Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
ORDONANTA nr. 42 din 12 august 1999 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul Romaniei si Guvernul Republicii Franceze privind cooperarea in domeniul apararii, semnat la Bucuresti la 24 octombrie 1998
În temeiul prevederilor <>art. 1 lit. A pct. 2 din Legea nr. 140/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,
Guvernul României emite urmãtoarea ordonanta:
ARTICOL UNIC Se ratifica Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Franceze privind cooperarea în domeniul apãrãrii, semnat la Bucureşti la 24 octombrie 1998.
p. PRIM-MINISTRU, VICTOR BABIUC
Contrasemneazã: --------------
Ministru de stat, ministrul apãrãrii naţionale, Victor Babiuc
p. Ministrul afacerilor externe, Mihai Rasvan Ungureanu, secretar de stat
ACORD între Guvernul României şi Guvernul Republicii Franceze privind cooperarea în domeniul apãrãrii
Guvernul României şi Guvernul Republicii Franceze, denumite în continuare pãrţi, având la baza Tratatul de înţelegere amicala şi cooperare dintre România şi Republica Franceza, semnat la Paris la 20 noiembrie 1991, constatând ca evoluţia situaţiei în Europa, marcata în special de afirmarea noilor democratii, este propice dezvoltãrii şi aprofundarii noilor relaţii de parteneriat şi cooperare între statele europene, subliniind necesitatea de a înscrie în centrul acestei cooperãri problemele de securitate şi apãrare, ţinând seama de restructurarea globalã a mediului nostru de securitate, reamintind ca extinderea atât a Aliantei Nord-Atlantice, cat şi a Uniunii Europene este o contribuţie importanta la noua organizare a continentului european în acest domeniu, considerând ca acest spirit de parteneriat şi cooperare trebuie sa guverneze relaţiile între toate statele europene, fãrã discriminare, reamintind în special Declaraţia de la Madrid asupra securitãţii şi cooperãrii euroatlantice, adoptatã de şefii de state şi de guverne ale Aliantei Nord-Atlantice, în care se reafirma ca NATO rãmâne deschis pentru noi membri, şi subliniind, în aceasta privinta, evolutiile pozitive în sensul democraţiei şi al preeminentei dreptului ce au avut loc în România, considerând ca identitatea europeanã de securitate şi apãrare trebuie sa se afirme şi sa se întãreascã, ceea ce va constitui o contribuţie majorã la securitatea şi la stabilitatea în Europa, considerând ca aceste evolutii au ca scop instaurarea, pe ansamblul continentului, a pãcii şi securitãţii, apreciind rezultatele pozitive ale cooperãrii bilaterale întreprinse deja în domeniul apãrãrii, reamintind angajamentul de a întãri încrederea reciprocã printr-o deschidere mai ampla asupra problemelor de apãrare în cadrul Organizaţiei de Securitate şi Cooperare în Europa, reamintind ca obiectivul acestei cooperãri este de a contribui la menţinerea pãcii şi stabilitatii în Europa prin apropierea între instituţiile militare, amplificarea schimburilor şi diversificarea relaţiilor în domeniul securitãţii şi apãrãrii, constatând vointa lor de aprofundare şi de largire a cadrului cooperãrii lor în domeniul apãrãrii, au convenit urmãtoarele:
CAP. 1 Obiectul şi formele cooperãrii ART. 1 1.1. Pãrţile coopereazã în domeniul apãrãrii pe baza de reciprocitate. 1.2. Punerea în aplicare a acestei cooperãri este de competenta ministrilor apãrãrii ai celor doua pãrţi, care pot primi sprijinul altor ministere. ART. 2 2.1. Cooperarea în domeniul apãrãrii consta în: 2.1.1. schimburi de analize strategice asupra menţinerii stabilitatii în Europa şi asupra condiţiilor de intarire a ei în plan militar; 2.1.2. schimburi de informaţii asupra conceptului de securitate şi a celui de apãrare, precum şi asupra doctrinei de folosire a forţelor şi politicii de formare a personalului; 2.1.3. schimburi de experienta în domeniul controlului armamentelor; 2.1.4. acţiuni având ca scop formarea cadrelor, cu prioritate formarea ofiţerilor, precum şi instruirea unitãţilor şi a statelor majore din forţele armate; 2.1.5. schimburi de cunoştinţe şi experienta în materie de: a) legislaţie şi reglementãri interne şi internaţionale privind apãrarea şi forţele armate; b) gestionare a resurselor financiare, planificare şi execuţie a bugetului apãrãrii; c) management al resurselor umane şi administrare a mijloacelor materiale; d) organizare a comandamentului (operational şi la nivel teritorial) şi în materie de funcţionare a statelor majore, ţinând seama de rolul informaticii în actul de comanda; e) organizare a unor unitãţi multinationale şi instruire a acestora; f) armament şi echipamente militare, precum şi studii şi dezvoltãri privind tehnica militarã şi interoperabilitatea echipamentelor militare; g) organizare şi funcţionare a sistemelor de transmisiuni în cadrul forţelor armate; h) realizare a infrastructurilor militare; i) control şi management al spaţiului aerian; j) sãnãtate şi acţiuni umanitare; k) relaţii ale forţelor armate cu societatea; l) relaţii umane în cadrul forţelor armate şi probleme sociale; m) organizare şi misiuni ale logisticii în cadrul forţelor armate; n) istorie militarã; o) geografie şi topografie militarã; p) poliţie militarã; q) activitãţi culturale şi sportive; 2.1.6. examinarea posibilitãţilor de a îndeplini acţiuni comune în cadrul operaţiunilor de menţinere a pãcii sau umanitare sub egida ONU, OSCE şi UEO. 2.2. Pãrţile îşi rezerva dreptul identificarii şi aprofundarii altor domenii de cooperare. ART. 3 3.1. Cooperarea se realizeazã, în special, prin urmãtoarele forme: 3.1.1. consultãri şi reuniuni de lucru la toate nivelurile de comanda şi de conducere; 3.1.2. schimburi, vizite, stagii şi perioade de şedere (de scurta sau de lungã durata) ale membrilor personalului militar şi civil; 3.1.3. stagii de scurta durata în cadrul ministerelor apãrãrii în sectoarele administrativ, juridic, al domeniilor militare, financiar şi social; 3.1.4. studii şi cursuri în şcolile militare, inclusiv în învãţãmântul militar superior şi în centrele de instruire a categoriilor de forte armate; 3.1.5. congrese, colocvii, conferinţe şi seminarii; 3.1.6. schimburi reciproce de reprezentanţi ai statelor majore şi ai unitãţilor din categoriile de forte armate pentru participarea la planificarea instrucţiei şi a exerciţiilor militare; 3.1.7. instrucţie în comun a unitãţilor de la toate nivelurile forţelor armate; 3.1.8. escale oficiale şi de rutina ale navelor de rãzboi, vizite la bazele aeriene şi în unitãţile trupelor de uscat; 3.1.9. intalniri între delegaţii ale statelor majore, ale unitãţilor forţelor armate şi ale şcolilor militare; 3.1.10. schimburi de ofiţeri între instituţiile de învãţãmânt militar pentru participarea la discuţii, predarea cursurilor sau efectuarea stagiilor profesionale. 