Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
ORDONANTA nr. 39 din 30 ianuarie 2003 privind procedurile de administrare a creantelor bugetelor locale
ART. 1 (1) Prezenta ordonanta reglementeazã într-un cadru unitar colectarea creanţelor bugetelor locale, precum şi celelalte proceduri de administrare a acestora, respectiv: a) procedura de întocmire şi de depunere a declaraţiilor de impunere pentru impozitele şi taxele locale; b) controlul fiscal în materia creanţelor bugetelor locale; c) procedura de soluţionare a obiectiunilor şi contestaţiilor impotriva actelor de control şi de impunere având ca obiect constatarea şi stabilirea impozitelor şi taxelor locale, a accesoriilor acestora, precum şi a altor sume şi mãsuri. (2) Activitatea de colectare prevãzutã la alin. (1) consta în exercitarea funcţiei administrative care conduce la stingerea creanţelor bugetelor locale şi a creanţelor debitorului reprezentând sume de rambursat sau de restituit de la bugetul local. ART. 2 Stingerea creanţelor bugetelor locale se realizeazã prin plata voluntara efectuatã de cãtre debitor, prin executare silitã ori prin alte modalitãţi întreprinse de cãtre creditorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe. ART. 3 (1) Constituie obiect al colectãrii creanţele bugetelor locale provenind din impozite, taxe locale, chirii, redevenţe, contribuţii, amenzi şi alte venituri ale bugetelor locale, precum şi accesoriile acestora, respectiv dobânzi, penalitãţi şi penalitãţi de întârziere. (2) Creanţele prevãzute la alin. (1) constituie integral venituri ale bugetelor locale. ART. 4 Titlul de creanta este actul prin care, potrivit legii, se stabileşte şi se individualizeazã obligaţia de plata privind creanţele bugetelor locale prevãzute la art. 3, întocmit de autoritãţile administraţiei publice locale ori de compartimentele de specialitate ale acestora sau de persoanele împuternicite potrivit legii, dupã cum urmeazã: a) actul/documentul de impunere pentru obligaţiile bugetare locale provenite din impozite, taxe locale şi orice alte contribuţii, care se emite de autoritãţile administraţiei publice locale ori de compartimentele de specialitate ale acestora pe baza declaraţiilor depuse de contribuabili, sau alte documente privind materia impozabilã; b) declaraţia sau documentul întocmit de contribuabil, prin care declara impozitul, taxa localã, contribuţia ori alte venituri ale bugetelor locale, în cazul obligaţiilor bugetare locale care se stabilesc de cãtre acesta, potrivit legii; c) documentul care cuprinde rezultatele controlului ulterior efectuat de compartimentele de specialitate în acest scop pentru diferenţele constatate între obligaţiile de plata determinate de contribuabil şi cele legal datorate, inclusiv accesoriile, stabilite conform legii, cu privire la impozite, la taxe locale, la chirii, la redevenţe, la contribuţii şi la oricare alte venituri ale bugetelor locale; d) documentul de plata sau actul pe care s-au anulat, conform legii, timbrele mobile fiscale pentru obligaţiile la bugetul local, reprezentând taxe pentru prestarea unor servicii sau taxe de timbru; e) procesul-verbal de constatare a contravenţiei, întocmit de agentul constatator, în condiţiile legii, pentru obligaţiile privind plata amenzilor contravenţionale; f) ordonanta procurorului, încheierea sau dispozitivul hotãrârii instanţei judecãtoreşti ori un extras certificat, întocmit în baza acestor acte, în cazul amenzilor, al cheltuielilor judiciare şi al altor creanţe ale bugetelor locale, stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanta judecãtoreascã, în cazul în care este implicata o instituţie publica de interes local; g) procesul-verbal sau documentul prin care se stabileşte şi se individualizeazã suma de plata, pentru obligaţii ale bugetelor locale reprezentând dobânzi, penalitãţi şi penalitãţi de întârziere, stabilite de organele competente pe baza evidentelor proprii; h) dispoziţia emisã de primar/primarul general al municipiului Bucureşti/preşedintele consiliului judeţean în cazul soluţionãrii unei cai administrativ-jurisdicţionale de atac sau hotãrârea judecãtoreascã definitiva şi irevocabilã prin care se stabileşte obligaţia la plata creanţelor bugetelor locale; i) alte documente emise de organele competente, prin care se constata şi se individualizeazã creanţele bugetelor locale.
CAP. 2 Autoritãţile competente
ART. 5 Sunt competente sa gestioneze colectarea creanţelor bugetelor locale autoritãţile administraţiei publice locale, prin compartimentele de specialitate ale acestora, ori alte instituţii publice abilitate sa administreze veniturile bugetelor locale.
CAP. 3 Obligaţia şi rãspunderea la plata
ART. 6 (1) Plãtitor al obligaţiei bugetare locale este debitorul sau persoana care, în numele debitorului, conform legii, are obligaţia de a plati sau de a retine şi de a plati, dupã caz, impozite, taxe locale, chirii, redevenţe, contribuţii, amenzi şi alte venituri ale bugetelor locale, precum şi accesorii ale acestora. (2) Pentru persoanele juridice cu sediul în România, care au sucursale şi/sau puncte de lucru, plãtitor de obligaţii bugetare locale este persoana juridicã, atât pentru activitatea proprie, cat şi în numele sucursalelor şi/sau al punctelor de lucru, dupã caz. (3) Pentru sucursale şi/sau puncte de lucru cu activitate în România, care aparţin unei persoane juridice cu sediul în strãinãtate, plãtitor de obligaţii bugetare locale este sucursala şi/sau punctul de lucru, dupã caz. ART. 7 (1) În cazul în care obligaţia bugetarã localã nu a fost achitatã de debitor, sunt obligaţi la plata sumei datorate, dupã caz, în condiţiile legii, urmãtorii: a) moştenitorul care a acceptat succesiunea debitorului decedat; b) oricare dintre membrii de familie cu capacitate de exerciţiu deplina, care locuiesc şi gospodãresc împreunã cu debitorul persoana fizica, pe numele cãruia s-a calculat impozitul sau taxa localã, precum şi oricare dintre moştenitorii aflaţi în indiviziune; în cazul amenzilor, acestea constituie obligaţia personalã a contravenientului; c) cel care preia, în tot sau în parte, drepturile şi obligaţiile debitorului supus divizãrii, fuziunii ori reorganizãrii judiciare, dupã caz; d) persoana cãreia i s-a stabilit rãspunderea în conformitate cu prevederile legale referitoare la faliment; e) persoana care îşi asuma obligaţia de plata a debitorului, printr-un angajament de plata sau printr-un alt act încheiat în forma autenticã, cu asigurarea unei garanţii reale la nivelul obligaţiei de plata; f) asociaţii sau actionarii la societatea comercialã debitoare, potrivit <>Legii nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; g) alte persoane, în condiţiile legii. (2) Pentru obligaţiile restante la bugetul local ale debitorului declarat insolvabil în condiţiile prezentei ordonanţe rãspund solidar cu acesta urmãtoarele persoane: a) persoanele fizice sau juridice care, în cei 3 ani anteriori datei declarãrii insolvabilitatii, cu rea-credinţa, cumpara sau dobândesc în alt mod active de la debitorii care îşi provoacã astfel insolvabilitatea; b) administratorii, asociaţii sau actionarii semnificativi, potrivit legii, şi alte persoane care exercita ori au exercitat în mod legal administrarea şi care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrãinarea sau ascunderea cu rea-credinţa, sub orice forma, a bunurilor mobile şi imobile proprietate a acesteia ori prin nedeclararea schimbãrii sediului social. (3) Pentru obligaţiile restante la bugetul local ale societãţii comerciale debitoare rãspund solidar administratorii sau persoanele care exercita sau au exercitat în mod legal administrarea societãţii comerciale şi care: a) au determinat, cu rea-credinţa, acumularea de obligaţii restante la bugetul local pe o perioada de 12 luni consecutive; b) au sustras bunurile debitorului de la executarea silitã; c) au înstrãinat bunurile, cu buna ştiinţa, înainte de începerea executãrii silite. ART. 8 Rãspunderea prevãzutã la art. 7 alin. (2) şi (3) se stabileşte în conformitate cu procedura prevãzutã de prezenta ordonanta.
CAP. 4 Termenele de plata
ART. 9 (1) Obligaţiile bugetare locale sunt scadente la termenele prevãzute în actele normative care le reglementeazã. (2) Pentru obligaţiile la bugetul local care nu au prevãzute termene scadente conform alin. (1) Ministerul Administraţiei Publice şi Ministerul Finanţelor Publice sunt abilitate sa stabileascã, prin ordin comun, aceste termene. ART. 10 (1) Pentru diferenţele de obligaţii la bugetul local, stabilite prin actele de control, sau obligaţiile la bugetul local, stabilite prin procesul-verbal de calcul al dobânzilor şi penalitatilor de întârziere pe baza evidentei pe plãtitori, termenul de plata se stabileşte în funcţie de data comunicãrii acestora, astfel: a) dacã data comunicãrii este cuprinsã în intervalul 1-15 inclusiv din luna, termenul de plata este pana la data de 5 a lunii urmãtoare; b) dacã data comunicãrii este cuprinsã în intervalul 16-finele lunii inclusiv, termenul de plata este pana la data de 20 a lunii urmãtoare. (2) Actele de control prin care s-au stabilit diferenţe de obligaţii la bugetele locale conform alin. (1) constituie şi înştiinţare de plata de la data semnãrii lor de cãtre debitor ori de la data comunicãrii confirmate, dupã caz, conform legii. (3) Exercitarea de cãtre contribuabili a cãilor de atac în condiţiile prevãzute la art. 190-199 nu suspenda obligaţia acestora de plata. La cererea debitorului şi ţinând seama de motivele invocate de acesta, primãrii/primarul general al municipiului Bucureşti/preşedinţii consiliilor judeţene vor dispune suspendarea obligaţiei de plata a creanţelor la bugetul local, pana la soluţionarea contestaţiei, cu constituirea unei garanţii la nivelul sumei contestate. (4) Garanţia prevãzutã la alin. (3) poate fi sub forma de scrisoare de garanţie bancarã, contract de gaj ori ipoteca, precum şi orice alta forma de garanţie prevãzutã de lege. Garanţia se restituie sau se ridica, dupã caz, de cãtre organele competente numai în cazul în care contestaţia a fost admisã. (5) Pentru obligaţiile restante la bugetul local, eşalonate sau amânate la plata, conform prevederilor legale, precum şi pentru dobânzile datorate pe perioada eşalonãrii, respectiv a amânãrii, termenele de plata se stabilesc în documentul prin care se acorda înlesnirea la plata. ART. 11 În cazul în care termenul de plata al obligaţiei la bugetul local expira într-o zi nelucrãtoare, acesta se prelungeşte pana în ziua lucrãtoare imediat urmãtoare.
CAP. 5 Accesoriile creanţelor bugetelor locale
SECŢIUNEA 1 Dobânzi şi penalitãţi de întârziere
ART. 12 Pentru neachitarea la termenul scadent a obligaţiilor la bugetul local debitorii datoreazã dobânzi şi penalitãţi de întârziere. ART. 13 (1) Dobânzile se calculeazã pentru fiecare zi, începând cu ziua imediat urmãtoare scadentei obligaţiei la bugetul local şi pana la data stingerii sumei datorate inclusiv. (2) Pentru diferenţele de obligaţii la bugetul local, stabilite de organele competente, dobânzile se datoreazã începând cu ziua imediat urmãtoare scadentei obligaţiei bugetare locale, la care s-a stabilit diferenţa, pana la data stingerii acesteia, inclusiv. (3) În cazul obligaţiilor la bugetul local stinse prin compensare, data stingerii este data înregistrãrii acestei operaţiuni în conturile corespunzãtoare de venituri ale bugetelor locale respective de cãtre unitãţile de trezorerie şi contabilitate publica. (4) Dobânzile prevãzute la alin. (1) se datoreazã şi pe perioada pentru care au fost acordate amânãri sau eşalonãri la plata obligaţiilor bugetare locale restante. (5) Pentru obligaţiile la bugetul local stinse prin executare silitã dobânzile se calculeazã pana la data întocmirii procesului-verbal de distribuire prevãzut la art. 122. În cazul plãţii preţului în rate dobânzile se calculeazã pana la data întocmirii procesului-verbal de distribuire a avansului, iar pentru suma rãmasã de plata dobanda este datoratã de cãtre cumpãrãtor. (6) Nu se datoreazã dobânzi pentru sumele datorate cu titlu de amenzi, dobânzi, penalitãţi de întârziere, penalitãţi de orice fel, stabilite potrivit legii. ART. 14 (1) Plata cu întârziere a impozitelor, taxelor locale, contribuţiilor şi a altor obligaţii bugetare locale, cu excepţia dobânzilor, penalitatilor de orice fel şi a amenzilor, se sancţioneazã cu o penalitate de întârziere de 0,5% pentru fiecare luna şi/sau pentru fiecare fracţiune de luna de întârziere, începând cu data de întâi a lunii urmãtoare celei în care acestea aveau termen de plata. Penalitatea de întârziere nu inlatura obligaţia de plata a dobânzilor şi/sau a penalitatilor. (2) Penalitatea de întârziere se datoreazã pana la data începerii procedurii de executare silitã. (3) În cazul în care s-au acordat înlesniri la plata obligaţiilor bugetare locale, penalitatea de întârziere se datoreazã pana la data intrãrii în vigoare a documentului prin care se acorda aceste înlesniri. Nerespectarea înlesnirilor la plata, asa cum au fost acordate, conduce la calculul penalitatilor de întârziere de la data încetãrii valabilitãţii acestora, conform legii. ART. 15 (1) Pentru obligaţiile la bugetul local ale debitorului declarat insolvabil dobânzile se calculeazã pana la data încheierii procesului-verbal de constatare a insolvabilitatii. (2) Pentru obligaţiile la bugetul local neplãtite la termen atât înainte, cat şi dupã deschiderea procedurii de reorganizare judiciarã se datoreazã dobânzi şi penalitãţi de întârziere pana la data deschiderii procedurii de faliment, dacã aceasta a fost declansata înainte de începerea procedurii de executare silitã. ART. 16 (1) Nivelul dobânzii se stabileşte prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finanţelor Publice, corelat cu nivelul dobânzii de referinta a Bãncii Naţionale a României, o data pe an, în luna decembrie pentru anul urmãtor sau în cursul anului, dacã aceasta se modifica cu peste 5 puncte procentuale. (2) Cota penalitatilor de întârziere se poate modifica prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finanţelor Publice.
SECŢIUNEA a 2-a Alte penalitãţi
ART. 17 (1) Nevirarea în termen de 30 de zile de la data scadentei a sumelor datorate cu titlu de obligaţii bugetare locale calculate şi reţinute la sursa atrage sancţionarea cu o penalitate de 10% din aceste sume a celui obligat sa facã, potrivit legii, reţinerea şi virarea sumelor. (2) Penalitatea prevãzutã la alin. (1) se aplica şi plãtitorilor de venituri realizate în România de cãtre persoanele fizice şi juridice, în cazul în care nu au reţinut impozitul datorat, potrivit legii, de cãtre aceste persoane. ART. 18 Sancţiunea prevãzutã la art. 17 se aplica de cãtre organele competente, o singura data pentru aceeaşi suma reţinutã şi nevirata, respectiv neretinuta, iar aceasta nu inlatura obligaţia de plata a dobânzilor şi a penalitatilor de întârziere, conform legii.
SECŢIUNEA a 3-a Dobânzi pentru sumele de restituit de la bugetul local
ART. 19 (1) Pentru sumele de restituit de la bugetul local plãtitorii au dreptul la dobanda dupã expirarea unui termen de 30 de zile de la data depunerii la organul competent a cererii de restituire sau de compensare, dupã caz. (2) Nivelul dobânzii prevãzute la alin. (1) este egal cu nivelul dobânzii prevãzute la art. 16 alin. (1). Dobanda se calculeazã şi se plãteşte numai în lei şi se suporta din acelaşi buget local şi acelaşi venit bugetar din care trebuie sa se restituie ori sa se compenseze, dupã caz, sumele solicitate de cãtre plãtitori.
TITLUL II Modalitãţi de stingere a obligaţiilor bugetelor locale
CAP. 1 Dispoziţii comune
ART. 20 Obligaţiile de plata datorate de debitori, atât cele principale, cat şi cele accesorii acestora, cum sunt dobânzile, penalitãţile de întârziere şi penalitãţile, se calculeazã şi se plãtesc în lei. ART. 21 (1) Creanţele bugetelor locale se sting prin plata, compensare, executare silitã, prescripţie, precum şi prin alte modalitãţi prevãzute de prezenta ordonanta. (2) Creditor bugetar local, în înţelesul prezentei ordonanţe, este comuna, oraşul, municipiul, sectorul municipiului Bucureşti, judeţul, titulare ale codului de înregistrare fiscalã, precum şi ale conturilor deschise la unitãţile teritoriale de trezorerie şi contabilitate publica, prin reprezentantul legal al acestora, în calitate de ordonator principal de credite.
CAP. 2 Plata
SECŢIUNEA 1 Mijloace de plata
ART. 22 (1) Plata obligaţiilor la bugetul local se efectueazã de cãtre debitori, distinct pe fiecare impozit, taxa localã, chirie, redeventa, contribuţie sau alte venituri bugetare, inclusiv dobânzi şi penalitãţi de orice fel, în urmãtoarea ordine: a) obligaţii stabilite prin acte de control cu termene de plata în anul curent, expirate; b) obligaţii la bugetul local cu termene de plata în anul curent; c) accesoriile şi penalitãţile stabilite asupra obligaţiilor pentru anul curent; d) obligaţii la bugetul local reprezentând impozite, taxe locale, chirii, redevenţe, contribuţii şi alte venituri bugetare datorate şi neachitate la data de 31 decembrie a anului precedent, în ordinea vechimii, pana la stingerea integrala a acestora; e) dobânzi, penalitãţi de întârziere şi alte penalitãţi aferente obligaţiilor la bugetul local prevãzute la lit. d); f) obligaţii la bugetul local cu termene de plata viitoare. (2) În situaţia în care debitorul nu efectueazã plata obligaţiilor la bugetul local conform prevederilor alin. (1), creditorul bugetar local, prin compartimentul de specialitate, va proceda la stingerea obligaţiilor bugetare pe care le administreazã, în conformitate cu ordinea de plata reglementatã de prezenta ordonanta, şi va înştiinţa despre aceasta debitorul în termen de 30 de zile de la data efectuãrii stingerii. ART. 23 (1) Plata obligaţiei la bugetul local se face prin decontare bancarã, mandat poştal, în numerar sau prin anulare de timbre fiscale mobile, la termenele stabilite potrivit dispoziţiilor legale. (2) Ministerul Finanţelor Publice împreunã cu Banca Nationala a României stabilesc de comun acord mijloacele de plata autorizate care vor fi utilizate pentru plata obligaţiilor bugetare locale prin decontare bancarã.
SECŢIUNEA a 2-a Data plãţii
ART. 24 (1) În cazul plãţilor în numerar obligaţia la bugetul local se considera plãtitã la data înscrisã în documentul de plata eliberat de organele sau persoanele abilitate ale creditorilor bugetari. (2) În cazul plãţii efectuate prin decontare bancarã sau prin mandat poştal, pentru obligaţiile bugetare locale cu termen de plata fix sau stabilit sub forma de interval, obligaţia bugetarã se considera plãtitã la data debitarii contului contribuabilului, cu condiţia creditarii contului bugetar corespunzãtor. (3) Nedecontarea de cãtre unitãţile bancare a sumelor cuvenite bugetului local, în termen de 48 de ore de la data debitarii contului titularului, atrage pentru banca prestatoare dobânzi şi penalitãţi la nivelul celor prevãzute la art. 14 alin. (1), la art. 16 şi la art. 17 alin. (1), în favoarea creditorului bugetar local.
CAP. 3 Compensarea
ART. 25 Prin compensare se sting creanţele bugetului local cu creanţele debitorului, reprezentând sume de restituit de la bugetul local, prevãzute la art. 3, pana la concurenta celei mai mici sume, când ambele pãrţi dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cat şi cea de debitor al aceluiaşi buget local. ART. 26 (1) Compensarea obligaţiilor la bugetul local datorate de debitor cu creanţele acestuia se face de autoritatea competenta, la cererea debitorului, în termen de 30 de zile, sau din oficiu, la data constatãrii sumelor virate în plus sau de restituit de la bugetul local. (2) Compensarea se va efectua cu obligaţii la bugetul local datorate aceluiaşi creditor bugetar local, indiferent de natura lor. (3) Organul competent va înştiinţa în scris debitorul despre mãsura compensãrii luate potrivit alin. (1), în termen de 10 zile calendaristice de la data efectuãrii operaţiunii. ART. 27 Compensarea se efectueazã dupã cum urmeazã: a) cu obligaţii la bugetul local cu termene de plata în anul curent, expirate; b) cu obligaţii la bugetul local reprezentând impozite, taxe locale, chirii, redevenţe, contribuţii şi alte venituri ale bugetului local datorate şi neachitate la data de 31 decembrie a anului precedent, în ordinea vechimii, pana la stingerea integrala a acestora; c) cu dobânzi, penalitãţi de întârziere şi alte penalitãţi aferente obligaţiilor la bugetul local prevãzute la lit. b); d) cu obligaţii la bugetul local cu termene de plata viitoare, numai la cererea plãtitorului.
