Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
ORDONANTA Nr. 11 din 23 ianuarie 1996 privind executarea creantelor bugetare
În temeiul art. 107 alin. (1) şi (3) din Constituţia României şi al art. 1 lit. b) din Legea nr. 130/1995 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,
Guvernul României emite urmãtoarea ordonanta:
TITLUL I Încasarea şi urmãrirea creanţelor bugetare CAP. 1 Dispoziţii generale ART. 1 Creanţele constind în impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi alte sume ce reprezintã venituri publice, potrivit Legii privind finanţele publice, sînt creanţe bugetare ce se executa potrivit dispoziţiilor prezentei ordonanţe. ART. 2 Creanţele bugetare se realizeazã prin încasare efectivã, prin executare silitã, cînd este cazul, precum şi prin alte modalitãţi prevãzute în prezenta ordonanta. ART. 3 Încasarea şi urmãrirea creanţelor bugetare prevãzute la art. 1, care sînt administrate de Ministerul Finanţelor, se asigura de cãtre acesta şi de cãtre unitãţile sale teritoriale, respectiv: direcţiile generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene şi a municipiului Bucureşti şi Direcţia generalã a vamilor, pentru creanţele stabilite în vama, prin unitãţile lor subordonate. Realizarea creanţelor bugetare prin modalitãţile prevãzute la art. 2 poate fi facuta şi de cãtre alte organe, potrivit legii.
CAP. 2 Titlul de creanta ART. 4 Titlul de creanta este actul prin care, potrivit legii, se constata şi se individualizeazã obligaţia de plata privind creanţele bugetare prevãzute la art. 1, întocmit de organele de specialitate sau de persoanele împuternicite potrivit legii, astfel: a) pentru obligaţiile bugetare provenite din impozite şi taxe, care se determina de cãtre organele de specialitate pe baza declaraţiilor de impunere, titlul de creanta îl constituie procesul-verbal de impunere sau, dupã caz, actul declarativ al contribuabilului; b) în cazul obligaţiilor bugetare care se stabilesc, potrivit legii, de cãtre plãtitor, titlul de creanta îl reprezintã documentul de evidenta întocmit de acesta. Pe baza acestor evidente, plãtitorul întocmeşte deconturile sau declaraţiile fiscale, dupã caz, care se depun la organul de specialitate, potrivit legii; c) pentru diferenţele constatate între obligaţiile de plata determinate de plãtitor şi cele legal datorate, inclusiv majorãrile de intirziere pentru neplata la termen a impozitelor, a taxelor şi a altor venituri, stabilite cu ocazia verificãrilor ulterioare efectuate de organele abilitate de lege în acest scop, titlul de creanta este documentul care cuprinde rezultatele verificãrii sau constatãrii; d) pentru obligaţiile de plata în vama, titlul de creanta îl constituie declaraţia vamalã; e) pentru obligaţiile bugetare care se percep prin plata directa, reprezentind taxe pentru prestarea unor servicii sau taxe de timbru, titlul de creanta îl reprezintã documentul de plata sau actul pe care s-au anulat, conform legii, timbrele mobile fiscale; f) pentru obligaţiile de plata datorate, potrivit legii, din alte prestãri de servicii decît cele prevãzute la lit. e) rezultate din contracte, titlul de creanta îl constituie actul încheiat între pãrţi; g) pentru obligaţiile privind plata amenzilor, titlul de creanta este procesul-verbal de constatate a contravenţiei şi de aplicare a amenzii, întocmit de organul prevãzut de lege; h) în cazul amenzilor, al cheltuielilor judiciare şi al altor creanţe bugetare stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanta judecãtoreascã, titlul de creanta este, dupã caz, ordonanta procurorului, încheierea sau dispozitivul hotãrîrii instanţei judecãtoreşti, ori un extras, certificat, întocmit în baza acestor acte; i) pentru obligaţii bugetare provenind din majorãri, titlul de creanta îl constituie actul prin care se constata şi se individualizeazã suma de plata; j) în cazul în care asupra unei obligaţii de plata privind creanţele bugetare, dintre cele prevãzute la art. 1, s-a pronunţat o instanta judecãtoreascã, suma datoratã este cea stabilitã prin hotãrîre judecãtoreascã definitiva şi irevocabilã, iar în cazul unei contestaţii sau cereri de revizuire adresate organului competent potrivit legii, suma datoratã este cea prevãzutã în decizia emisã de acesta; k) alte documente emise de organele competente, prin care se constata şi se individualizeazã creanţe bugetare.
CAP. 3 Plata obligaţiilor bugetare ART. 5 Plãtitor al obligaţiei bugetare este debitorul sau o alta persoana care, în numele debitorului sau, potrivit legii, are obligaţia de a plati, de a retine şi de a vãrsa, dupã caz, impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi alte venituri bugetare. ART. 6 Plata obligaţiilor bugetare se face în numerar, prin virament sau prin anulare de timbre mobile, la termenele stabilite prin dispoziţiile legale în vigoare. ART. 7 Pentru încasarea unor creanţe bugetare, unitãţile teritoriale ale Ministerului Finanţelor pot utiliza personal angajat prin convenţii civile, plãtit pe baza de tarife stabilite de Ministerul Finanţelor, aplicate la încasãrile realizate. ART. 8 Plata obligaţiilor bugetare se face distinct, pentru fiecare suma datoratã în parte, în contul bugetar corespunzãtor, în ordinea vechimii acestora, astfel: a) restantele din anii precedenti, o data cu majorãrile de intirziere aferente, datorate potrivit legii; b) restantele anului curent, o data cu majorãrile de intirziere aferente, datorate potrivit legii; c) sumele datorate la termenele legale de plata; d) sumele cu termene scadente viitoare. Restituirea sau rambursarea sumelor, în cazurile prevãzute de lege, se face din contul bugetar corespunzãtor. ART. 9 Obligaţiile bugetare sînt scadente la termenele prevãzute de reglementãrile legale. În cazul în care termenul de plata a obligaţiei bugetare expira într-o zi nelucrãtoare, plata se considera în termen, dacã este efectuatã în ziua lucrãtoare imediat urmãtoare. Pentru obligaţiile bugetare care nu au prevãzute termene de plata prin actele normative care le-au reglementat, Ministerul Finanţelor este abilitat sa stabileascã aceste termene. ART. 10 Obligaţiile bugetare stabilite de organele competente, prin documente de verificare sau de constatare, se plãtesc în termen de cel mult 15 zile de la data semnãrii sau a comunicãrii documentului de verificare sau de constatare, care constituie şi înştiinţare de plata. Contestaţiile depuse de plãtitori, cu privire la stabilirea obligaţiilor bugetare efectuate cu ocazia verificãrilor, nu suspenda obligaţia acestora la plata sumelor datorate. ART. 11 În cazul plãţilor în numerar, obligaţia bugetarã se considera achitatã la data înscrisã în documentul de plata eliberat de unitãţile de specialitate. Pentru plãtitorii care au cont bancar, data plãţii este data la care bãncile debiteaza contul plãtitorului pe baza instrumentelor de decontare specifice, confirmate prin ştampila şi semnatura autorizata a acestora. ART. 12 În cazul în care obligaţia bugetarã nu a fost achitatã de debitor, la plata sumei datorate este obligat, în condiţiile legii: a) moştenitorul care a acceptat succesiunea debitorului decedat; b) cel care preia, în tot sau în parte, drepturile şi obligaţiile persoanei juridice supuse reorganizãrii. Prevederile alin. 1 se aplica şi persoanelor care îşi asuma obligaţia de plata, printr-un angajament de plata sau printr-un act de garanţie încheiat în forma autenticã.
CAP. 4 Majorãri de intirziere ART. 13 Orice obligaţie bugetarã neachitata la scadenta genereazã plata unor majorãri calculate pentru fiecare zi de intirziere, pînã la data achitãrii sumei datorate, inclusiv. În cazul constatãrii unor diferenţe de obligaţii bugetare, stabilite de organele competente, calculul majorãrilor de intirziere începe cu ziua imediat urmãtoare scadentei obligaţiei bugetare la care s-a stabilit diferenţa, pînã în ziua plãţii inclusiv. Cota majorãrilor de intirziere prevãzute la alin. 1 se stabileşte prin hotãrîre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finanţelor, corelat cu rata dobinzii de referinta a Bãncii Naţionale a României, la care se pot adauga cel mult 10 procente. ART. 14 Bãncile sînt obligate sa vireze sumele reprezentind venituri bugetare în aceeaşi zi în care a debitat contul plãtitorului. În caz contrar, majorãrile de intirziere datorate pentru neplata în termen, prevãzute la art. 13, sînt suportate de cãtre bãnci. ART. 15 La sumele reprezentind majorãri de intirziere stabilite potrivit legii, la amenzile de orice fel, precum şi la sumele încasate efectiv prin poprire pe salarii şi pensii de la persoane fizice, nu se datoreazã majorãri.
