ORDONANTA nr. 61 din 29 august 2002 (*republicata*) privind colectarea creantelor bugetare*)

────────────
    *) Republicatã în temeiul <>art. XIV lit. i) din Ordonanţa Guvernului nr. 36/2003  privind corelarea unor dispoziţii din legislaţia financiar-fiscalã, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 232/2003 .
    <>Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002  a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 30 august 2002, a fost aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 79/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 26 martie 2003, şi a mai fost modificatã prin:
    - <>Ordonanţa Guvernului nr. 39/2003  privind procedurile de administrare a creanţelor bugetelor locale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 2 februarie 2003, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 358/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 23 iulie 2003;
    - <>Legea nr. 232/2003  pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 36/2003  privind corelarea unor dispoziţii din legislaţia financiar-fiscalã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 373 din 31 mai 2003.
    Conform <>art. 219 alin. (2) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 39/2003 , la data de 1 iulie 2003 s-au abrogat orice prevederi referitoare la autoritãţile administraţiei publice locale, la compartimentele/organele de specialitate ale acestora şi la bugetele locale din <>Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 .

    TITLUL I
    Dispoziţii generale

     CAP. I
    Obiectul colectãrii creanţelor bugetare

     ART. 1
    In sensul prezentei ordonanţe, activitatea de colectare consta în exercitarea funcţiei administrative care conduce la stingerea creanţelor bugetare şi a creanţelor debitorului, reprezentând sume de rambursat sau de restituit de la buget, şi este reglementatã de prezenta ordonanţa şi de actele normative emise în aplicarea acesteia.
     ART. 2
    Stingerea creanţelor bugetare se realizeazã prin plata voluntara efectuatã de cãtre debitor, prin executare silitã ori prin alte modalitãţi întreprinse de cãtre creditorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe.
     ART. 3
    Constituie obiect al colectãrii creanţele bugetare provenind din impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi alte venituri bugetare, precum şi accesoriile acestora, respectiv dobânzi, penalitãţi şi penalitãţi de întârziere.
     ART. 4
    Titlul de creanţa este actul prin care, potrivit legii, se stabileşte şi se individualizeazã obligaţia de plata privind creanţele bugetare prevãzute la art. 3, întocmit de organele de specialitate sau de persoanele împuternicite potrivit legii, dupã cum urmeazã:
    a) actul/documentul de impunere pentru obligaţiile bugetare provenite din impozite, taxe şi contribuţii, care se emite de cãtre organele de specialitate pe baza declaraţiilor depuse de contribuabili, sau alte documente privind materia impozabilã;
    b) declaraţia sau documentul întocmit de plãtitor prin care declara impozitul, taxa, contribuţia ori alte venituri bugetare, în cazul obligaţiilor bugetare care se stabilesc de cãtre acesta, potrivit legii;
    c) documentul care cuprinde rezultatele controlului ulterior efectuat de organele abilitate de lege în acest scop pentru diferenţele constatate între obligaţiile de plata determinate de plãtitor şi cele legal datorate, inclusiv dobânzile şi penalitãţile de întârziere, precum şi alte penalitãţi stabilite conform legii cu privire la impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri bugetare;
    d) declaraţia vamalã pentru obligaţiile de plata în vama;
    e) documentul de plata sau actul pe care s-au anulat, conform legii, timbrele mobile fiscale pentru obligaţiile bugetare, reprezentând taxe pentru prestarea unor servicii sau taxe de timbru;
    f) procesul-verbal de constatare a contravenţiei, întocmit de organul prevãzut de lege, pentru obligaţiile privind plata amenzilor contravenţionale;
    g) ordonanţa procurorului, încheierea sau dispozitivul hotãrârii instanţei judecãtoreşti ori un extras certificat, întocmit în baza acestor acte în cazul amenzilor, al cheltuielilor judiciare şi al altor creanţe bugetare stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanta judecãtoreascã;
    h) procesul-verbal sau documentul prin care se stabileşte şi se individualizeazã suma de plata, pentru obligaţii bugetare reprezentând dobânzi, penalitãţi de întârziere şi penalitãţi, stabilite de organele competente pe baza evidentelor proprii;
    i) decizia emisã de organul competent în cazul soluţionãrii unei cai administrative de atac sau hotãrârea judecãtoreascã definitiva şi irevocabilã prin care se stabileşte obligaţia la plata creanţelor bugetare;
    j) alte documente emise de organele competente, prin care se constata şi se individualizeazã creanţe bugetare.

     CAP. II
    Autoritãţi competente

     ART. 5
    Sunt competente sa gestioneze colectarea creanţelor bugetare autoritãţile administraţiei publice centrale sau unitãţile teritoriale ale acestora, dupã caz, autoritãţile administraţiei publice locale ori alte instituţii publice abilitate sa administreze veniturile bugetare.

     CAP. III
    Obligaţia şi rãspunderea la plata

     ART. 6
    (1) Plãtitor al obligaţiei bugetare este debitorul sau persoana care, în numele debitorului, conform legii, are obligaţia de a plati sau de a retine şi de a plati, dupã caz, impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi alte venituri bugetare.
    (2) Pentru persoanele juridice cu sediul în România care au sucursale si/sau puncte de lucru, plãtitor de obligaţii bugetare este persoana juridicã atât pentru activitatea proprie, cat şi în numele sucursalelor si/sau al punctelor de lucru, dupã caz, cu excepţia impozitului pe venitul din salarii, pentru plata cãruia persoana juridicã poate imputernici sucursalele si/sau punctele de lucru.
    (3) Pentru sucursale si/sau puncte de lucru cu activitate în România, care aparţin unei persoane juridice cu sediul în strãinãtate, plãtitor de impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi alte venituri bugetare, precum şi accesorii ale acestora este sucursala si/sau punctul de lucru, dupã caz.
     ART. 7
    (1) In cazul în care obligaţia bugetarã nu a fost achitatã de debitor, sunt obligaţi la plata sumei datorate, dupã caz, în condiţiile legii, urmãtorii:
    a) moştenitorul care a acceptat succesiunea debitorului decedat;
    b) cel care preia, în tot sau în parte, drepturile şi obligaţiile debitorului supus divizãrii, fuziunii ori reorganizãrii judiciare, dupã caz;
    c) persoana cãreia i s-a stabilit rãspunderea în conformitate cu prevederile legale referitoare la faliment;
    d) persoana care îşi asuma obligaţia de plata a debitorului, printr-un angajament de plata sau printr-un alt act încheiat în forma autenticã, cu asigurarea unei garanţii reale la nivelul obligaţiei de plata;
    e) alte persoane, în condiţiile legii.
    (2) Pentru obligaţiile bugetare restante ale debitorului declarat insolvabil în condiţiile prezentei ordonanţe rãspund solidar cu acesta urmãtoarele persoane:
    a) persoanele fizice sau juridice care, în cei 3 ani anteriori datei declarãrii insolvabilitatii, cu rea-credinţa, cumpãra sau dobândesc în alt mod active de la debitorii care îşi provoacã astfel insolvabilitatea;
    b) administratorii, asociaţii, acţionarii şi orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrãinarea sau ascunderea cu rea-credinţa, sub orice forma, a bunurilor mobile şi imobile proprietatea acesteia ori prin nedeclararea schimbãrii sediului social.
    (3) Pentru obligaţiile bugetare restante ale societãţii comerciale debitoare rãspund solidar administratorii, directorii şi persoanele care exercita sau au exercitat administrarea şi conducerea societãţii şi care:
    a) au determinat, cu rea-credinţa, acumularea de obligaţii bugetare restante pe o perioada de 12 luni într-un interval de 2 ani consecutivi;
    b) au sustras bunurile debitorului de la executarea silitã.
    (4) Rãspunderea asociaţilor şi acţionarilor la societãţile comerciale debitoare se stabileşte potrivit <>Legii nr. 31/1990  privind societãţile comerciale, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
     ART. 8
    Rãspunderea prevãzutã la art. 7 alin. (2) şi (3) se stabileşte în conformitate cu procedura prevãzutã de prezenta ordonanţa pentru obligaţiile bugetare datorate şi neachitate dupã data de 1 ianuarie 2003.

     CAP. IV
    Termen de plata

     ART. 9
    (1) Obligatiiile bugetare sunt scadente la termenele prevãzute în actele normative care le reglementeazã.
    (2) Pentru obligaţiile bugetare care nu au prevãzute termene scadente conform alin. (1) Ministerul Finanţelor Publice este abilitat sa stabileascã aceste termene.
     ART. 10
    (1) Pentru diferenţele de obligaţii bugetare stabilite prin actele de control sau obligaţiile bugetare stabilite prin procesul-verbal de calcul al dobânzilor şi penalitãţilor de întârziere pe baza evidentei pe plãtitori, termenul de plata se stabileşte în funcţie de data comunicãrii acestora, astfel:
    a) dacã data comunicãrii este cuprinsã în intervalul 1-15 din luna, termenul de plata este pana la data de 5 a lunii urmãtoare;
    b) dacã data comunicãrii este cuprinsã în intervalul 16-31 din luna, termenul de plata este pana la data de 20 a lunii urmãtoare.
    (2) Actele de control prin care s-au stabilit diferenţe de obligaţii bugetare conform alin. (1) constituie şi înştiinţare de plata de la data semnãrii lor de cãtre debitor ori de la data comunicãrii, dupã caz, conform legii.
    (3) Exercitarea de cãtre plãtitori a cãilor de atac la organele competente ale creditorilor bugetari, cu privire la stabilirea obligaţiilor bugetare, nu suspenda obligaţia acestora de plata. La cererea debitorului şi ţinând seama de motivele invocate de acesta, autoritãţile administraţiei publice, prin organul competent în soluţionarea contestaţiilor, vor dispune suspendarea obligaţiei de plata a creanţelor bugetare, pana la soluţionarea contestaţiei, cu constituirea unei garanţii la nivelul sumei contestate.
    (4) Garanţia prevãzutã la alin. (3) poate fi sub forma de scrisoare de garanţie bancarã, gaj ori ipoteca, precum şi orice alta forma de garanţie prevãzutã de lege. Garanţia se restituie sau se ridica, dupã caz, de cãtre organele competente numai în cazul în care contestaţia a fost admisã.
    (5) Pentru obligaţiile bugetare restante eşalonate sau amânate la plata, conform legii, precum şi pentru dobânzile datorate pe perioada eşalonãrii, respectiv amânãrii, termenele de plata se stabilesc în documentul prin care se acorda înlesnirea la plata.
     ART. 11
    In cazul în care termenul de plata al obligaţiei bugetare expira într-o zi nelucrãtoare, acesta se prelungeşte pana în ziua lucrãtoare imediat urmãtoare.

     CAP. V
    Accesoriile creanţelor bugetare

    SECŢIUNEA 1
    Dobânzi şi penalitãţi de întârziere

     ART. 12
    Pentru neachitarea la termenul scadent a obligaţiilor bugetare debitorii datoreazã dobânzi şi penalitãţi de întârziere. Dobânzile şi penalitãţile de întârziere datorate sunt cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil.
     ART. 13
    (1) Dobânzile se calculeazã pentru fiecare zi, începând cu ziua imediat urmãtoare scadentei obligaţiei bugetare şi pana la data stingerii sumei datorate inclusiv.
    (2) Pentru diferenţele de obligaţii bugetare, stabilite de organele competente, dobânzile se datoreazã începând cu ziua imediat urmãtoare scadentei obligaţiei bugetare, la care s-a stabilit diferenţa, pana la data stingerii acesteia inclusiv.
    (3) Pentru sumele stinse prin compensare, dobânzile şi penalitãţile de orice fel se calculeazã pana la data înregistrãrii cererii de compensare la organul competent.
    (4) Dobânzile prevãzute la alin. (1) se datoreazã şi pe perioada pentru care au fost acordate amânãri sau eşalonãri la plata obligaţiilor bugetare restante.
    (5) Pentru obligaţiile bugetare stinse prin executare silitã dobânzile se calculeazã pana la data întocmirii procesuluiverbal de distribuire prevãzut la art. 122. In cazul plãţii preţului în rate dobânzile se calculeazã pana la data întocmirii procesului-verbal de distribuire a avansului, iar pentru suma rãmasã de plata dobânda este datoratã de cãtre cumpãrãtor.
    (6) Modul de calcul al dobânzilor aferente sumelor reprezentând eventuale diferenţe între impozitul pe profit plãtit la data de 25 ianuarie a anului urmãtor celui de impunere şi impozitul pe profit datorat conform declaraţiei de impunere întocmite pe baza situaţiei financiare anuale va fi reglementat prin norme metodologice aprobate prin ordin al ministrului finanţelor publice.
    (7) Pentru obligaţiile bugetare neplãtite la scadenta de persoane fizice, reprezentând impozitul pe venitul global, se datoreazã dobânzi dupã cum urmeazã:
    a) pentru anul fiscal de impunere dobânzile pentru plãţile anticipate neefectuate în termen se calculeazã pana la data plãţii debitului, în cazul în care acesta este plãtit în cursul anului de impunere, şi pana la data de 31 decembrie, pentru plãţile anticipate neachitate pana la finele anului de impunere;
    b) dobânzile pentru sumele neachitate, înscrise în deciziile de plati anticipate cu titlu de impozit pentru anul precedent, se calculeazã începând cu data de 1 ianuarie a anului urmãtor pana la data stingerii acestora prin orice modalitate, inclusiv;
    c) în cazul în care impozitul pe venit din decizia de impunere anuala este inferior sumei datorate cu titlu de plati anticipate, dobânzile se recalculeazã, începând cu data de 1 ianuarie a anului urmãtor celui de impunere, asupra soldului neachitat din plãţile anticipate la data de 31 decembrie a anului de impunere, diminuat cu impozitul de regularizare "de scãzut" rezultat din decizia de impunere anuala.
    (8) Nu se datoreazã dobânzi pentru sumele datorate cu titlu de amenzi, dobânzi, penalitãţi de întârziere, penalitãţi de orice fel, stabilite potrivit legii.
     ART. 14
    (1) Plata cu întârziere a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor obligaţii bugetare, cu excepţia dobânzilor, penalitãţilor de orice fel şi a amenzilor, se sancţioneazã cu o penalitate de întârziere de 0,5% pentru fiecare luna si/sau pentru fiecare fracţiune de luna de întârziere, începând cu data de întâi a lunii urmãtoare celei în care acestea aveau termen de plata. Penalitatea de întârziere nu înlãtura obligaţia de plata a dobânzilor si/sau a penalitãţilor.
    (2) Pentru situaţiile prevãzute la art. 13 alin. (6) şi (7) penalitãţilor de întârziere li se aplica regimul stabilit pentru dobânzi.
    (3) Penalitatea de întârziere se datoreazã pana la data începerii procedurii de executare silitã.
    (4) In cazul în care s-au acordat înlesniri la plata obligaţiilor bugetare, penalitatea de întârziere se datoreazã pana la data intrãrii în vigoare a documentului prin care se acorda aceste înlesniri. Nerespectarea înlesnirilor la plata, asa cum au fost acordate, conduce la calculul penalitãţilor de întârziere de la data încetãrii valabilitãţii acestora, conform legii.
     ART. 15
    (1) Pentru obligaţiile bugetare ale debitorului declarat insolvabil dobânzile se calculeazã pana la data încheierii procesului-verbal de constatare a insolvabilitatii.
    (2) Pentru obligaţiile bugetare neplãtite la termen atât înainte, cat şi dupã deschiderea procedurii de reorganizare judiciarã se datoreazã dobânzi şi penalitãţi de întârziere pana la data deschiderii procedurii de faliment, dacã aceasta a fost declansata înainte de începerea procedurii de executare silitã.
     ART. 16
    (1) Nivelul dobânzii se stabileşte prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finanţelor Publice, corelat cu nivelul dobânzii de referinţa a Bãncii Naţionale a României, o data pe an, în luna decembrie pentru anul urmãtor sau în cursul anului, dacã aceasta se modifica cu peste 5 puncte procentuale.
    (2) Cota penalitãţilor de întârziere se poate modifica anual prin legea bugetului de stat.

