Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   ORDONANTA nr. 68 din 28 august 2003  privind serviciile sociale    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

ORDONANTA nr. 68 din 28 august 2003 privind serviciile sociale

EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 619 din 30 august 2003
În temeiul art. 107 alin. (1) şi (3) din Constituţie şi al <>art. 1 pct. IV.3 din Legea nr. 279/2003 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,

Guvernul României adopta prezenta ordonanta.

CAP. I
Dispoziţii generale

ART. 1
(1) Serviciile sociale, în sensul prezentei ordonanţe, reprezintã ansamblul complex de mãsuri şi acţiuni realizate pentru a rãspunde nevoilor sociale individuale, familiale sau de grup, în vederea depãşirii unor situaţii de dificultate, pentru prezervarea autonomiei şi protecţiei persoanei, pentru prevenirea marginalizarii şi excluziunii sociale şi promovarea incluziunii sociale.
(2) Serviciile sociale sunt asigurate de cãtre autoritãţile administraţiei publice locale, precum şi de persoane fizice sau persoane juridice publice ori private, în condiţiile prevãzute de prezenta ordonanta.
ART. 2
(1) În realizarea serviciilor sociale, principalele atribuţii şi responsabilitãţi ale Ministerului Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei, precum şi ale celorlalte autoritãţi ale administraţiei publice centrale cu competente în domeniu sunt urmãtoarele:
a) întocmesc şi adopta metodologia de acreditare a furnizorilor de servicii sociale;
b) asigura cuprinderea profesiilor specifice din domeniul asistenţei sociale în Nomenclatorul privind Clasificarea ocupatiilor din România, asigurând în acelaşi timp şi completarea ulterioara a noilor profesii apãrute în sistemul de asistenta socialã;
c) stabilesc procedurile de evaluare, monitorizare şi control al serviciilor sociale;
d) asigura prin programe finanţarea serviciilor sociale de la bugetul de stat;
e) elaboreazã şi aproba criteriile obligatorii de organizare şi funcţionare a instituţiilor specializate de asistenta socialã;
f) elaboreazã şi aproba modelele contractelor de acordare a serviciilor sociale;
g) elaboreazã şi aproba standardele obligatorii de calitate la care se acorda serviciile sociale;
h) exercita controlul acordãrii serviciilor sociale.
(2) În realizarea serviciilor sociale, principalele atribuţii şi responsabilitãţi ale autoritãţilor administraţiei publice locale sunt urmãtoarele:
a) organizeazã, finanţeazã şi susţin tehnic serviciile sociale acordate la nivelul unitãţii administrativ-teritoriale;
b) asigura transferul de competente şi resursele financiare necesare functionarii serviciilor sociale organizate la nivelul unitãţii administrativ-teritoriale;
c) promoveazã parteneriate cu alţi furnizori de servicii sociale;
d) controleazã din punct de vedere tehnic şi financiar serviciile sociale acordate la nivelul unitãţii administrativ-teritoriale;
e) orice alte atribuţii prevãzute de reglementãrile legale în vigoare.
ART. 3
Principiile care stau la baza acordãrii serviciilor sociale sunt:
a) respectarea individualitãţii fiecãrei persoane;
b) respectarea libertãţii de a alege serviciul social în funcţie de nevoia socialã;
c) asigurarea accesului la servicii sociale în condiţii de tratament egal prin excluderea privilegiilor şi eliminarea oricãrei forme de discriminare;
d) asigurarea de servicii de calitate, accesibile, flexibile, adaptate nevoilor sociale;
e) asigurarea drepturilor şi a siguranţei beneficiarilor, protejand în acelaşi timp şi interesele acestora, dar şi pe cele colective ale comunitãţii;
f) asigurarea accesului la informaţiile privind drepturile fundamentale, mãsurile legale de protecţie, precum şi posibilitatea de contestare a deciziei de acordare a unor servicii sociale;
g) respectarea vieţii intime a persoanei;
h) respectarea confidenţialitãţii;
i) dezvoltarea parteneriatului dintre pãrţile implicate în procesul de acordare a serviciilor sociale şi beneficiarii acestora.
ART. 4
Serviciile sociale se organizeazã la nivel comunitar, în funcţie de nevoile identificate, de numãrul potenţialilor beneficiari, de complexitatea situaţiilor de dificultate şi de gradul de risc social.
ART. 5
Serviciile sociale pot fi servicii de asistenta socialã şi servicii de îngrijire social-medicalã.
ART. 6
Serviciile de asistenta socialã sunt servicii cu caracter primar şi servicii specializate.
ART. 7
(1) Serviciile cu caracter primar au drept scop prevenirea sau limitarea unor situaţii de dificultate ori vulnerabilitate, care pot duce la marginalizare sau excluziune socialã.
(2) Serviciile definite la alin. (1) pot fi urmãtoarele:
a) identificarea nevoilor individuale şi de grup, precum şi a principalelor categorii de beneficiari de servicii sociale;
b) informarea asupra situaţiilor de risc, precum şi asupra drepturilor sociale ale persoanei;
c) mãsuri educative şi de supraveghere destinate prevenirii comportamentelor deviante;
