Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: ORDONANTA nr. 15 din 27 ianuarie 2000 pentru aderarea Romaniei la Protocolul din 1992 pentru amendarea Conventiei internationale privind raspunderea civila pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1969, incheiat la Londra la 27 noiembrie 1992

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

ORDONANTA nr. 15 din 27 ianuarie 2000 pentru aderarea Romaniei la Protocolul din 1992 pentru amendarea Conventiei internationale privind raspunderea civila pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1969, incheiat la Londra la 27 noiembrie 1992

EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 35 din 29 ianuarie 2000

Comenteaza legea

În temeiul art. 107 alin. (1) şi (3) din Constituţia României şi al <>art. 1 lit. A pct. 13 din Legea nr. 206/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,

Guvernul României emite urmãtoarea ordonanta:

ART. 1
(1) România adera la Protocolul din 1992 pentru amendarea Convenţiei internaţionale privind rãspunderea civilã pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1969, încheiat la Londra la 27 noiembrie 1992, prevãzut în anexa nr. 1.
(2) Convenţia internationala privind rãspunderea civilã pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1969, astfel cum a fost amendata prin protocolul încheiat la Londra la 27 noiembrie 1992, cunoscutã sub numele de Convenţia internationala privind rãspunderea civilã pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1992 (CLC, 1992), este prevãzutã în anexa nr. 2.
ART. 2
Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantã din prezenta ordonanta.
ART. 3
În termen de 90 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe Ministerul Transporturilor va elabora şi va supune spre aprobare Guvernului Normele metodologice de implementare a prevederilor Convenţiei internaţionale privind rãspunderea civilã pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1992 (CLC, 1992).

PRIM-MINISTRU
MUGUR CONSTANTIN ISARESCU

Contrasemneazã:
---------------
p. Ministrul transporturilor,
Adrian Marinescu,
secretar de stat

p. Ministru de stat,
ministrul afacerilor externe,
Eugen Dijmarescu,
secretar de stat

p. Ministrul apelor,
pãdurilor şi protecţiei mediului,
Anton Vlad,
secretar de stat

Ministrul finanţelor,
Decebal Traian Remes

ANEXA 1

PROTOCOLUL DIN 1992
pentru amendarea Convenţiei internaţionale privind rãspunderea civilã pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1969, încheiat la Londra la 27 noiembrie 1992*)

-----------
*) Traducere.

Pãrţile la prezentul protocol,
luând în considerare Convenţia internationala privind rãspunderea civilã pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1969, şi protocolul din 1984 la aceasta,
luând nota de faptul ca protocolul din 1984 la aceasta convenţie, care prevede lãrgirea sferei de aplicare şi creşterea compensatiei, nu a intrat în vigoare,
afirmând importanta menţinerii viabilitatii rãspunderii civile internaţionale în caz de poluare cu hidrocarburi şi a sistemului de compensaţii,
constientizand necesitatea asigurãrii intrãrii în vigoare a prevederilor protocolului din 1984 cat mai curând posibil,
recunoscând faptul ca sunt necesare prevederi speciale în legatura cu introducerea amendamentelor corespunzãtoare în cadrul Convenţiei internaţionale pentru stabilirea unui fond internaţional pentru compensarea pagubelor produse prin poluare cu hidrocarburi, 1971,
au convenit dupã cum urmeazã:

ART. 1
Convenţia ale carei prevederi sunt amendate prin acest protocol este Convenţia internationala privind rãspunderea civilã pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1969, aici şi în continuare denumita Convenţia rãspunderii, 1969. Pentru statele pãrţi la protocolul din 1976 la Convenţia rãspunderii, 1969, se va considera ca aceasta titulatura va include Convenţia rãspunderii, 1969, asa cum este amendata de acest protocol.
ART. 2
Articolul I al Convenţiei rãspunderii, 1969, este amendat dupã cum urmeazã:
1. Paragraful 1 este înlocuit cu urmãtorul text:
"1. nava înseamnã orice nava maritima şi orice ambarcatiune plutitoare de orice fel, construitã sau adaptatã pentru a transporta produse petroliere în vrac, ca marfa, cu condiţia ca acea nava capabilã sa transporte produse petroliere sau alta marfa sa fie consideratã nava numai atunci când transporta produse petroliere în vrac, ca marfa, şi în timpul oricãrui voiaj ulterior acestei incarcaturi, în afarã cazului în care se poate dovedi ca nu are la bord reziduuri din acea marfa de produse petroliere în vrac;"
2. Paragraful 5 este înlocuit cu urmãtorul text:
"5. hidrocarburi înseamnã orice produs petrolier persistent, precum titeiul, pacura, motorina şi uleiul de ungere, fie ca este transportat la bordul unei nave ca marfa sau în tancurile de combustibil ale acelei nave;"
3. Paragraful 6 este înlocuit cu urmãtorul text:
"6. paguba produsã prin poluare înseamnã:
a) pierderea sau dãuna cauzatã de nava care transporta produse petroliere, prin contaminare, rezultatã din scurgerea sau din descãrcarea produselor petroliere din nava, oriunde asemenea scurgere sau descãrcare are loc, cu condiţia ca compensarea pentru degradarea mediului, alta decât pierderea de profit datoratã acestei degradari, sa fie limitatã la costurile mãsurilor rezonabile de eliminare a efectelor poluarii, întreprinse sau care vor fi întreprinse;
b) cheltuielile pentru mãsurile preventive şi pierderi sau daune ulterioare cauzate de mãsurile preventive;"
4. Paragraful 8 este înlocuit cu urmãtorul text:
"8. incident înseamnã orice eveniment sau serie de evenimente având aceeaşi origine, care cauzeazã pagube datorate poluarii sau creeazã o ameninţare grava şi iminenta de a cauza asemenea pagube;"
5. Paragraful 9 este înlocuit cu urmãtorul text:
"9. Organizaţie înseamnã Organizaţia Maritima Internationala;"
6. Dupã paragraful 9 este inserat un nou paragraf dupã cum urmeazã:
"10. Convenţia rãspunderii, 1969, înseamnã Convenţia internationala privind rãspunderea civilã pentru pagubele provocate prin poluarea cu hidrocarburi, 1969. Pentru statele pãrţi la protocolul din 1976 la aceasta convenţie, termenul va include Convenţia rãspunderii, 1969, amendata de acest protocol."
ART. 3
Articolul II al Convenţiei rãspunderii, 1969, este înlocuit cu urmãtorul text:
"Aceasta convenţie se va aplica exclusiv:
a) pagubelor datorate poluarii:
(i) pe teritoriu, incluzând marea teritorialã a statului contractant; şi
(ii) în zona economicã exclusiva a statului contractant, stabilitã conform legii internaţionale, sau, dacã un stat contractant nu are stabilitã o asemenea zona, într-o suprafata, dincolo şi adiacent cu marea teritorialã a acelui stat, determinata de acel stat conform legilor internaţionale şi extinzandu-se nu mai mult de 200 mile marine de la linia de baza de la care se mãsoarã lãţimea marii teritoriale;
b) mãsurilor preventive, oriunde acestea sunt luate, pentru prevenirea sau minimizarea unor astfel de pagube."
ART. 4
Articolul III al Convenţiei rãspunderii, 1969, este amendat dupã cum urmeazã:
1. Paragraful 1 este înlocuit cu urmãtorul text:
"1. În afarã excepţiilor prevãzute la paragrafele 2 şi 3 ale prezentului articol, armatorul unei nave, din momentul producerii incidentului sau când incidentul consta într-o serie de evenimente, din momentul primului eveniment, va fi rãspunzãtor pentru pagubele poluarii pricinuite de nava ca rezultat al acelui incident."
2. Paragraful 4 este înlocuit cu urmãtorul text:
"4. Nu vor fi cerute compensaţii pentru efectele poluarii impotriva armatorului în alt mod decât în baza prezentei convenţii. Cu condiţia respectãrii paragrafului 5 al prezentului articol, nu vor fi fãcute cereri de compensaţii pentru daunele provocate de poluare, conform acestei convenţii sau altfel, impotriva:
a) angajaţilor sau agenţilor proprietarului ori membrilor de echipaj;
b) pilotului sau oricãrei persoane care, nefiind membru al echipajului, lucreazã pentru nava;
c) oricãrui navlositor (oricum este descris acesta, inclusiv navlositorul în contractul de tip bare-boat), manager sau operator de nava;
d) oricãrei persoane care îndeplineşte operaţiuni de salvare cu asentimentul armatorului sau conform instrucţiunilor altei autoritãţi publice competente;
e) oricãrei persoane care ia mãsuri preventive;
f) tuturor angajaţilor sau agenţilor persoanelor menţionate la subparagrafele c), d) şi e), în afarã cazului în care paguba este rezultatul propriei acţiuni sau omisiunii fãcute cu intenţia de a cauza astfel de paguba sau din nepasare şi cunoscând faptul ca o astfel de paguba ar putea rezulta din aceasta."
ART. 5
Articolul IV al Convenţiei rãspunderii, 1969, este înlocuit cu urmãtorul text:
"Când se produce un incident în care sunt implicate doua sau mai multe nave şi rezulta din acesta pagube de poluare, armatorii tuturor navelor implicate, în afarã cazurilor exonerate de art. III, vor fi împreunã rãspunzãtori pentru totalitatea acestei pagube care nu este rezonabil separabila."
ART. 6
Articolul V al Convenţiei rãspunderii, 1969, este amendat dupã cum urmeazã:
1. Paragraful 1 este înlocuit cu urmãtorul text:
"1. Proprietarul unei nave va fi îndreptãţit la limitarea rãspunderii lui, conform acestei convenţii, în legatura cu orice incident, la o suma totalã, calculatã astfel:
a) 3 milioane de unitãţi de cont pentru o nava care nu depãşeşte 5.000 unitãţi de tonaj;
b) pentru o nava cu un tonaj mai mare, pentru fiecare unitate de tonaj, 420 unitãţi de cont în plus fata de suma menţionatã la subparagraful a),
cu condiţia ca, în orice caz, aceasta suma totalã nu va depãşi 59,7 milioane de unitãţi de cont."
3. Paragraful 2 este înlocuit cu urmãtorul text:
"2. Proprietarul navei nu va fi îndreptãţit la limitarea rãspunderii civile, conform acestei convenţii, dacã se dovedeşte ca paguba de poluare se datoreazã acţiunii sale personale sau omisiunii fãcute cu intenţia de a crea aceasta paguba sau din nepasare şi cunoscând faptul ca o astfel de paguba s-ar putea produce."
4. Paragraful 3 este înlocuit cu urmãtorul text:
3. Pentru a beneficia de limitarile prevãzute la paragraful 1 al acestui articol armatorul va constitui un fond pentru suma totalã reprezentând limita rãspunderii sale la instanta judecãtoreascã competenta sau la o alta autoritate competenta a oricãruia dintre statele contractante, în fata cãreia este introdusã acţiunea în conformitate cu prevederile art. IX, sau, dacã nu a fost introdusã acţiunea, la instanta judecãtoreascã ori la alta autoritate competenta a oricãruia dintre statele contractante, în fata cãreia acţiunea poate fi introdusã conform art. IX. Fondul poate fi constituit fie prin depunerea sumei, fie prin prezentarea unei scrisori de garanţie bancarã sau a altei garanţii, acceptatã de legislaţia statului contractant unde fondul este constituit şi consideratã a fi adecvatã de cãtre instanta judecãtoreascã competenta sau de alta autoritate competenta."
5. Paragraful 9 este înlocuit cu urmãtorul text:
"9a) Unitatea de cont la care se referã paragraful 1 al prezentului articol este dreptul special de tragere, definit astfel de Fondul Monetar Internaţional. Suma menţionatã la paragraful 1 va fi convertitã în moneda nationala, în baza valorii monedei naţionale în raport cu dreptul special de tragere la data constituirii fondului la care se referã paragraful 3. Valoarea monedei naţionale, în funcţie de drepturile speciale de tragere ale unui stat contractant care este membru al Fondului Monetar Internaţional, va fi calculatã în conformitate cu metoda de evaluare aplicatã de Fondul Monetar Internaţional în ziua în chestiune pentru operaţiunile sau tranzacţiile sale. Valoarea monedei naţionale în raport cu drepturile speciale de tragere ale unui stat care nu este membru al Fondului Monetar Internaţional va fi calculatã în maniera determinata de acel stat.
9b) Totuşi un stat contractant care nu este membru al Fondului Monetar Internaţional, a cãrui lege nu permite aplicarea prevederilor paragrafului 9a), poate, în momentul ratificãrii, acceptãrii, aprobãrii sau al aderãrii la aceasta convenţie şi oricând dupã aceasta, declara ca unitatea de cont la care se referã paragraful 9a) va fi egala cu 15 franci aur. Francul aur la care se referã acest paragraf corespunde unei unitãţi alcãtuite din şaizeci şi cinci şi jumãtate miligrame aur, cu titlul de aliaj 900%. . Convertirea francului aur în moneda nationala va fi facuta în conformitate cu legea acelui stat.
9c) Calcularea menţionatã în ultima fraza a paragrafului 9a) şi convertirea menţionatã în paragraful 9b) vor fi fãcute astfel încât sa exprime în moneda nationala a statului contractant, cat mai mult posibil, pana la valoarea realã pentru suma menţionatã la paragraful 1, ca şi cum ar rezulta din aplicarea primelor 3 fraze ale paragrafului 9a). Statele contractante vor comunica depozitarului maniera de calcul conform paragrafului 9a) sau rezultatul conversiei conform paragrafului 9b), dupã caz, la depunerea unui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare la aceasta convenţie şi oricând exista o schimbare a acestora."
6. Paragraful 10 este înlocuit cu urmãtorul text:
"10. În înţelesul acestui articol, tonajul navei va fi tonajul brut, calculat în conformitate cu regulile de mãsurare a tonajului, cuprinse în anexa I la Convenţia internationala pentru mãsurarea tonajului navelor, 1969."
7. A doua propozitie a paragrafului 11 este înlocuitã cu urmãtorul text:
"Un asemenea fond poate fi constituit chiar dacã, conform prevederilor paragrafului 2, proprietarul navei nu este îndreptãţit la limitarea responsabilitãţii lui, dar constituirea nu poate în acest caz sa prejudicieze drepturile pe care le au victimele impotriva proprietarului navei."
ART. 7
Articolul VII al Convenţiei rãspunderii, 1969, este amendat dupã cum urmeazã:
1. Primele doua propozitii ale paragrafului 2 sunt înlocuite cu urmãtorul text:
"Pentru fiecare nava se elibereazã un certificat, emis de autoritatea competenta a statului contractant, conform paragrafului 1, prin care se atesta ca se afla în vigoare o asigurare sau o garanţie financiarã conform prevederilor prezentei convenţii. Pentru o nava înmatriculatã într-un stat contractant un astfel de certificat va fi emis sau va fi autentificat de o autoritate competenta a statului în care nava este înmatriculatã; pentru o nava care nu este înregistratã într-un stat contractant certificatul va fi emis sau va fi autentificat de autoritatea competenta a oricãrui stat contractant."
2. Paragraful 4 este înlocuit cu urmãtorul text:
"4. Certificatul va fi pãstrat la bordul navei şi o copie de pe acesta va fi depusa la autoritatea care pãstreazã registrul de înmatriculare, iar pentru navele care nu sunt înmatriculate într-un stat contractant, la autoritatea competenta care emite sau autentifica asemenea certificate."
3. Prima propozitie a paragrafului 7 este înlocuitã cu urmãtorul text:
"7. Certificatele emise sau autentificate de autoritatea unui stat contractant în conformitate cu paragraful 2 vor fi acceptate de celelalte state contractante în scopul acestei convenţii şi vor fi considerate ca având aceeaşi valoare cu a certificatelor emise sau autentificate de cãtre ele însele, chiar dacã au fost emise sau au fost autentificate în raport cu o nava neinregistrata în statul contractant."
4. În cea de-a doua propozitie a paragrafului 7, cuvintele "cu statul registrator al navei" sunt înlocuite cu cuvintele "cu statul de emitere sau de autentificare".
5. A doua propozitie a paragrafului 8 este înlocuitã cu urmãtorul text:
"În acest caz paratul poate, chiar dacã proprietarul nu este îndreptãţit sa îşi limiteze responsabilitatea în conformitate cu art. V paragraful 2, sa se prevaleze de limitele rãspunderii prevãzute la art. V paragraful 1."
ART. 8
Articolul IX al Convenţiei rãspunderii, 1969, este amendat dupã cum urmeazã:
Paragraful 1 este înlocuit cu urmãtorul text:
"1. În cazul în care un incident a cauzat o paguba prin poluare pe teritoriu, incluzând marea teritorialã, sau pe o suprafata, desemnatã de art. II, a unui stat contractant sau când s-au luat mãsuri de prevenire ori pentru a minimiza paguba prin poluare pe acest teritoriu, incluzând marea teritorialã, nu se poate formula cererea de despãgubire decât în fata instanţei judecãtoreşti competente a acestui stat sau a acestor state contractante. Paratul trebuie preavizat într-un termen rezonabil despre introducerea unei astfel de cereri."
ART. 9
Dupã articolul XII din Convenţia rãspunderii, 1969, sunt inserate doua noi articole, dupã cum urmeazã:
,,ARTICOLUL XII BIS
Prevederi tranzitorii
Urmãtoarele prevederi tranzitorii se vor aplica în cazul unui stat care la data incidentului este parte şi la prezenta convenţie şi la Convenţia rãspunderii, 1969:
a) acolo unde un incident a produs o paguba prin poluare în înţelesul acestei convenţii, rãspunderea potrivit convenţiei va fi consideratã ca fiind anulatã, dacã şi în mãsura în care aceasta se prevede de Convenţia rãspunderii, 1969;
b) acolo unde un incident a produs o paguba în înţelesul acestei convenţii şi statul este parte la convenţie şi parte la Convenţia internationala pentru stabilirea unui fond internaţional de compensaţii pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1971, rãspunderea rãmasã a fi anulatã dupã aplicarea subparagrafului a) al acestui articol va fi, conform acestei convenţii, numai pana la limita pagubei datorate poluarii, rãmasã necompensata dupã aplicarea acestui articol al convenţiei din 1971;
c) la aplicarea art. III paragraful 4 din aceasta convenţie expresia aceasta convenţie va fi interpretatã ca fãcând referire la aceasta convenţie sau la Convenţia rãspunderii, 1969, dupã caz;
d) la aplicarea art. V paragraful 3 din aceasta convenţie suma totalã a fondului care va fi constituit va fi redusã cu suma pentru care rãspunderea a fost consideratã a fi anulatã în conformitate cu subparagraful a) al acestui articol.
ARTICOLUL XII TER
Clauze finale
Clauzele finale ale acestei convenţii vor fi art. 12-18 din protocolul din 1992 care amendeaza Convenţia rãspunderii, 1969. Referirile la aceasta convenţie privind statele contractante vor fi considerate referiri la statele contractante ale acestui protocol."
ART. 10
Modelul de certificat, anexat la Convenţia rãspunderii, 1969, este înlocuit cu modelul anexat la acest protocol.
ART. 11
1. Convenţia rãspunderii, 1969, şi acest protocol vor fi citite şi interpretate împreunã cu un singur instrument între pãrţile la acest protocol.
2. Art. I-XII ter, inclusiv modelul de certificat, din Convenţia rãspunderii, 1969, astfel cum este amendata de acest protocol, vor fi cunoscute sub denumirea de Convenţia internationala privind rãspunderea civilã pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1992 (Convenţia rãspunderii, 1992).