    SECŢIUNEA a 2-a
    Alte penalitãţi

     ART. 17
    (1) Nevirarea, în termen de 30 de zile de la data scadentei, a sumelor datorate cu titlu de obligaţii bugetare calculate şi reţinute la sursa atrage sancţionarea cu o penalitate de 10% din aceste sume a celui obligat sa facã, potrivit legii, reţinerea şi virarea sumelor.
    (2) Penalitatea prevãzutã la alin. (1) se aplica şi plãtitorilor de venituri realizate în România de cãtre persoanele fizice şi juridice, în cazul în care nu au reţinut impozitul datorat, potrivit legii, de cãtre aceste persoane.
     ART. 18
    Sancţiunea prevãzutã la art. 17 se aplica de cãtre organele competente, o singura data pentru aceeaşi suma reţinutã şi nevirata, respectiv neretinuta, iar aceasta nu înlãtura obligaţia de plata a dobânzilor şi a penalitãţilor de întârziere, conform legii.

    SECŢIUNEA a 3-a
    Dobânzi pentru sumele de rambursat sau de restituit de la buget

     ART. 19
    (1) Pentru sumele de restituit de la buget plãtitorii au dreptul la dobânda dupã expirarea unui termen de 30 de zile de la data depunerii la organul competent a cererii de restituire sau de compensare, dupã caz, cu excepţia sumelor provenite din impozitul pe venit.
    (2) In cazul în care cererea de compensare sau restituire, dupã caz, precum şi documentaţia anexatã care sta la baza acesteia, depuse de plãtitor, sunt incomplete şi nu îndeplinesc condiţiile prevãzute de reglementãrile legale în materie, termenul de 30 de zile curge de la data prezentãrii de cãtre acesta a documentaţiei complete.
    (3) Pentru sumele de rambursat aferente operaţiunilor efectuate începând cu data de 1 ianuarie 2003, pentru care, potrivit reglementãrilor legale în materie, nu se face control anticipat, plãtitorii au dreptul la dobânda dupã expirarea unui termen de 30 de zile de la data depunerii cererii de restituire.
    (4) Nivelul dobânzii prevãzute la alin. (1) este egal cu nivelul dobânzii prevãzute la art. 16 alin. (1). Dobânda se calculeazã şi se plãteşte numai în lei şi se suporta din acelaşi buget şi acelaşi venit bugetar din care trebuie sa se restituie, sa se ramburseze ori sa se compenseze, dupã caz, sumele solicitate de cãtre plãtitori.
    (5) Veniturile din dobânzile prevãzute la alin. (1) sunt coniderate venituri neimpozabile la calculul profitului impozabil.

    TITLUL II
    Modalitãţi de stingere a obligaţiilor bugetare

     CAP. I
    Dispoziţii comune

     ART. 20
    Obligaţiile de plata datorate de debitori, atât cele principale, cat şi cele accesorii acestora, cum sunt dobânzile, penalitãţile de întârziere şi penalitãţile, se calculeazã şi se plãtesc în lei.
     ART. 21
    Creanţele bugetare se sting prin plata, compensare, executare silitã, prescripţie, precum şi prin alte modalitãţi prevãzute de prezenta ordonanţa.

     CAP. II
    Plata

    SECŢIUNEA 1
    Mijloace de plata

     ART. 22
    (1) Plata obligaţiilor bugetare se efectueazã de cãtre debitori, distinct, pe fiecare impozit, taxa, contribuţie sau alte venituri bugetare, inclusiv dobânzi şi penalitãţi de orice fel, în urmãtoarea ordine:
    a) obligaţii bugetare cu termene de plata în anul curent;
    b) obligaţii bugetare reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri bugetare datorate şi neachitate la data de 31 decembrie a anului precedent, în ordinea vechimii, pana la stingerea integrala a acestora;
    c) dobânzi, penalitãţi de întârziere şi alte penalitãţi aferente obligaţiilor bugetare prevãzute la lit. b);
    d) obligaţii bugetare cu termene de plata viitoare.
    (2) In situaţia în care debitorul nu efectueazã plata obligaţiilor bugetare, conform prevederilor alin. (1), creditorul bugetar va proceda la stingerea obligaţiilor bugetare pe care le administreazã, în conformitate cu ordinea de plata reglementatã de prezenta ordonanţa, şi va înştiinţa despre aceasta debitorul în termen de 10 zile de la data efectuãrii stingerii.
     ART. 23
    (1) Plata obligaţiei bugetare se face prin decontare bancarã, mandat poştal, în numerar sau prin anulare de timbre mobile, la termenele stabilite potrivit dispoziţiilor legale.
    (2) Ministerul Finanţelor Publice împreunã cu Banca Naţionala a României stabilesc de comun acord mijloacele de plata autorizate care vor fi utilizate pentru plata obligaţiilor bugetare prin decontare bancarã.

    SECŢIUNEA a 2-a
    Data plãţii

     ART. 24
    (1) In cazul plãţilor în numerar obligaţia bugetarã se considera plãtitã la data înscrisã în documentul de plata eliberat de organele sau persoanele abilitate ale creditorilor bugetari.
    (2) In cazul plãţii efectuate prin decontare bancarã sau prin mandat poştal pentru obligaţiile bugetare cu termen de plata fix sau stabilit sub forma de interval, obligaţia bugetarã se considera plãtitã la data creditãrii contului bugetar corespunzãtor. In înţelesul acestei prevederi, contul bugetar corespunzãtor este contul curent general al trezoreriei statului, deschis la Banca Naţionala a României.
    (3) Nedecontarea de cãtre unitãţile bancare a sumelor cuvenite bugetului, în termen de 48 de ore de la data debitãrii contului titularului, atrage pentru banca prestatoare dobânzi şi penalitãţi la nivelul celor prevãzute la art. 14 alin. (1), art. 16 şi art. 17 alin. (1), în favoarea titularului de cont.
    (4) In cazul plãţilor efectuate prin decontare bancarã pentru obligaţiile bugetare datorate în vama cu ocazia operaţiunii de vamuire, obligaţia bugetarã se considera plãtitã la data la care bãncile debiteazã contul plãtitorului pe baza instrumentelor de decontare specifice, confirmate prin ştampila şi semnãtura autorizata a acestora.

     CAP. III
    Compensarea

     ART. 25
    Prin compensare se sting creanţele bugetare cu creanţele debitorului, reprezentând sume de rambursat sau de restituit de la buget, prevãzute la art. 3, pana la concurenta celei mai mici sume, când ambele pãrţi dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cat şi cea de debitor al aceluiaşi buget.
     ART. 26
    (1) Compensarea obligaţiilor bugetare datorate de debitor cu creanţele acestuia se face de autoritatea competenta, la cererea debitorului, în termen de 30 de zile sau din oficiu.
    (2) Compensarea se va efectua cu obligaţii bugetare datorate aceluiaşi creditor bugetar, indiferent de natura lor.
    (3) Organul competent va înştiinţa în scris debitorul despre mãsura compensãrii luate potrivit alin. (1), în termen de 7 zile de la data efectuãrii operaţiunii.
     ART. 27
    Compensarea se efectueazã dupã cum urmeazã:
    a) cu obligaţii bugetare cu termene de plata în anul curent;
    b) cu obligaţii bugetare reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri bugetare datorate şi neachitate la data de 31 decembrie a anului precedent, în ordinea vechimii, pana la stingerea integrala a acestora;
    c) cu dobânzi, penalitãţi de întârziere şi alte penalitãţi aferente obligaţiilor bugetare prevãzute la lit. b);
    d) cu obligaţii bugetare cu termene de plata viitoare, numai la cererea plãtitorului.

     CAP. IV
    Înlesniri la plata obligaţiilor bugetare

     ART. 28
    (1) La cererea temeinic justificatã a debitorilor, persoane juridice sau fizice, creditorii bugetari vor acorda, pentru obligaţiile bugetare restante pe care le administreazã, urmãtoarele înlesniri la plata:
    a) eşalonãri la plata impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor obligaţii bugetare;
    b) amânãri la plata impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor obligaţii bugetare;
    c) eşalonãri la plata dobânzilor si/sau a penalitãţilor de orice fel;
    d) amânãri si/sau scutiri ori amânãri si/sau reduceri de dobânzi si/sau penalitãţi de întârziere;
    e) scutiri sau reduceri de impozite şi taxe, în condiţiile legii.
    (2) Procedura de acordare a înlesnirilor la plata se stabileşte prin legi speciale.
     ART. 29
    (1) Pentru acordarea înlesnirilor la plata creditorii bugetari vor cere debitorilor constituirea de garanţii.
    (2) Pentru obligaţiile bugetare datorate şi neachitate dupã data de 1 ianuarie 2003 garanţia este de 100% din totalul creanţei pentru care s-a acordat înlesnirea şi poate fi sub forma de scrisoare de garanţie bancarã, gaj ori ipoteca, precum şi orice alta forma de garanţie prevãzutã de lege.

     CAP. V
    Înştiinţarea de plata

     ART. 30
    (1) Dacã debitorul nu si-a plãtit obligaţiile bugetare ori acestea nu au fost stinse în alt mod, potrivit dispoziţiilor prezentului titlu, organul de executare ii va transmite o înştiinţare de plata, prin care i se notifica acestuia suma datoratã.
    (2) In termen de 15 zile de la data comunicãrii înştiinţãrii de plata debitorul urmeazã sa îşi plãteascã obligaţiile restante sau sa facã dovada stingerii acestora.
    (3) Înştiinţarea de plata este act premergãtor executãrii silite.

    TITLUL III
    Mãsuri asiguratorii

     ART. 31
    Mãsurile asiguratorii prevãzute în prezentul titlu se dispun şi se aduc la îndeplinire prin procedura administrativã de cãtre creditorii bugetari.
     ART. 32
    Se vor dispune mãsuri asiguratorii de cãtre creditorii bugetari, înaintea începerii procedurii de executare silitã, atunci când exista pericolul ca debitorul sa se sustragã de la urmãrire sau sa îşi ascundã ori sa îşi risipeascã averea/patrimoniul.
     ART. 33
    Creditorul bugetar poate dispune prin procedura administrativã, prin decizie motivatã, poprirea asiguratorie asupra veniturilor si/sau sechestrul asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile, proprietatea debitorului, dupã caz, oriunde s-ar afla.
     ART. 34
    Mãsurile asiguratorii dispuse potrivit art. 33, precum şi cele dispuse de instanţele judecãtoreşti sau de alte organe competente se aduc la îndeplinire în conformitate cu dispoziţiile referitoare la executarea silitã, care se aplica în mod corespunzãtor.
     ART. 35
    Mãsurile asiguratorii vor fi ridicate, prin decizie motivatã, de cãtre creditorii bugetari când au încetat motivele pentru care au fost dispuse.
     ART. 36
    Mãsurile asiguratorii dispuse atât de creditorii bugetari, cat şi de instanţele judecãtoreşti ori de alte organe competente, dacã nu au fost desfiinţate în condiţiile legii, rãmân valabile pe toatã perioada executãrii silite, fãrã îndeplinirea altor formalitãţi.
     ART. 37
    (1) In cazul înfiinţãrii sechestrului asigurator asupra bunurilor imobile, un exemplar al procesului-verbal întocmit de organul de executare se comunica pentru înscriere Biroului de carte funciarã.
    (2) Înscrierea face opozabil sechestrul tuturor acelora care, dupã înscriere, vor dobândi vreun drept asupra imobilului respectiv. Actele de dispoziţie ce ar interveni ulterior înscrierii prevãzute la alin. (1) sunt lovite de nulitate absolutã.
     ART. 38
    Dacã valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acoperã integral creanţa bugetarã, mãsurile asiguratorii pot fi înfiinţate şi asupra bunurilor deţinute de cãtre debitor în proprietate comuna cu terţe persoane, pentru cota-parte deţinuta de acesta.
     ART. 39
    Impotriva actelor prin care se dispun şi se aduc la îndeplinire mãsurile asiguratorii cel interesat poate face contestaţie în conformitate cu prevederile art. 124.