CAP. 4 Înlesniri la plata obligaţiilor bugetare
ART. 28 (1) La cererea temeinic justificatã a debitorilor, persoane fizice sau juridice, creditorii bugetari locali, prin autoritãţile administraţiei publice locale competente ale acestora, pot acorda pentru obligaţiile bugetare restante pe care le administreazã urmãtoarele înlesniri la plata: a) eşalonãri la plata impozitelor, taxelor, chiriilor, redevenţelor, contribuţiilor şi a altor obligaţii la bugetul local; b) amânãri la plata impozitelor, taxelor, chiriilor, contribuţiilor şi a altor obligaţii la bugetul local; c) eşalonãri la plata dobânzilor şi/sau a penalitatilor de orice fel, cu excepţia dobânzilor datorate pe perioada de eşalonare; d) amânãri şi/sau scutiri ori amânãri şi/sau reduceri de dobânzi şi/sau penalitãţi de întârziere, cu excepţia dobânzilor datorate pe perioada de amânare; e) scutiri sau reduceri de impozite şi taxe locale, în condiţiile legii. (2) Procedura de acordare a înlesnirilor la plata se stabileşte prin acte normative speciale. ART. 29 (1) Pentru acordarea înlesnirilor la plata creditorii bugetari locali vor cere debitorilor constituirea de garanţii. (2) Pentru obligaţiile la bugetul local, datorate şi neachitate dupã data de 1 iulie 2003 de cãtre persoanele fizice, garanţia este: a) o suma egala cu doua rate medii din eşalonare, reprezentând obligaţii bugetare locale eşalonate şi dobânzi calculate, în cazul esalonarilor la plata; b) o suma rezultatã din raportul dintre contravaloarea debitelor amânate şi dobânzile calculate şi numãrul de luni aprobate pentru amânare la plata, în cazul amanarilor la plata. (3) Pentru obligaţiile la bugetul local, datorate şi neachitate dupã data de 1 iulie 2003 de cãtre persoanele juridice, garanţia este de 100% din totalul creanţei bugetare locale pentru care s-a acordat înlesnirea şi poate fi sub forma de scrisoare de garanţie bancarã, gaj ori ipoteca, precum şi orice alta forma de garanţie prevãzutã de lege.
CAP. 5 Înştiinţarea de plata
ART. 30 (1) Dacã debitorul nu şi-a plãtit obligaţiile la bugetul local ori acestea nu au fost stinse în alt mod prevãzut de prezenta ordonanta, organul de executare îi va transmite o înştiinţare de plata prin care i se notifica acestuia suma datoratã. (2) În termen de 15 zile de la data comunicãrii înştiinţãrii de plata debitorul urmeazã sa îşi plãteascã obligaţiile restante sau sa facã dovada stingerii acestora. (3) Înştiinţarea de plata este act premergãtor executãrii silite.
TITLUL III Mãsuri asiguratorii
ART. 31 Mãsurile asiguratorii prevãzute în prezentul titlu se dispun şi se aduc la îndeplinire prin procedura administrativã de cãtre creditorii bugetari. ART. 32 Se vor dispune mãsuri asiguratorii de cãtre creditorii bugetari locali, prin reprezentanţii legali ori împuterniciţi ai acestora, înaintea începerii procedurii de executare silitã, atunci când exista pericolul ca debitorul sa se sustragã de la urmãrire sau sa îşi ascundã ori sa îşi risipeascã averea/patrimoniul. ART. 33 Creditorul bugetar local, prin reprezentantul sau legal, poate dispune prin procedura administrativã, în temeiul unei dispoziţii motivate, poprirea asiguratorie asupra veniturilor şi/sau sechestrul asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile, proprietatea debitorului, dupã caz, oriunde s-ar afla. ART. 34 Mãsurile asiguratorii dispuse potrivit art. 33, precum şi cele dispuse de instanţele judecãtoreşti sau de alte organe competente se aduc la îndeplinire în conformitate cu dispoziţiile referitoare la executarea silitã, care se aplica în mod corespunzãtor. ART. 35 Mãsurile asiguratorii vor fi ridicate prin dispoziţie motivatã, emisã de reprezentanţii legali ai creditorilor bugetari locali când au încetat motivele pentru care au fost dispuse. ART. 36 Mãsurile asiguratorii dispuse atât de organele de executare, cat şi de instanţele judecãtoreşti ori de alte organe competente, dacã nu au fost desfiinţate în condiţiile legii, rãmân valabile pe toatã perioada executãrii silite, fãrã îndeplinirea altor formalitãţi. ART. 37 (1) În cazul infiintarii sechestrului asigurator asupra bunurilor imobile, un exemplar al procesului-verbal întocmit de organul de executare se comunica pentru înscriere Biroului de carte funciarã. (2) Înscrierea face opozabil sechestrul tuturor celor care, dupã înscriere, vor dobândi vreun drept asupra imobilului respectiv. Actele de dispoziţie ce ar interveni ulterior înscrierii prevãzute la alin. (1) sunt lovite de nulitate absolutã. ART. 38 Dacã valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acoperã integral creanta bugetarã localã, mãsurile asiguratorii pot fi înfiinţate şi asupra bunurilor deţinute de debitor în proprietate comuna cu terţe persoane. ART. 39 Impotriva actelor de înfiinţare şi de aducere la îndeplinire a mãsurilor asiguratorii cel interesat poate face contestaţie în conformitate cu prevederile art. 124.
TITLUL IV Executarea silitã
CAP. 1 Dispoziţii comune
ART. 40 (1) În cazul în care debitorul nu îşi plãteşte de bunãvoie obligaţiile datorate bugetului local, organele de executare silitã, pentru stingerea acestora, vor proceda la acţiuni de executare silitã potrivit prezentei ordonanţe. (2) Executarea silitã a creanţelor bugetului local se prescrie în condiţiile prevãzute la art. 138. (3) Executarea silitã se desfãşoarã pana la stingerea creanţelor bugetului local înscrise în titlul executoriu, inclusiv a dobânzilor, penalitatilor de întârziere şi altor penalitãţi ori a altor sume, datorate sau acordate potrivit legii prin acesta, precum şi a cheltuielilor de executare. (4) În cazul în care prin titlul executoriu sunt prevãzute, dupã caz, dobânzi, penalitãţi de întârziere, penalitãţi sau alte sume, fãrã sa fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de cãtre organul de executare şi consemnate într-un proces-verbal care constituie titlu executoriu. ART. 41 (1) Executarea silitã începe prin comunicarea unei somaţii în care i se notifica debitorului ca are obligaţia sa efectueze plata sumelor datorate în termen de 15 zile sau sa facã dovada stingerii obligaţiei la bugetul local, în caz contrar aplicându-i-se modalitãţile de executare silitã prevãzute de prezenta ordonanta. Somaţia este însoţitã de o copie certificatã de pe titlul executoriu. (2) Somaţia cuprinde: a) organul de executare emitent; b) datele de identificare a debitorului; c) data emiterii; d) numãrul dosarului de executare; e) suma pentru care se începe executarea silitã; f) termenul în care cel somat urmeazã sa plãteascã obligaţia prevãzutã în titlul executoriu; g) indicarea consecinţelor nerespectãrii acesteia; h) semnatura şi ştampila organului de executare. (3) Somaţia este obligatorie şi se comunica debitorului dupã cum urmeazã: a) prin posta, la domiciliul sau la sediul debitorului, dupã caz, cu scrisoare recomandatã cu confirmare de primire; b) prin executorii bugetari locali, potrivit dispoziţiilor Codului de procedura civilã privind comunicarea citaţiilor şi a altor acte de procedura, care se aplica în mod corespunzãtor; c) prin prezentarea celui somat şi primirea somaţiei de cãtre acesta sub semnatura, ca urmare a înştiinţãrii prin alte mijloace, cum sunt: fax, telefon, e-mail, dacã se asigura transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia; d) în cazul în care debitorii refuza primirea somaţiei sau se constata lipsa oricãrei persoane la domiciliul sau la sediul social declarat al acestora, comunicarea somaţiei se poate face şi prin publicarea unui anunţ în cotidiene locale ori centrale sau în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, în care se menţioneazã ca a fost emisã somaţia pe numele debitorului şi ca acesta este invitat sa plãteascã în termen de 15 zile suma datoratã. Dupã publicarea anunţului toate actele întocmite în cadrul procedurii de executare silitã sunt opozabile debitorului. (4) Dovada comunicãrii somaţiei potrivit alin. (3) se va înscrie de îndatã în evidentele organului de executare şi va fi pastrata la dosarul de executare. ART. 42 (1) Executarea silitã se poate întinde asupra tuturor veniturilor şi bunurilor proprietate a debitorului, urmaribile potrivit legii, iar valorificarea acestora se efectueazã numai în mãsura necesarã pentru realizarea creanţelor bugetare şi a cheltuielilor de executare. (2) Bunurile supuse unui regim special de circulaţie pot fi urmãrite numai cu respectarea condiţiilor prevãzute de lege. ART. 43 (1) Prin sechestrul aplicat asupra bunurilor mobile creditorul bugetar local dobândeşte un drept de gaj, iar prin sechestrul aplicat asupra bunurilor imobile creditorul bugetar local dobândeşte un drept de ipoteca. (2) Dreptul de ipoteca conferã creditorului bugetar local în raport cu alţi creditori aceleaşi drepturi ca şi dreptul de ipoteca, în sensul prevederilor dreptului comun. (3) Din momentul în care se îndeplineşte condiţia de publicitate prin înscrierea titlului executoriu la Arhiva Electronica de Garanţii Reale Mobiliare, organizatã la nivelul Oficiului registrului comerţului, ori în cazul în care bunul se ia în posesie, creditorul bugetar local are prioritate fata de garanţia realã a celorlalţi creditori urmãritori asupra bunului mobil sau sumei în cauza. ART. 44 (1) Procedura de executare silitã se efectueazã din oficiu şi, o data începutã, se poate suspenda, întrerupe sau poate inceta numai în cazurile şi sub forma prevãzute de prezenta ordonanta. (2) Executarea silitã se suspenda: a) când suspendarea a fost dispusã de instanta de judecata sau de reprezentantul legal al creditorului bugetar local; b) de la data comunicãrii aprobãrii inlesnirii la plata; c) în alte cazuri prevãzute de lege. (3) Executarea silitã se întrerupe: a) la data declarãrii stãrii de insolvabilitate a debitorului; b) în alte cazuri prevãzute de lege. (4) Executarea silitã înceteazã: a) dacã s-au stins integral creanţele bugetului local prevãzute în titlul executoriu, inclusiv dobânzile, penalitãţile de orice fel, cheltuielile de executare, precum şi orice alte sume stabilite în sarcina debitorului, potrivit legii; b) dacã a fost desfiinţat titlul executoriu; c) în alte cazuri prevãzute de lege. ART. 45 De la data comunicãrii aprobãrii, pentru obligaţiile bugetului local pentru care s-au aprobat înlesniri la plata, executarea silitã nu se porneşte sau nu se continua, dupã caz. ART. 46 Înlesnirile la plata se acorda atât înaintea începerii executãrii silite, cat şi în timpul efectuãrii acesteia.
SECŢIUNEA 1 Titlul executoriu
ART. 47 (1) Executarea silitã a creanţelor bugetelor locale se efectueazã numai în temeiul unui titlu executoriu emis, potrivit prezentei ordonanţe, de organul de executare competent in a cãrui raza teritorialã îşi are sediul sau domiciliul debitorul, persoana fizica sau juridicã, ori unde acesta este luat în evidenta fiscalã. (2) Actul emis potrivit alin. (1), în cuprinsul cãruia s-a înscris creanta bugetului local, denumit titlu executoriu, va conţine: a) antetul organului emitent; b) numele şi prenumele sau denumirea debitorului; c) codul numeric personal sau codul unic de înregistrare; d) domiciliul sau sediul debitorului, numãrul de rol nominal unic, precum şi orice alte date de identificare; e) cuantumul şi natura sumelor datorate şi neachitate; f) temeiul legal al puterii executorii a titlului; g) data întocmirii titlului executoriu, ştampila şi semnatura organului de executare. (3) Pentru debitorii obligaţi în mod solidar la plata creanţelor bugetului local se va întocmi un singur titlu executoriu. ART. 48 (1) Titlurile executorii emise de alte organe competente, care privesc creanţele bugetelor locale, se transmit în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la emitere, spre executare silitã, potrivit legii, organelor prevãzute la art. 49. (2) Organul de executare va restitui de îndatã titlurile executorii organelor emitente, în cazul în care titlurile executorii emise de alte organe decât cele prevãzute la art. 47 alin. (1) nu cuprind unul dintre urmãtoarele elemente: a) numele şi prenumele sau denumirea debitorului; b) codul numeric personal sau codul unic de înregistrare; c) domiciliul sau sediul debitorului; d) cuantumul sumei datorate; e) temeiul legal; f) semnatura organului care le-a emis şi dovada comunicãrii acestora. (3) În cazul în care titlul executoriu i-a fost transmis spre executare de cãtre un alt organ, organul de executare îi va confirma primirea, în termen de 30 de zile calendaristice.
SECŢIUNEA a 2-a Organe de executare. Competente
ART. 49 (1) Creditorii bugetari locali, prin organele proprii sau alte organe ale administraţiei publice locale, sunt abilitaţi sa ducã la îndeplinire mãsurile asiguratorii şi sa efectueze procedura de executare silitã prevãzutã de prezenta ordonanta. (2) Creanţele bugetelor locale care se încaseazã, se administreazã, se contabilizeaza şi se utilizeazã de instituţiile publice de interes local, provenite din venituri proprii, precum şi cele rezultate din raporturi juridice contractuale se executa prin organe proprii, acestea fiind abilitate sa ducã la îndeplinire mãsurile asiguratorii şi sa efectueze procedura de executare silitã, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe. (3) Organele prevãzute la alin. (1) şi (2) sunt denumite în continuare organe de executare. (4) În cazul în care instituţiile publice de interes local transmit titluri executorii privind venituri proprii spre executare silitã organelor teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice, sumele astfel realizate se fac venit la bugetul de stat. (5) Nu intra sub incidenta alin. (4) titlurile executorii transmise organelor teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice în vederea înregistrãrii la totalul creanţelor, organul de executare al autoritãţii administraţiei publice locale fiind coparticipant la executarea silitã. ART. 50 (1) Persoanele din cadrul organelor de executare abilitate sa ducã la îndeplinire mãsurile asiguratorii şi sa efectueze procedura de executare silitã, potrivit prezentei ordonanţe, sunt denumite executori bugetari locali. (2) Executorii bugetari locali se bucura de protecţia legii şi sunt investiti cu exerciţiul autoritãţii publice pe timpul şi în legatura cu îndeplinirea atribuţiilor şi îndatoririlor de serviciu ce le revin potrivit prezentei ordonanţe. (3) Executorul bugetar local este împuternicit în fata debitorului sau a terţilor prin legitimatia model ITL - 017 şi delegaţia semnatã de conducãtorul compartimentului de specialitate. ART. 51 (1) Pentru efectuarea procedurii de executare silitã este competent organul de executare în a cãrui raza teritorialã se gãsesc bunurile urmaribile, coordonarea întregii executãri revenind organului în a cãrui raza teritorialã îşi are domiciliul sau sediul ori unde este luat în evidenta fiscalã debitorul, dupã caz. În cazul în care executarea silitã se face prin poprire, organul de executare coordonator poate proceda la aplicarea acestei mãsuri de executare asupra terţului poprit, indiferent de locul unde îşi are sediul sau domiciliul. (2) Atunci când se constata ca exista pericolul evident de înstrãinare, substituire sau de sustragere de la executare silitã a bunurilor şi veniturilor urmaribile ale debitorului, organul de executare coordonator poate proceda la indisponibilizarea şi executarea silitã a acestora, indiferent de locul în care se gãsesc bunurile. (3) Organul de executare coordonator va sesiza în scris celelalte organe prevãzute la alin. (1), comunicându-le titlul executoriu în copie certificatã, situaţia debitorului, contul în care se vor vira sumele încasate, precum şi orice alte date utile pentru identificarea debitorului şi a bunurilor ori veniturilor urmaribile. ART. 52 Când se constata ca domiciliul sau sediul debitorului se afla în raza de competenta a altui organ de executare, titlul executoriu împreunã cu dosarul executãrii vor fi trimise acestuia, instiintandu-se, dacã este cazul, organul de la care s-a primit titlul executoriu. ART. 53 (1) Organul de executare coordonator, în cazul debitorilor solidari, este cel în a cãrui raza de competenta îşi are domiciliul sau sediul ori este luat în evidenta fiscalã debitorul despre care exista indicii ca deţine mai multe venituri sau bunuri urmaribile. (2) Organul de executare coordonator înscrie în întregime debitul în evidentele sale şi ia mãsuri de executare silitã, comunicând întregul debit fiecãrui organ de executare în a cãrui raza de competenta domiciliazã sau îşi au sediul ceilalţi codebitori, aplicându-se dispoziţiile art. 51. (3) Organele de executare sesizate, cãrora li s-a comunicat debitul, dupã înscrierea acestuia într-o evidenta nominalã, vor lua mãsuri de executare silitã şi vor comunica organului de executare coordonator sumele realizate în contul debitorului, în termen de 10 zile de la realizarea acestora. (4) Dacã organul de executare coordonator, care tine evidenta întregului debit, constata ca acesta a fost realizat prin actele de executare silitã fãcute de el însuşi şi de celelalte organe sesizate potrivit alin. (3), el este obligat sa ceara în scris acestora din urma sa înceteze de îndatã executarea silitã. ART. 54 (1) Organele de executare au obligaţia de a face demersurile necesare pentru identificarea domiciliului sau a sediului debitorului, precum şi a bunurilor şi veniturilor urmaribile ale acestuia. (2) Dacã debitorul nu este gãsit la domiciliul sau la sediul cunoscut, organul de executare este obligat sa solicite organelor de poliţie sa facã cercetãri, precum şi sa ceara relaţii de la Oficiul registrului comerţului ori de la orice alta persoana fizica sau juridicã ori de la alte organe competente, în scopul stabilirii locului unde se afla debitorul şi al obţinerii oricãror date deţinute în legatura cu acesta. ART. 55 (1) La cererea organului de executare, bãncile, organele de poliţie, instituţiile care gestioneazã registre publice sau altele asemenea ori alte persoane juridice sau fizice sunt obligate sa furnizeze de îndatã, în scris, datele şi informaţiile solicitate, în vederea aplicãrii procedurii de executare silitã, precum şi pentru luarea altor mãsuri privind stingerea creanţelor bugetare locale, chiar dacã prin legi speciale se dispune altfel, fãrã perceperea de taxe, tarife, comisioane sau alte sume. (2) Organele de executare sunt obligate sa asigure confidenţialitatea informaţiilor primite. ART. 56 Organele de poliţie, jandarmerie şi alţi agenţi ai forţei publice au obligaţia sa dea concursul organelor de executare, la cererea acestora, în îndeplinirea, potrivit legii, a activitãţii de executare silitã. ART. 57 (1) Bãncile sunt obligate sa comunice organelor de executare locale datele de identificare a conturilor pe care le deschid sau le inchid titularii lor, forma juridicã pe care aceştia o au şi domiciliul sau sediul acestora, dupã caz. Aceasta comunicare se va face în primele 5 zile calendaristice ale fiecãrei luni cu privire la conturile deschise sau închise în luna anterioarã. Comunicarea va fi adresatã organului fiscal care a solicitat informaţiile. (2) Procedurile privind transmiterea informaţiilor precizate la alin. (1), prevãzute la <>art. 57 din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 30 august 2002, sunt aplicabile şi organelor de executare ale autoritãţilor administraţiei publice locale. (3) Informaţiile prevãzute la alin. (1) vor fi utilizate exclusiv în scopuri fiscale şi cu respectarea obligaţiei prevãzute la art. 215. ART. 58 (1) În exercitarea atribuţiilor ce le revin pentru aplicarea procedurii de executare silitã executorii bugetari locali pot: a) sa între în orice incinta de afaceri a debitorului, persoana juridicã, sau în alte incinte unde acesta îşi pãstreazã bunurile, în scopul identificarii bunurilor sau valorilor care pot fi executate silit, precum şi sa analizeze evidenta contabila a debitorului în scopul identificarii terţilor care datoreazã sau deţin în pãstrare venituri ori bunuri ale debitorului; b) sa între în toate încãperile în care se gãsesc bunuri sau valori ale debitorului, persoana fizica, precum şi sa cerceteze toate locurile în care acesta îşi pãstreazã bunurile; c) sa solicite şi sa cerceteze orice document sau element material care poate constitui o proba în determinarea bunurilor proprietate a debitorului. (2) Executorul bugetar local poate intra în încãperile ce reprezintã domiciliul sau resedinta unei persoane fizice, cu consimţãmântul acesteia, iar în caz de refuz, organul de executare va cere autorizarea instanţei judecãtoreşti competente potrivit dispoziţiilor Codului de procedura civilã. (3) Accesul executorului bugetar local în locuinta, în incinta de afaceri sau în orice alta încãpere a debitorului, persoana fizica ori juridicã, se poate efectua între orele 6,00-20,00, în orice zi lucrãtoare. Executarea începutã va putea continua în aceeaşi zi sau în zilele urmãtoare. În cazuri temeinic justificate de pericolul înstrãinãrii unor bunuri, accesul în încãperile debitorului va avea loc şi la alte ore decât cele menţionate, precum şi în zilele nelucrãtoare, în baza autorizaţiei prevãzute la alin. (2). ART. 59 În absenta debitorului sau dacã acesta refuza accesul în oricare dintre încãperile prevãzute la art. 58 alin. (1) şi (3), executorul bugetar local poate sa pãtrundã în acestea în prezenta unui reprezentant al poliţiei ori al jandarmeriei sau a altui agent al forţei publice şi a doi martori majori. Dispoziţiile art. 58 alin. (2) sunt aplicabile. ART. 60 Pentru fiecare debitor aflat în executare silitã se deschide un dosar de executare care cuprinde toate documentele încheiate în cadrul procedurii de executare silitã.