d) consiliere pentru persoane varstnice, persoane cu handicap, persoane cu patologie cronica, persoane dependente de consumul de alcool, droguri sau alte substanţe toxice, persoane infectate sau bolnave HIV/SIDA, pentru familiile acestora, precum şi pentru alte persoane din grupul social cu care s-au aflat în contact permanent sau incidental;
e) consiliere pentru persoanele şi familiile care adopta copii sau care au minori în plasament ori încredinţare;
f) consiliere pentru tineri care pãrãsesc instituţiile pentru protecţia copilului;
g) consiliere şi sustinere pentru persoanele neglijate, abuzate, victime ale violenţei în familie ori ale traficului de persoane;
h) sprijin material şi financiar acordat persoanelor şi familiilor cu venituri insuficiente pentru acoperirea nevoilor minime, prevãzute de ansamblul dispoziţiilor legale în vigoare;
i) mãsuri de urgenta pentru urmãtoarele persoane: fãrã adapost, victime ale traficului de persoane, ale violenţei în familie, precum şi pentru orice persoana aflatã în dificultate;
j) orice alte mãsuri de protecţie socialã.
ART. 8
(1) Serviciile specializate au drept scop menţinerea, refacerea sau dezvoltarea capacitãţilor individuale pentru depãşirea unei situaţii de nevoie socialã.
(2) Serviciile definite la alin. (1), precum şi instituţiile care le acorda au drept obiectiv:
a) gazduirea, îngrijirea, recuperarea, reabilitarea şi reinsertia socialã a persoanelor varstnice, persoanelor cu handicap, bolnavilor cronici, persoanelor dependente de alcool sau de droguri, persoanelor victime ale violenţei în familie sau ale traficului de persoane;
b) suport şi asistenta pentru copiii şi familiile în dificultate;
c) gazduirea şi educaţia specialã pentru copiii sau ţinerii cu handicap sau care prezintã dificultãţi de adaptare;
d) gazduirea tinerilor care pãrãsesc sistemul de protecţie a copilului pe o perioada determinata, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
e) insertia socialã şi profesionalã a tinerilor care pãrãsesc sistemul de protecţie a copilului;
f) gazduirea pe perioada determinata a persoanelor fãrã adapost;
g) asistenta şi suport pentru asigurarea unei vieţi autonome şi active persoanelor de varsta a treia, precum şi servicii de îngrijire acordate vârstnicilor aflaţi într-o situaţie de dependenta;
h) acordarea de mãsuri de suport pentru integrarea în munca, altele decât cele prevãzute de Codul muncii, inclusiv atelierele protejate;
i) acordarea de mãsuri de readaptare, de preorientare şi de reeducare profesionalã stabilite prin legislaţia în vigoare;
j) primirea şi îngrijirea în situaţii de urgenta, cu sau fãrã gazduire, acordarea de sprijin sau acompaniament social, adaptarea la o viata activa sau insertia socialã şi profesionalã a persoanelor sau familiilor în dificultate ori în situaţii de risc;
k) acţiuni de identificare, ajutor, sustinere, formare sau informare, consiliere, expertiza ori coordonare în vederea prevenirii oricãrei forme de dependenta;
l) activitãţi, mãsuri şi servicii sociale tip pilot;
m) orice alte mãsuri de intervenţie socialã.
ART. 9
(1) Serviciile de îngrijire social-medicalã reprezintã un complex de activitãţi care se acorda în cadrul unui sistem social şi medical integrat şi au drept scop principal menţinerea autonomiei persoanei, precum şi prevenirea agravarii situaţiei de dependenta.
(2) Serviciile de îngrijire social-medicalã sunt acordate persoanelor care, datoritã unor afecţiuni fizice, psihice, mentale sau senzoriale, se gãsesc în imposibilitatea de a realiza activitãţile curente de viata sau care se afla în faza terminala a unei boli incurabile.
(3) Principalele categorii de persoane cãrora li se adreseazã serviciile de îngrijire social-medicalã sunt persoanele varstnice, persoanele cu handicap, bolnavii cronici, persoanele care suferã de boli incurabile şi care necesita o gama larga de servicii sociale, cum ar fi servicii de îngrijire, asistenta, tratament, recuperare funcţionalã, reabilitare şi insertie socialã.
ART. 10
Serviciile de îngrijire social-medicalã pot fi clasificate în urmãtoarele categorii:
a) servicii de baza: ajutor pentru igiena corporalã, imbracare şi dezbracare, igiena eliminarilor, hranire şi hidratare, transfer şi mobilizare, deplasare în interior, comunicare;
b) servicii de suport: ajutor pentru prepararea hranei sau livrarea acesteia, efectuarea de cumparaturi, activitãţi de menaj, insotirea în mijloacele de transport, facilitarea deplasarii în exterior, companie, activitãţi de administrare şi gestionare, activitãţi de petrecere a timpului liber;
c) servicii de îngrijiri medicale;
d) servicii de recuperare şi reabilitare, conexe domeniului medical şi social: kinetoterapie, fizioterapie, terapie ocupationala, psihoterapie, psihopedagogie, logopedie, podologie şi altele asemenea;
e) servicii de reabilitare şi adaptare a ambientului: mici amenajãri, reparaţii şi altele asemenea.