    TITLUL IV
    Executarea silitã

     CAP. I
    Dispoziţii comune
     ART. 40
    (1) In cazul în care debitorul nu îşi plãteşte de bunãvoie obligaţiile bugetare datorate, organele de executare silitã, pentru stingerea acestora, vor proceda la acţiuni de executare silitã, potrivit prezentei ordonanţe.
    (2) Executarea silitã a creanţelor bugetare nu se perimeaza.
    (3) Executarea silitã se desfãşoarã pana la stingerea creanţelor bugetare înscrise în titlul executoriu, inclusiv a dobânzilor, penalitãţilor de întârziere şi altor penalitãţi ori a altor sume, datorate sau acordate potrivit legii prin acesta, precum şi a cheltuielilor de executare.
    (4) In cazul în care prin titlul executoriu sunt prevãzute, dupã caz, dobânzi, penalitãţi de întârziere, penalitãţi sau alte sume, fãrã sa fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de cãtre organul de executare şi consemnate într-un proces-verbal care constituie titlu executoriu.
     ART. 41
    (1) Executarea silitã începe prin comunicarea unei somaţii în care i se notifica debitorului ca are obligaţia sa efectueze plata sumelor datorate în termen de 15 zile sau sa facã dovada stingerii obligaţiei bugetare, în caz contrar aplicându-se modalitãţile de executare silitã prevãzute de prezenta ordonanţa. Somaţia este însoţitã de o copie certificatã de pe titlul executoriu.
    (2) Somaţia cuprinde: organul de executare emitent; datele de identificare ale debitorului; data emiterii; numãrul dosarului de executare; suma pentru care se începe executarea silitã; termenul în care cel somat urmeazã sa plãteascã obligaţia prevãzutã în titlul executoriu, precum şi indicarea consecinţelor nerespectãrii acesteia; semnãtura şi ştampila organului de executare.
    (3) Somaţia este obligatorie şi se comunica debitorului dupã cum urmeazã:
    a) prin posta, la domiciliul sau la sediul debitorului, dupã caz, cu scrisoare recomandatã cu confirmare de primire;
    b) prin executorii bugetari, potrivit dispoziţiilor Codului de procedura civilã privind comunicarea citaţiilor şi a altor acte de procedura, care se aplica în mod corespunzãtor;
    c) prin prezentarea celui somat şi primirea somaţiei de cãtre acesta sub semnãtura, ca urmare a înştiinţãrii prin alte mijloace, cum sunt fax, telefon, e-mail, dacã se asigura transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia.
    (4) In cazul în care debitorii refuza primirea somaţiei sau se constata lipsa oricãrei persoane la domiciliul sau la sediul social declarat al acestora, comunicarea somaţiei se face prin publicarea unui anunţ în cotidiene locale ori centrale sau în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, în care se menţioneazã ca a fost emisã somaţia pe numele debitorului şi ca acesta este invitat sa plãteascã în termen de 15 zile suma datoratã. Dupã publicarea anunţului toate actele întocmite în cadrul procedurii de executare silitã sunt opozabile debitorului.
    (5) Dovada comunicãrii somaţiei potrivit alin. (3) se va înscrie de îndatã în evidentele organului de executare şi va fi pastrata la dosarul de executare.
     ART. 42
    (1) Executarea silitã se poate întinde asupra tuturor veniturilor şi bunurilor proprietate a debitorului, urmaribile potrivit legii, iar valorificarea acestora se efectueazã numai în mãsura necesarã pentru realizarea creanţelor bugetare şi a cheltuielilor de executare.
    (2) Bunurile supuse unui regim special de circulaţie pot fi urmãrite numai cu respectarea condiţiilor prevãzute de lege.
     ART. 43
    (1) Prin sechestrul aplicat asupra bunurilor mobile creditorul bugetar dobândeşte un drept de gaj, iar prin cel aplicat asupra bunurilor imobile creditorul bugetar dobândeşte un drept de ipoteca.
    (2) Dreptul de ipoteca conferã creditorului bugetar în raport cu alţi creditori aceleaşi drepturi ca şi dreptul de ipoteca, în sensul prevederilor dreptului comun.
    (3) Fata de terţi, inclusiv fata de stat, o garanţie realã şi celelalte sarcini reale asupra bunurilor au un grad de prioritate care se stabileşte de la momentul în care acestea au fost fãcute publice prin oricare dintre metodele prevãzute de <>Legea nr. 99/1999  privind unele mãsuri pentru accelerarea reformei economice, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
    (4) Garanţiile reale şi celelalte sarcini reale asupra bunurilor, prevãzute la alin. (3), sunt cele care intra sub incidenta titlului VI din <>Legea nr. 99/1999 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi a Codului civil.
     ART. 44
    (1) Procedura de executare silitã se efectueazã din oficiu si, o data începutã, se poate suspenda, întrerupe sau poate înceta numai în cazurile şi sub forma prevãzute de prezenta ordonanţa.
    (2) Executarea silitã se suspenda:
    a) când suspendarea a fost dispusã de instanta sau de creditorul bugetar;
    b) de la data comunicãrii aprobãrii înlesnirii la plata;
    c) în alte cazuri prevãzute de lege.
    (3) Executarea silitã se întrerupe:
    a) la data declarãrii stãrii de insolvabilitate a debitorului;
    b) în alte cazuri prevãzute de lege.
    (4) Executarea silitã înceteazã dacã:
    a) s-au stins integral creanţele bugetare prevãzute în titlul executoriu, inclusiv dobânzile, penalitãţile de orice fel, cheltuielile de executare, precum şi orice alte sume stabilite în sarcina debitorului, potrivit legii;
    b) a fost desfiinţat titlul executoriu;
    c) în alte cazuri prevãzute de lege.
     ART. 45
    De la data comunicãrii aprobãrii, pentru obligaţiile bugetare pentru care s-au aprobat înlesniri la plata, executarea silitã nu se porneşte sau nu se continua, dupã caz.
     ART. 46
    Înlesnirile la plata se acorda atât înaintea începerii executãrii silite, cat şi în timpul efectuãrii acesteia.

    SECŢIUNEA 1
    Titlul executoriu

     ART. 47
    (1) Executarea silitã a creanţelor bugetare se efectueazã numai în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prezentei ordonanţe de organul de executare competent în a cãrui raza teritorialã îşi are sediul sau domiciliul debitorul, persoana fizica sau juridicã, ori unde acesta este luat în evidenta fiscalã.
    (2) Actul emis potrivit alin. (1), în cuprinsul cãruia s-a înscris creanţa bugetarã, denumit titlu executoriu, va conţine: antetul organului emitent; numele şi prenumele sau denumirea debitorului, codul unic de înregistrare si/sau codul numeric personal, domiciliul sau sediul acestuia, precum şi orice alte date de identificare; cuantumul şi natura sumelor datorate şi neachitate; temeiul legal al puterii executorii a titlului; data întocmirii titlului, ştampila şi semnãtura organului de executare.
    (3) Pentru debitorii obligaţi în mod solidar la plata creanţelor bugetare se va întocmi un singur titlu executoriu.
     ART. 48
    (1) Titlurile executorii emise de alte organe competente, care privesc creanţe bugetare, se transmit în termen de cel mult 30 de zile de la emitere, spre executare silitã, potrivit legii, organelor prevãzute la art. 49.
    (2) In cazul în care titlurile executorii emise de alte organe decât cele prevãzute la art. 47 alin. (1) nu cuprind unul dintre urmãtoarele elemente: numele şi prenumele sau denumirea debitorului, codul numeric personal, codul unic de înregistrare, domiciliul sau sediul, cuantumul sumei datorate, temeiul legal, semnãtura organului care l-a emis şi dovada comunicãrii acestora, organul de executare va restitui de îndatã titlurile executorii organelor emitente.
    (3) In cazul în care titlul executoriu i-a fost transmis spre executare de cãtre un alt organ, organul de executare ii va confirma primirea, în termen de 30 de zile.

    SECŢIUNEA a 2-a
    Organe de executare. Competente

     ART. 49
    (1) Creditorii bugetari care administreazã creanţele bugetare, prin organele proprii, centrale sau teritoriale, dupã caz, ori cele ale administraţiei publice locale, sunt abilitaţi sa aducã la îndeplinire mãsurile asiguratorii şi sa efectueze procedura de executare silitã prevãzutã de prezenta ordonanţa.
    (2) Creanţele bugetare care se încaseazã, se administreazã, se contabilizeaza şi se utilizeazã de instituţiile publice, provenite din venituri proprii, precum şi cele rezultate din raporturi juridice contractuale se executa prin organe proprii, acestea fiind abilitate sa aducã la îndeplinire mãsurile asiguratorii şi sa efectueze procedura de executare silitã, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe.
    (3) Organele prevãzute la alin. (1) şi (2) sunt denumite în continuare organe de executare.
    (4) In cazul în care instituţiile publice transmit titluri executorii privind venituri proprii spre executare silitã organelor Ministerului Finanţelor Publice, sumele astfel realizate se fac venit la bugetul de stat.
     ART. 50
    (1) Persoanele din cadrul organelor de executare abilitate sa aducã la îndeplinire mãsurile asiguratorii şi sa efectueze procedura de executare silitã, potrivit prezentei ordonanţe, sunt denumite executori bugetari.
    (2) Executorii bugetari îndeplinesc o funcţie ce implica exerciţiul autoritãţii de stat pe timpul exercitãrii atribuţiilor ce le revin potrivit prezentei ordonanţe.
    (3) Executorul bugetar este împuternicit în fata debitorului sau a terţilor prin legitimatie de executor bugetar şi delegaţie în cauza.
     ART. 51
    (1) Pentru efectuarea procedurii de executare silitã este competent organul de executare în a cãrui raza teritorialã se gãsesc bunurile urmaribile, coordonarea întregii executãri revenind organului în a cãrui raza teritorialã îşi are sediul sau domiciliul ori unde este luat în evidenta fiscalã debitorul, dupã caz. In cazul în care executarea silitã se face prin poprire, organul de executare coordonator poate proceda la aplicarea acestei mãsuri de executare asupra terţului poprit, indiferent de locul unde îşi are sediul sau domiciliul.
    (2) Atunci când se constata ca exista pericolul evident de înstrãinare, substituire sau de sustragere de la executare silitã a bunurilor şi veniturilor urmaribile ale debitorului, organul de executare coordonator poate proceda la indisponibilizarea şi executarea silitã a acestora, indiferent de locul în care se gãsesc bunurile.
    (3) Organul de executare coordonator va sesiza în scris celelalte organe prevãzute la alin. (1), comunicându-le titlul executoriu în copie certificatã, situaţia debitorului, contul în care se vor vira sumele încasate, precum şi orice alte date utile pentru identificarea debitorului şi a bunurilor ori veniturilor urmaribile.
    (4) Pentru creanţele bugetare administrate de autoritãţile administraţiei publice locale este competent sa efectueze procedura de executare silitã organul de executare în a cãrui raza teritorialã îşi are sediul sau domiciliul ori este luat în evidenta fiscalã debitorul, dupã caz.
     ART. 52
    Când se constata ca domiciliul sau sediul debitorului se afla în raza teritorialã a altui organ de executare, titlul executoriu împreunã cu dosarul executãrii vor fi trimise acestuia, instiintandu-se, dacã este cazul, organul de la care s-a primit titlul executoriu.
     ART. 53
    (1) Organul de executare coordonator, în cazul debitorilor solidari, este cel în a cãrui raza teritorialã îşi are domiciliul sau sediul ori este luat în evidenta fiscalã debitorul despre care exista indicii ca deţine mai multe venituri sau bunuri urmaribile.
    (2) Organul de executare coordonator înscrie în întregime debitul în evidentele sale şi ia mãsuri de executare silitã, comunicând întregul debit fiecãrui organ de executare în a cãrui raza teritorialã domiciliazã sau îşi au sediul ceilalţi codebitori, aplicându-se dispoziţiile art. 51.
    (3) Organele de executare sesizate cãrora li s-a comunicat debitul, dupã înscrierea acestuia într-o evidenta nominalã, vor lua mãsuri de executare silitã şi vor comunica organului de executare coordonator sumele realizate în contul debitorului, în termen de 10 zile de la realizarea acestora.
    (4) Dacã organul de executare coordonator, care tine evidenta întregului debit, constata ca acesta a fost realizat prin actele de executare silitã fãcute de el însuşi şi de celelalte organe sesizate potrivit alin. (3), el este obligat sa ceara în scris acestora din urma sa înceteze de îndatã executarea silitã.
     ART. 54
    (1) Organele de executare au obligaţia de a face demersurile necesare pentru identificarea domiciliului sau sediului debitorului, precum şi a bunurilor şi veniturilor urmaribile ale acestuia.
    (2) Dacã debitorul nu este gãsit la domiciliul sau la sediul cunoscut, organul de executare este obligat sa solicite organelor de poliţie sa facã cercetãri, precum şi sa ceara relaţii de la oficiul registrului comerţului sau de la oricare alta persoana fizica sau juridicã ori de la alte organe competente, în scopul stabilirii locului unde se afla debitorul şi al obţinerii oricãror date deţinute în legãtura cu acesta.
     ART. 55
    (1) La cererea organului de executare bãncile, organele de poliţie, instituţiile care gestioneazã registre publice sau altele asemenea, alte persoane juridice sau persoane fizice care exercita profesii libere, desfãşurate în mod independent în condiţiile legii, sunt obligate sa furnizeze de îndatã în scris datele şi informaţiile solicitate, în vederea aplicãrii procedurii de executare silitã, precum şi pentru luarea altor mãsuri privind stingerea creanţelor bugetare, chiar dacã prin legi speciale se dispune altfel, fãrã perceperea de taxe, tarife, comisioane sau alte sume.
    (2) Organele de executare sunt obligate sa asigure confidenţialitatea informaţiilor primite.
     ART. 56
    Organele de poliţie, jandarmerie şi alţi agenţi ai forţei publice au obligaţia sa dea concursul organelor de executare, la cererea acestora, în îndeplinirea, potrivit legii, a activitãţii de executare silitã.
     ART. 57
    (1) Bãncile sunt obligate sa comunice administraţiei fiscale datele de identificare a conturilor pe care le deschid sau le inchid titularii lor, forma juridicã pe care aceştia o au şi domiciliul sau sediul acestora, dupã caz. Aceasta comunicare se va face în prima jumãtate a fiecãrei luni, referitor la conturile deschise sau închise în luna anterioarã. Comunicarea va fi adresatã organului fiscal subordonat Ministerului Finanţelor Publice, în a cãrui raza teritorialã se afla societatea bancarã.
    (2) Ministerul Finanţelor Publice împreunã cu Banca Naţionala a României vor elabora proceduri privind transmiterea informaţiilor menţionate la alin. (1), cu posibilitatea centralizãrii informaţiilor la nivel naţional şi utilizarea mijloacelor informatice.
    (3) Ministerul Finanţelor Publice, la cererea celorlalţi creditori bugetari, va transmite acestora datele deţinute în temeiul prevederilor alin. (1).
    (4) Informaţiile prevãzute la alin. (1) vor fi utilizate exclusiv în scopul colectãrii creanţelor bugetare şi cu respectarea obligaţiei prevãzute la art. 165.
     ART. 58
    (1) In exercitarea atribuţiilor ce le revin pentru aplicarea procedurii de executare silitã executorii bugetari pot:
    a) sa între în orice incinta de afaceri a debitorului, persoana juridicã, sau în alte incinte unde acesta îşi pãstreazã bunurile, în scopul identificarii bunurilor sau valorilor care pot fi executate silit, precum şi sa analizeze evidenta contabila a debitorului în scopul identificarii terţilor care datorezã sau deţin în pãstrare venituri ori bunuri ale debitorului;
    b) sa între în toate încãperile în care se gãsesc bunuri sau valori ale debitorului, persoana fizica, precum şi sa cerceteze toate locurile în care acesta îşi pãstreazã bunurile;
    c) sa solicite şi sa cerceteze orice document sau element material care poate constitui o proba în determinarea bunurilor proprietate a debitorului.
    (2) Executorul bugetar poate intra în încãperile ce reprezintã domiciliul sau reşedinţa unei persoane fizice, cu consimţãmântul acesteia, iar în caz de refuz, organul de executare va cere autorizarea instanţei judecãtoreşti competente potrivit dispoziţiilor Codului de procedura civilã.
    (3) Accesul executorului bugetar în locuinţa, în incinta de afaceri sau în orice alta încãpere a debitorului, persoana fizica sau juridicã, se poate efectua între orele 6,00-20,00, în orice zi lucrãtoare. Executarea începutã va putea continua în aceeaşi zi sau în zilele urmãtoare. In cazuri temeinic justificate de pericolul înstrãinãrii unor bunuri, accesul în încãperile debitorului va avea loc şi la alte ore decât cele menţionate, precum şi în zilele nelucrãtoare, în baza autorizaţiei prevãzute la alin. (2).
     ART. 59
    In absenta debitorului sau dacã acesta refuza accesul în oricare dintre încãperile prevãzute la art. 58 alin. (1), executorul bugetar poate sa pãtrundã în acestea în prezenta unui reprezentant al poliţiei ori al jandarmeriei sau a altui agent al forţei publice şi a 2 martori majori. Dispoziţiile art. 58 alin. (2) şi (3) sunt aplicabile.
     ART. 60
    Pentru fiecare debitor aflat în executare silitã se deschide un dosar de executare care cuprinde toate documentele încheiate în cadrul procedurii de executare silitã.