SECŢIUNEA a 3-a Cheltuieli de executare
ART. 61 (1) Cheltuielile de orice fel ocazionate de efectuarea procedurii de executare silitã sunt în sarcina debitorului urmãrit, dacã legea nu prevede altfel. Conform dovezilor privind cheltuielile fãcute, suma ce urmeazã sa fie plãtitã de cãtre debitor se stabileşte de organul de executare prin proces-verbal, pe baza cãruia se emite titlul executoriu potrivit prevederilor art. 47 alin. (1). (2) Cheltuielile de executare silitã a creanţelor bugetare locale se avanseaza de creditorii bugetari locali care au început procedura de executare silitã, din bugetul local respectiv. (3) Cheltuielile de executare care nu au la baza documente care sa ateste ca au fost efectuate în scopul executãrii silite nu sunt în sarcina debitorului urmãrit.
CAP. 2 Modalitãţi de executare silitã
ART. 62 Organele de executare vor folosi, succesiv sau concomitent, oricare dintre modalitãţile de executare silitã prevãzute de prezenta ordonanta, dacã legea nu prevede altfel.
SECŢIUNEA 1 Executarea silitã prin poprire
ART. 63 Sunt supuse executãrii silite prin poprire, potrivit legii, orice sume urmaribile reprezentând venituri şi disponibilitati bãneşti în lei şi în valuta, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deţinute şi/sau datorate cu orice titlu debitorului de cãtre terţe persoane sau pe care acestea le vor datora debitorului şi/sau le vor deţine terţii în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente. ART. 64 Sumele ce reprezintã venituri ale debitorului persoana fizica, realizate ca angajat, pensiile de orice fel, precum şi ajutoarele sau indemnizaţiile cu destinaţie specialã sunt supuse urmãririi numai în condiţiile prevãzute de Codul de procedura civilã. ART. 65 (1) Poprirea asupra veniturilor debitorilor, persoane fizice sau persoane juridice, se înfiinţeazã de cãtre organul de executare printr-o adresa care va fi trimisa terţului poprit împreunã cu o copie certificatã de pe titlul executoriu. Totodatã va fi înştiinţat şi debitorul despre înfiinţarea popririi. (2) Poprirea nu este supusã validãrii. (3) Poprirea înfiinţatã anterior ca mãsura asiguratorie devine executorie prin comunicarea copiei certificate de pe titlul executoriu, facuta terţului poprit, şi prin înştiinţarea despre aceasta a debitorului. (4) Terţul poprit este obligat ca, în termen de 5 zile calendaristice de la primirea comunicãrii ce i s-a fãcut potrivit alin. (1) şi (3), sa înştiinţeze organul de executare dacã datoreazã vreo suma de bani cu orice titlu debitorului. (5) Poprirea se considera înfiinţatã la data la care terţul poprit, prin înştiinţarea trimisa organului de executare, confirma ca datoreazã sume de bani debitorului sau la data expirãrii termenului prevãzut la alin. (4). (6) Dupã înfiinţarea popririi terţul poprit este obligat sa facã de îndatã retinerile prevãzute de lege şi sa vireze sumele reţinute în contul bugetar indicat de organul de executare local, comunicând totodatã în scris despre existenta altor creditori, fãrã perceperea de taxe, tarife, comisioane sau alte sume, în sarcina debitorilor ori creditorilor locali. (7) În cazul în care sumele datorate debitorului sunt poprite de mai mulţi creditori, terţul poprit îi va anunta în scris despre aceasta pe creditori şi va proceda la distribuirea sumelor potrivit ordinii de preferinta prevãzute la art. 118. ART. 66 (1) Pentru stingerea creanţelor la bugetul local debitorii deţinãtori de conturi bancare pot fi urmãriţi prin decontare bancarã, prevederile art. 65 alin. (1) aplicându-se în mod corespunzãtor. În acest caz, o data cu comunicarea somaţiei şi a titlului executoriu, facuta debitorului potrivit art. 41, o copie certificatã de pe acest titlu va fi trimisa la banca unde se afla deschis contul debitorului. Bãncile au obligaţia sa transmitã organului de executare, în termenul prevãzut la art. 65 alin. (4), şi soldurile conturilor debitorului existente la data infiintarii popririi, în situaţia în care sumele indisponibilizate sunt mai mici decât cele înscrise în titlurile executorii. (2) Despre aceasta mãsura va fi înştiinţat şi debitorul. (3) În mãsura în care este necesar, pentru achitarea sumei datorate la data sesizãrii bãncii potrivit alin. (1) sumele existente, precum şi cele viitoare provenite din încasãrile zilnice în conturile în lei şi în valuta sunt indisponibilizate. Din momentul indisponibilizarii, respectiv de la data şi ora primirii adresei de înfiinţare a popririi asupra disponibilitãţilor bãneşti, bãncile nu vor proceda la decontarea documentelor de plata primite, respectiv la debitarea conturilor debitorilor, şi nu vor accepta alte plati din conturile acestora pana la achitarea integrala a obligaţiilor bugetare, cu excepţia sumelor necesare plãţii drepturilor salariale. (4) Dacã debitorul face plata în termenul prevãzut în somaţie, organul de executare va înştiinţa de îndatã în scris bãncile pentru sistarea totalã sau parţialã a indisponibilizarii conturilor şi reţinerilor. În caz contrar banca este obligatã sa procedeze conform dispoziţiilor alin. (3). (5) În situaţia în care titlurile executorii nu pot fi onorate în aceeaşi zi, bãncile vor urmãri executarea acestora din încasãrile zilnice realizate în contul debitorului. (6) Dispoziţiile art. 65 alin. (7) se aplica în mod corespunzãtor. (7) Pentru realizarea obligaţiilor prevãzute în prezentul articol bãncile nu pot percepe taxe, tarife, comisioane sau alte sume de la creditorii bugetari locali. ART. 67 Bãncile supuse regimului de supraveghere specialã sau de administrare specialã şi care efectueazã plãţile dispuse în limita încasãrilor vor deconta zilnic cu prioritate sumele reprezentând obligaţiile bugetelor locale cuprinse în ordinele de plata emise de debitori şi/sau creanţele bugetelor locale cuprinse în dispoziţiile de încasare emise de organele de executare. ART. 68 (1) Dacã terţul poprit înştiinţeazã organul de executare ca nu datoreazã vreo suma de bani debitorului urmãrit sau nu respecta dispoziţiile art. 65 alin. (6) şi (7) şi ale art. 66, precum şi în cazul în care invoca alte neregularitãţi în legatura cu drepturile şi obligaţiile pãrţilor privind înfiinţarea popririi, instanta judecãtoreascã în a carei raza teritorialã se afla domiciliul sau sediul terţului poprit, la cererea organului de executare ori a altei pãrţi interesate, pe baza probelor administrate, va pronunţa menţinerea sau desfiinţarea popririi. (2) Judecata se face cu celeritate. (3) Pe baza hotãrârii de menţinere a popririi, care constituie titlu executoriu, organul de executare poate începe executarea silitã a terţului poprit în condiţiile prezentei ordonanţe. ART. 69 (1) În cazul în care popririle înfiinţate de organul de executare genereazã imposibilitatea debitorului de a-şi continua activitatea economicã, cu consecinţe sociale deosebite, creditorul bugetar local, prin reprezentantul sau legal, poate dispune, la cererea debitorului şi ţinând seama de motivele invocate de acesta, suspendarea temporarã, totalã sau parţialã, a executãrii silite prin decontare bancarã. (2) O data cu cererea de suspendare debitorul va indica bunurile libere de orice sarcini, oferite în vederea sechestrãrii, sau alte garanţii legale.
SECŢIUNEA a 2-a Executarea silitã a bunurilor mobile
ART. 70 (1) Executarea silitã a bunurilor mobile ale debitorului se face prin sechestrarea şi valorificarea acestora, în temeiul unui titlu executoriu, chiar dacã acestea se afla la un terţ. (2) Terţul nu se poate opune sechestrãrii unui bun al debitorului invocand un drept de gaj ori un privilegiu pe care îl are asupra bunurilor. (3) Sunt supuse executãrii silite orice bunuri mobile ale debitorului, cu excepţiile prevãzute de lege. (4) Pentru bunurile mobile anterior sechestrate ca mãsura asiguratorie nu este necesarã o noua sechestrare, prevederile art. 36 fiind aplicabile. (5) Executorul bugetar local, la începerea executãrii silite, este obligat sa verifice dacã bunurile prevãzute la alin. (4) se gãsesc la locul aplicãrii sechestrului şi dacã nu au fost substituite sau degradate, precum şi sa sechestreze alte bunuri ale debitorului, în cazul în care cele gãsite la verificare nu sunt suficiente pentru stingerea creanţei. ART. 71 (1) În cazul debitorului persoana fizica nu pot fi supuse executãrii silite, fiind necesare vieţii şi muncii acestuia, precum şi familiei sale: a) bunurile mobile de orice fel care servesc la continuarea studiilor şi la formarea profesionalã, precum şi cele strict necesare exercitãrii profesiei sau a altei ocupaţii cu caracter permanent, inclusiv cele necesare desfãşurãrii activitãţii agricole, cum sunt: uneltele, seminţele, ingrasamintele, furajele şi animalele de producţie şi de lucru; b) bunurile strict necesare uzului personal sau casnic al debitorului şi familiei sale, precum şi obiectele de cult religios, dacã nu sunt mai multe de acelaşi fel; c) alimentele necesare debitorului şi familiei sale pe timp de doua luni, iar dacã debitorul se ocupa exclusiv cu agricultura, alimentele strict necesare pana la noua recolta; d) combustibilul necesar debitorului şi familiei sale pentru încãlzit şi pentru prepararea hranei, socotit pentru 3 luni de iarna; e) obiectele necesare persoanelor cu handicap sau destinate îngrijirii persoanelor bolnave; f) bunurile declarate neurmaribile prin alte dispoziţii legale. (2) Bunurile debitorului persoana fizica, necesare desfãşurãrii activitãţii de comerţ, nu sunt exceptate de la executare silitã. ART. 72 (1) Aplicarea sechestrului se face de executorul bugetar local, care încheie un proces-verbal de sechestru. (2) Procesul-verbal de sechestru va cuprinde: a) denumirea organului de executare, indicarea locului, a datei şi a orei când s-a fãcut sechestrul; b) numele şi prenumele executorului bugetar local care aplica sechestrul, numãrul legitimatiei şi al delegaţiei; c) numãrul dosarului de executare, data şi numãrul de înregistrare a somaţiei, precum şi titlul executoriu în baza cãruia se face executarea silitã; d) temeiul legal în baza cãruia se face executarea silitã; e) sumele datorate pentru a cãror executare se aplica sechestrul, inclusiv cele reprezentând dobânzi, penalitãţi şi penalitãţi de întârziere, menţionându-se şi cota acestora, precum şi actul normativ în baza cãruia a fost stabilitã obligaţia de plata; f) numele, prenumele şi domiciliul debitorului persoana fizica ori, în lipsa acestuia, ale persoanei majore care locuieşte împreunã cu debitorul sau denumirea şi sediul debitorului, numele, prenumele şi domiciliul altor persoane majore care au fost de fata la aplicarea sechestrului, precum şi alte elemente de identificare a acestor persoane; g) descrierea bunurilor mobile sechestrate şi indicarea valorii estimative a fiecãruia, dupã aprecierea executorului bugetar, pentru identificarea şi individualizarea acestora, menţionându-se starea de uzura şi eventualele semne particulare ale fiecãrui bun, precum şi dacã s-au luat mãsuri spre neschimbare, cum sunt punerea de sigilii, custodia ori ridicarea de la locul unde se afla, sau de administrare ori conservare a acestora, dupã caz; h) menţiunea ca evaluarea se va face înaintea începerii procedurii de valorificare, în cazul în care executorul bugetar nu a putut evalua bunul deoarece aceasta necesita cunoştinţe de specialitate; i) menţiunea facuta de debitor privind existenta sau inexistenta unui drept de gaj, ipoteca ori privilegiu, dupã caz, constituit în favoarea unei alte persoane, pentru bunurile sechestrate; j) numele, prenumele şi adresa persoanei cãreia i s-au lãsat bunurile, precum şi locul de depozitare a acestora, dupã caz; k) eventualele obiecţii fãcute de persoanele de fata la aplicarea sechestrului; l) menţiunea ca, în cazul în care în termen de 15 zile de la data încheierii procesului-verbal de sechestru debitorul nu plãteşte obligaţiile bugetare locale, se va trece la valorificarea bunurilor sechestrate; m) semnatura executorului bugetar local care a aplicat sechestrul şi a tuturor persoanelor care au fost de fata la sechestrare. Dacã vreuna dintre aceste persoane nu poate sau nu vrea sa semneze, executorul bugetar local va mentiona aceasta împrejurare. (3) Câte un exemplar al procesului-verbal de sechestru se preda debitorului sub semnatura sau i se comunica la domiciliul ori la sediul acestuia, precum şi, atunci când este cazul, custodelui, acesta din urma semnand, cu menţiunea de primire a bunurilor în pãstrare. ART. 73 (1) De la data întocmirii procesului-verbal de sechestru, potrivit art. 72, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cat timp dureazã executarea silitã debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decât cu aprobarea data, potrivit legii, de organul competent. Nerespectarea acestei interdicţii atrage rãspunderea, potrivit legii, a celui în culpa. (2) Actele de dispoziţie care ar interveni ulterior indisponibilizarii prevãzute la alin. (1) sunt lovite de nulitate absolutã. ART. 74 (1) Bunurile mobile sechestrate vor putea fi lãsate în custodia debitorului, a creditorului sau a altei persoane desemnate de organul de executare ori de executorul bugetar local, dupã caz, sau vor fi ridicate şi depozitate de cãtre acesta. Atunci când bunurile sunt lãsate în custodia debitorului sau a altei persoane desemnate conform legii şi când se constata ca exista pericol de substituire sau de degradare, executorul bugetar local poate aplica sigiliul asupra bunurilor. (2) În cazul în care bunurile sechestrate constau în sume de bani în lei sau în valuta, titluri de valoare, obiecte din metale preţioase, pietre preţioase, obiecte de arta, colecţii de valoare, acestea se ridica şi se depun, cel târziu a doua zi lucrãtoare, la unitãţile specializate. (3) Cel care primeşte bunurile în custodie va semna procesul-verbal de sechestru. (4) În cazul în care custodele este o alta persoana decât debitorul sau creditorul, organul de executare îi va stabili acestuia o remuneraţie, ţinând seama de activitatea depusa. ART. 75 În cazurile în care nu au fost luate mãsuri asiguratorii pentru realizarea integrala a creanţei bugetare locale şi la începerea executãrii silite se constata ca exista pericolul evident de înstrãinare, substituire sau sustragere de la urmãrire a bunurilor urmaribile ale debitorului, sechestrarea lor va fi aplicatã o data cu comunicarea somaţiei. ART. 76 (1) În vederea valorificãrii, organul de executare este obligat sa verifice dacã bunurile sechestrate se gãsesc la locul menţionat în procesul-verbal de sechestru, precum şi dacã nu au fost substituite sau degradate. (2) Când bunurile sechestrate gãsite cu ocazia verificãrii nu sunt suficiente pentru realizarea creanţei bugetare locale, organul de executare va face investigaţiile necesare pentru identificarea şi urmãrirea altor bunuri ale debitorului. (3) Dacã se constata ca bunurile nu se gãsesc la locul menţionat în procesul-verbal de sechestru, ca au fost substituite sau degradate, executorul bugetar local încheie un proces-verbal de constatare. Pentru bunurile gãsite cu prilejul investigatiilor fãcute conform alin. (2) se va încheia procesul-verbal de sechestru. (4) Dacã se sechestreaza şi bunuri gajate pentru garantarea creanţelor altor creditori, organul de executare le va trimite şi acestora câte un exemplar al procesului-verbal de sechestru. ART. 77 (1) Executorul bugetar local care constata ca bunurile fac obiectul unui sechestru anterior va consemna aceasta în procesul-verbal, la care va anexa o copie de pe procesele-verbale de sechestru respective. Prin acelaşi proces-verbal va declara sechestrate, când este necesar, şi alte bunuri pe care le va identifica. (2) Bunurile înscrise în procesele-verbale de sechestru încheiate anterior se considera sechestrate şi în cadrul noii executãri silite. ART. 78 În cazul în care executorul bugetar local constata ca în legatura cu bunurile sechestrate s-au sãvârşit fapte care pot constitui infracţiuni, va consemna aceasta în procesul-verbal de sechestru şi va sesiza de îndatã organele de urmãrire penalã competente.
SECŢIUNEA a 3-a Executarea silitã a bunurilor imobile
ART. 79 (1) Sunt supuse executãrii silite bunurile imobile proprietate a debitorului. (2) Executarea silitã imobiliarã se întinde de plin drept şi asupra bunurilor accesorii bunului imobil, prevãzute de Codul civil. Bunurile accesorii nu pot fi urmãrite decât o data cu imobilul. ART. 80 (1) În cazul debitorului persoana fizica nu poate fi supus executãrii silite spaţiul minim locuit de acesta şi familia sa, stabilit în conformitate cu normele legale în vigoare. (2) Dispoziţiile alin. (1) nu sunt aplicabile în cazurile în care executarea silitã se face pentru stingerea creanţelor bugetare locale rezultate din sãvârşirea de infracţiuni, precum şi în cazul stabilirii rãspunderii asociaţilor şi/sau administratorilor societãţilor comerciale debitoare. ART. 81 Executorul bugetar local care aplica sechestrul încheie un proces-verbal de sechestru, dispoziţiile art. 72 şi 73 fiind aplicabile. ART. 82 Sechestrul aplicat în temeiul art. 81 constituie ipoteca legalã. ART. 83 Pentru bunurile imobile sechestrate organul de executare care a instituit sechestrul va solicita de îndatã Biroului de carte funciarã efectuarea inscripţiei ipotecare, anexând un exemplar al procesului-verbal de sechestru. Înregistrarea inscripţiei ipotecare este exoneratã de la plata oricãrei taxe. ART. 84 Biroul de carte funciarã va comunica, în termen de 5 zile lucrãtoare, gratuit, organelor de executare, la cererea acestora, celelalte drepturi reale şi sarcini care greveazã imobilul urmãrit, precum şi titularii acestora, care vor fi înştiinţaţi de cãtre organul de executare şi chemaţi la termenele fixate pentru vânzarea bunului imobil şi distribuirea preţului. ART. 85 Creditorii debitorului, alţii decât titularii drepturilor menţionate la art. 84, sunt obligaţi ca, în termen de 30 de zile de la înscrierea procesului-verbal de sechestru al bunului imobil în evidentele de publicitate imobiliarã, sa comunice în scris organului de executare titlurile pe care le au pentru bunul imobil respectiv. ART. 86 (1) La întocmirea procesului-verbal de sechestru şi în tot cursul executãrii silite organul de executare poate numi un administrator-sechestru, dacã aceasta mãsura este necesarã pentru administrarea imobilului urmãrit, a chiriilor, a arendei şi a altor venituri obţinute din administrarea acestuia, inclusiv pentru apãrarea în litigii privind imobilul respectiv. (2) Administrator-sechestru poate fi numit creditorul, debitorul ori alta persoana fizica sau juridicã. (3) Administratorul-sechestru va consemna veniturile încasate potrivit alin. (1) la unitãţile abilitate şi va depune recipisa la organul de executare. (4) Când administrator-sechestru este numita o alta persoana decât creditorul sau debitorul, organul de executare îi va fixa o remuneraţie, ţinând seama de activitatea depusa. ART. 87 (1) Dupã primirea procesului-verbal de sechestru prevãzut la art. 81, debitorul poate solicita organului de executare, în termen de 15 zile de la comunicare, sa îi aprobe ca plata integrala a obligaţiei la bugetul local, inclusiv cheltuielile de executare, sa se facã din veniturile bunului imobil urmãrit sau din alte venituri ale sale pe timp de cel mult 6 luni. (2) De la data aprobãrii cererii debitorului executarea silitã începutã asupra bunului imobil se suspenda. (3) Pentru motive temeinice organul de executare poate relua executarea silitã imobiliarã înainte de expirarea termenului de 6 luni. (4) Dacã debitorul persoana juridicã cãruia i s-a aprobat suspendarea conform prevederilor alin. (2) se sustrage ulterior de la executare silitã sau îşi provoacã insolvabilitatea, se vor aplica în mod corespunzãtor prevederile art. 7 alin. (3) lit. b).
SECŢIUNEA a 4-a Executarea silitã a fructelor neculese şi a recoltelor prinse de rãdãcini
ART. 88 (1) Executarea silitã a fructelor neculese şi a recoltelor prinse de rãdãcini, care sunt ale debitorului, se efectueazã în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe privind bunurile imobile. (2) Pentru executarea silitã a recoltelor şi fructelor culese sunt aplicabile prevederile prezentei ordonanţe privind bunurile mobile. ART. 89 Organul de executare va hotãrî, dupã caz, valorificarea fructelor neculese sau a recoltelor, asa cum sunt prinse de rãdãcini sau dupã ce vor fi culese.
