinde tipuri de deşeuri cu caracteristici variind în limite cunoscute, rezultate din acelaşi tip de proces (de exemplu: cenusa de la incinerarea deşeurilor municipale), dar din instalaţii diferite.
1.9.2.2. Caracterizarea generalã cuprinde pe lângã datele de baza:
a) informaţii referitoare la scopul evaluãrii, prin intermediul cãrora se stabileşte dacã prezintã interes întregul flux de deşeuri sau numai anumite subcategorii componente; în acest ultim caz trebuie specificat cum anume sunt identificate şi caracterizate pãrţile componente care intereseazã;
b) variabilitatea şi domeniul de valori în care se încadreazã datele referitoare la compozitia întregului flux de deşeuri, respectiv a subcategoriilor;
c) variabilitatea şi domeniul de valori în care se încadreazã caracteristicile deseului;
d) comportarea la levigare pentru anumite categorii clar definite, componente ale fluxului de deşeuri - se determina prin teste de levigare discontinua şi/sau teste de percolare, în cazul în care autoritatea de mediu competenta stabileşte o asemenea cerinta;
e) indicatori specifici necesar a fi testati în mod regulat (dacã este necesar sa se demonstreze lipsa contaminantilor posibili).
1.9.2.3. Deoarece aceasta categorie cuprinde deşeuri generate în instalaţii diferite, este necesarã o evaluare mai detaliatã decât în cazul deşeurilor din categoria prevãzutã la pct. 1.9.1, realizatã prin mai multe seturi de analize. Pe baza rezultatelor obţinute se stabilesc domeniul de valori şi modul în care variaza proprietãţile caracteristice, precum şi conţinutul de poluanti al deşeurilor. Având toate aceste date, deseul poate fi considerat caracterizat, iar pentru predarea sa ulterioara în scopul depozitarii se efectueazã numai teste de verificare a conformarii.
1.9.3. Deşeuri în cantitãţi reduse, care nu sunt generate în mod curent
Aceasta categorie cuprinde deşeuri care nu sunt generate în mod curent din acelaşi proces şi aceeaşi instalatie şi nici nu fac parte din fluxuri de deşeuri bine definite. Fiecare lot de deşeuri de acest tip trebuie caracterizat separat. Caracterizarea generalã cuprinde determinarea şi evaluarea indicatorilor de baza pentru fiecare lot şi nu este necesarã efectuarea nici unor teste de conformitate, deoarece fiecare lot de deşeuri se analizeazã separat.
2. Cazuri în care nu sunt necesare teste şi analize de laborator
Testele şi analizele de laborator nu sunt necesare în urmãtoarele cazuri:
a) deseul se regaseste pe o lista de deşeuri pentru care s-a stabilit de cãtre autoritatea de mediu competenta ca nu este necesarã efectuarea de analize (a se vedea Criteriile pentru acceptarea deşeurilor la depozitare);
b) toate datele necesare, cerute de cãtre autoritatea de mediu competenta, sunt furnizate şi însoţite de documente justificative;
c) al anumitor tipuri de deşeuri pentru care nu se poate realiza testarea sau pentru care nu sunt disponibile proceduri de analiza şi criterii de acceptare - acest fapt trebuie sa fie justificat şi documentat.
3. Teste pentru verificarea conformarii
3.1. În cazul în care, pe baza informaţiilor de caracterizare generalã, rezulta ca un deseu îndeplineşte criteriile de acceptare într-o anumitã clasa de depozit, se procedeazã la teste ulterioare pentru verificarea conformarii, pentru a se stabili dacã deseul respectiv este conform cu datele de caracterizare generalã şi cu criteriile de acceptare.
3.2. Scopul realizãrii testelor de conformare este de a verifica periodic fluxurile de deşeuri care vin la depozitare.
3.3. Indicatorii relevanti, specifici, care trebuie analizati sunt stabiliţi în cadrul caracterizarii generale şi diferã în funcţie de natura deseului. Verificarea trebuie sa arate ca lotul de deşeuri se încadreazã în limitele stabilite pentru indicatorii specifici.
3.4. Testele şi analizele pentru verificarea conformarii se realizeazã prin aceleaşi metode utilizate în cadrul caracterizarii generale şi cuprind cel puţin un test de levigare discontinua.
3.5. Deşeurile pentru care nu sunt necesare analize de caracterizare generalã sunt exceptate şi de la efectuarea testelor de verificare.
3.6. Testele de verificare se realizeazã cel puţin anual şi, în orice situaţie, operatorul trebuie sa se asigure ca efectuarea testelor de verificare se desfãşoarã în conformitate cu scopul şi frecventa stabilite în cadrul caracterizarii generale.
3.7. Înregistrãrile rezultatelor sunt pãstrate pentru o perioada stabilitã de cãtre autoritatea de mediu competenta.
4. Verificarea la locul de depozitare
4.1. Fiecare transport de deşeuri adus la un depozit se inspecteaza vizual înainte şi dupã descãrcare.
4.2. Se verifica documentaţia insotitoare.
4.3. Pentru deşeurile pe care generatorul le depoziteaza pe un amplasament propriu (pe care îl are sub control) verificarea se poate face la punctul de livrare a transportului.
4.4. Deseul se accepta la depozitare numai dacã este conform cu cel descris în cadrul caracterizarii generale şi verificãrii, respectiv cu cel pentru care sunt prezentate documente insotitoare. Dacã nu sunt îndeplinite aceste condiţii, deseul nu este acceptat în depozit.
4.5. Este necesarã testarea aleatorie a deseului înainte ca acesta sa fie depozitat. În acest scop se utilizeazã metode de testare rapida.
4.6. Probele prelevate se pãstreazã, dupã depozitarea deseului, pentru o perioada stabilitã de cãtre autoritatea de mediu competenta.