CAP. II
Furnizorii de servicii sociale

ART. 11
(1) Furnizorii de servicii sociale pot fi persoane fizice sau juridice, publice ori private, dupã cum urmeazã:
a) serviciul public de asistenta socialã la nivel judeţean şi local;
b) alte servicii publice specializate la nivel judeţean sau local;
c) unitãţi de asistenta medico-socialã;
d) instituţii publice care dezvolta compartimente de asistenta socialã specializate;
e) asociaţii şi fundaţii, cultele religioase şi orice alte forme organizate ale societãţii civile;
f) persoane fizice autorizate în condiţiile legii;
g) filiale şi sucursale ale asociaţiilor şi fundaţiilor internaţionale recunoscute în conformitate cu legislaţia în vigoare;
h) organizaţii internaţionale de profil.
(2) Furnizorii de servicii sociale pot organiza şi acorda servicii sociale numai dacã sunt acreditaţi în condiţiile legii.
(3) Metodologia de acreditare a furnizorilor de servicii sociale se aproba prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei, în termen de 90 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe.
ART. 12
(1) Serviciul public de asistenta socialã al comunitãţii locale este principalul furnizor de servicii sociale, având responsabilitatea dezvoltãrii şi diversificãrii prioritare a serviciilor de asistenta şi îngrijire comunitara, servicii care permit menţinerea persoanei în mediul propriu de viata, în familie şi în comunitate.
(2) În condiţiile în care serviciul public de asistenta socialã din subordinea autoritãţilor administraţiei publice locale nu are capacitatea de a oferi integral pachetul de servicii necesare, acesta poate încheia convenţii de parteneriat şi contracte de acordare a serviciilor sociale cu furnizorii de servicii sociale prevãzuţi la art. 11 alin. (1).
(3) Contractul prevãzut la alin. (2) va cuprinde în mod obligatoriu serviciile oferite, natura şi costurile acestora, drepturile şi obligaţiile pãrţilor, perioada şi condiţiile de acordare, cu respectarea standardelor de calitate stabilite pentru fiecare tip de serviciu, precum şi sancţiunile aplicate în condiţiile unor servicii sociale de calitate necorespunzãtoare.
(4) Alegerea furnizorilor de servicii se face în condiţii de concurenta prevãzute de legislaţia în vigoare.
(5) Modelul contractului prevãzut la alin. (3) va fi aprobat prin ordin al ministrului muncii, solidaritãţii sociale şi familiei.
(6) În condiţiile în care serviciul public de asistenta socialã local nu poate susţine acordarea unor servicii sociale în situaţii de urgenta, acestea vor fi preluate în responsabilitatea serviciului public de asistenta socialã judeţean.
ART. 13
(1) Furnizorii de servicii sociale acreditaţi pot acorda servicii sociale prin contracte directe încheiate cu beneficiarii, în condiţiile legii.
(2) Contractul prevãzut la alin. (1) va cuprinde, în principal, serviciile sociale oferite, costurile acestora, drepturile şi obligaţiile pãrţilor.
(3) Modelul contractului prevãzut la alin. (2) va fi aprobat prin ordin al ministrului muncii, solidaritãţii sociale şi familiei.
(4) În vederea soluţionãrii solicitãrilor, furnizorii acreditaţi pot încheia între ei convenţii de parteneriat sau contracte pentru acordarea serviciilor sociale.
ART. 14
Serviciile sociale se pot organiza şi acorda de cãtre furnizorii prevãzuţi la art. 11 alin. (1) la domiciliu, în instituţii specializate de asistenta socialã, precum şi în alte categorii de instituţii publice sau private prevãzute de lege.
ART. 15
Instituţiile specializate de asistenta socialã cuprind toate instituţiile publice sau private care acorda servicii sociale şi asigura supraveghere şi îngrijire cu titlu permanent sau temporar, cu ori fãrã gazduire.
ART. 16
(1) Criteriile obligatorii de organizare şi funcţionare a instituţiilor specializate de asistenta socialã, cu excepţia celor de tip pilot, se aproba prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei.
(2) Pentru realizarea serviciilor sociale, instituţiile specializate de asistenta socialã au obligaţia de a elabora în termen de 30 de zile de la data infiintarii regulamentul propriu de organizare şi funcţionare, care va include şi drepturile şi obligaţiile beneficiarilor, în conformitate cu standardele de calitate pentru servicii sociale.
(3) Standardele de calitate vor fi elaborate de Ministerul Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei şi aprobate prin ordin al ministrului.
(4) Instituţiile publice specializate de asistenta socialã sunt conduse de un director numit de autoritãţile publice care asigura finanţarea, sprijinit de un consiliu consultativ, compus din reprezentanţi ai beneficiarilor şi ai partenerilor sociali.
ART. 17
(1) Instituţiile publice specializate de asistenta socialã pot fi organizate pentru a deservi una sau mai multe unitãţi administrativ-teritoriale.
(2) În condiţiile în care sunt implicate mai multe unitãţi administrativ-teritoriale, instituţiile prevãzute la alin. (1) sunt înfiinţate şi organizate în baza unor convenţii încheiate în condiţiile legii, care se aproba prin hotãrâri ale consiliilor locale sau, dupã caz, judeţene.