TITLUL II Mãsuri asiguratorii ART. 16 Pentru creanţele bugetare ce urmeazã a fi stabilite de cãtre instanţele judecãtoreşti, organele prevãzute la art. 24, o data cu introducerea acţiunii impotriva debitorului, precum şi persoanelor care, potrivit legii, rãspund solidar cu acesta, pot cere instanţei sa dispunã, dupã caz, înfiinţarea popririi asiguratorii asupra veniturilor, a sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile, a ipotecii asigurãtoare asupra bunurilor imobile ce aparţin celor chemaţi în judecata, precum şi orice mãsura de indisponibilizare a veniturilor şi bunurilor urmaribile, prevãzutã de lege, pentru asigurarea creanţelor bugetare. Pentru acţiunile prevãzute la alin. 1 nu se datoreazã depunerea de cauţiuni. Încheierea instanţei, prin care s-a admis cererea prevãzutã la alin. 1, de îndatã ce a devenit executorie, potrivit legii, va fi comunicatã organului competent. ART. 17 Mãsurile de asigurare dispuse de instanţele judecãtoreşti, precum şi de alte organe competente, se aduc la îndeplinire de cãtre organele de executare, potrivit dispoziţiilor privind executarea silitã a creanţelor bugetare, dacã legea nu prevede altfel. Organul care aplica mãsurile asiguratorii încheie un proces-verbal în care se consemneazã toate operaţiunile efectuate. În temeiul încheierii instanţei sau al dispoziţiei organului competent, veniturile şi bunurile urmaribile vor fi indisponibilizate în mãsura necesarã asigurãrii realizãrii creanţei bugetare. În cazul inscripţiei ipotecare, un exemplar al procesului-verbal întocmit de organul de executare, precum şi o copie certificatã de pe încheierea instanţei sau de pe dispoziţia organului competent se vor transmite organului de executare în a cãrui raza teritorialã este situat imobilul, care, potrivit legii, are competenta de a solicita efectuarea inscripţiei ipotecare în registrul special de publicitate imobiliarã ori în evidentele de carte funciarã, dupã caz. Actele de dispoziţie care ar putea interveni ulterior inscripţiei ipotecare, prevãzute la alin. 4, sînt nule de drept fata de creditorii urmãritori. ART. 18 Bunurile sechestrate ca mãsura asiguratorie, constind în obiecte din metale rare sau pietre preţioase, titluri de valoare, obiecte de arta şi colecţii de valoare, precum şi în obiecte de muzeu, vor fi ridicate în mod obligatoriu. Bunurile prevãzute la alin. 1 vor fi depuse de organul de executare, în termen de 48 de ore, la cea mai apropiatã unitate a Bãncii Naţionale a României, ori vor fi date în custodia muzeelor sau a altor unitãţi abilitate, dupã caz. Mijloacele de plata strãine vor fi sechestrate şi ridicate în mod obligatoriu, urmînd a fi depuse, spre pãstrare, în 48 de ore, la cea mai apropiatã unitate bancarã abilitata sa efectueze operaţiuni în valuta. Bunurile prevãzute la alin. 1 şi 3 se vor pãstra de cãtre unitatea la care au fost depuse, la dispoziţia organului care a încuviinţat luarea mãsurilor asiguratorii, pînã la soluţionarea definitiva a cauzei. Sumele în lei, ridicate cu ocazia mãsurilor de asigurare, se consemneazã la unitãţile abilitate, pe numele debitorului. Depunerea bunurilor ori a sumelor prevãzute în prezentul articol se face la dispoziţia organului care a încuviinţat mãsurile de asigurare, cãruia i se va preda documentul de depunere, în termen de 3 zile de la data depunerii. ART. 19 În cazul în care, prin mãsurile asiguratorii dispuse, nu se asigura realizarea integrala a creanţei bugetare, iar organul de executare constata existenta şi a altor venituri sau bunuri ce pot constitui obiectul acestor mãsuri, se poate cere instanţei judecãtoreşti sau organului care a încuviinţat mãsurile asiguratorii sa hotãrascã completarea mãsurilor dispuse anterior. ART. 20 În situaţia în care, cu prilejul aplicãrii mãsurilor de asigurare, se gãsesc bunuri deţinute cu încãlcarea dispoziţiilor legale, vor fi sesizate organele competente, în vederea luãrii mãsurilor corespunzãtoare. ART. 21 Dacã valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acoperã creanta bugetarã, mãsurile de asigurare pot fi aplicate şi asupra bunurilor comune ce aparţin debitorului şi soţului acestuia. La cererea oricãrei pãrţi, instanta va hotãrî împãrţirea bunurilor comune. ART. 22 Impotriva actelor de aplicare a mãsurilor asiguratorii, cel interesat poate face contestaţie la instanta judecãtoreascã competenta.
TITLUL III Executarea silitã CAP. 1 Dispoziţii comune ART. 23 În cazul în care debitorul nu-şi achitã obligaţiile de plata potrivit dispoziţiilor titlului I din prezenta ordonanta, organul de executare îi va transmite o înştiinţare de plata, prin care i se notifica acestuia suma de plata datoratã. În termen de 15 zile debitorul urmeazã sa-şi achite obligaţiile restante sau sa facã dovada achitãrii acestora. Înştiinţarea de plata este act premergãtor executãrii silite. Dacã debitorul nu a efectuat plata în termenul prevãzut în înştiinţarea de plata, organul de executare va începe executarea silitã prin comunicarea unei somaţii, prin care îi va face cunoscut debitorului ca, în termen de 15 zile, este obligat sa efectueze plata sumelor datorate. Somaţia va cuprinde datele de identificare a debitorului, data emiterii, semnatura şi ştampila organului de executare şi va fi însoţitã de o copie certificatã de pe titlul executoriu. Somaţia este obligatorie şi se va comunica debitorului, dupã cum urmeazã: - prin posta, la domiciliul sau la sediul debitorului, dupã caz, cu scrisoare recomandatã cu confirmare de primire; - prin functionarii organelor de executare, potrivit dispoziţiilor Codului de procedura civilã privind comunicarea citaţiilor şi a altor acte de procedura, care se aplica în mod corespunzãtor, sau prin publicare în cotidiene de larga circulaţie. Dovada comunicãrii somaţiei potrivit alin. 4 se va înscrie, de îndatã, în evidentele organului de executare şi va fi pastrata la dosarul de executare. ART. 24 Pentru creanţele bugetare administrate de cãtre Ministerul Finanţelor, precum şi de cãtre instituţiile publice, sînt abilitate sa aducã la îndeplinire mãsurile asiguratorii şi sa efectueze procedura de executare silitã prevãzutã de prezenta ordonanta organele de specialitate ale direcţiilor generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene şi a municipiului Bucureşti şi unitãţile subordonate acestora, unitãţile subordonate Direcţiei generale a vamilor numai pentru creanţele determinate în vama, precum şi direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Finanţelor, care sînt denumite în continuare organe de executare. Personalul organelor de executare prevãzute la alin. 1, împuternicit sa aplice mãsurile de executare silitã, îndeplineşte o funcţie ce implica exerciţiul autoritãţii de stat. ART. 25 Executarea silitã a creanţelor bugetare poate fi pornitã numai în temeiul unui titlu executoriu emis de organul competent potrivit legii, ori al unui alt înscris cãruia legea îi recunoaşte caracterul de titlu executoriu. Titlul de creanta devine titlu executoriu la data la care creanta bugetarã este scadenta prin expirarea termenului de plata prevãzut de lege sau stabilit de organul competent, ori în alt mod prevãzut de lege. Pentru obligaţiile bugetare reprezentind impozite, taxe, contribuţii, amenzi, majorãri de intirziere şi alte sume datorate şi neachitate la termenul legal de plata, titlul executoriu îl constituie actul, emis sau aprobat de organul competent, prin care acestea se stabilesc. În cazul în care suma neachitata la scadenta din obligaţia bugetarã a fost stabilitã de organele competente ale Ministerului Finanţelor, organul de executare va întocmi, pentru fiecare creanta, cîte un act distinct, denumit titlu executoriu, care va conţine: antetul organului emitent; numele şi prenumele sau denumirea debitorului, domiciliul sau sediul acestuia, precum şi orice alte date de identificare; cuantumul şi natura sumelor datorate; temeiul legal al puterii executorii a titlului; data întocmirii titlului, ştampila şi semnatura organului de executare. Pentru debitorii obligaţi în mod solidar la plata creanţelor bugetare, se va putea întocmi un singur titlu executoriu. ART. 26 Titlurile executorii care privesc creanţe bugetare emise de alte organe decît cele al Ministerului Finanţelor se transmit, în termen de 15 zile, spre executare silitã, potrivit legii, organelor prevãzute la art. 24, în a cãror raza teritorialã îşi are sediul sau domiciliul debitorului. Dacã au fost luate mãsuri asiguratorii, cu adresa de comunicare a titlului executoriu se vor trimite, în copie certificatã, şi procesele-verbale de aducere la îndeplinire a acestor mãsuri. ART. 27 Pentru efectuarea procedurii de executare silitã este competent organul de executare în a cãrui raza teritorialã se gãsesc bunurile urmaribile, coordonarea întregii executãri revenind organului în a cãrui raza teritorialã