SECŢIUNEA a 5-a Executarea silitã a unui ansamblu de bunuri
ART. 90 Bunurile mobile şi/sau imobile proprietate a debitorului pot fi valorificate în ansamblu dacã organul de executare apreciazã ca astfel acestea pot fi vândute mai rapid ori în condiţii mai avantajoase. ART. 91 Pentru executarea silitã a bunurilor prevãzute la art. 90 organul de executare va proceda la sechestrarea acestora potrivit prevederilor prezentei ordonanţe. ART. 92 Prevederile art. 70-89 privind executarea silita a bunurilor mobile şi imobile, precum şi ale art. 111 privind vânzarea bunurilor imobile cu plata preţului în rate se aplica în mod corespunzãtor.
CAP. 3 Valorificarea bunurilor mobile şi imobile
SECŢIUNEA 1 Dispoziţii generale
ART. 93 (1) Dacã obligaţia la bugetul local nu este plãtitã în termen de 15 zile de la data încheierii procesului-verbal de sechestru, se va proceda la valorificarea bunurilor sechestrate, cu excepţia situaţiilor în care, potrivit legii, instanta judecãtoreascã a dispus desfiinţarea sechestrului, suspendarea sau amânarea executãrii. (2) În scopul valorificãrii bunurilor, pentru evaluarea acestora organul de executare va apela la organe şi persoane de specialitate, a cãror selectare nu este supusã reglementãrilor privind achiziţiile publice şi care sunt obligate sa îşi îndeplineascã atribuţiile ce le revin în acest sens. (3) Atunci când considera necesar, organul de executare poate proceda la actualizarea preţului de evaluare, prevederile alin. (2) aplicându-se în mod corespunzãtor. ART. 94 (1) Pentru a realiza executarea silitã cu rezultate cat mai avantajoase, ţinând seama atât de interesul legitim şi imediat al creditorului, cat şi de drepturile şi obligaţiile debitorului urmãrit, organul de executare va proceda la valorificarea bunurilor sechestrate în una dintre modalitãţile prevãzute de dispoziţiile legale în vigoare şi care, fata de datele concrete ale cauzei, se dovedeşte a fi mai eficienta. (2) În sensul alin. (1) se poate proceda la valorificarea bunurilor sau a unui ansamblu de bunuri mobile şi/sau imobile prin: a) înţelegerea pãrţilor; b) vânzare directa; c) vânzare la licitaţie; d) vânzare în regim de consignaţie, numai în cazul bunurilor mobile; e) alte modalitãţi admise de lege. (3) Vânzarea bunurilor sechestrate se face numai dupã împlinirea termenului prevãzut la art. 93, fãrã efectuarea altei formalitãţi. (4) Vânzarea se poate face imediat dupã sechestrarea bunurilor, dacã acestea sunt supuse pericolului degradãrii sau alterarii, dupã caz. (5) Dacã din cauza unei contestaţii sau a unei învoieli între pãrţi data, locul sau ora vânzãrii directe ori la licitaţie a fost schimbatã de organul de executare, se vor face alte anunţuri, potrivit art. 97 şi 98. ART. 95 (1) Valorificarea bunurilor potrivit înţelegerii pãrţilor se realizeazã de debitorul însuşi, cu acordul organului de executare. Debitorul este obligat sa prezinte în scris organului de executare propunerile ce i s-au fãcut, indicând numele şi adresa potenţialului cumpãrãtor, precum şi termenul în care acesta din urma va achitã preţul propus. (2) Preţul propus de cumpãrãtor nu poate fi mai mic decât preţul de evaluare. (3) Organul de executare, dupã analiza propunerilor prevãzute la alin. (1), va comunica aprobarea, indicând termenul şi contul bugetar în care preţul bunului va fi virat de cumpãrãtor. (4) Indisponibilizarea prevãzutã la art. 73 se ridica dupã creditarea contului bugetar menţionat la alin. (3). ART. 96 (1) Valorificarea bunurilor prin vânzare directa se poate realiza în cazul în care, înaintea începerii procedurii de valorificare prin licitaţie ori pe parcursul acesteia sau dupã finalizarea ei, dacã bunul nu a fost vândut, o persoana oferã cel puţin preţul de evaluare, dispoziţiile art. 97 şi 98 fiind aplicabile în mod corespunzãtor. (2) Vânzarea directa se realizeazã prin încheierea unui proces-verbal care constituie titlu de proprietate şi care va cuprinde elementele prevãzute la art. 112 sau 113, dupã caz. (3) În cazul în care organul de executare înregistreazã în condiţiile prevãzute la alin. (1) mai multe cereri, va vinde bunul persoanei care oferã cel mai mare preţ fata de preţul de evaluare. ART. 97 (1) Pentru valorificarea bunurilor sechestrate prin vânzare la licitaţie organul de executare este obligat sa efectueze publicitatea vânzãrii cu cel puţin 10 zile înainte de data fixatã pentru desfãşurarea licitaţiei. (2) Publicitatea vânzãrii se realizeazã prin afişarea anunţului privind vânzarea la sediul organului de executare, al primãriei în a carei raza teritorialã se afla bunurile sechestrate, la sediul şi domiciliul debitorului, la locul vânzãrii, dacã acesta este altul decât cel unde se afla bunurile sechestrate, pe imobilul scos la vânzare, în cazul vânzãrii bunurilor imobile, şi prin anunţuri într-un cotidian naţional de larga circulaţie sau într-un cotidian local ori în pagina de Internet, precum şi prin alte modalitãţi prevãzute de lege. (3) Totodatã, despre data, ora şi locul licitaţiei vor fi înştiinţaţi şi debitorul, custodele, administratorul-sechestru, precum şi titularii drepturilor reale şi ai sarcinilor care greveazã bunul urmãrit. ART. 98 Anunţul privind vânzarea cuprinde urmãtoarele: a) denumirea şi sediul organului de executare; b) numãrul dosarului de executare; c) numele şi domiciliul ori, dupã caz, denumirea şi sediul debitorului; d) bunurile care se oferã spre vânzare şi descrierea lor sumarã; e) preţul de evaluare ori preţul de pornire al licitaţiei, în cazul vânzãrii la licitaţie, pentru fiecare bun oferit spre vânzare; f) indicarea, dacã este cazul, a drepturilor reale şi a privilegiilor care greveazã bunurile; g) data, ora şi locul vânzãrii; h) invitaţia pentru toţi cei care pretind vreun drept asupra bunurilor sa înştiinţeze despre aceasta organul de executare înainte de data stabilitã pentru vânzare; i) invitaţia pentru toţi cei interesaţi în cumpãrarea bunurilor sa se prezinte la termenul de vânzare la locul fixat în acest scop şi pana la acel termen sa prezinte oferte de cumpãrare; j) menţiunea ca ofertanţii sunt obligaţi sa depunã, în cazul vânzãrii prin licitaţie, pana la termenul de vânzare, o taxa de participare reprezentând 10% din preţul de pornire al licitaţiei; k) data afişãrii anunţului privind vânzarea; l) semnatura executorului bugetar şi ştampila organului de executare. ART. 99 (1) Licitaţia se tine la locul unde se afla bunurile sechestrate sau la locul stabilit de organul de executare, dupã caz. (2) Debitorul este obligat sa permitã ţinerea licitaţiei în spaţiile pe care le deţine, dacã sunt adecvate acestui scop. ART. 100 (1) Pentru participarea la licitaţie ofertanţii depun, cu cel puţin o zi înainte de data licitaţiei, urmãtoarele documente: a) oferta de cumpãrare; b) dovada depunerii taxei de participare; c) împuternicirea persoanei care îl reprezintã pe ofertant; d) pentru persoanele juridice de naţionalitate romana, copie de pe certificatul unic de înregistrare eliberat de oficiul registrului comerţului; e) pentru persoanele juridice strãine, actul de înmatriculare tradus în limba romana; f) pentru persoanele fizice romane, copie de pe actul de identitate; g) pentru persoanele fizice strãine, copie de pe pasaport. (2) Participanţii la licitaţie pot formula oferte de cumpãrare superioare preţului de pornire al licitaţiei. ART. 101 (1) Preţul de pornire al licitaţiei este, dupã caz, preţul de evaluare diminuat cu 10% pentru prima licitaţie, cu 30% pentru a doua licitaţie şi cu 50% pentru a treia licitaţie. (2) Licitaţia începe de la cel mai mare preţ din ofertele de cumpãrare scrise, dacã acesta este superior celui prevãzut la alin. (1), iar în caz contrar va începe de la acest din urma preţ. (3) Adjudecarea se face în favoarea participantului care a oferit cel mai mare preţ, dar nu mai puţin decât preţul de pornire. (4) În cazul prezentãrii unui singur ofertant la licitaţie, comisia poate sa îl declare adjudecatar, dacã acesta oferã cel puţin preţul de pornire al licitaţiei. ART. 102 (1) Taxa de participare se plãteşte în lei la casieria organului de executare sau la unitatea teritorialã de trezorerie şi contabilitate publica şi reprezintã 10% din preţul de pornire al licitaţiei. (2) În termen de 5 zile de la data întocmirii procesuluiverbal prevãzut la art. 109, organul de executare va dispune în scris restituirea taxei de participare participanţilor care au depus oferte de cumpãrare şi nu au fost declaraţi adjudecatari, iar în cazul adjudecãrii, taxa se retine în contul preţului. (3) Taxa de participare nu se restituie ofertanţilor care nu s-au prezentat la licitaţie, celui care a refuzat încheierea procesului-verbal de adjudecare, precum şi adjudecatarului care nu a plãtit preţul, reţinându-se în contul organului de executare pentru acoperirea cheltuielilor de executare. ART. 103 Vânzarea la licitaţie a bunurilor sechestrate este organizatã de o comisie numita în condiţiile stabilite de organul de executare, care este condusã de un preşedinte. ART. 104 (1) Comisia de licitaţie verifica şi analizeazã documentele de participare prevãzute la art. 100 alin. (1) şi afişeazã la locul licitaţiei, cu cel puţin o ora înaintea începerii acesteia, lista cuprinzând ofertanţii care au depus documentaţia completa de participare. (2) Comisia de licitaţie este constituitã din 3 persoane numite prin dispoziţie de cãtre reprezentantul legal al creditorului bugetar local. (3) Ofertanţii se identifica dupã numãrul de ordine de pe lista de participare, dupã care preşedintele comisiei anunta obiectul licitaţiei, precum şi modul de desfãşurare a acesteia. ART. 105 La termenele fixate pentru ţinerea licitaţiei executorul bugetar va da citire mai întâi anunţului de vânzare şi apoi ofertelor scrise primite pana la data prevãzutã la art. 100. ART. 106 Dacã la prima licitaţie nu s-au prezentat ofertanţi sau nu s-a obţinut cel puţin preţul de pornire al licitaţiei conform art. 101, organul de executare va fixa un termen în cel mult 30 de zile, în vederea ţinerii celei de-a doua licitaţii. ART. 107 (1) În cazul în care nu s-a obţinut preţul de pornire nici la a doua licitaţie ori nu s-au prezentat ofertanţi, organul de executare va fixa un termen în cel mult 30 de zile, în vederea ţinerii celei de-a treia licitaţii. (2) La a treia licitaţie creditorii urmãritori sau intervenienţi nu pot sa adjudece bunurile oferite spre vânzare la un preţ mai mic de 55% din preţul de evaluare. ART. 108 Pentru fiecare termen de licitaţie se va face o noua publicitate a vânzãrii, conform prevederilor art. 97 şi 98. ART. 109 (1) Dupã licitarea fiecãrui bun se va întocmi un proces-verbal privind desfãşurarea şi rezultatul licitaţiei. (2) În procesul-verbal prevãzut la alin. (1) se vor mentiona: a) denumirea şi sediul organului de executare; b) numele şi prenumele sau denumirea debitorului şi ale cumpãrãtorului; c) domiciliul sau sediul debitorului şi cumpãrãtorului; d) numãrul dosarului de executare; e) bunurile adjudecate, preţul la care bunul a fost adjudecat şi taxa pe valoarea adãugatã, dacã este cazul; f) toţi cei care au participat la licitaţie şi sumele oferite de fiecare participant; g) situaţiile în care vânzarea nu s-a realizat, dacã este cazul. ART. 110 (1) Dupã adjudecarea bunului adjudecatarul este obligat sa plãteascã preţul, diminuat cu contravaloarea taxei de participare, în lei, în numerar, imediat sau prin decontare bancarã în cel mult 15 zile de la data adjudecãrii. (2) Dacã adjudecatarul nu plãteşte preţul în termenul prevãzut la alin. (1), procedura vânzãrii la licitaţie se va relua, de la momentul întreruperii ei, în termen de 5 zile, acesta fiind obligat sa plãteascã cheltuielile prilejuite de noua licitaţie şi, în cazul în care preţul obţinut la noua licitaţie este mai mic, diferenţa de preţ. (3) Adjudecatarul va putea sa achite la urmãtoarea licitaţie preţul oferit iniţial, caz în care va fi obligat numai la plata cheltuielilor cauzate de noua licitaţie. (4) Dacã la urmãtoarea licitaţie bunul nu a fost vândut, fostul adjudecatar este obligat sa plãteascã toate cheltuielile prilejuite de urmãrirea acestuia. ART. 111 (1) În cazul vânzãrii la licitaţie a bunurilor imobile, cumpãrãtorii pot solicita plata preţului în rate, în cel mult 12 rate lunare, cu un avans de minimum 50% din preţul de adjudecare al bunului imobil şi cu plata unei dobânzi stabilite conform prezentei ordonanţe. Organul de executare va stabili condiţiile şi termenele de plata a preţului în rate. (2) Cumpãrãtorul nu va putea instraina bunul imobil decât dupã plata preţului în întregime şi a dobânzii stabilite. (3) În cazul neplatii avansului prevãzut la alin. (1), dispoziţiile art. 110 se aplica în mod corespunzãtor. (4) Suma reprezentând dobanda nu stinge creanţele bugetelor locale pentru care s-a început executarea silitã. ART. 112 (1) În cazul vânzãrii bunurilor imobile, dupã plata în întregime a preţului sau a avansului prevãzut la art. 111 alin. (1), dacã bunul a fost vândut cu plata în rate, organul de executare va încheia procesul-verbal de adjudecare care constituie titlu de proprietate pentru imobilul transmis, pe baza cãruia se face înscrierea în Cartea funciarã. (2) Procesul-verbal de adjudecare va cuprinde urmãtoarele menţiuni: a) denumirea şi sediul organului de executare; b) numãrul dosarului de executare; c) numãrul şi data procesului-verbal de desfãşurare a licitaţiei; d) numele şi domiciliul sau, dupã caz, denumirea şi sediul debitorului şi ale cumpãrãtorului; e) codul numeric personal sau codul unic de înregistrare al debitorului şi al cumpãrãtorului; f) preţul la care s-a adjudecat bunul şi taxa pe valoarea adãugatã, dacã este cazul; g) modalitatea de plata a diferenţei de preţ, în cazul în care vânzarea s-a fãcut cu plata în rate; h) datele de identificare a bunului; i) menţiunea ca acest document constituie titlu de proprietate şi ca poate fi înscris în Cartea funciarã; j) menţiunea ca pentru creditor procesul-verbal de adjudecare constituie documentul pe baza cãruia se emite titlul executoriu impotriva cumpãrãtorului care nu plãteşte diferenţa de preţ, în cazul în care vânzarea s-a fãcut cu plata preţului în rate; k) semnatura executorului bugetar şi ştampila organului de executare; l) semnatura cumpãrãtorului sau a reprezentantului sau legal, dupã caz. (3) Câte un exemplar al procesului-verbal de adjudecare se va transmite organului de execuare coordonator şi cumpãrãtorului. (4) Un exemplar al procesului-verbal de adjudecare a bunului imobil va fi trimis, în cazul vânzãrii cu plata în rate, Biroului de carte funciarã pentru a înscrie interdicţia de înstrãinare şi grevare a bunului pana la plata integrala a preţului şi a dobânzii stabilite. (5) În cazul în care cumpãrãtorul cãruia i s-a încuviinţat plata preţului în rate nu plãteşte restul de preţ în condiţiile şi la termenele stabilite, el va putea fi executat silit pentru plata sumei datorate, în baza titlului executoriu emis în condiţiile prezentei ordonanţe. ART. 113 (1) În cazul vânzãrii bunurilor mobile, dupã plata preţului executorul bugetar întocmeşte un proces-verbal de adjudecare care constituie titlu de proprietate. (2) Procesul-verbal de adjudecare va cuprinde: a) denumirea şi sediul organului de executare; b) numãrul dosarului de executare; c) numãrul şi data procesului-verbal de desfãşurare a licitaţiei; d) numele şi domiciliul sau, dupã caz, denumirea şi sediul debitorului şi ale cumpãrãtorului; e) codul numeric personal sau codul unic de înregistrare al debitorului şi al cumpãrãtorului; f) preţul la care s-a adjudecat bunul şi taxa pe valoarea adãugatã, dacã este cazul; g) datele de identificare a bunului; h) menţiunea ca acest document constituie titlu de proprietate; i) semnatura executorului bugetar şi ştampila organului de executare; j) semnatura cumpãrãtorului sau a reprezentantului sau legal, dupã caz. ART. 114 (1) Dacã bunurile supuse executãrii silite nu au putut fi valorificate prin modalitãţile prevãzute la art. 94, organul de executare va repeta procedura de licitaţie cel puţin o data pe an în cadrul termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silitã. (2) În cazul în care bunurile nu au fost valorificate conform alin. (1), ele vor putea fi valorificate prin celelalte forme de vânzare ori se vor putea restitui debitorului. O data cu restituirea bunurilor imobile se va lua mãsura radierii inscripţiei ipotecare. (3) Atât timp cat, potrivit alin. (1), poate avea loc reluarea procedurii de licitaţie, se menţine indisponibilizarea bunului, dispusã potrivit art. 73 şi 81, dupã caz. În aceeaşi perioada organul de executare va putea, dupã caz, sa ia mãsura numirii, menţinerii ori schimbãrii administratoruluisechestru sau va putea proceda la valorificarea bunului imobil în orice alt mod admis de lege. (4) În cazul în care debitorii ale cãror bunuri sunt sechestrate şi urmeazã sa li se restituie în conformitate cu alin. (2) şi-au mutat domiciliul sau sediul social declarat şi nu pot fi identificati la noul domiciliu sau sediu ori asociaţii sau actionarii au plecat din ţara, aceste bunuri vor fi pãstrate pana la împlinirea unui termen de 6 luni, dupã care sunt aplicabile prevederile art. 477 din Codul civil. ART. 115 În cazul în care prin executarea silitã efectuatã nu s-au realizat obligaţiile stabilite în sarcina debitorului, organul de executare va întocmi un proces-verbal în care va consemna atât sumele încasate, cat şi sumele care nu au fost recuperate. ART. 116 (1) În tot cursul executãrii silite asupra bunurilor imobile ale debitorului persoana juridicã, inclusiv în perioada în care poate avea loc reluarea procedurii de licitaţie în condiţiile art. 114 alin. (1), obligaţiile fata de bugetul local pot fi stinse, la cererea debitorului şi cu aprobarea consiliului local sau judeţean, prin trecerea în proprietatea publica a unitãţii administrativ-teritoriale a bunurilor imobile supuse executãrii silite. (2) De la data depunerii cererii de cãtre debitor pana la data întocmirii procesului-verbal de trecere în proprietatea publica a unitãţii administrativ-teritoriale sau pana la luarea hotãrârii de cãtre consiliul local sau judeţean, în caz de respingere a cererii, bunul imobil rãmâne indisponibilizat potrivit art. 73. (3) Procesul-verbal de trecere în proprietatea publica a unitãţii administrativ-teritoriale a bunului imobil constituie titlu de proprietate. Operaţiunea de transfer al dreptului de proprietate, ca efect al dãrii în plata, este scutitã de taxa pe valoarea adãugatã. (4) Bunurile imobile trecute în proprietatea publica a unitãţii administrativ-teritoriale conform alin. (1) pot fi date în administrare în condiţiile legii.