3.1.11. schimburi de documentaţie; 3.1.12. manifestãri sportive sub patronajul Consiliului Internaţional al Sportului Militar (CISM). 3.2. Cesionari de bunuri şi prestãri de servicii pot fi efectuate în condiţii ce vor fi stabilite de pãrţi. ART. 4 Pentru a întãri înţelegerea şi încrederea reciprocã, pãrţile organizeazã la intervale regulate vizite reciproce ale reprezentanţilor lor, la nivelul ministerelor apãrãrii, al statelor majore generale, al comandamentelor şi al statelor majore ale categoriilor de forte armate, al armelor şi specialitatilor, precum şi la nivel de comandament şi de direcţii similare. ART. 5 5.1. Se instituie o comisie militarã mixtã romano-franceza care este responsabilã atât cu definirea conceptiei generale a cooperãrii bilaterale în domeniul apãrãrii, cat şi cu organizarea şi coordonarea acestei cooperãri. 5.2. Comisia militarã mixtã romano-franceza este coprezidata de un general din ministerul apãrãrii al fiecãrei pãrţi. Comisia mai are în componenta un secretar, atasatii apãrãrii ai fiecãreia dintre cele doua tari şi, în funcţie de subiectele abordate, ofiţeri sau reprezentanţi ai diferitelor categorii de forte armate, arme şi servicii. 5.3. Şedinţele Comisiei militare mixte romano-franceze au loc o data pe an, alternativ, în România şi în Republica Franceza. 5.4. Toate subiectele de natura sa favorizeze întãrirea cooperãrii bilaterale pot fi înscrise pe ordinea de zi a şedinţei Comisiei militare mixte romano-franceze dupã ce au primit aprobarea celor doi copresedinti. 5.5. Comisia militarã mixtã romano-franceza face bilanţul cooperãrii realizate pe parcursul anului precedent şi stabileşte planul de cooperare pentru anii urmãtori. 5.6. Planul de cooperare cuprinde atât acţiunile stabilite de comun acord, cat şi tematica lor, modalitãţile, datele şi locurile de realizare, precum şi instituţiile responsabile de executarea lor. Planul de cooperare bilaterala este semnat de copresedintii Comisiei militare mixte romano-franceze. 5.7. Copresedintii Comisiei militare mixte romano-franceze corespondeaza între ei prin intermediul atasatilor apãrãrii. ART. 6 6.1. Se instituie un comitet mixt romano-francez responsabil cu coordonarea şi urmãrirea activitãţilor de cooperare bilaterala în domeniul armamentului. 6.2. Comitetul mixt romano-francez este coprezidat de înalţi funcţionari ai ministerelor apãrãrii ale celor doua pãrţi. Comitetul mai are în componenta un secretar, atasatii apãrãrii din cele doua tari, precum şi ofiţeri şi experţi competenţi în problemele de pe ordinea de zi a sesiunilor acestuia. 6.3. Cei doi copresedinti stabilesc de comun acord regulamentul interior de funcţionare, frecventa intalnirilor, precum şi ordinea de zi a sesiunilor Comitetului mixt romano-francez. CAP 2 Exercitii militare ART. 7 7.1. Pãrţile, respectând dispoziţiile legale în vigoare, organizeazã exercitii şi antrenamente comune, cu caracter intercategorii de forte armate ori privitor la o singura categorie de forte armate sau de servicii. Acestea sunt înscrise în planurile anuale de antrenament operational al forţelor armate ale fiecãreia dintre pãrţi. Modalitãţile administrative, logistice şi financiare generale sunt descrise mai jos. Detaliile specifice organizãrii, desfãşurãrii şi modalitãţilor de finanţare a exerciţiilor comune ale forţelor armate sunt stabilite de cãtre miniştrii apãrãrii ai celor doua pãrţi printr-o înţelegere specialã. 7.2. Pentru exercitii, utilizarea spaţiului aerian al statului care primeşte se face în condiţiile prevãzute pentru aeronavele de stat, militare şi civile ale statului care primeşte. Tranzitarile aeriene se efectueazã conform tratatelor şi convenţiilor internaţionale cu privire la traficul aerian ce angajeazã pãrţile, în special Convenţia de la Chicago din 7 decembrie 1944 privind aviaţia civilã internationala. 7.3. Pentru exerciţiile navale accesul navelor militare în apele teritoriale naţionale se efectueazã în condiţiile fixate de partea care primeşte. 7.4. Pe timpul desfãşurãrii exerciţiilor militare statul care primeşte asigura gazduirea şi hrana membrilor forţelor armate şi ale personalului civil al statului care trimite, în aceleaşi condiţii ca şi pentru categoriile de personal similare ale statului care primeşte. Condiţiile de finanţare sunt descrise la art. 8. 7.5. În ceea ce priveşte exerciţiile şi antrenamentele, conform dispoziţiilor prezentului acord, în momentul trecerii frontierei fiecare şef de detasament prezintã la postul de control vamal o situaţie detaliatã privind personalul şi o lista, pe categorii, cuprinzând vehiculele, echipamentele, proviziile şi materialele transportate. Atunci când transporturile sunt efectuate pe cale aerianã sau maritima, o lista precisa, detaliatã pe categorii de personal şi materiale transportate, este prezentatã de fiecare şef de detasament serviciului de control al aerodromurilor sau al porturilor implicate. ART. 8 8.1. Pe timpul pregãtirii şi desfãşurãrii exerciţiilor militare, statul care primeşte are responsabilitatea de a asigura, cu titlu gratuit: 8.1.1. punerea la dispoziţie a unor tabere de pregãtire militarã înzestrate cu instalaţiile necesare, cu un sistem de comunicaţii militare intern corespunzãtor necesitãţilor exerciţiului militar, precum şi cu echipament de multiplicare; 8.1.2. gazduirea în instituţii militare a membrilor forţelor armate şi a personalului civil al statului care trimite, participanţi la exerciţiul militar; 8.1.3. mijloacele de transport pentru deplasarea membrilor forţelor armate şi a personalului civil al statului care trimite participanţi la exerciţiul militar în interiorul taberei de pregãtire militarã; 8.1.4. instalaţiile şi serviciile aeronautice de pe aeroporturile militare, inclusiv operaţiunile de tranzit; 8.1.5. operaţiunile de salvare aerianã şi maritima; 8.1.6. cartografia zonei în care se desfãşoarã exerciţiul militar. Aceasta cartografie este conformã cu Acordul de standardizare 2211 - Datumuri geodezice, elipsoizi, reţele şi reţele de referinta din 15 iulie 1991. 