îşi are sediul sau domiciliul debitorul. Organul de executare coordonator va sesiza în scris celelalte organe prevãzute la alin. 1, comunicindu-le titlul executoriu în copie certificatã, situaţia debitorului, contul în care se vor vãrsa sumele încasate, precum şi orice alte date utile privind identificarea debitorului şi a bunurilor ori veniturilor supuse executãrii silite. ART. 28 În cazul debitorilor solidari, debitul se comunica spre executare unui singur organ de executare coordonator al întregii executãri silite. Organul de executare coordonator este cel în a cãrui raza teritorialã îşi are domiciliul sau sediul debitorul despre care exista indicii ca deţine mai multe venituri sau bunuri urmaribile. Organul de executare coordonator înscrie în întregime debitul în evidentele sale şi ia mãsuri de executare silitã, comunicind întregul debit fiecãrui organ de executare în a cãrui raza teritorialã domiciliazã sau îşi au sediul ceilalţi codebitori, aplicindu-se dispoziţiile art. 27. Organele de executare sesizate cãrora li s-a comunicat debitul, dupã înscrierea acestuia într-o evidenta nominalã, vor lua mãsuri de executare silitã şi vor comunica lunar organului de executare coordonator sumele realizate în contul debitorului. Dacã organul de executare coordonator, care tine evidenta întregului debit, constata ca acesta a fost lichidat prin actele de executare silitã, fãcute de el însuşi şi de celelalte organe sesizate potrivit alin. 3 el este obligat sa ceara, în scris, acestora din urma sa înceteze de îndatã executarea silitã. ART. 29 Organele de executare au obligaţia de a face demersurile necesare pentru identificarea domiciliului sau sediului debitorului, precum şi a bunurilor şi veniturilor lui urmaribile. În cazul în care titlul executoriu i-a fost transmis spre executare de cãtre un alt organ decît cele ale Ministerului Finanţelor, organul de executare îi va confirma primirea, în termen de 30 de zile. Dacã debitorul nu este gãsit la domiciliul sau sediul cunoscut, organul de executare este obligat sa solicite organelor de poliţie sa facã cercetãri, precum şi sa ceara relaţii de la Oficiul Registrului comerţului sau de la oricare alta persoana fizica sau juridicã, ori de la alte organe competente, în scopul stabilirii locului unde se afla debitorul şi obţinerii oricãror date deţinute în legatura cu acesta. Cînd se constata ca domiciliul sau sediul debitorului se afla în raza teritorialã a altui organ de executare, titlul executoriu împreunã cu dosarul executãrii vor fi trimise acestuia, instiintind, dacã este cazul, organul de la care s-a primit titlul executoriu. ART. 30 Organele de poliţie, persoanele juridice şi fizice, precum şi celelalte organe competente prevãzute la art. 29 alin. 2 sînt obligate sa dea de îndatã relaţiile solicitate de organul de executare, fãrã perceperea vreunei taxe sau vreunui tarif. ART. 31 La cererea organului de executare, bãncile sînt obligate sa-i furnizeze în scris relaţiile solicitate, necesare urmãririi debitorilor prin poprire, precum şi pentru luarea altor mãsuri privind realizarea creanţelor bugetare, cu respectarea normelor privind secretul bancar. Ori de cîte ori este necesar, poliţia are obligaţia sa dea concursul organelor de executare, la cererea acestora, în îndeplinirea, potrivit legii, a activitãţii de executare silitã. ART. 32 Executarea silitã se poate întinde asupra tuturor bunurilor şi veniturilor debitorului, urmaribile potrivit legii. ART. 33 Sumele ce reprezintã veniturile bãneşti ale debitorului, persoana fizica, realizate din activitatea proprie, pensiile de orice fel, precum şi ajutoarele sau indemnizaţiile cu destinaţie specialã sînt supuse urmãririi numai în cazurile şi în limitele prevãzute de Codul de procedura civilã ori de alte dispoziţii legale aplicabile în materie. ART. 34 În cazul debitorului, persoana fizica, nu se pot urmãri, fiind necesare vieţii şi muncii debitorului, precum şi familiei sale: a) bunurile mobile de orice fel, care servesc la continuarea studiilor şi la formarea profesionalã, precum şi la exercitarea profesiei sau a altei ocupaţii cu caracter permanent, inclusiv cele necesare desfãşurãrii activitãţii agricole, cum sînt uneltele, seminţele, ingrasamintele, furajele şi animalele de producţie şi de lucru; b) bunurile strict necesare uzului personal sau casnic al debitorului şi familiei sale, precum şi obiectele de cult religios, dacã nu sînt mai multe de acelaşi fel; c) alimentele necesare debitorului şi familiei sale pe timp de doua luni, iar dacã debitorul se ocupa exclusiv cu agricultura, alimentele strict necesare pînã la noua recolta; d) combustibilul necesar debitorului şi familiei sale pentru încãlzit şi pentru prepararea hranei, socotit pentru 3 luni de iarna; e) casa locuita de debitor şi de familia sa, împreunã cu anexele ei şi terenul din jur. Atunci cînd casa are mai multe locuinţe, se excepteazã de la urmãrire numai locuinta ocupatã de debitor şi familia sa, precum şi terenul şi anexele corespunzãtoare acestei locuinţe; f) obiectele necesare persoanelor handicapate sau destinate îngrijirii persoanelor bolnave. Dispoziţiile alin. 2 lit. e) nu sînt aplicabile în cazurile în care executarea silitã se face pentru stingerea creanţelor bugetare rezultate din sãvîrşirea de infracţiuni. Bunurile, altele decît cele prevãzute la alin. 1, valorile şi sumele de bani aparţinînd debitorului, persoana fizica, precum şi bunurile, sumele de bani şi valorile proprietate a debitorului, persoana juridicã, pot fi urmãrite potrivit legii numai în limita valorii necesare stingerii creanţei bugetare. ART. 35 În exercitarea atribuţiilor ce revin organelor prevãzute la art. 24, pentru aplicarea procedurii de executare silitã, acestea pot: a) sa între în orice incinta de afaceri a debitorului, persoana juridicã, sau în alte incinte ale acestuia, în scopul identificarii bunurilor sau valorilor care pot fi executate silit; b) sa între în toate încãperile în care se gãsesc bunuri sau valori ale debitorului, persoana fizica, precum şi sa cerceteze toate locurile în care acesta îşi pãstreazã bunurile. Organul de executare poate intra în încãperile ce reprezintã domiciliul sau resedinta unei persoane fizice, cu consimţãmîntul acesteia, iar în caz de refuz, organul de executare va cere autorizarea instanţei judecãtoreşti competente, aplicindu-se dispoziţiile Codului de procedura civilã privind ordonanta preşedinţialã; c) sa solicite şi sa cerceteze orice document sau element material care poate constitui o proba în determinarea bunurilor proprietatea debitorului. Accesul organului de executare în locuinta, în incinta de afaceri sau în orice alta încãpere a debitorului, persoana fizica sau juridicã se poate efectua între orele 8,00-18,00, în orice zi lucrãtoare. Executarea începutã va putea continua în aceeaşi zi sau în zilele urmãtoare. În cazuri temeinic justificate de pericolul înstrãinãrii unor bunuri, accesul în încãperile debitorului va avea loc şi la alte ore decît cele menţionate, precum şi în zilele nelucrãtoare, în baza autorizaţiei prevãzute la alin. 2 din prezentul articol. ART. 36 În absenta debitorului sau dacã acesta refuza accesul în oricare dintre încãperile prevãzute la art. 35, organul de executare nu poate sa pãtrundã în acestea decît în prezenta unui reprezentant al poliţiei şi a doi martori majori. Dispoziţiile art. 35 alin. 2 sînt aplicabile, dupã caz. ART. 37 Cheltuielile de executare silitã a creanţelor bugetare se suporta din bugetul Ministerului Finanţelor. Sumele recuperate în contul cheltuielilor de executare silitã se fac venit la bugetul de stat. ART. 38 Cheltuielile de orice fel necesare efectuãrii executãrii silite sînt în sarcina debitorului urmãrit, dacã legea nu prevede altfel. Pe baza dovezilor privind cheltuielile fãcute, suma ce urmeazã a fi plãtitã de cãtre debitor se stabileşte de cãtre organul de executare prin proces-verbal. În cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobinzi, penalitãţi sau alte sume, fãrã sa fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de cãtre organul de executare şi consemnate într-un proces-verbal. Pentru sumele stabilite potrivit alin. 1 şi 2, procesul-verbal, semnat de conducãtorul organului de executare, constituie titlu executoriu. În cazul în care prin executarea silitã efectuatã nu s-au realizat obligaţiile stabilite cu orice titlu în sarcina debitorului, organul de executare va întocmi un proces-verbal în care va consemna atît sumele încasate, cît şi cele care nu au fost recuperate. ART. 39 Dacã legea nu prevede altfel, organul de executare va inceta de îndatã orice executare silitã, în cazul în care debitorul, o data cu plata creanţei bugetare, achitã cheltuielile de executare, majorãrile de intirziere, dobinzile, precum şi orice alte sume stabilite în sarcina sa, potrivit legii.