CAP. III
Personalul care acorda servicii sociale

ART. 18
(1) Serviciile sociale sunt acordate de asistenţi sociali, precum şi de specialişti având diverse calificãri şi competente, responsabilitãţi şi atribuţii specifice domeniului de activitate.
(2) În procesul de acordare a serviciilor sociale se pot implica membri de familie, alte persoane fizice, precum şi voluntari şi tineri care au optat pentru serviciul utilitar alternativ, în condiţiile legii.
ART. 19
Profesiile sociale specifice şi complementare aparţinând domeniului serviciilor sociale, precum şi principalele activitãţi vor fi cuprinse în Nomenclatorul privind Clasificarea ocupatiilor din România.
ART. 20
Serviciile sociale sunt realizate de personal de specialitate format în instituţii de învãţãmânt superior de stat şi particulare, care funcţioneazã în condiţiile legii, precum şi de personal care a dobândit competente în procesul de formare şi de perfecţionare continua, în condiţiile legii.
ART. 21
(1) Asistentul social are îndatorirea de a identifica situaţiile şi cauzele care afecteazã echilibrul psihic, economic sau moral al individului, al familiei sau al grupului social şi trebuie sa întreprindã toate acţiunile necesare pentru remedierea situaţiei de dificultate identificate.
(2) Asistentul social îndeplineşte, în principal, activitãţi care privesc ajutorul material şi social acordat persoanelor şi familiilor, participarea la elaborarea proiectelor socioeducative, consilierea, orientarea, ajutorul pentru realizarea demersurilor necesare obţinerii drepturilor, activitãţi de informare şi prevenire.
ART. 22
(1) Serviciile de asistenta socialã specializatã, precum şi cele de îngrijire social-medicalã sunt realizate de echipe pluridisciplinare.
(2) Echipa pluridisciplinara prevãzutã la alin. (1) poate cuprinde asistent social, asistent maternal, îngrijitor, insotitor, asistent personal, ajutor menajer, educator specializat, psihoterapeut, psihopedagog, psiholog, terapeut ocupational, kinetoterapeut, logoped, pedagog social, asistent medical şi medic, precum şi alte profesii conexe domeniului soicial şi medical.

CAP. IV
Beneficiarii de servicii sociale

ART. 23
Beneficiarii de servicii sociale sunt persoane, precum şi grupuri sociale, care la un moment dat se pot afla într-o situaţie de dificultate generatoare de marginalizare sau excluziune socialã în lipsa suportului acordat de familie sau comunitate.
ART. 24
(1) Beneficiazã de prevederile prezentei ordonanţe cetãţenii romani care au domiciliul ori resedinta în România, precum şi cetãţenii romani fãrã domiciliu.
(2) Cetãţenii altor state, precum şi apatrizii beneficiazã de servicii sociale, în conformitate cu prevederile tratatelor şi acordurilor la care România este parte, dacã au domiciliul sau resedinta în România.
(3) Beneficiazã de prevederile prezentei ordonanţe şi cetãţenii strãini sau apatrizii care au permisiunea de şedere în România, cei impotriva cãrora s-a dispus mãsura luãrii în custodie publica, precum şi cei aflaţi în centrele de cazare din zona de tranzit a României.
ART. 25
Beneficiarii de servicii sociale pot fi copii, familii, persoane varstnice, persoane cu handicap, persoane dependente de consumul de droguri, alcool sau alte substanţe toxice, persoane infectate sau bolnave HIV/SIDA, fãrã venituri sau cu venituri mici, persoane fãrã adapost, bolnavi cronici şi persoane care suferã de boli incurabile, precum şi alte persoane aflate în situaţii de nevoie socialã.
ART. 26
Beneficiarii de servicii sociale trebuie sa fie informati şi au dreptul sa participe la procesul de luare a deciziilor şi de acordare a serviciilor sociale.
ART. 27
(1) Informaţiile obţinute pe parcursul evaluãrii, privind viata privatã a persoanelor beneficiare, sunt confidenţiale, neputând fi dezvãluite decât cu acordul acestora.
(2) Informaţiile confidenţiale pot fi dezvãluite fãrã acordul beneficiarilor în urmãtoarele situaţii:
a) atunci când dispoziţiile legale o prevãd în mod expres;
b) când este pusã în pericol viata persoanei beneficiare sau a membrilor unui grup social;
c) pentru protecţia vieţii, integritãţii fizice sau a sãnãtãţii persoanei, în cazul în care aceasta se afla în incapacitate fizica ori juridicã de a-şi da consimţãmântul.