B. CRITERII PENTRU ACCEPTAREA DEŞEURILOR LA DEPOZITARE

1. Generalitati
1.1. Stabilirea criteriilor de acceptare a deşeurilor la depozitare tine seama de o serie de factori, printre care cei mai importanti sunt:
a) necesitatea asigurãrii condiţiilor necesare pentru protecţia mediului şi a sãnãtãţii populaţiei;
b) modul specific de construire şi amenajare a fiecãrui tip de depozit (realizarea sistemelor de impermeabilizare, a celor de colectare şi de tratare a levigatului, respectiv a sistemelor de colectare şi evacuare a gazului de depozit).
1.2. Criteriile de acceptare a unui tip de deseu pe o anumitã clasa de depozit se stabilesc ţinându-se cont de caracteristicile deşeurilor, şi anume:
a) compozitia fizico-chimica;
b) conţinutul de materie organicã;
c) biodegradabilitatea compusilor organici continuti;
d) conţinutul de compuşi potenţial toxici/periculosi;
e) levigabilitatea prognozata/testata;
f) proprietãţile ecotoxicologice ale deşeurilor şi ale levigatului.
1.3. Pentru a fi încadrat pe lista aferentã unei anumite clase de depozit, un deseu este supus Nivelului 1 de testare, care consta în caracterizarea generalã, realizatã cu metode de analiza standardizate*1) pentru determinarea compoziţiei fizico-chimice şi pentru testarea comportãrii la levigare şi/sau a variaţiei caracteristicilor pe termen scurt şi lung. Indicatorii care trebuie testati, precum şi limitele maxime admise se stabilesc pentru fiecare tip de depozit.

------------
*1) Pana la data intrãrii în vigoare a documentului de fata vor fi standardizate metodele de analiza pentru determinarea caracteristicilor deşeurilor.