CAP. 2 Modalitãţi de executare silitã ART. 40 Organele de executare pot folosi, succesiv sau concomitent, oricare dintre modalitãţile de executare silitã prevãzute de prezenta ordonanta.
Secţiunea 1 Executarea silitã prin poprire ART. 41 Sînt supuse executãrii silite prin poprire, potrivit legii, orice sume urmaribile reprezentind venituri şi disponibilitati bãneşti în lei şi în valuta, datorate cu orice titlu debitorului de cãtre terţe persoane. ART. 42 Poprirea asupra veniturilor debitorilor, persoane fizice şi persoane juridice, dupã caz, se înfiinţeazã de cãtre organul de executare printr-o adresa care va fi trimisa terţului poprit, împreunã cu o copie certificatã de pe titlul executoriu. Totodatã, va fi înştiinţat şi debitorul despre înfiinţarea popririi. Poprirea nu este supusã validãrii. Poprirea înfiinţatã anterior, ca mãsura de asigurare, devine executorie prin comunicarea copiei certificate de pe titlul executoriu, facuta terţului poprit, şi prin înştiinţarea despre aceasta a debitorului. Terţul poprit este obligat ca, în termen de 5 zile de la primirea comunicãrii ce i s-a fãcut potrivit alin. 1 şi 3, sa înştiinţeze organul de executare dacã datoreazã vreo suma de bani debitorului. Poprirea se considera înfiinţatã la data la care terţul poprit, prin înştiinţarea trimisa organului de executare, confirma ca datoreazã sume de bani debitorului, sau la data expirãrii termenului prevãzut în aceasta înştiinţare. Dupã înfiinţarea popririi, terţul poprit este obligat ca, de îndatã, sa facã retinerile prevãzute de lege şi sa verse sumele reţinute în contul indicat de organul de executare. În cazul în care sumele datorate debitorului sînt poprite de mai mulţi creditori, terţul poprit va anunta în scris despre aceasta pe creditori şi, dacã aceştia nu se înţeleg asupra împãrţirii sumelor reţinute, terţul poprit va consemna sumele reţinute la unitãţi de specialitate. La cererea oricãruia dintre creditori sau a organului de executare, judecãtoria în a carei raza teritorialã îşi are sediul terţul poprit va proceda la distribuirea sumelor potrivit ordinii de preferinta prevãzute de lege. ART. 43 Pentru realizarea creanţelor bugetare, debitorii deţinãtori de conturi bancare pot fi urmãriţi prin decontare bancarã. În acest caz, o data cu comunicarea somaţiei şi a titlului executoriu, fãcute debitorului potrivit art. 23, o copie certificatã de pe acest titlu va fi introdusã în banca unde se afla deschis contul debitorului. Despre aceasta mãsura va fi înştiinţat şi debitorul. În mãsura în care este necesar, pentru achitarea sumei datorate, la data sesizãrii bãncii potrivit alin. 1, sumele în lei şi în valuta existente în contul debitorului sînt indisponibilizate. Din momentul indisponibilizarii şi pînã la achitarea integrala a creanţei, banca nu va face nici o plata care ar diminua suma supusã indisponibilizarii. Dacã debitorul face plata în termenul prevãzut în somaţie, indisponibilizarea menţionatã la alin. 3 înceteazã total sau parţial, corespunzãtor sumei achitate. În caz contrar, banca este obligatã sa efectueze de îndatã executarea. În situaţia în care titlurile executorii nu pot fi onorate în aceeaşi zi, organele bancare vor urmãri executarea acestora din încasãrile zilnice realizate în contul debitorului. Dispoziţiile art. 42 alin. 7 se aplica în mod corespunzãtor. ART. 44 Dacã terţul poprit înştiinţeazã organul de executare ca nu datoreazã vreo suma de bani debitorului urmãrit sau nu face reţineri potrivit dispoziţiilor art. 42 alin. 6 şi art. 43, precum şi în cazul în care se invoca alte neregularitãţi în legatura cu drepturile şi obligaţiile pãrţilor privind înfiinţarea popririi, instanta judecãtoreascã în a carei raza teritorialã se afla domiciliul sau sediul terţului poprit, la cererea organului de executare ori a altei pãrţi interesate, pe baza probelor administrate, va menţine poprirea, stabilind limitele şi celelalte condiţii de executare, iar în caz contrar o va desfiinta. Judecata se face cu precãdere. Instanta poate aplica o amenda civilã de la 50.000 lei la 100.000 lei terţului poprit, în cazul în care acesta nu respecta obligaţiile ce-i revin, potrivit legii, privind efectuarea instiintarilor reţinerilor, precum şi pentru neîndeplinirea oricãrei alte obligaţii ce-i revine în legatura cu poprirea.
Secţiunea a 2-a Executarea silitã asupra bunurilor mobile ART. 45 Executarea silitã a bunurilor mobile se face prin sechestrarea şi valorificarea acestora, în temeiul unui titlu executoriu. Sînt supuse executãrii silite orice bunuri mobile ale debitorului, cu excepţiile prevãzute de lege. Înainte de a se trece la valorificarea bunurilor mobile ale debitorului, acestea trebuie sechestrate. Pentru bunurile mobile, anterior sechestrate prin aplicarea de mãsuri asiguratorii, nu se va mai proceda la o noua sechestrare pe baza titlului executoriu. Sechestrul nu poate fi extins mai mult decît este necesar pentru acoperirea creanţei bugetare. ART. 46 Aplicarea sechestrului se face de cãtre organul de executare, care încheie un proces-verbal de sechestru. Procesul-verbal de sechestru va cuprinde: denumirea organului de executare; indicarea locului, a zilei şi a orei cînd s-a fãcut sechestrul; numele şi prenumele persoanei care aplica sechestrul, numãrul legitimatiei şi funcţia acestuia; precizarea titlului executoriu în baza cãruia se face executarea silitã; actul normativ în baza cãruia se face executarea silitã; sumele datorate, pentru a cãror executare se aplica sechestrul, inclusiv cele reprezentind majorãri de intirziere, mentionindu-se şi cota acestora, precum şi actul normativ în baza cãruia a fost stabilitã obligaţia de plata; numele, prenumele şi domiciliul debitorului, persoana fizica, ori, în lipsa acestuia, a persoanei majore ce locuieşte împreunã cu debitorul sau denumirea şi sediul debitorului, ale altor persoane majore care au fost de fata la aplicarea sechestrului, precum şi alte elemente de identificare a acestor persoane; data şi numãrul de înregistrare a somaţiei de plata; descrierea bunurilor mobile sechestrate, pentru identificarea şi individualizarea acestora, mentionindu-se starea de uzura şi eventualele semne particulare ale fiecãrui bun, precum şi dacã s-au luat mãsuri spre neschimbare, cum sînt punerea de sigilii, custodia ori ridicarea de la locul unde se afla; eventualele obiecţii fãcute de persoanele de fata la aplicarea sechestrului; valoarea estimativã a fiecãrui bun sechestrat şi valoarea totalã a tuturor bunurilor sechestrate; numele, prenumele şi adresa persoanei în custodia cãreia s-au lãsat bunurile, precum şi locul de depozitare a acestora; menţiunea facuta de debitor ca bunurile cuprinse în procesul-verbal nu au mai fost în prealabil sechestrate de alt organ; semnatura reprezentantului organului de executare care a aplicat sechestrul, a debitorului sau, în lipsa lui, a persoanei majore ce locuieşte împreunã cu acesta, a altor persoane majore care au asistat la aplicarea sechestrului, precum şi, cînd este cazul, semnatura custodelui. ART. 47 Din momentul întocmirii procesului-verbal de sechestru, potrivit art. 46, bunurile sechestrate sînt indisponibilizate. Cît timp dureazã executarea silitã, debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decît cu aprobarea data, potrivit legii, de organul competent. Nerespectarea acestei interdicţii atrage rãspunderea, potrivit legii, a celui în culpa. ART. 48 Bunurile mobile sechestrate vor putea fi lãsate în custodia debitorului, a creditorului sau a altei persoane desemnate de organul de executare, ori vor fi ridicate şi depozitate de cãtre organul de executare. Cel care primeşte bunurile în custodie va semna procesul-verbal de sechestru. În cazul în care custodele este o alta persoana decît debitorul sau creditorul, organul de executare îi va stabili o indemnizaţie ţinînd seama de activitatea depusa. ART. 49 În cazurile în care nu au fost luate mãsuri asiguratorii pentru realizarea integrala a creanţei bugetare şi, la începerea executãrii silite, se constata ca exista pericolul evident de înstrãinare, substituire sau de sustragere de la urmãrire a bunurilor urmaribile ale debitorului, sechestrarea lor va putea fi aplicatã o data cu comunicarea somaţiei de plata. Sechestrul prevãzut la alin. 1 se va aplica numai în temeiul autorizãrii date de instanta judecãtoreascã competenta, dispoziţiile referitoare la ordonanta preşedinţialã din Codul de procedura civilã fiind aplicabile. ART. 50 În vederea valorificãrii, organul de executare este obligat sa verifice dacã bunurile sechestrate se gãsesc la locul menţionat în procesul-verbal de sechestru, precum şi dacã nu au fost substituite sau degradate. Cînd bunurile sechestrate, gãsite cu ocazia verificãrii, nu sînt suficiente pentru realizarea creanţei bugetare, organul de executare va face investigaţiile necesare pentru identificarea şi urmãrirea altor bunuri ale debitorului. Despre cele constatate, organul de executare