CLAUZE FINALE

ART. 12
Semnarea, ratificarea, acceptarea, aprobarea şi aderarea
1. Acest protocol va putea fi semnat începând cu data de 15 ianuarie 1993 pana la data de 14 ianuarie 1994 de cãtre toate statele.
2. Sub rezerva paragrafului 4, orice stat poate deveni parte la acest protocol prin:
a) semnarea sub rezerva ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii, urmatã de ratificare, de acceptare sau de aprobare; sau
b) aderare.
3. Ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea va fi facuta prin depunerea unui instrument formal cu astfel de efect la secretarul general al Organizaţiei.
4. Orice stat contractant la Convenţia internationala pentru stabilirea unui fond internaţional de compensare pentru daune provocate prin poluarea cu hidrocarburi, 1971, de aici incolo cunoscutã ca fiind Convenţia fondului, 1971, poate ratifica, accepta, aproba sau adera la acest protocol numai dacã ratifica, accepta, aproba sau adera în acelaşi timp la protocolul din 1992 pentru amendarea convenţiei, în afarã cazului în care denunta Convenţia fondului, 1971, cu efect de la data la care acest protocol intra în vigoare pentru acest stat.
5. Un stat care este parte la acest protocol, dar nu este parte la Convenţia rãspunderii, 1969, va fi legat de prevederile Convenţiei rãspunderii, 1969, amendata de acest protocol, în raporturile cu alte state pãrţi la acesta, dar nu va fi legat de prevederile Convenţiei rãspunderii, 1969, în raporturile cu statele pãrţi la aceasta.
6. Orice instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, depus dupã intrarea în vigoare a unui amendament la Convenţia rãspunderii, 1969, amendata de acest protocol, va fi considerat ca se aplica convenţiei astfel amendate, modificatã de astfel de amendament.
ART. 13
Intrarea în vigoare
Acest protocol va intra în vigoare la 12 luni de la data la care 10 state, incluzând 4 state care deţin fiecare nu mai puţin de un milion de unitãţi de tonaj brut în tancuri petroliere, vor depune instrumentele de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare la secretarul general al Organizaţiei.
2. Totuşi orice stat contractant la Convenţia fondului, 1971, în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare la acest protocol, poate declara ca acel document nu va fi considerat ca fiind efectiv în înţelesul acestui articol pana la sfârşitul unei perioade de 6 luni, conform art. 31 din protocolul din 1992 care amendeaza Convenţia fondului, 1971. Un stat care nu este stat contractant la Convenţia fondului, 1971, dar care depune un instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare la protocolul din 1992 care amendeaza Convenţia fondului, 1971, poate face o declaraţie în conformitate cu acest paragraf, în acelaşi timp.
3. Orice stat care a fãcut o declaraţie în conformitate cu paragraful precedent poate sa o retragã oricând printr-o notificare adresatã secretarului general al Organizaţiei. Orice asemenea retragere va avea efect la data primirii notificãrii, cu condiţia ca acel stat va fi considerat ca a depus instrumentul sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, în legatura cu acest articol, la acea data.
4. Pentru orice stat care ratifica, accepta, aproba sau adera la acest protocol dupã ce condiţiile prevãzute la paragraful 1 pentru intrarea lui în vigoare au fost îndeplinite, acest protocol va intra în vigoare la 12 luni de la data depunerii de cãtre acel stat a instrumentului corespunzãtor.
ART. 14
Revizuiri şi modificãri
1. Organizaţia poate stabili o conferinţa în scopul revizuirii sau al modificãrii Convenţiei rãspunderii, 1992.
2. Organizaţia va stabili o conferinţa a statelor contractante în scopul revizuirii sau al modificãrii Convenţiei rãspunderii, 1992, la cererea a nu mai puţin de o treime din numãrul statelor contractante.
ART. 15
Amendamente la limitarea sumelor
1. La cererea a cel puţin unei pãtrimi din numãrul statelor contractante, orice propunere de modificare a limitelor rãspunderii, astfel cum sunt descrise la art. V paragraful 1 din Convenţia rãspunderii, 1969, amendata de acest protocol, va fi comunicatã de secretarul general tuturor membrilor Organizaţiei şi tuturor statelor contractante.
2. Orice amendament propus şi comunicat conform celor de mai sus va fi supus spre analizare Comitetului legal al Organizaţiei cel mai târziu la 6 luni de la data comunicãrii lui.
3. Toate statele contractante la Convenţia rãspunderii, 1969, amendata de acest protocol, vor fi îndreptãţite sa participe la lucrãrile Comitetului legal pentru analizarea şi adoptarea amendamentelor, indiferent dacã sunt membre ale Organizaţiei sau nu.
4. Amendamentele vor fi adoptate cu majoritatea a doua treimi a statelor contractante prezente şi cu drept de vot în Comitetul legal, extinsã conform celor prevãzute la paragraful 3, cu condiţia ca cel puţin jumãtate din statele contractante sa fie prezente la data votarii.
5. Când lucreazã la o propunere de modificare a limitelor rãspunderii, Comitetul legal va tine seama de incidentele anterioare şi, în mod special, de numãrul pagubelor rezultate, de schimbãrile în evaluarea monetara şi de efectul amendamentului propus asupra costului asigurãrii. Se va tine seama, de asemenea, şi de relaţia dintre limitele prevãzute la art. V paragraful 1 din Convenţia rãspunderii, 1969, amendata de acest protocol, şi de cele prevãzute la art. 4 paragraful 4 din Convenţia internationala pentru stabilirea unui fond internaţional de compensare pentru pagubele cauzate de poluarea cu hidrocarburi, 1992.
6a) Nici un amendament la limitele rãspunderii, conform acestui articol, nu poate fi luat în considerare înainte de data de 15 ianuarie 1998 şi nici la mai puţin de 5 ani de la data intrãrii în vigoare a prevederilor amendamentului prevãzut la acest articol. Nici un amendament, conform acestui articol, nu va fi luat în considerare înainte ca acest protocol sa între în vigoare.
b) Nici o limita nu poate fi majoratã în asa fel încât sa depãşeascã suma care corespunde limitei stabilite de Convenţia rãspunderii, 1969, amendata de acest protocol, care este marita cu 6% pe an, calculat pe o baza comuna de la data de 15 ianuarie 1993.
c) Nici o limita nu poate fi marita în asa fel încât sa depãşeascã o suma care corespunde limitei stabilite de Convenţia rãspunderii, 1969, astfel cum a fost amendata de acest protocol, multiplicata de 3 ori.
7. Orice amendament adoptat în concordanta cu paragraful 4 va fi notificat de Organizaţie tuturor statelor contractante. Amendamentul va fi considerat ca fiind acceptat la sfârşitul unei perioade de 18 luni de la data notificãrii, în afarã cazului în care în acea perioada nu mai puţin de o pãtrime din numãrul statelor care erau state contractante la data adoptãrii amendamentului de cãtre Comitetul legal a comunicat Organizaţiei ca nu accepta amendamentul, caz în care amendamentul este respins şi nu va mai avea efect.
8. Un amendament considerat ca fiind acceptat în conformitate cu paragraful 7 va intra în vigoare la 18 luni de la data acceptãrii lui.
9. Toate statele contractante vor fi obligate de amendament, în afarã de cazul în care denunta acest protocol, în conformitate cu art. 16 paragrafele 1 şi 2, cu cel puţin 6 luni înainte de intrarea în vigoare a amendamentului. Astfel de denunţare va avea efect când amendamentul intra în vigoare.
10. Când un amendament a fost adoptat de Comitetul legal, dar perioada de 18 luni necesarã pentru acceptare nu a expirat încã, un stat care devine stat contractant în timpul acelei perioade va fi obligat de amendament, dacã acesta intra în vigoare. Un stat care devine stat contractant dupã acea perioada va fi obligat de amendamentul care a fost acceptat în conformitate cu paragraful 7. În cazurile referitoare la acest paragraf un stat devine obligat de un amendament când amendamentul intra în vigoare sau când acest protocol intra în vigoare ulterior pentru acel stat.
ART. 16
Denunţare
1. Acest protocol poate fi denunţat de orice parte oricând dupã data intrãrii sale în vigoare pentru acea parte.
2. Denunţarea va fi efectuatã prin depunerea unui instrument la secretarul general al Organizaţiei.
3. O denunţare va avea efect dupã 12 luni sau dupã o perioada a carei durata poate fi specificatã în instrumentul de denunţare de la depunerea sa la secretarul general al Organizaţiei.
4. Asa cum s-a convenit între pãrţile la acest protocol, denunţarea de cãtre oricare dintre ele a Convenţiei rãspunderii, 1969, în conformitate cu art. XVI din aceasta, nu va fi interpretatã în nici un fel ca o denunţare a Convenţiei rãspunderii, 1969, amendata de acest protocol.
5. Denunţarea protocolului din 1992 de amendare a Convenţiei fondului, 1971, de cãtre un stat care rãmâne parte la Convenţia fondului, 1971, va fi consideratã ca o denunţare a acestui protocol. Astfel de denunţare va avea efect la data la care denunţarea protocolului din 1992 care amendeaza Convenţia fondului, 1971, devine efectivã conform art. 34 din acel protocol.
ART. 17
Depozitar
1. Acest protocol şi orice amendamente acceptate conform art. 15 vor fi depuse la secretarul general al Organizaţiei.
2. Secretarul general al Organizaţiei:
a) va informa toate statele care au semnat sau au aderat la acest protocol despre:
(i) fiecare noua semnare sau depozitare a unui instrument, împreunã cu data acesteia;
(ii) fiecare declaraţie şi notificare, conform art. 13, şi fiecare declaraţie sau comunicare, conform art. V paragraful 9 din Convenţia rãspunderii, 1992;
(iii) data intrãrii în vigoare a acestui protocol;
(iv) orice propunere de amendare a limitelor rãspunderii, care a fost facuta în conformitate cu art. 15 paragraful 1;
(v) orice amendament care a fost adoptat în conformitate cu art. 15 paragraful 4;
(vi) orice amendament considerat a fi acceptat conform art. 15 paragraful 7, împreunã cu data la care amendamentul intra în vigoare în conformitate cu paragrafele 8 şi 9 ale acelui articol;
(vii) depunerea oricãrui document de denunţare a acestui protocol, împreunã cu data depunerii şi data de la care va avea efect;
(viii) orice denunţare consideratã ca fiind facuta conform art. 16 paragraful 5;
(ix) orice comunicare legatã de orice articol din acest protocol;
b) va transmite o copie autentificatã de pe acest protocol tuturor statelor semnatare şi tuturor statelor care adera la acest protocol.
3. Imediat dupã intrarea în vigoare a acestui protocol textul va fi transmis de secretarul general al Organizaţiei Secretariatului Naţiunilor Unite pentru înregistrare şi publicare conform art. 102 din Carta Naţiunilor Unite.
ART. 18
Limbile
Acest protocol a fost redactat într-un singur exemplar original, în limbile arabã, chineza, engleza, franceza, rusa şi spaniola, toate textele fiind egal autentice.
Întocmit la Londra la 27 noiembrie 1992.
Drept care, subsemnaţii, fiind corespunzãtor autorizaţi de respectivele lor guverne în acest scop, au semnat acest protocol*).