SECŢIUNEA a 2-a Eliberarea şi distribuirea sumelor realizate prin executare silitã
ART. 117 (1) Suma realizatã dupã începerea executãrii silite reprezintã totalitatea sumelor încasate dupã emiterea somaţiei, prin orice modalitate prevãzutã de prezenta ordonanta. (2) Creanta bugetarã localã înscrisã în titlul executoriu se stinge cu suma realizatã conform alin. (1), în ordinea vechimii, mai întâi creanta principala şi apoi accesoriile acesteia. (3) Dacã suma ce reprezintã atât creanta bugetarã, cat şi cheltuielile de executare este mai mica decât suma realizatã prin executare silitã, cu diferenţa se va proceda la compensare, potrivit art. 27, sau se restituie, la cerere, debitorului. ART. 118 (1) În cazul în care executarea silitã a fost pornitã de mai mulţi creditori sau când pana la eliberarea ori distribuirea sumei rezultate din executare au depus şi alţi creditori titlurile lor, organele prevãzute la art. 49 vor proceda la distribuirea sumei, potrivit urmãtoarei ordini de preferinta, dacã legea nu prevede altfel: a) creanţele reprezentând cheltuielile de orice fel, fãcute cu urmãrirea şi conservarea bunurilor al cãror preţ se distribuie; b) creanţele reprezentând salarii şi alte datorii asimilate acestora, pensiile, sumele cuvenite şomerilor, potrivit legii, ajutoarele pentru întreţinerea şi îngrijirea copiilor, pentru maternitate, pentru incapacitate temporarã de munca, pentru prevenirea imbolnavirilor, refacerea sau întãrirea sãnãtãţii, ajutoarele de deces, acordate în cadrul asigurãrilor sociale de stat, precum şi creanţele reprezentând obligaţia de reparare a pagubelor cauzate prin moarte, vãtãmarea integritãţii corporale sau a sãnãtãţii; c) creanţele rezultând din obligaţii de întreţinere, alocaţii pentru copii sau de plata a altor sume periodice destinate asigurãrii mijloacelor de existenta; d) creanţele bugetare provenite din impozite, taxe, contribuţii şi din alte sume stabilite potrivit legii, datorate bugetului de stat, bugetului trezoreriei statului, bugetului asigurãrilor sociale de stat, bugetelor locale şi bugetelor fondurilor speciale; e) creanţele rezultând din împrumuturi acordate de stat; f) creanţele reprezentând despãgubiri pentru repararea pagubelor pricinuite proprietãţii publice prin fapte ilicite; g) creanţele rezultând din împrumuturi bancare, din livrãri de produse, prestãri de servicii sau executãri de lucrãri, precum şi din chirii sau arenzi; h) creanţele reprezentând amenzi cuvenite bugetului de stat sau bugetelor locale; i) alte creanţe. (2) Pentru plata creanţelor care au aceeaşi ordine de preferinta, dacã legea nu prevede altfel, suma realizatã din executare se repartizeazã între creditori proporţional cu creanta fiecãruia. ART. 119 (1) Creditorii bugetari locali care au un privilegiu prin efectul legii şi care îndeplinesc condiţia de publicitate sau posesie a bunului mobil au prioritate la distribuirea sumei rezultate din vânzare fata de alţi creditori care au garanţii reale asupra bunului respectiv. (2) Accesoriile creanţei principale prevãzute în titlul executoriu vor urma ordinea de preferinta a creanţei principale. ART. 120 (1) În cazul vânzãrii bunurilor grevate printr-un drept de gaj, ipoteca sau alte drepturi reale, despre care a luat cunostinta în condiţiile art. 76 alin. (4) şi ale art. 84, organul de executare este obligat sa îi înştiinţeze din oficiu pe creditorii în favoarea cãrora au fost conservate aceste sarcini, pentru a participa la distribuirea preţului. (2) Creditorii care nu au participat la executarea silitã pot depune titlurile lor, în vederea participãrii la distribuirea sumelor realizate prin executare silitã, numai pana la data întocmirii de cãtre organele de executare a procesului-verbal privind eliberarea sau distribuirea acestor sume. ART. 121 Eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silitã se va face numai dupã trecerea unui termen de 15 zile de la data depunerii sumei, când organul de executare va proceda, dupã caz, la eliberarea sau distribuirea sumei, cu înştiinţarea pãrţilor şi a creditorilor care şi-au depus titlurile. ART. 122 (1) Cu privire la eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silitã executorul bugetar va întocmi de îndatã un proces-verbal, care se va semna de toţi cei prezenţi la aceasta. (2) Cel nemulţumit de modul în care se face eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silitã poate cere executorului bugetar sa consemneze în procesul-verbal obiecţiile sale. ART. 123 Dupã întocmirea procesului-verbal prevãzut la art. 122 alin. (1) nici un creditor nu mai este în drept sa ceara sa participe la distribuirea sumelor rezultate din executarea silitã.
TITLUL V Contestaţia la executarea silitã
ART. 124 (1) Cei interesaţi pot face contestaţie impotriva oricãrui act de executare silitã efectuat cu încãlcarea prevederilor prezentei ordonanţe de cãtre organele de executare, precum şi în cazul în care aceste organe refuza sa îndeplineascã un act de executare în condiţiile legii. (2) Contestaţia poate fi facuta şi impotriva titlului executoriu în temeiul cãruia a fost pornitã executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotãrâre data de o instanta judecãtoreascã sau de alt organ jurisdicţional şi dacã pentru contestarea lui nu exista o procedura care sa prevadã posibilitatea ca instanta competenta sa se pronunţe asupra acestuia. ART. 125 (1) Contestaţia se poate face în termen de 15 zile, sub sancţiunea decãderii, de la data când: a) contestatorul a luat cunostinta de executarea ori de actul de executare pe care le contesta, din comunicarea somaţiei sau din alta înştiinţare primitã ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuãrii executãrii silite sau în alt mod; b) contestatorul a luat cunostinta, potrivit lit. a), de refuzul organului de executare de a îndeplini un act de executare; c) cel interesat a luat cunostinta, potrivit lit. a), de eliberarea sau distribuirea sumelor pe care le contesta. (2) Contestaţia prin care o terta persoana pretinde ca are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmãrit poate fi introdusã cel mai târziu în termen de 15 zile dupã efectuarea executãrii. (3) Neintroducerea contestaţiei în termenul prevãzut la alin. (2) nu îl impiedica pe cel de-al treilea sa îşi realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, potrivit dreptului comun. ART. 126 Contestaţia se introduce la judecãtoria în a carei raza teritorialã se afla sediul organului de executare. ART. 127 (1) Contestaţia la executare se face cu condiţia depunerii numai de cãtre persoanele juridice a unei cauţiuni egale cu 20% din cuantumul sumei datorate, la casieria organului de executare sau la unitatea teritorialã a trezoreriei statului. (2) Dovada privind plata cauţiunii prevãzute la alin. (1) va însoţi în mod obligatoriu contestaţia debitorului, fãrã de care aceasta nu va putea fi înregistratã. (3) Verificarea cuantumului cauţiunii se va efectua de judecãtorul de serviciu la data înregistrãrii contestaţiei. ART. 128 La judecarea contestaţiei instanta va cita şi organul de executare în a cãrui raza teritorialã se gãsesc bunurile urmãrite ori, în cazul executãrii prin poprire, îşi are sediul sau domiciliul terţul poprit. ART. 129 La cererea partii interesate instanta poate decide, în cadrul contestaţiei la executare, asupra împãrţirii bunurilor pe care debitorul le deţine în proprietate comuna cu alte persoane. ART. 130 (1) Dacã admite contestaţia la executare, instanta, dupã caz, poate dispune anularea actului de executare contestat sau îndreptarea acestuia, anularea ori încetarea executãrii insesi, anularea sau lãmurirea titlului executoriu ori efectuarea actului de executare a cãrui îndeplinire a fost refuzatã. (2) În cazul anulãrii actului de executare contestat sau al încetãrii executãrii insesi şi anulãrii titlului executoriu, instanta poate dispune prin aceeaşi hotãrâre sa i se restituie celui îndreptãţit suma ce i se cuvine din valorificarea bunurilor sau din retinerile prin poprire. (3) În cazul respingerii contestaţiei contestatorul poate fi obligat, la cererea organului de executare, la despãgubiri pentru pagubele cauzate prin întârzierea executãrii, iar când contestaţia a fost exercitatã cu rea-credinţa, el va fi obligat şi la plata unei amenzi de la 500.000 lei la 10.000.000 lei.
TITLUL VI Procedura în caz de insolvabilitate şi prescripţia
CAP. 1 Insolvabilitatea
ART. 131 (1) Obligaţiile bugetare locale urmãrite de organele de executare pot fi scãzute din evidenta acestora în cazul în care debitorul respectiv se gãseşte în stare de insolvabilitate. (2) Procedura de insolvabilitate este aplicabilã în urmãtoarele situaţii: a) debitorul nu are venituri sau bunuri urmaribile; b) când dupã încetarea executãrii silite pornite impotriva debitorului rãmân debite neachitate; c) debitorul a dispãrut sau a decedat fãrã sa lase avere; d) debitorul nu este gãsit la ultimul domiciliu sau sediu cunoscut ori în alte locuri unde exista indicii ca a avut avere nu se gãsesc venituri sau bunuri urmaribile; e) când, potrivit legii, debitorul persoana juridicã îşi înceteazã existenta şi au rãmas neachitate obligaţii bugetare. (3) Prevederile alin. (2) sunt aplicabile debitorilor în cazul în care nu exista persoane responsabile potrivit art. 7. ART. 132 În cazurile în care se constata ca debitorii au dobândit venituri sau bunuri urmaribile dupã declararea stãrii de insolvabilitate, organele de executare vor lua mãsurile necesare de redebitare a sumelor şi de executare silitã. ART. 133 (1) Organul de executare este în drept ca pentru creanţele bugetului local, datorate de comercianţii societãţii comerciale, cooperative de consum ori cooperative meşteşugãreşti sau persoane fizice, sa ceara instanţelor judecãtoreşti competente începerea procedurii reorganizãrii judiciare şi a falimentului, în condiţiile legii. (2) Cererile organelor prevãzute la art. 49 alin. (1) privind începerea procedurii reorganizãrii judiciare şi a falimentului se vor inainta instanţelor judecãtoreşti şi sunt scutite de consemnarea vreunei cauţiuni. ART. 134 (1) Mãsurile întreprinse de organele de executare în condiţiile prezentei ordonanţe nu se suspenda ca urmare a declansarii procedurii reorganizãrii judiciare sau a falimentului. (2) În vederea executãrii silite a bunurilor urmãrite autoritãţile administraţiei publice locale pot solicita judecatoruluisindic luarea în posesie a acestora. Judecãtorul-sindic poate dispune ca administratorul sau lichidatorul sa predea autoritãţilor administraţiei publice locale bunul în vederea valorificãrii. ART. 135 În cazuri excepţionale, pentru motive temeinice, la propunerea ordonatorilor principali de credite, prin hotãrâre, Guvernul poate aproba anularea unor categorii de obligaţii bugetare. ART. 136 În situaţiile în care cheltuielile de executare, exclusiv cele privind comunicarea prin posta, sunt mai mari decât obligaţiile bugetare supuse executãrii silite, conducãtorul organului de executare poate aproba anularea debitelor respective.
CAP. 2 Prescripţia şi dreptul de a cere executarea silitã
ART. 137 Termenele de prescripţie a dreptului de a cere executarea silitã privind o creanta a bugetului local încep la data încheierii anului financiar în care a luat naştere acest drept. ART. 138 (1) Dreptul de a cere executarea silitã a creanţelor bugetare se prescrie în termen de 5 ani de la data încheierii anului financiar în care a luat naştere acest drept. (2) Termenul de prescripţie prevãzut la alin. (1) se aplica şi creanţelor bugetare provenind din amenzi contravenţionale. ART. 139 Termenul de prescripţie prevãzut la art. 138 se suspenda: a) în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune; b) în cazurile şi în condiţiile în care suspendarea executãrii silite este prevãzutã de lege ori a fost dispusã de instanta judecãtoreascã sau de alt organ competent; c) pe perioada respectãrii amânãrii sau eşalonãrii plãţii obligaţiei bugetare acordate ca urmare a înlesnirilor la plata dispuse prin lege, hotãrâre a Guvernului ori aprobate de organul competent; d) cat timp debitorul, cu rea-credinţa, îşi sustrage veniturile şi bunurile de la executarea silitã; e) în alte cazuri prevãzute de lege. ART. 140 Termenul de prescripţie prevãzut la art. 138 se întrerupe: a) în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune; b) pe data îndeplinirii de cãtre debitor, înainte de începerea executãrii silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligaţiei prevãzute în titlul executoriu ori a recunoaşterii în orice alt mod a datoriei; c) pe data îndeplinirii, în cursul executãrii silite, a unui act de executare silitã; d) pe data întocmirii, în condiţiile prezentei ordonanţe, a actului de constatare a insolvabilitatii debitorului; e) în alte cazuri prevãzute de lege. ART. 141 Sumele achitate de debitor în contul unor obligaţii bugetare, dupã îndeplinirea termenului de prescripţie, nu se restituie. ART. 142 Dreptul de a cere compensarea sau restituirea sumelor privind obligaţiile bugetelor locale se prescrie în termen de 5 ani de la data încheierii anului financiar în care a luat naştere dreptul la compensare sau restituire. ART. 143 Dacã organul de executare constata împlinirea termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silitã a creanţelor bugetelor locale, acesta va proceda la încetarea mãsurilor de realizare şi la scãderea acestora din evidenta analitica pe plãtitori.
TITLUL VII Restituirea sumelor achitate în plus
ART. 144 (1) Se restituie, la cerere, debitorului urmãtoarele sume: a) cele plãtite fãrã existenta unui titlu de creanta; b) cele plãtite în plus fata de obligaţia bugetarã localã; c) cele plãtite ca urmare a unei erori de calcul; d) cele plãtite ca urmare a aplicãrii eronate a prevederilor legale; e) cele stabilite prin hotãrâri sau decizii ale organelor jurisdicţionale ori administrative; f) cele rãmase dupã efectuarea distribuirii prevãzute la art. 118; g) cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din retinerile prin poprire, precum şi cauţiunea depusa în conformitate cu prevederile art. 127 alin. (1), dupã caz, în temeiul hotãrârii judecãtoreşti prin care se dispune desfiinţarea executãrii silite. (2) În cazul restituirii sumelor în valuta confiscate, aceasta se realizeazã conform legii, în lei la cursul de referinta al pieţei valutare pentru euro, comunicat de Banca Nationala a României, de la data rãmânerii definitive şi irevocabile a hotãrârii judecãtoreşti prin care se dispune restituirea. ART. 145 Dacã debitorul înregistreazã obligaţii ale bugetului local restante, sumele prevãzute la art. 144 se vor restitui numai dupã efectuarea compensãrii potrivit prezentei ordonanţe. ART. 146 (1) În cazul în care suma de restituit este mai mica decât obligaţiile la bugetul local restante ale debitorului, se va efectua compensarea pana la concurenta sumei de restituit. (2) În cazul în care suma de restituit este mai mare decât suma reprezentând obligaţii restante ale debitorului, se va efectua compensarea pana la concurenta acestor obligaţii restante, diferenţa rezultatã restituindu-se debitorului.
TITLUL VIII Stabilirea rãspunderii altor persoane decât debitorul
ART. 147 (1) Rãspunderea persoanelor prevãzute la art. 7 alin. (2) şi (3) se va stabili potrivit dispoziţiilor alin. (2) şi (3) din prezentul articol, respectiv ale art. 148-150. (2) În scopul prevãzut la alin. (1) organul de executare va întocmi un proces-verbal în care vor fi arãtate motivele de fapt şi de drept pentru care este angajata rãspunderea persoanei în cauza. Procesul-verbal se va supune spre aprobare conducerii organului de executare. (3) Pe baza procesului-verbal aprobat potrivit alin. (2) se va întocmi titlul de creanta privind obligaţia la plata a persoanei rãspunzãtoare potrivit art. 7, care va cuprinde: a) antetul organului emitent; b) numele şi prenumele sau denumirea persoanei responsabile, obligatã la plata obligaţiei bugetare locale a debitorului principal; codul unic de înregistrare şi/sau codul numeric personal; domiciliul sau sediul acestuia, precum şi orice alte date de identificare; c) numele şi prenumele sau denumirea debitorului principal; codul unic de înregistrare şi/sau codul numeric personal; domiciliul sau sediul acestuia, precum şi orice alte date de identificare; d) cuantumul şi natura sumelor datorate; e) termenul în care responsabilul este obligat la plata obligaţiei bugetare locale a debitorului principal; f) temeiul legal şi motivele în fapt ale angajãrii rãspunderii; g) numãrul şi data procesului-verbal; h) data întocmirii actului; i) ştampila şi semnatura organului de executare. (4) Rãspunderea va fi stabilitã atât pentru obligaţia principala, cat şi pentru accesoriile acesteia. ART. 148 Titlul de creanta prevãzut la art. 147 alin. (3) va fi comunicat persoanei obligate la plata, menţionându-se ca aceasta urmeazã sa facã plata în termenul stabilit. ART. 149 (1) Impotriva titlului de creanta comunicat potrivit art. 148 se poate face contestaţie, în termen de 15 zile de la comunicare, la instanta judecãtoreascã competenta. (2) Titlul de creanta care nu a fost atacat în termenul prevãzut la alin. (1) constituie titlu executoriu. ART. 150 (1) În cazul în care persoana responsabilã nu va efectua plata în termenul indicat în titlul de creanta, organul de executare va începe procedura de executare silitã impotriva acesteia. (2) Procedura de executare silitã asupra persoanei responsabile se va realiza în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe şi nu va impiedica continuarea, dacã este cazul, a procedurii de executare silitã începute asupra debitorului principal.