CAP. V
Procedura de acordare a serviciilor sociale

ART. 28
(1) Serviciile sociale se acorda la solicitarea persoanei, a familiei acesteia sau a reprezentantului legal, în urma semnalarii unei situaţii de nevoie socialã de cãtre orice alta persoana, precum şi din oficiu.
(2) Solicitarea pentru acordarea de servicii sociale se adreseazã serviciului public de asistenta socialã din subordinea autoritãţilor administraţiei publice locale.
(3) Solicitarea pentru acordarea de servicii sociale poate fi adresatã şi direct unui alt furnizor de servicii sociale prevãzut la art. 11 alin. (1).
ART. 29
Procesul de acordare a serviciilor sociale are urmãtoarele etape principale:
a) evaluarea iniţialã;
b) elaborarea planului de intervenţie;
c) evaluarea complexa;
d) elaborarea planului individualizat de asistenta şi îngrijire;
e) implementarea mãsurilor prevãzute în planul de intervenţie şi în planul individualizat;
f) monitorizarea;
g) reevaluarea.
ART. 30
(1) Evaluarea iniţialã este efectuatã de asistentul social sau de personalul de specialitate cu competente în domeniul asistenţei sociale din cadrul serviciului public de asistenta socialã din subordinea autoritãţilor administraţiei publice locale.
(2) Evaluarea iniţialã are drept scop identificarea nevoilor individuale sau de grup, precum şi elaborarea planului de intervenţie.
(3) Planul de intervenţie cuprinde mãsurile necesare soluţionãrii situaţiei de risc social, respectiv acordarea de prestaţii şi servicii sociale, precum şi orice alte mãsuri prevãzute de dispoziţiile legale în vigoare.
(4) Planul de intervenţie se elaboreazã în termen de maximum 10 zile de la data înregistrãrii solicitãrii, iar în cazuri excepţionale termenul poate fi prelungit cu 2-3 zile.
ART. 31
(1) Responsabilitatea implementarii mãsurilor prevãzute în planul de intervenţie revine serviciului public de asistenta socialã din subordinea autoritãţilor administraţiei publice locale.
(2) În implementarea planului de intervenţie serviciul public de asistenta socialã din subordinea autoritãţilor administraţiei publice locale realizeazã direct mãsurile prevãzute sau, dupã caz, organizeazã plasarea beneficiarului la un alt furnizor de servicii sociale în condiţiile art. 12 alin. (2).
ART. 32
(1) În condiţiile în care evaluarea iniţialã evidenţiazã existenta unor situaţii complexe pentru a cãror rezolvare se impune participarea mai multor profesionisti sau instituţii specializate în domeniul medical, educaţional şi altele asemenea, se va recomanda efectuarea evaluãrii complexe necesare identificarii şi stabilirii mãsurilor de intervenţie personalizate.
(2) Evaluarea complexa este realizatã de echipe pluri-disciplinare de specialişti care, în activitatea desfasurata, utilizeazã instrumente şi tehnici standardizate specifice domeniului de activitate.
(3) Principalele categorii de persoane care pot beneficia de o evaluare complexa a nevoilor sociale individuale sunt reprezentate de copiii aflaţi în dificultate, persoanele varstnice şi cele cu handicap, bolnavii cronici, persoanele infectate sau bolnave HIV/SIDA, persoanele dependente de droguri sau alte substanţe toxice, persoanele care suferã de maladii incurabile, precum şi alte persoane pentru care se impune aceasta.
(4) Componenta echipelor pluridisciplinare, organizarea şi funcţionarea acestora sunt reglementate prin lege.
ART. 33
(1) Procesul de evaluare complexa are drept scop elaborarea unei strategii de suport conţinând ansamblul de mãsuri şi servicii adecvate şi individualizate potrivit nevoilor sociale identificate.
(2) Procesul de evaluare complexa permite identificarea posibilitãţilor de integrare familialã a copilului sau de plasament, stabilirea gradului de dependenta sau handicap al persoanei, a tipului şi nivelului de disfunctie existent, pentru elaborarea unei strategii de suport materializate într-un plan individualizat de îngrijire, care va conţine un ansamblu de mãsuri şi servicii adecvate şi disponibile.
(3) Procesul de evaluare complexa urmãreşte, în principal, urmãtoarele aspecte:
a) evaluarea capacitãţilor fizice, mentale şi senzoriale, a nivelului de disfunctie şi a abilitatii de a realiza activitãţile de baza ale vieţii zilnice;