_________
*) Lipsesc semnãturile.



     ANEXA 1
    
             CERTIFICAT DE ASIGURARE
sau alta garanţie financiarã în legatura cu rãspunderea civilã pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi

    Întocmit conform dispoziţiilor art. VII din Convenţia internationala privind rãspunderea civilã pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1992.

┌───────────────┬──────────────────────┬────────────────┬──────────────────────┐ 
│   Numele navei│    Numãrul sau       │   Portul de    │  Numele şi adresa    │
│               │ literele distinctive │ înmatriculare  │  proprietarului      │
├───────────────┼──────────────────────┼────────────────┼──────────────────────┤
│               │                      │                │                      │
│               │                      │                │                      │
│               │                      │                │                      │
│               │                      │                │                      │
│               │                      │                │                      │
│               │                      │                │                      │
│               │                      │                │                      │
│               │                      │                │                      │
└───────────────┴──────────────────────┴────────────────┴──────────────────────┘
               
    Subsemnatul certific ca nava sus-menţionatã deţine polita de asigurare sau alta garanţie financiarã care satisface cerinţele art. VII din Convenţia internationala privind rãspunderea civilã pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi.
    Tipul de garanţie ................................................
    Durata garanţiei .................................................
    Numele şi adresa asiguratorului (sau ale asigurãtorilor) şi (sau) ale garantilor
    Numele ...........................................................
    Adresa ...........................................................
    Acest certificat este valabil pana la ............................ .
    Emis sau certificat de Guvernul ..................................
                                      (numele complet al statului)
    în ............. la data de ...................................... .

                          .................................
                          (semnatura şi titlul emitentului
                         sau ale autentificatorului oficial)

NOTE EXPLICATIVE:
1. Indicandu-se statul, se poate mentiona, la cerere, autoritatea publica competenta a tarii în care se emite certificatul.
2. Dacã suma totalã a garanţiei provine din mai multe surse, este necesar sa se specifice suma furnizatã de fiecare dintre acestea.
3. Dacã garanţia este produsã sub mai multe forme, acestea trebuie sa fie enumerate.
4. La rubrica "Durata garanţiei" este necesar sa se precizeze data la care o astfel de garanţie începe sa îşi producã efectele.

ANEXA 2

TEXTUL CONSOLIDAT AL CONVENŢIEI INTERNAŢIONALE
privind rãspunderea civilã pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1992 (CLC, 1992)*)