1.4. Pe baza criteriilor de acceptare a deşeurilor pe o anumitã clasa de depozit se stabileşte Lista nationala de deşeuri acceptate în fiecare clasa de depozit, iar pe baza acestei liste se întocmeşte lista specifica pentru fiecare depozit (care trebuie inclusã în autorizaţia de mediu a depozitului).
1.5. Pentru a se regasi pe o lista specifica a unui depozit, un deseu trebuie supus Nivelului 2 de testare, care se realizeazã prin verificãri periodice (semestriale sau anuale) efectuate prin analize simple, standardizate şi prin metode de caracterizare a comportãrii, pentru a se determina dacã deseul îşi menţine încadrarea în condiţiile prevãzute în autorizaţia de mediu.
1.6. Pentru acceptarea efectivã a unui transport de deşeuri pe un depozit, acesta este supus Nivelului 3 de testare, care consta în verificarea la fata locului printr-un control vizual, în urma cãruia se confirma ca deseul adus la depozitare este acelaşi cu cel care a fost testat la Nivelul 2 de testare şi ca este cel descris în documentele de însoţire.
1.7. Ţinându-se cont atât de cadrul legislativ existent la momentul actual, cat şi de nivelul de dezvoltare a tehnicilor de analiza, obligativitatea testarilor corespunzãtoare celor 3 niveluri de testare mai sus amintite se introduce etapizat, astfel încât sa se realizeze toate analizele şi testarile necesare conform standardelor europene şi naţionale armonizate.
2. Criterii pentru acceptarea deşeurilor pe depozitele de deşeuri inerte
2.1. Deşeuri care pot fi acceptate fãrã testare într-un depozit de deşeuri inerte
2.1.1. Tipurile de deşeuri enumerate în tabelul nr. 2.1 sunt considerate ca îndeplinesc criteriile de definire a unui deseu inert (conform lit. f) din anexa nr. 1 la <>Hotãrârea Guvernului nr. 162/2002 ). Aceste deşeuri sunt acceptate în depozitele de deşeuri inerte fãrã a necesita testare şi analizare.
2.1.2. Deşeurile inerte trebuie sa fie constituite din fluxuri unice de deşeuri, provenite din aceeaşi sursa. Tipuri diferite de deşeuri, dintre cele enumerate în tabel, pot fi acceptate în amestec numai dacã se dovedeşte ca provin din aceeaşi sursa.
2.1.3. În cazul în care exista suspiciuni în ceea ce priveşte contaminarea (fie în urma inspecţiei vizuale, fie din datele cunoscute despre sursa de provenienta), deşeurile sunt fie analizate, fie refuzate de la depozitare. Dacã deşeurile sunt contaminate sau conţin alte tipuri de materiale (metale, azbest, plastic, substanţe chimice etc.) la un nivel care poate genera riscuri şi care sa justifice depozitarea lor pe o alta clasa de depozit, ele sunt respinse de la depozitare într-un depozit de deşeuri inerte.
2.1.4. Dacã exista îndoieli cu privire la modul în care un deseu îndeplineşte criteriile de definire a deşeurilor inerte sau la existenta substanţelor contaminante, atunci se procedeazã la efectuarea de teste şi analize.



Tabelul nr. 2.1
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Tipul deseului Codul
(lista Restrictii
deşeurilor)
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Deşeuri din fibre de sticla 10 11 03 Numai deşeuri care nu conţin lianti
organici
Ambalaje de sticla 15 01 07
Beton 17 01 01 Numai deşeuri sortate din construcţii
şi demolãri*)
Caramizi 17 01 02 Numai deşeuri sortate din construcţii
şi demolãri*)
Tigle şi materiale ceramice 17 01 03 Numai deşeuri sortate din construcţii
şi demolãri*)
Amestecuri de beton, 17 01 07 Numai deşeuri sortate din construcţii
caramizi, tigle şi materiale şi demolãri*)
ceramice fãrã conţinut de
substanţe periculoase
Sticla 17 02 02
Asfalturi fãrã conţinut de 17 03 02 Hidrocarburi aromatice policiclice
gudron de huila (HAP) < 25 mg/kg sau conţinut de
gudron < 0,01%
Pãmânt şi pietre fãrã 17 05 04 - Exclusiv material de acoperire,
conţinut de substanţe turba
periculoase - Exclusiv pãmânt şi pietre din zone
contaminate
Sticla 20 01 02 Numai sticla colectata separat
Pãmânt şi pietre 20 02 02 - Numai din categoria deşeuri din
grãdini şi parcuri
- Exclusiv material de acoperire,
turba
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────