    SECŢIUNEA a 3-a
    Cheltuieli de executare

     ART. 61
    (1) Cheltuielile de orice fel ocazionate de efectuarea procedurii de executare silitã sunt în sarcina debitorului urmãrit, dacã legea nu prevede altfel. Conform dovezilor privind cheltuielile fãcute, suma ce urmeazã sa fie plãtitã de cãtre debitor se stabileşte de organul de executare prin procesul-verbal, pe baza cãruia se emite titlul executoriu potrivit prevederilor art. 47 alin. (1).
    (2) Cheltuielile de executare silitã a creanţelor bugetare se avanseazã de creditorii care au început procedura de executare silitã, din bugetul acestora.
    (3) Cheltuielile de executare care nu au la baza documente care sa ateste ca au fost efectuate în scopul executãrii silite nu sunt în sarcina debitorului urmãrit.

     CAP. II
    Modalitãţi de executare silitã

     ART. 62
    Organele de executare vor folosi, succesiv sau concomitent, oricare dintre modalitãţile de executare silitã prevãzute de prezenta ordonanţa, dacã legea nu prevede altfel.

    SECŢIUNEA 1
    Executarea silitã prin poprire

     ART. 63
    (1) Sunt supuse executãrii silite prin poprire, potrivit legii, orice sume urmaribile reprezentând venituri şi disponibilitãţi bãneşti în lei şi în valuta, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deţinute si/sau datorate cu orice titlu debitorului de cãtre terţe persoane sau pe care acestea le vor datora debitorului si/sau le vor deţine terţii în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.
    (2) In cazul sumelor urmaribile reprezentând venituri şi disponibilitãţi în valuta, bãncile sunt autorizate sa efectueze convertirea în lei a sumelor în valuta, fãrã consimţãmântul titularului de cont, la cursul de schimb afişat de acestea pentru ziua respectiva.
     ART. 64
    Sumele ce reprezintã venituri bãneşti ale debitorului persoana fizica, realizate ca angajat, pensiile de orice fel, precum şi ajutoarele sau indemnizaţiile cu destinaţie specialã sunt supuse urmãririi numai în condiţiile prevãzute de Codul de procedura civilã.
     ART. 65
    (1) Poprirea asupra veniturilor debitorilor persoane fizice sau persoane juridice se înfiinţeazã de cãtre organul de executare printr-o adresa care va fi trimisa prin scrisoare recomandatã, cu dovada de primire, terţului poprit, împreunã cu o copie certificatã de pe titlul executoriu. Totodatã va fi înştiinţat şi debitorul despre înfiinţarea popririi.
    (2) Poprirea nu este supusã validãrii.
    (3) Poprirea înfiinţatã anterior, ca mãsura asiguratorie, devine executorie prin comunicarea copiei certificate de pe titlul executoriu, fãcuta terţului poprit, şi înştiinţarea despre aceasta a debitorului.
    (4) Terţul poprit este obligat ca, în termen de 5 zile de la primirea comunicãrii ce i s-a fãcut potrivit alin. (1) şi (3), sa înştiinţeze organul de executare dacã datoreazã vreo suma de bani cu orice titlu debitorului.
    (5) Poprirea se considera înfiinţatã la data la care terţul poprit, prin înştiinţarea trimisa organului de executare, confirma ca datoreazã sume de bani debitorului, sau la data expirãrii termenului prevãzut la alin. (4).
    (6) Dupã înfiinţarea popririi terţul poprit este obligat sa facã de îndatã retinerile prevãzute de lege şi sa vireze sumele reţinute în contul indicat de organul de executare, comunicând totodatã în scris despre existenta altor creditori.
    (7) In cazul în care sumele datorate debitorului sunt poprite de mai mulţi creditori, terţul poprit ii va anunţa în scris despre aceasta pe creditori şi va proceda la distribuirea sumelor potrivit ordinii de preferinţa prevãzute la art. 118.
     ART. 66
    (1) Pentru stingerea creanţelor bugetare debitorii deţinãtori de conturi bancare pot fi urmãriţi prin decontare bancarã, prevederile art. 65 alin. (1) aplicându-se în mod corespunzãtor. In acest caz, o data cu comunicarea somaţiei şi a titlului executoriu, fãcuta debitorului potrivit art. 41, o copie certificatã de pe acest titlu va fi introdusã la banca unde se afla deschis contul debitorului.
    (2) Despre aceasta mãsura va fi înştiinţat şi debitorul.
    (3) In mãsura în care este necesar, pentru achitarea sumei datorate la data sesizãrii bãncii potrivit alin. (1) sumele existente, precum şi cele viitoare provenite din încasãrile zilnice în conturile în lei şi în valuta sunt indisponibilizate. Din momentul indisponibilizarii, respectiv de la data şi ora primirii adresei de înfiinţare a popririi asupra disponibilitãţilor bãneşti, bãncile nu vor proceda la decontarea documentelor de plata primite, respectiv la debitarea conturilor debitorilor, şi nu vor accepta alte plati din conturile acestora pana la achitarea integrala a obligaţiilor bugetare, cu excepţia sumelor necesare plãţii drepturilor salariale.
    (4) Dacã debitorul face plata în termenul prevãzut în somaţie, organul de executare va înştiinţa de îndatã în scris bãncile pentru sistarea totalã sau parţialã a indisponibilizarii conturilor şi reţinerilor. In caz contrar banca este obligatã sa procedeze conform dispoziţiilor alin. (3).
    (5) In situaţia în care titlurile executorii nu pot fi onorate în aceeaşi zi, bãncile vor urmãri executarea acestora din încasãrile zilnice realizate în contul debitorului.
    (6) Dispoziţiile art. 65 alin. (7) se aplica în mod corespunzãtor.
     ART. 67
    Bãncile supuse regimului de supraveghere specialã sau de administrare specialã şi care efectueazã plãţile dispuse în limita încasãrilor vor deconta zilnic cu prioritate sumele reprezentând obligaţiile bugetare cuprinse în ordinele de plata emise de debitori si/sau creanţele bugetare cuprinse în dispoziţiile de încasare emise de organele de executare.
     ART. 68
    (1) Dacã terţul poprit înştiinţeazã organul de executare ca nu datoreazã vreo suma de bani debitorului urmãrit sau nu respecta dispoziţiile art. 65 alin. (6) şi (7) şi ale art. 66, precum şi în cazul în care invoca alte neregularitãţi în legãtura cu drepturile şi obligaţiile pãrţilor privind înfiinţarea popririi, instanta judecãtoreascã în a carei raza teritorialã se afla domiciliul sau sediul terţului poprit, la cererea organului de executare ori a altei pãrţi interesate, pe baza probelor administrate, va pronunţa menţinerea sau desfiinţarea popririi.
    (2) Judecarea contestaţiei se face de urgenta şi cu precãdere.
    (3) Pe baza hotãrârii de menţinere a popririi, care constituie titlu executoriu, organul de executare poate începe executarea silitã a terţului poprit în condiţiile prezentei ordonanţe.
     ART. 69
    (1) In cazul în care popririle înfiinţate de organul de executare genereazã imposibilitatea debitorului de a-si continua activitatea economicã, cu consecinţe sociale deosebite, creditorul bugetar poate dispune, la cererea debitorului şi ţinând seama de motivele invocate de acesta, suspendarea temporarã, totalã sau parţialã a executãrii silite prin decontare bancarã.
    (2) O data cu cererea de suspendare debitorul va indica bunurile libere de orice sarcini, oferite în vederea sechestrãrii sau alte garanţii legale.

    SECŢIUNEA a 2-a
    Executarea silitã a bunurilor mobile

     ART. 70
    (1) Executarea silitã a bunurilor mobile ale debitorului se face prin sechestrarea şi valorificarea acestora, în temeiul unui titlu executoriu, chiar dacã acestea se afla la un terţ.
    (2) Terţul nu se poate opune sechestrãrii unui bun al debitorului invocand un drept de gaj ori un privilegiu pe care îl are asupra bunurilor.
    (3) Sunt supuse executãrii silite orice bunuri mobile ale debitorului cu excepţiile prevãzute de lege.
    (4) Pentru bunurile mobile anterior sechestrate ca mãsura asiguratorie nu este necesarã o noua sechestrare, prevederile art. 36 fiind aplicabile.
    (5) Executorul bugetar, la începerea executãrii silite, este obligat sa verifice dacã bunurile prevãzute la alin. (4) se gãsesc la locul aplicãrii sechestrului şi dacã nu au fost substituite sau degradate, precum şi sa sechestreze alte bunuri ale debitorului, în cazul în care cele gãsite la verificare nu sunt suficiente pentru stingerea creanţei.
     ART. 71
    (1) In cazul debitorului persoana fizica nu pot fi supuse executãrii silite, fiind necesare vieţii şi muncii debitorului, precum şi familiei sale:
    a) bunurile mobile de orice fel care servesc la continuarea studiilor şi la formarea profesionalã, precum şi cele strict necesare exercitãrii profesiei sau a altei ocupaţii cu caracter permanent, inclusiv cele necesare desfãşurãrii activitãţii agricole, cum sunt uneltele, seminţele, ingrasamintele, furajele şi animalele de producţie şi de lucru;
    b) bunurile strict necesare uzului personal sau casnic al debitorului şi familiei sale, precum şi obiectele de cult religios, dacã nu sunt mai multe de acelaşi fel;
    c) alimentele necesare debitorului şi familiei sale pe timp de 2 luni, iar dacã debitorul se ocupa exclusiv cu agricultura, alimentele strict necesare pana la noua recolta;
    d) combustibilul necesar debitorului şi familiei sale pentru încãlzit şi pentru prepararea hranei, socotit pentru 3 luni de iarna;
    e) obiectele necesare persoanelor cu handicap sau destinate îngrijirii persoanelor bolnave;
    f) bunurile declarate neurmaribile prin alte dispoziţii legale.
    (2) Bunurile debitorului persoana fizica necesare desfãşurãrii activitãţii de comerţ nu sunt exceptate de la executare silitã.
     ART. 72
    (1) Aplicarea sechestrului se face de executorul bugetar, care încheie un proces-verbal de sechestru.
    (2) Procesul-verbal de sechestru va cuprinde:
    a) denumirea organului de executare; indicarea locului, a datei şi a orei când s-a fãcut sechestrul;
    b) numele şi prenumele executorului bugetar care aplica sechestrul, numãrul legitimaţiei şi al delegaţiei;
    c) numãrul dosarului de executare, data şi numãrul de înregistrare a somaţiei, precum şi titlu executoriu în baza cãruia se face executarea silitã;
    d) temeiul legal în baza cãruia se face executarea silitã;
    e) sumele datorate pentru a cãror executare se aplica sechestrul, inclusiv cele reprezentând dobânzi, penalitãţi şi penalitãţi de întârziere, menţionându-se şi cota acestora, precum şi actul normativ în baza cãruia a fost stabilitã obligaţia de plata;
    f) numele, prenumele şi domiciliul debitorului persoana fizica ori, în lipsa acestuia, ale persoanei majore ce locuieşte împreunã cu debitorul sau denumirea şi sediul debitorului, numele, prenumele şi domiciliul altor persoane majore care au fost de fata la aplicarea sechestrului, precum şi alte elemente de identificare a acestor persoane;
    g) descrierea bunurilor mobile sechestrate şi indicarea valorii estimative a fiecãruia, dupã aprecierea executorului bugetar, pentru identificarea şi individualizarea acestora, menţionându-se starea de uzura şi eventualele semne particulare ale fiecãrui bun, precum şi dacã s-au luat mãsuri spre neschimbare, cum sunt punerea de sigilii, custodia ori ridicarea de la locul unde se afla, sau de administrare ori conservare a acestora, dupã caz;
    h) menţiunea ca evaluarea se va face înaintea începerii procedurii de valorificare, în cazul în care executorul bugetar nu a putut evalua bunul deoarece acesta necesita cunoştinţe de specialitate;
    i) menţiunea fãcuta de debitor privind existenta sau inexistenta unui drept de gaj, ipoteca ori privilegiu, dupã caz, constituit în favoarea unei alte persoane pentru bunurile sechestrate;
    j) numele, prenumele şi adresa persoanei cãreia i s-au lãsat bunurile, precum şi locul de depozitare a acestora, dupã caz;
    k) eventualele obiecţii fãcute de persoanele de fata la aplicarea sechestrului;
    l) menţiunea ca, în cazul în care în termen de 15 zile de la data încheierii procesului-verbal de sechestru debitorul nu plãteşte obligaţiile bugetare, se va trece la valorificarea bunurilor sechestrate;
    m) semnãtura executorului bugetar care a aplicat sechestrul şi a tuturor persoanelor care au fost de fata la sechestrare. Dacã vreuna dintre aceste persoane nu poate sau nu vrea sa semneze, excutorul bugetar va menţiona aceasta împrejurare.
    (3) Câte un exemplar al procesului-verbal de sechestru se preda debitorului sub semnãtura sau i se comunica la domiciliul ori sediul acestuia, precum si, atunci când este cazul, custodelui, acesta din urma semnand cu menţiunea de primire a bunurilor în pãstrare.
     ART. 73
    (1) De la data întocmirii procesului-verbal de sechestru, potrivit art. 72, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cat timp dureazã executarea silitã debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decât cu aprobarea data, potrivit legii, de organul competent. Nerespectarea acestei interdicţii atrage rãspunderea, potrivit legii, a celui în culpa.
    (2) Actele de dispoziţie care ar interveni ulterior indisponibilizarii prevãzute la alin. (1) sunt lovite de nulitate absolutã.
     ART. 74
    (1) Bunurile mobile sechestrate vor putea fi lãsate în custodia debitorului, a creditorului sau a altei persoane desemnate de organul de executare sau de executorul bugetar, dupã caz, ori vor fi ridicate şi depozitate de cãtre acesta. Atunci când bunurile sunt lãsate în custodia debitorului sau a altei persoane desemnate conform legii şi când se constata ca exista pericol de substituire ori de degradare, executorul bugetar poate aplica sigiliul asupra bunurilor.
    (2) In cazul în care bunurile sechestrate constau în sume de bani în lei sau în valuta, titluri de valoare, obiecte din metale preţioase, pietre preţioase, obiecte de arta, colecţii de valoare, acestea se ridica şi se depun, cel târziu a doua zi lucrãtoare, la unitãţile specializate.
    (3) Cel care primeşte bunurile în custodie va semna procesul-verbal de sechestru.
    (4) In cazul în care custodele este o alta persoana decât debitorul sau creditorul, organul de executare ii va stabili acestuia o remuneraţie ţinând seama de activitatea depusa.
     ART. 75
    In cazurile în care nu au fost luate mãsuri asiguratorii pentru realizarea integrala a creanţei bugetare şi la începerea executãrii silite se constata ca exista pericolul evident de înstrãinare, substituire sau sustragere de la urmãrire a bunurilor urmaribile ale debitorului, sechestrarea lor va fi aplicatã o data cu comunicarea somaţiei.
     ART. 76
    (1) In vederea valorificãrii organul de executare este obligat sa verifice dacã bunurile sechestrate se gãsesc la locul menţionat în procesul-verbal de sechestru, precum şi dacã nu au fost substituite sau degradate.
    (2) Când bunurile sechestrate gãsite cu ocazia verificãrii nu sunt suficiente pentru realizarea creanţei bugetare, organul de executare va face investigaţiile necesare pentru identificarea şi urmãrirea altor bunuri ale debitorului.
    (3) Dacã se constata ca bunurile nu se gãsesc la locul menţionat în procesul-verbal de sechestru, au fost substituite sau degradate, executorul bugetar încheie un proces-verbal de constatare. Pentru bunurile gãsite cu prilejul investigatiilor fãcute conform alin. (2) se va încheia procesul-verbal de sechestru.
    (4) Dacã se sechestreaza şi bunuri gajate pentru garantarea creanţelor altor creditori, organul de executare le va trimite şi acestora câte un exemplar din procesul-verbal de sechestru.
     ART. 77
    (1) Executorul bugetar care constata ca bunurile fac obiectul unui sechestru anterior va consemna aceasta în procesul-verbal, la care va anexa o copie de pe proceseleverbale de sechestru respective. Prin acelaşi proces-verbal va declara sechestrate, când este necesar, şi alte bunuri pe care le va identifica.
    (2) Bunurile înscrise în procesele-verbale de sechestru încheiate anterior se considera sechestrate şi în cadrul noii executãri silite.
     ART. 78
    In cazul în care executorul bugetar constata ca în legãtura cu bunurile sechestrate s-au sãvârşite fapte care pot constitui infracţiuni, va consemna aceasta în procesul-verbal de sechestru şi va sesiza de îndatã organele de urmãrire penalã competente.