TITLUL IX Procedura de întocmire şi depunere a declaraţiilor de impunere pentru impozitele şi taxele locale
ART. 151 (1) Toate persoanele fizice sau juridice, romane şi strãine, care, potrivit <>Ordonanţei Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele şi taxele locale, republicatã, cu completãrile ulterioare, denumita în continuare <>Ordonanta Guvernului nr. 36/2002 , trebuie sa întocmeascã şi sa depunã declaraţii, declaraţii de impunere, declaraţii speciale de impunere, deconturi, deconturi de impunere sau declaraţii-deconturi de impunere, dupã caz, denumite în continuare declaraţii de impunere. (2) Contribuabilii prevãzuţi la alin. (1), inclusiv instituţiile publice, sunt obligaţi sa depunã declaraţii de impunere ori de câte ori se modifica materia impozabilã sau situaţia contribuabililor, chiar dacã, potrivit legii, sunt scutiţi de la plata impozitelor sau taxelor locale ori pentru bunurile pe care le deţin în proprietate nu datoreazã impozite sau taxe locale. (3) Declaraţia de impunere se întocmeşte prin grija şi pe rãspunderea contribuabililor, prin completarea unui formular specific impozitului sau taxei locale respective. La cererea contribuabilului acest formular se pune la dispoziţia sa, în mod gratuit, de cãtre compartimentul de specialitate. (4) Declaraţiile de impunere se întocmesc şi se depun, în condiţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 36/2002 , precum şi ale prezentei ordonanţe, la compartimentele de specialitate ale autoritãţilor administraţiei publice locale. ART. 152 (1) Declaraţia de impunere trebuie sa cuprindã: a) elemente de identificare a contribuabilului: 1. în cazul persoanelor fizice: numele şi prenumele, adresa domiciliului şi/sau a reşedinţei, codul numeric personal, precum şi numãrul de rol nominal unic; 2. în cazul persoanelor juridice: denumirea, adresa sediului/punctului de lucru, codul de înregistrare fiscalã/codul unic de înregistrare, precum şi numãrul de rol nominal unic; b) obiectul impozabil, precum şi elementele pe care se fundamenteazã calculul sau evaluarea impozitului ori taxelor locale la momentul declarãrii; c) cuantumul impozitelor sau taxelor locale, dupã caz, în situaţia în care obligaţia calculãrii impozitului ori a taxei locale revine, potrivit <>Ordonanţei Guvernului nr. 36/2002 , contribuabilului; d) semnãturile autorizate şi ştampila, dacã este cazul. (2) Conţinutul şi modelul formularelor tipizate, specifice impozitelor şi taxelor locale, se stabilesc prin ordin comun al ministrului administraţiei publice şi al ministrului finanţelor publice, care se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi se pot modifica şi actualiza pe mãsura modificãrii reglementãrilor legale în materie de impozite şi taxe locale, precum şi ori de câte ori este necesar. (3) Plata impozitului sau a taxei locale nu suspenda obligativitatea contribuabilului de a depune declaraţia de impunere. ART. 153 Declaraţia de impunere întocmitã pentru fiecare fel de impozit sau taxa se depune de contribuabil la termenul stabilit prin <>Ordonanta Guvernului nr. 36/2002 . În cazul în care ultima zi de depunere este zi nelucrãtoare, stabilitã potrivit legii, declaraţia de impunere se considera a fi depusa în termen dacã se face în ziua lucrãtoare imediat urmãtoare termenului de depunere. ART. 154 (1) Declaraţia de impunere se depune de contribuabil la compartimentul de specialitate competent, direct la registratura acestuia sau la oficiul poştal, prin scrisoare recomandatã. (2) Data de depunere a declaraţiei de impunere este consideratã data înregistrãrii acesteia la compartimentul de specialitate sau data de expediţie a poştei, dupã caz. ART. 155 (1) Contribuabilul este obligat sa depunã o declaraţie de impunere şi dacã în cursul anului fiscal se afla în oricare dintre urmãtoarele situaţii: a) schimbarea domiciliului sau a sediului contribuabilului, dupã caz; b) modificarea bunurilor impozabile sau taxabile, dupã caz, precum şi a celorlalte elemente pe care se fundamenteazã calculul sau evaluarea impozitului şi taxelor locale; c) modificarea situaţiei juridice a contribuabililor, de natura sa conducã la modificarea impozitelor sau taxelor locale; d) dizolvarea, lichidarea sau transformarea, conform legii, în cazul persoanelor juridice; e) reorganizarea prin divizare, fuziune prin absorbţie sau fuziune prin contopire, conform legii, în cazul persoanelor juridice; f) încetarea activitãţii, precum şi terminarea activitãţii supuse impozitãrii sau taxarii, dupã caz. (2) Declaraţia de impunere se depune în termen de 30 de zile de la data apariţiei oricãreia dintre situaţiile prevãzute la alin. (1). ART. 156 Contribuabilii au obligaţia de a întocmi corect declaraţiile de impunere, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, inscriind clar, lizibil şi complet informaţiile prevãzute de formular. ART. 157 (1) Compartimentul de specialitate are obligaţia sa verifice modul de completare a declaraţiei de impunere, concordanta datelor înscrise în aceasta cu celelalte evidente organizate şi conduse la nivelul autoritãţii administraţiei publice locale respective. (2) În cazul în care în declaraţia de impunere depusa de contribuabil sau de reprezentantul legal al acestuia se poate identifica tipul erorii, respectiv eroare de calcul, de completare sau de aplicare a cotelor de impozitare/taxare, stabilirea obligaţiei de plata se va face prin corectarea erorii şi prin înscrierea sumelor corecte, avându-se în vedere urmãtoarele: a) aplicarea corecta a cotelor de impozitare/taxare stabilite în condiţiile legii; b) înscrierea corecta a sumelor reprezentând impozitele/taxele locale datorate, rezultate din înmulţirea cotei legale de impozitare/taxare cu baza impozabilã/taxabila; c) înscrierea corecta a sumelor în rubricile prevãzute de formular şi anularea celor înscrise eronat în alte rubrici; d) corectarea calculelor aritmetice care au avut drept rezultat înscrierea în declaraţia de impunere a unor sume eronate. (3) Dacã în declaraţia de impunere depusa de contribuabil sau de reprezentantul legal al acestuia se constata erori a cãror cauza nu se poate stabili ori se constata elemente lipsa, importante pentru stabilirea creanţei bugetare locale, compartimentul de specialitate va solicita în scris contribuabilului sa se prezinte la sediul sau pentru efectuarea corecturilor necesare. ART. 158 (1) Contribuabilul sau reprezentantul legal al acestuia este obligat sa se prezinte în termenul stabilit de compartimentul de specialitate pentru efectuarea corecturilor. (2) În situaţia în care contribuabilul sau reprezentantul legal al acestuia nu se prezintã în termen de 15 zile calendaristice de la termenul stabilit pentru efectuarea corecturilor, compartimentul de specialitate va stabili din oficiu impozitele şi taxele locale de plata. (3) Compartimentul de specialitate are dreptul sa stabileascã din oficiu impozitele şi taxele locale de plata, dacã: a) contribuabilul nu se prezintã în termenul prevãzut la alin. (2), în cazul depunerii unei declaraţii de impunere în a carei completare au fost constatate erori; b) contribuabilul nu depune declaraţia de impunere în termen de 15 zile calendaristice de la primirea înştiinţãrii prin care compartimentul de specialitate îi notifica depãşirea termenului legal de depunere a declaraţiei de impunere. (4) Dacã în declaraţia de impunere se constata erori a cãror cauza nu se poate stabili sau se constata elemente lipsa, importante pentru stabilirea impozitelor şi taxelor locale, precum şi în cazul în care contribuabilul nu depune declaraţia de impunere, compartimentele de specialitate vor stabili din oficiu impozitele şi taxele locale de plata, folosind metoda estimarii. (5) Estimarea impozitelor şi taxelor locale se face pe baza documentelor existente în dosarul fiscal al contribuabilului, referitoare la perioadele de raportare din ultimele 12 luni, şi anume: a) declaraţiile de impunere depuse pentru perioadele anterioare; b) procesele-verbale de control; c) raportarile contabile. (6) Din documentele prevãzute la alin. (5) se va selecta ultimul debit cunoscut al contribuabilului, care va fi folosit drept etalon în cadrul procedurii de estimare. (7) Prima etapa în stabilirea impozitelor şi taxelor locale de plata va fi actualizarea debitului prevãzut la alin. (6), avându-se în vedere rata inflaţiei comunicatã de Institutul Naţional de Statistica, aferentã perioadei cuprinse între data stabilirii debitului folosit drept etalon şi data stabilirii din oficiu. (8) Rezultatul obţinut potrivit etapei prevãzute la alin. (7) va fi ajustat pe baza oricãror date şi informaţii deţinute de compartimentul de specialitate, cum ar fi: a) date şi informaţii obţinute în urma controalelor efectuate la alţi contribuabili care au legãturi de afaceri cu contribuabilul în cauza; b) date din dosarul fiscal al contribuabilului; c) informaţii de la terţi; d) orice alte date şi informaţii neprevãzute la lit. a)-c), care ar putea fi utile ajustarii. (9) Debitul stabilit conform alin. (8) va fi majorat cu 20%. (10) În aplicarea procedurii de stabilire din oficiu a impozitelor şi taxelor locale compartimentul de specialitate va întocmi o nota de constatare care va cuprinde, în mod obligatoriu: a) elementele care au fost avute în vedere la stabilirea din oficiu; b) modul de calcul al debitului; c) penalitãţile aplicate pentru nedepunerea la termen a declaraţiei de impunere. (11) Nota de constatare prevãzutã la alin. (10) va fi aprobatã de cãtre conducãtorul compartimentului de specialitate, iar impozitele şi taxele locale stabilite prin aceasta vor fi comunicate contribuabilului printr-o înştiinţare de plata, transmisã conform legii. (12) Impozitele şi taxele locale stabilite din oficiu de compartimentele de specialitate se corecteaza: a) la data depunerii efective de cãtre contribuabil a declaraţiei de impunere referitoare la impozitele şi taxele locale care au fost stabilite din oficiu; b) la data efectuãrii unui control fiscal care se desfãşoarã pentru impozitele şi taxele locale care au fost stabilite din oficiu. (13) Accesoriile calculate la suma impozitelor şi taxelor locale stabilite din oficiu sunt datorate asa cum au fost stabilite, indiferent de modalitatea de regularizare ulterioara a impozitelor şi taxelor locale. (14) În cazul în care în dosarul fiscal al contribuabilului nu exista documente de natura celor prevãzute la alin. (5), contribuabilul în cauza va fi supus de îndatã unui control fiscal. ART. 159 (1) Declaraţiile de impunere pot fi corectate de cãtre contribuabili, din proprie initiativa, prin depunerea unei declaraţii rectificative de impunere la compartimentul de specialitate. (2) Declaraţia rectificativa de impunere se întocmeşte pe acelaşi model de formular ca şi declaraţia de impunere care se corecteaza, înscriindu-se lângã titlul "Declaraţie" menţiunea "rectificativa". (3) Declaraţia rectificativa de impunere va fi completatã înscriindu-se toate datele şi informaţiile prevãzute de formular, inclusiv cele care nu diferã fata de declaraţia de impunere iniţialã. Randurile şi coloanele care conţin date şi informaţii modificate vor fi marcate printr-un asterisc. (4) Declaraţia rectificativa de impunere va fi semnatã şi se va depune la acelaşi compartiment de specialitate la care a fost depusa declaraţia de impunere iniţialã, fie direct la registratura acestuia, fie la oficiul poştal, prin scrisoare recomandatã. (5) Depunerea declaraţiei rectificative de impunere în termenul de prescripţie a dreptului compartimentului de specialitate de a stabili diferenţe de impozite şi taxe locale conduce la întreruperea prescripţiei. De la data depunerii declaraţiei rectificative începe sa curgã un nou termen de prescripţie pentru perioada la care aceasta se referã. (6) Depunerea declaraţiei rectificative de impunere dupã expirarea termenului de prescripţie constituie o recunoaştere voluntara a impozitelor şi taxelor locale, acestea fiind considerate legal stabilite şi datorate. (7) Declaraţia rectificativa de impunere poate fi depusa ori de câte ori plãtitorul constata erori în declaraţia iniţialã. (8) Dacã contribuabilul depune declaraţia rectificativa de impunere în 15 zile calendaristice de la termenul stabilit de compartimentul de specialitate competent pentru efectuarea corecturilor, termen comunicat în scris contribuabilului, conform procedurii stabilite la art. 157 alin. (3), contribuabilul va fi sancţionat cu avertisment pentru întocmirea incorectã a declaraţiei de impunere iniţialã. (9) Declaraţia rectificativa de impunere nu mai poate fi depusa în cazul în care compartimentul de specialitate se prezintã la sediul, domiciliul sau resedinta contribuabilului, dupã caz, pentru desfãşurarea unei acţiuni de control fiscal pentru impozitele şi taxele locale aferente perioadelor supuse controlului. ART. 160 (1) În cazul nedepunerii declaraţiei de impunere, compartimentul de specialitate are dreptul de a stabili din oficiu impozitele şi taxele locale de plata. (2) În scopul stabilirii din oficiu a impozitelor şi taxelor locale de plata compartimentul de specialitate va transmite contribuabilului o înştiinţare, prin scrisoare recomandatã cu confirmare de primire, prin care îi va notifica depãşirea termenului legal de depunere a declaraţiei de impunere. (3) Dacã în termen de 15 zile calendaristice de la data primirii înştiinţãrii prevãzute la alin. (1) contribuabilul nu depune declaraţia de impunere, compartimentul de specialitate competent va stabili din oficiu impozitele şi taxele locale de plata. ART. 161 Impozitele şi taxele locale stabilite din oficiu de compartimentul de specialitate: a) se comunica contribuabilului printr-o înştiinţare de plata, transmisã potrivit legii; b) se corecteaza la data depunerii efective de cãtre contribuabil a declaraţiei de impunere sau la data efectuãrii unui control fiscal. ART. 162 (1) Depunerea cu întârziere de cãtre persoane juridice a declaraţiei de impunere se penalizeaza dupã cum urmeazã: a) cu 10% din impozitul sau din taxa localã datoratã ori stabilitã din oficiu, dupã caz, dacã declaraţia de impunere este depusa cu o întârziere de pana la 30 de zile calendaristice inclusiv fata de termenul legal stabilit; b) cu 30% din impozitul sau din taxa localã datoratã ori stabilitã din oficiu, dupã caz, dacã declaraţia de impunere este depusa cu o întârziere de 31 pana la 60 de zile calendaristice inclusiv fata de termenul legal stabilit; c) cu 50% din impozitul sau din taxa localã datoratã ori stabilitã din oficiu, dacã declaraţia de impunere este depusa cu o întârziere de peste 60 de zile calendaristice fata de termenul legal stabilit; d) cu 500.000 lei, suma ce va fi actualizatã, în condiţiile prevãzute la <>art. 67 din Ordonanta Guvernului nr. 36/2002 , în cazul nedepunerii declaraţiei de impunere de cãtre contribuabilii persoane juridice, atunci când penalitãţile calculate prin aplicarea cotelor prevãzute la lit. a)-c) sunt mai mici de 500.000 lei. (2) Penalitãţile calculate în condiţiile alin. (1) se înregistreazã la aceeaşi categorie de venituri care le-a generat şi sunt datorate astfel cum au fost stabilite, indiferent de modalitatea de regularizare ulterioara a impozitelor sau taxelor locale. (3) Penalitãţile aplicate potrivit alin. (1) lit. a)-c) nu pot sa depãşeascã suma de 50.000.000 lei; aceste sume se actualizeazã în condiţiile prevãzute la <>art. 67 din Ordonanta Guvernului nr. 36/2002 . ART. 163 Dreptul de a constata nerespectarea prevederilor prezentului titlu se prescrie în termenul prevãzut la art. 138. ART. 164 Impotriva documentelor de constatare sau de verificare, prin care s-au stabilit penalitãţile prevãzute la art. 162, contribuabilii pot exercita cãile de atac prevãzute la art. 190-199.
TITLUL X Controlul fiscal în materia creanţelor bugetelor locale
ART. 165 Controlul fiscal în materia creanţelor bugetelor locale cuprinde ansamblul activitãţilor care au ca scop verificarea realitãţii, legalitãţii şi sinceritatii declaraţiilor, verificarea corectitudinii şi exactitatii îndeplinirii, conform legii, a obligaţiilor fiscale de cãtre contribuabili, precum şi activitatea de investigare şi constatare a evaziunii fiscale. ART. 166 Sunt supuşi controlului fiscal, potrivit dispoziţiilor prezentului capitol, contribuabilii persoane fizice şi juridice, romane şi strãine, astfel cum sunt definite la <>art. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 36/2002 , cãrora le revin obligaţii fiscale. ART. 167 Obligaţiile fiscale cuprind: a) obligaţia de a declara bunurile impozabile sau taxabile, dupã caz, precum şi impozitele sau taxele locale datorate la bugetele locale; b) obligaţia de a calcula şi de a inregistra în evidentele contabile şi de plata, la termenele legale, creanţele bugetelor locale; c) obligaţia de a calcula, de a retine şi de a inregistra în evidentele contabile şi de plata, la termenele legale, creanţele bugetelor locale care se realizeazã prin stopaj la sursa; d) orice alte obligaţii legale care le revin contribuabililor în aplicarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 36/2002 , a prezentei ordonanţe, precum şi a oricãrei alte reglementãri fiscale. ART. 168 (1) Controlul fiscal în materia creanţelor bugetelor locale se exercita de cãtre autoritãţile administraţiei publice locale prin compartimentele de specialitate ale acestora. (2) Personalul din structura compartimentelor de specialitate se bucura de protecţia legii şi este investit cu exerciţiul autoritãţii publice pe timpul serviciului şi în legatura cu îndeplinirea atribuţiilor şi îndatoririlor de serviciu, în limitele competentelor stabilite prin lege, fiind asimilate organelor de control fiscal. (3) În exercitarea atribuţiilor ce le revin persoanele din structura compartimentelor de specialitate colaboreazã cu autoritãţile administraţiei publice centrale, cu instituţiile şi serviciile publice de sub autoritatea acestora, cu alte autoritãţi ale administraţiei publice locale, precum şi cu instituţiile fiscale similare din alte state, în condiţiile legii, pentru realizarea obiectivelor sale. ART. 169 În exercitarea atribuţiilor ce le revin compartimentele de specialitate ale autoritãţilor administraţiei publice locale au dreptul: a) sa verifice în totalitate sau prin sondaj orice documente, înscrisuri, registre ori evidente contabile ale contribuabililor verificaţi, referitoare la obiectul controlului, sa primeascã copii de pe orice înscris, document sau înregistrare contabila; b) sa solicite contribuabililor controlati, verbal sau în scris, toate informaţiile şi justificãrile referitoare la abaterile constatate. În cazul în care se solicita rãspunsul în scris, contribuabilii sunt obligaţi sa furnizeze informaţiile respective în termen de 5 zile de la primirea solicitãrii; c) sa retina documente în scopul protejãrii impotriva înstrãinãrii sau distrugerii, în condiţiile legii, acte, înscrisuri, registre şi documente financiar-contabile sau orice alt element material care face dovada stabilirii, înregistrãrii şi achitãrii obligaţiilor fiscale de cãtre contribuabili, pe o perioada de maximum 30 de zile. În cazuri excepţionale, cu aprobarea conducatorului compartimentului de specialitate, perioada de reţinere a documentelor poate fi prelungitã cu maximum 90 de zile; d) sa solicite prezenta contribuabililor sau a reprezentanţilor legali ai acestora la sediul compartimentului de specialitate; solicitarea se face în scris şi cuprinde, în mod obligatoriu, data, ora şi locul intalnirii, precum şi scopul acesteia, comunicându-i-se contribuabilului cu cel puţin 5 zile calendaristice înaintea datei fixate pentru intalnire; e) sa facã constatãri faptice pentru identificarea obiectelor ori surselor impozabile sau taxabile, dupã caz; f) sa confiste, în condiţiile legii, obiectele sau produsele reprezentând bunuri sustrase de la plata impozitelor şi taxelor locale; g) sa stabileascã obligaţiile fiscale prin asimilare sau estimare, în situaţia în care în evidenta contabila nu exista documente justificative sau contribuabilul refuza prezentarea acestora, demonstrate pe baza de înscrisuri, cu excepţia cazurilor de forta majorã, în condiţiile art. 151-164. Sarcina de a dovedi ca metoda indirecta utilizata pentru stabilirea obligaţiilor fiscale este incorectã revine contribuabilului; h) sa stabileascã în sarcina contribuabilului diferenţe de impozite şi taxe locale, sa calculeze dobânzi pentru neplata în termenele legale a impozitelor şi/sau taxelor locale datorate conform prevederilor legilor fiscale; i) sa rãspundã pentru rezultatele controlului, în limita documentelor supuse controlului şi constatãrilor efectuate şi consemnate în actul de control; j) sa constate contravenţiile şi sa aplice sancţiunile prevãzute de legile fiscale şi contabile; k) sa dispunã corectarea în contabilitate a eventualelor erori constatate dupã aprobarea şi depunerea situaţiilor financiare anuale, în anul în care au fost constatate; l) sa anuleze aplicarea mãsurilor care contravin reglementãrilor contabile şi fiscale şi sa dispunã mãsurile necesare îndeplinirii corecte de cãtre contribuabili a obligaţiilor fiscale ce le revin; m) sa între, în prezenta contribuabilului sau a reprezentantului legal al acestuia ori în prezenta altei persoane desemnate de contribuabil, în orice incinta a sediului în care îşi desfãşoarã activitatea contribuabilul sau în locuri în care exista obiecte impozabile/taxabile ori în care se desfãşoarã activitãţi producãtoare de venituri. Accesul este permis în cursul programului normal de lucru al contribuabilului, iar în afarã acestuia, numai cu autorizarea scrisã a conducatorului compartimentului de specialitate al autoritãţilor administraţiei publice locale şi cu acordul contribuabilului; n) sa verifice modul de ducere la îndeplinire a mãsurilor dispuse de compartimentul de specialitate; o) sa beneficieze de protecţie din partea organelor de poliţie, jandarmerie şi a oricãror alţi agenţi ai forţei publice, la solicitarea acestora. ART. 170 (1) În cazul în care evidentele contabile sau orice alte evidente sunt ţinute cu ajutorul sistemelor informatice de prelucrare a datelor, controlul se poate exercita asupra ansamblului informaţiilor, datelor şi prelucrarilor informatice care concura, direct sau indirect, la obţinerea rezultatelor contabile sau fiscale şi la elaborarea declaraţiilor de impunere, precum şi asupra documentaţiei referitoare la analiza, programarea şi executarea prelucrarilor. (2) Sistemele informatice de prelucrare a datelor utilizate pentru ţinerea evidentelor contabile şi a oricãror alte evidente trebuie sa asigure anumite standarde şi condiţii necesare pentru efectuarea controlului fiscal. (3) Standardele şi condiţiile minimale privind programele informatice utilizate în domeniul financiar-contabil se stabilesc prin ordin comun al ministrului administraţiei publice şi al ministrului finanţelor publice, la propunerea Comisiei pentru elaborarea instrucţiunilor privind procedurile de administrare a creanţelor bugetelor locale, care se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I. (4) Componenta nominalã a comisiei prevãzute la alin. (3) se aproba prin ordin comun al ministrului administraţiei publice şi al ministrului finanţelor publice, care se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I, fiind alcãtuitã din câte un reprezentant al: a) Ministerului Administraţiei Publice; b) Ministerului Finanţelor Publice; c) Uniunii Naţionale a Consiliilor Judeţene din România; d) Asociaţiei Municipiilor din România; e) Asociaţiei Oraşelor din România; f) Asociaţiei Comunelor din România; g) Asociaţiei Naţionale a Informaticienilor din Administraţia Publica, desemnat de conducerea acestor autoritãţi/structuri asociative, în termen de 30 de zile de la publicarea prezentei ordonanţe în Monitorul Oficial al României, Partea I. (5) În cazul în care contribuabilul utilizeazã sisteme informatice de prelucrare a datelor, acesta rãspunde de asigurarea standardelor şi condiţiilor minimale stabilite în condiţiile alin. (3). ART. 171 (1) În scopul determinãrii modului de respectare a obligaţiilor fiscale ce revin contribuabililor şi al stabilirii exacte a impozitelor şi taxelor locale datorate, compartimentele de specialitate sunt în drept sa solicite informaţii de la: a) persoanele fizice sau juridice care deţin în pãstrare sau în administrare bunuri ori sume de bani ale contribuabililor, care au relaţii de afaceri cu aceştia sau care pot da relaţii în legatura cu operaţiunile verificate; b) autoritãţile administraţiei publice centrale şi locale, instituţiile publice sau de interes public; c) instituţiile publice sau private care înregistreazã, sub orice forma, încheierile de contracte, circulaţia mãrfurilor pe cãile de comunicaţie de orice fel, evidenta populaţiei sau a bunurilor, exploatarea proprietãţilor şi altele asemenea. (2) Persoanele, autoritãţile şi instituţiile menţionate la alin. (1) sunt obligate ca în termenul specificat în solicitare sa furnizeze informaţiile şi sa punã la dispoziţie compartimentului de specialitate evidentele şi datele respective, în condiţiile legii. (3) Toate actele, datele şi informaţiile obţinute de compartimentele de specialitate, în modalitatea prevãzutã în prezentul articol, vor face parte din dosarul fiscal al contribuabilului şi vor putea fi luate în considerare la recalcularea impozitelor şi taxelor locale datorate de acesta. ART. 172 În cazuri temeinic justificate compartimentele de specialitate pot solicita