----------
*) Categoria deşeurilor din construcţii şi demolãri cuprinde o varietate larga de materiale, şi anume:
- deşeuri generate la demolarea totalã sau parţialã a clãdirilor şi/sau a altor elemente de infrastructura;
- deşeuri generate la construirea clãdirilor şi/sau a altor elemente de infrastructura;
- sol, pietre şi vegetaţie generate în cadrul lucrãrilor de nivelare şi construire a fundaţiilor;
- materiale similare generate din activitãţile de întreţinere a drumurilor.
2.1.5. În sensul prezentului ordin, expresia deşeuri sortate din construcţii şi demolãri înseamnã deşeuri din construcţii şi demolãri cu conţinut cat mai mic posibil de alte tipuri de materiale (metale, plastic, pãmânt, materiale organice, lemn, cauciuc etc.).
2.1.6. Nu se accepta deşeuri din construcţii şi demolãri contaminate cu substanţe organice sau anorganice periculoase (de exemplu: materiale vopsite, materiale provenite de la depozitarea pesticidelor şi a altor substanţe periculoase, materiale provenite de la demolãri din zone contaminate) decât dacã se prezintã buletine de analiza a levigatului acestor deşeuri care sa ateste ca deseul este contaminat nesemnificativ.
2.1.7. Deşeurile cuprinse în Lista de deşeuri acceptate la depozitare în depozitele de deşeuri inerte şi care nu apar în tabelul nr. 2.1 fac obiectul analizarii şi testarii, conform procedurilor specifice, pentru a se stabili dacã ele îndeplinesc criteriile de acceptare la depozitele de deşeuri inerte, în conformitate cu prevederile pct. 2.2.1 şi 2.2.2.
2.2. Valori limita pentru caracteristicile deşeurilor care pot fi acceptate în depozitele de deşeuri inerte
2.2.1. Valori limita pentru levigabilitate
Valorile prezentate în tabelul nr. 2.2 reprezintã limitele maxime admise pentru indicatorii specifici levigatului în cazul deşeurilor care pot fi acceptate în depozitele de deşeuri inerte.
Valorile sunt exprimate direct în mg/l şi reprezintã rezultatele testului de percolare*1).

--------------
*1) Testul de percolare se realizeazã la un raport lichid/solid de 10 l/kg, pentru 3 variante de aciditate a fazei lichide, şi anume: pH ≈'98 6 (apa distilata), pH ≈'98 5 (soluţie tampon), pH ≈'98 3,5 (soluţie acid acetic); timpul de agitare optim = 4 ore. Dupã filtrare se determina din faza lichidã indicatorii specifici.





Tabelul nr. 2.2
───────────────────────────────────
Valoarea
Indicatorul maxima
admisã
(mg/l)
───────────────────────────────────
As 0,1
Ba 5
Cd 0,2
Cr total 1
Cr hexavalent 0,1
Cu 0,1
Hg 0,05
Mo 0,1
Ni 0,5
Pb 0,2
Sb 0,1
Se 0,1
Zn 0,5
Cloruri 500
Fluoruri 5
Sulfati 600
Fenoli antrenabili
cu vapori de apa 0,3
───────────────────────────────────

2.2.2. Valori limita pentru conţinutul de materie organicã în deseu

──────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Valoarea
Indicatorul maxima
admisã
(mg/kg)
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Carbon organic total 30.000
Benzen- Toluen- Etilbenzen- Xilen (BTEX) 6
Bifenili policlorurati (PCB) 7 tipuri 1
Uleiuri minerale (C 10-C 40) 500
Hidrocarburi aromatice policiclice (HAP) Se stabilesc de cãtre
autoritatea de mediu
competenta în urma
realizãrii unor studii
de specialitate realizate
de generatorul de deşeuri
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────