încheie un proces-verbal, declarind sechestrate, cînd este cazul, bunurile gãsite cu prilejul investigatiilor fãcute conform alineatului precedent. Dacã se sechestreaza şi bunuri gajate pentru garantarea creanţelor altor creditori, organul de executare va trimite şi acestora cîte un exemplar din procesul-verbal de sechestru. ART. 51 Organul de executare care constata ca bunurile fac obiectul unui sechestru anterior va consemna aceasta în procesul-verbal, la care va anexa o copie de pe procesele-verbale de sechestru respective. Prin acelaşi proces-verbal vor declara sechestrate, cînd este necesar, şi alte bunuri pe care le va identifica. Bunurile prevãzute în procesele-verbale de sechestru încheiate anterior se considera sechestrate şi în cadrul noii executãri. În cazul în care organul de executare constata ca în legatura cu bunurile sechestrate s-au savirsit infracţiuni, va consemna aceasta în procesul-verbal şi va sesiza de îndatã organele de urmãrire penalã competente. ART. 52 O data cu aplicarea sechestrului, organul de executare face şi evaluarea bunurilor sechestrate, prin organe sau persoane specializate. ART. 53 Dacã obligaţia bugetarã nu este achitatã în termen de 30 de zile de la data încheierii procesului-verbal de sechestru, se va proceda la valorificarea bunurilor sechestrate, cu excepţia situaţiilor cînd, potrivit legii, instanta judecãtoreascã a dispus desfiinţarea sechestrului, suspendarea sau amînarea executãrii. Bunurile sechestrate rãmîn indisponibilizate pînã la valorificarea acestora. ART. 54 Pentru a realiza executarea silitã cu rezultate cît mai avantajoase, ţinînd seama atît de interesul legitim şi imediat al creditorului, cît şi de drepturile şi obligaţiile debitorului urmãrit, organul de executare va proceda la valorificarea bunurilor sechestrate într-una dintre modalitãţile prevãzute de dispoziţiile legale în vigoare şi care, fata de datele concrete ale cauzei, se dovedeşte a fi mai eficienta. În sensul alin. 1, se poate proceda la valorificarea bunurilor mobile potrivit înţelegerii pãrţilor, prin vînzare în regim de consignaţie, prin vînzare directa unui cumpãrãtor sau la licitaţie, precum şi în alte modalitãţi admise de lege. În temeiul prevãzut la art. 53 alin. 1, debitorul poate proceda el însuşi la vînzarea bunurilor sechestrate, cu acordul organului de executare, informindu-l în scris despre propunerile ce i s-au fãcut, indicind numele şi adresa potenţialului cumpãrãtor, precum şi termenul în care acesta din urma se oferã sa consemneze preţul propus. ART. 55 Pentru valorificarea bunurilor sechestrate prin vînzarea la licitaţie, organul de executare este obligat sa aducã la cunostinta publica celor interesaţi, prin anunţuri în ziare de larga circulaţie, precum şi prin afişarea anunţului privind vînzarea, la sediul sau, al consiliului local în a cãrui raza teritorialã se afla bunurile sechestrate, la locul stabilit de organul de executare pentru a face vînzarea, precum şi în orice loc public. În anunţul privind vînzarea se vor mentiona urmãtoarele: - data, ora şi locul vinzarii; - bunurile care se vînd; - preţul lor minim, stabilit conform art. 52, de la care se porneşte licitaţia. Anunţul prevãzut la alin. 1 va cuprinde data afişãrii, semnatura organului de executare şi ştampila acestuia. Publicitatea prevãzutã la alin. 1 se va face cu cel puţin 10 zile înainte de data fixatã pentru desfãşurarea vinzarii. Totodatã, despre data, ora şi locul vinzarii vor fi înştiinţaţi debitorul, precum şi custodele, dacã a fost desemnat în cauza. Vînzarea se va putea face de îndatã dupã sechestrarea bunurilor, dacã acestea sînt supuse degradãrii sau alterarii. ART. 56 Dupã adjudecarea bunului, adjudecatarul este obligat sa depunã imediat întregul preţ, în numerar sau cu ordin de plata. În caz contrar, procedura vinzarii prin licitaţie se va relua în termen de 3 zile, cheltuielile efectuate cu vînzarea fiind în sarcina adjudecatarului, dispoziţiile art. 38 fiind aplicabile. Despre desfãşurarea licitaţiei şi rezultatul ei, organul de executare va întocmi un proces-verbal care va fi semnat de el, de debitor, cînd acesta participa la executare, sau de inlocuitorul acestuia, precum şi de adjudecatarul cumpãrãtor. Organul de executare va elibera fiecãrui cumpãrãtor un document, care va cuprinde: organul emitent, data vinzarii, numele cumpãrãtorului, indicarea bunurilor cumpãrate şi a preţului plãtit. ART. 57 Dacã la primul termen de licitaţie nu s-a obţinut cel puţin preţul de începere al vinzarii, în urmãtoarea perioada de 60 de zile se va fixa încã un termen de licitaţie, la care acest preţ va putea fi redus cu 10% . Dacã acest preţ nu poate fi obţinut, bunurile se pot vinde la cel mai mare preţ oferit. În cazul în care, dupã efectuarea procedurii prevãzute la alin. 1, bunurile mobile nu au fost valorificate, acestea se restituie debitorului, creanta bugetarã urmînd a fi stinsã prin una dintre modalitãţile de stingere a creanţei prevãzute de prezenta ordonanta.
Secţiunea a 3-a Executarea silitã a bunurilor imobile ART. 58 Bunurile imobile ale debitorului pot fi supuse executãrii silite, în afarã de cazurile în care legea dispune altfel. În cazul în care imobilul urmãrit este situat în raza teritorialã a altui organ de executare decît acela unde se afla sediul sau domiciliul debitorului, se va proceda potrivit art. 27. Organul de executare va întocmi un proces-verbal de identificare a bunului imobil supus executãrii, dispoziţiile art. 46 aplicindu-se în mod corespunzãtor. ART. 59 Cu 5 zile înainte de a se trece la executarea silitã imobiliarã, debitorului i se comunica o somaţie care va cuprinde toate datele de identificare a imobilului urmãrit, precum şi menţiunea ca s-a luat mãsura înscrierii somaţiei în evidentele de publicitate imobiliarã. O data cu comunicarea facuta debitorului, somaţia va fi trimisa organului competent în a cãrui raza teritorialã se afla imobilul, pentru înscriere în evidentele de publicitate imobiliarã. Dispoziţiile art. 17 alin. 4 şi 5 se aplica în mod corespunzãtor. ART. 60 Imobilele urmãrite silit de cãtre organele de executare se valorifica prin vînzare la licitaţie publica, vînzare directa sau alte modalitãţi admise de lege. Prevederile art. 54 se aplica în mod corespunzãtor. ART. 61 Autoritãţile care ţin evidentele de publicitate imobiliarã vor comunica organelor de executare, la cererea acestora, drepturile reale şi alte sarcini care greveazã imobilul urmãrit, precum şi titularii acestora, care vor fi înştiinţaţi de cãtre organul de executare şi chemaţi la termenele fixate pentru vînzarea imobilului şi distribuirea preţului. ART. 62 Creditorii debitorului, alţii decît titularii drepturilor menţionate la art. 61, sînt obligaţi ca, în termen de 30 de zile de la înscrierea somaţiei în evidentele de publicitate imobiliarã, sa comunice în scris organului de executare titlurile executorii pe care le au pentru imobilul prevãzut în somaţie. ART. 63 Dupã comunicarea somaţiei şi în tot cursul executãrii silite, organul de executare poate numi un administrator-sechestru, dacã aceasta mãsura este necesarã pentru administrarea imobilului urmãrit, a chiriilor, arendei şi a altor venituri obţinute din administrarea acestuia, inclusiv cele referitoare la apãrarea în litigii privind imobilul respectiv. Administrator-sechestru poate fi numit creditorul, debitorul ori alta persoana fizica sau juridicã. Administratorul-sechestru va consemna veniturile încasate potrivit alin. 1 la unitãţile abilitate şi va depune recipisa la organul de executare. Cînd administrator-sechestru este numita o alta persoana decît creditorul sau debitorul, organul de executare îi va fixa o indemnizaţie ţinînd seama de activitatea depusa. ART. 64 Evaluarea bunurilor imobile supuse executãrii silite se va face potrivit prevederilor art. 52. ART. 65 Vînzarea la licitaţie se tine la locul unde se afla imobilul sau la locul stabilit de organul de executare, dupã caz. Primul termen de licitaţie se va putea fixa numai dupã expirarea termenului de 30 de zile de la comunicarea somaţiei la care se referã art. 59. Cu cel puţin 10 zile înainte de data fixatã pentru ţinerea licitaţiei, organul de executare este obligat sa aducã la cunostinta celor interesaţi, prin anunţuri în ziare de larga circulaţie, precum şi prin afişarea anunţurilor de vînzare pe imobilul scos la vînzare, la sediul sau şi al consiliului local în a cãrui raza teritorialã este situat imobilul, precum şi la locul stabilit pentru ţinerea licitaţiei, dacã acesta este altul decît cel unde se afla imobilul. Cînd se considera necesar, publicitatea vinzarii se poate face şi prin orice alte mijloace de informare. Totodatã, despre data, ora şi locul licitaţiei vor fi înştiinţaţi şi debitorul şi administratorul-sechestru. Anunţul de vînzare la licitaţie va cuprinde datele de identificare a imobilului şi descrierea lui sumarã, indicarea, dacã este cazul, a drepturilor reale şi a celorlalte