şi altor persoane fizice decât cele angajate la contribuabili, potrivit competentelor teritoriale, note explicative sau declaraţii, considerate necesare pentru a stabili dacã persoana în cauza are sau nu are calitatea de contribuabil ori are legatura cu obiectivele controlului fiscal. ART. 173 Compartimentele de specialitate au urmãtoarele obligaţii: a) sa cunoascã şi sa aplice corect, cu obiectivitate şi profesionalism prevederile legislaţiei contabile şi fiscale şi normele de aplicare a acestora; b) sa prezinte contribuabilului verificat legitimatia model ITL-017, însoţitã de actul de identitate, precum şi de delegaţia semnatã de conducãtorul compartimentului de specialitate; c) sa efectueze controlul în asa fel încât sa afecteze cat mai puţin activitatea curenta a contribuabililor verificaţi; d) sa acorde atentie intrebarilor, nelamuririlor, reclamatiilor contribuabililor şi sa dea dovada de înţelegere şi solicitudine în soluţionarea acestora, potrivit legii; e) sa întocmeascã şi sa depunã actele de control privind rezultatele verificãrii la sediul unitãţii de care aparţine, potrivit metodologiei de control; f) sa utilizeze cu eficienta timpul de control, sa pãstreze şi sa apere secretul operaţiunilor contribuabililor verificaţi; g) sa nu se angajeze direct sau indirect în relaţii de afaceri cu persoane fizice ori juridice controlate, relaţii care pot afecta îndeplinirea cu corectitudine a sarcinilor de control fiscal încredinţate; h) sa sesizeze organele de urmãrire penalã în legatura cu anumite constatãri ce ar putea întruni elementele constitutive ale unei infracţiuni constatate cu ocazia exercitãrii atribuţiilor de control fiscal; i) sa nu pretindã şi sa nu primeascã nici un fel de bunuri în natura sau în bani, sa nu îşi creeze avantaje în legatura cu serviciul sau cu exercitarea funcţiei; j) sa consemneze în registrul unic de control existent la contribuabilul persoana juridicã, înaintea începerii controlului fiscal, numele şi prenumele, unitatea de care aparţine, numãrul legitimatiei, numãrul şi data delegaţiei/ordinului de deplasare, tematica de control, precum şi temeiul legal în baza cãruia se efectueazã verificarea. În registrul unic de control se înscriu obligatoriu: numãrul şi data actului de control întocmit, constatãrile, recomandãrile şi mãsurile dispuse de organele de control, sub semnatura acestora şi a conducerii contribuabilului. Registrul unic de control se numeroteaza, se snuruieste, se sigileaza şi se înregistreazã în registrul general pentru înregistrarea corespondentei de la nivelul autoritãţii administraţiei publice locale unde se afla sediul sau punctul de lucru, dupã caz, al contribuabilului persoana juridicã, în termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe. Registrul unic de control se pãstreazã de reprezentantul legal al contribuabilului şi va fi ţinut câte unul atât la sediul social, cat şi pentru fiecare punct de lucru. ART. 174 (1) Înainte de desfãşurarea unei acţiuni de control fiscal la domiciliul, resedinta, sediul sau punctul de lucru al contribuabilului, dupã caz, acesta are dreptul: a) sa fie informat în legatura cu acţiunile de control, prin transmiterea unui aviz de verificare cu cel puţin 5 zile calendaristice înainte de data începerii controlului; b) sa fie înştiinţat în legatura cu drepturile şi obligaţiile sale. (2) În vederea respectãrii drepturilor prevãzute la alin. (1) compartimentul de specialitate are obligaţia sa înştiinţeze contribuabilul cu privire la selectarea şi programarea lui în vederea controlului, prin transmiterea avizului de verificare prevãzut la alin. (1) lit. a), care va cuprinde: a) denumirea primãriei/consiliului judeţean din a carei/cãrui structura funcţionalã face parte compartimentul de specialitate care a dispus controlul; b) numele şi prenumele, în cazul persoanelor fizice, sau denumirea, în cazul persoanelor juridice; c) adresa domiciliului şi/sau a reşedinţei, în cazul persoanelor fizice, sau a sediului şi/sau a punctului de lucru, în cazul persoanelor juridice; d) codul numeric personal, în cazul persoanelor fizice, sau codul de înregistrare fiscalã/codul unic de înregistrare, în cazul persoanelor juridice; e) numãrul de rol nominal unic; f) baza legalã a transmiterii avizului de verificare şi a desfãşurãrii controlului fiscal; g) data la care este programat sa se desfãşoare controlul fiscal; h) impozitele şi taxele locale care vor fi cuprinse în verificare; i) perioada care urmeazã sa fie supusã controlului fiscal; j) obligaţia contribuabilului de a pune la dispoziţie compartimentului de specialitate toate documentele şi evidentele contabile, precum şi de a asigura condiţiile necesare pentru desfãşurarea în bune condiţii a controlului fiscal; k) semnatura conducatorului compartimentului de specialitate, precum şi sigiliul/ştampila acestuia. (3) Avizul de verificare va fi însoţit de un extras din Carta drepturilor şi obligaţiile contribuabililor pe timpul desfãşurãrii controlului fiscal de cãtre compartimentele de specialitate ale autoritãţilor administraţiei publice locale, care va fi aprobatã prin ordin comun al ministrului administraţiei publice şi al ministrului finanţelor publice, în termen de 60 de zile calendaristice de la data publicãrii prezentei ordonanţe în Monitorul Oficial al României, Partea I. ART. 175 Pe toatã durata exercitãrii controlului fiscal contribuabilii supuşi acestuia au urmãtoarele drepturi: a) sa fie informati asupra desfãşurãrii controlului şi eventualelor situaţii neclare; b) sa fie primii solicitati, în cazul în care sunt disponibili, pentru a furniza informaţii, date, documente şi elemente pentru clarificarea şi justificarea operaţiunilor efectuate; c) sa beneficieze din partea organului de control de un tratament just, confidenţial şi echitabil; d) sa beneficieze de asistenta de specialitate sau juridicã pe toatã durata controlului, asigurata prin grija şi pe cheltuiala contribuabilului; e) sa solicite din proprie initiativa sa fie controlati; f) sa depunã obiecţiuni sau sa conteste, potrivit prevederilor titlului XI, constatãrile înscrise în actele de control fiscal încheiate; g) sa fie protejati asupra secretului fiscal, în condiţiile legii. ART. 176 (1) Contribuabilii supuşi controlului fiscal au urmãtoarele obligaţii: a) sa se prezinte, la solicitarea compartimentului de specialitate, la data şi în locul stabilite pentru efectuarea controlului; b) sa punã la dispoziţie toate documentele, situaţiile şi datele solicitate privind obiectul controlului; c) sa punã la dispoziţie, la solicitarea compartimentului de specialitate, în condiţiile legii, actele originale sau copii certificate, dupã caz, referitoare la obiectul controlului; d) sa permitã accesul în locurile unde se afla bunurile şi valorile supuse impozitãrii/taxarii, precum şi în locurile unde se afla documentele necesare controlului; e) sa furnizeze în scris şi verbal, în legatura cu obiectul controlului, toate explicaţiile şi elementele necesare clarificarii operaţiunilor economico-financiare efectuate; f) sa manifeste respect fata de autoritatea controlului, aducând la îndeplinire întocmai mãsurile din actul de control rãmase definitive, şi sa informeze compartimentul de specialitate despre aceasta; g) sa colaboreze cu compartimentul de specialitate pentru buna funcţionare a acţiunii de control; h) sa notifice toate modificãrile intervenite în datele iniţiale de identificare, inclusiv încetarea activitãţii în termenele prevãzute de lege; i) sa întocmeascã documente pentru orice operaţiune impozabilã/taxabila şi sa rãspundã pentru realitatea şi exactitatea datelor furnizate, precum şi pentru autenticitatea documentelor în cauza furnizate de compartimentul de specialitate; j) sa refacã evidentele tehnico-operative şi contabile prin care se justifica operaţiunile efectuate, în situaţia în care acestea au fost pierdute ori distruse, în termen de maximum 60 de zile de la data producerii evenimentului; k) sa întocmeascã, în condiţiile şi la termenul prevãzute la art. 173 lit. j), şi sa punã la dispoziţie compartimentului de specialitate registrul unic de control; l) sa dea o declaraţie pe propria rãspundere la finalizarea controlului, în care sa specifice ca au fost prezentate toate documentele ce privesc obiectul controlului; m) sa creeze condiţii corespunzãtoare pentru desfãşurarea controlului fiscal; n) sa se prezinte la sediul compartimentului de specialitate, la solicitarea scrisã a acestuia. (2) Documentele prezentate cu rea-credinţa, dovedite cu ocazia controlului fiscal efectuat la domiciliul, resedinta, sediul sau punctul de lucru, dupã caz, al contribuabilului ori la sediul compartimentului de specialitate, nu vor fi luate în considerare ulterior la soluţionarea obiectiunilor şi contestaţiilor formulate impotriva actelor de control sau de impunere întocmite de compartimentele de specialitate. ART. 177 (1) Contribuabilii care, potrivit legii, organizeazã şi conduc contabilitatea proprie sunt obligaţi sa pãstreze evidentele contabile, precum şi documentele justificative pe baza cãrora s-au fãcut înregistrãrile contabile, la sediul social declarat cu ocazia autorizãrii şi înregistrãrii la compartimentul de specialitate, pana la împlinirea termenului de prescripţie a dreptului compartimentului de specialitate de a stabili diferenţe la impozitele şi taxele locale. (2) Evidentele contabile şi documentele justificative se pãstreazã şi se arhiveaza într-un mod adecvat, care sa permitã desfãşurarea normalã a controlului fiscal. (3) Contribuabilii sunt obligaţi sa pãstreze la punctele de lucru un exemplar din documentele justificative aferente desfãşurãrii activitãţii acestora. ART. 178 Impotriva mãsurilor dispuse ca urmare a controlului fiscal pot fi depuse obiecţiuni şi/sau contestaţii de cãtre contribuabili în condiţiile prevãzute la titlul XI. ART. 179 Contribuabilii sau, dupã caz, reprezentanţii legali ai acestora sunt obligaţi sa coopereze la desfãşurarea în condiţii optime a controlului fiscal, prin respectarea drepturilor compartimentelor de specialitate şi acordarea sprijinului necesar în exercitarea acestor drepturi. ART. 180 (1) Controlul fiscal se desfãşoarã, în baza delegaţiei semnate de conducãtorul compartimentului de specialitate, la domiciliul, resedinta, sediul ori punctul de lucru, dupã caz, al contribuabilului sau la sediul compartimentului de specialitate. (2) Controlul fiscal se poate desfasura şi în orice alt loc stabilit de comun acord cu contribuabilul, acesta din urma având în acest caz obligatã de a asigura condiţiile necesare pentru derularea normalã a acţiunii de control. ART. 181 (1) Durata controlului fiscal prevãzut la art. 180 este stabilitã de compartimentul de specialitate, în funcţie de obiectivele controlului, şi nu poate fi mai mare de 3 luni. (2) În cazul marilor contribuabili sau al celor care au subunitati, filiale ori sucursale în ţara, durata controlului nu poate fi mai mare de 6 luni. ART. 182 (1) Controlul fiscal la domiciliul, resedinta, sediul sau punctul de lucru, dupã caz, al contribuabilului ori la sediul compartimentului de specialitate se efectueazã o singura data pentru fiecare impozit/taxa localã şi pentru fiecare perioada supusã impozitãrii/taxarii. (2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), conducãtorul compartimentului de specialitate poate dispune reverificarea unei anumite perioade, dacã de la data încheierii controlului fiscal şi pana la împlinirea termenului de prescripţie prevãzut de prezenta ordonanta apar date suplimentare, necunoscute compartimentului de specialitate la data efectuãrii controlului, care influenţeazã sau modifica rezultatele acestuia. (3) Datele suplimentare, necunoscute compartimentului de specialitate la data efectuãrii controlului fiscal la un contribuabil, pot aparea în situaţii cum ar fi: a) efectuarea unor controale fiscale incrucisate asupra documentelor justificative ale unui grup de contribuabili din care face parte contribuabilul în cauza; b) obţinerea pe parcursul acţiunilor de control efectuate la alţi contribuabili a unor date sau informaţii suplimentare referitoare la activitatea contribuabilului într-o perioada care a fost deja supusã controlului fiscal; c) solicitãri ale organelor de urmãrire penalã în cadrul cercetãrii cazurilor de evaziune fiscalã; d) informaţii obţinute de la terţi, de natura sa modifice sau sa influenteze în mod semnificativ rezultatele controlului fiscal anterior. (4) Reverificarea unei perioade supuse controlului fiscal se realizeazã numai la initiativa compartimentului de specialitate şi nu la solicitarea contribuabilului, acesta din urma având dreptul stabilit la titlul XI. (5) Solicitarea reverificãrii unei perioade supuse controlului fiscal se face de cãtre compartimentul de specialitate prin întocmirea unui referat în care sunt prezentate motivele solicitãrii, care va fi supus aprobãrii conducatorului compartimentului de specialitate. ART. 183 (1) Rezultatele controlului fiscal se consemneazã în mod obligatoriu în procese-verbale de control, note de constatare, procese-verbale de constatare a contravenţiilor. (2) Procesul-verbal de control este un document bilateral, întocmit în doua exemplare, din care un exemplar se pãstreazã la dosarul fiscal al contribuabilului şi un exemplar rãmâne la contribuabil. (3) Conţinutul procesului-verbal de control trebuie redactat astfel încât acesta sa poatã fi citit independent de alte documente şi sa nu dea posibilitatea mai multor interpretãri. (4) Procesul-verbal de control trebuie sa aibã o structura unica pentru toate verificãrile efectuate. (5) Procesul-verbal de control va fi structurat pe 4 capitole, conform alin. (6)-(10). (6) Capitolul I va cuprinde date referitoare la: a) structura funcţionalã din care face parte compartimentul de specialitate care a efectuat controlul fiscal; b) datele de identificare a funcţionarului public care a efectuat controlul fiscal: numele, prenumele, funcţia, numãrul legitimatiei de serviciu, numãrul delegaţiei în baza cãreia a efectuat controlul; c) obiectivul/obiectivele controlului fiscal; d) perioada supusã controlului fiscal; e) durata desfãşurãrii controlului fiscal; f) tipul de verificare efectuatã. (7) Capitolul II va cuprinde date generale despre contribuabili, şi anume: A. datele de identificare a contribuabilului supus controlului fiscal: a) numele/denumirea; b) codul numeric personal; c) codul unic de identificare/codul de înregistrare fiscalã/numãrul de rol nominal unic; d) adresa domiciliului/sediului social; B. datele de identificare a sucursalelor sau a filialelor, dacã este cazul; C. forma de proprietate; D. tipul activitãţii desfãşurate, utilizându-se Clasificarea activitãţilor din economia nationala - CAEN, aprobatã prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 656/1997 , respectiv <>Ordinul preşedintelui Institutului Naţional de Statistica nr. 601/2002 privind actualizarea Clasificarii activitãţilor din economia nationala - CAEN; E. cifra de afaceri, conform ultimului bilanţ contabil aprobat; F. capitalul subscris şi cel aprobat; G. persoana care asigura conducerea activitãţii contribuabilului în timpul desfãşurãrii controlului fiscal; H. persoana care rãspunde de conducerea evidentelor contabile; I. persoana desemnatã de contribuabil sa îl reprezinte pe durata controlului fiscal; J. numerele conturilor bancare, precum şi bãncile la care acestea sunt deschise; K. datele privind clienţii şi furnizorii stabili cu care contribuabilul are relaţii de afaceri. (8) Capitolul III, care reprezintã de fapt partea principala a procesului-verbal de control va cuprinde constatãrile efective ale compartimentului de specialitate şi va fi structurat pe impozitele/taxele locale care au fãcut obiectul verificãrii: A. pentru fiecare impozit/taxa localã vor fi avute în vedere urmãtoarele elemente: a) baza legalã pentru stabilirea, calcularea şi vãrsarea impozitului/taxei locale; b) constatãrile funcţionarului public, prezentate în mod concret, clar şi precis, cu privire la modul de stabilire, calculare şi vãrsare a obligaţiilor fiscale; c) dispoziţiile legale incalcate, cu menţionarea numãrului şi a datei actului normativ, precum şi a articolului, alineatului etc.; d) consecinţele fiscale ale constatãrilor: 1. diferenţele de impozite/taxe locale stabilite, cauzele care au condus la calculul acestora, cum ar fi: dispoziţii legale incalcate, cu nominalizarea acestora, erori de calcul etc. Calculul detaliat al acestora va fi prezentat într-o anexa la procesul-verbal de control; 2. dobânzile stabilite, calculul detaliat al acestora urmând a fi prezentat într-o anexa la procesul-verbal de control; 3. contravenţiile constatate, cu precizarea prevederilor legale incalcate, a amenzilor aplicate şi a bazei legale pentru aplicarea acestora, precum şi a numãrului procesuluiverbal de constatare a contravenţiilor încheiat; e) termenul de plata stabilit pentru achitarea fiecãrui debit constatat; f) justificãri, explicaţii şi puncte de vedere ale contribuabilului cu privire la debitele stabilite, în cazul în care acesta şi le-a exprimat; g) numele, prenumele şi funcţia persoanelor rãspunzãtoare - în cazul în care sunt antrenate raspunderi -, justificãrile şi explicaţiile scrise ale acestora, precum şi punctul de vedere al funcţionarului public care a efectuat controlul fiscal cu privire la aceste motivatii; h) eventuale mãsuri dispuse sau recomandãri fãcute contribuabilului pentru remedierea deficienţelor şi intrarea în legalitate; i) plãţile efectuate de contribuabil în timpul şi ca urmare a controlului fiscal, dacã este cazul; B. în cazul în care nu s-au constatat abateri care sa genereze calcularea de diferenţe, se va face menţiunea corespunzãtoare. (9) Capitolul IV al procesului-verbal de control va cuprinde: a) situaţia sinteticã a constatãrilor efectuate (diferenţe de impozite şi taxe locale stabilite, accesoriile calculate la acestea, penalitãţi, amenzi aplicate, compensãri efectuate etc.); b) alte date şi informaţii care ar putea fi relevante; c) menţiunea ca toate documentele puse la dispoziţie funcţionarului public au fost restituite. (10) Procesul-verbal de control va cuprinde o serie de anexe, şi anume: A. o anexa generalã în care vor fi sintetizate, pentru fiecare impozit/taxa localã: a) diferenţele de impozite/taxe locale stabilite; b) dobânzile calculate; c) amenzile şi penalitãţile aplicate; B. anexe, pentru fiecare impozit/taxa localã, cu calculul detaliat al tuturor obligaţiilor stabilite, inclusiv dobânzile corespunzãtoare: a) copiile de pe procesele-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, dacã este cazul; b) notele de constatare întocmite, dacã este cazul; c) documente, acte sau copii de pe acestea, precum şi note explicative sau informative; d) actul/actele întocmit/întocmite de compartimentul de specialitate, care reprezintã dovada reţinerii documentelor sau a elementelor materiale; e) acordul scris pentru accesul organului de control fiscal în afarã programului normal de lucru al contribuabilului, dacã este cazul. (11) Procesul-verbal de control va fi semnat de funcţionarul public care a efectuat controlul fiscal, cãruia îi revine responsabilitatea pentru constatãrile înscrise în acesta, precum şi de contribuabil sau de reprezentantul legal al acestuia. (12) Toate exemplarele procesului-verbal de control împreunã cu anexele sale se înregistreazã la registratura contribuabilului controlat, imediat dupã semnarea lui de cãtre cei îndreptãţiţi, dându-se acelaşi numãr şi aceeaşi data pe fiecare exemplar înregistrat. (13) Potrivit prevederilor prezentei ordonanţe, procesulverbal de control reprezintã titlul de creanta pentru diferenţele constatate între obligaţiile de plata determinate de cãtre contribuabil şi cele legal datorate, inclusiv accesoriile şi penalitãţile stabilite. (14) Diferenţele de impozite, taxe locale, accesorii şi penalitãţi, stabilite cu ocazia controlului fiscal, se plãtesc în termenul stabilit potrivit prevederilor art. 10 alin. (1). (15) Data comunicãrii cãtre contribuabil a rezultatelor controlului fiscal este consideratã data semnãrii de cãtre acesta sau de reprezentantul sau legal a procesului-verbal de control. (16) În cazul în care contribuabilul sau reprezentantul sau legal refuza semnarea procesului-verbal de control, rezultatele controlului fiscal vor fi comunicate printr-o scrisoare recomandatã cu confirmare de primire, data primirii de cãtre contribuabil a scrisorii constituind data comunicãrii. (17) Procesul-verbal de control fiscal va fi înregistrat la registratura compartimentului de specialitate în termen de 3 zile lucrãtoare de la încheierea controlului fiscal. (18) Constatãrile cu privire la natura activitãţilor producãtoare de venituri impozabile sau pentru identificarea bunurilor ori surselor impozabile/taxabile se consemneazã în nota de constatare. (19) Nota de constatare se întocmeşte şi în cazul în care, în timpul controlului fiscal, se fac constatãri a cãror reconstituire sau dovedire ulterioara nu este întotdeauna posibila sau ori de câte ori funcţionarul public considera necesar. (20) În cazul în care exista divergenţe între funcţionarul public şi contribuabil, referitoare la constatãrile efectuate, stabilirea realitãţii faptelor va fi realizatã în prezenta unor martori. (21) În nota de constatare se înscriu situaţiile de fapt constatate, precum şi mãsurile operative pentru remedierea deficienţelor constatate. (22) Nota de constatare se semneazã de funcţionarul public care efectueazã controlul fiscal, de contribuabil sau de un angajat al acestuia ori, dupã caz, de martori. (23) Procesul-verbal de constatare a contravenţiilor se încheie pentru acele fapte ale cãror constatare şi sancţionare sunt de competenta compartimentului de specialitate, în conformitate cu prevederile <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile ulterioare. (24) La expirarea termenului fixat pentru efectuarea plãţii creanţelor bugetare locale, stabilite prin actul de control, compartimentul de specialitate va întocmi şi va trimite organelor de executare silitã titlurile executorii ori celelalte documente necesare pentru începerea executãrii silite, astfel: a) pentru diferenţele dintre creanţele determinate de plãtitor şi cele legal datorate, reprezentând impozite, taxe locale, contribuţii, accesorii şi penalitãţi calculate, titlul executoriu consta în dispoziţia de urmãrire, model ITL-049; b) pentru sancţiunile contravenţionale, titlul executoriu este reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravenţiilor, rãmas definitiv prin neexercitarea caii de atac, sau de dispozitivul instanţei prin care a fost respinsã plângerea contravenientului; c) pentru impozite, taxe locale, contribuţii, accesorii şi penalitãţi stabilite, dar neachitate la scadenta, se va comunica organului de executare silitã cuantumul acestora, în vederea întocmirii titlului executoriu. ART. 184 Dreptul compartimentelor de specialitate de a stabili diferenţe de impozite, taxe locale şi dobânzi pentru neplata în termen a acestora, precum şi de a constata contravenţii şi de a aplica amenzi şi penalitãţi pentru faptele ale cãror constatare şi sancţionare sunt, potrivit legii, de competenta acestora se prescrie dupã cum urmeazã: a) în termen de 5 ani de la data la care a expirat termenul legal de depunere a declaraţiei de impunere pentru perioada respectiva; b) în termen de 5 ani de la data ultimului termen legal de plata a impozitului/taxei locale, în cazul în care legea nu prevede obligaţia depunerii declaraţiei de impunere; c) în termen de 5 ani de la data comunicãrii cãtre contribuabil a impozitului/taxei locale stabilite de compartimentul de specialitate, în condiţiile stabilite de lege. ART. 185 Termenele de prescripţie prevãzute la art. 184 se întrerup: a) în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune; b) la data depunerii de cãtre contribuabil a declaraţiei de impunere dupã expirarea termenului legal de depunere a acesteia; c) la data efectuãrii de cãtre contribuabil a unui act voluntar de recunoaştere a impozitului/taxei datorate, inclusiv plata integrala sau parţialã a acestuia; d) la data comunicãrii cãtre contribuabil a unor diferenţe de impozite/taxe locale stabilite de compartimentul de specialitate, ca urmare a acţiunilor de control. ART. 186 Termenul de prescripţie prevãzut la art. 184 se suspenda: a) în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune; b) pe timpul cat contribuabilul se sustrage cu rea-credinţa de la efectuarea controlului fiscal; c) cat timp contribuabilul, ca urmare a mãsurilor stabilite de compartimentul de specialitate, remediaza sau indeparteaza cauzele care impiedica desfãşurarea controlului fiscal. ART. 187 Impozitele sau taxele locale şi diferenţele de impozite ori taxe locale declarate sau recunoscute în orice mod de cãtre contribuabil dupã împlinirea termenelor de prescripţie se considera legal stabilite şi datorate. ART. 188 Termenul de prescripţie pentru stabilirea impozitelor sau taxelor locale şi a diferenţelor la acestea este de 10 ani, în caz de evaziune fiscalã stabilitã prin hotãrârea judecãtoreascã definitiva. ART. 189 (1) Controalele fiscale în curs la data intrãrii în vigoare a prezentului titlu vor continua potrivit dispoziţiilor acestuia, actele îndeplinite anterior rãmânând valabile. (2) Termenele în curs la data intrãrii în vigoare a prezentului titlu se calculeazã dupã normele legale în vigoare la data când au început sa curgã.