8.2. Pe timpul pregãtirii şi derulãrii exerciţiilor militare statul care trimite suporta cheltuielile legate de: 8.2.1. deplasarea participanţilor la exerciţiul militar şi a echipamentelor militare cãtre locul de desfãşurare a acestuia şi reintoarcerea lor, precum şi costul taxelor de trecere pe autostrazile, podurile şi prin tunelurile folosite de unitãţile sale pe teritoriul statului care primeşte; 8.2.2. gazduirea membrilor forţelor armate şi ai unei componente civile a statului care trimite, participanţi la exerciţiile militare în afarã cazarmilor, în cazul în care oferta de cazare în cadrul cazarmilor nu este utilizata; 8.2.3. mijloacele de subzistenta sau hranirea membrilor forţelor armate şi ai unei componente civile a statului care trimite, participanţi la exerciţiul militar; 8.2.4. utilizarea mijloacelor exterioare de telefonie, de telecopiere şi informatice în afarã necesitãţilor exerciţiului militar; 8.2.5. repararea şi întreţinerea vehiculelor sale militare, a echipamentului şi a armamentului sau; 8.2.6. manifestãrile în domeniul relaţiilor publice pe care le organizeazã; 8.2.7. alte prestaţii stabilite de comun acord; 8.2.8. pentru nevoi proprii, statul care trimite poate sa foloseascã interpreti. În acest caz cheltuielile ocazionate de aceasta revin în responsabilitatea sa; 8.2.9. aprovizionarea cu carburanţi şi cu lubrifianţi prin intermediul forţelor armate ale statului care primeşte, facturate la tarif normal, practicat în cadrul forţelor armate ale statului care primeşte. ART. 9 În timpul exerciţiilor comune este autorizat schimbul de membri ai forţelor armate sau ai componentei civile între unitãţile forţelor armate şi ale componentei civile ale pãrţilor. Aceşti membri respecta regulamentele militare şi regulile în vigoare în unitatea care primeşte. ART. 10 Pe timpul exerciţiilor comune munitiile sunt transportate, depozitate, pazite şi folosite conform legilor şi regulamentelor statului care primeşte. ART. 11 11.1. Utilizarea serviciilor de telecomunicaţii publice în statul care primeşte este supusã dispoziţiilor juridice ale statului care primeşte şi condiţiilor comerciale ale furnizorului acestor servicii. Aceasta se referã mai ales la tipul şi la modalitãţile de calcul al rambursarii cheltuielilor, la stabilirea şi plata facturilor. 11.2. Forţele armate ale statului care trimite pot, dacã acest fapt este necesar pentru îndeplinirea misiunii temporare şi dacã acordul autoritãţilor statului care primeşte este obţinut, sa instaleze şi sa punã în funcţiune, temporar, echipamente de telecomunicaţii, inclusiv echipamente radio. 11.3. Echipamentele de comunicaţii ale forţelor armate ale statului care trimite, care trebuie legate sau conectate la reţelele de telecomunicaţii ale statului care primeşte, sunt aprobate de autoritãţile competente. 11.4. În statul care primeşte forţele armate ale statului care trimite folosesc doar frecventele care le-au fost atribuite de autoritãţile competente ale statului care primeşte. Îndatã ce perioada de şedere temporarã a fost încheiatã, acestea nu mai au dreptul sa le utilizeze. 11.5. Forţele armate ale statului care trimite iau toate mãsurile pentru a nu perturba funcţionarea reţelelor de telecomunicaţii ale statului care primeşte, cãrora le comunica, în prealabil, caracteristicile de utilizare a echipamentelor pe timpul exerciţiului. În cazul unei perturbatii cauzate, în afarã teritoriului statului care primeşte, de cãtre staţiile radio ale forţelor armate ale statului care trimite, autoritãţile competente ale statului care primeşte procedeazã conform dispoziţiilor regulamentului internaţional de radiocomunicatii în vigoare. Autoritãţile competente ale statului care primeşte iau mãsuri care sa împiedice perturbatiile de funcţionare a echipamentelor de telecomunicaţii ale forţelor armate ale statului care trimite, cauzate de echipamente radio sau de alte instalaţii electrice ale statului care primeşte. În cazul perturbatiilor electromagnetice se aplica dispoziţiile juridice ale statului care primeşte, referitoare la compatibilitatea electromagnetica a echipamentelor. Dacã, pentru a elimina aceste perturbatii, trebuie oprit echipamentul care este cauza, forţele armate ale statului care trimite procedeazã în acest sens fãrã întârziere. ART. 12 12.1. Pãrţile recunosc importanta protecţiei mediului pe timpul activitãţilor realizate în comun. Acestea iau toate mãsurile pentru a evita deteriorarea mediului. Orice deteriorare inevitabila a mediului înconjurãtor va fi compensata într-o maniera adecvatã. 12.2. Armamentul, vehiculele senilate, tehnica de lupta grea şi materialele periculoase sunt transportate, de preferinta, pe cale feroviara sau navigabila. 12.3. Pe timpul exerciţiilor comune, forţele armate ale pãrţilor folosesc pentru funcţionarea mijloacelor lor terestre, aeriene şi navale carburanţi, lubrifianţi şi aditivi cat mai puţin poluanti. În caz de alerta la poluare atmosferica sunt luate toate mãsurile necesare pentru a limita emisia de gaze de esapament. 12.4. Pe timpul exerciţiilor comune forţele armate ale pãrţilor se straduiesc sa limiteze la maximum poluarea sonora şi iau în considerare interesul riveranilor, mai ales pe timpul nopţii şi în zilele de sãrbãtoare. 