_________
*) Traducere

ART. 1
În înţelesul acestei convenţii:
1. nava înseamnã orice nava maritima şi orice ambarcatiune plutitoare de orice fel, construitã sau adaptatã pentru a transporta produse petroliere în vrac, ca marfa, cu condiţia ca acea nava capabilã sa transporte produse petroliere sau alta marfa sa fie consideratã nava numai atunci când transporta produse petroliere în vrac, ca marfa, şi în timpul oricãrui voiaj ulterior acestei incarcaturi, în afarã cazului în care se poate dovedi ca nu are la bord reziduuri din acea marfa de produse petroliere în vrac;
2. persoana înseamnã orice persoana fizica sau juridicã, de drept public sau privat, inclusiv un stat sau orice subdiviziuni ale sale;
3. armator înseamnã persoana sau persoanele înregistrate ca armatori de nave sau, în absenta înregistrãrii, persoana sau persoanele proprietare de nave. În cazul în care o nava este proprietatea statului sau este operata de o companie în care statul este înregistrat ca "operator de nava", cuvântul armator va insemna asemenea companie;
4. statul de înregistrare a navei înseamnã, pentru navele înregistrate, statul de înregistrare a navei, iar pentru navele neinregistrate înseamnã statul al cãrui pavilion îl arboreaza nava;
5. hidrocarburi înseamnã orice produs petrolier persistent, precum titeiul, pacura, motorina şi uleiul de ungere, fie ca este transportat la bordul unei nave ca marfa sau în tancurile de combustibil ale acelei nave;
6. paguba produsã prin poluare înseamnã:
a) pierderea sau dãuna cauzatã de nava care transporta produse petroliere, prin contaminare, rezultatã din scurgerea sau din descãrcarea produselor petroliere din nava, oriunde asemenea scurgere sau descãrcare are loc, cu condiţia ca compensarea pentru degradarea mediului, alta decât pierderea de profit datoratã acestei degradari, sa fie limitatã la costurile mãsurilor rezonabile de eliminare a efectelor poluarii întreprinse sau care vor fi întreprinse;
b) cheltuielile pentru mãsurile preventive şi pierderi sau daune ulterioare cauzate de mãsurile preventive;
7. mãsuri preventive înseamnã orice mãsuri rezonabile luate de orice persoana dupã ce un incident a avut loc, pentru a preveni sau pentru a minimiza efectele poluarii;
8. incident înseamnã orice eveniment sau serie de evenimente având aceeaşi origine, care cauzeazã pagube datorate poluarii sau creeazã o ameninţare grava şi iminenta de a cauza asemenea pagube;
9. Organizaţie înseamnã Organizaţia Maritima Internationala;
10. Convenţia rãspunderii, 1969, înseamnã Convenţia internationala privind rãspunderea civilã pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1969. Pentru statele pãrţi la protocolul din 1976 la aceasta convenţie, termenul va include Convenţia rãspunderii, 1969, amendata de acest protocol.
ART. 2
Aceasta convenţie se va aplica exclusiv:
a) pagubelor datorate poluarii:
(i) pe teritoriu, incluzând marea teritorialã a statului contractant; şi
(ii) în zona economicã exclusiva a statului contractant, stabilitã conform legii internaţionale, sau, dacã un stat contractant nu are stabilitã o asemenea zona, într-o suprafata, dincolo şi adiacent cu marea teritorialã a acelui stat, determinata de acel stat conform legilor internaţionale şi extinzandu-se nu mai mult de 200 mile marine de la linia de baza de la care se mãsoarã lãţimea marii teritoriale;
b) mãsurilor preventive, oriunde acestea sunt luate, pentru prevenirea sau minimizarea unor astfel de pagube.
ART. 3
1. În afarã excepţiilor prevãzute la paragrafele 2 şi 3 ale prezentului articol, armatorul unei nave, din momentul producerii incidentului sau când incidentul consta într-o serie de evenimente, din momentul primului eveniment, va fi rãspunzãtor pentru pagubele poluarii pricinuite de nava ca rezultat al acelui incident.
2. Armatorul navei nu va avea nici o rãspundere pentru efectele poluarii, dacã poate dovedi ca paguba prin poluare:
a) este rezultatul unui act de rãzboi, ostilitati, rãzboi civil, insurectie sau al unui fenomen natural excepţional, inevitabil şi cu caracter irezistibil; sau
b) a fost în totalitate cauzatã de o acţiune sau de o omisiune facuta cu intenţia de a crea daune de cãtre o terta parte; sau
c) a fost în totalitate cauzatã de neglijenţa sau de alta acţiune producãtoare de prejudiciu a oricãrui guvern ori a altei autoritãţi responsabile cu întreţinerea farurilor sau a altor mijloace de navigaţie ajutatoare în exerciţiul acestei funcţiuni.
3. Dacã armatorul navei dovedeşte ca pagubele poluarii au rezultat, în întregime sau parţial, fie din cauza unei acţiuni sau a unei omisiuni fãcute cu intenţia de a crea daune de cãtre persoana care a suportat efectele, fie din neglijenţa acelei persoane, armatorul poate fi exonerat, în totalitate sau parţial, de rãspunderea lui fata de acea persoana.
4. Nu vor fi cerute compensaţii pentru efectele poluarii impotriva armatorului în alt mod decât în baza prezentei convenţii. Cu condiţia respectãrii paragrafului 5 al prezentului articol, nu vor fi fãcute cereri de compensaţii pentru daunele provocate de poluare, conform acestei convenţii sau altfel, impotriva:
a) angajaţilor sau agenţilor proprietarului ori membrilor de echipaj;
b) pilotului sau oricãrei persoane care, nefiind membru al echipajului, lucreazã pentru nava;
c) oricãrui navlositor (oricum este descris acesta, inclusiv navlositorul în contractul de tip bare-boat), manager sau operator de nava;
d) oricãrei persoane care îndeplineşte operaţiuni de salvare cu asentimentul armatorului sau conform instrucţiunilor altei autoritãţi publice competente;
e) oricãrei persoane care ia mãsuri preventive;
f) tuturor angajaţilor sau agenţilor persoanelor menţionate la subparagrafele c), d) şi e), în afarã cazului în care paguba este rezultatul propriei acţiuni sau omisiunii fãcute cu intenţia de a cauza astfel de paguba sau din nepasare şi cunoscând faptul ca o astfel de paguba ar putea rezulta din aceasta.
5. Nici o parte a acestei convenţii nu va prejudicia nici un drept de recurs al armatorului impotriva unei terţe pãrţi.
ART. 4
Când se produce un incident în care sunt implicate doua sau mai multe nave şi rezulta din acesta pagube de poluare, armatorii tuturor navelor implicate, în afarã cazurilor exonerate de art. III, vor fi împreunã rãspunzãtori pentru totalitatea acestei pagube care nu este rezonabil separabila.
ART. 5
1. Proprietarul unei nave va fi îndreptãţit la limitarea rãspunderii lui, conform acestei convenţii, în legatura cu orice incident, la o suma totalã, calculatã astfel:
a) 3 milioane de unitãţi de cont pentru o nava care nu depãşeşte 5.000 unitãţi de tonaj;
b) pentru o nava cu un tonaj mai mare, pentru fiecare unitate de tonaj, 420 unitãţi de cont în plus fata de suma menţionatã la subparagraful a), cu condiţia ca, în orice caz, aceasta suma totalã nu va depãşi 59,7 milioane de unitãţi de cont.
2. Proprietarul navei nu va fi îndreptãţit la limitarea rãspunderii civile, conform acestei convenţii, dacã se dovedeşte ca paguba de poluare se datoreazã acţiunii sale personale sau omisiunii fãcute cu intenţia de a crea aceasta paguba sau din nepasare şi cunoscând faptul ca astfel de paguba s-ar putea produce.
3. Pentru a beneficia de limitarile prevãzute la paragraful 1 al acestui articol armatorul va constitui un fond pentru o suma totalã reprezentând limita rãspunderii sale la instanta judecãtoreascã competenta sau la o alta autoritate competenta a oricãruia dintre statele contractante, în fata cãreia este introdusã acţiunea în conformitate cu prevederile art. IX, sau, dacã nu a fost introdusã acţiunea, la instanta judecãtoreascã ori la alta autoritate competenta a oricãruia dintre statele contractante, în fata cãreia acţiunea poate fi introdusã conform art. IX. Fondul poate fi constituit fie prin depunerea sumei, fie prin prezentarea unei scrisori de garanţie bancarã sau a altei garanţii, acceptatã de legislaţia statului contractant unde fondul este constituit şi consideratã a fi adecvatã de cãtre instanta judecãtoreascã competenta sau de alta autoritate competenta.
4. Fondul va fi distribuit proporţional între creditori, în funcţie de sumele creanţelor admise.