b) evaluarea psihologicã şi psihiatrica;
c) evaluarea familiei privind capacitatea acesteia de a asigura condiţiile necesare creşterii, îngrijirii şi educãrii copilului;
d) evaluarea potenţialului de integrare a refugiatilor şi persoanelor care au dobândit o forma de protecţie în condiţiile legii;
e) evaluarea potenţialului de reintegrare a victimelor traficului de persoane;
f) evaluarea posibilitãţilor de integrare familialã, de plasament al copilului sau de adopţie;
g) evaluarea gradului de functionabilitate socialã;
h) evaluarea mediului fizic şi social în care trãieşte persoana;
i) evaluarea perceptiei persoanei asupra siguranţei, securitãţii şi vulnerabilitatii proprii;
j) evaluarea motivatiei persoanei de a beneficia de servicii la domiciliu, în instituţii de zi sau rezidentiale;
k) evaluarea consecinţelor care privesc persoana în cazul acordãrii sau neacordarii serviciilor de îngrijire;
l) evaluarea nevoilor sociale şi a posibilitatii asigurãrii de suport pentru reţeaua informala de îngrijire;
m) evaluarea perceptiei proprii privind capacitatea funcţionalã, performanţele şi resursele;
n) evaluarea capacitãţii reţelei informale de a acorda servicii sociale;
o) evaluarea serviciilor sociale disponibile, precum şi a modului în care acestea pot rãspunde nevoilor persoanei.
ART. 34
(1) Rezultatele evaluãrii complexe se comunica, în toate cazurile, în termen de 5 zile serviciului public de asistenta socialã din subordinea autoritãţilor administraţiei publice locale care a efectuat evaluarea iniţialã.
(2) Pe baza rezultatelor evaluãrii complexe serviciul public de asistenta socialã din subordinea autoritãţilor administraţiei publice locale completeazã sau, dupã caz, revizuieste, în termen de 5 zile, planul de intervenţie.
ART. 35
(1) Acordarea serviciilor sociale se realizeazã în baza planului individualizat de asistenta şi îngrijire, elaborat de furnizorul de servicii sociale cu acordul şi participarea beneficiarului.
(2) Planul individualizat de asistenta şi îngrijire cuprinde, în principal, programarea serviciilor sociale, personalul responsabil, precum şi procedurile de acordare.
(3) Rãspunderea privind implementarea planului individualizat de asistenta şi îngrijire revine responsabilului de caz desemnat de furnizor.
ART. 36
(1) În vederea monitorizarii eficientei serviciilor sociale acordate, precum şi pentru stabilirea continuãrii intervenţiei sau scoaterii din evidenta a cazului, situaţia persoanei beneficiare se reevalueaza periodic de cãtre responsabilul de caz desemnat de furnizor şi, dupã caz, de asistentul social.
(2) Pe baza rezultatelor reevaluarii planul de intervenţie sau, dupã caz, planul individualizat se completeazã ori se revizuieste de cãtre furnizorul de servicii sociale.
ART. 37
În scopul asigurãrii respectãrii dreptului la viata de familie al persoanelor luate în îngrijire, furnizorii de servicii sociale trebuie sa caute soluţii pentru evitarea separarii membrilor de familie, iar în situaţia în care acest lucru nu se poate realiza, aceştia vor identifica o soluţie care sa permitã reunirea membrilor de familie cat mai des posibil şi în locatii accesibile pentru fiecare.
ART. 38
(1) În cazul în care serviciile sociale sunt acordate direct de un furnizor acreditat, acesta are obligaţia ca, în termen de cel mult 15 zile de la solicitare, sa informeze serviciul public de asistenta socialã în a cãrui raza teritorialã locuieşte beneficiarul asupra nevoilor identificate şi serviciilor propuse a fi acordate.
(2) Furnizorul prevãzut la alin. (1) transmite serviciului public de asistenta socialã din subordinea autoritãţilor administraţiei publice locale planul individualizat de asistenta şi îngrijire şi, trimestrial, un raport cu privire la rezultatele implementarii acestuia.
(3) Pe baza documentelor prevãzute la alin. (2) serviciul public de asistenta socialã din subordinea autoritãţilor administraţiei publice locale monitorizeazã activitatea furnizorului de servicii sociale.
ART. 39
În situaţii de urgenta, serviciile sociale pot fi acordate imediat, elaborarea planului de intervenţie sau a planului individualizat de asistenta şi îngrijire realizandu-se în termen de maximum 5 zile de la luarea în evidenta a cazului.