sarcini înscrise în evidentele de publicitate imobiliarã care greveazã imobilul, condiţiile vinzarii, preţul la care a fost evaluat imobilul, data, ora şi locul vinzarii, numele şi domiciliul sau denumirea şi sediul debitorului, precum şi cele ale creditorilor urmãritori, titlul executoriu în temeiul cãruia se face executarea, data afişãrii anunţului, semnatura şi ştampila organului de executare. Oferta de cumpãrare se va prezenta în scris organului de executare, însoţitã de dovada plãţii sumei reprezentind 10% din valoarea imobilului. În cazul în care adjudecarea nu s-a fãcut în favoarea celui care a fãcut oferta de cumpãrare, acestuia i se va restitui suma depusa. Pentru fiecare termen de licitaţie, ulterior celui prevãzut la alin. 2, se va face o noua publicitate a vinzarii. ART. 66 La termenul de licitaţie organul de executare va citi mai întîi anunţul de vînzare şi ofertele scrise primite pînã la acea data. Licitaţia va începe de la cel mai mare preţ din ofertele scrise, dacã acesta este superior celui la care s-a fãcut evaluarea potrivit art. 52, iar în caz contrar, ea va începe de la acest din urma preţ. Dacã nu s-a obţinut preţul la care s-a fãcut evaluarea imobilului, se va fixa un nou termen, de cel mult 30 de zile, cînd licitaţia începe de la acelaşi preţ. În cazul în care imobilul nu a fost vîndut nici la a doua licitaţie, se va fixa un al treilea termen de licitaţie, de cel mult 30 de zile, cînd imobilul poate fi vîndut la cel mai mare preţ oferit. În condiţiile şi la termenele stabilite cu acordul organului de executare şi, cînd este cazul, cu acordul creditorului care participa la urmãrire pentru realizarea unei alte creanţe decît cea bugetarã, cumpãrãtorii, persoane fizice, pot sa plãteascã preţul în cel mult 12 rate lunare, cu un avans de minimum 50% din preţul de adjudecare a imobilului şi cu plata unei dobinzi stabilite la nivelul dobinzii de referinta a Bãncii Naţionale a României. Cumpãrãtorii nu vor putea instraina imobilul decît dupã plata în întregime a preţului. ART. 67 Organul de executare va întocmi un proces-verbal de licitaţie în care se va consemna rezultatul acesteia, aratindu-se şi modul în care s-a desfãşurat. Procesul-verbal de licitaţie se va semna de organul de executare şi de cumpãrãtor sau de reprezentantul împuternicit al acestuia. Procesul-verbal de licitaţie se va preda cumpãrãtorului dupã achitarea integrala a preţului. Cînd vînzarea s-a fãcut cu plata în rate, cumpãrãtorului şi se va preda procesul-verbal dupã plata avansului din preţ, stabilit în condiţiile art. 66 alin. 4. Procesul-verbal de licitaţie în care s-a consemnat vînzarea cu plata în rate se va transmite organului de executare coordonator şi creditorului. Totodatã, un exemplar al aceluiaşi proces-verbal va fi trimis organelor competente pentru înscrierea în evidentele de publicitate imobiliarã a interdicţiei de înstrãinare a imobilului, pînã la plata integrala a preţului. Procesul-verbal de licitaţie constituie titlu de proprietate pentru imobilul transmis, pe baza cãruia se face transcrierea sau întabularea, dupã caz, la organele competente pe a cãror raza teritorialã este situat imobilul. În cazul în care cumpãrãtorul, cãruia i s-a încuviinţat plata preţului în rate, nu plãteşte restul de preţ în condiţiile şi la termenele stabilite, el va putea fi executat silit pentru plata sumei datorate, procesul-verbal de licitaţie constituind titlu executoriu. ART. 68 Dacã imobilul urmãrit nu a putut fi valorificat prin vînzare la licitaţie, în condiţiile art. 65-67, organul de executare va repeta procedura de licitaţie cel puţin o data pe an în termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silitã. Cît timp, potrivit alin. 1, poate avea loc reluarea procedurii de licitaţie, se menţine indisponibilizarea imobilului, dispusã potrivit art. 59 alin. 2. În aceeaşi perioada, organul de executare, dupã caz, va putea lua mãsura numirii, menţinerii ori schimbãrii administratorului-sechestru sau va putea proceda la valorificarea imobilului în orice mod admis de lege. ART. 69 Procedura de executare silitã a imobilului înceteazã în cazul în care acesta nu poate fi valorificat în nici una dintre modalitãţile admise de dispoziţiile legale. Dupã încetarea executãrii potrivit alin. 1, se vor lua mãsuri de radiere a inscripţiei ipotecare, precum şi pentru îndeplinirea procedurii prevãzute de lege pentru stingerea creanţei bugetare.
Secţiunea a 4-a Eliberarea şi distribuirea sumelor realizate prin executare silitã ART. 70 Suma de bani realizatã prin executare silitã se elibereazã creditorului, prin modalitãţile de plata admise de lege, pînã la acoperirea integrala a drepturilor sale. Dacã suma ce reprezintã atît creanta bugetarã, cît şi cheltuielile de executare, este mai mica decît suma realizatã prin vînzarea la licitaţie, cu diferenţa se va proceda la compensare, potrivit art. 87, sau se restituie, la cerere, debitorului. ART. 71 În cazul în care executarea silitã, de competenta organelor prevãzute la art. 24, a fost pornitã de mai mulţi creditori sau cînd, pînã la eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare, au depus şi alţi creditori titlurile lor executorii, aceste organe vor proceda la distribuirea sumei potrivit urmãtoarei ordini de preferinta, dacã legea nu prevede altfel: a) creanţele reprezentind cheltuielile de orice fel, fãcute cu urmãrirea şi conservarea bunurilor al cãror preţ se distribuie; b) creanta reprezentind salarii şi alte datorii asimilate acestora, pensii, ajutoare pentru incapacitate temporarã de munca, pentru prevenirea imbolnavirilor, refacerea sau întãrirea sãnãtãţii, acordate în cadrul asigurãrilor sociale de stat, precum şi creanţele reprezentind obligaţia de reparare a pagubelor cauzate prin moarte, vãtãmarea integritãţii corporale sau a sãnãtãţii; c) creanţele rezultind din obligaţii de întreţinere, alocaţii pentru copii sau de plata a altor sume periodice destinate asigurãrii mijloacelor de existenta; d) creanţele statului provenite din impozite, taxe şi din alte obligaţii fiscale stabilite potrivit legii, din contribuţii la bugetul asigurãrilor sociale de stat, precum şi la fondurile speciale; e) creanţele rezultind din împrumuturi acordate de stat; f) creanţele reprezentind despãgubiri pentru repararea pagubelor pricinuite proprietãţii publice prin fapte ilicite; g) creanţele rezultind din împrumuturi bancare, din livrãri de produse, prestãri de servicii sau alte lucrãri, precum şi din chirii; h) creanţele reprezentind amenzi cuvenite bugetului de stat sau bugetelor locale, dupã caz; i) alte creanţe. Pentru plata creanţelor care au aceeaşi ordine de preferinta, dacã legea nu prevede altfel, suma realizatã din executare se repartizeazã între creditori, proporţional cu creanta fiecãruia. ART. 72 Dacã exista creditori care, asupra bunului vîndut, au drepturi de preferinta conservate, în condiţiile prevãzute de lege, la distribuirea sumei rezultate din vînzarea bunului, creanţele lor vor fi plãtite înaintea creanţelor prevãzute la art. 71 alin. 1 lit. g). Creanţele garantate prin gaj sau prin ipoteca, constituite asupra bunului urmãrit, vor fi plãtite din preţul acestui bun, chiar înaintea creanţelor prevãzute la art. 71 alin. 1 lit. b)-i) inclusiv, dacã restul bunurilor şi veniturilor urmaribile ale debitorului asigura plata acestor din urma creanţe. În caz contrar, plata fiecãrei creanţe se va face potrivit ordinii de preferinta stabilite de acelaşi articol. Cheltuielile de judecata şi dobinzile sau alte asemenea accesorii ale creanţei principale prevãzute în titlul executoriu vor urma ordinea de preferinta a creanţei principale. ART. 73 În cazul vinzarii bunurilor grevate printr-un drept de gaj, ipoteca sau alte drepturi reale, despre care a luat cunostinta în condiţiile art. 50 alin. 4 ori ale art. 61, organul de executare este obligat sa înştiinţeze din oficiu pe creditorii în favoarea cãrora au fost conservate aceste sarcini pentru a participa la distribuirea preţului. Creditorii care nu au participat la executarea bunurilor mobile pot depune titlurile lor executorii în vederea participãrii la distribuirea preţului, numai pînã la întocmirea de cãtre organele de executare a procesului-verbal de distribuire a preţului. ART. 74 Eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silitã se va face numai dupã trecerea unui termen de 15 zile de la data depunerii sumei, cînd organul de executare va proceda, dupã caz, la eliberarea sau distribuirea sumei, cu înştiinţarea pãrţilor şi a creditorilor care şi-au depus titlurile executorii. ART. 75 Despre eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silitã, organul de executare va întocmi de îndatã un proces-verbal care se va semna de toţi cei prezenţi la aceasta. Cel nemulţumit de modul în care se face eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silitã poate cere organului de executare sa consemneze în procesul-verbal obiecţiile sale.