12.5. Deşeurile şi gunoaiele sunt eliminate şi reciclate conform reglementãrii statului care primeşte. Eliminarea prin explozie sau combustie a muniţiei sau a altor mijloace de lupta în instalaţiile militare trebuie sa facã obiectul unei autorizaţii date de autoritãţile competente ale statului care primeşte. 12.6. Paragrafele 3, 4 şi 5 ale prezentului articol pot face obiectul unor înţelegeri speciale. ART. 13 13.1. Cererile privind convoaiele excepţionale şi transportul materialelor periculoase, formulate de cãtre forţele armate sau de componenta civilã a statului care trimite, sunt prezentate autoritãţilor militare ale statului care primeşte. 13.2. Avioanele militare ale forţelor armate ale statului care trimite nu pot sa utilizeze instalaţiile civile ale statului care primeşte decât în caz de urgenta. CAP 3 Statutul membrilor personalului militar şi civil ART. 14 14.1. Funcţia membrilor personalului militar şi civil al uneia dintre pãrţi, puşi la dispoziţie celeilalte pãrţi, precum şi caracterul şi durata misiunii lor şi alte modalitãţi precise de exercitare a atribuţiilor lor sunt definite înaintea numirii pe post a fiecãruia dintre ei printr-un schimb de scrisori între miniştrii apãrãrii ai celor doua pãrţi. 14.2. Membrii personalului militar şi civil îşi exercita funcţiile conform deciziilor conţinute în scrisorile menţionate la paragraful 1 al prezentului articol. Ei nu pot sa fie, în mod special, asociaţi la pregãtirea sau la executarea operaţiunilor de rãzboi, nici la acţiuni de menţinere sau de restabilire a ordinii, securitãţii publice sau suveranitãţii naţionale şi nici nu pot sa intervinã în aceste operaţiuni sub nici o forma. 14.3. Pe timpul şederii pe teritoriul statului celeilalte pãrţi, membrii personalului militar şi civil şi membrii familiilor acestora respecta dreptul intern al acestei pãrţi şi nu pot desfasura nici o activitate politica pe teritoriul numitei pãrţi. Membrii personalului militar şi civil respecta, în plus, regulamentele interne în vigoare în cadrul ministerului apãrãrii al partii care primeşte. ART. 15 Pe timpul exercitãrii funcţiilor lor, membrii personalului civil şi militar por sa stea cu familiile lor pe teritoriul statului celeilalte pãrţi. Identitatea membrilor familiei rezidente pe teritoriul acestui stat care însoţeşte membrul personalului militar şi civil este indicatã în scrisorile menţionate la art. 14 paragraful 1 din prezentul acord. ART. 16 16.1. Membrii personalului militar şi civil francez se afla sub autoritatea Guvernului Republicii Franceze prin intermediul Ambasadei Republicii Franceze la Bucureşti. 16.2. Membrii personalului militar şi civil roman se afla sub autoritatea Guvernului României prin intermediul Ambasadei României la Paris. 16.3. Pe timpul şederii pe teritoriul statului celeilalte pãrţi, aceştia îşi pãstreazã statutul lor de funcţionar de stat civil sau militar. 16.4. Membrii personalului militar şi civil poarta uniforma şi însemnele militare conform reglementãrilor în vigoare în forţele armate ale statului partii care trimite. Partea care primeşte îi autorizeaza sa imbrace ţinuta civilã. 16.5. Membrii personalului militar al partii care trimite pot sa detina şi sa poarte armele lor, cu condiţia sa fie autorizaţi în acest sens de regulamentul care li se aplica. Autoritãţile statului partii care primeşte examineazã cu bunavointa cererile pe care statul partii care trimite le prezintã în acest sens. 16.6. Membrii personalului militar şi civil autorizaţi sa conducã vehicule militare în statul partii care trimite sunt, de asemenea, autorizaţi sa conducã vehicule de aceeaşi categorie pe teritoriul statului partii care primeşte. 16.7. Autoritãţile statului partii care trimite sunt competente în materie de disciplina. Regulile de disciplina aplicabile personalului militar şi civil al statului partii care primeşte sunt comunicate personalului militar şi civil al statului partii care trimite înaintea intrãrii sale pe teritoriul statului partii care primeşte. Autoritãţile statului partii care primeşte informeazã ambasada statului partii care trimite despre acţiunile unui membru al personalului militar sau civil, contrare regulilor de disciplina ale statului partii care primeşte. ART. 17 17.1. Membrii personalului militar şi civil al statului partii care trimite sunt scutiţi de formalitãţile de pasaport şi de viza şi beneficiazã de facilitãţi de trecere la intrarea sau la ieşirea de pe teritoriul statului partii care primeşte, cu condiţia ca autoritãţile vamale interesate sa fi primit notificarea corespunzãtoare în timp util. Ei nu sunt supuşi dispoziţiilor juridice ale statului partii care primeşte, referitoare la înregistrarea şi controlul strãinilor. Totuşi aceştia nu sunt consideraţi ca dobanditori ai drepturilor de resedinta permanenta pe teritoriul statului partii care primeşte. 17.2. La intrarea pe teritoriul statului partii care primeşte, membrii personalului militar şi civil al partii care trimite vor avea asupra lor: 17.2.1. pasaport; sau 17.2.2. carte de identitate personalã, eliberata de statul partii care trimite, cu fotografie şi în care sunt menţionate numele, prenumele, data naşterii, gradul şi numãrul de înmatriculare, dacã este cazul, şi serviciul cãruia îi aparţine; şi 17.2.3. ordinul de misiune, individual sau colectiv, eliberat de un serviciu competent al statului care trimite şi care atesta statutul individului sau al unitãţii, în calitate de membru sau de parte a forţelor armate, şi care confirma deplasarea. 