CAP. VI
Jurisdicţia serviciilor sociale

ART. 40
În condiţiile în care beneficiarul serviciului social sau reprezentantul sau legal nu este de acord cu mãsurile prevãzute în planul de intervenţie ori cu calitatea serviciilor acordate în baza planului individualizat, se poate adresa Comisiei de mediere socialã, care va analiza motivele nemultumirii beneficiarului şi va clarifica divergenţele dintre pãrţi, actionand în concordanta cu prevederile legii.
ART. 41
(1) Actele administrative emise de autoritãţile publice locale privind furnizarea serviciilor sociale pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ, în baza condiţiilor prevãzute de <>Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , cu modificãrile ulterioare.
(2) Dacã beneficiarul serviciului social se considera nedreptatit de furnizarea serviciilor sociale, se poate adresa instanţei judecãtoreşti competente pentru soluţionarea litigiilor în legatura cu acordarea serviciilor sociale.
(3) Cererile adresate contenciosului administrativ sau oricãrei alte instanţe judecãtoreşti pentru soluţionarea litigiilor în legatura cu dreptul sau cu acordarea serviciilor sociale sunt scutite de taxa de timbru.

CAP. VII
Rãspunderea personalului de specialitate

ART. 42
Personalul implicat în acordarea serviciilor sociale rãspunde, în condiţiile legii, disciplinar, patrimonial, contraventional sau penal, dupã caz.
ART. 43
(1) Încãlcarea eticii profesionale se constata şi se sancţioneazã de cãtre comisiile de disciplina din cadrul asociaţiilor profesionale.
(2) Deciziile comisiilor de disciplina pot fi atacate de persoana în cauza la judecãtorie, în termen de 30 de zile de la data comunicãrii.

CAP. VIII
Monitorizare, evaluare şi control

ART. 44
Monitorizarea, evaluarea şi controlul serviciilor sociale se realizeazã de cãtre Ministerul Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei prin direcţiile pentru dialog, familie şi solidaritate socialã judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, denumite în continuare direcţii teritoriale, şi se exercita atât asupra serviciilor publice de asistenta socialã din subordinea autoritãţilor administraţiei publice locale, cat şi asupra celorlalţi furnizori de servicii sociale prevãzuţi la art. 11.
ART. 45
Activitatea de monitorizare, evaluare şi control are ca principale obiective urmãtoarele:
a) aplicarea prevederilor legale referitoare la serviciile sociale;
b) îmbunãtãţirea calitãţii şi creşterea eficientei serviciilor sociale acordate de furnizori;
c) respectarea standardelor de calitate;
d) îndrumarea şi coordonarea metodologicã a activitãţii serviciului public de asistenta socialã de la nivel local şi judeţean cu privire la acordarea serviciilor sociale;
e) asigurarea respectãrii drepturilor sociale ale beneficiarului.
ART. 46
Monitorizarea, evaluarea şi controlul serviciilor sociale se realizeazã prin derularea unor activitãţi care privesc:
a) calitatea serviciilor;
b) gradul de satisfactie a beneficiarului;
c) respectarea standardelor de performanta şi calitate;
d) gradul de adaptare a serviciilor sociale acordate la nevoile beneficiarului;
e) performanta personalului;
f) resursele necesare;
g) costul serviciilor;
h) respectarea altor reglementãri conexe serviciilor sociale.
ART. 47
(1) Activitatea de evaluare şi control la furnizorii de servicii sociale se efectueazã de cãtre direcţia teritorialã, în mod obligatoriu o data pe an sau ori de câte ori aceasta este impusa de situaţiile concrete date.
(2) În urma activitãţii de evaluare şi control prevãzute la alin. (1) se întocmeşte o nota de constatare cu aspectele rezultate, recomandãrile fãcute pentru remedierea deficienţelor constatate şi termenele de realizare, care se transmite atât furnizorului, cat şi autoritãţilor publice locale în a cãror raza funcţioneazã.
(3) În cazul abaterilor repetate constatate la furnizorii de servicii sociale sau al nerespectãrii de cãtre aceştia a recomandãrilor stabilite anterior, direcţiile teritoriale, în raport cu gravitatea abaterilor constatate, pot decide limitarea domeniilor de activitate, suspendarea, retragerea sau anularea acreditãrii, în condiţiile legii.
(4) Utilizarea sumelor alocate de la bugetul de stat sau, dupã caz, de la bugetele locale se supune controlului organelor abilitate de lege.
ART. 48
Direcţiile teritoriale transmit semestrial Ministerului Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei un raport de activitate care va conţine în mod obligatoriu date privind situaţia constatatã în fapt, recomandãrile şi propunerile efectuate, precum şi sancţiunile aplicate.
ART. 49
(1) În structura Ministerului Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei se înfiinţeazã un compartiment de specialitate care va coordona activitatea de monitorizare, evaluare şi control în domeniul serviciilor sociale.
(2) Atribuţiile şi numãrul de personal ale compartimentului prevãzut la alin. (1) se stabilesc prin ordin al ministrului muncii, solidaritãţii sociale şi familiei.
ART. 50
Direcţiile teritoriale acorda, la cerere, prin personalul propriu, furnizorilor de servicii asistenta tehnica de specialitate, în condiţiile dispoziţiilor legale în materie.