CAP. 3 Contestaţia la executarea silitã ART. 76 Cei interesaţi pot face contestaţie impotriva oricãrei executãri silite, fiecãrui act de executare silitã efectuat de organele de executare competente, precum şi în cazul în care acest organ refuza sa îndeplineascã un act de executare în condiţiile legii. Contestaţia poate fi facuta şi impotriva titlului executoriu, în temeiul cãruia a fost pornitã executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotãrîre data de o instanta judecãtoreascã sau de alt organ jurisdicţional şi dacã pentru contestarea lui nu exista o procedura care sa prevadã posibilitatea ca o instanta competenta sa se pronunţe asupra acestuia. Contestaţia se introduce la instanta judecãtoreascã competenta potrivit dispoziţiilor Codului de procedura civilã. ART. 77 Contestaţia la executare se poate face în termen de 15 zile de la data cînd: a) contestatorul, din comunicarea somaţiei sau din alta înştiinţare primitã ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuãrii executãrii silite sau în alt mod, a luat cunostinta de executarea ori de actul de executare pe care le contesta; b) contestatorul a luat cunostinta, potrivit lit. a), de refuzul organului de executare de a îndeplini un act de executare; c) cel interesat a luat cunostinta, potrivit lit. a), de eliberarea sau de distribuirea sumelor pe care le contesta. Contestaţia, prin care o terta persoana pretinde ca are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmãrit, poate fi introdusã cel mai tirziu în termen de 15 zile dupã efectuarea executãrii. ART. 78 Pînã la judecarea contestaţiei, instanta, la cerere, prin încheiere motivatã, poate suspenda executarea silitã. O data cu încuviinţarea suspendãrii, contestatorul va putea fi obligat sa depunã o cauţiune, dar nu mai mult decît suma ce reprezintã obligaţia bugetarã pentru care se face executarea silitã şi cheltuielile de executare. La stabilirea cauţiunii, instanta va tine seama de înscrisul constatator al dreptului invocat de contestator, de starea solvabilitãţii sale, de valoarea bunurilor supuse executãrii silite, de cuantumul sumei datorate, precum şi de orice alte date ce intereseazã soluţionarea contestaţiei. În cazuri urgente, preşedintele instanţei, potrivit alin. 1, poate dispune suspendarea executãrii silite, fãrã citarea pãrţilor şi fãrã depunerea unei cauţiuni. ART. 79 La judecarea contestaţiei instanta va cita şi organul de executare în a cãrui raza teritorialã se gãsesc bunurile urmãrite ori, în cazul executãrii prin poprire, îşi are sediul sau domiciliul terţul poprit. ART. 80 La cererea oricãrei pãrţi interesate, instanta poate decide, în cadrul contestaţiei la executare, asupra împãrţirii bunurilor pe care debitorul le deţine în proprietate comuna cu alte persoane. ART. 81 Instanta care a admis contestaţia, o data cu desfiinţarea executãrii, va dispune, prin aceeaşi hotãrîre, sa i se restituie celui îndreptãţit suma ce i se cuvine din valorificarea bunurilor sau din retinerile prin poprire.
CAP. 5 Înlesniri la plata obligaţiilor bugetare ART. 82 La cererea temeinic justificatã a debitorilor, Ministerul Finanţelor, consiliile locale şi ceilalţi ordonatori principali de credite care administreazã impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri bugetare pot acorda: a) aminari şi eşalonãri la plata impozitelor, taxelor şi a altor obligaţii bugetare; b) scutiri şi reduceri de impozite şi taxe, în condiţiile legii; c) aminari, eşalonãri, scutiri sau reduceri de majorãri de intirziere. Esalonarile la plata pot începe prin acordarea unui termen de graţie de pînã la 6 luni. Pentru creanţele bugetare pentru care s-au depus cereri de înlesniri la plata, executarea silitã nu va fi pornitã sau nu va fi continuatã, dupã caz, pînã la data comunicãrii modului de soluţionare a acesteia. Prin ordin al ministrului finanţelor, se vor stabili procedura şi competentele de acordare a înlesnirilor la plata privind creanţele bugetare administrate de Ministerul Finanţelor. Ceilalţi ordonatori principali de credite vor stabili, cu avizul Ministerului Finanţelor, procedura şi competentele de acordare a înlesnirilor privind plata sumelor ce se vãrsa la bugetele pe care le administreazã aceşti ordonatori. Înlesnirile la plata pot fi acordate atît înaintea începerii executãrii silite, cît şi în timpul efectuãrii acesteia. ART. 83 Pe perioada aminarii sau a eşalonãrii se datoreazã majorãrile stabilite şi calculate potrivit dispoziţiilor legale. ART. 84 Nerespectarea condiţiilor şi a termenelor în care s-au aprobat înlesnirile la plata atrage nulitatea acestor şi executarea silitã pentru intreaga suma neplatita. ART. 85 Pe perioada pentru care s-au acordat aminari şi eşalonãri la plata creanţelor bugetare, cursul prescripţiei se suspenda.
TITLUL IV Dispoziţii privind compensarea, restituirea, scãderea pentru cauze de insolvabilitate şi anularea obligaţiilor bugetare ART. 86 Se compenseazã sau se restituie plãtitorului urmãtoarele sume: a) cele plãtite fãrã existenta unui titlu de creanta; b) cele plãtite în plus fata de obligaţia bugetarã; c) cele plãtite ca urmare a unei erori de calcul; d) cele plãtite ca urmare a aplicãrii eronate a prevederilor legale; e) cele de rambursat de la bugetul de stat, potrivit legii; f) cele stabilite prin hotãrîri sau decizii ale organelor jurisdicţionale sau administrative. ART. 87 Sumele plãtite în plus se compenseazã dupã cum urmeazã: - cu obligaţii bugetare restante din anii precedenti; - cu obligaţii bugetare scadente din anul în curs; - cu obligaţii bugetare viitoare, numai la cererea plãtitorului. În sensul alineatului precedent, prin obligaţii bugetare din anii precedenti se înţelege debitul provenit din impozite, taxe şi alte venituri bugetare, precum şi majorãrile de intirziere aferente. ART. 88 Compensarea sumelor se face de organul de specialitate competent, din oficiu sau la cererea plãtitorului, în termen de 30 de zile, cu alte obligaţii bugetare, indiferent de natura lor. ART. 89 Organul competent va înştiinţa în scris pe plãtitor despre mãsura compensãrii, luatã potrivit art. 87, în termen de 7 zile de la data efectuãrii operaţiunii. ART. 90 Rambursarea sumelor provenind din taxa pe valoarea adãugatã şi din accize, precum şi restituirea taxelor de timbru şi a altor venituri bugetare se fac conform prevederilor legale aplicabile în materie. ART. 91 Dreptul de a cere compensarea sau restituirea sumelor privind obligaţiile bugetare se prescrie în termen de 3 ani de la data încheierii anului financiar în care a luat naştere dreptul la compensare sau la restituire. ART. 92 Organele de executare prevãzute la art. 24, în scopul realizãrii creanţelor bugetare, pot conveni, potrivit legii, cu debitorul sau cu terţe persoane juridice sau fizice, transmiterea sau stingerea obligaţiilor bugetare legale. ART. 93 Obligaţiile bugetare urmãrite de organele de executare pot fi scãzute din evidenta acestora în cazul cînd debitorul respectiv se gãseşte în stare de insolvabilitate. Procedura de insolvabilitate este aplicabilã în urmãtoarele situaţii: a) debitorul nu are venituri sau bunuri urmaribile; b) cînd, dupã încetarea executãrii silite, pornite impotriva debitorului, rãmîn debite neachitate; c) debitorul a dispãrut sau a decedat fãrã sa lase avere; d) debitorul nu este gãsit la ultimul domiciliu sau sediu cunoscut şi, la acestea ori în alte locuri unde exista indicii ca a avut avere, nu se gãsesc venituri sau bunuri urmaribile; e) debitorul a fost supus procedurii de reorganizare şi lichidare judiciarã care, potrivit legii, a fost închisã; f) cînd, potrivit legii, debitorul, persoana juridicã, îşi înceteazã existenta în alt mod decît cel prevãzut la lit. e) şi au rãmas neachitate obligaţii bugetare. ART. 94 În cazurile cînd se constata ca debitorii au dobîndit venituri sau bunuri urmaribile dupã declararea stãrii de insolvabilitate, organele de executare vor lua mãsurile necesare de redebitare a sumelor şi de executare silitã. ART. 95 În situaţii deosebite, cum sînt calamitati naturale, stare de necesitate şi altele asemenea, la propunerea Ministerului Finanţelor, Guvernul poate aproba anularea unor categorii de obligaţii bugetare. ART. 96 În situaţiile în care cheltuielile de executare pot fi mai mari decît obligaţiile bugetare supuse executãrii silite, organele Ministerului Finanţelor pot aproba anularea debitelor respective.