17.3. Persoanele insotitoare vor avea asupra lor pasaportul. ART. 18 18.1. Membrii personalului militar şi civil, precum şi membrii familiilor acestora rãspund penal în fata tribunalelor competente, conform dreptului intern al celeilalte pãrţi, pentru infracţiunile comise, sub rezerva urmãtoarelor dispoziţii: 18.1.1. autoritãţile militare ale statului partii care trimite au dreptul de a-şi exercita pe teritoriul statului partii care primeşte jurisdicţia penalã şi disciplinarã pe care le-o conferã legislaţia statului partii care trimite asupra tuturor persoanelor supuse legii militare a acestui stat; 18.1.2. autoritãţile statului partii care primeşte au dreptul de a-şi exercita asupra membrilor unei forte sau ai unei componente civile şi asupra persoanelor care îi însoţesc propria jurisdicţie, cu privire la infracţiunile comise pe teritoriul statului partii care primeşte şi pedepsite de legislaţia acestui stat. 18.2. Autoritãţile militare ale statului partii care trimite au dreptul sa exercite o jurisdicţie exclusiva asupra persoanelor supuse legilor militare ale acestui stat, în ceea ce priveşte infracţiunile pedepsite de legislaţia statului partii care trimite, mai ales infracţiunile care aduc atingere siguranţei acestui stat, dar care nu cad sub incidenta legislaţiei statului partii care primeşte. 18.3. Autoritãţile statului partii care primeşte au dreptul de a exercita o jurisdicţie exclusiva asupra membrilor unei forte sau ai unei componente civile şi asupra persoanelor care îi însoţesc în ceea ce priveşte infracţiunile pedepsite de legile statului partii care primeşte, în special infracţiunile care aduc atingere siguranţei acestui stat, dar care nu cad sub incidenta legislaţiei statului partii care trimite. 18.4. În sensul prezentului acord se considera infracţiuni care aduc atingere siguranţei unui stat: 18.4.1. trãdarea de patrie; 18.4.2. sabotajul, spionajul sau violarea legislaţiei privind secretele de stat sau ale apãrãrii naţionale. 18.5. În cazul legislaţiei sau al jurisdicţiei concurente se aplica urmãtoarele reguli: 18.5.1. autoritãţile militare ale statului partii care trimite au dreptul sa exercite cu prioritate jurisdicţia proprie asupra membrului unei forte sau al unei componente civile în ceea ce priveşte: a) infracţiunile care aduc atingere numai securitãţii sau proprietãţii acestui stat ori infracţiunile care aduc atingere numai persoanei sau proprietãţii unui membru al unei forte ori al unei componente civile al acestui stat, precum şi unei persoane insotitoare; b) infracţiunile care rezulta din orice act sau neglijenţa comisã în timpul executãrii serviciului; 18.5.2. în cazul oricãrei alte infracţiuni, autoritãţile statului partii care primeşte exercita cu prioritate propria jurisdicţie; 18.5.3. dacã statul care are dreptul sa exercite cu prioritate propria jurisdicţie decide sa renunţe la acest drept, va notifica despre aceasta decizie, cat mai curând posibil, autoritãţilor celuilalt stat. Autoritãţile statului care are dreptul sa exercite cu prioritate propria jurisdicţie examineazã cu bunavointa cererile de renunţare la acest drept, prezentate de autoritãţile celuilalt stat, atunci când acestea apreciazã ca motive deosebit de importante justifica acest fapt. 18.6. Dispoziţiile prezentului articol nu comporta nici un drept pentru autoritãţile militare ale statului partii care trimite de a-şi exercita o jurisdicţie asupra cetãţenilor statului partii care primeşte sau asupra persoanelor care au acolo resedinta obişnuitã, cu excepţia celor care sunt membri ai forţelor armate ale statului partii care trimite. 18.7. Autoritãţile statului partii care primeşte şi ale statului partii care trimite îşi acorda reciproc asistenta pentru arestarea membrilor unei forte a statului partii care trimite sau ai unei componente civile ori a persoanelor insotitoare pe teritoriul statului partii care primeşte şi pentru predarea acestora autoritãţilor care urmeazã sa îşi exercite jurisdicţia conform dispoziţiilor de mai sus. 18.8. Autoritãţile statului partii care primeşte notifica în cel mai scurt timp autoritãţilor militare şi misiunii diplomatice a statului partii care trimite arestarea oricãrui membru al unei forte sau al unei componente civile ori a unei persoane insotitoare. 18.9. Paza unui membru al unei forte sau al unei componente civile asupra cãruia statul partii care primeşte urmeazã sa îşi exercite dreptul de jurisdicţie şi care se afla în mâinile autoritãţilor statului partii care trimite va fi asigurata de cãtre acestea pana când se va declansa urmãrirea penalã impotriva lui de cãtre statul partii care primeşte. 18.10. Autoritãţile statelor partii care primeşte şi ale partii care trimite îşi acorda asistenta reciprocã în conducerea anchetelor, în strângerea probelor, inclusiv în punerea sechestrului şi, dacã are loc, în punerea la dispoziţie a probelor vinovatiei şi a obiectelor infracţiunii. Punerea la dispoziţie a probelor şi a obiectelor sechestrate poate fi condiţionatã, totuşi, de restituirea lor într-un termen determinat de autoritatea care a procedat la punerea la dispoziţie. 18.11. Autoritãţile pãrţilor, în cazul în care exista jurisdicţie concurenta, se informeazã reciproc asupra cursului problemelor. 18.12. Autoritãţile statului partii care primeşte vor examina cu bunavointa cererile autoritãţilor statului partii care trimite de a le fi acordatã asistenta pentru executarea pedepselor privative de libertate, pronunţate pe teritoriul statului partii care primeşte de cãtre autoritãţile menţionate în conformitate cu dispoziţiile prezentului articol. 18.13. Atunci când un inculpat este judecat conform dispoziţiilor acestui articol de cãtre autoritãţile unei pãrţi şi este achitat sau, în caz de condamnare, dacã executa sau şi-a executat pedeapsa ori a fost gratiat, el nu mai poate fi judecat pe acelaşi teritoriu pentru aceeaşi infracţiune de cãtre autoritãţile unei alte pãrţi. Totuşi aceasta prevedere nu va impiedica autoritãţile militare ale statului partii care trimite sa judece un membru al unei forte pentru orice violare a regulilor de disciplina, care a rezultat dintr-o acţiune sau dintr-o omisiune constitutivã a infracţiunii pentru care el a fost judecat. 