5. Dacã înainte de distribuirea fondului proprietarul navei sau oricare dintre angajaţii ori agenţii lui sau alta persoana care îi presteazã asigurarea ori alta garanţie financiarã a plãtit, ca urmare a evenimentului în discuţie, o indemnizaţie pentru paguba produsã prin poluare, aceasta persoana va dobândi pana la concurenta sumei pe care aceasta a plãtit-o prin subrogare în drepturile de compensare de care s-ar fi bucurat persoana despagubita în condiţiile prezentei convenţii.
6. Dreptul de subrogare prevãzut la paragraful 5 al prezentului articol poate, de asemenea, sa fie exercitat de cãtre o alta persoana decât cele menţionate în acel paragraf pentru sumele pe care aceasta le poate plati pentru acoperirea pagubei produse prin poluare, cu condiţia ca o astfel de subrogare sa fie admisã prin aplicarea legii naţionale.
7. Dacã proprietarul sau o alta persoana stabileşte ca ar putea fi obligat sa plãteascã ulterior, total sau parţial, o astfel de suma de compensare, pentru care o astfel de persoana ar fi urmat sa beneficieze de dreptul de subrogare în baza paragrafelor 5 şi 6 ale prezentului articol, în cazul în care compensarea a fost plãtitã înainte de distribuirea fondului, instanta judecãtoreascã competenta sau alta autoritate competenta a statului unde a fost constituit fondul poate sa dispunã rezervarea provizorie a unei sume suficiente pentru ca o astfel de persoana sa poatã sa îşi impunã ulterior drepturile asupra fondului.
8. În mãsura în care sunt rationale, cheltuielile la care s-a expus şi sacrificiile consimţite de bunãvoie de cãtre proprietar, în scopul de a preveni sau de a micşora o poluare, îi conferã drepturi asupra fondului, echivalente cu ale celorlalţi creditori.
9a) Unitatea de cont la care se referã paragraful 1 al prezentului articol este dreptul special de tragere, definit astfel de Fondul Monetar Internaţional. Suma menţionatã la paragraful 1 va fi convertitã în moneda nationala, în baza valorii monedei naţionale în raport cu dreptul special de tragere la data constituirii fondului la care se referã paragraful 3. Valoarea monedei naţionale, în funcţie de drepturile speciale de tragere ale unui stat contractant care este membru al Fondului Monetar Internaţional, va fi calculatã în conformitate cu metoda de evaluare aplicatã de Fondul Monetar Internaţional în ziua în chestiune pentru operaţiunile sau tranzacţiile sale. Valoarea monedei naţionale în raport cu drepturile speciale de tragere ale unui stat care nu este membru al Fondului Monetar Internaţional va fi calculatã în maniera determinata de acel stat.
9b) Totuşi un stat contractant care nu este membru al Fondului Monetar Internaţional, a cãrui lege nu permite aplicarea prevederilor paragrafului 9a) poate, în momentul ratificãrii, acceptãrii, aprobãrii sau al aderãrii la aceasta convenţie şi oricând dupã aceasta, declara ca unitatea de cont la care se referã paragraful 9a) va fi egala cu 15 franci aur. Francul aur la care se referã acest paragraf corespunde unei unitãţi alcãtuite din şaizeci şi cinci şi jumãtate miligrame aur, cu titlul de aliaj 900%. . Convertirea francului aur în moneda nationala va fi facuta în conformitate cu legea acelui stat.
9c) Calcularea menţionatã în ultima fraza a paragrafului 9a) şi convertirea menţionatã în paragraful 9b) vor fi fãcute astfel încât sa exprime moneda nationala a statului contractant, cat mai mult posibil, pana la valoarea realã pentru suma menţionatã la paragraful 1, ca şi cum ar rezulta din aplicarea primelor 3 fraze ale paragrafului 9a). Statele contractante vor comunica depozitarului maniera de calculare conform paragrafului 9a) sau rezultatul conversiei conform paragrafului 9b), dupã caz, la depunerea unui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare la aceasta convenţie şi oricând exista o schimbare a acestora.
10. În înţelesul acestui articol, tonajul navei va fi tonajul brut, calculat în conformitate cu regulile de mãsurare a tonajului, cuprinse în anexa I la Convenţia internationala pentru mãsurarea tonajului navelor, 1969.
11. Asiguratorul sau orice alta persoana care asigura garanţia financiarã poate constitui un fond, conform prezentului articol, în aceleaşi condiţii şi cu aceleaşi efecte ca şi cum fondul ar fi constituit de cãtre proprietar. Un asemenea fond poate fi constituit chiar dacã, conform prevederilor paragrafului 2, proprietarul navei nu este îndreptãţit la limitarea responsabilitãţii lui, dar constituirea nu poate în acest caz sa prejudicieze drepturile pe care le au victimele impotriva proprietarului navei.
ART. 6
1. În cazul în care proprietarul navei, dupã un incident, a constituit un fond conform art. V şi este îndreptãţit la limitarea rãspunderii sale:
a) nici o persoana având reclamaţii pentru pagube rezultând din incident nu va fi indreptatita sa îşi exercite orice drept impotriva oricãrui alt bun al proprietarului;
b) instanta judecãtoreascã competenta sau alta autoritate competenta din oricare dintre statele contractante va dispune eliberarea oricãrei nave sau a altui bun aparţinând proprietarului, care a fost sechestrat în urma unei cereri de despãgubire pentru pagubele suferite prin poluare, cauzate de incidentul respectiv, şi va elibera în acelaşi mod orice cauţiune sau alta forma de garanţie depusa pentru evitarea unui asemenea arest.
2. Dispoziţiile de mai sus se aplica totuşi numai dacã reclamantul are acces la instanta judecãtoreascã competenta care administreazã fondul, iar fondul poate fi utilizat pentru a acoperi cererea acestuia.
ART. 7
1. Proprietarul unei nave înmatriculate într-un stat contractant şi care transporta mai mult de 2.000 tone de hidrocarburi în vrac, ca incarcatura, este obligat ca menţinã o asigurare sau o alta garanţie financiarã, precum o cauţiune bancarã sau un certificat eliberat de un fond de despãgubire, la o cifra fixatã prin aplicarea limitelor rãspunderii prevãzute la art. V paragraful 1, pentru a acoperi rãspunderea sa pentru paguba produsã prin poluare, conform dispoziţiilor prezentei convenţii.
2. Pentru fiecare nava se elibereazã un certificat, emis de autoritatea competenta a statului contractant, conform paragrafului 1, prin care se atesta ca se afla în vigoare o asigurare sau o garanţie financiarã conform prevederilor prezentei convenţii. Pentru o nava înmatriculatã într-un stat contractant un astfel de certificat va fi emis sau va fi autentificat de o autoritate competenta a statului în care nava este înmatriculatã; pentru o nava care nu este înregistratã într-un stat contractant certificatul va fi emis sau va fi autentificat de autoritatea competenta a oricãrui stat contractant. Acest certificat va fi conform modelului prezentat în anexa şi va cuprinde urmãtoarele date:
a) numele navei şi portul de înmatriculare;
b) numele şi adresa sediului principal ale proprietarului;
c) felul garanţiei;
d) numele şi adresa sediului principal ale asiguratorului sau ale altei persoane care acorda garanţia şi, dacã este cazul, adresa sediului la care a fost subscrisã asigurarea sau garanţia;
e) termenul de valabilitate a certificatului, care nu poate sa depãşeascã termenul de valabilitate a asigurãrii sau a garanţiei.
3. Certificatul va fi întocmit în limba sau în limbile oficiale ale statului care îl elibereazã. Dacã limba utilizata nu este engleza sau franceza, textul va include o traducere în una dintre aceste limbi.
4. Certificatul va fi pãstrat la bordul navei şi o copie de pe acesta va fi depusa la autoritatea care pãstreazã registrul de înmatriculare, iar pentru navele care nu sunt înmatriculate într-un stat contractant, la autoritatea competenta care emite sau autentifica asemenea certificate.
5. O asigurare sau o alta garanţie financiarã nu va satisface cerinţele acestui articol, dacã aceasta poate inceta, din alte motive decât expirarea termenului de valabilitate a asigurãrii sau a garanţiei, indicat în certificat în aplicarea paragrafului 2 al acestui articol, înainte de expirarea unui termen de 3 luni socotit de la data preavizarii autoritãţii menţionate la paragraful 4 al prezentului articol, cu condiţia ca certificatul sa nu fi fost restituit acestei autoritãţi sau ca un nou certificat valabil sa nu fi fost emis în interiorul acestei perioade. Aceste dispoziţii se aplica, de asemenea, oricãrei modificãri a asigurãrii sau a garanţiei financiare, de natura sa atragã neîndeplinirea dispoziţiilor acestui articol.