TITLUL V Prescripţia dreptului de a cere executarea silitã ART. 97 Termenele de prescripţie a dreptului de a cere executarea silitã privind o creanta bugetarã încep la data cînd, potrivit legii, se naşte acest drept. ART. 98 Dreptul de a cere executarea silitã a creanţelor bugetare se prescrie dupã cum urmeazã: a) în termen de 5 ani de la data naşterii dreptului de a cere executarea silitã pentru creanţele bugetare provenind din impozite, taxe, alte contribuţii stabilite potrivit legii, precum şi din majorãrile aferente; b) în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului de a cere executarea silitã pentru alte creanţe bugetare decît cele prevãzute la lit. a), precum şi majorãrile aferente. ART. 99 Termenele de prescripţie prevãzute la art. 98 se întrerup: a) în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune; b) pe data îndeplinirii de cãtre debitor, înainte de începerea executãrii silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligaţiei prevãzute în titlul executoriu ori a recunoaşterii, în orice alt mod, a datoriei; c) pe data îndeplinirii, în cursul executãrii silite, a unui act de executare silitã; d) pe data întocmirii, în condiţiile prezentei ordonanţe, a actelor de constatare a insolvabilitatii debitorului; e) în alte cazuri prevãzute de lege. ART. 100 Termenele de prescripţie prevãzute la art. 98 se suspenda: a) în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune; b) în cazurile şi în condiţiile în care suspendarea executãrii silite este prevãzutã de lege ori a fost dispusã de instanta judecãtoreascã sau de alt organ competent; c) cît timp amînarea sau eşalonarea plãţii creanţei bugetare are loc ca urmare a înlesnirilor la plata, dispuse prin lege sau hotãrîre a Guvernului, precum şi pe timpul aminarii sau eşalonãrii aprobate de organul competent; d) pe timpul cît debitorul s-a obligat sa facã plata datoriei, conform angajamentului acestuia aprobat de organul competent; e) cît timp debitorul, cu rea-credinţa, îşi sustrage veniturile şi bunurile de la executarea silitã; f) în perioada prevãzutã la art. 68 pentru reluarea executãrii silite. ART. 101 Sumele achitate de cãtre debitor în contul unor obligaţii bugetare, dupã împlinirea termenului de prescripţie, nu se restituie.
TITLUL VI Dispoziţii finale şi tranzitorii ART. 102 Organul de executare este în drept ca, pentru creanţele bugetare datorate de comercianţii, persoane fizice, şi societãţi comerciale, sa ceara instanţelor judecãtoreşti competente începerea procedurii de reorganizare şi de lichidare judiciarã, în condiţiile legii. ART. 103 Cererile prevãzute la art. 102 se vor inainta instanţelor judecãtoreşti numai cu aprobarea Ministerului Finanţelor şi sînt scutite de consemnarea vreunei cauţiuni. ART. 104 În cazul în care asupra aceloraşi venituri ori bunuri ale debitorului a fost pornitã executarea, atît pentru realizarea titlurilor executorii privind creanţe bugetare, cît şi pentru titluri ce se executa în condiţiile prevãzute de alte dispoziţii legale, intreaga executare silitã se va face potrivit dispoziţiilor prezentei ordonanţe. ART. 105 Ministerul Finanţelor şi organele sale teritoriale sînt scutite de taxe pentru cererile, acţiunile şi orice alte mãsuri pe care le îndeplinesc în vederea realizãrii creanţelor bugetare. ART. 106 Confiscarile dispuse potrivit legii se aduc la îndeplinire de cãtre organele care au dispus confiscarea, iar cele dispuse prin hotãrîri judecãtoreşti sau prin acte de urmãrire penalã se aduc la îndeplinire prin executorii judecãtoreşti. Pedeapsa confiscãrii totale sau parţiale nu impiedica urmãrirea bunurilor supuse confiscãrii pentru realizarea creanţelor de orice fel. ART. 107 Sumele în lei confiscate, precum şi cele realizate din vînzarea bunurilor confiscate - mai puţin cheltuielile impuse de valorificare - se fac venit la bugetul de stat. Mijloacele de plata în valuta, confiscate, se depun la Banca Nationala a României, contravaloarea acestora în lei urmînd a se vira în contul bugetului de stat. ART. 108 Creanţele bugetare, altele decît cele pentru care executarea silitã se efectueazã de cãtre organele Ministerului Finanţelor prevãzute la art. 24, se executa prin împuterniciţi proprii ai organelor administraţiei publice centrale sau locale, dupã caz. ART. 109 În aplicarea prezentei ordonanţe, potrivit competentei prevãzute de lege, se vor adopta acte normative de aplicare, dupã caz, prin hotãrîri ale Guvernului, ordine ale ministrului finanţelor, precum şi prin hotãrîri ale altor organe de specialitate ale administraţiei publice. ART. 110 Formularele necesare şi instrucţiunile de utilizare a acestora, privind realizarea creanţelor bugetare, se aproba prin ordin al ministrului finanţelor. ART. 111 Functionarii publici din cadrul Ministerului Finanţelor şi al organelor sale subordonate, inclusiv persoanele care nu mai deţin aceasta calitate, sînt obligaţi sa pãstreze secretul asupra informaţiilor pe care le deţin, ca urmare a exercitãrii atribuţiilor de serviciu. Informaţiile referitoare la impozite, taxe şi alte obligaţii bugetare ale plãtitorilor pot fi transmise numai în urmãtoarele situaţii: a) altor organe cu atribuţii fiscale, în scopul realizãrii unor obligaţii ce decurg din aplicarea unei legi; b) unui organ din domeniul muncii şi protecţiei sociale care face plati de asigurãri sociale sau alte plati similare; c) autoritãţilor fiscale ale altor tari, în baza unei convenţii pentru evitarea dublei impuneri; d) autoritãţilor judiciare competente, potrivit legii. Organul sau autoritatea care primeşte informaţii fiscale este obligatã sa pãstreze secretul asupra informaţiilor primite. Informaţii referitoare la plãtitori pot fi transmise şi unor organe sau autoritãţi, altele decît cele prevãzute la alin. 2, care le solicita, dar numai cu consimţãmîntul scris al plãtitorului. Nerespectarea obligaţiei de pãstrare a secretului fiscal atrage rãspunderea potrivit legii. ART. 112 Prezenta ordonanta se completeazã cu dispoziţiile Codului de procedura civilã în mãsura în care aceasta nu dispune altfel. ART. 113 Pînã la 31 decembrie 1996 nu se datoreazã majorãri pentru impozite, taxe şi alte venituri bugetare pentru care s-au acordat, în condiţiile legii, eşalonãri sau aminari la plata. ART. 114 Executãrile silite în curs la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe se vor continua potrivit dispoziţiilor acesteia, actele îndeplinite anterior raminind valabile. Termenele în curs la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe se socotesc dupã normele legale în vigoare la data cînd au început sa curgã. ART. 115 Prezenta ordonanta intra în vigoare în termen de 90 de zile de la data publicãrii ei în Monitorul Oficial al României. ART. 116 Pe data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe se abroga: <>Decretul nr. 221/1960 cu privire la executarea silitã impotriva persoanelor fizice a plãţii impozitelor şi a taxelor neachitate în termen şi a creanţelor bãneşti ale organizaţiilor socialiste, precum şi cu privire la executarea confiscãrii, şi <>H.C.M. nr. 792/1960 pentru aplicarea <>Decretului nr. 221/1960 , cu modificãrile ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
PRIM-MINISTRU NICOLAE VACAROIU
Contrasemneazã: --------------- Ministru de stat, ministrul finanţelor, Florin Georgescu -------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