18.14. Oricãrui membru al unei forte ori al unei componente civile sau oricãrei persoane insotitoare care a fost acuzata de sãvârşirea unei infracţiuni şi a fost urmãritã conform jurisdicţiei statului partii care primeşte i se aplica prezumţia de nevinovatie pana în momentul stabilirii legale a vinovatiei sale. El are, în special, dreptul: 18.14.1. la o judecata prompta şi rapida; 18.14.2. sa fie informat, în cel mai scurt timp, într-o limba pe care o înţelege şi, în detaliu, despre natura şi cauza acuzatiei care i se aduce; 18.14.3 sa dispunã de timpul şi de mijloacele necesare pentru a-şi pregati apãrarea; 18.14.4. sa se apere singur sau sa beneficieze de asistenta unui apãrãtor ales de el şi, dacã nu are mijloace pentru plata unui apãrãtor, sa poatã fi asistat gratuit de cãtre un avocat numit din oficiu; 18.14.5. sa interogheze sau sa ceara interogarea martorilor acuzarii şi sa obţinã convocarea şi interogarea martorilor apãrãrii în aceleaşi condiţii cu martorii acuzarii; 18.14.6. sa fie asistat gratuit de cãtre un translator, dacã nu înţelege sau dacã nu vorbeşte limba utilizata la audiere; 18.14.7. sa comunice cu reprezentantul autoritãţilor statului partii care trimite şi, atunci când regulile de procedura permit, acesta sa fie prezent la proces. 18.15. Unitãţile sau formaţiunile militare regulamentar constituite ale unei forte au drept de poliţie în toate taberele, instituţiile sau în alte obiective ocupate de ele în baza unui acord cu statul partii care primeşte. Poliţia militarã a unitãţilor sau a formatiunilor poate lua toate mãsurile necesare pentru a asigura menţinerea ordinii şi securitãţii în aceste obiective. 18.16. Folosirea poliţiei militare menţionate în afarã acestor obiective este condiţionatã de existenta unui acord cu autoritãţile statului partii care primeşte, se face în legatura cu aceste autoritãţi şi numai atât cat este necesar pentru a menţine ordinea şi disciplina printre membrii acestor unitati sau formaţiuni. 18.17. Fiecare dintre pãrţi supune puterii legislative proiectele pe care le considera necesare pentru a putea asigura pe teritoriul sau securitatea şi protecţia obiectivelor, echipamentelor, proprietãţilor, arhivelor şi documentelor oficiale ale celeilalte pãrţi, precum şi incriminarea faptelor ce reprezintã infracţiuni referitoare la aceasta materie. ART. 19 19.1. Fiecare parte renunţa la orice cerere de despãgubire fata de o alta parte pentru pagubele cauzate bunurilor statului care sunt folosite de cãtre forţele sale terestre, aeriene şi navale, în urmãtoarele situaţii: 19.1.1. dacã paguba este cauzatã de un membru al forţelor armate ale celeilalte pãrţi sau de un funcţionar al acesteia în exerciţiul funcţiunii, în termenii prezentului acord; sau 19.1.2. dacã paguba este cauzatã de un vehicul, o nava sau de o aeronava a unei pãrţi şi utilizata de forţele sale armate, cu condiţia ca vehiculul, nava sau aeronava, cauza a pagubei, sa fi fost utilizata pentru acţiuni întreprinse în cadrul operaţiunilor convenite prin prezentul acord ori ca paguba sa fi fost provocatã unei proprietãţi utilizate în aceleaşi condiţii. 19.2. Pretenţiile de despãgubire pentru salvare maritima, formulate de cãtre o parte cãtre cealaltã parte, fac obiectul aceleiaşi renunţãri, sub rezerva ca nava sau incarcatura salvata sa fie proprietatea unei pãrţi şi sa fie utilizata de forţele sale armate în timpul acţiunilor întreprinse în conformitate cu prevederile prezentului acord. 19.3. Dispoziţiile paragrafului 1 al prezentului articol se aplica oricãrei nave, navlosita în coca goala de o parte sau rechizitionata de aceasta cu un contract de navlosire coca goala ori de buna priza (cu excepţia cazului în care riscul pierderii sau rãspunderea pentru daune este în sarcina unei alte persoane decât aceasta parte). 19.4. Fiecare parte renunţa sa ceara despãgubiri celeilalte pãrţi în cazul în care un membru al forţelor sale armate a suferit raniri sau a murit în timpul sau din cauza executãrii serviciului. 19.5. Pretentile de despãgubiri (altele decât cele izvorâte din contracte şi altele decât cele la care se referã paragrafele 6 sau 7 ale prezentului articol) decurgând din acţiuni sau neglijente de care un membru al unei forte sau al unei componente civile este responsabil în executarea serviciului ori din orice fapta, neglijenţa sau împrejurare pentru care este legal rãspunzãtoare o forta ori o componenta civilã şi care au cauzat, pe teritoriul statului partii care primeşte, pagube unui terţ, altul decât una dintre pãrţi, vor fi soluţionate de statul partii care primeşte, în conformitate cu urmãtoarele dispoziţii: 19.5.1. pretenţiile de despãgubiri sunt introduse, analizate şi soluţionate în conformitate cu legile şi cu reglementãrile statului partii care primeşte, aplicabile în materie propriilor forte armate; 19.5.2. statul partii care primeşte poate decide asupra acestor pagube; el va proceda la plata despãgubirilor stabilite în moneda proprie; 19.5.3. aceasta plata, ce rezulta fie dintr-o înţelegere, fie dintr-o decizie a instanţei competente a statului partii care primeşte, fie din decizia aceleiaşi instanţe prin care a fost respinsã o acţiune introdusã privind plata de despãgubiri, va fi obligatorie şi definitiva pentru pãrţi; 19.5.4. orice despãgubire plãtitã de statul partii care primeşte va fi adusã la cunostinta statului partii care trimite interesat, ce va primi în acelaşi timp un raport detaliat şi o propunere de repartiţie a sumelor, stabilitã în conformitate cu subpunctele 5a) şi 5b) de mai jos. În lipsa unui rãspuns în termen de doua luni, propunerea de împãrţire a sumelor va fi consideratã ca acceptatã; 19.5.5. responsabilitatea pentru sumele de plata pentru reparaţia daunelor menţionate la paragrafele precedente ale prezentului articol va fi împãrţitã între pãrţi în urmãtoarele condiţii: a) când statul partii care trimite este responsabil, cuantumul despãgubirilor se repartizeazã în proporţie de 25% pentru statul partii care primeşte şi de 75% pentru statul partii care trimite; b) când responsabilitatea revine ambelor