TITLUL XI Procedura de soluţionare a obiectiunilor şi contestaţiilor impotriva actelor de control şi de impunere având ca obiect constatarea şi stabilirea impozitelor şi taxelor locale, a accesoriilor acestora, precum şi a altor sume şi mãsuri
ART. 190 Orice contribuabil, persoana fizica sau juridicã, nemulţumit de modul în care i-au fost constatate sau stabilite impozitele şi taxele locale, accesoriile acestora, precum şi alte sume sau mãsuri, are dreptul de a formula obiecţiuni şi contestaţii, în condiţiile stabilite de prezentul titlu. ART. 191 (1) Obiectiunile şi contestaţiile sunt cai administrativ-jurisdicţionale de atac prin care: a) se solicita diminuarea sau anularea, dupã caz, a impozitelor, taxelor locale, a accesoriilor acestora şi a altor sume, stabilite de compartimentele de specialitate; b) se contesta mãsurile aplicate de compartimentele de specialitate. (2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) contravenţiile constatate şi amenzile aplicate prin acte ale compartimentelor de specialitate ale autoritãţilor administraţiei publice locale, care se soluţioneazã în conformitate cu prevederile <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile ulterioare. ART. 192 (1) Impotriva constatãrilor şi mãsurilor stabilite în cadrul competentelor legale prin procese-verbale sau prin acte administrative ale compartimentelor de specialitate contribuabilii pot face obiecţiuni în termen de 15 zile calendaristice de la data comunicãrii actului administrativ. (2) Obiectiunile se depun la compartimentele de specialitate care au emis actul atacat. (3) Soluţionarea obiectiunilor se face motivat de conducãtorul compartimentului de specialitate şi se va comunica contribuabilului în cauza în cel mult 30 de zile calendaristice de la înregistrarea acestora. ART. 193 Contribuabilul nemulţumit de modul în care au fost soluţionate obiectiunile se poate adresa cu contestaţie, în termen de 15 zile calendaristice de la data comunicãrii rãspunsului, primarului/primarului general al municipiului Bucureşti/preşedintelui consiliului judeţean, în funcţie de competenta acestora în stabilirea impozitelor şi taxelor locale. ART. 194 (1) Contestaţia adresatã potrivit art. 193 se soluţioneazã în termen de 30 de zile calendaristice de la înregistrare, de cãtre primar sau de cãtre preşedintele consiliului judeţean, dupã caz, prin dispoziţie motivatã, care se comunica celui în cauza în termen de maximum 5 zile calendaristice de la emiterea acesteia. (2) Contestaţia se depune la compartimentul de specialitate care a soluţionat obiectiunile, urmând ca acesta, în termen de 5 zile calendaristice de la primire, sa prezinte emitentului dispoziţiei contestaţia şi dosarul obiectiunilor. ART. 195 Contestaţia nu poate avea ca obiect alte sume sau mãsuri decât cele asupra cãrora s-au soluţionat obiectiunile. ART. 196 Obiectiunile, precum şi contestaţiile adresate în condiţiile prezentului titlu sunt scutite de taxa de timbru. ART. 197 Ca urmare a soluţionãrii obiectiunilor şi contestaţiilor nu se pot stabili impozite şi taxe locale mai mari decât cele constatate prin actul administrativ atacat. ART. 198 (1) Impotriva dispoziţiei primarului/primarului general al municipiului Bucureşti/preşedintelui consiliului judeţean contribuabilul nemulţumit se poate adresa, în condiţiile legii, judecãtoriei sau, dupã caz, tribunalului, cu acţiune pentru anularea actului respectiv. (2) Termenul de introducere a acţiunii este de 15 zile calendaristice de la data comunicãrii dispoziţiei. (3) Contribuabilul nemulţumit de hotãrârea judecãtoreascã se poate adresa cu recurs tribunalului respectiv sau curţii de apel în termen de 15 zile calendaristice de la comunicarea hotãrârii. ART. 199 Cãile de atac formulate înainte de data intrãrii în vigoare a prezentului titlu se soluţioneazã potrivit procedurilor existente la data depunerii acestora.
TITLUL XII Contravenţii
ART. 200 (1) Constituie contravenţii urmãtoarele fapte: a) neacordarea spijinului organului de executare de cãtre organele de poliţie, jandarmerie şi alţi agenţi ai forţei publice, conform dispoziţiilor art. 56; b) nerespectarea obligaţiei de comunicare a informaţiilor prevãzute la art. 57 alin. (1); c) nerespectarea obligaţiilor ce îi revin terţului poprit, potrivit legii, privind efectuarea instiintarilor, reţinerilor, precum şi pentru neîndeplinirea oricãrei alte obligaţii ce îi revine în legatura cu poprirea; d) nerespectarea dispoziţiilor prevãzute la art. 66 alin. (3), (4) şi (5) privind decontarea bancarã; e) nerespectarea obligaţiei de comunicare a informaţiilor prevãzute la art. 84. (2) Contravenţiile prevãzute la alin. (1) se sancţioneazã dupã cum urmeazã: a) cu amenda de la 10.000.000 lei la 50.000.000 lei, în cazul sãvârşirii faptei prevãzute la alin. (1) lit. a) şi b); b) cu amenda de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei, în cazul sãvârşirii faptei prevãzute la alin. (1) lit. d); c) cu amenda de la 1.000.000 lei la 5.000.000 lei pentru persoana fizica, în cazul sãvârşirii faptelor prevãzute la alin. (1) lit. c) şi e), iar pentru persoana juridicã, cu amenda de la 5.000.000 lei la 10.000.000 lei. ART. 201 (1) Constituie contravenţie nerespectarea prevederilor art. 156 şi ale art. 158 alin. (1) şi se sancţioneazã cu amenda de la 500.000 lei la 1.000.000 lei în cazul persoanelor fizice. (2) În cazul persoanelor juridice limitele prevãzute la alin. (1) sunt de la 1.500.000 lei la 3.000.000 lei. ART. 202 Nerespectarea obligaţiilor prevãzute la art. 176 constituie contravenţie şi se sancţioneazã cu amenda, dupã cum urmeazã: a) de la 2.000.000 lei la 5.000.000 lei, pentru nerespectarea obligaţiilor prevãzute la lit. c), d), f), g) şi m); b) de la 5.000.000 lei la 10.000.000 lei, pentru nerespectarea obligaţiilor prevãzute la lit. a), e), l) şi n); c) de la 10.000.000 lei la 15.000.000 lei, pentru nerespectarea obligaţiilor prevãzute la lit. h) şi k); d) de la 15.000.000 lei la 20.000.000 lei, pentru nerespectarea obligaţiilor prevãzute la lit. b), i) şi j). ART. 203 (1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se realizeazã de cãtre primari, primarul general al municipiului Bucureşti, preşedinţii consiliilor judeţene, precum şi de împuterniciţii acestora din compartimentele de specialitate, fiecare în funcţie de competenta de administrare a creanţelor bugetare locale respective. (2) Dispoziţiile prezentei ordonanţe se completeazã cu prevederile <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile ulterioare. ART. 204 Sumele încasate în condiţiile prezentului titlu se fac venit la bugetul unitãţilor administrativ-teritoriale, respectiv al sectoarelor municipiului Bucureşti din care face parte agentul constatator.
TITLUL XIII Dispoziţii finale şi tranzitorii
ART. 205 În cazul în care asupra aceloraşi venituri ori bunuri ale debitorului a fost pornitã executarea, atât pentru realizarea titlurilor executorii privind creanţele bugetelor locale, cat şi pentru titluri ce se executa în condiţiile prevãzute de alte dispoziţii legale, altele decât cele din <>Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare, executarea silitã se va face, potrivit dispoziţiilor prezentei ordonanţe, de cãtre organele de executare prevãzute de aceasta. ART. 206 (1) Confiscarile dispuse potrivit legii se aduc la îndeplinire de cãtre organele care au dispus confiscarea. Confiscarile dispuse de procurori sau de instanţele de judecata se aduc la îndeplinire de cãtre organele competente ale Ministerului de Interne împreunã cu cele ale Ministerului Finanţelor Publice. (2) Sumele confiscate, precum şi cele realizate din valorificarea bunurilor confiscate, din care se scad cheltuielile impuse de aducerea la îndeplinire şi de valorificare, se fac venit la bugetul local al unitãţii administrativ-teritoriale/sectorului municipiului Bucureşti, în funcţie de apartenenţa organului care a dispus confiscarea. ART. 207 (1) Organul de executare poate corecta oricând erorile materiale din titlul executoriu şi actele întocmite în cadrul procedurii de executare silitã, având în vedere atât interesul legitim al creditorului bugetar local, cat şi drepturile şi obligaţiile debitorului. (2) Actul rezultat ca urmare a îndreptãrii erorilor materiale se comunica celor interesaţi. ART. 208 Anual, prin hotãrâre a Guvernului, se poate stabili plafonul creanţelor bugetare locale restante la data de 31 decembrie a anului fiscal respectiv, care pot fi anulate. Consiliul local al comunei, al oraşului, al municipiului, Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau consiliul judeţean, fiecare în funcţie de competenta de administrare a creanţelor bugetare locale respective, prin hotãrâre, în limita acestui plafon, poate anula creanţele bugetare locale restante, pe fiecare contribuabil, respectiv pe fiecare categorie de venit. ART. 209 Creditorii bugetari locali sunt scutiţi de taxe, tarife, comisioane sau cauţiuni pentru cererile, acţiunile şi orice alte mãsuri pe care le îndeplinesc în vederea realizãrii creanţelor bugetare locale. ART. 210 (1) Creditorul bugetar local poate constitui lunar fonduri pentru acordarea de stimulente personalului din compartimentele de specialitate ale autoritãţilor administraţiei publice locale, cu atribuţii în stabilirea, constatarea, controlul, urmãrirea şi încasarea creanţelor bugetare locale, inclusiv personalului auxiliar ce deserveste buna desfãşurare a activitãţilor respective, prin aplicarea unei cote de 5% asupra sumelor încasate: a) prin executare silitã, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe; b) în cadrul procedurii de reorganizare judiciarã şi a falimentului; c) din impozitele şi taxele locale stabilite în temeiul <>Ordonanţei Guvernului nr. 36/2002 , ca urmare a constatãrii de bunuri sau servicii impozabile/taxabile, stabilite suplimentar peste nivelul celor declarate de contribuabil, rezultat al controalelor fiscale efectuate, precum şi din accesoriile şi penalitãţile aferente acestora. (2) Aprobarea stimulentelor se face de cãtre ordonatorul de credite, la propunerea conducatorului compartimentului de specialitate. (3) Plata stimulentelor aprobate se face în cursul lunii curente pentru luna precedenta. (4) Sumele constituite conform alin. (1), rãmase necheltuite la finele anului curent, se reporteazã cu aceeaşi destinaţie în anul urmãtor. ART. 211 (1) Pentru aplicarea unitarã a prevederilor prezentei ordonanţe, precum şi ale <>Ordonanţei Guvernului nr. 36/2002 se constituie în termen de 30 de zile de la data publicãrii prezentei ordonanţe în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin ordin comun al ministrului administraţiei publice şi al ministrului finanţelor publice, Comisia pentru elaborarea instrucţiunilor privind procedurile de administrare a creanţelor bugetelor locale, alcãtuitã în condiţiile prevãzute la art. 170 alin. (4). (2) Conducerea comisiei prevãzute la alin. (1) se asigura de cãtre secretarul general al Ministerului Administraţiei Publice. (3) În termen de 30 de zile de la data constituirii comisiei prevãzute la alin. (1), la propunerea acesteia, se stabilesc prin ordin comun al ministrului administraţiei publice şi al ministrului finanţelor publice standardele şi condiţiile minimale privind programele informatice utilizate în domeniul administrãrii impozitelor şi taxelor locale, precum şi în cel financiar-contabil de la nivelul autoritãţilor administraţiei publice locale. ART. 212 (1) Soluţiile prezentate de comisia prevãzutã la art. 211 se insusesc prin instrucţiuni aprobate prin ordin comun al ministrului administraţiei publice şi al ministrului finanţelor publice, care se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I. (2) De asemenea, în condiţiile alin. (1) se aproba şi modificãri sau completãri la formularele tipizate prevãzute în anexa nr. IV la Normele metodologice pentru aplicarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele şi taxele locale, aprobate prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.278/2002 . ART. 213 (1) Sumele recuperate în contul cheltuielilor de executare silitã pot fi utilizate de cãtre creditorii bugetari locali şi pentru procurarea de bunuri de natura mijloacelor fixe şi a obiectelor de inventar, necesare desfãşurãrii activitãţii organelor de executare silitã. (2) Lista bunurilor de natura celor menţionate la alin. (1) va fi aprobatã de ordonatorul de credite, iar procurarea lor se va face cu respectarea prevederilor legale privind achiziţionarea bunurilor şi serviciilor pentru instituţiile publice. ART. 214 (1) Functionarii publici din cadrul compartimentelor de specialitate ale autoritãţilor administraţiei publice locale şi instituţiilor publice de interes local, inclusiv persoanele care nu mai deţin aceasta calitate, sunt obligaţi sa pãstreze secretul asupra informaţiilor pe care le deţin ca urmare a exercitãrii atribuţiilor de serviciu. (2) Informaţiile referitoare la impozite, taxe locale şi alte obligaţii bugetare ale plãtitorilor pot fi transmise numai: a) altor organe, în scopul realizãrii unor obligaţii ce decurg din aplicarea unei legi; b) unui organ din domeniul muncii şi protecţiei sociale, care face plati de asigurãri sociale sau alte plati similare; c) autoritãţilor fiscale ale altor tari, în baza unei convenţii pentru evitarea dublei impuneri; d) autoritãţilor judiciare competente, potrivit legii. (3) Organul sau autoritatea care primeşte informaţii fiscale este obligatã sa pãstreze secretul asupra informaţiilor primite. (4) Informaţii referitoare la plãtitori pot fi transmise şi unor organe sau autoritãţi, altele decât cele prevãzute la alin. (2), care le solicita, dar numai cu consimţãmântul scris al plãtitorului. (5) Nerespectarea obligaţiei de pãstrare a secretului fiscal atrage rãspunderea, potrivit legii. (6) Pentru neplata în termen a impozitelor, a taxelor locale şi a oricãror alte venituri ale bugetelor locale, în scopul descurajarii neefectuarii plãţii obligaţiilor bugetare, autoritãţile administraţiei publice locale, precum şi compartimentele de specialitate ale acestora pot face publice informaţiile referitoare atât la contribuabilii în cauza, cat şi la obligaţiile acestora cãtre bugetele locale. ART. 215 Prezenta ordonanta se completeazã cu dispoziţiile Codului de procedura civilã, în mãsura în care aceasta nu dispune altfel. ART. 216 (1) Executãrile silite în curs la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe vor continua potrivit dispoziţiilor acesteia, actele îndeplinite anterior rãmânând valabile. (2) Termenele în curs la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe se socotesc dupã normele legale în vigoare la data când au început sa curgã. ART. 217 (1) Prin termenul debitor se înţelege atât debitorul principal, cat şi orice alta persoana obligatã la plata potrivit art. 7. (2) Termenii: organ de executare, organ de executare silitã, executor bugetar local, organ propriu, organ de executare coordonator, organ fiscal, organ de control, utilizaţi în cuprinsul prezentei ordonanţe, corespund din punct de vedere terminologic funcţionarului public din compartimentul de specialitate al autoritãţilor administraţiei publice locale. ART. 218 Ori de câte ori în cuprinsul <>Ordonanţei Guvernului nr. 36/2002 şi al Normelor metodologice pentru aplicarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele şi taxele locale, aprobate prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.278/2002 , se fac trimiteri la: a) <>Ordonanta Guvernului nr. 68/1997 privind procedura de întocmire şi de depunere a declaraţiilor de impozite şi taxe, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 24 martie 1999, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi la Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 68/1997 privind procedura de întocmire şi de depunere a declaraţiilor de impozite şi taxe, aprobate prin <>Ordinul ministrului finanţelor nr. 2.690/1998 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 11 februarie 1999, trimiterile se socotesc fãcute la dispoziţiile corespunzãtoare din conţinutul titlului IX; b) <>Ordonanta Guvernului nr. 70/1997 privind controlul fiscal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 30 august 1997, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 64/1999 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi la Instrucţiunile de aplicare a prevederilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 70/1997 privind controlul fiscal, aprobate prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 886/1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 8 noiembrie 1999, trimiterile se socotesc fãcute la dispoziţiile corespunzãtoare din conţinutul titlului X; c) <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/1999 privind soluţionarea obiectiunilor şi contestaţiilor formulate impotriva actelor de control şi de impunere având ca obiect constatarea şi stabilirea impozitelor şi taxelor locale, a majorãrilor de întârziere, a penalitatilor, precum şi a altor sume şi mãsuri, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 30 aprilie 1999, aprobatã prin <>Legea nr. 392/2001 , trimiterile se socotesc fãcute la dispoziţiile corespunzãtoare din conţinutul titlului XI; d) <>Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 30 august 2002, trimiterile se socotesc fãcute la dispoziţiile corespunzãtoare din conţinutul titlurilor I-VIII, XII şi XIII. ART. 219 (1) Prezenta ordonanta intra în vigoare la data de 1 iulie 2003. (2) La data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe se abroga orice prevederi referitoare la autoritãţile administraţiei publice locale, la compartimentele/organele de specialitate ale acestora şi la bugetele locale, din urmãtoarele acte normative: a) <>Ordonanta Guvernului nr. 68/1997 privind procedura de întocmire şi de depunere a declaraţiilor de impozite şi taxe, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 24 martie 1999, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; b) <>Ordonanta Guvernului nr. 70/1997 privind controlul fiscal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 30 august 1997, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 64/1999 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare; c) <>Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 30 august 2002; d) Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 68/1997 privind procedura de întocmire şi de depunere a declaraţiilor de impozite şi taxe, aprobate prin <>Ordinul ministrului finanţelor nr. 2.690/1998 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 11 februarie 1999; e) Instrucţiunile de aplicare a prevederilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 70/1997 *) privind controlul fiscal, aprobate prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 886/1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 8 noiembrie 1999. (3) Pe data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe se abroga: a) prevederile <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 58/1999 privind soluţionarea obiectiunilor şi contestaţiilor formulate impotriva actelor de control şi de impunere având ca obiect constatarea şi stabilirea impozitelor şi taxelor locale, a majorãrilor de întârziere, a penalitatilor, precum şi a altor sume şi mãsuri, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 30 aprilie 1999, aprobatã prin <>Legea nr. 392/2001 ; b) orice alte prevederi contrare prezentei ordonanţe.
----------- *) <>Ordonanta Guvernului nr. 70/1997 a fost aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 64/1999 .