6. Statul de înmatriculare stabileşte condiţiile de emitere şi de valabilitate a certificatului, sub rezerva dispoziţiilor acestui articol.
7. Certificatele emise sau autentificate de autoritatea unui stat contractant în conformitate cu paragraful 2 vor fi acceptate de celelalte state contractante în scopul acestei convenţii şi vor fi considerate ca având aceeaşi valoare cu a certificatelor emise sau autentificate de cãtre ele însele, chiar dacã au fost emise sau au fost autentificate în raport cu o nava neinregistrata în statul contractant. Un stat contractant poate oricând sa ceara consultarea statului de emitere sau de autentificare, dacã acesta crede ca asiguratorul sau garantul numit în certificat nu este capabil din punct de vedere financiar sa facã fata obligaţiilor impuse de aceasta convenţie.
8. Cererea de compensare a pagubelor produse prin poluare poate fi formulatã direct impotriva asiguratorului sau persoanei de la care emana garanţia financiarã care acoperã rãspunderea proprietarului pentru pagubele produse prin poluare. În acest caz paratul poate, chiar dacã proprietarul nu este îndreptãţit sa îşi limiteze responsabilitatea în conformitate cu art. V paragraful 2, sa se prevaleze de limitele rãspunderii prevãzute la art. V paragraful 1. În plus paratul se poate prevala de mijloacele de apãrare pe care proprietarul însuşi ar fi îndreptãţit sa le invoce (cu excepţia celor bazate pe falimentul sau pe punerea în stare de lichidare a proprietarului). În plus paratul poate sa se prevaleze în apãrare de faptul ca pagubele provocate prin poluare rezulta dintr-o greseala intenţionatã a proprietarului însuşi, iar el nu poate sa se prevaleze de nici unul dintre mijloacele de apãrare pe care el ar fi îndreptãţit sa le invoce într-o acţiune intentatã de proprietar impotriva lui. Paratul va avea în toate cazurile dreptul de a cere proprietarului sa i se alãture la proces.
9. Orice sume constituite de asigurare sau de o alta garanţie financiarã, conform paragrafului 1 al acestui articol, vor fi disponibile exclusiv pentru satisfacerea reclamatiilor în baza acestei convenţii.
10. Un stat contractant nu va autoriza o nava supusã prevederilor prezentului articol şi care arboreaza pavilionul sau sa facã comerţ, dacã acea nava nu deţine un certificat eliberat în baza paragrafului 2 sau 12 al acestui articol.
11. Sub rezerva dispoziţiilor acestui articol, fiecare stat contractant se va asigura, în conformitate cu legislaţia sa nationala, ca asigurarea sau alta garanţie specificatã la paragraful 1 al acestui articol este în vigoare în legatura cu orice nava, indiferent unde este înmatriculatã, care intra sau iese dintr-un port de pe teritoriul sau ori care soseste sau pãrãseşte terminalele din largul marii, în marea sa teritorialã, dacã nava transporta mai mult de 2.000 tone de hidrocarburi în vrac.
12. Dacã o nava proprietate de stat nu este asigurata sau nu are o alta garanţie financiarã, dispoziţiile prezentului articol nu se aplica acelei nave, dar nava va avea un certificat eliberat de autoritatea competenta a statului de înmatriculare, care sa ateste ca nava este proprietatea statului şi ca rãspunderea civilã este acoperitã în limitele prevãzute la art. V paragraful 1. Un astfel de certificat se întocmeşte pe cat posibil potrivit modelului indicat în paragraful 2 al prezentului articol.
ART. 8
Drepturile de compensare prevãzute de prezenta convenţie se vor stinge, dacã nu va avea loc o acţiune în justiţie în decurs de 3 ani de la data producerii pagubei. Cu toate acestea, nici o acţiune în justiţie nu mai poate fi intentatã dupã împlinirea a 6 ani de la data la care a avut loc incidentul producãtor de paguba. Acolo unde acest incident consta într-o serie de incidente, perioada de 6 ani începe sa curgã de la data producerii primului incident din seria respectiva.
ART. 9
1. În cazul în care un incident a cauzat o paguba prin poluare pe teritoriu, incluzând marea teritorialã, sau pe o suprafata, desemnatã de art. II, a unui stat contractant sau când s-au luat mãsuri de prevenire ori pentru a minimiza paguba prin poluare pe acest teritoriu, incluzând marea teritorialã, nu se poate formula cererea de despãgubire decât în fata instanţei judecãtoreşti competente a acestui stat sau a acestor state contractante. Paratul trebuie preavizat într-un termen rezonabil despre introducerea unei astfel de cereri.
2. Fiecare stat contractant se va preocupa ca instanţele sale judecãtoreşti competente sa aibã competenta sa judece astfel de acţiuni de compensare.
3. Dupã constituirea fondului potrivit dispoziţiilor art. V instanţele judecãtoreşti competente ale statului contractant în care a fost constituit fondul sunt singurele competente sa hotãrascã asupra tuturor problemelor legate de repartiţia şi de distribuirea fondului.
ART. 10
1. Orice hotãrâre a unei instanţe judecãtoreşti competente, în baza art. IX, care este executorie în statul de origine unde nu mai poate fi atacatã cu recurs ordinar, va fi recunoscuta de orice stat contractant, cu excepţia cazului în care:
a) hotãrârea a fost obţinutã prin frauda; sau
b) paratul nu a fost înştiinţat în termen rezonabil şi nu i s-a dat o sansa corecta de a-şi prezenta cazul.
2. O hotãrâre judecãtoreascã recunoscuta conform paragrafului 1 al acestui articol va fi executorie în fiecare stat contractant imediat ce formalitãţile cerute în acel stat au fost îndeplinite. Formalitãţile nu vor permite, în esenta, repunerea pe rol a fondului cererii.
ART. 11
1. Dispoziţiile prezentei convenţii nu se vor aplica navelor de rãzboi sau altor nave aparţinând statului ori operate de acesta şi folosite, pentru perioada respectiva, numai pentru serviciul necomercial.
2. În ceea ce priveşte navele care aparţin unui stat contractant şi care sunt folosite în scopuri comerciale, fiecare stat va fi pasibil de a fi chemat în fata instanţelor judecãtoreşti competente, menţionate la art. IX, şi va renunţa la toate apãrãrile de care ar putea sa se prevaleze, decurgând din calitatea sa de stat suveran.
ART. 12
Aceasta convenţie va înlocui orice convenţie internationala în vigoare sau care este deschisã pentru semnare, ratificare sau aderare la data la care prezenta convenţie este deschisã pentru semnare, dar numai în mãsura în care aceste convenţii ar fi contrarii acesteia; totuşi nici o prevedere a acestui articol nu va afecta obligaţiile statelor contractante fata de statele necontractante, decurgând din aceste convenţii internaţionale.
ART. 12 BIS
Prevederi tranzitorii
Urmãtoarele prevederi tranzitorii se vor aplica în cazul unui stat care la data incidentului este parte şi la prezenta convenţie şi la Convenţia rãspunderii, 1969:
a) acolo unde un incident a produs o paguba prin poluare în înţelesul acestei convenţii, rãspunderea potrivit convenţiei va fi consideratã ca fiind anulatã, dacã şi în mãsura în care aceasta se prevede în Convenţia rãspunderii, 1969;
b) acolo unde un incident a produs o paguba în înţelesul acestei convenţii şi statul este parte la convenţie şi parte la Convenţia internationala pentru stabilirea unui fond internaţional de compensaţii pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1971, rãspunderea rãmasã a fi anulatã dupã aplicarea subparagrafului a) al acestui articol va fi, conform acestei convenţii, numai pana la limita pagubei datorate poluarii, rãmasã necompensata dupã aplicarea acestui articol al convenţiei din 1971;
c) la aplicarea art. III paragraful 4 din aceasta convenţie expresia aceasta convenţie va fi interpretatã ca fãcând referire la aceasta convenţie sau la Convenţia rãspunderii, 1969, dupã caz;
d) la aplicarea art. V paragraful 3 din aceasta convenţie suma totalã a fondului care va fi constituit va fi redusã cu suma pentru care rãspunderea a fost consideratã a fi anulatã în conformitate cu subparagraful a) al acestui articol.
ART. 12 TER
Clauze finale
Clauzele finale ale acestei convenţii vor fi art. 12-18 din protocolul din 1992 care amendeaza Convenţia rãspunderii, 1969. Referirile la aceasta convenţie privind statele contractante vor fi considerate referiri la statele contractante ale acestui protocol.