CAP. IX
Finanţarea serviciilor sociale

ART. 51
(1) Serviciile sociale se finanţeazã, în principal, din fonduri alocate de la bugetul de stat şi bugetele locale.
(2) La finanţarea serviciilor sociale sunt utilizate şi sume din donaţii, sponsorizãri sau alte contribuţii din partea unor persoane fizice ori juridice din ţara şi strãinãtate, precum şi din contribuţia persoanelor beneficiare de servicii sociale.
(3) Convenţia prevãzutã la art. 17 alin. (2) stabileşte contribuţia fiecãrei pãrţi la cheltuielile de organizare şi funcţionare a instituţiilor publice specializate de asistenta socialã, precum şi la realizarea serviciilor sociale.
ART. 52
De la bugetul de stat se aloca fonduri pentru:
a) finanţarea, cofinantarea sau, dupã caz, subvenţionarea programelor de servicii sociale;
b) finanţarea programelor naţionale de dezvoltare a serviciilor sociale;
c) finanţarea sau cofinantarea infiintarii, organizãrii şi functionarii unor instituţii specializate de asistenta socialã;
d) finanţarea sau cofinantarea altor mãsuri şi obiective concretizate în programe elaborate de Ministerul Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei şi finanţate de la bugetul de stat.
ART. 53
(1) De la bugetele locale se aloca fonduri pentru:
a) finanţarea serviciilor sociale organizate de autoritãţile administraţiei publice locale;
b) cofinantarea serviciilor sociale realizate de autoritãţile administraţiei publice locale în parteneriat cu alţi furnizori sau contractate în condiţiile art. 12 alin. (2);
c) subvenţionarea serviciilor sociale realizate de furnizori acreditaţi;
d) finanţarea sau cofinantarea altor mãsuri de asistenta socialã prevãzute de legislaţia în vigoare.
(2) Autoritãţile administraţiei publice locale au obligaţia sa prevadã în bugetele proprii fonduri necesare pentru asistenta socialã.
ART. 54
De la bugetul Fondului naţional unic de asigurãri sociale de sãnãtate se finanţeazã serviciile medicale furnizate pe baza de contract încheiat de furnizorul de servicii cu casa de asigurãri de sãnãtate în a carei raza funcţioneazã.

CAP. X
Sancţiuni

ART. 55
(1) Nerespectarea prevederilor art. 11 alin. (2), art. 13 alin. (1), art. 16 alin. (2), art. 18 alin. (1), art. 30 alin. (4), art. 34, art. 35 şi ale art. 38 alin. (1) şi (2) constituie contravenţii şi se sancţioneazã cu amenda de la 10.000.000 lei la 50.000.000 lei.
(2) Cuantumul amenzilor contravenţionale prevãzute la alin. (1) se modifica prin hotãrâre a Guvernului.
ART. 56
Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de persoanele împuternicite din cadrul direcţiilor teritoriale.
ART. 57
Dispoziţiile referitoare la contravenţii, prevãzute la <>art. 55 şi 56, se completeazã cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile ulterioare.

CAP. XI
Dispoziţii tranzitorii şi finale

ART. 58
(1) Pana la obţinerea acreditãrii prevãzute la art. 11 alin. (2), activitatea furnizorilor de servicii sociale care acorda servicii sociale la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe se desfãşoarã în condiţiile prevãzute de legislaţia în vigoare.
(2) Instituţiile de asistenta socialã înfiinţate anterior intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe îşi vor elabora regulamentul propriu de organizare şi funcţionare prevãzut la art. 16 alin. (2), în termen de 45 de zile de la data intrãrii în vigoare a acesteia.
ART. 59
Furnizorii de servicii sociale pot organiza, în condiţiile legii, activitãţi de formare pentru personalul propriu, precum şi pentru personalul care activeazã în cadrul altor instituţii sau organisme cu atribuţii în domeniul serviciilor sociale.
ART. 60
Prezenta ordonanta intra în vigoare la data de 1 ianuarie 2004.
ART. 61
În termen de 90 de zile de la data publicãrii prezentei ordonanţe în Monitorul Oficial al României, Partea I, Ministerul Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei împreunã cu ministerele şi celelalte organe ale administraţiei publice centrale care au atribuţii în aplicarea mãsurilor stabilite prin prezenta ordonanta vor elabora normele metodologice de aplicare a prevederilor acesteia, care se aproba prin hotãrâre a Guvernului.

PRIM-MINISTRU
ADRIAN NASTASE

Contrasemneazã:
---------------
Ministrul muncii,
solidaritãţii sociale şi familiei,
Elena Dumitru

Ministrul sãnãtãţii,
Mircea Beuran

Ministrul administraţiei şi internelor,
Ioan Rus

Ministrul delegat pentru
administraţia publica,
Gabriel Oprea

p. Ministrul finanţelor publice,
Gheorghe Gherghina,
secretar de stat

Bucureşti, 28 august 2003.
Nr. 68.
--------------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016