    SECŢIUNEA a 3-a
    Executarea silitã a bunurilor imobile

     ART. 79
    (1) Sunt supuse executãrii silite bunurile imobile proprietate a debitorului.
    (2) Executarea silitã imobiliarã se întinde de plin drept şi asupra bunurilor accesorii bunului imobil, prevãzute de Codul civil. Bunurile accesorii nu pot fi urmãrite decât o data cu imobilul.
     ART. 80
    (1) In cazul debitorului persoana fizica nu poate fi supus executãrii silite spaţiul minim locuit de debitor şi familia sa, stabilit în conformitate cu normele legale în vigoare.
    (2) Dispoziţiile alin. (1) nu sunt aplicabile în cazurile în care executarea silitã se face pentru stingerea creanţelor bugetare rezultate din sãvârşirea de infracţiuni, precum şi în cazul stabilirii rãspunderii asociaţilor si/sau administratorilor societãţilor comerciale debitoare.
     ART. 81
    Executorul bugetar care aplica sechestrul încheie un proces-verbal de sechestru, dispoziţiile art. 72 şi 73 fiind aplicabile.
     ART. 82
    Sechestrul aplicat în temeiul art. 81 constituie ipoteca legalã.
     ART. 83
    Pentru bunurile imobile sechestrate organul de executare care a instituit sechestrul va solicita de îndatã Biroului de carte funciarã efectuarea inscripţiei ipotecare, anexând un exemplar al procesului-verbal de sechestru.
     ART. 84
    Biroul de carte funciarã va comunica organelor de executare, la cererea acestora, celelalte drepturi reale şi sarcini care greveazã imobilul urmãrit, precum şi titularii acestora, care vor fi înştiinţaţi de cãtre organul de executare şi chemaţi la termenele fixate pentru vânzarea bunului imobil şi distribuirea preţului.
     ART. 85
    Creditorii debitorului, alţii decât titularii drepturilor menţionate la art. 84, sunt obligaţi ca, în termen de 30 de zile de la înscrierea procesului-verbal de sechestru al bunului imobil în evidentele de publicitate imobiliarã, sa comunice în scris organului de executare titlurile pe care le au pentru bunul imobil respectiv.
     ART. 86
    (1) La întocmirea procesului-verbal de sechestru şi în tot cursul executãrii silite organul de executare poate numi un administrator-sechestru, dacã aceasta mãsura este necesarã pentru administrarea imobilului urmãrit, a chiriilor, a arendei şi a altor venituri obţinute din administrarea acestuia, inclusiv pentru apãrarea în litigii privind imobilul respectiv.
    (2) Administrator-sechestru poate fi numit creditorul, debitorul ori alta persoana fizica sau juridicã.
    (3) Administratorul-sechestru va consemna veniturile încasate potrivit alin. (1) la unitãţile abilitate şi va depune recipisa la organul de executare.
    (4) Când administrator-sechestru este numita o alta persoana decât creditorul sau debitorul, organul de executare ii va fixa o remuneraţie ţinând seama de activitatea depusa.
     ART. 87
    (1) Dupã primirea procesului-verbal de sechestru prevãzut la art. 81 debitorul poate solicita organului de executare, în termen de 15 zile de la comunicare, sa ii aprobe ca plata integrala a obligaţiei bugetare, inclusiv cheltuielile de executare, sa se facã din veniturile bunului imobil urmãrit sau din alte venituri ale sale pe timp de cel mult 6 luni.
    (2) De la data aprobãrii cererii debitorului executarea silitã începutã asupra bunului imobil se suspenda.
    (3) Pentru motive temeinice organul de executare poate relua executarea silitã imobiliarã înainte de expirarea termenului de 6 luni.
    (4) Dacã debitorul persoana juridicã cãruia i s-a aprobat suspendarea conform prevederilor alin. (2) se sustrage ulterior de la executare silitã sau îşi provoacã insolvabilitatea, se vor aplica în mod corespunzãtor prevederile art. 7 alin. (3) lit. b).

    SECŢIUNEA a 4-a
    Executarea silitã a fructelor neculese şi a recoltelor prinse de rãdãcini

     ART. 88
    (1) Executarea silitã a fructelor neculese şi a recoltelor prinse de rãdãcini, care sunt ale debitorului, se efectueazã în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe privind bunurile imobile.
    (2) Pentru executarea silitã a recoltelor şi fructelor culese sunt aplicabile prevederile prezentei ordonanţe privind bunurile mobile.
     ART. 89
    Organul de executare va hotãrî, dupã caz, valorificarea fructelor neculese sau a recoltelor asa cum sunt prinse de rãdãcini sau dupã ce vor fi culese.

    SECŢIUNEA a 5-a
    Executarea silitã a unui ansamblu de bunuri

     ART. 90
    Bunurile mobile si/sau imobile proprietate a debitorului pot fi valorificate în ansamblu dacã organul de executare apreciazã ca astfel acestea pot fi vândute mai rapid ori în condiţii mai avantajoase.
     ART. 91
    Pentru executarea silitã a bunurilor prevãzute la art. 90 organul de executare va proceda la sechestrarea acestora, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe.
     ART. 92
    Prevederile art. 70-89 privind executarea silitã asupra bunurilor mobile şi imobile, precum şi ale art. 111 privind vânzarea bunurilor imobile cu plata preţului în rate, se aplica în mod corespunzãtor.