pãrţi, cuantumul despãgubirilor este repartizat între ele în pãrţi egale; c) semestrial, o situaţie privind sumele plãtite în cursul semestrului precedent, de cãtre statul partii care primeşte, pentru despãgubirile pentru care s-a admis o repartiţie şi un procentaj este înaintatã statului partii care trimite, însoţitã de o cerere de rambursare. Rambursarea se va face în cel mai scurt termen în moneda statului partii care primeşte; 19.5.6. în cazul în care în urma aplicãrii dispoziţiilor paragrafelor 5.2 şi 5.5 de mai sus o parte are în sarcina plata unor sume care ar afecta-o prea mult, ea poate solicita celeilalte pãrţi sa procedeze la o soluţionare a pretenţiilor pe o baza diferita; 19.5.7. nici o mãsura de executare silitã nu poate fi luatã impotriva unui membru al unei forte sau al unei componente civile, în cazul când s-a pronunţat o hotãrâre judecãtoreascã impotriva lui în statul partii care primeşte, dacã este vorba de un litigiu apãrut în urma unei acţiuni îndeplinite în timpul executãrii serviciului; 19.5.8. dispoziţiile paragrafului 5.5 de mai sus nu se aplica în cazul navigaţiei, exploatãrii unei nave, încãrcãrii sau descãrcãrii mãrfurilor de pe nave sau al transportului unei incarcaturi, cu excepţia cazurilor în care a avut loc decesul sau ranirea unei persoane şi atunci când dispoziţiile paragrafului 4 nu se aplica. 19.6. Pretenţiile de despãgubire impotriva membrilor unei forte sau ai unei componente civile, decurgând din acte producãtoare de prejudicii sau din neglijente care nu au fost sãvârşite pe timpul executãrii serviciului, se soluţioneazã astfel: 19.6.1. autoritãţile statului partii care primeşte examineazã cererea de despãgubire şi decid într-un mod just şi echitabil cuantumul despãgubirii datorate solicitantului, ţinând seama de toate circumstanţele cauzei, inclusiv de conduita şi de comportamentul persoanei lezate, şi întocmesc un raport cu privire la cauza respectiva; 19.6.2. acest raport este trimis autoritãţilor statului partii care trimite, care decid, fãrã întârziere, dacã procedeazã la o despãgubire cu titlu de favoare şi, în acest caz, fixeazã cuantumul; 19.6.3. dacã o oferta de despãgubire cu titlu de favoare este facuta şi acceptatã de cãtre reclamant cu titlu de despãgubire integrala, autoritãţile statului partii care trimite efectueazã aceasta plata şi aduc la cunostinta autoritãţilor statului partii care primeşte decizia lor şi cuantumul sumei vãrsate; 19.6.4. dispoziţiile prezentului paragraf nu contravin deciziei luate de jurisdicţia statului partii care primeşte asupra acţiunii care ar putea fi introdusã impotriva unui membru al unei forte sau al unei componente civile, dacã şi atâta timp cat o plata prin care pretenţia sa fi fost complet satisfacuta nu a fost efectuatã. 19.7. Pretenţiile de despãgubiri decurgând din utilizarea neautorizata a oricãrui vehicul al forţelor armate ale statului partii care trimite sunt soluţionate în conformitate cu dispoziţiile paragrafului 6 al prezentului articol, cu excepţia cazului în care forta însãşi sau componenta civilã poarta rãspunderea legalã. 19.8. Dacã exista un diferend asupra faptului de a şti dacã actul pagubitor sau neglijenţa imputabilã membrului unei forte sau al unei componente civile a fost produsã pe timpul executãrii serviciului ori asupra faptului de a şti dacã utilizarea vehiculului aparţinând forţelor armate ale statului partii care trimite nu a fost autorizata, cazul se rezolva între pãrţi. 19.9. În afarã condiţiilor prevãzute la paragraful 5.7 al prezentului articol, statul partii care trimite nu poate, în ceea ce priveşte jurisdicţia civilã a tribunalelor statului partii care primeşte, sa invoce imunitatea fata de jurisdicţia tribunalelor statului partii care primeşte în favoarea membrilor unei forte sau ai unei componente civile. 19.10. Autoritãţile statului partii care trimite şi ale statului partii care primeşte îşi acorda asistenta în obţinerea probelor necesare pentru o judecata echitabila şi pentru soluţionarea pretenţiilor de despãgubiri care intereseazã pãrţile. ART. 20 20.1. În caz de deces al unui membru al unitãţilor în tranzit sau pe perioada de şedere pe teritoriul uneia dintre pãrţi, în cursul sau cu ocazia unui exerciţiu ori a unui antrenament comun, decesul trebuie declarat ofiţerului de stare civilã teritorial competent. Decesul este constatat de un medic autorizat, care elibereazã actul constatator. 20.2. Dacã autoritatea judiciarã nationala ordonã autopsia defunctului, aceasta este efectuatã de un medic desemnat de autoritatea judiciarã. Un medic militar al partii cãreia îi aparţine defunctul poate asista la autopsie. 20.3. Autoritãţile militare cãrora le aparţine defunctul pot dispune de corpul acestuia de îndatã ce le-a fost notificatã autorizarea de cãtre autoritatea militarã a partii care primeşte. Transportul corpului se efectueazã în conformitate cu reglementãrile statului partii care primeşte. 20.4. Cheltuielile de transport al corpului sunt în sarcina partii care trimite. CAP 4 Finanţarea cooperãrii ART. 21 Finanţarea cooperãrii se bazeazã pe reciprocitate şi respecta principiile enunţate în prezentul capitol. 21.1. Partea care trimite are în sarcina cheltuielile de transport dus-întors pana la locul de destinaţie de pe teritoriul statului partii care primeşte şi indemnizaţiile necesare cheltuielilor personale ale reprezentanţilor sãi. 21.2. Partea care primeşte furnizeazã membrilor personalului militar şi civil, cu titlu gratuit, condiţiile necesare exercitãrii funcţiilor lor, sub rezerva urmãtoarelor dispoziţii: 21.3. Pentru membrii personalului militar şi civil care efectueazã deplasãri de scurta durata (mai puţin de 6 luni, cu excepţia exerciţiilor şi antrenamentelor comune, pentru care modalitãţile de suportare a cheltuielilor financiare sunt prevãzute într-o înţelegere specifica) pe teritoriul partii care primeşte, aceasta ia în sarcina sa cheltuielile de transport de serviciu pe teritoriul propriu, cheltuielile de cazare şi hranire, cheltuielile legate de manifestãrile culturale în conformitate cu programul vizitei, precum şi comunicaţiile telefonice de serviciu cu statul care trimite. De asemenea, ia în sarcina sa cheltuielile de şcolarizare pentru toţi stagiarii din şcolile militare şi din unitãţile forţelor armate. Partea care primeşte poate examina cazuri particulare pentru acordarea unei burse pentru cheltuieli curente. 