3. Criterii pentru acceptarea deşeurilor în depozitele de deşeuri nepericuloase
3.1. Deşeuri care pot fi acceptate fãrã testare în depozitele de deşeuri nepericuloase
3.1.1. Pot fi acceptate în depozitele de deşeuri nepericuloase, fãrã a fi supuse nici unei testãri, deşeurile municipale care îndeplinesc criteriile definite conform lit. h) din anexa nr. 1 la <>Hotãrârea Guvernului nr. 162/2002 , precum şi namolurile rezultate în urma operaţiilor de tratare a apelor uzate municipale. Aceste tipuri de deşeuri nu sunt admise la depozitare dacã nu au fost tratate [conform prevederilor <>art. 7 alin. (1) din Hotãrârea Guvernului nr. 162/2002 ] sau dacã sunt contaminate la un nivel suficient de ridicat încât sa determine apariţia de riscuri asociate şi deci sa justifice eliminarea lor în alt mod.
3.1.2. Deşeurile municipale biodegradabile nu se depoziteaza în aceleaşi celule cu deşeurile periculoase stabilizate care, în urma unei operaţii de tratare, au cãpãtat caracter nepericulos [a se vedea şi <>art. 6 alin. (2) din Hotãrârea Guvernului nr. 162/2002 ].
3.2. Valori limita pentru caracteristicile de levigabilitate ale deşeurilor nepericuloase
3.2.1. Valorile prezentate în tabelul nr. 3.1 reprezintã limitele maxime admise pentru indicatorii specifici levigatului în cazul deşeurilor acceptate în depozitele de deşeuri nepericuloase. Valorile sunt exprimate direct în mg/l şi reprezintã rezultatele testului de percolare.



Tabelul nr. 3.1
───────────────────────────────────
Valoarea
Indicatorul maxima
admisã
(mg/l)
───────────────────────────────────
As 0,2
Ba 7,5
Cd 0,3
Cr total 1,5
Cr hexa 0,2
Cu 0,2
Hg 0,1
Mo 0,2
Ni 1,0
Pb 0,5
Sb 0,2
Se 0,2
Zn 1,0
Cobalt 2,0
Fluoruri 7,5
Sulfati 600
Cloruri 750
Sulfocianuri 15,0
───────────────────────────────────



3.3. Criterii pentru deşeurile periculoase care pot fi acceptate în depozitele de deşeuri nepericuloase
3.3.1. În conformitate cu prevederile <>art. 6 alin. (2) lit. c) din Hotãrârea Guvernului nr. 162/2002 , deşeurile periculoase stabile, nereactive, care au o comportare echivalenta cu cea a deşeurilor nepericuloase, pot fi acceptate în depozitele de deşeuri nepericuloase.
3.3.2. Caracterul stabil, nereactiv consta în faptul ca levigabilitatea deseului nu se modifica în mod negativ sub influenta condiţiilor de mediu (de exemplu: apa, aer, temperatura, sarcini mecanice) şi/sau a altor deşeuri (inclusiv a levigatelor şi a gazului de depozit), în condiţiile ce se dezvolta în depozit sau în cazul accidentelor previzibile.
3.3.3. Din punct de vedere al aspectului fizic deşeurile periculoase stabilizate se pot clasifica în:
3.3.3.1. deşeuri în forma granulara;
3.3.3.2. deşeuri în forma monolitica;
3.3.3.3. deşeuri cu conţinut de azbest.
3.3.3.1. Deşeuri în forma granulara
Valorile limita prezentate în tabelul nr. 3.2 reprezintã limitele maxime admise pentru indicatorii specifici levigatului în cazul deşeurilor periculoase stabilizate, în forma granulara, care pot fi acceptate în depozitele de deşeuri nepericuloase. Valorile sunt exprimate direct în mg/l şi reprezintã rezultatele testului de percolare.