     CAP. III
    Valorificarea bunurilor mobile şi imobile

    SECŢIUNEA 1
    Dispoziţii generale

     ART. 93
    (1) Dacã obligaţia bugetarã nu este plãtitã în termen de 15 zile de la data încheierii procesului-verbal de sechestru, se va proceda la valorificarea bunurilor sechestrate, cu excepţia situaţiilor în care, potrivit legii, instanta judecãtoreascã a dispus desfiinţarea sechestrului, suspendarea sau amânarea executãrii.
    (2) Înaintea valorificãrii bunurilor acestea vor fi evaluate. In acest scop organul de executare va apela la organe şi persoane de specialitate, a cãror selectare nu este supusã reglementãrilor privind achiziţiile publice şi care sunt obligate sa îşi îndeplineascã atribuţiile ce le revin în acest sens.
    (3) Organul de executare va actualiza preţul de evaluare ţinând cont de rata inflaţiei.
    (4) Atunci când se considera necesar, organul de executare va proceda la o noua evaluare.
     ART. 94
    (1) Pentru a realiza executarea silitã cu rezultate cat mai avantajoase, ţinând seama atât de interesul legitim şi imediat al creditorului, cat şi de drepturile şi obligaţiile debitorului urmãrit, organul de executare va proceda la valorificarea bunurilor sechestrate în una dintre modalitãţile prevãzute de dispoziţiile legale în vigoare şi care, fata de datele concrete ale cauzei, se dovedeşte a fi mai eficienta.
    (2) In sensul alin. (1), valorificarea bunurilor sau a unui ansamblu de bunuri mobile si/sau imobile se face prin:
    a) înţelegerea pãrţilor;
    b) vânzare directa;
    c) vânzare la licitaţie;
    d) vânzare în regim de consignaţie, numai în cazul bunurilor mobile;
    e) alte modalitãţi admise de lege, inclusiv valorificarea bunurilor prin case de licitaţii, agenţii imobiliare sau societãţi de brokeraj, dupã caz.
    (3) Vânzarea bunurilor sechestrate se face numai dupã împlinirea termenului prevãzut la art. 93, fãrã efectuarea altei formalitãţi.
    (4) Vânzarea directa se poate face de îndatã dupã sechestrarea bunurilor, dacã acestea sunt supuse pericolului degradãrii sau alterãrii, dupã caz.
    (5) Dacã din cauza unei contestaţii sau a unei învoieli între pãrţi data, locul sau ora vânzãrii directe sau la licitaţie a fost schimbatã de organul de executare, se vor face alte publicaţii şi anunţuri, potrivit art. 97 şi 98.
     ART. 95
    (1) Valorificarea bunurilor potrivit înţelegerii pãrţilor se realizeazã de debitorul însuşi, cu acordul organului de executare, astfel încât sa se asigure o recuperare corespunzãtoare a creanţelor bugetare. Debitorul este obligat sa prezinte în scris organului de executare propunerile ce i s-au fãcut şi nivelul de acoperire a creanţelor bugetare, indicând numele şi adresa potenţialului cumpãrãtor, precum şi termenul în care acesta din urma va achitã preţul propus.
    (2) Preţul propus de cumpãrãtor nu poate fi mai mic decât preţul de evaluare.
    (3) Organul de executare, dupã analiza propunerilor prevãzute la alin. (1), va comunica aprobarea indicând termenul şi contul bugetar în care preţul bunului va fi virat de cumpãrãtor.
    (4) Indisponibilizarea prevãzutã la art. 73 se ridica dupã creditarea contului bugetar menţionat la alin. (3).
     ART. 96
    (1) Valorificarea bunurilor prin vânzare directa se poate realiza în urmãtoarele cazuri:
    a) pentru bunurile prevãzute la art. 94 alin. (4);
    b) înaintea începerii procedurii de valorificare prin licitaţie, dacã se recupereazã integral creanţa bugetarã;
    c) pe parcursul procedurii de valorificare prin licitaţie sau dupã finalizarea ei, dacã bunul nu a fost vândut şi o persoana oferã cel puţin preţul de evaluare.
    (2) Vânzarea directa se realizeazã prin încheierea unui proces-verbal care constituie titlu de proprietate şi care va cuprinde elementele prevãzute la art. 112 sau 113, dupã caz.
    (3) In cazul în care organul de executare înregistreazã în condiţiile prevãzute la alin. (1) mai multe cereri, va vinde bunul persoanei care oferã cel mai mare preţ fata de preţul de evaluare.
     ART. 97
    (1) Pentru valorificarea bunurilor sechestrate prin vânzare la licitaţie organul de executare este obligat sa efectueze publicitatea vânzãrii cu cel puţin 10 zile înainte de data fixatã pentru desfãşurarea licitaţiei.
    (2) Publicitatea vânzãrii se realizeazã prin afişarea anunţului privind vânzarea la sediul organului de executare, al primãriei în a carei raza teritorialã se afla bunurile sechestrate, la sediul şi domiciliul debitorului, la locul vânzãrii, dacã acesta este altul decât cel unde se afla bunurile sechestrate, pe imobilul scos la vânzare, în cazul vânzãrii bunurilor imobile şi prin anunţuri într-un cotidian naţional de larga circulaţie, într-un cotidian local, în pagina de Internet, dupã caz, în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, precum şi prin alte modalitãţi prevãzute de lege.
    (3) Vor fi înştiinţaţi despre data, ora şi locul licitaţiei şi debitorul, custodele, administratorul-sechestru, precum şi titularii drepturilor reale şi ai sarcinilor care greveazã bunul urmãrit.
     ART. 98
    Anunţul privind vânzarea cuprinde urmãtoarele:
    a) denumirea şi sediul organului de executare;
    b) numãrul dosarului de executare;
    c) numele şi domiciliul ori, dupã caz, denumirea şi sediul debitorului;
    d) bunurile care se oferã spre vânzare şi descrierea lor sumarã;
    e) preţul de evaluare ori preţul de pornire al licitaţiei, în cazul vânzãrii la licitaţie, pentru fiecare bun oferit spre vânzare;
    f) indicarea, dacã este cazul, a drepturilor reale şi a privilegiilor care greveazã bunurile;
    g) data, ora şi locul vânzãrii;
    h) invitaţia, pentru toţi cei care pretind vreun drept asupra bunurilor, sa înştiinţeze despre aceasta organul de executare înainte de data stabilitã pentru vânzare;
    i) invitaţia cãtre toţi cei interesaţi în cumpãrarea bunurilor sa se prezinte la termenul de vânzare la locul fixat în acest scop şi pana la acel termen sa prezinte oferte de cumpãrare;
    j) menţiunea ca ofertanţii sunt obligaţi sa depunã, în cazul vânzãrii prin licitaţie, pana la termenul de vânzare, o taxa de participare reprezentând 10% din preţul de pornire al licitaţiei;
    k) data afişãrii publicatiei de vânzare;
    l) semnãtura executorului bugetar şi ştampila organului de executare.
     ART. 99
    (1) Licitaţia se tine la locul unde se afla bunurile sechestrate sau la locul stabilit de organul de executare, dupã caz.
    (2) Debitorul este obligat sa permitã ţinerea licitaţiei în spaţiile pe care le deţine, dacã sunt adecvate acestui scop.
     ART. 100
    (1) Pentru participarea la licitaţie ofertanţii depun, cu cel puţin o zi înainte de data licitaţiei, urmãtoarele documente:
    a) oferta de cumpãrare;
    b) dovada depunerii taxei de participare;
    c) împuternicirea persoanei care îl reprezintã pe ofertant;
    d) pentru persoanele juridice de naţionalitate romana, copie de pe certificatul unic de înregistrare eliberat de oficiul registrului comerţului;
    e) pentru persoanele juridice strãine, actul de înmatriculare tradus în limba romana;
    f) pentru persoanele fizice romane, copie de pe actul de identitate;
    g) pentru persoanele fizice strãine, copie de pe pasaport.
    (2) Participanţii la licitaţie pot formula oferte de cumpãrare superioare preţului de pornire al licitaţiei.
     ART. 101
    (1) Preţul de pornire al licitaţiei este preţul de evaluare pentru prima licitaţie, diminuat cu 25% pentru a doua licitaţie şi cu 50% pentru a treia licitaţie.
    (2) Licitaţia începe de la cel mai mare preţ din ofertele de cumpãrare scrise, dacã acesta este superior celui prevãzut la alin. (1), iar în caz contrar va începe de la acest din urma preţ.
    (3) Adjudecarea se face în favoarea participantului care a oferit cel mai mare preţ, dar nu mai puţin decât preţul de pornire.
    (4) In cazul prezentãrii unui singur ofertant la licitaţie, comisia poate sa îl declare adjudecatar dacã acesta oferã cel puţin preţul de pornire al licitaţiei.
     ART. 102
    (1) Taxa de participare se plãteşte în lei la unitatea teritorialã de trezorerie şi contabilitate publica şi reprezintã 10% din preţul de pornire al licitaţiei.
    (2) In termen de 5 zile de la data întocmirii procesului-verbal prevãzut la art. 109, organul de executare va dispune în scris restituirea taxei de participare participanţilor care au depus oferte de cumpãrare şi nu au fost declaraţi adjudecatari, iar în cazul adjudecãrii taxa se retine în contul preţului.
    (3) Taxa de participare nu se restituie ofertanţilor care nu s-au prezentat la licitaţie, celui care a refuzat încheierea procesului-verbal de adjudecare, precum şi adjudecatarului care nu a plãtit preţul, reţinându-se în contul organului de executare pentru acoperirea cheltuielilor de executare.
     ART. 103
    Vânzarea la licitaţie a bunurilor sechestrate este organizatã de o comisie numita în condiţiile stabilite de organul de executare şi este condusã de un preşedinte.
     ART. 104
    (1) Comisia de licitaţie verifica şi analizeazã documentele de participare prevãzute la art. 100 alin. (1) şi afişeazã la locul licitaţiei, cu cel puţin o ora înaintea începerii acesteia, lista cuprinzând ofertanţii care au depus documentaţia completa de participare.
    (2) Comisia de licitaţie este constituitã din 3 persoane desemnate de organul de conducere al creditorului bugetar.
    (3) Ofertanţii se identifica dupã numãrul de ordine de pe lista de participare, dupã care preşedintele comisiei anunţa obiectul licitaţiei, precum şi modul de desfãşurare a acesteia.
     ART. 105
    La termenele fixate pentru ţinerea licitaţiei executorul bugetar va da citire mai întâi anunţului de vânzare şi apoi ofertelor scrise primite pana la data prevãzutã la art. 100.
     ART. 106
    Dacã la prima licitaţie nu s-au prezentat ofertanţi sau nu s-a obţinut cel puţin preţul de pornire al licitaţiei conform art. 101, organul de executare va fixa un termen în cel mult 30 de zile, în vederea ţinerii celei de-a doua licitaţii.
     ART. 107
    (1) In cazul în care nu s-a obţinut preţul de pornire nici la a doua licitaţie ori nu s-au prezentat ofertanţi, organul de executare va fixa un termen în cel mult 30 de zile, în vederea ţinerii celei de-a treia licitaţii.
    (2) La a treia licitaţie creditorii urmãritori sau intervenienţi nu pot sa adjudece bunurile oferite spre vânzare la un preţ mai mic de 50% din preţul de evaluare.
     ART. 108
    Pentru fiecare termen de licitaţie se va face o noua publicitate a vânzãrii, conform prevederilor art. 97 şi 98.
     ART. 109
    (1) Dupã licitarea fiecãrui bun se va întocmi un proces-verbal privind desfãşurarea şi rezultatul licitaţiei.
    (2) In procesul-verbal prevãzut la alin. (1) se vor menţiona: denumirea şi sediul organului de executare; numele şi prenumele sau denumirea debitorului şi a cumpãrãtorului, precum şi domiciliul sau sediul acestora; numãrul dosarului de executare; indicarea bunurilor adjudecate, a preţului la care bunul a fost adjudecat şi a taxei pe valoarea adãugatã, dacã este cazul; toţi cei care au participat la licitaţie şi sumele oferite de fiecare participant, precum si, dacã este cazul, menţionarea situaţiilor în care vânzarea nu s-a realizat.
     ART. 110
    (1) Dupã adjudecarea bunului adjudecatarul este obligat sa plãteascã preţul, diminuat cu contravaloarea taxei de participare, în lei, în numerar, imediat sau prin decontare bancarã în cel mult 5 zile de la data adjudecãrii.
    (2) Dacã adjudecatarul nu plãteşte preţul în termenul prevãzut la alin. (1), procedura vânzãrii la licitaţie se va relua, de la momentul întreruperii ei, în termen de 5 zile, acesta fiind obligat sa plãteascã cheltuielile prilejuite de noua licitaţie si, în cazul în care preţul obţinut la noua licitaţie este mai mic, diferenţa de preţ.
    (3) Adjudecatarul va putea sa achite la urmãtoarea licitaţie preţul oferit iniţial, caz în care va fi obligat numai la plata cheltuielilor cauzate de noua licitaţie.
    (4) Dacã la urmãtoarea licitaţie bunul nu a fost vândut, fostul adjudecatar este obligat sa plãteascã toate cheltuielile prilejuite de urmãrirea acestuia.
     ART. 111
    (1) In cazul vânzãrii la licitaţie a bunurilor imobile cumpãrãtorii pot solicita plata preţului în rate, în cel mult 12 rate lunare, cu un avans de minimum 50% din preţul de adjudecare al bunului imobil şi cu plata unei dobânzi stabilite conform prezentei ordonanţe. Organul de executare va stabili condiţiile şi termenele de plata a preţului în rate.
    (2) Cumpãrãtorul nu va putea înstrãina bunul imobil decât dupã plata preţului în întregime şi a dobânzii stabilite.
    (3) In cazul neplatii avansului prevãzut la alin. (1), dispoziţiile art. 110 se aplica în mod corespunzãtor.
    (4) Suma reprezentând dobânda nu stinge creanţele bugetare pentru care s-a început executarea silitã.
     ART. 112
    (1) In cazul vânzãrii bunurilor imobile, dupã plata în întregime a preţului sau a avansului prevãzut la art. 111 alin. (1), dacã bunul a fost vândut cu plata în rate, organul de executare va încheia procesul-verbal de adjudecare care constituie titlu de proprietate pentru imobilul transmis, pe baza cãruia se face înscrierea în Cartea funciarã.
    (2) Procesul-verbal de adjudecare va cuprinde urmãtoarele menţiuni:
    a) denumirea şi sediul organului de executare;
    b) numãrul dosarului de executare;
    c) numãrul şi data procesului-verbal de desfãşurare a licitaţiei;
    d) numele şi domiciliul sau, dupã caz, denumirea şi sediul debitorului şi cumpãrãtorului;
    e) codul numeric personal sau codul unic de înregistrare al debitorului şi cumpãrãtorului;
    f) preţul la care s-a adjudecat bunul şi taxa pe valoarea adãugatã, dacã este cazul;
    g) modalitatea de plata a diferenţei de preţ în cazul în care vânzarea s-a fãcut cu plata în rate;
    h) datele de identificare a bunului;
    i) menţiunea ca acest document constituie titlu de proprietate şi ca poate fi înscris în Cartea funciarã;
    j) menţiunea ca pentru creditor procesul-verbal de adjudecare constituie documentul pe baza cãruia se emite titlul executoriu impotriva cumpãrãtorului care nu plãteşte diferenţa de preţ, în cazul în care vânzarea s-a fãcut cu plata preţului în rate;
    k) semnãtura executorului bugetar şi ştampila organului de executare;
    l) semnãtura cumpãrãtorului sau a reprezentantului sau legal, dupã caz.
    (3) Câte un exemplar al procesului-verbal de adjudecare se va transmite organului de executare coordonator şi cumpãrãtorului.
    (4) Un exemplar al procesului-verbal de adjudecare a bunului imobil va fi trimis, în cazul vânzãrii cu plata în rate, Biroului de carte funciarã pentru a înscrie interdicţia de înstrãinare şi grevare a bunului pana la plata integrala a preţului şi a dobânzii stabilite.
    (5) In cazul în care cumpãrãtorul cãruia i s-a încuviinţat plata preţului în rate nu plãteşte restul de preţ în condiţiile şi la termenele stabilite, el va putea fi executat silit pentru plata sumei datorate, în baza titlului executoriu emis în condiţiile prezentei ordonanţe.
     ART. 113
    (1) In cazul vânzãrii bunurilor mobile, dupã plata preţului executorul bugetar întocmeşte un proces-verbal de adjudecare care constituie titlu de proprietate.
    (2) Procesul-verbal de adjudecare va cuprinde:
    a) denumirea şi sediul organului de executare;
    b) numãrul dosarului de executare;
    c) numãrul şi data procesului-verbal de desfãşurare a licitaţiei;
    d) numele şi domiciliul sau, dupã caz, denumirea şi sediul debitorului şi cumpãrãtorului;
    e) codul numeric personal sau codul unic de înregistrare al debitorului şi cumpãrãtorului;
    f) preţul la care s-a adjudecat bunul şi taxa pe valoarea adãugatã, dacã este cazul;
    g) datele de identificare a bunului;
    h) menţiunea ca acest document constituie titlu de proprietate;
    i) semnãtura executorului bugetar şi ştampila organului de executare;
    j) semnãtura cumpãrãtorului sau a reprezentantului sau legal, dupã caz.
     ART. 114
    (1) Dacã bunurile supuse executãrii silite nu au putut fi valorificate prin modalitãţile prevãzute la art. 94, organul de executare va repeta procedura de licitaţie cel puţin o data pe an în cadrul termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silitã.
    (2) In cazul în care bunurile nu s-au valorificat conform alin. (1), ele se vor putea valorifica prin celelalte forme de vânzare ori se vor putea restitui debitorului. O data cu restituirea bunurilor imobile se va lua mãsura radierii inscripţiei ipotecare.
    (3) Atât timp cat, potrivit alin. (1), poate avea loc reluarea procedurii de licitaţie, se menţine indisponibilizarea bunului dispusã potrivit art. 73 şi 81, dupã caz. In aceeaşi perioada organul de executare va putea, dupã caz, sa ia mãsura numirii, menţinerii ori schimbãrii administratorului-sechestru sau va putea proceda la valorificarea bunului imobil în orice alt mod admis de lege.
    (4) In cazul în care debitorii ale cãror bunuri sunt sechestrate şi urmeazã a li se restitui în conformitate cu alin. (2) si-au mutat domiciliul sau sediul social declarat şi nu pot fi identificati la noul domiciliu sau sediu ori asociaţii, acţionarii au plecat din ţara, aceste bunuri vor fi pãstrate pana la împlinirea unui termen de 6 luni, dupã care sunt aplicabile prevederile art. 477 din Codul civil.
     ART. 115
    In cazul în care prin executarea silitã efectuatã nu s-au realizat obligaţiile stabilite în sarcina debitorului, organul de executare va întocmi un proces-verbal în care va consemna atât sumele încasate, cat şi pe cele care nu au fost recuperate.
     ART. 116
    (1) In tot cursul executãrii silite asupra bunurilor imobile ale debitorului persoana juridicã, inclusiv în perioada în care poate avea loc reluarea procedurii de licitaţie în condiţiile art. 114 alin. (1), obligaţiile fata de bugetul de stat sau bugetul asigurãrilor sociale de stat pot fi stinse, la cererea debitorului, prin trecerea în proprietatea publica a statului a bunurilor imobile supuse executãrii silite.
    (2) In scopul prevãzut la alin. (1) organul abilitat sa efectueze procedura de executare silitã, potrivit legii, va transmite cererea, împreunã cu un exemplar al dosarului de executare şi propunerile sale, comisiei numite prin ordin al ministrului finanţelor publice ori al ministrului muncii, solidaritãţii sociale şi familiei, dupã caz, care va decide asupra modului de soluţionare a acesteia şi va dispune organului abilitat sa efectueze procedura de executare silitã încheierea procesului-verbal de trecere în proprietatea publica a statului a bunului imobil şi stingerea creanţei bugetului de stat sau a bugetului asigurãrilor sociale de stat pentru care s-a început executarea silitã.
    (3) In cazul cererilor de stingere a creanţelor bugetului asigurãrilor sociale de stat prin trecerea în proprietatea publica a statului a bunurilor imobile supuse executãrii silite, decizia va fi luatã numai cu avizul Ministerului Finanţelor Publice.
    (4) De la data depunerii cererii de cãtre debitor pana la data întocmirii procesului-verbal de trecere în proprietatea publica a statului sau pana la luarea deciziei, în caz de respingere a cererii, bunul imobil rãmâne indisponibilizat potrivit art. 73.
    (5) Procesul-verbal de trecere în proprietatea publica a statului a bunului imobil constituie titlu de proprietate. Operaţiunea de transfer al dreptului de proprietate, ca efect al dãrii în plata, este scutitã de taxa pe valoarea adãugatã.
    (6) Bunurile imobile trecute în proprietatea publica a statului conform alin. (1) pot fi date în administrare în condiţiile legii.
    (7) In cazul în care bunurile imobile trecute în proprietatea publica a statului conform prezentei ordonanţe au fost revendicate şi restituite, potrivit legii, terţelor persoane, debitorul persoana juridicã va fi obligat la plata sumelor stinse prin aceasta modalitate.