CLAUZE FINALE

(art. 12-18 din protocolul din 1992 care amendeaza Convenţia rãspunderii, 1969)
ART. 12
Semnarea, ratificarea, acceptarea, aprobarea şi aderarea
1. Acest protocol va putea fi semnat începând cu data de 15 ianuarie 1993 pana la data de 14 ianuarie 1994 de cãtre toate statele.
2. Sub rezerva paragrafului 4, orice stat poate deveni parte la acest protocol prin:
a) semnare sub rezerva ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii, urmatã de ratificare, de acceptare sau de aprobare; sau
b) aderare.
3. Ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea va fi facuta prin depunerea unui instrument formal cu astfel de efect la secretarul general al Organizaţiei.
4. Orice stat contractant la Convenţia internationala pentru stabilirea unui fond internaţional de compensare pentru daune provocate prin poluarea cu hidrocarburi, 1971, de aici incolo cunoscutã ca fiind Convenţia fondului, 1971, poate ratifica, accepta, aproba sau adera la acest protocol numai dacã ratifica, accepta, aproba sau adera în acelaşi timp la protocolul din 1992 pentru amendarea convenţiei, în afarã cazului în care denunta Convenţia fondului, 1971, cu efect de la data la care acest protocol intra în vigoare pentru acest stat.
5. Un stat care este parte la acest protocol, dar nu este parte la Convenţia rãspunderii, 1969, va fi legat de prevederile Convenţiei rãspunderii, 1969, amendata de acest protocol, în raporturile cu alte state pãrţi la acesta, dar nu va fi legat de prevederile Convenţiei rãspunderii, 1969, în raporturile cu statele pãrţi la aceasta.
6. Orice instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, depus dupã intrarea în vigoare a unui amendament la Convenţia rãspunderii, 1969, amendata de acest protocol, va fi considerat ca se aplica convenţiei astfel amendate, modificatã de astfel de amendament.
ART. 13
Intrarea în vigoare
1. Acest protocol va intra în vigoare la 12 luni de la data la care 10 state, incluzând 4 state care deţin fiecare nu mai puţin de un milion de unitãţi de tonaj brut în tancuri petroliere, vor depune instrumentele de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare la secretarul general al Organizaţiei.
2. Totuşi orice stat contractant la Convenţia fondului, 1971, în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare la acest protocol, poate declara ca acel document nu va fi considerat ca fiind efectiv în înţelesul acestui articol pana la sfârşitul unei perioade de 6 luni, conform art. 31 din protocolul din 1992 care amendeaza Convenţia fondului, 1971. Un stat care nu este stat contractant la Convenţia fondului, 1971, dar care depune un instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare la protocolul din 1992 care amendeaza Convenţia fondului, 1971, poate face o declaraţie în conformitate cu acest paragraf, în acelaşi timp.
3. Orice stat care a fãcut o declaraţie în conformitate cu paragraful precedent poate sa o retragã oricând printr-o notificare adresatã secretarului general al Organizaţiei. Orice asemenea retragere va avea efect la data primirii notificãrii, cu condiţia ca acel stat va fi considerat ca a depus instrumentul sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, în legatura cu acest articol, la acea data.
4. Pentru orice stat care ratifica, accepta, aproba sau adera la acest protocol dupã ce condiţiile prevãzute la paragraful 1 pentru intrarea lui în vigoare au fost îndeplinite, acest protocol va intra în vigoare la 12 luni de la data depunerii de cãtre acel stat a instrumentului corespunzãtor.
ART. 14
Revizuiri şi modificãri
1. Organizaţia poate stabili o conferinţa în scopul revizuirii sau al modificãrii Convenţiei rãspunderii, 1992.
2. Organizaţia va stabili o conferinţa a statelor contractante în scopul revizuirii sau al modificãrii Convenţiei rãspunderii, 1992, la cererea a nu mai puţin de o treime din numãrul statelor contractante.
ART. 15
Amendamente la limitarea sumelor
1. La cererea a cel puţin unei pãtrimi din numãrul statelor contractante, orice propunere de modificare a limitelor rãspunderii, astfel cum sunt descrise la art. V paragraful 1 din Convenţia rãspunderii, 1969, amendata de acest protocol, va fi comunicatã de secretarul general tuturor membrilor Organizaţiei şi tuturor statelor contractante.
2. Orice amendament propus şi comunicat conform celor de mai sus va fi supus spre analizare Comitetului legal al Organizaţiei cel mai târziu la 6 luni de la data comunicãrii lui.
3. Toate statele contractante la Convenţia rãspunderii, 1969, amendata de acest protocol, vor fi îndreptãţite sa participe la lucrãrile Comitetului legal pentru analizarea şi adoptarea amendamentelor, indiferent dacã sunt membre ale Organizaţiei sau nu.
4. Amendamentele vor fi adoptate cu majoritatea a doua treimi a statelor contractante prezente şi cu drept de vot în Comitetul legal, extinsã conform celor prevãzute la paragraful 3, cu condiţia ca cel puţin jumãtate din statele contractante sa fie prezente la data votarii.
5. Când lucreazã la o propunere de modificare a limitelor rãspunderii, Comitetul legal va tine seama de incidentele anterioare şi, în mod special, de numãrul pagubelor rezultate, de schimbãrile în evaluarea monetara şi de efectul amendamentului propus asupra costului asigurãrii. Se va tine seama, de asemenea, şi de relaţia dintre limitele prevãzute la art. V paragraful 1 din Convenţia rãspunderii, 1969, amendata de acest protocol, şi de cele prevãzute la art. 4 paragraful 4 din Convenţia internationala pentru stabilirea unui fond internaţional de compensare pentru pagubele cauzate de poluarea cu hidrocarburi, 1992.
6a) Nici un amendament la limitele rãspunderii, conform acestui articol, nu poate fi luat în considerare înainte de data de 15 ianuarie 1998 şi nici la mai puţin de 5 ani de la data intrãrii în vigoare a prevederilor amendamentului prevãzut la acest articol. Nici un amendament, conform acestui articol, nu va fi luat în considerare înainte ca acest protocol sa între în vigoare.
b) Nici o limita nu poate fi majoratã în asa fel încât sa depãşeascã suma care corespunde limitei stabilite de Convenţia rãspunderii, 1969, amendata de acest protocol, care este marita cu 6% pe an, calculat pe o baza comuna de la data de 15 ianuarie 1993.
c) Nici o limita nu poate fi marita în asa fel încât sa depãşeascã o suma care corespunde limitei stabilite de Convenţia rãspunderii, 1969, astfel cum a fost amendata de acest protocol, multiplicata de 3 ori.
7. Orice amendament adoptat în concordanta cu paragraful 4 va fi notificat de Organizaţie tuturor statelor contractante. Amendamentul va fi considerat ca fiind acceptat la sfârşitul unei perioade de 18 luni de la data notificãrii, în afarã cazului în care în acea perioada nu mai puţin de o pãtrime din numãrul statelor care erau state contractante la data adoptãrii amendamentului de cãtre Comitetul legal a comunicat Organizaţiei ca nu accepta amendamentul, caz în care amendamentul este respins şi nu va mai avea efect.
8. Un amendament considerat ca fiind acceptat în conformitate cu paragraful 7 va intra în vigoare la 18 luni de la data acceptãrii lui.
9. Toate statele contractante vor fi obligate de amendament, în afarã de cazul în care ele denunta acest protocol, în conformitate cu art. 16 paragrafele 1 şi 2, cu cel puţin 6 luni înainte de intrarea în vigoare a amendamentului. Astfel de denunţare va avea efect când amendamentul intra în vigoare.
10. Când un amendament a fost adoptat de Comitetul legal, dar perioada de 18 luni necesarã pentru acceptare nu a expirat încã, un stat care devine stat contractant în timpul acelei perioade va fi obligat de amendament, dacã acesta intra în vigoare. Un stat care devine stat contractant dupã acea perioada va fi obligat de amendamentul care a fost acceptat în conformitate cu paragraful 7. În cazurile referitoare la acest paragraf un stat devine obligat de un amendament când amendamentul intra în vigoare sau când acest protocol intra în vigoare ulterior pentru acel stat.
ART. 16
Denunţare
1. Acest protocol poate fi denunţat de orice parte oricând dupã data intrãrii sale în vigoare pentru acea parte.
2. Denunţarea va fi efectuatã prin depunerea unui instrument la secretarul general al Organizaţiei.
3. O denunţare va avea efect dupã 12 luni sau dupã o perioada a carei durata poate fi specificatã în instrumentul de denunţare de la depunerea sa la secretarul general al Organizaţiei.
4. Asa cum s-a convenit între pãrţile la acest protocol, denunţarea de cãtre oricare dintre ele a Convenţiei rãspunderii, 1969, în conformitate cu art. XVI din aceasta, nu va fi interpretatã în nici un fel ca o denunţare a Convenţiei rãspunderii, 1969, amendata de acest protocol.
5. Denunţarea protocolului din 1992 de amendare a Convenţiei fondului, 1971, de cãtre un stat care rãmâne parte la Convenţia fondului, 1971, va fi consideratã ca o denunţare a acestui protocol. Astfel de denunţare va avea efect la data la care denunţarea protocolului din 1992 care amendeaza Convenţia fondului, 1971, devine efectivã conform art. 34 din acel protocol.
ART. 17
Depozitar
1. Acest protocol şi orice amendamente acceptate conform art. 15 vor fi depuse la secretarul general al Organizaţiei.
2. Secretarul general al Organizaţiei:
a) va informa toate statele care au semnat sau au aderat la acest protocol despre:
(i) fiecare noua semnare sau depozitare a unui instrument, împreunã cu data acesteia;
(ii) fiecare declaraţie şi notificare, conform art. 13, şi fiecare declaraţie sau comunicare, conform art. V paragraful 9 din Convenţia rãspunderii, 1992;
(iii) data intrãrii în vigoare a acestui protocol;
(iv) orice propunere de amendare a limitelor rãspunderii, care a fost facuta în conformitate cu art. 15 paragraful 1;
(v) orice amendament care a fost adoptat în conformitate cu art. 15 paragraful 4;
(vi) orice amendament considerat a fi acceptat conform art. 15 paragraful 7, împreunã cu data la care amendamentul intra în vigoare în conformitate cu paragrafele 8 şi 9 ale acelui articol;
(vii) depunerea oricãrui document de denunţare a acestui protocol, împreunã cu data depunerii şi data de la care va avea efect;
(viii) orice denunţare consideratã ca fiind facuta conform art. 16 paragraful 5;
(ix) orice comunicare legatã de orice articol din acest protocol;
b) va transmite o copie autentificatã de pe acest protocol tuturor statelor semnatare şi tuturor statelor care adera la acest protocol.
3. Imediat dupã intrarea în vigoare a acestui protocol textul va fi transmis de secretarul general al Organizaţiei Secretariatului Naţiunilor Unite pentru înregistrare şi publicare conform art. 102 din Carta Naţiunilor Unite.
ART. 18
Limbile
Acest protocol a fost redactat într-un exemplar original, în limbile arabã, chineza, engleza, franceza, rusa şi spaniola, toate textele fiind egal autentice.
Întocmit la Londra la 27 noiembrie 1992.
Drept care, subsemnaţii, fiind corespunzãtor autorizaţi de respectivele lor guverne în acest scop, au semnat acest protocol*).

----------
*) Lipsesc semnãturile.



     ANEXA 1
    
         CERTIFICAT DE ASIGURARE
sau alta garanţie financiarã în legatura cu rãspunderea civilã pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi

    Întocmit conform dispoziţiilor art. VII din Convenţia internationala privind rãspunderea civilã pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1992.

┌───────────────┬──────────────────────┬────────────────┬──────────────────────┐ 
│   Numele navei│    Numãrul sau       │   Portul de    │  Numele şi adresa    │
│               │ literele distinctive │ înmatriculare  │  proprietarului      │
├───────────────┼──────────────────────┼────────────────┼──────────────────────┤
│               │                      │                │                      │
│               │                      │                │                      │
│               │                      │                │                      │
│               │                      │                │                      │
│               │                      │                │                      │
│               │                      │                │                      │
│               │                      │                │                      │
│               │                      │                │                      │
└───────────────┴──────────────────────┴────────────────┴──────────────────────┘
    Subsemnatul certific ca nava sus-menţionatã deţine polita de asigurare sau alta garanţie financiarã care satisface cerinţele art. VII din Convenţia internationala privind rãspunderea civilã pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi.
    Tipul de garanţie ..............................................
    Durata garanţiei ...............................................
    Numele şi adresa asiguratorului (sau ale asigurãtorilor) şi (sau) ale garantilor
    Numele .........................................................
    Adresa .........................................................
    Acest certificat este valabil pana la .......................... .
    Emis sau certificat de Guvernul  ...............................
                                      (numele complet al statului)
    în ............... la data de .................................. .

                     ......................................
                       (semnatura şi titlul emitentului
                      sau ale autentificatorului oficial)

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Ordonanta, Guvernul Romaniei, ORDONANTA nr. 15 din 27 ianuarie 2000

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"