21.4. Pentru membrii personalului militar şi civil şi pentru membrii familiilor lor care îi însoţesc, ce efectueazã deplasãri de lungã durata (mai mult de 6 luni) pe teritoriul statului partii care primeşte, partea care trimite suporta cheltuielile de transport, cazare şi hranire. Totuşi ministerul apãrãrii al partii care primeşte asigura membrilor personalului militar şi civil, care exercita funcţia de lector, cazarea şi masa gratuite la locul de îndeplinire a misiunii lor. ART. 22 22.1. Membrii personalului militar şi civil şi membrii familiilor lor beneficiazã de acelaşi ajutor şi de aceeaşi protecţie ca cele acordate de autoritãţile partii care primeşte militarilor de cariera ai propriilor forte armate şi membrilor lor de familie. 22.2. În caz de criza, partea care primeşte asigura membrilor personalului militar şi civil şi membrilor lor de familie toate facilitãţile pentru repatriere. ART. 23 23.1. Membrii personalului militar şi civil pot, cu ocazia sosirii lor, în vederea luãrii în primire a postului pe teritoriul statului partii care primeşte sau în urmãtoarele 6 luni ori în termen de 6 luni de la sosirea familiei lor, sa importe, în limitele compatibile cu utilizarea familialã normalã, bunurile lor, mobilier personal şi vehicule motorizate pentru folosire privatã, cu scutire de impozite şi taxe pentru durata şederii lor. O astfel de clauza nu semnifica scutirea de taxe care ar putea fi percepute ca urmare a utilizãrii drumurilor de cãtre vehiculele private. 23.2. În materie de impozitare se aplica dispoziţiile Convenţiei dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Franceze privind evitarea dublei impuneri pe venit şi avere, semnatã la Bucureşti la 27 septembrie 1974. ART. 24 24.1. Toţi membrii personalului militar şi civil al partii care trimite şi membrii familiilor lor au acces la asistenta medicalã şi stomatologica, necesarã în cadrul serviciilor medicale militare ale statului partii care primeşte, în aceleaşi condiţii ca pentru personalul forţelor armate ale statului partii care primeşte. 24.2. Îngrijirea şi consultatiile acordate de serviciile medicale de unitate sau de garnizoana, precum şi evacuarile sanitare de prima urgenta cu elicoptere militare sunt gratuite. Evacuarile sanitare cu mijloace aeriene civile, spitalizarile, consultatiile, examinarile şi îngrijirea în mediu spitalicesc civil sau militar sunt rambursate de statul cãruia îi aparţine persoana tratata. Furnizarea de medicamente sau de obiecte de pansament poate fi efectuatã cu titlu oneros. 24.3. Pentru stagiarii pe termen lung din şcolile militare şi din unitãţi ale forţelor armate dreptul la prestaţiile serviciului medical al forţelor armate şi principiile de suportare financiarã a acestor prestaţii sunt stabilite prin reglementãrile în vigoare pe teritoriul statului partii care primeşte. 24.4. Membrii personalului militar şi civil şi membrii familiilor lor au acces la popotele, cluburile, casele de odihna militare sau la alte instituţii ale forţelor armate în aceleaşi condiţii ca şi militarii de cariera ai forţelor armate ale statului partii care primeşte şi membrii lor de familie. CAP 5 Dispoziţii finale ART. 25 25.1. Pana la semnarea unui acord de securitate informaţiile schimbate între pãrţi sunt protejate conform legii în vigoare în statul fiecãrei pãrţi. 25.2. Informaţiile obţinute în cadrul prezentului acord nu pot fi utilizate impotriva intereselor celeilalte pãrţi şi nu pot fi comunicate unor terţe pãrţi fãrã acordul prealabil, în scris, al partii care le-a furnizat. ART. 26 Reprezentanţii autorizaţi ai celor doua pãrţi pot încheia înţelegeri specifice, în scopul aplicãrii dispoziţiilor prezentului acord. ART. 27 Litigiile legate de interpretarea şi de aplicarea prezentului acord sunt rezolvate pe cale diplomaticã şi nu sunt supuse nici unei terţe pãrţi. ART. 28 Aranjamentul administrativ între ministrul apãrãrii naţionale al României şi ministrul apãrãrii al Republicii Franceze cu privire la instituirea unei cooperãri între ministerele apãrãrii roman şi francez, semnat la 24 mai 1991, îşi înceteazã valabilitatea la data intrãrii în vigoare a prezentului acord. ART. 29 29.1. Prezentul acord este adoptat în conformitate cu legile statului fiecãrei pãrţi. El intra în vigoare a doua zi dupã primirea ultimei notificãri prin care pãrţile notifica îndeplinirea formalitãţilor lor constituţionale. 29.2. Pe perioada pana la intrarea în vigoare a prezentului acord dispoziţiile privind statutul membrilor personalului militar şi civil şi reglementarea daunelor sunt aplicabile cu titlu provizoriu prin schimb de scrisori între pãrţi. 29.3. Prezentul acord poate fi completat, modificat şi amendat în orice moment, în scris, printr-un acord comun al pãrţilor. Intrarea în vigoare a amendamentelor are loc dupã procedura prevãzutã la paragraful 1 al prezentului articol. 29.4. Prezentul acord este încheiat pe o durata nedeterminatã. El poate fi denunţat în orice moment, prin notificare scrisã, de cãtre fiecare dintre pãrţi. În acest caz el înceteazã de a mai fi în vigoare dupã 90 (nouãzeci) de zile începând din ziua primirii denunţãrii lui de cãtre cealaltã parte. Prezentul acord a fost semnat la Bucureşti la data de 24 octombrie 1998, în 2 exemplare, fiecare în limbile romana şi franceza, ambele texte fiind egal autentice.
Pentru Guvernul României, Victor Babiuc, ministru de stat, ministrul apãrãrii naţionale
Pentru Guvernul Republicii Franceze, Alain Richard, ministrul apãrãrii
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