    SECŢIUNEA a-2-a
    Eliberarea şi distribuirea sumelor realizate prin executare silitã

     ART. 117
    (1) Suma realizatã dupã începerea executãrii silite reprezintã totalitatea sumelor încasate dupã emiterea somaţiei prin orice modalitate prevãzutã de prezenta ordonanţa.
    (2) Creanţele bugetare înscrise în titlul executoriu se sting cu sumele realizate conform alin. (1), în ordinea vechimii, mai întâi creanţa principala şi apoi accesoriile acesteia.
    (3) Dacã suma ce reprezintã atât creanţa bugetarã, cat şi cheltuielile de executare este mai mica decât suma realizatã prin executare silitã, cu diferenţa se va proceda la compensare, potrivit art. 27, sau se restituie, la cerere, debitorului.
     ART. 118
    (1) In cazul în care executarea silitã a fost pornitã de mai mulţi creditori sau când pana la eliberarea ori distribuirea sumei rezultate din executare au depus şi alţi creditori titlurile lor, organele prevãzute la art. 49 vor proceda la distribuirea sumei potrivit urmãtoarei ordini de preferinţa, dacã legea nu prevede altfel:
    a) creanţele reprezentând cheltuielile de orice fel, fãcute cu urmãrirea şi conservarea bunurilor al cãror preţ se distribuie;
    b) creanţele reprezentând salarii şi alte datorii asimilate acestora, pensiile, sumele cuvenite şomerilor, potrivit legii, ajutoarele pentru întreţinerea şi îngrijirea copiilor, pentru maternitate, pentru incapacitate temporarã de munca, pentru prevenirea imbolnavirilor, refacerea sau întãrirea sãnãtãţii, ajutoarele de deces, acordate în cadrul asigurãrilor sociale de stat, precum şi creanţele reprezentând obligaţia de reparare a pagubelor cauzate prin moarte, vãtãmarea integritãţii corporale sau a sãnãtãţii;
    c) creanţele rezultând din obligaţii de întreţinere, alocaţii pentru copii sau de plata a altor sume periodice destinate asigurãrii mijloacelor de existenta;
    d) creanţele bugetare provenite din impozite, taxe, contribuţii şi din alte sume stabilite potrivit legii, datorate bugetului de stat, bugetului trezoreriei statului, bugetului asigurãrilor sociale de stat, bugetelor locale şi bugetelor fondurilor speciale;
    e) creanţele rezultând din împrumuturi acordate de stat;
    f) creanţele reprezentând despãgubiri pentru repararea pagubelor pricinuite proprietãţii publice prin fapte ilicite;
    g) creanţele rezultând din împrumuturi bancare, din livrãri de produse, prestãri de servicii sau executãri de lucrãri, precum şi din chirii sau arenzi;
    h) creanţele reprezentând amenzi cuvenite bugetului de stat sau bugetelor locale;
    i) alte creanţe.
    (2) Pentru plata creanţelor care au aceeaşi ordine de preferinţa, dacã legea nu prevede altfel, suma realizatã din executare se repartizeazã între creditori proporţional cu creanţa fiecãruia.
     ART. 119
    (1) Creditorii bugetari care au un privilegiu prin efectul legii şi care îndeplinesc condiţia de publicitate sau posesie a bunului mobil au prioritate la distribuirea sumei rezultate din vânzare fata de alţi creditori care au garanţii reale asupra bunului respectiv.
    (2) Accesoriile creanţei principale prevãzute în titlul executoriu vor urma ordinea de preferinţa a creanţei principale.
     ART. 120
    (1) In cazul vânzãrii bunurilor grevate printr-un drept de gaj, ipoteca sau alte drepturi reale, despre care a luat cunoştinţa în condiţiile art. 76 alin. (4) şi ale art. 84, organul de executare este obligat sa ii înştiinţeze din oficiu pe creditorii în favoarea cãrora au fost conservate aceste sarcini, pentru a participa la distribuirea preţului.
    (2) Creditorii care nu au participat la executarea silitã pot depune titlurile lor în vederea participãrii la distribuirea sumelor realizate prin executare silitã, numai pana la data întocmirii de cãtre organele de executare a procesului-verbal privind eliberarea sau distribuirea acestor sume.
     ART. 121
    Eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silitã se va face numai dupã trecerea unui termen de 15 zile de la data depunerii sumei, când organul de executare va proceda, dupã caz, la eliberarea sau distribuirea sumei, cu înştiinţarea pãrţilor şi a creditorilor care si-au depus titlurile.
     ART. 122
    (1) Cu privire la eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silitã executorul bugetar va întocmi de îndatã un proces-verbal, care se va semna de toţi cei prezenţi la aceasta.
    (2) Cel nemulţumit de modul în care se face eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silitã poate cere executorului bugetar sa consemneze în procesul-verbal obiecţiile sale.
     ART. 123
    Dupã întocmirea procesului-verbal prevãzut la art. 122 alin. (1) nici un creditor nu mai este în drept sa ceara sa participe la distribuirea sumelor rezultate din executarea silitã.

    TITLUL V
    Contestaţia la executarea silitã

     ART. 124
    (1) Cei interesaţi pot face contestaţie impotriva oricãrui act de executare silitã efectuat cu încãlcarea prevederilor prezentei ordonanţe de cãtre organele de executare, precum şi în cazul în care aceste organe refuza sa îndeplineascã un act de executare în condiţiile legii.
    (2) Contestaţia poate fi fãcuta şi impotriva titlului executoriu în temeiul cãruia a fost pornitã executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotãrâre data de o instanta judecãtoreascã sau de alt organ jurisdicţional şi dacã pentru contestarea lui nu exista o procedura care sa prevadã posibilitatea ca instanta competenta sa se pronunţe asupra acestuia.
     ART. 125
    (1) Contestaţia se poate face în termen de 15 zile, sub sancţiunea decãderii, de la data când:
    a) contestatorul a luat cunoştinţa de executarea ori de actul de executare pe care le contesta, din comunicarea somaţiei sau din alta înştiinţare primitã ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuãrii executãrii silite sau în alt mod;
    b) contestatorul a luat cunoştinţa, potrivit lit. a), de refuzul organului de executare de a îndeplini un act de executare;
    c) cel interesat a luat cunoştinţa, potrivit lit. a), de eliberarea sau distribuirea sumelor pe care le contesta.
    (2) Contestaţia prin care o terta persoana pretinde ca are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmãrit poate fi introdusã cel mai târziu în termen de 15 zile dupã efectuarea executãrii.
    (3) Neintroducerea contestaţiei în termenul prevãzut la alin. (2) nu îl împiedica pe cel de-al treilea sa îşi realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, potrivit dreptului comun.
     ART. 126
    Contestaţia se introduce la judecãtoria în a carei raza teritorialã se afla sediul organului de executare şi se judeca în procedura de urgenta.
     ART. 127
    (1) Contestaţia la executare se face cu condiţia depunerii numai de cãtre persoanele juridice a unei cauţiuni egale cu 20% din cuantumul sumei datorate, la unitatea teritorialã a trezoreriei statului.
    (2) Dovada privind plata cauţiunii prevãzute la alin. (1) va însoţi în mod obligatoriu contestaţia debitorului, fãrã de care aceasta nu va putea fi înregistratã.
    (3) Verificarea cuantumului cauţiunii se va efectua de judecãtorul de serviciu la data înregistrãrii cererii.
     ART. 128
    La judecarea contestaţiei instanta va cita şi organul de executare în a cãrui raza teritorialã se gãsesc bunurile urmãrite ori, în cazul executãrii prin proprire, îşi are sediul sau domiciliul terţul poprit.
     ART. 129
    La cererea partii interesate instanta poate decide, în cadrul contestaţiei la executare, asupra împãrţirii bunurilor pe care debitorul le deţine în proprietate comuna cu alte persoane.
     ART. 130
    (1) Dacã admite contestaţia la executare, instanta, dupã caz, poate dispune anularea actului de executare contestat sau îndreptarea acestuia, anularea ori încetarea executãrii insesi, anularea sau lãmurirea titlului executoriu ori efectuarea actului de executare a cãrui îndeplinire a fost refuzatã.
    (2) In cazul anulãrii actului de executare contestat sau al încetãrii executãrii insesi şi anulãrii titlului executoriu, instanta poate dispune prin aceeaşi hotãrâre sa i se restituie celui îndreptãţit suma ce i se cuvine din valorificarea bunurilor sau din retinerile prin poprire.
    (3) In cazul respingerii contestaţiei contestatorul poate fi obligat, la cererea organului de executare, la despãgubiri pentru pagubele cauzate prin întârzierea executãrii, iar când contestaţia a fost exercitatã cu rea-credinţa, el va fi obligat şi la plata unei amenzi de la 500.000 lei la 10.000.000 lei.

    TITLUL VI
    Dispoziţii privind alte modalitãţi de stingere a obligaţiilor bugetare

     CAP. I
    Insolvabilitatea

     ART. 131
    (1) Obligaţiile bugetare urmãrite de organele de executare pot fi scãzute din evidenta acestora în cazul în care debitorul respectiv se gãseşte în stare de insolvabilitate.
    (2) Procedura de insolvabilitate este aplicabilã în urmãtoarele situaţii:
    a) debitorul nu are venituri sau bunuri urmaribile;
    b) când dupã încetarea executãrii silite pornite impotriva debitorului rãmân debite neachitate;
    c) debitorul a dispãrut sau a decedat fãrã sa lase avere;
    d) debitorul nu este gãsit la ultimul domiciliu sau sediu cunoscut şi la acestea ori în alte locuri unde exista indicii ca a avut avere nu se gãsesc venituri sau bunuri urmaribile;
    e) când, potrivit legii, debitorul persoana juridicã îşi înceteazã existenta şi au rãmas neachitate obligaţii bugetare.
    (3) Prevederile alin. (2) sunt aplicabile debitorilor în cazul în care nu exista persoane responsabile potrivit art. 7.
    (4) Pentru obligaţiile bugetare ale debitorilor declaraţi în stare de insolvabilitate conducãtorul organului de executare dispune scoaterea creanţei din evidenta curenta şi trecerea ei într-o evidenta separatã.
     ART. 132
    In cazurile în care se constata ca debitorii au dobândit venituri sau bunuri urmaribile dupã declararea stãrii de insolvabilitate, organele de executare vor lua mãsurile necesare de redebitare a sumelor şi de executare silitã.

     CAP. II
    Deschiderea procedurii de reorganizare judiciarã şi faliment

     ART. 133
    (1) Organul de executare este obligat ca pentru creanţele bugetare datorate de comercianţi societãţi comerciale, cooperative de consum ori cooperative meşteşugãreşti sau persoane fizice sa ceara instanţelor judecãtoreşti competente începerea procedurii reorganizãrii judiciare şi a falimentului, în condiţiile legii.
    (2) Cererile organelor prevãzute la art. 49 alin. (1) privind începerea procedurii reorganizãrii judiciare şi a falimentului se vor înainta instanţelor judecãtoreşti şi sunt scutite de consemnarea vreunei cauţiuni.
     ART. 134
    (1) Mãsurile întreprinse de organele de executare în condiţiile prezentei ordonanţe nu se suspenda ca urmare a declansarii procedurii reorganizãrii judiciare sau a falimentului.
    (2) In vederea executãrii silite a bunurilor urmãrite, creditorul bugetar poate solicita judecãtorului-sindic luarea în posesie a acestora. Judecãtorul-sindic poate dispune ca administratorul sau lichidatorul sa predea creditorului bugetar bunul în vederea valorificãrii.

     CAP. III
    Anularea obligaţiilor bugetare

     ART. 135
    In cazuri excepţionale, pentru motive temeinice, la propunerea ordonatorilor principali de credite, prin hotãrâre, Guvernul poate aproba anularea unor categorii de obligaţii bugetare.
     ART. 136
    (1) In situaţiile în care cheltuielile de executare, exclusiv cele privind comunicarea prin posta, sunt mai mari decât obligaţiile bugetare supuse executãrii silite, conducãtorul organului de executare poate aproba anularea debitelor respective.
    (2) Cheltuielile generate de comunicarea somaţiei prin posta sunt suportate de fiecare creditor bugetar.

     CAP. IV
    Prescripţia dreptului de a cere executarea silitã

     ART. 137
    Termenele de prescripţie a dreptului de a cere executarea silitã privind o creanţa bugetarã încep la data când, potrivit legii, se naşte acest drept.
     ART. 138
    (1) Dreptul de a cere executarea silitã a creanţelor bugetare se prescrie în termen de 5 ani de la data încheierii anului financiar în care a luat naştere acest drept.
    (2) Termenul de prescripţie prevãzut la alin. (1) se aplica şi creanţelor bugetare provenind din amenzi contravenţionale.
     ART. 139
    Termenul de prescripţie prevãzut la art. 138 se suspenda:
    a) în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune;
    b) în cazurile şi în condiţiile în care suspendarea executãrii silite este prevãzutã de lege ori a fost dispusã de instanta judecãtoreascã sau de alt organ competent;
    c) pe perioada respectãrii amânãrii sau eşalonãrii plãţii obligaţiei bugetare acordate ca urmare a înlesnirilor la plata dispuse prin lege, hotãrâre a Guvernului ori aprobate de organul competent;
    d) cat timp debitorul, cu rea-credinţa, îşi sustrage veniturile şi bunurile de la executarea silitã;
    e) în alte cazuri prevãzute de lege.
     ART. 140
    Termenul de prescripţie prevãzut la art. 138 se întrerupe:
    a) în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune;
    b) pe data îndeplinirii de cãtre debitor, înainte de începerea executãrii silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de plata a obligaţiei prevãzute în titlul executoriu ori a recunoaşterii în orice alt mod a datoriei;
    c) pe data îndeplinirii, în cursul executãrii silite, a unui act de executare silitã;
    d) pe data întocmirii, în condiţiile prezentei ordonanţe, a actului de constatare a insolvabilitatii debitorului;
    e) în alte cazuri prevãzute de lege.
     ART. 141
    Sumele achitate de debitor în contul unor obligaţii bugetare, dupã îndeplinirea termenului de prescripţie, nu se restituie.
     ART. 142
    Dreptul de a cere compensarea sau restituirea sumelor privind obligaţiile bugetare se prescrie în termen de 5 ani de la data încheierii anului financiar în care a luat naştere dreptul la compensare sau restituire.
     ART. 143
    Dacã organul de executare constata împlinirea termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silitã a creanţelor bugetare, acesta va proceda la încetarea mãsurilor de realizare şi la scãderea acestora din evidenta analitica pe plãtitori.