Tabelul nr. 3.2
───────────────────────────────────
Valoarea
Indicatorul maxima
admisã
(mg/l)
───────────────────────────────────
As 0,2
Ba 7,5
Cd 0,3
Cr total 1,5
Cr hexa 0,2
Cu 0,2
Hg 0,1
Mo 0,2
Ni 1,0
Pb 0,5
Sb 0,2
Se 0,2
Zn 1,0
Cobalt 2,0
Fluoruri 7,5
Sulfati 600
Cloruri 750
Sulfocianuri 15,0
───────────────────────────────────



3.3.3.2. Deşeuri în forma monolitica
Criteriile pentru acest tip de deşeuri se stabilesc de cãtre autoritatea de mediu competenta, astfel încât sa fie îndeplinite aceleaşi condiţii pentru protecţia mediului ca şi în cazul deşeurilor în forma granulara.
3.3.3.3. Deşeuri cu conţinut de azbest
3.3.3.3.1. Materialele de construcţie, precum şi alte deşeuri similare cu conţinut de azbest pot fi acceptate în depozitele de deşeuri nepericuloase, fãrã testare, în conformitate cu prevederile <>art. 6 alin. (2) lit. c) din Hotãrârea Guvernului nr. 162/2002 .
3.3.3.3.2. În cazul depozitelor care accepta deşeuri de materiale de construcţie sau alte deşeuri similare cu conţinut de azbest, trebuie îndeplinite urmãtoarele cerinţe:
a) deşeurile sa nu conţinã alte tipuri de deşeuri periculoase în afarã de azbest, inclusiv fibre cu lianti sau ambalate în plastic;
b) depozitul accepta numai materiale de construcţie sau alte deşeuri similare cu conţinut de azbest. Aceste deşeuri pot fi acceptate şi în depozite de deşeuri nepericuloase, dar numai în celule separate, amenajate corespunzãtor;
c) pentru a impiedica dispersarea fibrelor, deşeurile cu conţinut de azbest depozitate se acoperã cu materiale corespunzãtoare atât zilnic, cat şi înaintea fiecãrei operaţii de compactare, iar deşeurile neambalate se stropesc cu apa la intervale regulate;
d) se realizeazã acoperirea finala a celulei/depozitului pentru a evita dispersarea fibrelor;
e) în cadrul celulei/depozitului în care exista deşeuri cu conţinut de azbest nu se efectueazã nici un fel de lucrãri (de exemplu: foraje) care ar putea conduce la dispersarea fibrelor;
f) dupã închiderea celulei/depozitului ce conţine deşeuri cu conţinut de azbest, se pãstreazã o schita de amplasare care indica în mod clar localizarea acesteia/acestuia;
g) dupã închiderea depozitului posibilitãţile de utilizare ulterioara a terenului se restrictioneaza, astfel încât sa fie evitate la maximum posibil riscurile pentru sãnãtatea populaţiei.
3.3.3.3.3. În cazul depozitelor care accepta numai deşeuri de materiale de construcţie conţinând azbest, cerinţele legate de protecţia calitãţii apelor subterane şi de suprafata (impermeabilizare şi sistem de colectare şi tratare a levigatului) pot fi reduse fata de prevederile anexei nr. 2 la <>Hotãrârea Guvernului nr. 162/2002 .
4. Criterii pentru acceptarea deşeurilor în depozitele de deşeuri periculoase
Valorile prezentate în tabelul nr. 4.1 reprezintã limitele maxime admise pentru indicatorii specifici levigatului în cazul deşeurilor care pot fi acceptate în depozitele de deşeuri periculoase. Valorile sunt exprimate direct în mg/l şi reprezintã rezultatele testului de percolare.




Tabelul nr. 4.1
───────────────────────────────────
Valoarea
Indicatorul maxima
admisã
(mg/l)
───────────────────────────────────
As 3,0
Ba 20,0
Cd 0,5
Cr total 8,0
Cu 10,0
Hg 0,25
Mo 5,0
Ni 5,0
Pb 5,0
Sb 1,0
Se 1,5
Zn 10,0
Cloruri 875
Fluoruri 8,75
Sulfati 1.050
───────────────────────────────────



--------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016