    TITLUL VII
    Restituirea sumelor achitate în plus

     ART. 144
    (1) Se restituie, la cerere, debitorului urmãtoarele sume:
    a) cele plãtite fãrã existenta unui titlu de creanţa;
    b) cele plãtite în plus fata de obligaţia bugetarã;
    c) cele plãtite ca urmare a unei erori de calcul;
    d) cele plãtite ca urmare a aplicãrii eronate a prevederilor legale;
    e) cele de rambursat de la bugetul de stat;
    f) cele stabilite prin hotãrâri sau decizii ale organelor jurisdicţionale sau administrative;
    g) cele rãmase dupã efectuarea distribuirii prevãzute la art. 118;
    h) cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din retinerile prin poprire, precum şi cauţiunea depusa în conformitate cu prevederile art. 127 alin. (1), dupã caz, în temeiul hotãrârii judecãtoreşti prin care se dispune desfiinţarea executãrii silite.
    (2) In cazul restituirii sumelor în valuta confiscate, aceasta se realizeazã conform legii, în lei la cursul de referinţa al pieţei valutare pentru EURO, comunicat de B.N.R., de la data rãmânerii definitive şi irevocabile a hotãrârii judecãtoreşti prin care se dispune restituirea.
     ART. 145
    Dacã debitorul înregistreazã obligaţii bugetare restante, sumele prevãzute la art. 144 se vor restitui numai dupã efectuarea compensãrii potrivit prezentei ordonanţe.
     ART. 146
    (1) In cazul în care suma de restituit este mai mica decât obligaţiile bugetare restante ale debitorului, se va efectua compensarea pana la concurenta sumei de restituit.
    (2) In cazul în care suma de restituit este mai mare decât suma reprezentând obligaţii bugetare restante ale debitorului, se va efectua compensarea pana la concurenta obligaţiilor bugetare restante, diferenţa rezultatã restituindu-se debitorului.

    TITLUL VIII
    Stabilirea rãspunderii altor persoane decât debitorul

     ART. 147
    (1) Rãspunderea persoanelor prevãzute la art. 7 alin. (2) şi (3) se va stabili potrivit dispoziţiilor prezentului titlu.
    (2) In scopul prevãzut la alin. (1) organul de executare va întocmi un proces-verbal în care vor fi arãtate motivele de fapt şi de drept pentru care este angajata rãspunderea persoanei în cauza. Procesul-verbal se va supune spre aprobare conducerii organului de executare.
    (3) Pe baza procesului-verbal aprobat potrivit alin. (2) se va întocmi titlul de creanţa privind obligaţia la plata a persoanei rãspunzãtoare potrivit art. 7, care va cuprinde:
    a) antetul organului emitent;
    b) numele şi prenumele sau denumirea persoanei responsabile, obligatã la plata obligaţiei bugetare a debitorului principal; codul unic de înregistrare si/sau codul numeric personal; domiciliul sau sediul acestuia, precum şi orice alte date de identificare;
    c) numele şi prenumele sau denumirea debitorului principal; codul unic de înregistrare si/sau codul numeric personal; domiciliul sau sediul acestuia, precum şi orice alte date de identificare;
    d) cuantumul şi natura sumelor datorate;
    e) termenul în care responsabilul este obligat la plata obligaţiei bugetare a debitorului principal;
    f) temeiul legal şi motivele în fapt ale angajãrii rãspunderii;
    g) numãrul şi data procesului-verbal;
    h) data întocmirii actului;
    i) ştampila şi semnãtura organului de executare.
    (4) Rãspunderea va fi stabilitã atât pentru obligaţia principala, cat şi pentru accesoriile acesteia.
     ART. 148
    Titlul de creanţa prevãzut la art. 147 alin. (3) va fi comunicat persoanei obligate la plata, menţionându-se ca aceasta urmeazã sa facã plata în termenul stabilit.
     ART. 149
    (1) Impotriva titlului de creanţa comunicat potrivit art. 148 se poate face contestaţie, în termen de 15 zile de la comunicare, la instanta judecãtoreascã competenta.
    (2) Titlul de creanţa care nu a fost atacat în termenul prevãzut la alin. (1) constituie titlu executoriu.
     ART. 150
    (1) In cazul în care persoana responsabilã nu va efectua plata în termenul indicat în titlul de creanţa, organul de executare va începe procedura de executare silitã impotriva acesteia.
    (2) Procedura de executare silitã asupra persoanei responsabile se va realiza în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe şi nu va împiedica continuarea, dacã este cazul, a procedurii de executare silitã începute asupra debitorului principal.

    TITLUL IX
    Infracţiuni şi contravenţii

     ART. 151
    Sustragerea, substituirea, degradarea sau înstrãinarea de cãtre debitor ori de cãtre terţe persoane a bunurilor sechestrate în conformitate cu prevederile art. 73 alin. (1) şi art. 76 alin. (3) se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amenda de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei.
     ART. 152
    Reţinerea şi nevãrsarea de cãtre plãtitorii obligaţiilor bugetare a sumelor reprezentând impozit pe salarii şi venituri asimilate salariilor, impozit pe dividende şi impozit datorat de nerezidenti pentru veniturile realizate în România, în cel mult 30 de zile de la scadenta, constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda de la 100.000.000 lei la 500.000.000 lei.
     ART. 153
    (1) Constituie contravenţii urmãtoarele fapte:
    a) nerespectarea obligaţiei de comunicare a informaţiilor prevãzute la art. 57 alin. (1);
    b) nerespectarea obligaţiilor ce ii revin terţului poprit, potrivit legii, privind efectuarea instiintarilor, reţinerilor, precum şi pentru neîndeplinirea oricãrei alte obligaţii ce ii revine în legãtura cu poprirea;
    c) nerespectarea dispoziţiilor prevãzute la art. 66 alin. (3), (4) şi (5) privind decontarea bancarã;
    d) nerespectarea obligaţiei de comunicare a informaţiilor prevãzute la art. 84.
    (2) Contravenţiile prevãzute la alin. (1) se sancţioneazã dupã cum urmeazã:
    a) cu amenda de la 10.000.000 lei la 50.000.000 lei în cazul sãvârşirii faptei prevãzute la alin. (1) lit. a);
    b) cu amenda de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei în cazul sãvârşirii faptei prevãzute la alin. (1) lit. c);
    c) cu amenda de la 1.000.000 lei la 5.000.000 lei pentru persoana fizica, cele de la alin. (1) lit. b) şi d), iar pentru persoana juridicã, cu amenda de la 5.000.000 lei la 10.000.000 lei.
     ART. 154
    (1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se realizeazã de cãtre organele de executare din cadrul unitãţilor teritoriale ale creditorului bugetar.
    (2) Dispoziţiile prezentei ordonanţe se completeazã cu prevederile <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001  privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
     ART. 155
    Sumele încasate în condiţiile prezentului titlu se fac venit la bugetul de stat.

    TITLUL X
    Dispoziţii finale şi tranzitorii

     ART. 156
    In cazul în care asupra aceloraşi venituri ori bunuri ale debitorului a fost pornitã executarea, atât pentru realizarea titlurilor executorii privind creanţe bugetare, cat şi pentru titluri ce se executa în condiţiile prevãzute de alte dispoziţii legale, executarea silitã se va face, potrivit dispoziţiilor prezentei ordonanţe, de cãtre organele de executare prevãzute de aceasta.
     ART. 157
    (1) Confiscarile dispuse potrivit legii se aduc la îndeplinire de cãtre organele care au dispus confiscarea. Confiscarile dispuse de procurori sau de instanţele de judecata se aduc la îndeplinire de cãtre organele competente ale Ministerului Administraţiei şi Internelor împreunã cu cele ale Ministerului Finanţelor Publice.
    (2) Sumele confiscate, precum şi cele realizate din valorificarea bunurilor confiscate, mai puţin cheltuielile impuse de aducerea la îndeplinire şi de valorificare, se fac venit la bugetul de stat sau bugetele locale, dupã caz, conform legii.
     ART. 158
    (1) Organul de executare poate corecta oricând erorile materiale din titlul executoriu şi actele întocmite în cadrul procedurii de executare silitã, având în vedere atât interesul legitim al creditorului bugetar, cat şi drepturile şi obligaţiile debitorului.
    (2) Actul rezultat ca urmare a îndreptãrii erorilor materiale se comunica celor interesaţi.
     ART. 159
    Creanţele bugetare restante la data de 31 decembrie 2002 mai mici de 100.000 lei se anuleazã. Anual, prin hotãrâre a Guvernului se stabileşte plafonul creanţelor bugetare care pot fi anulate.
     ART. 160
    Creditorii bugetari sunt scutiţi de taxe, tarife, comisioane sau cauţiuni pentru cererile, acţiunile şi orice alte mãsuri pe care le îndeplinesc în vederea realizãrii creanţelor bugetare.
     ART. 161
    (1) Creditorul bugetar poate constitui fonduri pentru acordarea de stimulente personalului din aparatul propriu şi din unitãţile subordonate, dupã caz, prin reţinerea unei cote de 5% din sumele încasate prin executare silitã potrivit prevederilor prezentei ordonanţe, precum şi din sumele încasate în cadrul procedurii de reorganizare judiciarã şi faliment.
    (2) Sistemul de acordare a stimulentelor pentru personalul din aparatul propriu şi din unitãţile subordonate creditorilor bugetari, care desfãşoarã activitãţile prevãzute la alin. (1), va fi stabilit similar sistemului de salarizare pentru personalul bugetar şi va fi aprobat prin ordine ale acestora.
     ART. 162
    In aplicarea prezentei ordonanţe, potrivit competentei prevãzute de lege, se vor adopta acte normative de aplicare, dupã caz, prin hotãrâri ale Guvernului, ordine ale ministrului finanţelor publice, ordine ale conducãtorilor instituţiilor publice, precum şi prin hotãrâri ale altor organe de specialitate ale administraţiei publice.
     ART. 163
    Formularele necesare şi instrucţiunile de utilizare a acestora, privind realizarea creanţelor bugetare, se aproba prin ordin al ministrului de resort sau al conducãtorului instituţiei publice, dupã caz.
     ART. 164
    (1) Sumele recuperate în contul cheltuielilor de executare silitã vor fi utilizate de cãtre creditorii bugetari pentru procurarea de bunuri de natura mijloacelor fixe şi a obiectelor de inventar necesare desfãşurãrii activitãţii organelor de executare silitã.
    (2) Lista bunurilor de natura celor menţionate la alineatul precedent va fi aprobatã de ordonatorul principal de credite, iar procurarea lor se va face cu respectarea prevederilor legale privind achiziţionarea bunurilor şi serviciilor pentru instituţiile publice.
     ART. 165
    (1) Funcţionarii publici din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, Ministerului Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei, Casei Naţionale de Asigurãri de Sãnãtate şi instituţiilor asimilate acesteia, organelor administraţiei publice centrale sau locale şi al organelor lor subordonate, inclusiv persoanele care nu mai deţin aceasta calitate, sunt obligaţi sa pãstreze secretul asupra informaţiilor pe care le deţin ca urmare a exercitãrii atribuţiilor de serviciu.
    (2) Informaţiile referitoare la impozite, taxe şi alte obligaţii bugetare ale plãtitorilor pot fi transmise numai:
    a) altor organe, în scopul realizãrii unor obligaţii ce decurg din aplicarea unei legi;
    b) unui organ din domeniul muncii şi protecţiei sociale, care face plati de asigurãri sociale sau alte plati similare;
    c) autoritãţilor fiscale ale altor tari, în baza unei convenţii pentru evitarea dublei impuneri;
    d) autoritãţilor judiciare competente, potrivit legii.
    (3) Organul sau autoritatea care primeşte informaţii fiscale este obligatã sa pãstreze secretul asupra informaţiilor primite.
    (4) Informaţii referitoare la plãtitori pot fi transmise şi unor organe sau autoritãţi, altele decât cele prevãzute la alin. (2), care le solicita, dar numai cu consimţãmântul scris al plãtitorului.
    (5) Nerespectarea obligaţiei de pãstrare a secretului fiscal atrage rãspunderea, potrivit legii.
    (6) Cu toate acestea creditorii bugetari, în scopul descurajarii neefectuarii plãţii obligaţiilor bugetare, pot aduce la cunoştinţa publica calitatea de debitor a contribuabililor pentru obligaţiile bugetare pentru care nu mai pot fi exercitate cãile de atac prevãzute de lege.
     ART. 166
    Pentru creanţele bugetului de stat Ministerul Finanţelor Publice este autorizat ca operator care, prin unitãţile sale teritoriale ca agenţi împuterniciţi, sa înscrie creanţele la Arhiva Electronica de Garanţii Reale Mobiliare.
     ART. 167
    Prezenta ordonanţa se completeazã cu dispoziţiile Codului de procedura civilã, în mãsura în care aceasta nu dispune altfel.
     ART. 168
    (1) Executãrile silite în curs la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe se vor continua potrivit dispoziţiilor acesteia, actele îndeplinite anterior rãmânând valabile.
    (2) Termenele în curs la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe se socotesc dupã normele legale în vigoare la data când au început sa curgã.
     ART. 169
    (1) In toate actele normative în care se face referire la majorãri de întârziere si/sau majorãri aceste notiuni se înlocuiesc cu noţiunea de dobânzi.
    (2) Prin termenul debitor se înţelege atât debitorul principal, cat şi orice alta persoana obligatã la plata potrivit art. 7.
     ART. 170
    (1) Contribuţiile la bugetul asigurãrilor sociale de stat, la bugetul asigurãrilor pentru şomaj şi la fondul asigurãrilor sociale de sãnãtate, dupã calcularea şi reţinerea acestora conform reglementãrilor legale în materie, se vireazã pana la data de 20 a lunii urmãtoare celei pentru care se efectueazã plata drepturilor salariale.
    (2) Impozitul pe dividende calculat şi reţinut la data plãţii dividendelor se plãteşte pana la data de 20 a lunii urmãtoare celei în care s-a fãcut plata dividendelor. In cazul în care dividendele distribuite nu au fost plãtite pana la sfârşitul anului în care s-au aprobat situaţiile financiare anuale, impozitul pe dividende se plãteşte pana la data de 31 decembrie a anului respectiv.
    (3) Diferenţele de impozit pe profit rezultate în urma regularizãrii anuale pe baza datelor din bilanţul contabil se plãtesc în termen de 5 zile de la data prevãzutã pentru depunerea declaraţiei de impunere anuala pe baza situaţiei financiare anuale.
    (4) Pentru celelalte impozite cu reţinere la sursa, calculate şi reţinute de plãtitori la data plãţii veniturilor, termenul de plata este data de 20 a lunii urmãtoare celei pentru care s-a plãtit venitul.
     ART. 171
    Sumele reprezentând taxa pe valoarea adãugatã, datorate de instituţiile publice pentru prestãri de servicii constând în închirieri si/sau concesiuni de bunuri imobile, care pana la data de 31 mai 2002 nu au fost facturate beneficiarilor şi nu au fost achitate la bugetul de stat, se anuleazã, inclusiv dobânzile şi penalitãţile de întârziere aferente.
     ART. 172
    (1) Prezenta ordonanţa intra în vigoare la data de 1 ianuarie 2003.
    (2) Pe data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe se abroga:
    a) <>Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996  privind executarea creanţelor bugetare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 31 ianuarie 1996, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 108/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
    b) <>art. I din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 113/1999  pentru modificarea şi completarea unor acte normative în baza <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 61/1998 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 30 iunie 1999;
    c) <>art. 14 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001  privind regimul juridic al contravenţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
    d) orice alte dispoziţii contrare.

                      ──────────────────